Sorin CACE

- coordonator -
Accesul romilor pe piaĠa muncii
- aspiraĠii, factori úi strategii de reuúită -
 Această publicaĠie a fost realizată cu sprijinul
AgenĠiei NaĠionale pentru Romi

Colectiv de autori:
Sorin CACE - coordonator
Daniela ARPINTE
Ana BLEAHU
Vasile CANTARJI
Cristina IOVA
Nicolae SALI
Andreia Nicoleta SCOICAN

”
CNCSIS: cod 045/2006
Bucureúti, România
Editor: Valeriu IOAN-FRANC
Redactor: Paula NEACùU
Coperta: Nicolae LOGIN
ConcepĠia grafică, machetarea úi tehnoredactarea: LuminiĠa LOGIN

Toate drepturile asupra acestei ediĠii aparĠin Editurii Expert. Reproducerea, fie úi
parĠială úi pe orice suport, este interzisă fără acordul prealabil al editorului, fiind supusă
prevederilor legii drepturilor de autor.
ISBN 978-973-618-131-3 Depozit legal trim. IV, 2007
 Sorin CACE
- coordonator -

Accesul romilor pe piaĠa muncii

- aspiraĠii, factori úi strategii de reuúită -
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................7
Capitolul 1 - ASPECTE PRIVIND OCUPAREA POPULAğIEI
DE ROMI DIN ROMÂNIA ........................................................14
Capitolul 2 - FACTORI CARE ÎMPIEDICĂ ACCESUL
ROMILOR PE PIAğA MUNCII ................................................23
2.1. Lipsa unor stimulente. ReĠele de suport ...............................24
2.2. Dezavantaje educaĠionale úi lipsa unor abilităĠi..................26
2.3. Mobilitate scăzută ................................................................32
2.4. Munca la negru ....................................................................33
2.5. Discriminarea.......................................................................33
2.6. Scurte constatări ..................................................................34
Capitolul 3 - O ANALIZĂ COMPARATĂ PRIVIND
POLITICILE DE OCUPARE A POPULAğIEI
ROMA LA NIVELUL REGIUNILOR DE
DEZVOLTARE ..........................................................................36
3.1. Contextul internaĠional úi naĠional ......................................36
3.2. Caracteristici ale populaĠiei roma în România....................43
3.3. PopulaĠia roma în planurile regionale.................................48
Capitolul 4 - ABORDĂRI COMUNITARE DE CREùTERE A
NIVELULUI OCUPĂRII POPULAğIEI ROMA.......................64
4.1. “Drum la Roúu”, Cartier Giuleúti, Sector 6, Bucureúti .......64
4.2. Sat Deaj, comuna Mica, judeĠul Mureú................................70
4.3. Satul Răzvani, comuna Lehliu Gară, judeĠul Călăraúi ........77
4.4. Sat ùugatag, comuna Ocna ùugatag, judeĠul Maramureú....... 84
4.5. Sat Sector, Comuna Ulmeni, judeĠul Călăraúi .....................91
Capitolul 5 - STRATEGII INDIVIDUALE DE REUùITĂ ..............................98
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ........................................................................132
 INTRODUCERE

ProporĠia romilor în cadrul populaĠiei din România este

importantă, aceútia plasându-se pe locul doi ca minoritate, după
maghiari. Recensământul din 2002 înregistrează 2,5% din populaĠie ca
fiind romi, conform propriei lor identificări (peste 535 mii de
persoane). În schimb, în Raportul de Ġară formulat în 2004 de Comisia
Europeană, se estimează că populaĠia roma este cuprinsă între 1,8 úi
2,5 milioane.
PopulaĠia romă se plasează la un nivel extrem de ridicat de
sărăcie, în 2003 riscul de sărăcie fiind de 3 ori mai ridicat faĠă de cel
de la nivel naĠional. O parte semnificativă a comunităĠilor de romi
cumulează o serie de neajunsuri sociale: participare scăzută la
educaĠie, lipsa calificării úi a experienĠei pe piaĠa muncii, o istorie de
neparticipare la economia formală, număr mare de copii începând de la
vârste tinere ale mamelor, lipsa locuinĠelor sau condiĠii proaste de
locuit, concentrarea comunităĠilor în zone defavorizate fie din mediul
urban, fie din mediul rural.

Politici guvernamentale, cadrul legal úi instituĠional

În România, populaĠia roma beneficiază, fără discriminare, de
aceeaúi legislaĠie ca úi populaĠia română sau populaĠia din celelalte
etnii. În luna aprilie 2001, prin HG nr. 430/2001, s-a adoptat Strategia
Guvernului pentru îmbunătăĠirea situaĠiei romilor, iar prin OUG nr.
78/2004, s-a înfiinĠat AgenĠia NaĠională pentru Romi (ANR), având
sarcini de a monitoriza acĠiunile specifice ale ministerelor implicate.
Hotărârea nr. 522 din 19 aprilie 2006 modifică úi completează
Hotărârea Guvernului nr. 430/2001 privind aprobarea Strategiei
Guvernului României de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor, actualizând-
o la situaĠia concretă din 2006.
8

Organizarea úi funcĠionarea ANR au fost stabilite prin HG

nr. 1703/2004. În anul 2005, printr-o nouă Hotărâre a Guvernului, cu
nr. 1124/2005, instituĠiei i-au fost extinse atribuĠiile, astfel că, în
prezent, aceasta aplică, coordonează, monitorizează úi evaluează
măsurile din domeniile de intervenĠie socială cuprinse în Strategia
Guvernului României de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor. În principal,
rolul AgenĠiei NaĠionale pentru Romi este acela de:
 a elabora politica úi strategia guvernului în domeniul
protecĠiei drepturilor minorităĠii romilor;
 a coordona, monitoriza úi evalua măsurile sectoriale de
intervenĠie socială, cuprinse în Strategie;
 a iniĠia, participa úi promova, împreună cu instituĠiile úi
organizaĠiile neguvernamentale specializate, acĠiuni úi
programe sectoriale, destinate îmbunătăĠirii situaĠiei romilor.

Factori care împiedică accesul pe piaĠa muncii

Principalul factor determinant al defavorizării sociale pentru
populaĠia romă este gradul scăzut de cuprindere în sistemul educaĠional.
Conform unor cercetări finalizate în 1998, în cadrul comunităĠii
rome, aproape 12% dintre copiii în vârstă de 7-16 ani au întrerupt
úcoala înainte de finalizarea învăĠământului obligatoriu, iar 18% sunt
neúcolarizaĠi. Per total, peste 80% dintre copiii neúcolarizaĠi sunt romi
úi 38,6% dintre romi sunt analfabeĠi funcĠional.
Analfabetismul funcĠional, ca fenomen în cadrul populaĠiei
rome, este cauzat de faptul că locuieúte, de regulă, în cartiere
mărginaúe, iar úcolile în care învaĠă copiii romi au condiĠii de învăĠare
inferioare. În úcolile în care sunt preponderent elevi romi, rata
repetenĠiei atinge valoarea de 11,3% (aproape de trei ori mai ridicată
decât în cazul întregului sistem de învăĠământ).
Pe lângă cauzele materiale, nivelul de educaĠie al generaĠiilor
anterioare contribuie úi el la gradul scăzut de participare úcolară a
generaĠiilor actuale de copii romi. De asemenea, lipsa educaĠiei
 9

preúcolare úi deficienĠele de cunoaútere a limbii române de către mulĠi

copii romi le afectează performanĠele úcolare.
Toate aceste aspecte au drept rezultat incapacitatea multor copii
romi de a se integra în mediul educaĠional, fapt ce conduce la o
frecvenĠă scăzută la úcoală, diminuarea motivaĠiei pentru actul
învăĠării úi apariĠia abandonului úcolar. Cauzele comune pot fi
sintetizate în:
 insuficienĠa resurselor materiale úi financiare care să asigure
un trai decent, în special în mediul rural úi suburbiile oraúelor;
 gradul de cultură scăzut al familiilor din care provin
copiii/elevii, care se manifestă printr-o atitudine negativă,
uneori ostilă faĠă de actul educaĠional organizat;
 migraĠia forĠei de muncă spre alte zone ale Ġării sau în statele
din UE, care conduce lipsa de supraveghere a copiilor de către
părinĠi.

EficienĠa serviciilor publice care sprijină includerea

romilor pe piaĠa muncii
Politicile publice pentru romi în ceea ce priveúte ocuparea,
domeniu de acĠiune prioritar, sunt cuprinse în documente naĠionale
strategice, precum:
 Planul general de măsuri al Strategiei guvernamentale de
îmbunătăĠire a situaĠiei romilor, aprobat în anul 2001 úi
actualizat în 2006;
 Planul de activităĠi al deceniului de incluziune a romilor
2005-2015;
 Memorandumul de incluziune socială;
 Planul naĠional de dezvoltare 2007-2013;
 Programul operaĠional sectorial Dezvoltarea resurselor umane
2007-2013;
 Programul de incluziune socială al Băncii Mondiale.
10

Politicile publice pentru romi iau în considerare, încă, doar

normele úi măsurile generale dovedite valabile pentru majoritatea
populaĠiei, fără particularizări specifice úi, posibil, úi din acest motiv,
au rezultate nesemnificative pe piaĠa formală a muncii.
Principalele probleme pe care le întâmpină agenĠiile pentru
ocuparea forĠei de muncă cu privire la includerea în măsurile active a
persoanelor roma sunt:
 nedeclararea apartenenĠei la etnia roma;
 persoanele roma se lasă greu antrenate în programele de
formare profesională;
 chiar úi în rândul celor care se înscriu la programele de
formare profesională, rata de abandon este mare;
 lipsa educaĠiei iniĠiale (4 sau 8 clase) împiedică accesul
persoanelor roma la programe de calificare.
AgenĠia NaĠională pentru Ocuparea ForĠei de Muncă este
instituĠia guvernamentală cu rolul principal în aplicarea Strategiei de
îmbunătăĠire a situaĠiei romilor în privinĠa creúterii gradului de
ocupare a acestora: astfel, din anul 2001, AgenĠia elaborează úi
implementează programe de ocupare care se adresează populaĠiei
roma.
În anul 2004, prin Programul naĠional de ocupare a forĠei de
muncă implementat de ANOFM, au fost încadrate în muncă 9079 de
persoane roma, iar în anii următori, numărul acestora a crescut
constant.
Principalele măsuri care au condus la încadrarea în muncă a
romilor au fost:
 încadrarea prin acordarea serviciilor de mediere;
 încadrarea prin ocuparea temporară a forĠei de muncă în
lucrări publice de interes comunitar;
 ocuparea forĠei de muncă prin acordarea de alocaĠii pentru
úomerii care se încadrează înainte de expirarea úomajului.
În scopul creúterii gradului de ocupare a romilor úi, mai ales,
pentru atragerea acestora pe piaĠa formală a muncii, ANR úi ANOFM
 11

au încheiat un parteneriat în august 2005, care prevede realizarea

comună a următoarelor acĠiuni:
 înfiinĠarea grupurilor de lucru pentru creúterea ratei de
ocupare a populaĠiei roma pe lângă AgenĠiile JudeĠene de
Ocupare a ForĠei de Muncă - AJOFM;
 "Caravana ocupării", realizată de către ANOFM pentru
populaĠia roma, în parteneriat cu ANR;
 bursa locurilor de muncă pentru persoanele roma, realizată în
fiecare lună de care AJOFM-uri, cu birourile regionale ale
ANR.
Principalele meserii aferente cursurilor de calificare la care au
fost înscrise persoanele roma sunt: zidar, pietrar, tencuitor,
confecĠioner asamblor articole textile, lucrător în comerĠ, ospătar
(chelner), lucrător în structuri pentru construcĠii, lucrător în cultura
plantelor, peisagist floricultor.
La nivelul fiecărui judeĠ, în luna martie 2004, ANR úi AJOFM
au încheiat protocoale de colaborare cu consilierii pentru romi din
cadrul prefecturii úi cu organizaĠii neguvernamentale de nivel local
care au ca obiect de activitate problematica romilor. Aceste protocoale
au fost reînnoite în anul 2005, pentru o perioadă nedeterminată de
timp. Protocoalele stabilesc principalele acĠiuni întreprinse pentru
realizarea unei mai bune colaborări între comunităĠile de romi úi
instituĠiile publice locale, în scopul de a creúte numărul de persoane
roma încadrate în muncă.
Caravana ocupării în comunităĠile de romi a demarat în august
2005, cu sprijinul tuturor instituĠiilor implicate în problematica romilor
la nivel local: consiliile locale, primării, prefecturi.

Programe aflate în desfăúurare, cu finanĠare din

fonduri europene, destinate romilor
AgenĠia NaĠională pentru Romi are preocupări permanente
pentru atragerea de fonduri pentru susĠinerea financiară a măsurilor
prevăzute în Strategia naĠională de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor,
inclusiv a celor din domeniul ocupării forĠei de muncă.
12

Programul PHARE 2002/000-586.01.02, "Sprijin pentru

strategia naĠională de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor", în valoare
totală de
7,6 mil. euro, are două componente principale:
 consolidarea capacităĠii instituĠionale a structurii de imple-
mentare a Strategiei úi a altor parteneri cu care aceasta
colaborează;
 investiĠii, în valoare de 4,8 mil. euro (prin "schema de grant-uri",
au fost finanĠate până în prezent un număr de 65 de proiecte,
pe domenii grupate astfel: sănătate, locuire, mică
infrastructură úi activităĠi aducătoare de venit, pregătire
profesională).
Programul PHARE multianual 2004-2006 - Sectorul minorităĠi
prevede două priorităĠi: "consolidarea capacităĠii instituĠionale úi
construirea de parteneriate în vederea îmbunătăĠirii condiĠiilor de viaĠă
ale romilor úi a imaginii acestora." úi "îmbunătăĠirea accesului la
educaĠie al comunităĠilor dezavantajate".
Ministerul EducaĠiei úi Cercetării derulează în cadrul
Programului PHARE 2003/005-551.01.02 programul "Accesul la
educaĠie al grupurilor dezavantajate", în valoare de 11,330 mil. euro,
în scopul prevenirii úi combaterii excluziunii sociale úi al creării unui
mecanism pentru îmbunătăĠirea accesului la educaĠie al grupurilor
dezavantajate.
Obiectivele programului urmăresc:
 îmbunătăĠirea condiĠiilor, la nivelul educaĠiei preúcolare,
pentru copiii din grupuri dezavantajate;
 stimularea participării úcolare úi îmbunătăĠirea rezultatelor
úcolare ale acestor copii pe parcursul învăĠământului
obligatoriu;
 stimularea înscrierii tinerilor care au depăúit vârsta legală,
pentru finalizarea învăĠământului primar úi secundar inferior,
în programe tip “a doua úansă”.
În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 970 din
26 iulie 2006 privind aprobarea Planului naĠional de acĠiune în
 13

domeniul ocupării, PNAO-2006, publicată în Monitorul oficial nr. 698

din 15 august 2006, AgenĠia NaĠională pentru Romi este responsabilă
cu iniĠierea, participarea úi promovarea, împreună cu instituĠiile úi
organizaĠiile neguvernamentale specializate, de acĠiuni úi programe
sectoriale destinate îmbunătăĠirii situaĠiei romilor.
În acest context, lucrarea de faĠă descrie úi analizează aspiraĠiile
romilor, cerinĠele úi aúteptările în materie de ocupare, la nivelul
indivizilor úi comunităĠilor, metodele cele mai eficiente de stimulare úi
atragere a lor pe piaĠa muncii.
În capitolul 1 prezentăm o serie de date socioeconomice privind
populaĠia roma úi piaĠa muncii, rezultate din recensământul din anul
2002.
În continuare, în capitolul 2, descriem úi analizăm factorii care
blochează accesul romilor la piaĠa muncii: lipsa unor stimulente,
cauzată de structura familiei extinse de romi, dezavantaje educaĠionale
úi abilităĠi care nu îúi găsesc locul pe piaĠa muncii, mobilitate scăzută,
angajare în munca la negru, discriminarea.
În capitolul 3 prezentăm o analiză comparativă a planurilor
regionale de ocupare, punând accentul pe modul în care populaĠia
roma este considerată o prioritate de intervenĠie pe piaĠa muncii.
În capitolul 4 evidenĠiem o serie de abordări comunitare care
conduc la creúterea accesului romilor pe piaĠa muncii.
În capitolul 5 sunt prezentate câteva strategii individuale care
reliefează modul în care poate fi obĠinut accesul pe piaĠa muncii úi
reuúita în viaĠă.
Bibliografia generală prezintă sursele utilizate în elaborarea
lucrării.
 CAPITOLUL 1 - ASPECTE PRIVIND
OCUPAREA POPULAğIEI DE ROMI DIN
ROMÂNIA

Analiza din acest capitol se bazează pe datele recensământului

din 2002, deci se referă numai la romii autoidentificaĠi. Cifrele
recensământului din 2002 indică un număr de 535140 de romi (2,47%
din totalul populaĠiei) faĠă de 401087 de romi (1,8%) în 1992.
DiferenĠa sensibilă dintre cele două recensăminte este dată nu de
creúterea numărului de romi, ci a numărului de romi autoidentificaĠi la
cele două momente ale realizării recensămintelor. Conform estimărilor
ICCV (1998), numărul de romi (autoidentificaĠi úi heteroidentificaĠi)
este de aproximativ 1,5 milioane (6,7% din totalul populaĠiei).
Slaba participare úcolară sau nivelul redus de úcolarizare
influenĠează în mod direct úansele de integrare pe piaĠa muncii úi
mobilitatea profesională. În cazul romilor, datele recensământului
confirmă cea mai redusă pondere a absolvenĠilor pentru toate
nivelurile de úcolarizare absolvite.

