POMPA CU PISTON

CONSTRUCŢIA ŞI PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare prin deplasarea
rectilinie alternativă, în corpul pompei, a unui piston. Sensul mişcării pistonului se schimbă
periodic, astfel încât la capetele cursei (în punctele moarte) viteza devine nulă, mişcarea
fluidului fiind deci pulsatorie. Faţă de maşinile cu principiu dinamic, pompele volumice cu
piston au următoarele avantaje:
a) pot asigura presiuni de refulare foarte mari;
b) presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului, ea putând fi păstrată constantă la
diverse debite;
c) funcţionează cu randamente bune;
d sunt autoamorsabile.
 Dezavantajele acestor maşini sunt următoarele:
a) debit relativ redus datorită secţiunilor mici de trecere, vitezelor mici de circulaţie şi
trecerilor multiple prin punctele de viteză nulă;
b) construcţie complicată datorită organelor de închidere şi mişcării alternative a pistonului;
c) debit pulsatoriu.
Pompele cu piston se pot clasifica după:
tipul constructiv:
• cu un singur cilindru ( maşini simplex );
• cu doi cilindri în paralel ( maşini duplex );
• cu trei cilindri în paralel ( maşini triplex ).
după numărul de feţe active:
• cu simplu efect ( au o singură faţă activă );
• cu dublu efect ( au două feţe active );
• diferenţiale (cu simplu efect pe aspiraţie şi cu dublu efect pe refulare, sau invers).
după felul acţionării:
• pompe acţionate de motoare prin intermediul unui mecanism bielă-manivelă;
• pompe acţionate direct, antrenate de o maşină cu abur sau aer comprimat;
Funcţionarea pompei cu piston se bazează pe modificarea ciclică a volumului de lucru.
Un ciclu de funcţionare este format din două faze: prima, în care, prin deplasarea pistonului
în sensul de creştere a volumului de lucru, în cavitatea de lucru apare o depresiune care
determină aspiraţia prin supapa de aspiraţie; a doua, în care prin deplasarea pistonului în
sensul în care volumul de lucru scade, presiunea creşte şi fluidul este evacuat prin supapa de
refulare.
Neuniformitatea debitării are un efect negativ asupra funcţionării instalaţiei pentru că
introduce vibraţii în aceasta. Pentru diminuarea acestui neajuns, se recurge la folosirea unor
vase tampon ( acumulatoare), montate îndeosebi pe refularea pompelor cu o faţă de lucru .

PERFORMANŢE ŞI DOMENII DE UTILIZARE

Pompele cu piston prezintă avantajul că realizează valori mari ale presiunilor de lucru,
peste 200 bari, fapt care compensează neajunsurile debitării neuniforme. Sunt întâlnite la
bordul navei îndeosebi la instalaţiile la care condiţiile de funcţionare pe aspiraţie sunt grele
sau foarte grele (instalaţia de santină, instalaţia de transfer combustibil şi ulei, etc.).
Realizează debite specifice relativ mici, însă au şi unele avantaje nete faţă de alte maşini
hidraulice:
• asigură o aspiraţie uscată;
• pot manipula lichide calde şi reci;
• fluidul de lucru poate avea în componenţa sa şi suspensii mecanice.
Gabaritele şi greutăţile maşinilor cu piston sunt totuşi mari faţă de celelalte pompe,
deoarece, neputând fi antrenate la turaţii mari, au prevăzut un reductor între motorul de
antrenare şi axul manivelelor. Antrenarea cu viteze periferice mari a axului manivelelor
duce la acceleraţii mari ale pistoanelor la capetele de cursă, ceea ce provoacă desprinderea
lichidului de piston ca urmare a scăderii presiunii, deci apariţia cavitaţiei. Din acest motiv
turaţiile de antrenare sunt adeseori limitate la valori cuprinse între 40 şi 180 rot/min.
Utilizarea reductoarelor pe lanţul de antrenare a pompei are consecinţe directe nu numai
asupra gabaritului şi greutăţii maşinii, ci şi asupra preţului de cost.