Sunteți pe pagina 1din 2

Dezvoltarile patologice reactive.

Prin dezvoltare patologica reactiva se ntelege structurarea, adesea ireversibila, a unor elemente psihopatologice de aspect senzitivparanoiac, determinata de conditiile negative ale existentei unei persoane, care actioneaza pe perioade lungi de timp, cu accentuarea unor trasaturi particulare ale personalitatii premorbide. Sunt psihogenii prin caracterul lor reactiv, dar tabloul clinic este complex, fiind posibila aparitia unor idei delirante sistematizate, dar reversibile. n cadrul dezvoltarilor patologice reactive sunt incluse: dezvoltarile paranoide (paranoidul reactiv cu evolutie prelungita, delirul senzitiv de relatie, delirul indus, delirul de persecutie al surzilor si hipoacuzicilor, dezvoltari prin izolare socio-culturala , dezvoltarile hipocondriace, dezvoltarile depresive, iatrogeniile. Personalitatea de tip senzitiv poseda o reactivitate de tip astenic, astfel nc!t, activitatile aparute n viata de fiecare zi sunt rezolvate cu pretul epuizarii fizice si mai ales, intelectuale. "efectul central al senzitivului ar fi incapacitatea de expansiune, energia scazuta n exprimarea pulsiunilor si a aspiratiilor, conduc!nd la o retentie crescuta a continuturilor psihice si la o elaborare mai ndelungata si minutioasa. #ncapacitatea de exprimare duce la o prelucrare nuantata, subtila, a g!ndurilor si afectelor, cu amplificarea vulnerabilitatii, anxietatii, suspiciunii, nesigurantei, ncordarii, emotivitatii. $a copil cele mai frecvente sunt dezvoltarile paranoide. %auza determinanta este un defect producator de rusine, un handicap individual, cu care individul nu se poate acomoda, astept!nd permanent sa fie umilit, agresat, bat&ocorit de cei din &ur. %opilul se retrage treptat, se fragilizeaza emotional, conflictul legat de prezenta handicapului prevaleaza asupra oricaror activitati, sau preocupari psihice (mecanism patogenetic de prevalenta . "efectul poate fi fizic, senzorial. "ecompensarea se face psihotic sub forma delirului senzitiv de relatie, delirul defectului fizic, caracteristic psihastenicilor, pe care trairile dismorfofobice i ndeamna la izolare si evitarea antura&ului, pentru ca, ulterior sa apara tulburari de reflectivitate - halucinatii, delire, strict legate tematic de handicap, av!nd un continut persecutor, cu ameliorare rapida sub tratament si remisie fara defect (diagnostic diferential cu schizofrenia . Delirul indus ($ase'ue si (alret apare la copii mai mici, sau cu un nivel cognitiv modest, care traiesc n prea&ma unor bolnavi psihici, ale caror idei le accepta si le preiau, initial sub forma unor idei prevalente, pentru ca apoi sa se structureze un delir de aceeasi intensitate cu cea a inductorului. "elirul poate fi anulat prin izolarea indusului de inductor, sau prin disparitia delirului la cel din urma. Delirul masturbantilor ()retschmer apare la tineri sensibili, scrupulosi si orgoliosi, care traiesc rusinos faptul ca se masturbeaza. "elirul se declanseaza la un moment-cheie, bolnavul simtindu-se permanent ridiculizat, ironizat, cunoscut de toata lumea. Delirul de persecutie al surzilor si hipoacuzicilor ()raepelin se dezvolta prevalent prin complexe de inferioritate cauzate de deficitul senzorial respectiv. *olnavul care traieste dureros izolarea cauzata de necomunicare, dezvolta cu timpul atitudini supracompensatorii de orgoliu excesiv si rigiditate, suger!nd o asa numita +constitutie paranoica+. ncep interpretarile delirante, pacientul crez!nd ca toata lumea vorbeste despre el, l ironizeaza. Dezvoltari prin izolare socio-culturala. ,par ca urmare a unei reactii paranoide situationale, care evolueaza timp ndelungat si se structureaza n cazul unui mediu pe care bolnavul l percepe ca ostil (emigranti, persoane cu grad mare de invaliditate .

Dezvoltarile hipocondriace. -ipocondricii sunt persoane care, ca si senzitivii, prezinta o modalitate astenica de reactie la evenimente, fiind predispusi la a proiecta, la a atribui unor trairi alte cauze dec!t cele reale. Spre deosebire de senzitiv, care proiecteaza aceste trairi n exterior, hipocondriacii le leaga de disfunctii proprii, somatice. "upa *raun, aceste trasaturi astenice si introverte, intersectate sau nu de momente revendicative, se dezvolta totdeauna pe un fundal depresiv. Pentru )ahn, hipocondrul devine un psihopat de tip complex, a carui principala particularitate este usurinta cu care se decompenseaza n situatiile mai dificile de viata, sau n perioadele critice ale dezvoltarii sale. .endinta de a investi n propriile organe trairi afective neplacute poate fi consecinta unei g!ndiri magic-animiste, de unde frecventa mai crescuta a fenomenului hipocondriac n reactiile si dezvoltarile celor cu intelect subliminar, sau proveniti din medii subculturale. /ecanismul dezvoltarii hipocondriace poate debuta brusc, dupa o +reactie primitiva+, modelata de trasaturile de personalitate descrise, sau insidios, n contextul unor psihotraume repetate, sub actiunea acelorasi trasaturi. .rairile generatoare de hipocondrii pot fi bolile somatice, spaima legata de integritatea corporala, situatiile de revendicare, refugiul n boala. .rasatura principala a oricarei hipocondrii este intentionalitatea, tradusa prin fuga catre boala si prin refuz al vindecarii. -. 01 diferentiaza mai multe forme: hipocondricul anxios constitutional (anxios, hiperemotiv, duce o existenta aservita prescriptiilor dietetice si medicamentoase , hipocondricul obsedat (prezinta nozofobie , hipocondricul isteric (isteria pune n miscare un mecanism hipocondriac de conversie2 se poate spune ca ea trece dincolo de hipocondrie, fabric!nd boli care scad angoasa inerenta delirului hipocondriac , hipocondricul paranoiac (agresiv, tiranic, revendicativ, dispretuitor, adesea cu hipocondrie viscero-abdominala, sau genitourinara . -ipocondria poate apare ca un epifenomen n cadrul unor entitati nozografice psihiatrice, n functie de structura caracteriala si de circumstantele exterioare, uneori, ea poate a&unge la intensitatea deliranta. Dezvoltarile depresive cuprind, de regula, o simptomatologie nevrotica. Iatrogeniile reprezinta un grup polimorf de tablouri clinice, factorul psihotraumatizant fiind atitudinea gresita a medicilor, sau personalului medical fata de pacient. .abloul clinic poate fi de tip obsesiv fobic, depresiv-anxios, paranoid, declansat de afirmatiile precipitate ale unor medici, diagnostice gresite, interpretarea eronata a polipragmaziei, sau a unor simptome, de catre pacient. Evolutia dezvoltarilor prevalente este legata de conflictualitatea intrapsihica, datorata participarii factorilor de personalitate prevalenti, n care complexul ideo-afectiv morbid continua sa-si exercite actiunea, corelat cu factorii de mediu si socio-familiali. Terapia farmacologica este eficienta numai pentru reducerea intensitatii simptomelor: anxietate, cenestopatii, depresie, etc. Psihoterapia individuala, mai ales axata pe sugestie, da rezultate slabe. /ai eficienta este psihoterapia de grup, care realizeaza at!t resocializarea, c!t si o confruntare obiectiva cu ideile si opiniile celorlalti.