Tabel 1
PopulaĠia cu vârsta de peste 10 ani, în funcĠie de etnie
úi ultima úcoală absolvită

Români Maghiari Romi Altă etnie Total

TOTAL 17435353 1305699 408842 284894 19434788
ÎnvăĠământ 1280117 64176 684 26131 1371108
superior % 7,3 4,9 0,2 9,2 7,1
Postliceal 531520 37834 426 6596 576376
% 3 2,9 0,1 2,3 3
Liceu 3812277 281552 9289 54580 4157698
% 21,9 21,6 2,3 19,2 21,4
 15

Români Maghiari Romi Altă etnie Total

Profesional úi 2686823 230909 15216 32576 2965524
de ucenici % 15,4 17,7 3,7 11,4 15,3
Gimnazial 4772179 413182 94739 87530 5367630
% 27,4 31,6 23,2 3,4 27,6
Primar 3467246 230123 146291 55336 3898996
% 19,9 17,6 35,8 19,4 20,1
Fără úcoală 874938 47260 140220 21517 1083935
absolvită % 5 3,6 34,3 7,6 5,6
Nedeclarată 10253 663 1977 608 13501
% 0,1 0,1 0,5 0,2 0,1

În cazul romilor, deúi se apreciază că participarea úcolară a

crescut în ultimii ani datorită impactului unor măsuri afirmative sau al
unor programe sociale, se menĠin decalaje semnificative comparativ cu
celelalte grupuri etnice. La nivelul învăĠământului primar úi al celui
gimnazial, diferenĠele nu sunt semnificative, însă numărul romilor care
nu sunt cuprinúi în nicio formă de învăĠământ este sensibil mai mare
decât media la nivel naĠional pentru toate grupurile etnice. Mai mult
de o treime dintre romii cu vârsta de peste 10 ani nu sunt înscriúi la
nicio formă de învăĠământ faĠă de 5,58%, media tuturor celorlalte
grupuri etnice. În cazul formelor de învăĠământ de tip profesional,
liceal, postliceal úi superior, diferenĠele sunt uriaúe, ponderea romilor
cu vârste de peste 10 ani care au absolvit o astfel de formă de
învăĠământ fiind nesemnificativă:
x 3,72% au absolvit o úcoală profesională faĠă de 15,26% media
tuturor grupurilor etnice;
x 2,27% au absolvit liceul faĠă de 21,39%;
x 0,1 % au absolvit o úcoală postliceală, comparativ cu 2,97%;
x 0,17% dintre romi sunt absolvenĠi ai unei forme de
învăĠământ superior, la nivelul întregii populaĠii ponderea
fiind de 7,05%.
16

Analfabetismul are consecinĠe grave asupra úanselor de acces pe

piaĠa muncii úi de calificare în meserii moderne. Ca pondere în total
populaĠie peste 10 ani, romii se situează, alături de tătari, la mare
distanĠă faĠă de celelalte grupuri etnice. AnalfabeĠii de etnie roma sunt
de aproape 10 ori mai mulĠi (25,6%) decât media la nivelul întregii
populaĠii (2,6%).
În privinĠa populaĠiei feminine de etnie roma, rata analfa-
betismului este de 30,8%, sensibil mai ridicată comparativ cu
populaĠia masculină (20,6%).
Tabel 2
PopulaĠia roma de 10 ani úi peste, analfabetă, după etnie,
categorii de populaĠie, pe medii
Total Urban Rural
analfa- %
beĠi % %
Activi 23931 19,5 5829 14,4 18102 22,1
OcupaĠi 17532 20,0 3166 13,4 14366 22,5
ùomeri în căutarea unui 1216 9,7 708,00 9,2 508 10,5
alt loc de muncă
ùomeri în căutarea 5183 23,1 1955 21,1 3228 24,5
primului loc de muncă
Inactivi 80806 28,2 34277 27,9 46529 28,4
Pensionari 9191 30,0 3119 24,2 6072 34,3
Casnice 32188 34,3 12784 33,8 19404 34,7
Total 104737 25,6 40106 24,6 64631 26,3

PopulaĠia ocupată este, în cazul romilor, de peste două ori mai

redusă raportat la totalul populaĠiei, în timp ce numărul úomerilor romi
înregistraĠi este sensibil mai mare. La nivelul populaĠiei inactive, romii
deĠin întâietatea în ceea ce priveúte ponderea acesteia.
 17

Tabel 3
PopulaĠia activă úi inactivă în funcĠie de etnie
Etnia Total PopulaĠia activă Total populaĠie PopulaĠie inactivă
PopulaĠia ùomeri activă (elevi, studenĠi,
ocupată pensionari, casnice,
alte situaĠii)
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Români 19399597 7137231 36,79 930439 4,80 8067670 41,59 11331927 58,41
Maghiari 1431807 481992 33,66 61398 4,29 543390 37,95 888417 62,05
Romi 535140 87652 16,38 34921 6,53 122573 22,90 412567 77,10
Ucraineni 61098 23228 38,02 2899 4,74 26127 42,76 34971 57,24
Germani 59764 17489 29,26 2042 3,42 19531 32,68 40233 67,32
Ruúi-lipoveni 35791 10906 30,47 2080 5,81 12986 36,28 22805 63,72
Turci 32098 7506 23,38 2301 7,16 9807 30,55 22291 69,45
Tătari 23935 8053 33,65 1427 5,95 9480 39,61 14455 60,39
Sârbi 22561 8440 37,41 527 2,33 8967 39,75 13594 60,25
Slovaci 17226 6274 36,42 648 3,75 6922 40,18 10304 59,82
Bulgari 8025 3053 38,04 139 1,72 3192 39,78 4833 60,22
CroaĠi 6807 2099 30,84 268 3,92 2367 34,77 4440 65,23
Greci 6472 1717 26,53 180 2,77 1897 29,31 4575 70,69
Evrei 5785 1448 25,03 74 1,27 1522 26,31 4263 73,69
Cehi 3941 1061 26,92 120 3,02 1181 29,97 2760 70,03
Polonezi 3559 1143 32,12 148 4,12 1291 36,27 2268 63,73
Italieni 3288 1768 53,77 42 1,26 1810 55,05 1478 44,95
Chinezi 2243 1884 83,99 1 0,04 1885 84,04 358 15,96
Armeni 1780 627 35,22 32 1,76 659 37,02 1121 62,98
Ceangăi 1266 565 44,63 62 4,73 627 49,53 639 50,47
Altă etnie 16850 7086 42,05 280 1,66 7366 43,72 9484 56,28
Nedeclarată 1941 511 26,33 70 3,56 581 29,93 1360 70,07
Total 21680974 7811733 36,03 104009 4,80 8851831 40,83 12829143 59,17

Este evident că raportul dintre populaĠia activă úi inactivă la

romi este determinat úi de structura demografică sensibil diferită
faĠă de cea a populaĠiei totale, însă exprimă úi o realitate
îngrijorătoare: o parte importantă a populaĠiei de romi se află în
afara sistemelor de suport ale statului. Numărul de pensionari este
de aproximativ 5 ori mai redus în cazul romilor raportat la totalul
18

populaĠiei, cauza principală fiind dată, în primul rând, de ponderea

redusă a romilor angajaĠi sau care contribuie sub alte forme la
bugetul asigurărilor sociale.
Tabel 4
Statut profesional în funcĠie de etnie
Statut Total Români Maghiari Romi Altă etnie
profesional % % % %
SalariaĠi 5508835 503330 91,37 381436 6,92 29789 0,54 64310 1,17
0
Patroni, întreprin- 153783 135452 88,08 9193 5,98 1031 0,67 8107 5,27
zători privaĠi
Lucrători pe cont 889761 812064 91,27 40496 4,55 26117 2,94 11084 1,25
propriu
Membri ai socie- 12347 11527 93,36 507 4,11 222 1,80 91 0,74
tăĠilor agricole/
cooperativelor
Lucrători familiali în 1185148 109980 92,80 46017 3,88 18837 1,59 20488 1,73
gospodăria proprie 6
Alta situaĠie 61821 45045 72,86 4343 7,03 11656 18,85 777 1,26
Nedeclarat 38 37 97,37 0 0,00 0 0,00 1 2,63
Total 7811733 713723 91,37 481992 6,17 87652 1,12 104858 1,34
1

DiferenĠe semnificative în ceea ce priveúte ponderea salariaĠilor

apar úi între mediile de rezidenĠă. În mediul rural, ponderea salariaĠilor
în total populaĠie ocupată activă de etnie roma este de 21,52%, faĠă de
67,63% în urban, decalaj vizibil úi în comparaĠie cu celelalte grupuri
etnice.
Tabel 5
Statut profesional total, pe sexe,
în mediul rural
Total rural/ SalariaĠi Patroni, Lucrători Membri Lucrători Altă
etnia întreprin- pe societăĠi familiali în situaĠie
zători cont agricole/ gospodărie
privaĠi propriu cooperat. proprie
Români 42,48 0,83 21,97 0,32 33,13 1,27
Maghiari 61,94 0,88 14,01 0,19 21,13 1,85
Romi 21,52 0,44 33,27 0,31 27,81 16,65
Altele 40,10 1,56 16,95 0,16 39,81 1,42
 19

Ponderea celor întreĠinuĠi de alte persoane este de peste două ori

mai mare comparativ cu media celorlalte grupuri etnice.
Lipsa actelor de identitate pentru o parte importantă a populaĠiei
de romi, statutul juridic incert al situaĠiei locative sau lipsa participării
la forme de învăĠământ sunt condiĠii care restricĠionează sever accesul
romilor pe piaĠa muncii. PopulaĠia activă la etnia roma este de 22,9%,
de aproape două ori mai redusă decât media celorlalte grupuri etnice,
inclusiv românii. De asemenea, populaĠia ocupată, ca pondere în total
populaĠie activă, este mai mică decât la celelalte etnii.
Tabel 6
PopulaĠia activă în funcĠie de etnie úi gen
Etnia Gen % % ùomeri
populaĠia populaĠia total în căutarea în căutarea
activă din ocupată din unui loc de primului
populaĠia populaĠia muncă loc de
totală activă muncă
Români Masculin 48,32 86,75 13,25 63,46 36,54
Feminin 35,19 90,71 9,29 63,92 36,08
Maghiari Masculin 45,07 86,75 13,25 70,29 29,71
Feminin 31,36 91,29 8,71 69,89 30,11
Romi Masculin 31,99 69,46 30,54 37,92 62,08
Feminin 13,56 76,48 23,52 29,02 70,98
Altele Masculin 46,67 87,06 12,94 60,45 39,55
Feminin 28,41 91,47 8,53 58,72 41,28

Deúi datele cu privire la úomerii înregistraĠi nu exprimă corect

nivelul celor fără ocupaĠie, dar aflaĠi în căutarea unui loc de muncă, ele
arată că numărul úomerilor la romi este de peste două ori mai mare,
diferenĠele în funcĠie de gen indicând o situaĠie mai îngrijorătoare
pentru femei.
În ceea ce priveúte populaĠia ocupată, grupele de ocupaĠii care
cunosc cele mai reduse decalaje sunt muncitorii necalificaĠi,
agricultorii, lucrătorii în agricultură, silvicultură úi pescuit. PrezenĠa
redusă a romilor în profesii moderne are, fără îndoială, ca explicaĠie
20

majoră, nivelul redus de participare úcolară la treptele superioare ale

sistemului formal de învăĠământ.
Tabel 7
PopulaĠia ocupată activă după etnie úi grupe de ocupaĠii
Grupa Total Români Ma- Romi Alte
de ocupaĠii % ghiari % % etnii %
Legiuitori, membri ai 339691 307423 90,50 18465 5,44 1313 0,39 12490 3,68
executivului, con-
ducători din admi-
nistraĠia publică úi
unităĠi economico-
sociale úi politice
Specialiúti cu ocupaĠii 707544 665245 94,02 32058 4,53 291 0,04 9950 1,41
intelectuale úi
útiinĠifice
Tehnicieni, maiútri úi 819410 757989 92,50 51136 6,24 993 0,12 9292 1,13
asimilaĠi
FuncĠionari 393063 364845 92,82 23892 6,08 435 0,11 3891 0,99
administrativi
Lucrători operativi în 687958 626437 91,06 49761 7,23 3527 0,51 8233 1,20
servicii, comerĠ úi
asimilaĠi
Agricultori úi lucrători 1957848 1820963 93,01 71627 3,66 36075 1,84 29183 1,49
calificaĠi în agri-
cultură, silvicultură úi
pescuit
Meúteúugari úi 1523937 1364294 89,52 130579 8,57 13261 0,87 15803 1,04
lucrători calificaĠi
Operatori la instalaĠii úi 772621 699164 90,49 61639 7,98 3828 0,50 7990 1,03
maúini; asamblori de
maúini, echipamente úi
alte produse
Muncitori necalificaĠi 567240 492227 86,78 39787 7,01 27645 4,87 7581 1,34
ForĠele armate 41144 37406 90,91 3019 7,34 278 0,68 441 1,07
OcupaĠie nedeclarată 1277 1238 96,95 29 2,27 6 0,47 4 0,31
TOTAL 7811733 7137231 91,37 481992 6,17 87652 1,12 104858 1,34

Precaritatea participării la sistemul formal de educaĠie, căreia i se

adaugă úi modul de viaĠă tradiĠional, se reflectă în distribuĠia
populaĠiei ocupate active de etnie roma pe sectoare de activitate. Ca o
consecinĠă a deficitului de calificare profesională, domeniul în care
 21

populaĠia roma are cel mai mare grad de ocupare este agricultura,
sector care va cunoaúte transformări importante în viitorul apropiat,
prin reducerea forĠei de muncă. Astfel, calificările dobândite se pot
dovedi neatractive pentru solicitările viitoare de pe piaĠa muncii.

Tabel 8
Număr úi pondere populaĠie ocupată activă
în funcĠie de sectorul de activitate úi etnie

Total Români Maghiari Romi Alte etnii

Sector de % % % %
activitate
Agricultură 2156049 199210 92,40 85509 3,97 46790 2,17 31641 1,47
9
Silvicultură, ex-
ploatare forestieră
úi economia
vânatului 50304 45270 89,99 3377 6,71 386 0,77 1271 2,53
Pescuit úi
piscicultură 5761 4936 85,68 152 2,64 26 0,45 647 11,23
Industria
extractivă 143572 132822 92,51 8657 6,03 449 0,31 1644 1,15
Industria
prelucrătoare 1780300 158694 89,14 161835 9,09 13345 0,75 18174 1,02
6
Energie electrică
úi termică; gaze úi
apă 185473 172990 93,27 10125 5,46 674 0,36 1684 0,91
ConstrucĠii 442915 401878 90,73 30457 6,88 4919 1,11 5661 1,28
ComerĠ cu ridicata
úi amănuntul,
repararea úi
întreĠinerea
autovehiculelor,
motocicletelor úi
bunurilor per-
sonale úi casnice 801419 719570 89,79 59203 7,39 7005 0,87 15641 1,95
Hoteluri úi
restaurante 121489 110370 90,85 9060 7,46 450 0,37 1609 1,32
Transport úi
depozitare 317976 297215 93,47 14924 4,69 1361 0,43 4476 1,41
Poúta úi
telecomunicaĠii 95861 89436 93,30 5286 5,51 141 0,15 998 1,04
ActivităĠi finan-
ciare, bancare úi
de asigurări 80495 75705 94,05 3843 4,77 32 0,04 915 1,14
22

Total Români Maghiari Romi Alte etnii

Sector de % % % %
activitate
TranzacĠii imo-
biliare, închirieri
úi activităĠi de
servicii prestate în
principal
întreprinderilor 209640 197625 94,27 8819 4,21 662 0,32 2534 1,21
AdministraĠie
publică 473855 449364 94,83 16205 3,42 4396 0,93 3890 0,82
ÎnvăĠământ 395041 361339 91,47 27513 6,96 522 0,13 5667 1,43
Sănătate úi
asistenĠă socială 345065 317128 91,90 22296 6,46 1027 0,30 4614 1,34
Alte activităĠi de
servicii colective,
sociale úi
personale 178078 156221 87,73 13592 7,63 4916 2,76 3349 1,88
ActivităĠi ale
personalului
angajat în gos-
podării personale
26137 24177 92,50 1087 4,16 545 2,09 328 1,25
ActivităĠi ale
organizaĠiilor úi
organismelor
extrateritoriale 964 830 86,10 23 2,39 0 0,00 111 11,51
Activitate
nedeclarată 1339 1300 97,09 29 2,17 6 0,45 4 0,30
Total 7811733 713723 91,37 481992 6,17 87652 1,12 104858 1,34
1

De asemenea, o parte importantă a populaĠiei active roma

desfăúoară activităĠi pe cont propriu sau în gospodăria personală, de
cele mai multe ori fără forme legale, ceea ce exclude posibilitatea
contribuĠiei la sistemele de asigurări sociale.
 CAPITOLUL 2
FACTORI CARE ÎMPIEDICĂ ACCESUL
ROMILOR PE PIAğA MUNCII

În cele ce urmează, vom analiza problemele romilor úi rolul pe

care îl au instituĠiile publice care stabilesc în mare măsură regulile
jocului úi care, prin acestea, pot cauza sau preveni rezultatele negative
ale excluziunii romilor de pe piaĠa muncii.
Analizarea problemelor romilor este o sarcină dificilă. Pentru toĠi
analiútii, generalizarea este o necesitate, dar, în cazul problemelor
sensibile ale romilor, ea este extrem de periculoasă.
În mod cert, populaĠia de romi este una eterogenă úi, drept
urmare, afirmaĠiile de genul: “romii sunt mai puĠin educaĠi decât
nonromii” trebuie înĠelese ca fiind date rezultate din cercetări. Există
în acest sens evidenĠe statistice bazate pe studii reprezentative care
întăresc diferenĠele. Astfel de observaĠii statistice sunt totuúi necesare
pentru a putea identifica mecanismele reale care se ascund în spatele
eúecului social úi pentru a găsi soluĠiile de rezolvare.
Rata úomajului la nivelul populaĠiei de romi este sensibil mai
mare decât a nonromilor, iar ei muncesc în activităĠi care necesită mai
puĠină calificare úi de aceea câútigă mai puĠin. PoziĠia de relativă
excluziune a romilor pe piaĠa muncii are multe cauze, care se
influenĠează reciproc, printre care:
x contextul economic general nefavorabil;
x starea de sănătate;
x lipsa unor stimulente, cauzată de structura familiei extinse de
romi;
x dezavantaje educaĠionale úi abilităĠi care nu îúi găsesc locul pe
piaĠa muncii;
24

x mobilitate scăzută;
x angajare în munca la negru;
x discriminarea.
După cum am evidenĠiat în capitolul anterior, aceúti factori
rezultă úi din cercetările de teren. În continuare vom detalia, făcând
referire la cei mai importanĠi dintre ei.

