Condurache Oana-Alexandra

Grupa 403 B, Anul I, KERF

Afectiuni senzoriale

Autism

Disfunctiile senzoriale in ceea ce priveste copiii ar trebui descoperite cat mai

devreme cu putinta. Daca un copil va reactiona exagerat la anumite zgomote,
va evita anumite texturi, nu se va putea coordona si controla, aceste actiuni ar
trebui sa traga un semnal de alarma parintilor.

Copilul in cauza ar putea experimenta o disfunctie senzoriala care, odata ce

escaladeaza, va agrava abilitatile unui copil de a invata, de a se concentra etc.
Disfunctiile senzoriale au cauze diferite si pot fi incorporate in alte diagnostice,
precum autismul, deficitul de atentie, hiperactivitatea etc.

Daca veti cunoaste cat mai multe simptome ale acestor disfunctii, daca veti invata
sa le identificati, diagnosticul ar putea fi pus mult mai devreme. Disfunctiile
senzoriale ar putea influenta unul sau mai multe dintre simturile fizice.

Functiile senzoriale

Exista sapte categorii care cuprind functiile senzoriale ale omului. Vorbim despre
simtul tactil (atingerile), auditiv (auzul), vizual (vederea), olfactiv (mirosul),
vestibular (regleaza simtul echilibrului), proprioceptiv (simtul nostru de pozitie) si
gustativ (gustul). Foarte multi copii care experimenteaza aceste disfunctii fie sunt
hipersensibili, fie sunt hiposensibili. Atunci cand una dintre aceste functii sufera
modificari, sunt influentate in mod sever si alte functii ale organismului,
transmitand in mod eronat mesaje creierului. Aceste mesaje afecteaza persoana in
cauza si apare, astfel, o perceptie gresita asupra mediului inconjurator. Iata care
ar fi simptomele celor 7 grupuri senzoriale care ar putea indica o disfunctie.

1. Simtul tactil.  Intervine evitarea atingerilor, coordonarea slaba, curatarea

mainilor sau a altor parti ale corpului foarte des, plasarea mainilor sau a
degetelor in gura foarte des, lipsa dorintei de igiena (nu se spala pe dinti),
 mersul apasat pe degetele de la picioare, evitarea anumitor texturi – fie
haine, fie anumite substante, nu le place sa poarte sosete, pantofi etc.
2. Simtul auditiv. Reactioneaza la zgomot intr-un mod foarte ciudat, ii ignora
pe ceilalti, isi astupa frecvent urechile, evadeaza din locurile unde sunt
foarte multe persoane, se uita la televizor si asculta radioul cu volumul dat la
maximum, mototolesc sau rup hartii, sunt deranjati de grupurile mari de
oameni.
3. Simtul vizual.  Isi duc jucariile sau cartile foarte aproape de fata, deschid si
inchid continuu usile dulapurilor, camerelor etc., inchid si deschid luminile, se
scarpina tot timpul la ochi, isi acopera ochii de fiecare data cand dau de o
lumina puternica, sunt foarte agitati.
4. Simtul gustativ.  Rod jucariile, precum si alte obiecte, isi baga degetele in
gura foarte des, prefera mancarea pasata sau foarte aromata, mananca
selectiv, nu se pot spala pe dinti (se ineaca), resping anumite produse
alimentare din cauza culorilor.
5. Simtul olfactiv. Se plang foarte des de anumite arome, evita locurile cu un
anumit miros, precum baia, bucataria, restaurantele etc., miros frecvent
alimentele inainte de a le consuma, detesta murdaria, adulmeca obiectele de
uz casnic etc.
6. Simtul vestibular.  Sunt terifiati atunci cand cineva ii ia in brate si isi
dezlipesc picioarele de pamant, devin nervosi atunci cand se afla in jurul apei,
dealurilor, scarilor, sunt in continua miscare, le sunt afectate atentia si
comunicarea, se misca in mod ciudat, sar foarte des si se invartesc, nu le
place sa mearga cu masina.
7. Simtul proprioceptiv. Se coordoneaza foarte greu, dezmembreaza jucariile
sau alte obiecte, au pozitii ciudate ale corpului, se agata de alte persoane, de
mobilier, au probleme cu dexteritatea motorie, nu stiu sa se joace frumos, se
imping cu ceilalti copii etc.

