Aducerea lumii în terapie și

subminarea operațiilor puterii

moderne
Michael White & Alan Carr

Traducere și adaptare de
Conf. univ. dr. Ovidiu Gavrilovici
 Alan Carr
• Abordarea narativă se bazează pe presupunerea că narațiunile
nu sunt reprezentări ale reflecțiilor identităților, vieților și
problemelor [nu sunt doar rezultate].
• Mai degrabă narațiunile constituie identități, vieți și probleme
(Bruner, 1986; 1987; 1991) [sunt procese, deveniri].

• Conform acestei poziții, procesul terapeutic de angajare a

personaelor în „re-autorare” a narațiunilor personale schimbă
vieți, probleme și identități, deoarece narațiunile personale
sunt constitutive ale identității (p. 17)

Carr, A. (2000). Chapter 2. Michael White’s narrative therapy. In A. Carr (Ed.), Clinical
psychology in Ireland, Volume 4. Family Therapy Theory, Practice and Research (pp.
15-38). Wales: Edwin Mellen Press.
• Principii ale angajamentului cu metafora narativă în terapie
• Surse ale angajamentului cu metafora narativă în terapie
• Evidențe ale angajamentului cu metafora narativă în viața de
zi cu zi
• Efecte ale angajamentului cu metafora narativă în practicile
narative
• Explicații ale efectului de schimbare (efectul terapeutic) al
practicilor narative
 Principii ale angajamentului cu
metafora narativă în terapie
I. Dezvoltarea unor practici terapeutice care decentrează vocea
terapeutului
– Efectul este invitarea în centrul devenirii terapeutice a unora dintre
„cunoștințele” despre viață și a abilităților de „viețuire” ale celor care
consultă terapeuți. Cunoștințele și abilitățile persoanei sunt puțin
vizibile la începutul relației terapeutice.
– Practicile terapeutice permit
a) descrierea bogată a cunoștințelor și abilităților de viață generate de-a
lungul istoriei de viață a persoanelor
b) ridicarea semnificațiilor acordate acestora
c) Sublinierea relevanței acestor eforturi pentru a acționa în direcția
problemelor și dificultăților pentru care se cere ajutor
 Principii ale angajamentului cu
metafora narativă în terapie
II. Dezvoltarea unor practici terapeutice care sunt non-
normative
– Pentru a nu întări sau reproduce – necritic și automat – forme
valorizate ale culturii din jur care ajung să fie considerate „reale”,
„adecvate”, „sănătoase”, etc.
 Surse ale angajamentului cu metafora
narativă în terapie
1. Preluarea unei tradiții de gândire care influențează
investigarea în discipline variate legate de comunicare
– Antropologie culturală
– Teorie literară
– Etnometodologie
– Studii ale discursului
2. Preluarea unei tradiții de gândire care influențează
investigarea din discipline legate de discipline terapeutice
– Psihanaliză (prin reinterpretarea psihanalizei înseși)
– Psihologia poststructuralistă
– Psihologia sistemică, de familie
 Evidențe ale angajamentului cu
metafora narativă în viața de zi cu zi
Angajamentul cotidian cu semnificarea, în special, a ceea ce
oamenii găsesc dificil de înțeles sau de acceptat, problematic
pentru viața lor (de până atunci).
– Descrierile celor care consultă un terapeut tind să ia forma:
• Evenimente particulare care se petrec în timp – mai recente și uneori, mai
vechi
• Teme care se asociază unor evenimente de viață (ale tragediei, pierderii,
frustrării, eșecului, deznădejdii ) (p. 5)
• Reflecții pe marginea temelor la care au ajuns (concluzii identitare precum:
„aceasta explică cum el încearcă să distrugă întreaga familie – alocarea
intenției -; „aceasta arată cât de inadecvat sunt eu” – atribuirea unei
caracteristici personale; „acest lucru vă arată cât de jalnic sunt” – atribuirea
unei trăsături; „aceasta este o dovadă de cât de dependent sunt” –
atribuirea unei tulburări/diagnostic, etc. (p. 5)
– Asemenea descrieri ajung adesea să ia forma unei narațiuni saturate în
probleme. Acestea sunt adesea prezentate de aceștia drept povestea
dominantă a vieții lor.
Efecte ale angajamentului cu metafora
narativă în practicile narative
1. Opțiuni pentru terapeut de a se alătura persoanelor din
terapie în a „despacheta” (unpacking) poveștile dominante,
saturate în probleme, prezentate
– Efectele „despachetării” sunt:
• Deconstruirea multora din concluziile negative identitare care se asociază
poveștilor
• Face disponibile persoanelor din terapie alte descrieri ale propriei
identități
• Face posibile persoanelor din terapie noi opțiuni de acțiune în lumea lor
(p. 5)
Efecte ale angajamentului cu metafora
narativă în practicile narative
2. Opțiuni pentru terapeut de a se alătura persoanelor din
terapie în a analiza narativ unele din evenimentele vieții lor
care sunt înafara poveștilor dominante, saturate în probleme,
prezentate (conversații de recompunere – reauthoring -).
– Conversațiile invită persoanele să:
• Acorde semnificații acestor evenimente neglijate sau marginalizate până
acum
• Să facă legături (bringing things into relationships) între acele evenimente
și altele, în secvențe temporale, în acord cu teme alternative (față de cele
dominante, problematice) - „contra-teme” sau „contra-scenarii” ale vieții
lor
• Să realizeze noi descrieri identitare care pot contrazice concluziile
identitare negative asociate poveștilor dominante negative ale vieții (p. 6)
 Explicații ale efectului de schimbare
(efectul terapeutic) al practicilor narative
1. Contribuie la viața persoanelor fiind mai clar multiplu
povestită (multistoried) sau mai informată narativ
– mai multe opțiuni de resemnificare
– noi posibilități de acțiunie în viața lor
2. Contribuie la noi concluzii identitare care descriu mai
comprehensiv viața persoanelor din terapie
– noi posibilități pentru răspunsuri semnificativ diferite ale evenimentelor
vieții lor
3. Contribuie la apariția unor efecte constitutive, de modelare a
vieții ale conversațiilor de recompunere din terapia narativă
– un angajament al persoanelor în a acționa în viața lor (a performance of their
lives)
– Un efect de „transport” (acțiuni care determină ca persoanele să fie în mod
semnificativ diferite de ceea ce și cum erau la începutul angajamentului lor)
Critici aduse terapiei narative în pofida atenței
aduse contextului în practica narativă
• Viața nu ar fi decât text
• Reducerea realității la limbaj
• Suprapunerea narativității la discurs (reducând astfel arealul
discursului)
• Susținerea unui relativism moral („orice este permis”)
• Anti-realism
• Reproducerea individualismului și izolaționismului culturii
vestice contemporane prin localizarea problemelor la nivelul
structurilor de semnificație individuale (p. 7-8)
 Răspunsuri la critici aduse terapiei
narative
• Poveștile de viață și despre identitate nu sunt construite
radical, nu sunt fenomene izolate, separate de discursurile
culturale; dimpotrivă, ele sunt influențate de aceste discursuri