2.1. Lipsa unor stimulente. ReĠele de suport

Eforturile limitate ale romilor de a participa pe piaĠa muncii sunt
o consecinĠă a structurii pe care o are familia úi care, la rândul ei, este
o adaptare la un mediu de risc, în care sistemul social nu reuúeúte să-úi
îndeplinească funcĠia de a oferi asigurări.
Romii reuúesc să întreĠină reĠele de solidaritate în interiorul
familiilor lor extinse. Din punct de vedere economic, astfel de reĠele
furnizează o asigurare informală împotriva unor fluctuaĠii temporare
de venit, dar úi împotriva multor altor pericole la care sunt expuse
familiile sărace. Majoritatea familiilor nucleare ale romilor contează
pe ajutorul celorlalte familii înrudite úi îúi împrumută bani, îúi oferă
alimente sau adăpost în perioade dificile. De fapt, având în vedere că
romii săraci nu au cum să facă economii pe care să le folosească drept
tampon în cazul unei scăderi bruúte a veniturilor, ajutorul reciproc este
o practică obiúnuită. Multe dintre familiile nucleare nici nu ar putea
supravieĠui pe parcursul unei luni fără acest serviciu de menĠinere a
veniturilor. Desigur că reĠelele de solidaritate distribuie aceste venituri
într-un mod egalitarist, ceea ce înseamnă că familiile nucleare mai
bogate sunt cele care dau mai mult úi primesc mai puĠin. Această
consecinĠă egalitaristă a solidarităĠii demotivează membrii unei reĠele
de a munci, câtă vreme roadele muncii lor se împart la toĠi, iar efortul
de muncă nu.
La prima vedere, un asemenea efect demotivant pe care îl
cauzează reĠelele de solidaritate pare să fie un eúec al familiilor de
romi. Nu ei trebuie însă învinuiĠi, câtă vreme formarea reĠelelor
reprezintă doar cea mai potrivită replică pe care o pot da ei unui mediu
modelat, în mai mare măsură, de politicile guvernamentale. Familiile
sărace sunt în special vulnerabile în faĠa fluctuaĠiilor de venit, căci
 25

úocul lipsei de venit poate cu uúurinĠă expune familia chiar la

înfometare temporară. Iată de ce protecĠia împotriva unor astfel de
scăderi de venituri este absolut necesară. Teoretic, statul oferă o astfel
de asigurare prin intermediul ajutoarelor sociale, ajutoarelor de úomaj,
prin asigurări sociale, garantând standardele minime de trai. Cu toate
acestea, în practică, aceste beneficii sociale nu reuúesc să-úi
îndeplinească integral funcĠia lor de protecĠie. Sistemul social este
complicat, lipsit de transparenĠă, iar implementarea lui depinde de
factorii locali sau de intenĠiile autorităĠilor locale.
Astfel, deúi este de cele mai multe ori generos, sistemul are
scăpări, iar beneficiarii eligibili sunt lăsaĠi fără resurse. În mod tipic,
perioadele lungi în care venitul se câútigă sigur úi constant sunt din
când în când întrerupte de scăderi bruúte sau de fluctuaĠii. Evident, în
astfel de situaĠii, reĠeaua de solidaritate a familiei extinse este
indispensabilă.
Spre exemplu, o familie nucleară este eligibilă pentru anumite
beneficii numai în cazul în care toĠi membrii ei sunt eligibili. Acest
lucru presupune ca toĠi membrii familiei aflaĠi în úomaj să coopereze
cu o agenĠie de angajare a forĠei de muncă, ceea ce este dificil pentru
familiile numeroase ale romilor în care există mai mulĠi membri
úomeri. Fiind săraci, úansele sunt ca cel puĠin un membru al familiei să
aibă probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de noroc úi deci
există o mare probabilitate ca cel puĠin un membru să renunĠe la
colaborarea cu agenĠia de ocupare a forĠei de muncă.
În ceea ce priveúte rolul eligibilităĠii, multe decizii de acordare a
beneficiilor sunt subiective, plecând de la părerea autorităĠilor cu
privire la familia respectivă. AutorităĠile pot oferi úi alte tipuri de
alocaĠii, în afara celor obiúnuite, cum ar fi: alocaĠii pentru a cumpăra
haine copilului, o maúină de spălat, cărbuni sau alte bunuri.
Un alt neajuns al complexităĠii sistemului este acela că unii
dintre beneficiarii eligibili sunt pur úi simplu atât de stresaĠi de
procedura birocratică, deloc uúoară, încât optează să rămână în afara
sistemului.
Complexitatea sistemului social duce la situaĠii neprevăzute úi
deci la nevoia urgentă de a găsi asigurări adiĠionale, pe care romii le
obĠin prin intermediul reĠelelor de solidaritate din cadrul familiilor lor
26

lărgite. Astfel de reĠele duc adesea la o divizare a veniturilor. Membrii

unor astfel de reĠele sunt, spre deosebire de majoritatea nonromilor,
care se organizează individual, mai puĠin stimulaĠi să îúi sporească
veniturile prin eforturi individuale. În încercarea de a echilibra
caracteristicile sistemului social, statul nu trebuie să uite de funcĠia
originală, a protecĠiei, pe care o are sistemul.

2.2. Dezavantaje educaĠionale úi lipsa unor abilităĠi

Romii sunt mai puĠini educaĠi în comparaĠie cu membrii
majorităĠii, ceea ce le limitează accesul pe piaĠa muncii, mai ales că
cererea pentru forĠa de muncă necalificată a scăzut dramatic în
perioada tranziĠiei.
Deúi anumite practici de discriminare, cum ar fi arondarea
elevilor romi la unele úcoli speciale, au început să dispară încet, în
parte úi datorită presiunilor internaĠionale, rămân totuúi o mulĠime de
alte cauze complexe care fac ca nivelul de educaĠie al romilor să fie
foarte scăzut.
ùcolile primare din multe localităĠi au început să sprijine copiii
romi, prin crearea unei atmosfere comunitare. Multe au introdus
cursuri pregătitoare, profesori de etnie romă, precum úi activităĠi de
petrecere a timpului liber pentru romi, cum ar fi cursurile de dans.
Pe lângă lipsa de informaĠii, părinĠii úi copiii romi nu sunt
stimulaĠi suficient pentru a căuta úcoli mai bune. Dacă majoritatea
nonromilor au printre semenii lor persoane educate úi cu venituri mari,
romii nu au astfel de persoane printre ei úi deci nu pot avea o
experienĠă directă legată de beneficiile educaĠiei. Mai mult, succesul
obĠinut de romi este mult mai puĠin corelat cu nivelul de educaĠie
atins, cum se întâmplă în cazul nonromilor. Un rom munceúte adesea
în economia gri, bogăĠia obĠinută de semenii lor de succes a fost
obĠinută pe baza legăturilor pe care le au, a talentelor úi calităĠilor
personale, educaĠia nefiind decisivă. De asemenea, prea multă educaĠie
poate duce la pierderea unui membru al familiei.
Cei care provin din familii dezavantajate din punct de vedere
social nu vor reuúi să ofere un mediu în care educaĠia să fie folosită
 27

din plin. Scepticismul cu privire la utilitatea educaĠiei este mai departe

adâncit de discriminarea anticipată pe piaĠa muncii. Având în vedere
lipsa unor stimulente, majoritatea familiilor de romi acceptă în cele din
urmă situaĠia, cu excepĠia celor mai de succes, care se străduiesc să
facă tranziĠia către clasa mijlocie.
Beneficiul obĠinut în urma frecventării învăĠământului primar úi
secundar este mai scăzut în cazul romilor decât în cazul nonromilor, în
schimb, beneficiul obĠinut în urma frecventării unei instituĠii de
învăĠământ superior este mai ridicat în cazul romilor. Strategiile
educaĠionale ale familiilor de romi sunt în concordanĠă cu aceste
observaĠii statistice; stimulentele pentru a absolvi învăĠământul
secundar sunt reduse, iar învăĠământul superior depăúeúte posibilităĠile
majorităĠii familiilor de romi.
Pentru a lupta împotriva abandonului úcolar úi a consecinĠelor
sale, trebuie găsite alte stimulente, atât pentru părinĠi, cât úi pentru
úcoli. ùcolile trebuie să primească fonduri adiĠionale proporĠional cu
numărul elevilor dezavantajaĠi socioeconomic. Stimulentele pentru
educaĠie acordate romilor trebuie sporite. Din păcate, astfel de măsuri
pot avea efecte negative în cazul în care nu sunt aplicate cu atenĠie.
PărinĠii romi ar putea fi obligaĠi să aleagă úcolile segregate, pentru că
acolo notele mari sunt mai uúor de obĠinut, iar absenĠele sunt tolerate.
Aúadar, dacă vrem ca bonusurile úi/sau penalităĠile financiare să fie de
vreun folos, atunci ele trebuie să se bazeze pe măsuri comparabile
între úcoli úi care sunt permise doar pe baza testelor unice. Mai mult,
testele unice le-ar permite părinĠilor romi, dar úi experĠilor să evalueze
adevăratul nivel al úcolilor comunitare.
ÎnvăĠământul superior este necesar pentru a avea succes pe piaĠa
muncii, dar nivelul de educaĠie al romilor se îmbunătăĠeúte într-un ritm
mult prea lent. InstituĠiile publice trebuie să nu se concentreze doar
asupra oferirii suportului pedagogic pentru elevii romi, ci úi asupra
conceperii unor stimulente pentru úcoli úi pentru romi, stimulente
menite să împiedice abandonul úcolar.
O comparaĠie între generaĠiile de romi ne arată că incidenĠa cea
mai scăzută a neúcolarizării este în cazul generaĠiei mature, iar cea mai
ridicată în cazul generaĠiei vârstnice. DiferenĠele cele mai mari apar
28

între generaĠia vârstnică úi celelalte generaĠii. Sistemul úcolar din

perioada comunistă pare să reducă într-o măsură semnificativă
incidenĠa neúcolarizării în rândul acestei populaĠii. Această tendinĠă se
menĠine úi astăzi.

Tabel 9
Neúcolarizarea pe generaĠii
GeneraĠia de GeneraĠia tânără GeneraĠia matură GeneraĠia vârstnică
tranziĠie (17-25 de ani) (26-45 de ani) (peste 46 de ani)
(7-16 ani)
18,3% 17,0% 15,2% 26,7%
Sursa: Romii în România, ICCV, 2002.

De altfel, performanĠa úcolară mai ridicată a romilor în perioada

comunistă este însoĠită úi de un acces mai larg al romilor pe piaĠa
muncii. Astfel, perioada anilor ‘80-’90 este una de maxim al integrării
romilor pe piaĠa muncii, procentul romilor care au lucrat ca salariaĠi în
această perioadă fiind de 45% (ICCV, 2002). Ulterior, în perioada de
tranziĠie, concomitent cu degradarea performanĠei úcolare, procentul
romilor angajaĠi ca salariaĠi din populaĠia ocupată scade la 34%.
În cazul tuturor generaĠiilor 1 , ciclurile de învăĠământ spre care se
orientează cei mai mulĠi indivizi (ciclurile primar úi secundar) sunt sub
nivelul cerut pentru a ocupa o poziĠie minimală pe piaĠa muncii.
Astfel, în cazul generaĠiei tinere úi al celei mature, absolvirea a opt
clase nu poate garanta accesul către munci calificate. La fel se
întâmplă în cazul generaĠiei mature, unde absolvirea ciclului primar
poate garanta cel mult accesul la o muncă necalificată.
TendinĠa de creútere a nivelului de úcolaritate în cazul
generaĠiilor tinere úi mature este însoĠită de o tendinĠă crescătoare a
cerinĠelor de úcolaritate necesare pentru a ocupa o poziĠie calificată pe

1
Pentru o analiză mai detaliată a educaĠiei úcolare a romilor, vezi Mihai Surdu, EducaĠia
úcolară a populaĠiei de romi, Bucureúti, 2002, Romii în România, Editura Expert.
 29

piaĠa muncii. Astfel, în cazul tuturor generaĠiilor, performanĠa úcolară

a majorităĠii indivizilor este cu mult sub cerinĠele pieĠei muncii.
Orientarea spre absolvirea unei úcoli profesionale este mai
pronunĠată în cazul generaĠiei mature, aproape 10% reuúind să termine
o úcoală profesională, ceea ce permite obĠinerea unor calificări. Tot în
cadrul generaĠiei mature se găseúte úi cel mai mare procent de
absolvenĠi de liceu comparativ cu celelalte generaĠii. Absolvirea
studiilor superioare are loc numai în cazuri izolate.
La nivelul întregii populaĠii roma de peste 16 ani, există
diferenĠe mari de úcolarizare între sexe. Astfel, în timp ce ponderea
celor neúcolarizaĠi atinge în cazul bărbaĠilor valoarea de 14,5%, în
cazul femeilor aceasta este de 23,5%. Cea mai importantă diferenĠă
între sexe în privinĠa neúcolarizării apare în cadrul generaĠiei vârstnice,
în care ponderea femeilor care nu au urmat niciodată úcoala este de
peste două ori mai mare decât cea a bărbaĠilor. În cadrul generaĠiei
mature, această diferenĠă tinde să scadă uúor, deúi procentul femeilor
care nu au urmat niciodată úcoala este de aproape două ori mai mare
decât al bărbaĠilor. În cadrul generaĠiei tinere, diferenĠele între
procentele de femei úi bărbaĠi neúcolarizaĠi sunt foarte mici. Pe de o
parte, are loc o uúoară tendinĠă de emancipare a femeilor (scade
ponderea femeilor neúcolarizate de la 19,5% la 16,4%), iar pe de altă
parte, apare o tendinĠă de creútere a ponderii bărbaĠilor neúcolarizaĠi
comparativ cu generaĠia matură (de la 10,9% la 17,5%). O posibilă
explicaĠie pentru aceste comportamente apărute la generaĠia tânără este
tendinĠa de modernizare a familiei rome: abandonarea distribuĠiei
rolurilor tradiĠionale în care femeia este, de regulă, casnică, iar
bărbatul asigură veniturile pentru întreaga gospodărie.
DiferenĠe semnificative între sexe apar, în cazul absolvirii úcolii
profesionale, în cadrul tuturor generaĠiilor, deúi există o tendinĠă de
reducere a acestora de la generaĠia vârstnică la cea matură úi de la
aceasta din urmă la cea tânără. Dacă la generaĠia vârstnică raportul
dintre bărbaĠii úi femeile absolvenĠi de úcoală profesională era de peste
5:1, la generaĠia matură acest raport scade la 3:1, pentru a ajunge la
generaĠia tânără la mai puĠin de 2:1. Numărul mult mai ridicat al
bărbaĠilor absolvenĠi de úcoală profesională decât al femeilor poate
reflecta persistenĠa unui model familial tradiĠional, în care bărbatul
30

este cel care se orientează spre o meserie, în timp ce femeia îúi

întrerupe úcolarizarea înainte de dobândirea unei meserii pentru a face
faĠă îndatoririlor casnice. Această inegalitate între bărbaĠi úi femei în
dobândirea unei meserii (prin absolvirea unei úcoli profesionale) tinde
să scadă la generaĠia tânără.
Asociat cu nivelul scăzut de úcolaritate sau absenĠa úcolarizării,
analfabetismul reprezintă un impediment major în integrarea romilor
pe piaĠa muncii, în special în cazul muncilor calificate. Unul dintre cei
mai importanĠi indicatori în analiza comparativă a generaĠiilor îl
reprezintă incidenĠa analfabetismului, deoarece, în opinia noastră,
deprinderea unor abilităĠi minimale, cum ar fi cititul úi scrisul,
reprezintă principalele achiziĠii, mai ales pentru populaĠiile cu niveluri
reduse de úcolaritate. IncidenĠa cea mai scăzută a analfabetismului o
regăsim la generaĠia matură, unde aproximativ 30% dintre subiecĠi pot
fi consideraĠi analfabeĠi (citesc cu dificultate sau deloc), în timp ce
incidenĠa cea mai ridicată este la generaĠia vârstnică. Astfel, în cazul
generaĠiei vârstnice, peste 45% dintre subiecĠi declară că citesc cu
dificultate sau deloc, iar numărul mare de nonrăspunsuri reprezintă
probabil cazuri nedeclarate de analfabetism, datorită etichetării sociale
negative asociate acestuia. Dacă am lua în calcul úi nonrăspunsurile, ar
însemna că în cadrul generaĠiei vârstnice peste 60% dintre subiecĠi
sunt analfabeĠi. În ceea ce priveúte generaĠiile tinere úi de tranziĠie, se
constată că incidenĠa analfabetismului este în creútere faĠă de generaĠia
matură.
În generaĠia vârstnică, femeile sunt analfabete într-o proporĠie
mult mai ridicată decât bărbaĠii, numărul femeilor care nu útiu să
citească deloc fiind aproape dublu comparativ cu cel al bărbaĠilor. O
pondere mai ridicată a analfabetismului la femei se păstrează úi în
cadrul generaĠiei mature, deúi există o uúoară tendinĠă de scădere a
procentului de femei analfabete comparativ cu bărbaĠii. Odată cu
generaĠia tânără are loc o egalizare a distribuĠiei numărului de
analfabeĠi pe sexe úi, mai mult, numărul bărbaĠilor analfabeĠi îl
depăúeúte cu puĠin pe cel al femeilor. În generaĠia de tranziĠie aceste
diferenĠe se menĠin, numărul bărbaĠilor analfabeĠi fiind mai mare decât
al femeilor analfabete.
 31

Ca urmare a nivelului scăzut de úcolaritate, o mare parte a

romilor sunt în situaĠia de a nu avea nicio calificare. Există o tendinĠă
de revigorare a meseriilor tradiĠionale, datorată, pe de o parte,
recesiunii economice care a condus la concedierea romilor din unele
unităĠi productive úi la reîntoarcerea lor spre meseriile tradiĠionale, iar
pe de altă parte, iniĠiativelor ONG-urilor roma de stimulare a
meseriilor tradiĠionale.

