Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fie A ∈ Mm,n (R) o matrice şi r ≤ min(m, n) un număr natural nenul. Numim
minor de ordin r un determinant aflat la intersecţia a r linii şi r coloane.
−2 −1 0 1
−1 2 2 −1 2 3
Atunci determinanţii , şi sunt exemple de minori de ordin
0 1 1 2 −1 1
−1 2 −1 −1 2 3
2, iar 0 1 2 şi 0 1 3 sunt exemple de minori de ordin 3. Pentru
−2 −1 0 −2 −1 1
matricea A nu putem construi minori de ordin 4.
Minorul format de primele r linii şi primele r coloane se numeşte minor car-
acteristic.
Vom spune că o matrice are rangul r dacă există un minor de ordin r nenul şi
toţi ceilalţi minori de ordin superior sunt nuli. Rangul unei matrice se determină,
de obicei, folosind metoda bordării: se pleacă dintr-un colţ al matricei care are
element nenul. Se adaugă o linie şi o coloană. Dacă minorul obţinut este nenul,
se continuă cu adăugarea unei alte linii şi coloane. Dacă este nul, se caută o altă
linie şi coloană.
−2 −1 0 1
1
2 RANGUL UNEI MATRICE. INVERSA UNEI MATRICE
Avem că d1 = −1 6= 0, prin urmare (A) ≥ 1. Continuăm cu minori de ordinul al
−1 2
doilea: d2 = = −1 6= 0, deci (A) ≥ 2. Pentru minorii de ordin 3, avem
0 1
−1 2 −1
d3 = 0 1 2 = −12 6= 0,
−2 −1 0
deci (A) ≥ 3. Deoarece nu putem construi minori de ordin 4, matricea are rangul
3.
3 4 0 3 4 0
Soluţie. Folosim transformări elementare:
L3 − L2
3 0 3 0 3 0 3 0 3 0 3 0
L3 − L1 L4 − 2L2
0 2 0 2 0 2 0 2 0 2 0 2
L5 − L1 L5 − 2L2
A=
3 2 0 3 2 0 ∼ −3 3 −1 0 ∼
0 2
0 4 0 4 0 4 0 4 0 4 0 4
3 4 0 3 4 0 0 4 −3 3 1 0
L3 − L2
3 0 3 0 3 0 3 0 3 0 3 0
L4 − 2L2
0 2 0 2 0 2 0 2 0 2 0 2
L5 − 2L2 L
5 − L 3
∼ 0
0 -3 1 −1 −2 ∼ 0 0 −3 1 −1 −2
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 −3 −1 1 −2 0 0 0 −2 2 0
3 0 3 0 3 0
0 2 0 2 0 2
L4 ↔ L5
∼ 0 0 −3 1 −1 −2 ,
0 0 0 −2 2 0
0 0 0 0 0 0
prin urmare, (A) = 4.
AC = CA = In .
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă presupunem că A este inversabilă şi există două
matrice B şi C astfel ı̂ncât AB = BA = I şi AC = CA = I, atunci
B = BI = B(AC) = (BA)C = IC = C,
deci cele două matrice B şi C sunt egale.
!
1 1
Exemplul 2.2. Considerăm matricea A = . Atunci matricea C =
0 1
! !
1 −1 1 −1
are proprietatea că CA = AC = I2 , deci A−1 = .
0 1 0 1
Inversa unei matrice este foarte importantă ı̂n ecuaţiile matriceale.
Teorema 2.3. Dacă A ∈ Mn (R) este o matrice inversabilă, atunci, pentru orice
matrice coloană B ∈ Mn,1 (R), ecuaţia AX = B are soluţia unică X = A−1 B.
Demonstraţie. Faptul că X = A−1 B este soluţie a ecuaţie se poate vedea uşor
deoarece
AX = A(A−1 B) = (AA−1 )B = In B = B.