• Așadare abordarea narativă descrie exact această relaționare

în care narativitatea este văzută ca un vehicul cultural
 Răspunsuri la critici aduse terapiei
narative
• Practicile narative aduc lumea în terapie prin aceea că multe
înțelesuri de rutină, acceptate necritic, despre viață devin
vizibile ca produse culturale și istorice, nemaifiind acceptate
drept certitudini despre viață sau adevăruri despre natura și
identitatea umană
– Nu numai conversațiile deconstructive aduc lumea în terapie ci
și conversațiile de recompunere (prin construirea de povești
alternative înrădăcinate tot în contextele discursive culturale);
nu se ajunge doar la noi descrieri identitare alternative, ci și se
realizează ocazia ca persoanele să participe activ în descrierea
bogată a unora din abilitățile și cunoașterea despre viață (p. 8)
 Schele – scaffolding (GO)
• Experiențe – evenimente de viață
– Descrierea abilităților și cunoașterii despre viață
• Realizarea unor teme relaționate cronologic care compun
povești de viață
– Concluzionarea cu privire la identitatea personală
» Deschiderea unor ocazii de acțiune

• Aducerea lumii în terapie vs. Aducerea terapiei în lume

(democratizarea puterii de schimbare)
• Asimilare vs. acomodare în relația dintre poveștile vieții și
discursurile culturale
• Operarea la nivelul sistemelor de semnificație
 Tehnologiile puterii moderne
• În loc să fie prohibitive și restrictive – ele angajează
persoanele în producerea propriilor lor vieți prin disciplinele
sinelui
– 1. modelarea propriilor vieți și fabricarea propriilor lor
identități în acord cu norme care au fost construite istoric
de „disciplinele” moderne
– 2. angajarea persoanelor în producerea propriilor vieți prin
„disciplinelor” sinelui

• Judecarea normalizatoare este activitatea centrală a

operațiilor puterii moderne (p. 25)
 Tehnologiile puterii moderne
• Operațiile puterii moderne se asociază cu construirea
cunoașterii despre viață și identității cărora li se acordă
statutul de adevăr
• Operațiile puterii moderne au eficiente în angajarea
persoanelor într-un imperativ de a determina acest adevăr, de
a-l revela, și de a-l menține în cursul actelor lor de viață.
• Astfel, viețile oamenilor devin obiecte ale cunoașterii
• Aceste operații ale puterii „celularizează” viața (p. 25),
acționează dispersând grupurile de persoane, indivizii
dispersați se regrupează în jurul normelor vehiculate; astfel,
puterea modernă produce indivizi (izolați).
 Tehnologiile puterii moderne
• Pentru că relațiile de putere a acestui sistem de putere
modern sunt peste tot, opoziția față de aceste operații ale
puterii sunt, de asemenea, peste tot
– Exemplu: refuzul persoanelor de a produce individualități
poate să fie văzut ca fiind eșecul ajungerii la auto-luare în
posesie, auto-control, sau orice alt criteriu care informează
descrierea culturală a autenticității personale.
– Asemenea „eșecuri” (prin prisma acestei înțelegeri a
puterii moderne), eroirle și greșelile, incongruențele din
viața oamenilor, ghinioanele și incapacitățile de a-și atinge
obiective dorite, pot să se constituie în rezultate unice
(unique outcomes) (p. 26).
 Tehnologiile puterii moderne
• Puterea modernă este multicentrică și multiplu situată (nu
monolitică și totală)
• Suntem toți implicați în operațiile sistemelor de putere pe
măsură ce ne creionăm viețile și identitățile

• Concluzia fericită este:

– Deși puterea modernă este peste tot – în toate aspectele
vieții, inclusiv în cele mai intime relații – există, în același
timp, ocazii nenumărate disponibile nouă pentru a
dezvolta descrieri ale acestor operații și de a le
contrabalansa. (p. 26)
 BIBLIOGRAFIE
White, M. (2011). Narrative practice. Continuing the
conversations. NY: W. W. Norton & Company.
• (Ch. 1. Bringing the world into therapy and subverting the
operations of modern power.) pp. 3-26)
• Carr, A. (2000). Chapter 2. Michael White's narrative therapy.
In A. Carr (Ed.), Clinical Psychology in Ireland, Volume 4.
Family Therapy Theory, Practice and Research (pp. 15-38).
Wales: Edwin Mellen Press.