Tabel 10
Meseriile populaĠiei de romi din România, 1992-1998
(în procente)
Meseria Romii la nivel naĠional, Romii la nivel naĠional,
1992 1998
Nu au nicio meserie 79,4 52,4
Au meserii tradiĠionale 3,9 10,3
Au meserii moderne 16,1 37,3
Surse: Romii din România, Editura Expert, Bucureúti, 2002 úi ğiganii între îngrijorare
úi ignorare, Editura Alternative, Bucureúti, 1993.

În cadrul meseriilor moderne, cele mai întâlnite calificări sunt:

construcĠii (zidar, zugrav, fierar-betonist), lăcătuú mecanic, mecanic
auto, sudor, úofer, croitor.
Meseriile tradiĠionale sunt legate de specificul neamurilor de
romi úi sunt transmise intergeneraĠional, fără a implica sistemul formal
de educaĠie, excepĠie făcând situaĠiile în care ONG-urile roma
derulează proiecte în parteneriat cu úcoala pentru revigorarea
meseriilor tradiĠionale. Cel mai des, romii care practică meserii
tradiĠionale sunt lăutari, căldărari, fierari, cărămidari, spoitori,
argintari. Ponderea meseriilor tradiĠionale este mai ridicată în mediul
rural, datorită faptului că în comunităĠile rurale compacte de romi
specificul cultural al acestora s-a păstrat într-o mai mare măsură, spre
deosebire de comunităĠile de romi din marile oraúe, care s-au adaptat
mai repede la modernitate. Astfel, aproape 3/5 dintre romii practicanĠi
ai meseriilor tradiĠionale se regăsesc în mediul rural.
32

2.3. Mobilitate scăzută

Mobilitatea scăzută este o problemă generală pe piaĠa muncii din
România. Având în vedere că piaĠa imobiliară este reglementată, este
foarte greu să găseúti o locuinĠă în zonele în care oportunităĠile de
lucru sunt foarte mari. În consecinĠă, úomerii rămân captivi în zone
depresive din punct de vedere economic, ceea ce îi afectează în special
pe romi. Cu toate că despre romi se consideră că sunt foarte mobili
datorită tradiĠiei lor, de fapt, ei întâmpină chiar mai multe obstacole în
calea mobilităĠii decât nonromii. Aúa cum menĠionam anterior, romii
depind, din punct de vedere economic, de reĠeaua familiei extinse úi,
ca atare, foarte rar se mută în altă localitate dacă nu au rude acolo. O
altă cauză importantă a mobilităĠii lor scăzute este discriminarea
severă pe care o suportă pe piaĠa imobiliară; o locuinĠă decentă este
problema cea mai arzătoare cu care se confruntă romii. În mod tipic,
dacă romii se mută, nu o fac pentru o slujbă mai bună, ci pentru că úi-
au pierdut locuinĠa. De aceea ei se mută în zone slab dezvoltate
economic, pentru că acolo locuinĠele sunt mai la îndemână, dar
locurile de muncă sunt puĠine.
Din cauză că piaĠa principală a închirierilor nu are succes în
cazul familiilor de romi, a apărut o a doua piaĠă, secundară, în care
sunt oferite locuinĠe mici (cămine) care au fost iniĠial construite pentru
muncitorii necalificaĠi. Astfel de locuinĠe nu sunt protejate de
reglementări ale statului, iar cei care nu plătesc chiria pot fi evacuaĠi
imediat. Acest lucru permite atât chiriaúilor, cât úi proprietarilor să
semneze contracte, pe care le respectă úi unii, úi alĠii, úi aúa
funcĠionează piaĠa secundară. Adesea, familii care nu au plătit chirie
ani la rând în temeiul unui contract legal încep acum să plătească (úi
de obicei o chirie mult mai mare) în temeiul unui contract neoficial.
Tocmai din cauza unor astfel de soluĠii úi a eúecului pieĠei, romii sunt
concentraĠi la periferiile oraúului, în zone puĠin atractive, iar chiriile pe
care le plătesc pentru niúte locuinĠe foarte mici sunt extraordinar de
ridicate, dar nu au unde să se ducă în altă parte. ùansa de a se muta
pentru căutarea unui loc de muncă mai bun este minimală.
Mobilitatea romilor a scăzut dramatic úi din cauza discrimi-
nărilor cu care se confruntă pe piaĠa imobiliară. Această discriminare
este în mare măsură consecinĠa eúecului pieĠei, cauzat de un sistem de
justiĠie foarte încet úi care nu reuúeúte să impună respectarea
 33

termenilor contractelor de închiriere. Un sistem care ar funcĠiona

corect ar forĠa familiile de romi să îúi plătească chiriile, iar proprietarii
nu ar mai avea motiv să îi discrimineze. Multe dintre autorităĠile locale
au tendinĠa de a se debarasa de familiile de romi, mutându-le în afara
oraúelor, ceea ce demonstrează că nivelul local nu are capacitatea de a
rezolva problemele de locuinĠă ale romilor, iar guvernul ar trebui să
joace un rol mai activ.

2.4. Munca la negru

MulĠi dintre úomerii romi înregistraĠi legal ca úomeri lucrează de
fapt la negru, iar autorităĠile locale tolerează acest fapt, căci se
consideră că este de preferat munca la negru în locul unei totale apatii.
Însă orientarea către piaĠa neagră a muncii are multe consecinĠe
negative. Pe lângă neajunsurile directe, cum ar fi lipsa controalelor de
siguranĠă, există importante inconveniente indirecte. Contractele de
muncă nu pot fi puse în aplicare, iar muncitorii rămân adesea fără
salarii. PlăĠile neonorate sunt doar vârful aisbergului, multe dintre
contractele cu potenĠial beneficiu nici nu se încheie, pentru că părĠile
nu au încredere reciprocă. Din cauză că lipsesc acele mecanisme ale
statului prin care termenii contractuali să se facă respectaĠi, angajaĠii
nu se pot încrede decât în partenerii cu care au mai colaborat pe
termen lung. Aúadar, spre deosebire de nonromi, pentru romi este
foarte important să aibă relaĠii úi cunoútinĠe, ceea ce face ca
mobilitatea muncitorilor romi să fie scăzută. Mai mult, oportunităĠile
de muncă la negru sunt în mare parte în domeniul muncii necalificate,
ceea ce înseamnă că specializarea pe piaĠa muncii la negru împiedică
tranziĠia către sectorul muncii calificate.

2.5. Discriminarea
Romii sunt discriminaĠi într-o mare măsură atât pe piaĠa muncii,
cât úi pe alte pieĠe. Cu toate că statul încearcă să combată
discriminarea, posibilităĠile lui sunt limitate, pentru că practicile
discriminatorii sunt dificil de dovedit. Pentru a elimina discriminarea,
este important să înĠelegem motivele care o determină. Unii angajatori
pot refuza să angajeze romi din considerente xenofobe, dar, în
34

contextul României, predomină motivele úi raĠiunile individuale de

discriminare.
Sunt cazuri în care angajatorii îi plătesc pe romi mai puĠin decât
pe nonromi pentru simplul fapt că primii nu sunt în poziĠia de a
negocia, fiind discriminaĠi. Angajatorul nu face decât să îúi
maximizeze profitul, fără a detesta această practică discriminatorie.
AlĠi angajatori refuză pur úi simplu să angajeze romi din cauză
că nu sunt capabili să recunoască calitatea muncitorului, iar statistic
vorbind, a fi rom este un semnal negativ. Deúi nu există statistici
oficiale, percepĠia generală este aceea că romii au cele mai proaste
calităĠi, conduită de lucru etc. Pericolul unei astfel de discriminări
statistice este că se interiorizează rapid.
Faptul că romii se aúteaptă la discriminări viitoare scade mult
motivaĠia de a deprinde abilităĠi de muncă sau obiúnuinĠa de a munci,
iar asta nu face decât să întărească percepĠia negativă a angajatorilor
despre romi.
Cu toate că discriminarea statistică porneúte de la raĠiuni
individuale, ea împiedică integrarea romilor úi are efecte dăunătoare pe
termen lung. Însă, deúi motivaĠia individuală de a discrimina este
ridicată, iar mijloacele statului de a demonstra aceste practici sunt
limitate, ne putem aútepta ca această discriminare să înceteze numai în
momentul în care motivele statistice vor dispărea. Între timp, statul
trebuie să găsească soluĠii de suport pentru a motiva romii să urmeze o
formă superioară de învăĠământ úi să îúi formeze alte abilităĠi.

2.6. Scurte constatări

TranziĠia de la economia planificată la pieĠele descentralizate
este dificilă pentru majoritatea cetăĠenilor, dar greutăĠile romilor au
fost amplificate de specificul situaĠiei lor socioeconomice úi de
discriminare. Multe dintre problemele cu care se confruntă ei sunt
comune tuturor cetăĠenilor.
Rata úomajului printre romi, deúi este clar mai ridicată decât
printre nonromi, este corelată cu cea înregistrată la nivelul întregii
populaĠii úi, ca atare, úomajul la nivelul ambelor populaĠii pare să aibă
aceleaúi cauze. Din păcate, problemele cauzate de inadvertenĠele
mediului legal úi economic au tendinĠa de a se multiplica în cazul
 35

romilor, pentru că, spre deosebire de nonromi, reĠele întregi de familii

sunt expuse acestor inadvertenĠe. Familiile nonromilor care depind de
beneficiile sociale au în general conexiuni sociale cu oameni care nu
depind de sistemul social, pe când, în cazul romilor, întreaga reĠea de
familie depinde de aceste beneficii úi au puĠine conexiuni cu familii
care nu depind de sistemul social.
Deúi majoritatea problemelor cu care se confruntă romii se
regăsesc úi la nivelul populaĠiei de nonromi, ei au în plus de trecut
obstacole specifice pentru care este nevoie de măsuri specifice.
MotivaĠia romilor de a se educa este scăzută, pentru că oricum se
aúteaptă la discriminare pe piaĠa muncii, iar reluarea studiilor este mai
scăzută în cazul lor decât în cazul populaĠiei de nonromi. Pentru a
acoperi lipsa unor motivaĠii naturale suficient de puternice, statul
trebuie să creeze motivaĠii artificiale. O altă problemă fundamentală a
romilor este dată de discriminarea lor pe piaĠa imobiliară. AmbiĠia de a
combate discriminarea în mod direct este fără sorĠi de izbândă úi este
practic imposibil de controlat úi de demonstrat. Mai degrabă statul ar
trebui să contrabalanseze discriminarea printr-o reĠea de locuinĠe
sociale destinate familiilor de romi care au ambiĠia úi capacitatea de a
migra dinspre clasa de jos către clasa mijlocie. În prezent, acordarea
unor astfel de locuinĠe sociale pentru familiile de romi úi
împroprietărirea lor este un demers al autorităĠilor locale care
urmăresc să mute romii în afara oraúelor lor pentru a scăpa de povară.
Doar o abordare centralizată a alocării locuinĠelor sociale pentru romi
poate diminua astfel de externalităĠi negative. NeputinĠa de a închiria o
locuinĠă limitează mobilitatea fizică úi socială a romilor.
Numai prin combinarea unor îmbunătăĠiri generale aduse
mediului legal úi economic cu anumite măsuri specifice destinate
romilor, în special în domeniul educaĠiei úi locuinĠelor, se poate ajunge
la incluziunea romilor pe piaĠa muncii úi în alte aspecte economice ale
vieĠii.
 CAPITOLUL 3 - O ANALIZĂ COMPARATĂ
PRIVIND POLITICILE DE OCUPARE A
POPULAğIEI ROMA LA NIVELUL
REGIUNILOR DE DEZVOLTARE

3.1. Contextul internaĠional úi naĠional

Obiectivul strategic stabilit de Consiliul European (Lisabona,
martie 2000) este ca “Uniunea Europeană să devină cea mai
competitivă úi dinamică economie bazată pe cunoaútere din lume,
capabilă de creútere economică durabilă, cu mai multe locuri de muncă
úi o mai mare coeziune socială”.
Politica de ocupare implementată de Uniunea Europeană este re-
flectată de Strategia europeană privind ocuparea, lansată la summit-ul de
la Luxemburg, în anul 1997, ca o reacĠie la nivelul ridicat al úomajului úi
având ca instrument financiar Fondul Social European.
Scopul formulat pe termen lung, “ocuparea deplină” în
perspectiva anului 2010, trebuie să se materializeze în atingerea unei
rate generale a ocupării de 70%, de 60% pentru femei úi 50% pentru
lucrătorii în vârstă (55-64 de ani).
Obiectivul Uniunii Europene de a deveni cea mai dinamică úi
competitivă economie din lume solicită sistemelor educaĠionale úi de
formare din Ġară adaptarea la cerinĠele societăĠii úi ale pieĠei muncii.
În funcĠie de priorităĠile identificate, Strategia europeană privind
ocuparea este structurată pe patru piloni, fiecare reprezentând un
domeniu de acĠiune a cărui dezvoltare contribuie la o mai bună
ocupare a forĠei de muncă la nivel comunitar.
Cei patru piloni ai Strategiei europene de ocupare a forĠei de
muncă sunt:
 37

1. angajabilitatea - ce reprezintă o nouă cultură în sfera ocupării

forĠei de muncă úi se referă la abilitatea de a fi angajat,
contribuind la combaterea úomajului în rândul tinerilor úi la
combaterea úomajului pe termen lung;
2. antreprenoriatul - ce promovează crearea de noi locuri de
muncă prin încurajarea dezvoltării locale;
3. adaptabilitatea - ce are în vedere modernizarea organizării
muncii úi promovarea contractelor de muncă flexibile;
4. asigurarea de úanse egale - se referă în special la adoptarea
de măsuri speciale pentru femei, în scopul reconcilierii vieĠii
profesionale cu viaĠa personală.
România s-a aliniat la Strategia europeană pentru ocupare,
revizuită, politica naĠională în domeniul ocupării forĠei de muncă fiind
în concordanĠă cu liniile directoare integrate ale acestei strategii.
Probleme principale ale pieĠei muncii în România 1 :
 ponderea semnificativă a populaĠiei ocupate în agricultură;
 nivelul ridicat al úomajului de lungă durată úi al úomajului în
rândul tinerilor;
 insuficienĠa fondurilor úi a măsurilor de stimulare fiscală,
adresate atât angajatorilor, cât úi angajaĠilor, în domeniul
formării profesionale continue;
 mecanisme de stabilire a salariilor insuficient dezvoltate
pentru a reflecta corespunzător productivitatea úi nivelul de
calificare;
 insuficienta monitorizare a impactului măsurilor active asupra
grupurilor lor Ġintă, necesară pentru planificarea politicilor în
domeniul ocupării.
PriorităĠile strategice naĠionale ale politicii de ocupare a forĠei de
muncă sunt:
 promovarea adaptabilităĠii forĠei de muncă, a învăĠării pe
parcursul întregii vieĠi úi a formării profesionale continue;

1
Planurile regionale de acĠiune pentru ocuparea forĠei de muncă úi incluziune socială.
38

 combaterea efectelor úomajului structural;

 promovarea coeziunii úi incluziunii sociale pentru grupurile
vulnerabile (romi, tineri care părăsesc sistemul de stat de
protecĠie a copilului, persoane cu handicap).
Planul de măsuri prioritare al guvernului pentru integrare
europeană a stabilit pentru anul 2006, în domeniul ocupării forĠei de
muncă, drept una dintre măsurile necesare pentru pregătirea deplină a
aderării, elaborarea celui de-al treilea Plan naĠional de acĠiune pentru
ocupare - PNAO 2006.
Acest Plan naĠional de acĠiune în domeniul ocupării - PNAO
2006 - are o abordare pragmatică a procesului de elaborare a politicilor
privind piaĠa muncii, cu un accent deosebit pe ameliorarea ocupării din
mediul rural úi inserĠia pe piaĠa forĠei de muncă a persoanelor de etnie
roma, stabilind următoarele priorităĠi generale:
 consolidarea capacităĠilor instituĠionale existente la nivel
naĠional, regional úi local;
 ocuparea forĠei de muncă din mediul rural;
 inserĠia pe piaĠa forĠei de muncă a persoanelor de etnie roma;
 ameliorarea discrepanĠelor zonale úi regionale úi utilizarea cât
mai eficientă a fondurilor comunitare, în special a Fondului
Social European.
În concordanĠă cu liniile directoare în domeniul ocupării la nivel
european, în planurile regionale de acĠiune pentru ocuparea forĠei de
muncă au fost identificate următoarele priorităĠi pentru fiecare regiune,
după cum urmează:
REGIUNEA CENTRU:
1. promovarea unei abordări proactive privind reducerea úi
prevenirea úomajului pentru categoriile cu dificultăĠi de
integrare socioprofesională: romi, úomeri de lungă durată,
persoane cu dizabilităĠi, mineri, persoane peste 45 de ani,
femei după concediul maternal, persoane instituĠionalizate
(din detenĠie, din centre de plasament, úcoli speciale), tineri;
2. modernizarea serviciilor de ocupare;
3. promovarea calităĠii úi productivităĠii la locul de muncă;
 39

