MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI ŞTIINŢEI DIN REPUBLICA MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

CATEDRA: PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

REFERAT

A elaborat:
Pîslari Cristina

Chişinău 2005
 Psihogeniile sînt un grup polimorf de reacţii de intensitate nevrotică şi
psihotică care au ca factori etiologici principali traumele psihice.
Elementele definitorii ale psihogeniilor sînt:
a)Trauma psihică de regulă brutală şi imprevizibilă sau trenantă şi repetitivă;
b)Depăşirea capacităţilor de adaptare şi răspuns al individului;
c)Reacţii directe a simptomatologiei psihice cu durata, intensitatea
psihomotoriei şi cu terenul psihologic şi somatic al subiectului.
Reacţia psihogenă este o stare psihopatologică acută, cu durata de ore sau zile,
sau subacută, u durata de zile sau săptămîni, care survine brusc sau după un timp
de latenţă ca urmare a unor evenimente, care depăşesc la un moment dat
capacitatea de adaptare a individului.
Dezvoltarea patologică este structurarea de obicei ireversibilă a unor aspecte
psihopatologice de natură senzitiv-paranoidale, determinată de condiţiile negative
ale existenţei unei persoane care acţionează pe o perioadă lungă de timp şi care
realizează accentuarea unor trăsături particulare ale personalităţii premorbide.
Nevrozele reprezintă un grup de reacţii determinate psihogen, exprimate clinic
printr-un complex de tulburări psihice cu răsunet somatic şi care este trăit în mod
conştient şi penibil de către bolnav. Această afecţiune (nevroză), poate lua aspectul
unor tulburări de scurtă durată (reacţii nevrotice) sau tablouri de cele mai multe ori
complexe, sau altul şi cu durată mai lungă realizînd nevrozele propriu-zise.
Reacţiile şi dezvoltările patologice se clasifică în:
a)reacţii de intensitate psihotică:
- reacţia acută de şoc: agitaţia psihomotorie, stuporul reactiv, fuga
patologică, afectul patologic.
- Reacţii acute de subşoc: depresia reactivă, paranoidul reactiv,
psihozele de detenţie şi cele isterice.
b)reacţii de intensitate nevrotică;
c)dezvoltarea patologică reactivă;

2
 I. Stupoarea reactivă – se produce de obicei pe fundalul unei tulburări
cantitative a conştiinţei, aminteşte prin aspectul clinic stupoarea catatonă. Ca
urmare a unui stres extrem de intens subiectul devine împietrit. În această stare nici
pericolele mortale nu pot să-l mobilizeze cu atît mai mult solicitările verbale sau
neverbale care-l lasă indiferent. Sentimentele şi trăirile afective îşi pierd
vivacitatea, pacientul nu este în stare să reacţioneze emoţional la nici un eveniment
din ambianţă.
II. Agitaţia psihomotorie reactivă apare ca o descărcare psihică forţată
de presiunea unor afecte puternice şi duc la o tensiune insuportabilă. Stările de
agitaţie psihomotorie au caracterul unei explozii prin care subiectul îşi descarcă
brusc tensiunea acumulată prin acţiuni extrem de violente.
III. Fuga patologică – pacientul părăseşte brusc locul în care se află fără
vreo ţintă precisă, acţiunea fiind urmată adeseori de amnezie parţială.
IV. Afectul patologic este o stare de panică cu îngustarea cîmpului de
conştiinţă, urmată de o agitaţie psihomotorie dezordonată şi o percepere
halucinator-delirantă a ambianţei. Este o stare considerată lipsită de discernămînt
critic.
Din punct de vedere caracterial aceste reacţii enumerate pot apărea la persoane
normale în anumite condiţii psihotraumatizante.
V. Depresiile reactive constituie tulburări psihice în forma unui sindrom
depresiv de natură nevrotică sau psihotică ca urmare a unei situaţii
psihotraumatizante acute sau trenante. Ele se clasifică în:
- depresii reactive de epuizare
- depresii reactive inhibate.
Depresii reactive de epuizare apare la intervalul de cîteva săptămîni pînă la 6
luni de la situaţia postraumatizantă. În tabloul clinic intră: cefalee, insomnie,
fatigabilitate, iritabilitate, toate avînd loc pe fundal depresiv. În ciuda îndepărtării
factorilor psihotraumatizanţi posibilităţile de adaptare a subiectului cedează în
timp, făcînd loc tabloului clinic depresiv de epuizare. În plan comportamental pot
avea loc manifestări anxioase cu agitaţia psihomotorie, nelinişte.

