FUNCŢIONAREA POMPELOR CENTRIFUGE ÎN REŢEA

Comportarea energetică a unei pompe (parametrii de lucru, randamente, consumuri de

energie) depinde şi este definită de reţeaua pe care o deserveşte.
Aplicând relaţia lui Bernoulli pentru principalele puncte ce definesc funcţionarea în reţea,
rezultă:

•pentru traseul de aspiraţie

2 2
pa va pi vi
za   
2g
 ha  zi   
2g
 Hi

•pentru traseul de refulare:

2 2
pr vr pe ve
zr    hr  ze     He
 2g 2g

Sarcina efectivă pe care trebuie să o asigure pompa este:

p  p v v 2 2
p
2

2

H  H e  H i  zr  za  r
 a r a
 ha  hr  Z  v v
r a
  h pr
 2g  2g
 Cu indicii “a” s-au notat parametrii corespunzători punctului de aspiraţie şi cu indicii “r” cei ai
refulării, cu “i” intrarea în pompă şi cu “e” ieşirea din pompă.
Din relaţia rezultă că funcţiile energetice ale unei pompe legate la o reţea sunt:
• ridicarea lichidului pompat pe o înălţime z
• creşterea presiunii statice între două rezervoare cu mărimea p  pr  pa
• modificarea nivelului de energie cinetică prin creşterea vitezei de la va la vr.
Pompa poate îndeplini una sau toate cele trei funcţiuni simultan, dar întotdeauna în condiţiile
învingerii pierderilor hidraulice de sarcină pe traseele de aspiraţie şi refulare.
 h pr  ha  hr

Pentru o reţea pierderile hidraulice se pot determina cu relaţiile:

2
 l v
 h pr  h a  h r     d    2 g
a, r  

Q 4Q
şi deoarece: v  
A  d2
2
 l  16 Q
rezultă:  h pr     d     2 4
  2 g d
  1 1 
2 2
v
2
 va Q 2
 1 1  8Q
De asemenea, r
       
 2   4 4 
Aa   g
2 2
2g 2g  Ar  dr da 
Aşadar, sarcina ce trebuie dată de pompă este:
8Q  1 1 
2 2
p l 8Q
 
H  z    (   )  
 4 
   g  dr da 
2 4 2 4
a,r d gd

p p
  h pr  z 
2 2
H  z   kr Q  H s  kr Q
 
Apreciind că în domeniul de utilizare a reţelei   constant şi   = constant, se defineşte
drept caracteristica reţelei sau caracteristica exterioară a unui sistem pompă reţea expresia:

p   1 1  
   1  
8 l
    4   4  4  Q
2
 z    
  2
g   d d  dr d a 
 a ,r
p
- sarcină statică H s  z  
2
- pierderile de sarcină ale reţelei: k r Q

8  l 1  1 1 
kr    (    )   4  4 

 g  a , r d a 
2 4
d d  dr
 TRANSMITEREA PUTERII ÎNTR-O POMPĂ CENTRIFUGĂ

Fie P puterea aplicată la arborele pompei. O parte din ea este consumată pentru
învingerea frecării în lagăre, în sistemul de etanşare al arborelui şi prin frecarea discurilor inelului
şi coroanei aparţinând rotorului de lichidul existent în carcasă . Această putere disipată mecanic
se va nota prin Ppm .
Putem defini randamentul mecanic al pompei :

P  Ppm Ppm
m  1
P P
Puterea rămasă este puterea teoretică ce se aplică rotorului.
unde : Q - debitul furnizat de pompă;
Qp- debitul recirculat pe la labirinturi şi cel pierdut pe la etanşarea arborelui.
Considerând lichidul nevâscos, energia specifică transferată acestuia este Ht sau Yt în funcţie de
modul de raportare al energiei.
Puterea teoretică Pt aplicată rotorului şi transmisă de acesta lichidului nevâscos este:
Pt= P - Ppm = ρgQtHt = ρQtYt
Puterea primită de lichidul real, vâscos, la trecerea prin rotor va fi : ρgQtH = ρQtY
Din această putere în realitate o parte este disipată datorită vâscozităţii lichidului.
Astfel, energia specifică reală pe care o va primi lichidul la trecerea prin pompă este mai mică decât
aceea teoretică corespunzătoare lichidului nevâscos cu valoarea pierderilor hidraulice .
Se defineşte randamentul hidraulic ca fiind :

gQt H H Qt Y Y
h    
gQt H t Ht Qt Yt Yt

Y Y   ghr  ghr
h   t 1
Yt Yt Yt

Din lichidul care părăseşte rotorul, o parte este recirculată pe la labirinturi, iar o parte este
pierdută pe la etanşarea arborelui. Puterea transferată de rotor acestei părţi a lichidului se poate
considera ca o putere consumată.
Se defineşte atunci randamentul volumic ca fiind:

gQH QY Q Qt  Q p Qp
v      1
gQt H Qt Y Qt Qt Qt
Randamentul global al pompei se poate scrie astfel :
Pu gQH gQH gQt H gQt H t
      v   h   m
P P gQt H gQt H t P

Valorile uzuale ale randamentelor parţiale sunt următoarele: η v = 0,95…0,98; η h =

0,6…..0.9; η m = 0,85……..0,95. Randamentele parţiale depind de turaţia specifică şi de
dimensiunea pompei.
Determinarea experimentală a curbelor caracteristice energetice
 Scopul încercării energetice pe acest stand este determinarea dependenţelor
H(Q) sau Y(Q), P(Q), η(Q), având ca parametri turaţia n şi diametrul caracteristic al
rotorului D. După montarea pompei în standul de încercare se deschide complet vana 4
şi se amorsează pompa 1. Apoi se porneşte motorul electric de acţionare al pompei. Se
fixează o poziţie a vanei 8 şi se determină indicaţiile instrumentelor care determină
debitul, puterea absorbită de la reţea, turaţia şi presiunile la intrarea şi ieşirea din pompă.
Pe baza acestora se poate calcula înălţimea de pompare H sau Y şi puterea absorbită de
pompă. Se repetă aceste operaţii pentru alte poziţii ale vanei de reglaj 8.