Universitatea ,,Stefan Cel Mare’’ Suceava

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica,ECTS

A auzi VS. A asculta

Palaghia Iuliana
Miclos Daniela
 Auzul

In timpul lovirii sau lovirii intre ele obiectele produc unde sonore. Acestea sunt
vibratii ale aerului care sunt percepute de ureche care le transforma in senzatie auditiva. In
ureche ajung numeroase sunete de la zumzetul insectelor pana la zgomotul infernal provocat
de avioanele cu reactie. Atunci cand auzim ceva defapt urechea noastra este atinsa de
vibratiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transforma undele sonore in impulsuri
electrice pe care le transmite mai departe la creier, care la randul sau decodifica
semnalele.Urechea se obisnuieste treptat cu sunetele, iar cu timpul invatam si sensul acestora.

Ascultarea

A asculta inseamna ca trebuie ca uneori sa taci, stiu ca esti tentat sa spui, sa

completezi, sa corectezi, dar trebuie sa invingi aceste tendinte si sa taci, a asculta inseamna
uneori ca trebuie sa renunti la prejudecati chiar daca actiunile sau vorbele celuilalt , valorile
lui sunt contrare cu ale tale trebuie sa il asculti, alteori a asculta inseamna sa nu vii tu cu tot
felul de solutii miraculoase, nu te obliga nimeni la asta, sunt momente cand chiar daca pare
stupid celalalt are nevoie doar sa il asculti si inca un aspect pe care trebuie sa il deprindem a
asculta insemna sa lasam macar in acele momente deoparte propriile griji, sau daca trebuie
lucrul nostru, in acest fel ne putem mai bine concentra asupra a ceea ce spune interlocutorul
nostru.

„Unul dintre cele mai pretioase daruri pe care il poti oferi cuiva este cel al atentiei!”

Jim Rohn

Stiai ca exista o diferenta intre „a asculta” si „a auzi”...?

A auzi inseamna a receptiona sunetele si comunicarea. Auzim tot timpul... insa nu

suntem tot timpul constienti de ceea ce auzim pentru ca, de fapt, nu ascultam. A asculta
inseamna a auzi si a fi atent la ceea ce auzi.

Daca auzi cantecul unei pasari atunci cand te afli in mijlocul naturii, apoi il asculti
focusandu-te pe sunete, devine din ce in ce mai clar si se distinge de multe alte sunete care te
inconjoara.
 In relationarea cu alti oameni, a asculta este o abilitate care se cere insusita... A asculta
inseamna a fi atent la ceea ce spune celalalt cu intentia de a intelege mesajul pe care ti-l
transmite. Arta de a asculta implica de asemenea sa fii atent si la limbajul corporal al celuilalt,
mentinand contactul vizual , cerand explicatii atunci cand este necesar, fiind atent la mesajul
non-verbal. Daca asculti cu adevarat esti capabil sa stabilesti o legatura cu celalalt chiar fara
sa vorbesti.

In comunicarea din zilele noastre, abilitatea de a asculta este adesea trecuta cu

vederea. Cu toate acestea, fiecaruia ii place sa discute cu un bun ascultator!

Un factor major ce determina abilitati „sarace” de a asculta... este acela ca suntem prea
centrati pe noi insine. Oamenii esueaza in a fi buni ascultatori pentru ca sunt prea preocupati
sa fie ei insisi interesanti, mai degraba decat sa fie interesati de cel cu care discuta. Oamenii
cred, in mod grestit, ca pentru a fi placuti si acceptati este necesar sa-si demonstreze
inteligenta si cunostintele facand diverse comentarii. Este posibil chiar sa-si mascheze propria
neliniste si nesiguranta vorbind continuu... pentru a umple tacerea. A vorbi ii face sa se simta
bine. Nu-l baga in sema pe celalalt ci mai degraba profita de faptul ca au auditoriu.

Adesea oamenii cred ca daca cineva le povesteste despre o provocare pe care o au de

infruntat, aceasta este o aluzie ca ei sa "sara" imediat si sa caute soltutii pentru acea problema.
Oricum, majoritatea oamenilor isi doresc doar sa fie ascultati. Daca insa preiei tu,conducerea
acest lucrul il slabeste pe celalalt.