4. promovarea flexibilităĠii úi adaptabilităĠii pe piaĠa muncii;

5. dezvoltarea capitalului uman din mediul rural.
REGIUNEA NORD-VEST:
1. creúterea competitivităĠii forĠei de muncă din regiune;
2. promovarea învăĠării pe tot parcursul vieĠii, pentru o mai bună
adaptare la piaĠa muncii;
3. creúterea nivelului de ocupare în regiune;
4. dezvoltarea parteneriatelor la nivel comunitar;
5. promovarea egalităĠii de gen úi a incluziunii sociale;
6. asistenĠa tehnică.
REGIUNEA NORD-EST:
1. promovarea ocupării într-o economie cu structură dinamică úi
modernă a Regiunii Nord-Est;
2. facilitarea accesului pe piaĠa muncii pentru grupurile expuse
la riscul excluderii sociale, având drept grupuri-Ġintă: diverse
categorii de úomeri, tineri, femei, minorităĠi etnice cu
concentrare pe roma, persoane cu handicap, persoane fără
nivelul minim obligatoriu de educaĠie, copii abandonaĠi ca
urmare a migraĠiei adulĠilor la muncă în UE;
3. extinderea úi îmbunătăĠirea investiĠiilor în capitalul uman;
4. dezvoltarea parteneriatelor úi participarea activă a partenerilor
sociali;
5. creúterea capacităĠii de stocare, analiză úi prognoză a
informaĠiilor privind piaĠa muncii.
REGIUNEA SUD-EST:
1. dezvoltarea măsurilor active pentru ocuparea úomerilor;
2. promovarea unei mai mari flexibilităĠi concomitent cu
creúterea siguranĠei locurilor de muncă;
3. asigurarea unei pieĠe a muncii inclusive;
4. adaptarea sistemelor de învăĠământ úi formare profesională la
cerinĠele pieĠei muncii;
40

5. dezvoltarea capacităĠii instituĠiilor úi organizaĠiilor pieĠei

muncii.
REGIUNEA VEST:
1. analiza úi corelarea cererii úi ofertei de pe piaĠa forĠei de
muncă;
2. promovarea de măsuri active în ocupare;
3. dezvoltarea serviciilor de informare úi consiliere privind
cariera;
4. promovarea úi dezvoltarea pe trei niveluri a parteneriatelor
sociale pentru ocupare;
5. promovarea incluziunii sociale prin ocupare;
6. dezvoltarea capitalului uman prin asigurarea calităĠii în
educaĠie úi formare profesională;
7. dezvoltarea mediului de afaceri regional în vederea creării de
noi locuri de muncă.
REGIUNEA SUD-VEST OLTENIA
1. educaĠia úi formarea profesională în sprijinul creúterii
economice úi dezvoltării societăĠii bazate pe cunoaútere;
2. dezvoltarea úi modernizarea serviciilor de ocupare;
3. creúterea adaptabilităĠii forĠei de muncă úi a întreprinderilor la
nevoile pieĠei muncii;
4. promovarea măsurilor active în vederea ocupării depline;
5. promovarea integrării úi combaterea discriminării persoanelor
dezavantajate pe piaĠa muncii;
6. dezvoltarea parteneriatului social.
REGIUNEA SUD MUNTENIA
1. creúterea investiĠiilor în capitalul uman;
2. promovarea ocupării depline prin susĠinerea unei pieĠe a
muncii moderne, dinamice úi inclusive;
3. creúterea úanselor de ocupare pentru grupurile vulnerabile úi
expuse riscului de excluziune socială.
 41

REGIUNEA BUCUREùTI-ILFOV
1. creúterea gradului de ocupare;
2. promovarea parteneriatelor public-privat;
3. dezvoltarea investiĠiilor în capitalul uman;
4. dezvoltarea serviciilor de protecĠie socială;
5. modernizarea úi întărirea serviciului public de ocupare.
PriorităĠile propuse reflectă în totalitate domeniile principale de
acĠiune, cu rezultate aúteptate la nivel naĠional:
1. consolidarea nivelului de ocupare a forĠei de muncă, tinzând
spre atingerea obiectivelor europene stabilite la Lisabona;
2. promovarea adaptabilităĠii úi mobilităĠii forĠei de muncă;
3. îmbunătăĠirea capacităĠii de integrare pe piaĠa muncii úi
prelungirea vieĠii active;
4. combaterea efectelor úomajului structural úi reducerea ratei
úomajului;
5. reducerea ratei úomajului pentru grupurile vulnerabile;
6. asigurarea egalităĠii de úanse pe piaĠa muncii;
7. consolidarea parteneriatului social;
8. creúterea eficienĠei activităĠii instituĠiilor cu responsabilităĠi pe
piaĠa muncii;
9. reducerea semnificativă a disparităĠilor regionale în ceea ce
priveúte ocuparea forĠei de muncă.
În linii mari, planurile de acĠiuni privind ocuparea forĠei de
muncă, în concordanĠă cu Strategia europeană, prin prisma structurală,
se prezintă printr-un obiectiv de bază, general: este vorba despre
tendinĠa de ocupare deplină a forĠei de muncă. În vederea atingerii
acestuia, sunt stabilite un úir de obiective/priorităĠi suplimentare, de
ordin tehnic, dacă vreĠi, care, deúi variază de la un plan la altul ca
accent, complexitate úi generalitate, pot fi grupate în două module
generice:
- dezvoltarea capitalului uman în general úi cu accent pe dezvol-
tarea acestuia în mediul rural, care presupune:
x creúterea investiĠiilor în capital uman;
42

x creúterea competitivităĠii, inclusiv prin intermediul învăĠării

pe tot parcursul vieĠii;
x flexibilitate úi adaptabilitate pe piaĠa muncii;
x calitate úi productivitate la locul de muncă;
x asigurarea unei pieĠe a muncii inclusive, incluziune socială úi
egalitate de gen, cu accent pe grupuri vulnerabile;
x parteneriate;
- modernizarea pieĠei muncii úi a acĠiunilor de monitorizare,
ceea ce presupune:
x modernizarea serviciilor de ocupare;
x creúterea siguranĠei locurilor de muncă;
x dezvoltarea pieĠei prin prisma instituĠională úi organizaĠională,
creúterea adaptabilităĠii întreprinderilor la nevoile forĠei de
muncă;
x dezvoltarea mediului de afaceri în vederea creării de noi
locuri de muncă;
x sisteme de învăĠământ úi formare profesională adaptate la
cerinĠele pieĠei muncii;
x creúterea capacităĠii de stocare, analiză úi prognoză a
informaĠiilor privind piaĠa muncii;
x dezvoltarea serviciilor de informare úi consiliere privind
cariera;
x analiza úi corelarea cererii úi ofertei de pe piaĠa forĠei de
muncă.
Această tipologizare, în mod suplimentar, în analiză, este nece-
sară prin scoaterea în prim-plan a obiectivului privind incluziunea
socială, care se prezintă ca un obiectiv suplimentar ocupării în aceste
planuri, reiese din linia directoare 19 úi vizează în mod direct romii,
printre alte grupuri vulnerabile.
Această structură de priorităĠi, în special cele care vizează în
mod direct romii, ne va servi în vederea structurării acestei lucrări de
analiză comparativă a Planurilor regionale de acĠiune pentru ocuparea
forĠei de muncă úi incluziune socială, prin prisma accentuărilor făcute
în cadrul acestora pe populaĠia roma.
 43

3.2. Caracteristici ale populaĠiei roma în România

Conform Recensământului 2002, la momentul recenzării, în
România locuiau 535.140 de cetăĠeni de etnie roma, ceea ce reprezenta
2,5% din totalul populaĠiei. Deúi această cifră, reieúind din motivul
legat de autoidentificarea scăzută a reprezentanĠilor acestui grup, nu
poate fi considerată una reală, estimările făcute prin alte metode,
fundamentate sau mai puĠin fundamentate, indică un număr mult mai
mare. O estimare plauzibilă, după părerea noastră, a fost făcută în anul
1998, într-o cercetare realizată de colaboratorii Institutului de
Cercetare a CalităĠii VieĠii, numărul populaĠiei roma fiind estimat între
1.452.700 úi 1.588.552 heteroidentificaĠi, dintre care între 922.465 úi
1.002.381 s-au autodeclarat ca aparĠinând minorităĠii roma. Astfel,
acest grup ar putea reprezenta peste 6% din populaĠia totală a Ġării,
fiind unul dintre cele mai semnificative grupuri minoritare din
România, din punct de vedere numeric.
Dacă ne referim la grupul etnic al romilor în plan teritorial,
trebuie să specificăm că populaĠia roma este prezentă relativ omogen
în toate regiunile Ġării, fără excepĠii, din punct de vedere numeric fiind
mai pronunĠate regiunile Centru, Sud Muntenia úi Nord Vest, în care
locuiesc, respectiv, 18,7%, 18,4% úi 17,9% din totalul populaĠiei
roma.
Tabel 11
PopulaĠia roma în România
Nr. populaĠie % din total roma % din total populaĠie
urban rural total urban rural total urbană rurală
Total 208948 326192 100,0 39,0 61,0 2,5 1,8 3,2
1. Nord-Est 17248 27700 8,4 38,4 61,6 1,2 1,2 1,3
2. Sud-Est 21431 27159 9,1 44,1 55,9 1,7 1,4 2,1
3. Sud Muntenia 37896 60642 18,4 38,5 61,5 2,9 2,8 3,0
4. Sud-Vest Oltenia 26853 33412 11,3 44,6 55,4 2,6 2,6 2,6
5. Vest 21043 27442 9,1 43,4 56,6 2,5 1,8 3,6
6. Nord-Vest 25344 70669 17,9 26,4 73,6 3,5 1,8 5,3
7. Centru 31388 68589 18,7 31,4 68,6 4,0 2,1 6,5
8. Bucureúti-Ilfov 27745 10579 7,2 72,4 27,6 1,7 1,4 3,9
Sursa: Recensământul populaĠiei úi al locuinĠelor, 18 martie 2002.
44

Ca puncte specifice de bază ale populaĠiei rome în România

enumerăm:
- din punct de vedere demografic:
x procese de reproducere naturală mai înalte, romii fiind unicul
grup etnic din Ġară care a înregistrat tendinĠe pozitive în acest
sens, deci un sens invers cu tendinĠele la nivel naĠional;
x locuire preponderent în mediul rural, cu excepĠia Regiunii
Bucureúti-Ilfov; în toate regiunile de dezvoltare, ponderea
acestei populaĠii care locuieúte în mediul rural este mai mare
faĠă de urban, la nivel naĠional statisticile fiind de 61% rural;
- din punct de vedere socioprofesional úi educaĠional:
x participare scăzută la educaĠie, de unde reiese “capital” profe-
sional scăzut; astfel, în anul 1992, marea majoritate a romilor
recenzaĠi nu aveau nicio calificare;
x rată de úomaj extrem de ridicată (45,2%);
x lipsa terenurilor agricole în posesie în mediul rural;
x lipsa identităĠii legale, cu efectul excluderii persoanelor fără
acte de identitate de la orice drepturi cetăĠeneúti;
- din punct de vedere relaĠional úi al vulnerabilităĠii:
x grup cu un grad sporit de marginalizare úi risc;
x etichetat negativ de către alte grupuri etnice.
Am avut ocazia să vedem că populaĠia roma, datorită specificului
ei, din perspectiva vulnerabilităĠii, prezintă un obiect special de
preocupare în strategiile de ocupare úi incluziune socială. Promovarea
incluziunii sociale prin ocupare, cu accent pus pe grupurile expuse
riscului excluderii sociale, cu specificarea grupului roma ca unul
dintre grupurile-Ġintă, este o prioritate practic în toate planurile
regionale.
Deúi planurile nu oferă o descriere amănunĠită a situaĠiei privind
ocuparea la nivel regional în rândul populaĠiei roma în special,
referitor la acest aspect, în momentul actual, există un număr
semnificativ de lucrări semnate de specialiúti.
 45

Mai întâi de toate, deúi nu va fi o noutate, este necesar, în

vederea consecutivităĠii expunerii úi argumentării afirmaĠiilor
alarmante în privinĠa romilor pe piaĠa muncii, să oferim câteva
informaĠii privind educaĠia în rândul acestei populaĠii. C. Zamfir úi M.
Preda, în lucrarea Romii în România, constată că, în anul 1998, o bună
parte din populaĠia roma în vârstă de peste 10 ani fie nu útie deloc să
citească (23%), fie citeúte cu dificultate (16%).
Tabel 12
ùtiu să citească PopulaĠia roma în vârstă
de peste 10 ani
Bine 61%
Cu dificultate 16%
Deloc 23%
Sursa: C. Zamfir, Preda M., coordonatori, Romii în România, 2002.

Acelaúi studiu constată că această situaĠie drastică tinde a se

menĠine în timp, 23% dintre copiii romi în vârsta de 7-14 ani fie că nu
au fost înscriúi niciodată la úcoală, fie că au întrerupt frecventarea
úcolii, iar 6% dintre copii, deúi au fost înscriúi la úcoală, nu
frecventează deloc sau foarte rar cursurile.
Tabel 13
Frecventarea úcolii de către copiii romi, în Copii de vârstă úcolară
1998 (7-14 ani)
Este înscris la zilnic sau aproape zilnic 63%
úcoală úi o rar 4%
frecventează: deloc 2%
A întrerupt în clasa ..... 7%
Nu a fost înscris niciodată 16%
Nu au răspuns la întrebare 8%

Cauzele neparticipării la educaĠie în general sunt: situaĠie

familială foarte grea, familia numeroasă, dezinteresul elevului, lipsa de
supraveghere, regim educaĠional necorespunzător, severitate excesivă,
indiferenĠă, părinĠi plecaĠi în străinătate, elevi plecaĠi din Ġară, angajare
temporară, familie dezorganizată, repetenĠie, părăsirea domiciliului,
vagabondaj, refuzul părinĠilor de a trimite copilul la úcoală, părinĠi
46

bolnavi, alcoolici, specifice romilor, prin frecvenĠă, fiind úi căsătoriile

timpurii 1 .
În ceea ce priveúte accesul romilor pe piaĠa muncii, studiul
realizat de Institutul de Cercetare a CalităĠii VieĠii al Academiei
Române pune în evidenĠă aspecte referitoare la scăderea continuă a
nivelului de viaĠă, la marginalizarea economică úi socială a romilor:
x În 1992, un număr de 23,4% dintre persoanele active rome
erau salariate. În 1998, numărul acestora a scăzut la 12,9%. A
scăzut úi numărul patronilor de la 0,8% în 1992 la 0,5% în
1998. Singura variabilă în creútere este cea a activităĠilor pe
cont propriu (zilieri) de la 22,1% în 1992 la 33,6 % în 1998.
x Gradul de ocupare a populaĠiei de romi din România este mult
mai mic decât cel al populaĠiei la nivel naĠional (47% faĠă de
61,7%). Din totalul populaĠiei ocupate, aproximativ 27,5%
sunt salariaĠi, reprezentaĠi în proporĠie de 65% de către
bărbaĠi. Ponderea femeilor casnice este de peste 4 ori mai
mare în rândul populaĠiei de romi decât în cea la nivel
naĠional úi arată slaba participare a femeii pe piaĠa muncii.
x Aproximativ 80% dintre salariaĠii necalificaĠi au ca nivel de
pregătire maximum 8 clase terminate. SalariaĠii calificaĠi, în cea
mai mare parte a lor (57%), au minimum úcoală profesională,
iar ceilalĠi 43% au un nivel de instruire cuprins între 4 úi 8
clase.
x Cei mai mulĠi dintre romii din România (71,7%) sunt lucrători
pe cont propriu (zilieri); proporĠia mare de zilieri în totalul
populaĠiei indică faptul că romii se află într-o situaĠie dificilă
în ceea ce priveúte ocuparea úi, implicit, procurarea veniturilor
necesare asigurării traiului de zi cu zi. 2
Alte date relevante sunt oferite de cercetătorii ICCV în lucrarea
Indicatorii privind comunităĠile de romi în România, 2002.
1
Planul regional de acĠiune pentru ocuparea forĠei de muncă úi incluziune socială,
Regiunea Nord-Est.
2
Gelu Duminică, Marian Preda, Accesul romilor pe piaĠa muncii, Bucureúti, 2003.
 47

Meserii úi ocupaĠii la romi

Pregătirea profesională reprezintă un important indicator al participării
romilor la viaĠa socială úi economică a României. În funcĠie de aceasta se pot
integra mai uúor pe piaĠa muncii úi pot susĠine financiar familiile din care
provin.
PuĠin peste jumătate din romi nu au nicio meserie sau practică o activitate
care nu necesită o calificare prealabilă prin sistemul formalizat de pregătire
profesională. Astfel, 33,5% dintre romi nu au nicio calificare, 14,3% sunt
agricultori úi 4,6% sunt zilieri.
Calificările moderne se întâlnesc în 37,3% din cazuri, iar cele tradiĠionale în
10,3% din cazuri.
Nu putem vorbi de diferenĠe majore între mediile de rezidenĠă, respectiv rural
úi urban. În schimb, bărbaĠii sunt calificaĠi într-o proporĠie mai mare decât
femeile, ponderea femeilor fără meserie (37,1%) fiind semnificativ mai mare
decât a bărbaĠilor (15,3%).
Tipul de comunitate în care trăiesc romii are implicaĠii profunde în ceea ce
priveúte calificarea lor. Astfel, pentru romii care provin din comunităĠi
compacte úi oarecum izolate sunt specifice fie lipsa unei calificări, fie existenĠa
unor competenĠe în meserii de tip tradiĠional. Pe măsură ce se îndepărtează de
aceste comunităĠi, romii devin mai calificaĠi, de regulă în meserii moderne.
Analiza pe generaĠii sugerează o schimbare a patternului calificărilor
populaĠiei de romi. Dacă pentru bunici meseriile tradiĠionale constituiau
ponderea principală, prezenĠa acestora scade treptat către generaĠia
părinĠilor úi ajunge să fie slabă pentru populaĠia tânără.
În cazul meseriilor de tip modern, trendul este exact invers, acestea fiind mai
prezente în cazul populaĠiei tinere, ceea ce este normal dacă luăm în
considerare schimbările economice úi de structură a locurilor de muncă
survenite în ultimii 50-60 de ani.
Foarte important úi grav în acelaúi timp este faptul că persoanele tinere fără
meserie depăúesc ca pondere persoanele adulte, ceea ce înseamnă că după
1990 o mare parte dintre tinerii romi nu s-au calificat în nicio meserie.
PopulaĠia de romi are o structură pe vârste diferită de cea a populaĠiei la nivel
naĠional. Ea este foarte tânără, aproximativ 1/3 din total având vârsta sub 15
ani, spre deosebire de populaĠia totală, în care aproximativ o cincime are sub
15 ani. Această situaĠie arată faptul că în următorii ani un număr însemnat de
tineri romi vor intra pe piaĠa muncii, lipsa de calificare determinându-i pe
mulĠi să se îndrepte spre munci “inferioare” din punct de vedere al
remuneraĠiei sau prestigiului social.
Sursa: Indicatorii privind comunităĠile de romi în
România, Volum elaborat de ICCV, 2002
48