Toate aceste functii senzoriale au rolul de a ne asista, iar deficientele duc la

aparitia unor probleme comportamentale. Identificandu-le, parintii vor putea sa
apeleze la un medic specialist pentru a primi tratament. Capacitatea de a intelege
lumea ar putea deveni mult mai putin complicata pentru aceia care au probleme,
fiind mai putin confuzi.
Cindy Hatch-Rasmussen, M.A., OTR/L, Therapy Worthwest, P.C., Beaverton, OR
97005 

Integrarea senzoriala, traducere 

Copiii si adultii cu autism, dar si cei cu alte dizabilitati in dezvoltare, pot avea un
sistem senzorial disfunctional. Uneori, unul sau mai multe simturi sunt fie
hiporeactive, fie hiperreactive la stimulare. Astfel de probleme senzoriale pot
reprezenta motivul de baza care determina comportamente precum leganatul,
invartitul sau batututl din palme. Desi receptorii simturilor sunt localizati in
sistemul nervos periferic, se crede ca problema se datoreaza de fapt unei
disfunctii neurologice la nivelul sistemului nervos central - creierul. 
Dupa cum au fost descrise de indivizi cu autism, tehnicile de integrare senzoriala,
ca apasare/ atingere, pot imbunatati atentia si constienta, pot reduce
hiperactivitatea. 
Integrarea senzoriala este un proces innascut si se refera la integrarea si
interpretarea stimularii senzoriale din mediul inconjurator de catre creier. Prin
opozitie, disfunctia senzoriala integrativa este o boala in care informatiile
senzoriale nu sunt integrate sau organizate adecvat in creier, putand produce
probleme de dezvoltate, de difeite grade, dificultati in procesarea informatiei,
tulburari de comportament. 
O teorie generala de integrare senzoriala si tratament a fost elaborata de Dr. A.
Jean Ayres, centrata in pimul rand pe trei simturi elementare - tactil, vestibular si
proprioceptiv. Interconexiunile dintre acestea incep sa se formeze inainte de
nastere si continua sa se dezvolte pe masura ce persoana creste si interactioneaza
cu mediul inconjurator. 
Desi aceste trei simturi sunt mai putin cunoscute ca vazul sau auzul, sunt critice
pentru dezvoltarea/ supravietuirea noastra. Interrelationarea dintre aceste 3
sisteme este complexa. In esenta, ele ne permit sa experimentam, sa interpretam si
sa raspundem la diferiti stimuli din mediul inconjurator.

Deocamdata, iata o lista pentru probleme generale de autoingrijire, privite din

perspectiva fiecarui sistem senzorial (cateva explicatii: sistemul vestibular
inregistreaza schimbarile de pozitie ale corpului in raport cu atractia
gravitationala, iar sistemul proprioceptiv se refera la perceptia propriului corp) 
AUTOINGRIJIRE 

Sistemul tactil 
• Accepta greu sa fie atins cu prospopul pe corp sau pe fata 
• Freaca locul unde a fost atins 
• Are nevoie de ritualuri zilnice rigide 
• Nu ii place sa stropeasca cu apa in cada 
• Nu ii place spalatul pe dinti 
• Se plange ca il doare cand foloseste periuta de dinti sau pieptanul 
• Reactioneaza agresiv cand e atins 
• Nu ii place sa fie pieptanat si nu suporta nimic pe cap 
• Nu suporta atingerea scutecului sau a hartiei igienice 
• Vrea sa stea tot timpul imbracat sau dimpotriva prefera sa stea dezbracat 
• Suporta greu schimbarile de temperatura 