Prin urmare, trebuie să demonstrăm că soluţia este unică. Presupunem că există
U o altă soluţie a ecuaţiei, deci AU = B. Cum X = A−1 B este soluţie a ecuaţiei,
avem că AX = B, deci AU = AX. Matricea A fiind inversabilă, există A−1 şi,
ı̂nmulţind la stânga egalitatea anterioară cu A−1 , obţinem
A−1 (AU ) = A−1 (AX),
ceea ce conduce la U = X.
Am văzut că, ı̂n general, la ı̂nmulţirea matricelor nu putem face simplificări la
stânga sau la dreapta. Există ı̂nsă situaţii ı̂n care acest lucru este posibil:
Deci A = B.
Demonstraţie. a) Avem că (A−1 )−1 A−1 = I şi AA−1 = I. Cum inversa este unică,
avem (A−1 )−1 = A.
b) Deoarece (AB)(B −1 A−1 ) = I şi (B −1 A−1 )AB = I şi cum inversa, dacă
există, este unică, obţinem că (AB)−1 = B −1 A−1 .
Subpunctele c) şi d) se demonstrează asemănător.
Teorema 2.6. O matrice pătratică de ordin n este inversabilă dacă şi numai
dacă este echivalentă pe linii cu matricea In . Mai mult, dacă A este inversabilă,
atunci şirul de matrice elementare care transformă A ı̂n In transformă şi In ı̂n
A−1 .
A ∼ E1 A ∼ E2 (E1 A) ∼ · · · ∼ Er (Er−1 · · · E1 A) = In .
şi
−1
A−1 = (Er (Er−1 · · · E1 )−1 = Er Er−1 · · · E1 ,
deci A este inversabilă.
Teorema 2.6 sugerează şi un algoritm de calcul al inversei unei matrice pe care
ı̂l vom descrie ı̂n continuare.
2 1 4
există).
Soluţie.
0 −1 2 1 0 0 3 0 3 0 1 0 1
L1 ↔L2 3 L1
[A|I3 ] = 3 0 3 0 1 0 ∼ 0 −1 2 1 0 0 ∼
2 1 4 0 0 1 2 1 4 0 0 1
1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
0
1
L
3 3
3 1 L3 −2L1 (−1)L2
∼ 0 −1 2 1 0 0 ∼ 0 -1 2 1 0 0 ∼
2 1 4 0 0 1 0 1 2 0 − 23 1
1 1
1 0 1 0 3
0 1 0 1 0 3
0
(−1)L2 L3 −L2 14 L3
∼ 0 1 −2 −1 0 0 ∼ 0 1 −2 −1 0 0 ∼
0 1 2 0 − 32 1 0 0 4 1 −2 1 3
1
L1 − L3
1 0 1 0 0 1 0 0 − 1 1 − 1
L2 + 2L3
1
L
3 4 2 4
4 3
∼ 0 1 −2 −1 0 0 ∼ 0 1 0 − 12 − 13 12 =
0 0 1 41 − 16 41 0 0 1 14 − 16 14
= [I3 |A−1 ].
Prin urmare
− 14 12 − 14
A−1 = − 12 − 13 12 .
1
4
− 16 14
Se poate verifica faptul că AA−1 = A−1 A = I3 .
1 0 2
Exemplul 2.8. Fie matricea A = −1 1 3. Să se determine A−1 (dacă
0 1 5
există).
Soluţie.
1 0 2 1 0 0 1 0 2 1 0 0
L2 +L1 L3 −L2
[A|I3 ] = −1 1 3 0 1 0 ∼ 0 1 5 1 1 0 ∼
0 1 5 0 0 1 0 1 5 0 0 1
1 0 2 1 0 0
L3 −L2
∼ 0 1 5 1 1 0 .
0 0 0 −1 −1
1
Nu mai putem alege pivot nenul, ceea ce ı̂nseamnă că matricele A şi I3 nu sunt
echivalente, deci nu există A−1 (matricea nu este inversabilă).