3.3. PopulaĠia roma în planurile regionale

Prin raportare la problematica romilor, planurile regionale diferă
ca mod de abordare úi nivel, profunzime de preocupare.
Aceste diferenĠe, într-un mod structurat, pot fi prezentate astfel:
x includerea ambelor componente ale ocupării, forĠa de muncă
úi piaĠa muncii, de unde reiese úi natura duală a preocupărilor;
x preocuparea directă faĠă de populaĠia roma prin măsurile úi
acĠiunile prevăzute sau abordarea acestei populaĠii în mod
integrat printre alte grupuri vulnerabile;
x complexitatea preocupării sau accentul pus doar pe unele
dintre problemele populaĠiei roma, care au tangenĠe directe cu
problematica ocupării úi incluziunii, altele fiind omise din
vizor.
La nivelul priorităĠilor punctate, putem afirma că, practic, în
toate planurile regionale sunt incluse ambele componente, pregătirea
forĠei de muncă úi creúterea accesului pe piaĠa muncii.
Nivelul de preocupare faĠă de populaĠia roma diferă de la regiune
la regiune atât din perspectiva cuprinderii întregului spectru de
problematică specifică a acestei populaĠii, cât úi în ceea ce priveúte
tratarea romilor într-un mod special sau printre alte grupuri
dezavantajate.
Merită specificată existenĠa unei corelaĠii directe între numărul/
ponderea populaĠiei rome în regiune úi atenĠia specială acordată
romilor în planul regional.
Cert este că ar fi o greúeală enormă dacă am judeca planurile
pentru o regiune sau alta reieúind din numărul măsurilor sau acĠiunilor
prevăzute care vizează în mod direct úi exclusiv etnia roma.
Corectitudinea abordării noastre ar consta în cartografierea gradului de
complexitate úi exhaustivitate a preocupărilor punctate în acoperirea
întregului set de probleme úi realităĠi problematice, care sunt
caracteristice acestei populaĠii.
 49

Încercând să prezentăm o structură care poate pretinde să fie

numită complexă în abordarea întregului spectru de probleme cu care
se confruntă populaĠia roma în special, dar úi întreaga societate,
constatăm că, pentru a avea un caracter complex, intervenĠia în
vederea ocupării úi incluziunii sociale a romilor trebuie în mod
neapărat să vizeze problematica:
x la nivelul intern al grupului (deficitul educaĠional úi “capi-
talul” profesional scăzut, autoizolarea úi rezistenĠa, sărăcia,
condiĠiile precare de trai úi altele);
x la nivelul extern úi intergrupal (combaterea stereotipurilor, a
discriminării, a evitării contactelor cu romii, în mod special în
vederea angajării etc.).
Din perspectivă cronologică, intervenĠiile trebuie să conĠină
măsuri:
x fundamentale, pe termen lung, cum ar fi investiĠia în educaĠie
úi combaterea analfabetismului, combaterea stereotipurilor úi
autoizolării;
x pe termen mediu úi scurt, imediate, cum ar fi stimularea
directă a angajării romilor, măsuri de recalificare, “job
rotation” úi programe de tipul “a doua úansă”.
O altă orientare trebuie să vizeze două niveluri generice, fiecare
cu o problematică complexă:
1. educaĠia în general úi combaterea abandonului, reintegrarea în
sistemul de învăĠământ úi promovarea spre ciclurile de
învăĠământ postliceal în special;
2. piaĠa muncii, impunându-se creúterea adaptabilităĠii úi
flexibilităĠii, atât pentru persoanele angajate, cât úi pentru
úomeri, cu accent special pus pe úomaj úi în special pe
evidenĠa úi analiza úomajului în rândul romilor úi măsuri de
reintegrare.
Schematic, toate acestea pot fi prezentate ca în figura următoare.
50

Figura 1

Promovarea
spre ciclurile EducaĠie úcolară Combaterea
superioare de abandonului úi
învăĠământ reincluderea în
învăĠământ
EducaĠie profesională úi
universitară
EvidenĠă úi analiză

Reintegrare

ùOMAJ
ùOMAJ

Competitivitate Flexibilitate

Luând în consideraĠie faptul că planurile elaborate vizează

perioada 2006-2008, fiind de termen scurt, componenta educaĠională,
care necesită orientări integrate de termen lung, poate fi încadrată aici
doar în măsura intervenĠiilor imediate, deci de termen scurt, úi anume
diminuarea deficitului de calificare, vizând în mare parte populaĠia
adultă úi tinerii absolvenĠi ai instituĠiilor de învăĠământ.
Indiferent de specificul planurilor regionale ca accent pe grupuri
dezavantajate úi roma în special, ca grad de generalitate a priorităĠilor,
 51

măsurilor úi acĠiunilor propuse în acestea, încercăm să realizăm o

analiză comparativă a planurilor prin prisma complexităĠii
intervenĠiilor fixate în vederea ocupării depline úi a incluziunii sociale.
Ca model de evaluare ne va servi structura de intervenĠii stabilite
anterior de autori, excluzând, evident, educaĠia, care necesită
planificări pe termen mai lung, sintetizate în următoarea matrice:
1. la nivelul cel mai general, accent pe capital uman úi pe dez-
voltarea pieĠei, altfel spus, pe complexitatea care priveúte cele
două componente ale problematicii ocupării, preocuparea ideală
fiind cea care este fixată pe câmpul de interacĠiune;
2. la nivel mediu, intermediar, modul de abordare úi acĠiune
propuse. Aici ne referim la direcĠia de acĠiune, de la crearea
condiĠiilor pentru ocupare, inclusiv momente de discriminare
pozitivă spre creúterea valorii umane sau, invers, creúterea
valorii umane, a potenĠialului profesional care va produce
ocuparea ca efect de la sine;
3. ultimul nivel Ġine de elementele practice úi aplicative, de ex.,
tipul de programe propuse, cât de concrete sunt obiectivele
punctate etc.
În cadrul planurilor regionale, se pun în evidenĠă două module de
priorităĠi, care vizează problematica ocupării din perspectiva ambelor
componente antrenate, adică atât capitalul uman, cât úi piaĠa de muncă
nemijlocit.
În planul pentru Regiunea Nord-Est, una dintre cele cinci
priorităĠi Ġine de facilitarea accesului pe piaĠa muncii pentru grupurile
expuse la riscul excluderii sociale, grup-Ġintă fiind úi populaĠia roma.
Recensământul din 2002 a înregistrat în Regiunea Nord-Est un
număr de 34948 de persoane de etnie roma, astfel regiunea plasân-
du-se pe unul dintre ultimele locuri între regiuni, cu o pondere de cca
1,2% romi în totalul populaĠiei. DistribuĠia pe medii de reúedinĠă a
romilor în interiorul regiunii este aproape identică cu cea la nivel
naĠional (38,4% urban úi 61,6% rural în regiune úi 39% úi 61%,
respectiv, la nivel naĠional).
52

Ca un punct de justificare a problematicii roma se oferă rata de

cuprindere în educaĠie a populaĠiei de etnie roma, care era de doar
14,5% (2004-2005) din totalul populaĠiei de etnie roma înregistrate 1 ,
pentru anul 2008 prognozându-se creúterea ratei de cuprindere în
educaĠie a populaĠiei de etnie roma de la 14% la 30% din totalul
populaĠiei roma.
În principiu, planul propune acĠiuni care, deúi nu pun accent
special pe populaĠia roma, o privesc ca pe o componentă a ansamblului
de grupuri vulnerabile din perspectiva ocupării úi acoperă tot spectrul
problematicii roma. Măsurile propuse úi acĠiunile prevăzute pentru
această prioritate Ġin de câĠiva vectori-cheie, altfel spus, cauzele de
bază ale raportării proaste a romilor la piaĠa muncii, úi anume deficit
de educaĠie, capital “profesional” scăzut, discriminare úi necesitate de
asistenĠă.
Având în vedere atât gradul scăzut de educaĠie úi capital
“profesional” în rândul populaĠiei roma, cât úi discriminarea acestora
în vederea angajării, planul propune drept măsură identificarea de
modalităĠi de combatere a discriminării úi promovarea măsurilor de
integrare pe piaĠa muncii, care implică acĠiuni de creare úi dezvoltare
de servicii de informare în comunităĠi, de orientare úi consiliere, pro-
movare de programe speciale pentru grupurile vulnerabile menită să
afirme egalitatea de úanse, ca úi valorificarea úi dezvoltarea capitalului
profesional la nivelurile necesare în vederea activităĠii într-o economie
bazată pe cunoaútere. În vederea combaterii discriminării, sunt
prevăzute acĠiuni sub forma unor campanii de informare úi
conútientizare pentru toĠi actorii, atât pentru grupurile discriminate, cât
úi pentru grupurile care discriminează.
Benefică în acest sens este o altă măsură prevăzută, úi anume
îmbunătăĠirea úi extinderea serviciilor sociale destinate reducerii
marginalizării úi excluziunii sociale prin intermediul dezvoltării úi
promovării parteneriatelor între furnizorii de servicii sociale publice úi
private, urmărind promovarea de programe de integrare pe piaĠa

1
Analiza regională pentru educaĠie OI POS DRU NE.
 53

muncii a persoanelor dezavantajate în cadrul acesteia. Acest lucru se

propune a fi realizat prin câteva modalităĠi de tratare de bază:
adaptarea pieĠei la nevoile grupurilor expuse la risc, formarea continuă
în vederea creúterii motivării de participare pe piaĠa muncii, sprijin în
iniĠierea úi dezvoltarea de activităĠi antreprenoriale.
Din problema deficitului de educaĠie decurge necesitatea măsurii
privind dezvoltarea de programe de tip “a doua úansă”, cu acĠiunile
fie îndreptate spre “infrastructură”: dezvoltare de reĠele de furnizori de
servicii de orientare úi consiliere úi dezvoltare de programe tip “a doua
úansă”, fie îndreptate spre subiecĠi: asigurarea creúterii participării la
educaĠie, prevenirea părăsirii timpurii a úcolii úi stimularea participării
la programele de tip “a doua úansă”.
Dată fiind necesitatea acută de servicii de ocupare úi asistenĠă
personalizată, se propun măsuri speciale pentru dezvoltarea
infrastructurii, cu acĠiuni de identificare de nevoi úi de programe de
dezvoltare a competenĠelor în furnizarea serviciilor adaptate nevoilor
de motivare a grupurilor dezavantajate, ca úi identificarea abordărilor
inovative în aceste programe úi asigurarea de suport în vederea
implementării acestora.
O atenĠie deosebită merită măsura privind dezvoltarea de reĠele
de incluziune socială prin intermediul tuturor factorilor implicaĠi,
punctată prin prioritatea dezvoltării parteneriatelor úi participarea
activă a partenerilor sociali. Această măsură are drept menire
combaterea excluziunii úi propune măsuri îndreptate spre îmbogăĠirea
dialogului social úi contribuĠia la promovarea includerii sociale,
promovarea de programe în parteneriat cu actorii sociali, urmărind
creúterea capacităĠii de expertiză úi a implicării partenerilor sociali în
activităĠi privind combaterea excluderii sociale úi iniĠierea, prin
intermediul parteneriatelor, de campanii de diseminare úi conútien-
tizare a informaĠiilor despre oportunităĠile existente.
IntervenĠiilor în problematica romilor de orice natură le este
specifică insuficienĠa bazei informaĠionale privind acest grup, care
reiese din specificul de autoidentificare, ca úi probleme legate de
evitarea din partea acestora a oricăror acĠiuni de înregistrare; exemplu
elocvent ar fi, în primul rând, lipsa actelor de identitate. În acest
54

context, prioritatea care vizează creúterea capacităĠilor de stocare,

analiză úi prognoză a informaĠiilor privind piaĠa muncii, stabilită drept
o prioritate în planul pentru regiunea Nord-Est, în concordanĠă cu
liniile directoare 19 úi 21, primeúte o semnificaĠie foarte înaltă, dar
este úi dificil de realizat, în raportare la populaĠia roma.
Deci, într-un mod structural, structura planului dispune de un
specific de importanĠă deosebită în ceea ce priveúte grupurile
dezavantajate, care se manifestă prin prisma faptului că acestei
problematici îi este dedicată prioritatea nr. 2, care cuprinde un spectru
întreg de acĠiuni, practic complex, în vederea cuprinderii tuturor
aspectelor. Este vizată combaterea discriminării, dezvoltarea
serviciilor sociale destinate acesteia, ca úi dezvoltarea de instrumente
speciale, adaptate.
Este luată în consideraĠie necesitatea dezvoltării úi adaptării
infrastructurii, pe de o parte, dar úi a capitalului uman al grupurilor
dezavantajate, pe de altă parte, prin concentrare de acĠiuni în vederea
diminuării deficitului educaĠional úi profesional respectiv.
Planul regional Sud-Est prevede ca o prioritate dezvoltarea
unei pieĠe a muncii inclusive, care vizează în mod integral
problematica grupurilor dezavantajate. La fel, măsurile propuse
vizează problematica din ambele perspective: úi piaĠa, úi grupurile. În
ceea ce priveúte dezvoltarea pieĠei (“infrastructurii”), sunt prevăzute
măsuri de creútere a capacităĠii instituĠiilor úi organizaĠiilor cu rol de
sprijinire a persoanelor dezavantajate, creúterea transparenĠei úi
eficienĠei acestora, ca úi dezvoltarea competitivităĠii profesionale a
personalului.
Măsurile menite să contribuie la creúterea potenĠialului grupu-
rilor dezavantajate disting acĠiuni de dezvoltare de programe de
informare úi consiliere pentru persoane, dar úi pentru angajatori
(benefică, dat fiind deficitul de educaĠie, respectiv de informare a
populaĠiei rome), programe ce oferă facilităĠi úi sprijin persoanelor
dezavantajate (deci elemente de discriminare pozitivă), dezvoltarea
programelor pentru certificarea competenĠelor dobândite informal úi
nonformal, ceea ce ne permite să presupunem că acestea vor viza
 55

câteva abordări úi intervenĠii specifice în vederea reabilitării meseriilor

tradiĠionale ale romilor, care evident că necesită concordanĠă cu piaĠa.
În mod special, acest plan pune accent pe problematica
educaĠională, stabilind ca prioritate adaptarea sistemelor de învăĠământ
úi formare profesională la cerinĠele pieĠei muncii drept măsură pentru
care sunt stabilite creúterea egalităĠii úanselor de acces la educaĠie úi
formare profesională úi, ce e cel mai important în privinĠa populaĠiei
rome, creúterea gradului de cuprindere în educaĠie úi ridicarea
nivelului de pregătire în perspectiva unei economii bazate pe
cunoaútere. Ultima măsură conĠine acĠiuni care, iarăúi dacă ne referim
la romi, au o importanĠă deosebită, dar úi dificultăĠi suplimentare în
realizare. Este vorba despre acĠiuni îndreptate spre promovare de
pachete de acĠiuni pentru reducerea abandonului úcolar la toate
nivelurile de educaĠie úi formare profesională, dezvoltarea pachetelor
de acĠiuni pentru creúterea ponderii absolvenĠilor cu nivel de educaĠie
3 ISCED, dezvoltarea programelor de tip “a doua úansă”.
După cum vedem, deúi lipsesc prevederi care vizează populaĠia
roma în mod special, accentul major este pus pe educaĠie, respectiv pe
diminuarea efectelor negative care reies din deficitul educaĠional. În
acelaúi timp, lipsesc preocuparea în vederea combaterii discriminării úi
elementul de ordin tehnic, care Ġine de eforturi speciale de colectare,
stocare úi analiză de date privind grupurile dezavantajate, element de
importanĠă specială atunci când ne referim la romi.
Regiunea Sud Muntenia este una dintre regiunile cu cea mai
ridicată pondere a populaĠiei roma. În regiune locuiesc (conform
Recensământului 2002) 18,4% din populaĠia roma din România, romii
reprezentând 2,9% din populaĠia totală a regiunii, fiind cel mai
însemnat grup minoritar. În context regional, planul subliniază
necesitatea acordării de atenĠie deosebită, având în vedere anumite
aspecte caracteristice etniei rome: deficit sever de educaĠie; cazuri
frecvente de lipsă a unei identităĠi legale; număr mare de persoane care
nu au nicio calificare; venituri foarte mici; discriminare socială; acces
redus la informare; locuinĠe inadecvate sau chiar lipsa acestora;
conservatorismul úi menĠinerea unor cutume ce obstrucĠionează
56

accesul femeilor la valorile civilizaĠiei moderne. Etnicii roma

reprezintă un segment al populaĠiei regiunii pentru care se impun
demersuri specifice în scopul creúterii accesului acestora la educaĠie úi
pe piaĠa muncii 1 .
Astfel, am putea enunĠa că este unul dintre planurile care pun un
accent deosebit pe grupuri dezavantajate úi roma în special, prin faptul
că două din cele trei priorităĠi identificate vizează în mod direct
grupurile dezavantajate úi promovarea unei pieĠe a muncii inclusive.
Merită să enumerăm cu exactitate acĠiunile propuse pentru creúterea
úanselor de ocupare pentru populaĠia de etnie roma, reprezentată în
număr mare la nivelul regiunii úi având un grad ridicat de sărăcie:
x intensificarea activităĠilor de informare úi consiliere în cadrul
comunităĠilor de romi privind accesul la educaĠie úi formare
profesională;
x organizarea de întâlniri, seminarii între reprezentanĠii etniei
rome, reprezentanĠii autorităĠilor locale, regionale úi ai
mediului de afaceri, în vederea identificării problemelor
specifice úi a soluĠiilor adecvate;
x organizarea de “centre de dezvoltare a aptitudinilor” în cadrul
comunităĠilor roma pentru femei úi copii, combinate cu măsuri
de tip social (masă, asistenĠă medicală etc.), în vederea
schimbării mentalităĠii úi a abordării proactive asupra vieĠii úi
muncii;
x campanii de promovare combinate cu măsuri active (oferirea
de facilităĠi angajatorilor - măsuri active) úi formare profesio-
nală în vederea angajării persoanelor de etnie roma;
x sprijinirea dezvoltării activităĠilor specifice tradiĠionale, prin
organizarea de evenimente de popularizare a culturii, a
meúteúugurilor specifice (festivaluri, târguri);