Sistemul proprioceptiv 
• Scapa mereu din mana obiectele (pasta de dinti, peria de par etc) 
• Exercita prea multa sau prea putina presiune asupra obiectelor (e.g. apasa prea
tare pe tubul cu pasta de dinti si iese mult mai multa pasta decat are nevoie, sau nu
poate sa scoata capacul de la tub) 
• Ii place la nebunie sa faca dus, sa se stearga cu un prosop aspru sau sa apese tare
cu peria cand se piaptana 
• Nu isi poate schimba pozitia corpului pentru a indeplini anumite activitati (e.g. sa
dea capul pe spate cand face baie ca sa fie clatit de sampon) 

Sistemul vestibular 
• Refuza schimbari de pozitie ale capului sau ale corpului (e.g. cand se piaptana sau
cand isi da cu sampon pe cap) 
• Prefera sa-si tina capul drept 
• Devine dezorientat dupa ce isi schimba pozitia capului 
• Nu are un echilibru bun cand trebuie sa intre sau sa iasa din cad, cand isi spala
partea inferioara a corpului 
• Ii e greu sa se aplece peste chiuveta, ii e teama sa stea pe vasul de toaleta- mai
ales daca picioarele nu ating pamantul 

Sistemul vizual 
• Ii e greu sa caute cu privirea obiectul dorit in mediul inconjurator 
• Ii e greu sa-si ghideze miscarile cand foloseste o oglinda 
• E fascinat de baloane de sapun, de apa care picura 
• Suporta greu reflexia luminii in apa sau pe chiuveta 

Sistemul auditiv 
• E deranjat de zgomote puternice (e.g. cand se trage apa la toaleta, zgomotul apei
care curge, zgomotul uscatorului de par) 
• Ii plac zgomotele puternice si le repeta de nenumarate ori (e.g trage apa la
toaleta) 
• Murmura o melodie sau canta cu voce tare pentru a acoperi alti stimuli auditivi 
• Atentia ii e usor distrasa de zgomote 
• Isi acopera urechile cu mainile pentru a minimaliza sunetele puternice, cu ecou din
baie 
• Toate activitatile de autoingrijire din baie le face in alta camera, pentru ca nu
suporta ecoul din baie 

Sitemul olfactiv/gustativ 
• Suporta greu parfumurile 
• Accepta cu greu pasta de dinti 
• E innebunit dupa gusturi puternice; mananca pasta de dinti, sapun, sampon 
• Pare sa nu simta nici cele mai puternice mirosuri 
• Se tine de nas sau se ineaca (ii vine sa vomite) in timpul activitatilor de
autoingrijire zilnice.

Metode de tratament

Kinetoterapia sau terapia prin miscare pentru copii cu autism contribuie la

imbunatatirea abilitatilor motrice si senzoriale, cat si pentru imbunatatirea
controlului comportamental.
Terapia prin miscare pentru copii le imbunatateste capacitatea de intelegere si
raspuns a diferitelor activitati ,dar si imbunatatirea interactiunii si stabilirea
contactului vizual. Totodata, miscarea pentru copii cu autism ajuta la diminuarea
agresivitatii si autoagresivitatii, a stereotipiilor caracteristice, cat si a
comportamentului hiperkinetic.

Kinetoterapia este necesara si are urmatoarele obiective :

 tonifierea musculaturii ;
 imbunatatirea mobilitatii articulare si a coordonarii miscarilor;
 dezvoltarea motricitatii generale, grosiere cat si a celei fine;
 educarea echilibrului static si dinamic;
 educarea ritmului si coordonarii miscarilor;
 orientarea si organizarea spatio-temporala;
 constientizarea corecta a schemei corporale.

Prin metode specifice invata cum sa se relaxeze, invata sa-si creasca puterea de
concentrare, coordonare si atentie, precum si dorinta de miscare. Programele
complexe de exercitii terapeutice sunt alcatuite individual in functie de evolutia
fiecarui copil.
 Afectiuni respiratorii cronice

Astmul

Astmul este o afectiune cronica a plamanilor caracterizata prin probleme

respiratorii recurente cum ar fi: lipsa de aer, respiratie suierata, apasare in
piept si tuse. In timpul unei respiratii normale fluxul de aer intra si iese liber din
plamani. Atunci cand astmul nu este controlat, caile respiratorii sunt inflamate si
edematiate. 

