MIRELA MITRAN

CLASA 1C

TIPOLOGIE ÎN COMUNICARE CU PACIENTII

Încă de când ne naștem, avem o predispoziție către unul dintre simțuri, atunci când vine vorba
să învățăm despre lume. Unii preferă să vadă pentru a înțelege lumea, alții mai degrabă rețin ce
aud, în timp ce unii preferă experiența directă, explorarea prin senzații fizice și emoționale.Modul în
care suntem predispuși să ne raportăm la lumea exterioară ne determină felul în care o interpretăm.
Experimentarea vieții prin simțuri este ce ne ajută să învățăm despre noi înșine, despre ceilalți și
este modalitatea prin care ne formăm experiența de viață. Astfel putem sa formam 4 tipologii in
functie de simtul spre care avem o predispozitie: vizual, auzitiv, kinestezic si auditiv-digital.
Cu alte cuvinte, ca și persoane vizuale, vom fi mai impresionați de lucrurile pe care le vedem. Ca
persoane focusate mai mult pe auz, sunetele și vocile celorlalți vor avea un impact mai mare. Ca
persoane kinestezice, ceea ce simțim, atât emoțional cât și fizic, vor contura calitatea experiențelor
noastre.

VIZUALUL
 Primul lucru care contează pentru cei focusați pe văz este ceea văd în jurul lor. Aspectul fizic
plăcut ochiului, armonia culorilor și a formelor, lumina precum și spațialitatea din jurul lor au un
impact extrem de mare în modul în care o persoană vizuală trăiește experiența.
 Persoanele vizuale sunt bine organizate, bine îngrijite, vor să arate bine și așteaptă același
lucru și de la ceilalți. Au o imaginație bogată și tind să vorbească mai repede decât ceilalți
deoarece imaginile din minte li se succed foarte repede și, astfel, au un timp relativ scurt pentru
a spune ce gândesc.
 Atunci când învață o informație nouă tind să deseneze, să sublinieze cu markere colorate, să
facă scheme și notițe, care să-i ajute să își organizeze vizual cât mai bine informația.
 Înțeleg mai repede și mai bine dacă le faci o schiță pentru ceea ce ai vrut să le comunici.
 Persoanele vizuale tind să fie extrovertite, să se manifeste într-un mod expansiv, să vorbească
foarte tare și repede.
Cum recunoști un Vizual?
În ceea ce privește limbajul corpului, aceștia arată adesea spre ochi sau folosesc degetul arătător
pentru a indica direcția gândurilor, mișcarea imaginilor din capul lor sau a simbolurilor pe care și le
imaginează.
Expresii: „acum totul îmi este clar”, „vad ca ma simt mai bine”, „s-a făcut lumină în acest caz”, „am
venit sa vad ce spune si doamna doctor”, „am văzut ca nu ma simt bine”, „viitorul arată bine”, „vad
limpede precum cristalul”, etc.
Ce îi deranjează?
 Persoanele vizuale pot fi extrem de deranjate dacă ajung într-un mediu monoton, din punct de
vedere vizual, sau mult prea dezorganizat. De multe ori vor spune că „nu pot gândi” dacă există
prea multă agitație în jurul lor, dacă se mișcă prea multe lucruri sau persoana cu care vorbesc
face ceva în timp ce vorbește.
 Pot fi ușor distrași de orice obiect sau persoană care intră „în cadru” și se pot pierde destul de
repede într-o conversație, dacă interlocutorul vorbește mai lent decât procesează ei informația.
Se pot plictisi repede dacă conversația se derulează prea încet pentru ei.
 Sunt ușor derutați dacă primesc multe indicații auditive, având nevoia unui suport vizual pentru
a putea integra mai ușor informația.