1
Planul regional de acĠiune pentru ocuparea forĠei de muncă úi incluziune socială,
Regiunea Sud Muntenia.
 57

x acordarea de consultanĠă úi formare profesională privind

iniĠierea de afaceri axate pe activităĠile tradiĠionale úi
dezvoltarea spiritului antreprenorial.
Deci constatăm că pachetul de acĠiuni propus acoperă integral
problematica ocupării romilor prin spectrul de componente ale unei
intervenĠii, începând de la acĠiuni în vederea schimbării mentalităĠii,
informare úi consiliere privind accesul la educaĠie úi formare
profesională, întâlniri între reprezentanĠii roma úi alĠi actori sociali în
vederea identificării problemelor úi soluĠiilor până la valorificarea
culturii úi a meúteúugurilor úi consultanĠă úi formare profesională
privind iniĠierea de afaceri, inclusiv bazate pe activităĠile tradiĠionale.
Astfel, farmecul special al acestui plan constă în abordări care
pun accent mai degrabă pe intervenĠii de tip subiectiv (mentalitate,
spirit antreprenorial), valorificarea potenĠialului (atât cel tradiĠional,
cât úi cel profesional al romilor) decât pe cele de tip tehnic, cum ar fi
stimularea angajatorilor în vederea angajării reprezentanĠilor etniei
roma. Lipseúte la fel úi elementul informaĠional, accentul pe
diminuarea deficitului de înregistrare úi evidenĠă, să zicem, statistică;
lipsa acestuia prezintă un obstacol major în realizarea obiectivelor
privind ocuparea în rândul romilor.
În Regiunea Sud-Vest Oltenia, conform Recensământului din
2002, locuiesc peste 60 mii de romi, ceea ca înseamnă 11,3% din
totalul populaĠiei roma din România úi 2,6% din populaĠia regiunii,
plasând regiunea în mijlocul topului după numărul de romi. Din
perspectiva rural-urban, Regiunea Sud-Vest înregistrează ponderea cea
mai mare între regiuni, cu excepĠia Bucureúti-Ilfov, a populaĠiei roma
concentrate în mediul urban (44,6%), însă oricum predomină mediul
rural.
Specificul planului dat comparativ cu cele din restul regiunilor
Ġine de orientarea spre formare de piloni activi în vederea ocupării din
interiorul grupului roma.
Prima prioritate stabilită în planul pentru Regiunea Sud-Vest
Oltenia Ġine de educaĠie úi formare profesională. În mod direct, populaĠia
roma este vizată în măsura 3 a acestei priorităĠi, care prevede stimularea
58

apariĠiei de noi furnizori de formare, inclusiv în mediul rural, în vederea

dezvoltării resurselor umane úi a reducerii ocupării în agricultura de
subzistenĠă, una dintre acĠiunile propuse pentru realizare fiind formarea
de formatori din rândul populaĠiei roma în vederea creúterii gradului de
participare a membrilor acestei etnii la formarea profesională. O altă
acĠiune Ġine nemijlocit de înfiinĠarea de noi furnizori de formare
profesională adresată grupurilor de persoane dezavantajate pe piaĠa
muncii, inclusiv pentru populaĠia roma.
În vederea dezvoltării úi modernizării serviciilor de ocupare
pentru populaĠia roma, la fel, se propune ca acĠiune formarea de cadre
din interior, deci atunci când este vorba de formarea personalului SPO
în vederea acordării de asistenĠă personalizată, în special competenĠe
sociale úi profesionale, se insistă asupra formării de specialiúti din
rândul etniei rome, în vederea creúterii numărului de persoane asistate
din această etnie.
Planul prevede ca prioritate aparte promovarea integrării úi
combaterea discriminării persoanelor dezavantajate pe piaĠa muncii,
care cuprinde întreg spectrul de măsuri úi acĠiuni, deci atât creúterea
potenĠialului persoanelor dezavantajate, cât úi stimularea angajatorilor
în vederea angajării acestora, punându-se accent special pe etnia roma
prin stabilirea măsurii privind programe speciale pentru dezvoltarea
calificărilor úi formării profesionale a persoanelor din etnia roma. O
importanĠă deosebită în acest sens prezintă úi măsura privind
prevenirea părăsirii timpurii a úcolii úi “educaĠia de a doua úansă”,
romii fiind probabil grupul care necesită cel mai mult asemenea
măsuri.
Problematicii roma, în acest plan, i se oferă o atenĠie deosebită úi
un model de abordare specifică. În primul rând, din perspectiva
intervenĠiilor cu formarea în interiorul grupului a pilonilor care ar
facilita creúterea participării la formare profesională, este vorba de
formatori sau chiar furnizori de formare specială pentru populaĠia
roma. Un merit aparte îl oferă accentul pe dezvoltarea metodologiei de
colectare a datelor privind úomajul úi alte laturi aferente.
În Regiunea Vest locuiesc peste 48 mii de romi (conform
Recensământului din 2002), ceea ce reprezintă 9,1% din populaĠia
 59

roma din România úi 2,5% din populaĠia totală a regiunii.

Recensământul din 2002 a înregistrat o creútere slabă, în special în
judeĠul Arad, a comunităĠii de romi. Această creútere poate să însemne
úi că au existat mai mulĠi romi care úi-au revendicat această origine în
2002 faĠă de precedentul recensământ. În orice caz, regiunea poate fi
caracterizată ca având o poziĠie moderată după numărul úi ponderea
populaĠiei rome, lucru care se face simĠit úi în planul de acĠiuni pentru
ocupare úi incluziune socială. Planul nu conĠine stipulări care privesc
în mod exclusiv romii, aceútia fiind vizaĠi printre alte grupuri
dezavantajate, promovarea incluziunii sociale prin ocupare fiind
desemnată ca o prioritate. Drept măsuri în cadrul acestei priorităĠi se
stabilesc facilitarea participării la formarea profesională pentru elevii
proveniĠi din grupurile dezavantajate úi integrarea pe piaĠa muncii a
persoanelor care provin din asemenea grupuri.
Planului îi este caracteristic un mai mare accent pe dezvoltarea
pieĠei muncii úi crearea locurilor de muncă. AcĠiunile care vizează
forĠa de muncă Ġin în mare parte de informare úi consiliere. TangenĠe
speciale cu problematica romilor au acĠiunile acestui plan care Ġin de
măsuri mai active, cum ar fi cursurile de formare profesională pentru
persoanele din grupurile dezavantajate, ca úi de învăĠare pe tot
parcursul vieĠii.
Lipseúte iarăúi orientarea spre întărirea capacităĠilor de evidenĠă
úi analiză de date privind dimensiunile úomajului în rândul romilor.
Regiunea Nord-Vest este una cu un număr ridicat de populaĠie
roma (peste 96 mii de persoane la Recensământul din 2002) úi cu o
pondere foarte înaltă a romilor care locuiesc în mediul rural (73,6%).
În privinĠa úomajului, în regiune se înregistrează o tendinĠă de
creútere accentuată în rândul persoanelor de etnie roma aflate în
căutarea unui loc de muncă, datorată eforturilor instituĠiilor statului de
a le elibera acte de identificare, a căror lipsă reprezenta o piedică
frecventă în elaborarea dosarelor de înregistrare a persoanelor. Mai
mult, “Caravana romilor”, campanie lansată de AgenĠia NaĠională
pentru Ocuparea ForĠei de Muncă în anul 2005, prin care experĠi de
etnie roma au mers în comunităĠi úi au identificat persoanele ce erau
60

ulterior înregistrate în evidenĠele agenĠiilor judeĠene, a dus la creúterea

numărului úomerilor de etnie roma, dar úi la o completare a bazei de
date cu informaĠii despre pregătirea lor profesională, vârsta, statutul
familial, elemente necesare pentru încadrarea în diferite măsuri
active 1 .
Specificul planului pentru Regiunea Nord-Vest constă în stabi-
lirea acĠiunilor propuse pentru implementarea priorităĠilor într-un mod
foarte concret úi măsurabil. Pe lângă prioritatea în vederea incluziunii
sociale, populaĠia roma este vizată în mod direct de prioritatea privind
promovarea învăĠării pe tot parcursul vieĠii, acĠiunile propuse vizând
creúterea numărului de beneficiari de servicii de calificare/recalificare,
perfecĠionare, informare úi consiliere profesională, cât úi acreditarea
unui număr de centre de oferire de servicii de consiliere úi orientare
profesională cu acoperire structurală în plan teritorial.
O altă prioritate vizează creúterea nivelului de ocupare în
regiune; deúi Ġine de linia europeană 19, niciuna dintre acĠiunile
propuse pentru implementarea ei nu este centrată în mod special pe
roma, însă tangenĠial romii sunt vizaĠi - dată fiind concentrarea lor în
mediul rural, ponderea semnificativă în rândul úomerilor de lungă
durată, ca úi ocuparea în economia informală - de un úir de acĠiuni care
sunt îndreptate în aceste direcĠii.
Planul conĠine úi prioritatea centrată în special pe grupurile
vulnerabile, printre care úi roma. Promovarea egalităĠii de gen úi a
incluziunii sociale conĠine între acĠiunile stabilite, la fel de concis úi
concret, acĠiunea privind ocuparea a 4000 de persoane care se
confruntă cu risc de marginalizare socială, dintre care 2000 de
persoane de etnie roma, propunându-se monitorizarea realizării
acesteia anual úi la sfârúitul perioadei de acĠiune a planului.
Pe baza Recensământului din 2002, Regiunea Centru este una
cu cea mai mare concentrare a populaĠiei roma. În Regiunea Centru
locuiesc aproape 100 mii de romi (conform Recensământului), ceea ce

1
Planul regional de acĠiune pentru ocuparea forĠei de muncă úi incluziune socială,
Regiunea Nord-Vest.
 61

reprezintă 18,7% din populaĠia roma din România úi 4% din populaĠia

totală a regiunii. Un alt specific al regiunii ar fi concentrarea cea mai
mare între regiuni a populaĠiei roma în mediul rural, cu excepĠia
Regiunii Nord-Vest. La nivelul regiunii, în 2002, etnia roma a
înregistrat o creútere a numărului de populaĠie cu 14,5% faĠă de
recensământul anterior, fiind unicul grup cu sold pozitiv în acest sens.
Astfel, populaĠiei roma îi este acordată o prioritate în preocupări,
printre punctele slabe ale regiunii menĠionându-se dificultăĠile de
integrare/reintegrare socioprofesională a romilor, deoarece úomajul de
lungă durată de 19%, abandonul úcolar, în special în rândul acestei
categorii, úi existenĠa unor localităĠi cu populaĠie majoritară de etnie
roma cu slab potenĠial de dezvoltare úi grad de sărăcie ridicat sunt
privite drept o ameninĠare în cadrul unei analize SWOT realizate.
Prioritatea cu numărul unu în cadrul planului Ġine de promovarea
unei abordări proactive privind reducerea úi prevenirea úomajului
pentru categoriile cu dificultăĠi de integrare socio-profesională: romi,
úomeri de lungă durată, persoane cu dizabilităĠi, mineri, persoane peste
45 de ani, femei după concediul maternal, persoane instituĠionalizate
(din detenĠie, din centre de plasament, úcoli speciale), tineri. Această
prioritate include măsuri de dezvoltare de programe adaptate nevoilor
úomerilor, în special pentru úomerii de termen lung (categorie foarte
semnificativă în rândul romilor), ca úi măsuri de intervenĠie de direcĠie
inversă, cum ar fi dezvoltarea de programe de stimulare a angajatorilor
pentru integrarea úi menĠinerea în muncă a grupurilor vulnerabile,
inclusiv prin stimularea úi facilitarea accesului angajatorilor la
accesarea de programe úi fonduri pentru dezvoltarea resurselor umane,
având ca grupuri-Ġintă persoane aparĠinând grupurilor dezavantajate.
AcĠiunile propuse pentru luarea acestor măsuri vizează úi dezvoltarea
de programe de informare, consiliere, formare/reconversie, ca úi
programe de tip “job-rotation”.
Problematica privind ocuparea în rândul populaĠiei roma este
vizată úi de alte priorităĠi ale planului; astfel, prioritatea privind
modernizarea serviciilor de ocupare prevede acĠiuni de dezvoltare de
programe pentru creúterea competitivităĠii profesionale a personalului
62

care furnizează servicii pentru persoane dezavantajate cu nevoi

speciale.
Un accent special, prin stabilirea priorităĠii de dezvoltare a
capitalului uman din mediul rural (ceea ce vizează neapărat úi
populaĠia roma), se pune pe măsuri de diminuare a deficitului de
competenĠe ale populaĠiei din mediul rural, de stimulare a dezvoltării
de activităĠi antreprenoriale.
Regiunea Bucureúti-Ilfov este o regiune specifică, inclusiv din
perspectiva populaĠiei roma. PopulaĠia roma în regiune, conform
Recensământului din 2002, reprezintă 1,67% din populaĠia totală.
Specificul regiunii ar fi că este singura regiune în care populaĠia roma
locuieúte preponderent în mediul urban, însă disparitatea constă în
faptul că această populaĠie se concentrează într-o proporĠie mai mare
în judeĠul Ilfov, care prezintă extremitatea slabă a regiunii comparativ
cu capitala Ġării. Astfel, în judeĠul Ilfov locuieúte doar 13% din
întreaga populaĠie a regiunii, iar în cazul romilor, cca 29%. În orice
caz, specificul distribuĠiei urban/rural a romilor din regiune necesită
abordări úi intervenĠii de natură diferită faĠă de cazul altor regiuni, în
care predomină concentrarea rurală, situaĠia romilor în mediul rural
fiind îngreunată, pe lângă alĠi factori caracteristici pentru toate
grupurile defavorizate, úi de faptul că aceútia nu deĠin terenuri agricole
în proprietate.
Deúi în realizarea profilului regional s-a simĠit lipsa acută a unor
date úi informaĠii agregate la nivel regional, în special în ceea ce
priveúte anumite grupuri expuse riscului de excludere socială
(populaĠie roma, persoane fără locuinĠă úi copiii străzii, familii cu
unici întreĠinători etc.), autorii planului, în propunerea strategiei úi a
acĠiunilor pentru promovarea ocupării úi a includerii sociale, au avut în
vedere în special grupuri ameninĠate de sărăcie úi excludere socială,
considerându-se ca fiind necesare acĠiuni suplimentare pentru
includerea lor pe piaĠa muncii.
În acest context, strategia propusă a urmărit două direcĠii, în
principal:
 63

x prima se referă la asigurarea condiĠiilor ca regiunea, cu

specificul ei dat de existenĠa capitalei în interior, să facă faĠă
provocărilor privind productivitatea úi competitivitatea forĠei
de muncă într-un context globalizat;
x a doua este legată de grupurile defavorizate pe piaĠa muncii
regională, de a căror educaĠie/formare profesională úi ocupare
depinde reducerea decalajelor economico-sociale úi eradicarea
sărăciei din regiune 1 .
Accentul pe populaĠia roma în planul Bucureúti-Ilfov se
conturează în prioritatea 4, dezvoltarea serviciilor de protecĠie socială,
care se încadrează în linia directoare 19. Una dintre măsurile stabilite
pentru această prioritate Ġine de dezvoltarea de facilităĠi úi oportunităĠi
de acces pe piaĠa muncii al grupurilor dezavantajate, propunându-se
acĠiunea de sprijin pentru promovarea angajării persoanelor de etnie
roma. Drept indicatori de evaluare a acestor acĠiuni în perspectivă
servesc, conform planului, numărul de firme asistate úi numărul de
beneficiari.
O altă prioritate Ġine de dezvoltarea de programe de promovare a
parteneriatului public-privat, în care sunt avute în vedere grupurile de
risc, pentru care sunt propuse acĠiuni menite a le asigura accesul la o
gamă de măsuri active úi scheme de ocupare subvenĠionată. Se propun
a fi dezvoltate trasee personalizate prin scheme adresate fiecărui tip de
nevoi, menite să îmbunătăĠească úansele de ocupare pe piaĠa muncii.