Ele devin foarte sensibile la schimbarile din mediul inconjurator si poate aparea
criza astmatica. In timpul acestuia, peretii cailor respiratorii se edematiaza,
muschii din jurul acestora se contracta, iar mucusul care se secreta in cantitate
mare obtureaza caile respiratorii, facand respiratia foarte dificila.

Simptomele astmatice variaza pe parcursul aceleiasi zile, in cadrul saptamanii,

precum si pe intreg parcursul anului, de la o luna la alta. Ele sunt mai grave noaptea
si in primele ore ale diminetii. De asemenea, gravitatea astmului difera de la o
persoana la alta.

Chiar daca astmul nu poate fi vindecat, acesta poate fi tratat in mod eficient.
Cercetarile arata ca aproape toti pacientii astmatici pot detine un control asupra
astmului cu un tratament adecvat, reusind astfel sa participe la activitatea scolara,
sa munceasca si sa isi desfasoare activitatile in conditii similare persoanelor care
nu sufera de aceasta afectiune.

Controlul astmului inseamna ca o persoana cu astm:

- are simptome astmatice minime sau inexistente;

- nu se trezeste noaptea din cauza astmului;
- nu necesita (sau are o nevoie minima de) medicatia “la nevoie”;
- are posibilitatea de a efectua activitati fizice normale;
- are functia pulmonara normala (sau aproape normala), masurata prin determinari
specifice - PEF si VEMS;
- nu are crize de astm (sau sunt foarte rare).

Obiectivul tratamentului in astmul bronsic este controlul bolii si mentinerea

acestuia. Pentru indeplinirea acestui obiectiv este necesar sa existe acces atat la
medicatia pentru astm, cat si la informatii care le permit pacientilor intelegerea
modului de administrare a medicamentelor, evitarea factorilor de risc, evitarea
“declansatorilor” care agraveaza boala, precum si un comportament adecvat in cazul
in care simptomele se agraveaza.

Majoritatea astmaticilor au nevoie de doua tipuri de medicamente: medicatia “de

control” (in special agenti anti-inflamatori de
tipul glucocorticosteroizilor inhalatori), care trebuie luata in fiecare zi pentru a
preveni simptomele si crizele de astm; si medicatia “la nevoie” (medicamente cu
actiune bronhodilatatoare cu actiune rapida), care trebuie sa fie la indemana in
orice moment pentru a trata crizele si a dilata rapid caile respiratorii.

Potrivit raportului Global Burden of Asthma aproximativ 300 de milioane de oameni

din inteaga lume au astm in acest moment. Raportul este o compilatie de date
referitoare la raspandirea si impactul astmului in intreaga lume. Astmul afecteaza
oameni indiferent de etnie, categorie socio-economica sau varsta. Adeseori astmul
apare in timpul copilarieisi este cea mai obisnuita cauza a absenteismului scolar.

Raportul Global Burden of Asthma a fost realizat de Initiativa Internationala

pentru Astm (GINA) cu ocazia Zilei Internationale a Astmului 2004. Documentul
atesta faptul ca multi pacienti din intreaga lume au nevoi nesatisfacute legate de
astmul lor, fapt ce conduce la un control deficitar al acestuia. in unele zone, de
exemplu in Orientul Mijlociu sau in fostele state baltice, astmul nu este
diagnosticat corect si multe persoane care au simptome astmatice prezente nu stiu
ca sufera de aceasta boala. 