3
 Depresiile reactive inhibate. În tabloul clinic domină inhibiţia psihică şi
motorie cu elemente de apatie şi dezinteres pentru mediul ambiant şi preocupările
anterioare. Pacienţii exteriorizează durerea morală şi prin expresia mimică sau pot
prezenta halucinaţii legate prin conţinut de situaţia psihotraumatizantă (vocea
persoanei pierdute, revăd scenele producerii agresiunii suportate pînă la aspectul
unei adevărate proiecţii).
Predispoziţia pentru reacţii depresive o au timopaţii (fluctuaţii depresive ale
persoanei), istericii prezintă note de agresivitate şi cvelurenţă (permanent caută
dreptate).
Evoluţia depresiei reactive în general este favorabilă reducîndu-se în săptămîni
sau luni de zile.
Evoluţii mai trenante pot fi determinate de particularităţile premorbide,
persistenţa traumei sau de asocierea unor factori organici. Unele din depresiile
reactive pot constitui faţada reactivă a debutului unei psihoze afective sau
schizofrene.
Paranoidul reactiv şi psihozele de detenţie cuprind reacţii delirante
paranoide instalate acut, subacut, sau cronic în situaţii speciale (detenţie, război,
prizonierat, izolare prin necunoaşterea limbii la emigranţi). Aceste reacţii apar la
personalităţi dezarmonice sau la „normali” al căror echilibru e modificat de
condiţii premărgătoare sau asociate situaţiei psihotraumatice (subalimentaţie, boli
somatice, privarea de odihnă şi somn) şi care realizează „reacţii ale terenului
schimbat”.
În debutul acut paranoidul reactiv se manifestă prin reacţii scurt-circuitale,
deci sînt de scurtă durată. Tabloul clinic general al paranoidului reactiv se
caracterizează prin apariţia unor idei delirante de persecuţie. Bonavii trăiesc
convingerea delirantă că sînt spionaţi, otrăviţi sau se complotează împotriva lor.
Halucinaţiile auditive se prezintă deseori sub forma unor voci cunoscute.
Delirul paranoid evoluează scurt pînă la cîteva luni, cînd persistă factorii
psihotraumatizanţi. În formulele de evoluţie prelungită simptomatologic poate fi
confundată cu debutul aparent reactiv al unei schizofrenii paranoide.

4
 Reacţiile psihotice isterice tipice sînt: sindromul Ganser, puierilismul, starea
crepusculară isterică.
I. Sindromul Ganser. Sindromul de bază este răspunsul alături. La
întrebările puse pacientul dă un răspuns greşit, dar care este în acelaşi timp şi
absurd. El arată pe cea sîngă. Răspunsurile fiind exagerat eronate. După epuizarea
fazei psihotice survine de obicei amnezia lacună. Sindromul Ganser se manifestă
aproape în exclusivitate la subiecţii aflaţi în detenţia cu precădere în faza arestului
preventiv sau de anchetă. Deci sindromul Ganser este confundat deseori cu
simulaţia.
II. Pseudodemenţa isterică are numeroase aspecte comune cu sindromul
Ganser. Circumstanţele etiologice sînt aceleaşi (de detenţie). La bizareriile
simptomatologice descrise în sindromul Ganser se adaugă tulburări ale motricităţii,
comportamentul fiind asemănător cu cel al unui dement. Se confundă masa cu
scaunul, încearcă să mănînce supa cu furculiţa, îmbracă hainele pe dos. În general
în toate manifestările psihotice isterice factorii principali prezenţi sînt:
psihotrauma, optuzia conştiinţei, demonstrativitatea simptomelor.
III. Puerilismul isteric apare ca şi sindroamele precedente preponderent în
situaţiile de detenţie. Se caracterizează prin regresiunea comportamentului la nivel
inovativ. Pacienţii reproduc felul de a vorbi al copilului, jocurile, se adresează prin
tanti sau nene cer jucării, deci tot ce fac copiii.
IV. Starea crepusculară isterică – în aceste stări pacientul se detaşează
omplet de ambianţă. Nu răspunde solicitărilor deoarece trăieşte cu instensitate
situaţia psihotraumatizantă. Starea presupune o îngustare patologică a cîmpului de
conştiinţă cu interpretarea delirantă a ambianţei, reactualizarea halucinatorie a
situaţiei psihotraumatizante. Pacientul se apără, îşi acoperă faţa pentru a nu fi lovit.
Se ascunde, strigă după ajutor. Stările crepusculare isterice păstrează caracterul de
demonstrativitate şi teatralism. Aceste stări pot fi:
- cu stupoare
- cu agitaţie psihomotorie.