AUDITIVUL
 Persoanele auditive tind să fie genul de oameni temperați, care mențin un ritm constant în
vorbire și în viață. Pot ieși din zona de confort la fel cum pot rămâne într-o monotonie firească,
dacă așa este nevoie.
 Acestea sunt mai atente la anumite tonalități ale vocii și reacționează mai repede la ele. Rețin
mai bine instrucțiunile primite pe care verbală și își pot aminti cu ușurință anumite secvențe
rostite sau auzite.
 MIRELA MITRAN
CLASA 1C

 Preferă să comunice mai mult oral decât în scris – deci vor prefera, de exemplu, să sune în loc
să trimită mesaje. Au nevoie să fie auziți, ascultați, sunt sensibili la zgomote și pot fi distrași
ușor de acestea.
 Fiind ușor distrași de sunete, pot opta să lucreze într-un mediu extrem de liniștit, ori să pune
muzică sau un sunet constant pe fundal, care să acopere restul sunetelor obișnuite, care le-ar
putea distrage atenția.
Cum recunoști un auditiv?
Privind la limbajul corpului, putem observa mai multe elemente care să ne ajute să descoperim
auditivul din cameră. La nivelul mișcărilor oculare, tendința este să își mențină privirea
preponderent în zona mediană, mișcându-și ochii mai mult „între urechi”.
Tonul și ritmul vocii sunt melodioase, cu ritm mediu, temperat. Respirația este preponderent
echilibrată, constantă, în partea de mijloc a pieptului.
Atunci când ascultă, au tendința să stea cu capul ușor aplecat într-o parte, poate chiar să își
schimbe poziția, căutând „unghiul” cel mai bun din care să audă. Ca și gesturi, pot avea tendința de
a își atinge gura cu mâinile destul de des, vor sta cu umerii trași pe spate și tind să fie persoane
ceva mai corpolente.
Expresii: „am auzit ca doamana doctor este cea mai buna”, „va ascut, sunt numai urechi”,
„rezonez cu tot ceea ce ati spus pana acum” , „viitorul sună bine”, etc.
Ce îi deranjează?
 Un alt lucru deranjant pentru un auditiv este să te foiești constant în timp ce vorbești cu el.
Comparativ cu vizualul care este deranjat de imaginea mișcării, auditivul va fi deranjat de
sunetul produs de mișcările constante – de exemplu, scârțâitul unui scaun.
 Atunci când îi vorbești, are nevoie să păstrezi un ritm constant și clar al cuvintelor. Discursul
repezit al unui vizual îl poate obosi foarte tare, dacă nu este exprimat clar și bine articulat.
 Cei mai mulți sunt incredibil de atenția și rețin tot ceea ce spunem, chiar dacă nu privesc către
noi și par absorbiți de alte activități în care sunt implicați.

KINESTEZICUL
 Persoanele kinestezice tind să fie extrem de empatice și sensibile la energia celor din jurul lor.
Drept urmare, acestea sunt definite de o trăire interioară mai pronunțată decât vizualii sau
auditivii.
 Acest lucru îi poate ajuta să lege conexiuni foarte puternice cu persoanele de a căror energie
se simt atrași sau cu care se simt confortabil. Pe de altă parte, dacă simt un disconfort în
prezența unei persoane, vor căuta să evite contactul și persoana cu totul, dacă le va fi posibil.
 Kinestezicii sunt persoane care pun accent mai mult pe mod în care se simt, decât pe modul în
care arată. Astfel, vor fi tentați să aleagă, mai degrabă, ținute lejere, plăcute la atingere, în
detrimentul celor „frumoase” sau „la patru ace”.
Cum recunoști un kinestezic?
Din perspectiva limbajului corpului, persoanele kinestezice se evidențiază prin faptul că-și țin
deseori privirea îndreptată mai mult în jos, predominant spre partea dreaptă.
Atunci când îți vorbesc, mențin o tonalitate joasă, exprimându-se la un volum ceva mai redus,
articulând cuvintele lent și cu pauze multe între ele. Respirația este profundă, lentă, predominant
abdominală.
Pentru că sunt profund conectați cu emoțiile lor – și ale altora, uneori – aceștia pot fi văzuți des
înroșindu-se la față, chiar dacă vorbesc sau doar ascultă ceva cu interes.
Expresii: „simt ca nu mai vad bine”, „simt ca ma deranjeaza ceva”, „ma simt eliberat”, „sunt mișcată
de această poveste”, „acest dignostic nu stă în picioare”, „lasati-va pe mâna noastra”, „călduroase urări
de bine”, „îi prindem din urmă pe ceilalți”, „nu-mi miroase a bine”, etc.
Ce îi deranjează?
 Să fie nevoiți să memoreze informații fără să aibă experiența propriu zisă a lucrului pe care îl au
de învățat. Cum nevoia lor este de a face, pentru a putea înțelege și integra pe deplin, pot fi
ușor deranjați de obligativitatea memorării unor informații, fără referințe experiențiale.
 Atunci când cineva îi grăbește, fie să ia o decizie, să acționeze sau să plece repede undeva, se
pot simți forțați să își iasă din zona de confort și pot deveni frustrați, încordați și neproductivi, ba
chiar defensivi.
MIRELA MITRAN
CLASA 1C

