Inima este un organ musculo-cavitar, reprezentativ, al aparatului cardiovascular.

Inima este situata in cutia

toracica si are un rol vital in circulatia sangelui si in mentinerea vietii. Inima, impreuna cu sangele si vasele
de sange alcatuiesc sistemul circulator, raspunzator de distribuirea oxigenului si a substantelor hranitoare,
cat si cu eliminiarea dioxidului de carbon si a altor produse reziduale.
Tesuturile corpului, in special creierul, depind de o aprovizionare continua cu oxigensi substantele hranitoare
transportate de sange, astfel fiind necesara functionarea neincetata a inimii.

Inima umana este situata in partea stanga a corpului, la 4-5 cm de linia mediana, avand forma unei pere, cu
varful orientat spre stanga si marimea unui pumn inchis.
STRUCTURA INTERNA A INIMII
Inima are 4 camere:
- 2 superioare atriul stang, atriul drept
- 2 inferioare ventriculul stang, ventriculul drept

Atriile au peretii subtiri, capacitate mica, nu au muschi papilari si sunt relativ cuboidale. Atriile sunt separate
intre ele de septul interatrial si comunica cu ventriculii prin orificiul atrioventricular. Orificiul atrioventicular
prezinta valve in forma de palnie, numite cuspide.

Atriul stang: in el se varsa cele patru vene pulmonare si este despartit de ventriculul stang prin valva mitrala.
Sangele oxigenat care vine de la plaman, trece prin atriul stang si valva mitrala in ventriculul stang

Atriul drept: primeste sange neoxigenat din organism, de la cele doua vene cave. Sangele neoxigenat trece
prin atriul drept si prin valva tricuspida in ventriculul drept. Din ventriculul drept sangele trece prin artera
pulmonara si ajunge la plamani, unde va fi oxigenat.

Ventriculii au peretii grosi, datorit functiei de pompa pe care o indeplinesc, capacitate mai mare si form de
piramid. Ventriculii sunt separati intre ei de septul interventricular, care are o portiune inferioara musculara
intinsa si o portiune superioara membranoasa mica.

Ventriculul stang: prin forta sa de contractie, expulzeaza sangele din ventricul in aorta, in timpul sitolei

Ventriculul drept: de la nivelul sau pleaca artera pulmonara. In comparatie cu ventriculul stang, are o
structura mai trabeculata si nu are aceeasi forta de contractie.

Cele 4 valve interioare 2 valve atrioventriculare (intre atrii si ventricule) si valvele semiluna (intre ventricule

si artere) impiedica curgerea inversa a sangelui, deschizandu-se in directia curgerii sangelui si inchizanduse atunci cand acesta impinge in sens invers.
STRUCTURA EXTERNA A INIMII
Inima este alcatuita din trei tunici: endocardul, miocardul si pericardul.
Endocardul este o fasie subtire de tesut lucios, alb, ce captuseste suprafetele interioare ale camerelor
interioare. Pliurile sale formeaza aparatele valvulare.
Miocardul (muschiul cardiac) este tunica mijlocie ce formeaza peretii camerelor inimii. Miocardul este
sustinut de un esafodaj de tesut conjuctiv.
Pericardul este tunica externa a inimii. Pericardul este ca un sac dur, cu peretii dubli, care cuprinde doua foi :
una viscerala, care acopera miocardul, si alta parietala, care vine in contact cu organele invecinate. Intre cele
doua foi se afla cavitatea pericardiaca (spatiu ingust umplut cu lichid apos care impiedica frecarea acestora
in timpul batailor inimii).
GENERAREA BATAILOR INIMII
Ritmicitatea (automatismul) este proprietatea inimii de a autogenera impulsuri nervoase care produc
potentiale de actiune autopropagate. Chiar daca inima este scoasa din organism sau daca sunt intrerupte
influentele nervoase si umorale extrinseci, aceasta proprietate se manifesta in continuare.
Suportul structural al ritmicitatii este dat de sistemul excitoconductor.