Iata cateva modalitati de a-ti dezvolta abilitatea de a asculta:

Fii interesat de persoana cu care vorbesti. Asculta cu intentia de a-l cunoaste. Daca o
persoana simte ca esti intr-adevar interesat in a o cunoaste va incepe sa se simta confortabil in
preajma ta si va vorbi mai deschis. Aceasta este o modalitate buna de a stabili un raport, si de
a-l castiga pe celalalt de partea ta.

Arata-ti interersul fata de oameni. Intreaba-i ce gandesc, ce simt si ce le place. Afla

perspectiva lor asupra lumii, care sunt parerile lor, aspiratiile lor, experientele.

Dezvolta-ti capacitatea de a-l observa pe celalalt. Ce il face sa zambeasca? Care sunt

lucrurile marunte pe care el le considera ca fiind importante? Atunci cand sesizezi, chiar si
lucruri marunte, acest lucru il va face pe celalalt sa se simta special si important.

Sa fii un bun ascultator iti poate aduce multe beneficii.

Stabilesti mai repede raportul cu ceilalti, poti vorbi si actiona de pe o pozitie

informata. Esti mult mai intelegator cu altii si esti capabil sa relationezi la un nivel mai
profund. Oamenii vor raspunde interesului tau, vor fi interesati de tine. Iti creste popularitatea

3
iar ceilalti sunt mai deschisi sa coopereze si sa te ajute atunci cand ai nevoie. Si, nu uita... poti
face o impresie buna cuiva doar fiind capabil sa-l asculti.

Invata sa asculti!!!

Cei care stiu sa asculte invata mai mult, afla mai mult, inteleg mai bine ce au de facut,
sunt mai apropiati de prieteni si colegi, lucreaza mai bine in echipa, rezolva problemele mai
repede si inteleg toate mesajele care le sunt adresate. Oamenii care asculta cu adevarat sunt
mai interesati de interlocutor si parerile sale. Sunt cei pe care am vrea sa-i avem in preajma in
viata sociala si profesionala.

Diferenta dintre a auzi si a asculta consta in folosirea mintii. De auzit, auzi involuntar
toate zgomotele din jurul tau. Cand asculti, faci un efort mental voit pentru a intelege ce
anume ti se comunica. Un bun ascultator isi foloseste urechile, mintea, ochii si inima in egala
masura.

Cand ai o discutie, trebuie sa fii acolo cu adevarat, cu trup si suflet. Chiar daca ai vrea
sa fii acasa, intr-o cada plina cu apa, realitatea este alta si trebuie sa te concentrezi pe ceea ce
ti se spune. Daca te trezesti formuland in minte urmatoarea ta replica atunci cand
interlocutorul nu a terminat-o pe a sa, esti nedreapta fata de el si fata de conversatia voastra.
Te vei alege cu mai multe de pe urma conversatiei daca intelegi si asimilezi ceea ce ti se
spune inainte de a vorbi.

Daca nu asculti cu adevarat, ochii te tradeaza imediat. Cand incepi sa te gandesti la

alte lucruri sau visezi la ce vei face in week-end, dezinteresul ti se vede in ochi, iar
interlocutorul isi poate da seama cu usurinta ca nu esti atenta, chiar daca te straduiesti sa te
uiti in ochii lui. Privirea goala este prima care tradeaza plictiseala. Ascultarea eficienta nu
depinde numai de urechi, ci si de ochi.

Unele persoane asculta cu adevarat ce li se spune, dar, din diferite motive, ce de obicei
din timiditate, evita sa se uite in ochii interlocutorului. Contactul vizual te ajuta sa comunici
non-verbal cu cel din fata ta. In momentul cand auzi ceva cu care esti de acord, tinzi sa dai din
cap afirmativ, fara sa vrei, iar vorbitorul intelege ca il aprobi, chiar daca nu ai scos niciun
cuvant. Si tu poti intelege mai bine ceea ce ti se spune daca privesti chipul sau. Unele expresii
si gesturi tradeaza adevaratul sens al cuvintelor (ironia, glumele) pe care altfel nu l-ai putea
percepe.