 Dacă nu se simt în regulă, vor lua distanță. Una dintre nevoile principale ale persoanelor
introvertite este aceea de a se retrage din mediul social și de a se reîncărca.

AUDITIV-DIGITALUL
 Persoanele ce fac parte din sistemul auditiv-digital sunt caracterizate de nevoia de a găsi un
sens al lucrurilor, al situațiilor și de nevoia de a înțelege. Sunt persoane preponderant raționale,
logice și structurate în gândire, care dezvoltă un dialog interior extrem de accentuat.
 Poartă conversații interioare cu ei înșiși și conversații imaginare cu diverse persoane
spunându-le ce a rămas nespus, întrebându-le diverse și „primind” răspuns.
 Învață prin așezarea mentală a lucrurilor, sunt mai puțin spontani deoarece le place să
gândească mult, să se bazeze pe logică, pe fapte și pe cifre în luarea unei decizii. Memorează
pe secvențe, pași, proceduri.
CUM RECUNOȘTI UN AUDITIV-DIGITAL?
Privit din punct de vedere al limbajului corpului, tind să adopte caracteristici date de sistemul
secundar de reprezentare. Totuși, majoritatea pot fi definiți de o rigiditate corporală evidentă,
tensiune musculară accentuată și dureri de articulații sau de musculatură.
În ceea ce privește limbajul verbal folosit de persoanele AD, putem observa cuvinte precum:
proces, gândire, logică, decizie, motivație, credință, etc. La nivel de verbe folosite, cel mai des îi
putem auzi spunând că se gândesc, că învață, cred, consideră, se informează. Deci, practic, tot ce
ține de descrierea unui proces cognitiv, de gândire, se va regăsi în limbajul unui AD.
La nivelul expresiilor folosite, păstrează același tipar care „îi dă de gol”, privitor la gânduri, cogniții,
analiză, etc.: „să rămânem conștienți că”, „înțeleg că știi că”, „am decis că”, „experiență de viață”,
„am credința că”, etc.
CE ÎI DERANJEAZĂ?
 Persoanele auditiv-digitale sunt persoane, așa cum am zis, care au o activitate mentală foarte
pronunțată. Astfel, există o serie de lucruri care pot fi extrem de deranjante pentru ei.
 Alt lucru care îi scoate din pepeni este o discuție fără sens. Cum am zis, persoanele AD sunt
genul de oameni care se bazează pe logică, rațiune, structură, strategii. Orice discuție
abstractă, fără fapte clare sau fără dovezi le poată provoca frustrare sau lipsă de interes.
 Orice discuție despre emoții, trăire, spiritualitate sau un subiect lipsit de dovezi concrete și
logică îi poate crea disconfort. Pentru că multe dintre aceste lucruri nu au o definiție clară,
logică, analitică, simpla „presiune” – reală sau nu – de a spune ce simt, de a participa la o
conferință despre spiritualitate, le poate da o senzație de disconfort, plictiseală, frustrare sau
tensiune.
 O persoană rațională poate simți emoțiile, însă le privește dintr-un punct detașat, astfel încât să
le poată face față. Este o strategie pe care multe persoane o adoptă, conștient sau nu, pentru a
gestiona cât mai ușor trăirea emoțională.

Acum, să luăm totul de bun, aș zice eu, este puțin exagerat. Fiecare tipologie în parte are
specificul său însă nu suntem nici una, nici alta pe deplin. Suntem un mix inedit, unic și special din
toate acestea și, atunci când căutăm să punem etichete, este util să ne amintim acest lucru.