In alte zone, cum ar fi Asia Centrala si Pakistan, lipsa de informatii si conceptiile

gresite despre astm si tratamentul lui au drept consecinte un management
neadecvat al bolii. Pe de alta parte, in alte regiuni ale lumii, preturile
medicamentelor restrictioneaza accesul la medicatia pentru astm. Chiar si in regiuni
ca Europa de Vest si America de Nord astmul nu este tratat in mod corespunzator
sau tratamentul nu respecta recomandarile ghidurilor terapeutice internationale,
cum este GINA, sau cu alte principii derivate din medicina bazata pe dovezi.

Raportul, disponibil la www.ginasthma.org, prezinta de asemenea cresterea

prevalentei astmului in intreaga lume, in conditiile in care comunitatile adopta stilul
de viata occidental si se urbanizeaza. Se estimeaza ca inca 100 de milioane de
persoane se vor imbolnavi de astm pana in anul 2025. 

Cauzele astmului sunt inca insuficient intelese. Cresterea prevalentei acestei boli in
intreaga lume ramane unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei moderne.
Acum zece ani exista teoria conform careia gazele de esapament sipoluarea aerului
reprezinta cauzele posibile ale epidemiei de astm. Se stie acum ca situatia este
mult mai complexa. Cercetatorii studiaza rolul factorului genetic, precum si modul
in care se dezvolta sistemul imunitar in primii ani ai vietii.

In prezent cauzele care declanseaza criza astmatica sunt mult mai bine cunoscute
si intelese. Persoanele astmatice prezinta o inflamatie cronica a cailor aeriene. Sub
actiunea unei game largi de factori, caile respiratorii ale pacientului astmatic se
contracta mult mai repede decat la o persoana care nu sufera de aceasta afectiune.

Informatiile necesare pentru a diagnostica astmul pot fi oferite de un istoric

medical atent, examinarea fizica si teste ale functiei plamanilor. Masurarea functiei
pulmonare este utila atat pentru diagnosticul de astm cat si pentru a monitoriza
evolutia bolii si nivelul de control. 
Aceste teste includ spirometria, o investigatie care evalueaza limitarea fluxului de
aer, si PEF (peak-expiratory flow), debitul de varf, ce masoara viteza maxima la
care fluxul de aer poate iesi din plamani.
Spirometria se realizeaza in cabinete specializate, in timp ce PEF-ul poate fi testat
cu peak-flow-metre portabile, din plastic, ideale pentru utilizarea la domiciliu sau la
locul de munca. Monitorizarea fluxului de varf este pentru multi pacienti o metoda
eficienta de monitorizare a bolii precum si de evaluare a modului in care raspund la
tratament.

Kinetoterapia in astmul bronsic

Rolul kinetoterapiei.La granita dintre medicina si sport, kinetoterapia este o practica

ce necesita o pregatire constanta.Tratamentul fiecarui pacient oscileaza in functie
de gravitatea bolii si de receptivitatea psihica a pacientului. De aceea, specialistii in
gimnastica medicala trebuie "sa simta" care este metodaterapeutica
potrivita.Scopul kinetoterapiei, o forma de gimnastica medicala, nu este acela de a
transforma o persoanacu probleme locomotorii sau de respiratie intr-una perfect
sanatoasa. "Cele mai multe boli decare sufera pacientii nu le vindeca, dar
kinetoterapia ii poate ajuta sa duca o viata normala ‘’Obiectivele propuse:
Acumularea unui bagaj de cunostinte teoretice si practice cât
mai complexe privitoare la: medicina respiratorie; metodele de evaluare clinică si
functională: obiective sisubiective; modalitătile de recuperare prin kinetoterapie:
mijloace, metode, tehnici .Selectarea celei mai indicate metodologii de recuperare
luându-se în considerare: diagnosticul pozitiv, gravitatea si stadiul bolii, bolile
asociate, antecedentele familiale si personale:fiziologice, patologice si heredo-
colaterale, precum si datele generale ale pacientului(ei) dacă amai beneficiat sau nu
de recuperare. Utilizarea practică individualizată (pentru fiecare pacient)
acunostintelor acumulate prin: evaluarea clinico-functională, structurarea
obiectivelorderecuperare generale si specifice,alcătuirea programelor
de recuperare.