Ti s-a intamplat vreodată să te afli într-o discuţie cu cineva, acesta să vorbească, tu să

auzi nişte sunete şi de fapt să nu asculţi nici un cuvinţel din discursul lui? Poate erai plictisit,
sau poate că te gândeai la ceva mai important. Ideea e că nu ascultai activ. Iar până la
ascultarea activă sunt cam şase paşi:

4
 • Auzirea e faza în care urechile tale captează nişte semnale acustice şi cam atât;

• Atenţia apare atunci când, captând acele semnale sonore, prindem un mesaj
interesant pentru noi şi devenim atenţi;

• Înţelegerea este momentul în care tu începi să corelezi mesajul cu elementele din

vocabularul tău şi cu obiectele din mintea ta;

• Memorarea are loc atunci când depozitezi informaţia primită în „baza de date” a
creierului tău;

• Evaluarea intervine atunci când apreciezi critic mesajul recepţionat;

• Răspunsul apare ca reacţie la ceea ce a spus interlocutorul tău.

Aşadar, a asculta nu înseamnă doar a auzi nişte sunete şi cel mult a da din cap spre
afirmare, ci şi interpretarea şi integrarea mesajului în sistemul tău de gândire.

Arată-i interlocutorului tău că eşti interesat de ceaa ce spune şi că îl asculţi activ:

repetă ce ai auzit, rezumă, parafrazează, pune întrebări.

Există 5 tipuri de ascultatori din care te sfatuiesc puternic sa nu faci parte:

1) Lenes: nici macar nu incearca sa inteleaga ce i se spune, mascandu-şi lenea prin

afirmatii cum ca e obosit, dezinteresat sau plictisit;

2) Take-turns: isi asteapta randul sa vorbeasca deoarece considera ca numai ce spune

el este important an comunicare;

3) Nesigur: este permanent ingrijorat de ceea ce urmeaza sa spuna, neavand cum sa

dea atenţie mesajului interlocutorului;

4) Egoist: vorbeste si asculta doar daca subiectul se refera la persoana lui. Orice alta
persoana nu reprezinta nici un interes;

5) Concurent: se gandeste doar sa ocupe cea mai mare parte a timpului si sa vorbeasca
mai mult decat ceilalti.

Sper ca ti-ai dat seama deja ca, luand rolul unuia dintre ascultatorii de mai sus nu ai
cum sa interpretezi corect mesajele primite si, implicit, nu ai cum sa comunici eficient.

5
 INCAPACITATEA DE A ASCULTA

Desi sistemul auditiv al tinerilor de astazi, fiziologic vorbind, nu difera de al acelora

de acum 25 de ani, in zilele noastre sunt percepute doar 180 000 de sunete, fata de 300 000
cate erau percepute in urma cu un sfert de secol.

Este vorba de o scadere continua a sensibilitatii creierului in perceperea si prelucrarea

mesajelor sonore.

Televiziunea constituie principala cauza a acestui fenomen, deoarece ea cultiva mai

mult vizualul decat auditivul, obisnuieste copiii sa-si bazeze gandirea mai mult pe imagini
decat pe sunete si cuvinte si, prin urmare, reprima dezvoltarea emisferei stangi, aceea care
proceseaza mesajele verbale.

„Cea mai mare parte a deficientelor de invatare – observa J. Healy – include dificultati
in ascultarea si intelegerea unei prezentari orale, in exprimarea ideilor, in citire, in scriere si in
pronuntarea corecta a unui material verbal.”

Cercetarile au aratat ca, daca o persoana obisnuita, in urma cu 25 de ani, distingea

aproximativ 300 000 de sunete, acum poate distinge doar 180 000, cu toate ca, din punct de
vedere fiziologic, sistemul auditiv al copiilor de astazi nu difera de cel al tinerilor de acum 25
de ani. Atrofierea, asadar, nu este a organelor aparatului auditiv, ci este cauzata de scaderea
continua a sensibilitatii creierului. O explicatie a acestui fenomen este gasita de cercetatori in
faptul ca una dintre principalele ocupatii din viata copiilor – televi¬zionarea – presupune o
expe¬rienta mai mult vizuala decat auditiva, lucru care face ca ariile corticale ce raspund de
auz sa nu se mai dezvolte normal .

Toate abilitatile amintite anterior sunt procesate auditiv si sunt mediate de ariile
limbajului ce apartin emisferei stangi. Pare incredibil, dar copiii americani (s-ar putea ca
astazi, dupa maturizarea unor gene¬ratii crescute cu televizorul, si in Romania situatia sa
devina similara) au probleme in urmarirea cu atentie a ordinii sunetelor in cuvant si a
cuvintelor in fraza. Ei intampina greutati in a distinge intre sunete similare si a-si reaminti
lucruri pe care le-au auzit doar cu putin timp inainte. „Sunetele – explica J. Healy – ajung la
creier, dar se pierd, parand confuze, inainte de a fi analizate.”

Prin vizionarea TV, tinerii de astazi, inca din anii copilariei, isi exerseaza mai mult
capacitatea recunoasterii imaginilor, specifica emisferei drepte, decat pe aceea de a analiza
mesaje verbale, caracte¬ristica emisferei stangi . Gandirea lor se bazeaza mai mult pe imagini,
pe vizual, decat pe sunete sau cuvinte. Cand citesc, cauta imaginile din text, deoarece, dupa
cum arata studiile, atunci cand un om se uita la televizor, primeste mai repede mesajul prin
imagini decat prin sunete. Acest lucru va constitui un mare obstacol in dezvoltarea capacitatii
de lectura.

„Copiii cu abilitati auditive sarace, observa Healy, indiferent de cauza acestora,

intampina dificultati in a citi, in a pronunta, in reamintirea a ceea ce au citit cu cateva clipe
mai inainte, in a intelege sensul general pentru a retine sunetul pe care abia l-au auzit si pe

6
care trebuie sa-l scrie. In momentul in care li se vorbeste, ei tind sa piarda legatura (sa se
gandeasca la altceva).Daca trebuie sa citeasca povestiri mai lungi, nu pot retine sunetele
cuvintelor in minte suficient de mult timp pentru a intelege ceea ce citesc. Pur si simplu,
mintile lor nu au fost antrenate sa inteleaga si sa retina in mod discursiv. Cu cat vizionarea TV
se va extinde, in mod special in anii copilariei, cand conexiunile corticale sunt in formare, cu
atat mai mult se vor agrava problemele amintite.

Copiii care niciodata nu au invatat sa proceseze (sa inteleaga, sa-si aminteasca) limba
fara imagini atasate, intampina dificultati in scoala atunci cand va trebui sa-l asculte pe
profesor. Ei cauta sa gaseasca intelesurile undeva in jurul lor (sa le fie aratate ca la televizor)
decat sa si le creeze in propria minte. Se arata, de altfel, in multe studii ca, prin vizionare,
copiii primesc informatiile in mod prioritar prin concentrarea atentiei asupra reprezentarilor
vizuale (imagini) sau a sunetelor non-verbale (zgomote, pocnituri, muzica, efecte speciale), si
nu prin intermediul urmaririi dialogului.

Pentru a intelege un subiect complex, o intriga, ei ar trebui sa depaseasca efectele

speciale ce violenteaza si capteaza atentia, spre a se concentra asupra aspectelor mai putin
spectaculoase, cum ar fi activitatea sau vorbirea fireasca a omului. Insa, din moment ce
programele TV sunt regizate astfel incat sa atraga tot mai puternic atentia, tele¬spectatorul
dobandeste obiceiul de a ignora mesajul vorbit in favoarea trucurilor vizuale si auditive.” In
felul acesta, auzul si recunoasterea cuvintelor devin procese in continuu regres, proportional
cu orele de vizionare.

7
Bibliografie:www.ecursuri.ro
www.nlpexplorer.eu
www.preferatele.com