1
Planul regional de acĠiune pentru ocuparea forĠei de muncă úi incluziune socială,
Regiunea Bucureúti-Ilfov.
 CAPITOLUL 4 - ABORDĂRI COMUNITARE
DE CREùTERE A NIVELULUI OCUPĂRII
POPULAğIEI ROMA

4.1. “Drum la Roúu”, Cartier Giuleúti, Sector 6, Bucureúti

1. Descrierea zonei
Drum la Roúu din Cartierul Giuleúti este situat la capătul
tramvaielor 44, 2, 11. În zonă a fost cândva o carieră de nisip. Se mai
pot vedea urme ale investiĠiei pentru calea ferată, betoane la care s-a
renunĠat úi care sunt aruncate la întâmplare în zonă. Străzile sunt
neasfaltate. O singură stradă este acoperită cu un fel de dale îmbinate
“la repezeală” de către cei de la calea ferată. Zona a fost locuită în
perioada interbelică, după spusele localnicilor, de către grădinari
bulgari “foarte gospodari”.
Încă din anii ‘70 au început să apară locuinĠe în această zonă. Cei
care au venit în această zonă au cumpărat casa úi pământul fără docu-
mente, doar cu “chitanĠă de mână”, situaĠie care îi pune acum într-o
postură foarte dificilă, neputând dovedi că sunt adevăraĠii proprietari ai
casei úi ai pământului respectiv. După informaĠiile celor de la primărie,
romii au venit în zonă “ca să lucreze la firma de salubrizare”,
stabilindu-se încă de acum 20 de ani sau úi mai mult. Cei mai mulĠi
úi-au întregit familiile, úi-au adus rudele úi zona locuibilă s-a extins.
“Suntem veniĠi aici de vreo 14 ani, am venit aici din Drăgăneúti de
Olt… acolo am fost născuĠi úi crescuĠi, am venit aici după copii pentru
că toĠi copiii s-au însurat úi s-au căsătorit aici… la Bucureúti… mai am
unul în Giuleúti, mai am doi în Spania, plecaĠi de 4 ani, acum s-au dus cu
totul, prima dată a plecat sora mea, s-a dus úi ea aúa… acum 3
săptămâni a fost de a luat băiatul… după ce a plecat ea úi-a luat întâi
fratele cu ea, apoi úi-a luat soĠul úi apoi copiii. ToĠi au acte, copiii au stat
fără mamă, nu mult... vreo 2 ani… toĠi am avut grijă de ei…”(localnic)
 65

Primăria nu are o contabilizare precisă a numărului de locuitori de

acolo. În ultimii ani au apărut multe case improvizate, care nu figurează
pe hartă. Odată cu adâncirea fenomenului de gentrificare la nivelul
Bucureútiului, acest tip de comunităĠi marginale, improvizate, s-au
extins:
“Eu am venit aici din capătul Progresului, din 30 Decembrie.
Toate casele de aici au o problemă cu actele… un om de la noi ne tot
zice că e afiúat la primărie că la noi se demolează, că o să se facă un pod
mare” (localnic) “E foarte greu să legalizăm chitanĠele de mână.
”(localnic)
Denumirea informală a zonei este “Zambia”, “City town” sau
“Cartierul luminat”. În zona denumită Drum la Roúu sunt aproximativ
150 de persoane. Aceútia sunt în marea lor majoritate romi rudari, ursari,
tismănari, argintari, Ġigani romanizaĠi, dar úi câĠiva români (care de
regulă sunt căsătoriĠi cu romi). “Aici cei mai mulĠi sunt Ġigani de vatră
ursari, romani, spoitori, aici nu se Ġine cont de neamuri, în Bucureúti e
diferit de celelalte zone ale Ġării unde se útie clar: asta e comunitate
tradiĠională, aici sunt unguri pălăriaĠi, costorari… sau aúa… spre
exemplu, la noi, în Turnu Măgurele, avem parte a oraúului unde stau
cortorari, parte unde stau ursarii…”(localnic)
“Noi suntem ursari, dar vorbim mai mult româneúte, în Olt am
vorbit Ġigăneúte. ”(localnic)
“Eu sunt din neam de lăieúi cu fuste lungi úi cu bani împletiĠi în
păr care se ocupă cu aramă, costoresc caldări, au case din cărămidă…
dar pe bunica mea a furat-o un grec de la tata úi úi-au făcut avere
singuri, i-a plăcut cartea, a fost avocat úi au avut 9 copii úi au avut avere
multă, un fel de chiabur, dar nu au mai purtat fuste lungi, dar după ce a
murit bunica nu s-a mai vorbit Ġigăneúte... ”(localnic)
“Spoitorii de aici nu vorbesc aceeaúi limbă ca noi, nu ne
înĠelegem… dar noi nu vorbim pe Ġigăneúte... mai mult în familie, dar
când ne întâlnim pe stradă vorbim româneúte, pentru că limba
Ġigănească are multe dialecte…”(localnic)
La nivelul comunităĠii nu există un lider recunoscut care “ar trebui
să îi informeze úi să Ġină legătura cu autorităĠile. Se simte nevoia unor
lideri.” (localnic)
66

“ComunităĠile din Bucureúti sunt atipice. În rural mergi prin

liderul informal sau formal. Aici sunt lideri de la partida romilor, dar nu
sunt lideri úi de zonă.”(mediator sanitar)
Mediatorul sanitar din zonă este cel care intermediază relaĠiile
localnicilor cu autorităĠile sectorului úi încearcă să rezolve o parte dintre
problemele localnicilor.
Localnicii nu au probleme majore cu românii din împrejurimi. În
ultima perioadă au apărut multe vile. “Vecinii bogaĠi” din cartier,
proprietarii de vile, declară că preĠul terenului în zonă este relativ scăzut
faĠă de zone mai bune din Bucureúti, “úi din cauza Ġiganilor din zonă”.
Multe gospodării au în curte puĠuri, dar apa nu este potabilă,
conĠine nitraĠi, după spusele mediatorului sanitar.
“Aici a fost o ciúmea, acum mai există apă la vreo jumătate de km,
o ciúmea, aducem apa cu bidoanele cu căruĠul… cu calul, de aia Ġinem
calul mai mult, fiecare îúi aduce apa pentru el… oamenii se duc úi iau
apă... câte un pic.”(localnic)
Majoritatea se încălzesc cu lemne sau cu resturi de gunoaie
aruncate de către proprietarii vilelor.
“Facem foc cu lemne... pe groapa de gunoi, mai strângem…
undeva la margine, aici, vin maúini cu gunoaie úi le aruncă… spre
exemplu, de la vilele astea nou construite ce le-a rămas, moloz, lemne,
le-a aruncat acolo pe cartier, toată zona aceasta aruncă gunoaiele
acolo… acum ceva timp le-au încărcat odată oamenii pentru că au vorbit
cu cei de la primărie úi le-a dat maúină, ei au încărcat gunoaiele cu
mâna, cu lopeĠi, cu ce au avut… dar oamenii tot aici aruncă… am fost úi
pe Cărămidăriei încolo... ce s-a umplut úi acolo de gunoaie!…”(localnic)
Sunt conectaĠi la electricitate, unii direct, dar există úi situaĠii în
care împrumută electricitate de la vecini, prin contoarele acestora, pentru
că nu au acte de proprietate pentru casă úi nu pot instala contoare
individuale.
“Aici toĠi au curent electric pentru că a mai fost câte unul úi a mai
dat, aúa, la toĠi, că útii care e problema, aici nu a fost curent electric,
noroc cu vilele astea noi… aici oamenii nu au apă… nu au acte…”
(localnic)
 67

2. Dinamica strategiilor ocupaĠionale

Drum la Roúu se caracterizează printr-o mare mobilitate a
localnicilor din punct de vedere al locuirii. Există un număr restrâns de
gospodării care au vechime în zonă. Aceútia se află în zonă din perioada
ceauúistă.
Aceútia sunt mai degrabă nostalgici ai perioadei comuniste:
“Era mai bine pe vremea lui Ceauúescu, pentru că noi, Ġiganii, cum
ni se zice, plecam cu căĠel, cu purcel pe la ferme la roúii, la castraveĠi,
prin Călăraúi, atunci era mai bine pentru că nu erau atâtea furturi,
atâtea spargeri, pentru că Ġiganul avea de bine, de rău… mergea la
ferme, pe câmp, îúi făcea acolo de mâncare… ce dădea Dumnezeu… îúi
punea iar capul jos liniútit úi Ġinea copiii lângă el…” (localnic)
“Eu am 60 de ani úi am lucrat pe vremea lui Ceauúescu, pe vremea
colectivelor, úi pe úantier, úi la ferme, atunci toată lumea avea de lucru…
era mult mai bine… nu mai Ġin eu minte pe unde am fost… umblam cu
copiii mici după mine, 6 copii… am lucrat în agricultură, úi la mătură, úi
pe úantier… úi la fabrica de bere…” (localnic)
“Am 57 de ani, am 37 de ani pe cartea de muncă, am jucat fotbal,
am lucrat în fabrică, cel mai mult am lucrat în fabrică la Aurora… am
lucrat ca lăcătuú mecanic, categoria 5 cu 2, de vreo 9 ani m-am mutat
aici în cartier… camera cealaltă e făcută de mine, dar acum nu poate fi
locuită… soĠia mea este Ġigancă de vatră…” (localnic)
Din punct de vedere al ocupării actuale, localnicii zonei se
consideră ca fiind marginalizaĠi, izolaĠi úi neintegraĠi pe piaĠa muncii:
“Majoritatea nu lucrează pentru că nu au studii necesare pentru a
se angaja pe un post decent, apoi nu sunt primiĠi pentru că sunt
discriminaĠi, se uită la tine, vede că eúti Ġigan úi îĠi spune “veniĠi altă
dată” úi ne lovim úi de o batere în retragere din partea Ġiganilor, care se
închid úi nu mai au curajul… stagnează…” (localnic)
Astfel:
- unii dintre localnici sunt salariaĠi în diferite locuri din Bucureúti:
“mulĠi dintre ei lucrează ca măturători la administraĠia domeniului
public - măturat, plantat flori, îngrijit terenuri, spaĠii verzi, aici se cer
minim 8 clase.”
68

“Cei din cartier lucrează în diferite locuri: nea Ionică este paznic
pe la o fabrică de bere… mai avem sporadic care mai lucrează cu carte
de muncă, mai avem acolo în spate care lucrează la ADP la matură…”
(localnic)
“SoĠia are 6 clase, nu are nicio calificare, pe cartea de muncă,
dacă are 5 ani lucraĠi, a lucrat la poútă, tria scrisorile, apoi a lucrat la o
întreprindere de tocat materiale plastice... apoi le trage în fire úi le trimit
în Germania... a lucrat cam un an... atunci a retras-o pe fata cea mare de
la úcoală ca să stea cu cea mică... pentru că lucra în 3 schimburi... acolo
are cartea de muncă... am o veriúoară la primărie úi mi-a promis că
poate o ajută úi o bagă pe undeva...” (localnic)
- alĠii lucrează ca zilieri: “unde găsesc, prin piaĠă... sau pe
oriunde.” “Să vă spun ceva, era foarte bine cu orezul, 25 RON pe zi
luam… trebuia să ambalăm orez, am lucrat acolo o săptămână.” “Anul
trecut am fost úi eu la orez, era bine, útii de ce? că îmbrăcai copiii pe
banii ăia, un tacâm, o bucată de pâine o luai sau un pachet de Ġigări
pentru cine fumează…” (localnic)
- se mai practică prelucrarea metalelor: “omul meu e murdar
pentru că face cupru…” (localnic) sau colectarea de materiale refolo-
sibile: “cei mai mulĠi trăiesc din colectarea materialelor refolosibile, úi
se duc úi le predau.” (localnic)
- o parte sunt beneficiari ai VMG, dar, aúa cum afirmă cei din
primărie, condiĠiile de acordare sunt restrictive: “o maúină veche de nu
útiu când se adaugă la venit úi nu se mai califică pentru VMG”. Există úi
persoane care refuză ajutorul pentru că nu vor să lucreze orele acelea în
folosul comunităĠii, deoarece, muncind cu ziua, câútigă mai mult.
“Nu ne putem face ajutor social pentru ca nu au contract pe casă,
nu are adresa stabilă în Bucureúti úi nu poate primi… legea 416 este
bine făcută, dar e prost aplicată, rămâne la latitudinea fiecărui asistent
social dacă dă sau nu ajutor social…” (localnic)
Veniturile localnicilor sunt scăzute, iar alocaĠiile, ajutoarele sociale
úi ajutoarele de urgenĠă constituie surse importante de venit pentru o
parte a acestora.
Nivelul de educaĠie redus al unora dintre ei face dificilă găsirea
unui loc de muncă stabil.
 69

Cei mai mulĠi dintre localnici nu sunt calificaĠi úi nu au locuri de

muncă stabile.
“SoĠul vine doar la o săptămână acasă, lucrează prin Ġară,
lucrează pe úantier, muncitor necalificat… cine a mai văzut Ġigani
calificaĠi!!!” (localnic) “SoĠul meu are 67 de ani, nu are úcoală úi nu are
nicio meserie.” (localnic)
Datorită faptului că majoritatea muncesc în sectorul informal, fără
contracte de muncă, ei sunt extrem de vulnerabili, devenind victime
sigure ale angajatorilor, neavând instrumente legale pentru apărarea
propriilor interese.
“SoĠul lucrează cât are nevoie patronul, când nu are nevoie, îl dă
afară, după ce se satură de ei îi dă acasă… nu au carte de muncă, nu a
lucrat niciodată cu carte de muncă, nu are nicio calificare, nu are nicio
úcoală terminată.”(localnic)
“Eu am 6 clase úi am 31 de ani… nu am lucrat niciodată cu carte
de muncă…” (localnic)
“Acum nu-Ġi face nimeni carte de muncă úi când vrea te dă afară…
dar ei profită de naivitatea úi necunoaúterea oamenilor pentru că după o
perioadă de câteva luni sunt obligaĠi să îĠi facă carte de muncă.”
(localnic)
Vârstnicii, de regulă, nu beneficiază de pensii. Chiar dacă
majoritatea au muncit într-o formă sau alta, ei nu úi-au cerut drepturile
legale. Ei sunt susĠinuĠi financiar de către copii.
“Dar nu am pensie deloc… nu am lucrat niciodată cu carte de
muncă, am fost zilieră… lucram 3-4 ani, ne dădea afară, plecam în altă
parte, aúa făceam… dar eu nu am útiut să umblu să îmi iau vechimea
pentru că dacă aú umbla peste tot unde am fost angajată... ar trebui să
mi se adune ani buni de vechime…” (localnic)
“Socrul meu nu are pensie, nu are nimic, stau úi ei (socrii) pe
lângă copiii ăútia mici úi mâncăm úi noi pe lângă ei... ”(localnic)
O parte dintre membrii comunităĠii au fost cooptaĠi în anumite pro-
grame de calificare desfăúurate de diferite organizaĠii non-
guvernamentale.
“Au venit unii úi i-au luat pe băieĠii lui Ion úi i-a dus la meserie.”
(localnic)
70

“Au venit cei de la Aven Amentza care selectează băieĠi, îi

selectează bine úi îi învaĠă meserii, dulgheri, tâmplari, coafeze…
manichiuriste, zidari cu calificare dată.” (localnic)
“Fata mea are 18 ani, dar are doar 2 clase terminate, zicea să
meargă úi ea să facă pentru coafeze, dar întâi să găsească úcoala aia să
facă doi ani într-unul úi după aceea la curs... a zis că după ce o califică
poate o bagă úi undeva să lucreze... poate o să se angajeze la un institut
de sănătate...” (localnic)

3. Concluzii
Comunitatea romilor din Drum la Roúu este o comunitate
marginalizată, practic un loc de refugiu pentru cei care se “retrag forĠat
aici”, o consecinĠă imediată a fenomenului de gentrificare la nivelul
Bucureútiului.
CondiĠiile de viaĠă sunt foarte precare: lipsa ciúmelelor stradale,
lipsa sistemului de canalizare, a trotuarelor asfaltate. Multe dintre case
sunt improvizate. La distanĠă foarte mică de casele localnicilor este o
groapă de gunoi ilegal amenajată de către proprietarii vilelor din
apropiere.
Comunitatea este extrem de eterogenă. Romii din zonă sunt din
toate neamurile de romi úi sunt veniĠi din diferite părĠi ale Ġării. Vorbesc
între ei româneúte. Nu au un lider recunoscut úi acceptat.
Doar aproximativ 10 persoane sunt angajate. Restul sunt zilieri în
munci necalificate. Cei care muncesc, de regulă, nu sunt încadraĠi legal,
nu au contracte de muncă legale, nu au carte de muncă. Nivelul
educaĠional úi al pregătirii profesionale este extrem de redus. IntervenĠiile
organizaĠiilor romilor úi ale autorităĠilor sunt considerate ca fiind
insuficiente.

4.2. Sat Deaj, comuna Mica, judeĠul Mureú

1. Descrierea comunei
Comuna Mica are în componenĠă 7 sate: ùomoútelnic, Abuú,
Ceuaú, Deaj, Mica, Hărănglab, Căpâlna de Sus. Atât comuna Mica, cât úi
 71

satul Deaj sunt aúezate pe râul Târnava Mică. DistanĠa comunei faĠă de
cele mai importante localităĠi din împrejurimi sunt: Târnăveni 12
kilometri úi Târgu Mureú aproximativ 30 kilometri. În Mica se poate
ajunge cu trenul pe linia 307 Blaj-Târnăveni-Praid, iar cu maúina, pe
drumul judeĠean DJ 142. Comuna este atestată documentar din 1376.
În 1992 populaĠia comunei era de 4.570 de locuitori, iar la
Recensământul din 2002, comuna Mica avea 4.701 locuitori, dintre
care 1.036 de cetăĠeni s-au declarat români, 2.591 maghiari úi 1.070
romi.
Majoritatea romilor sunt concentraĠi în satul Deaj. “Această
comună este preponderent maghiară, cei mai mulĠi romi sunt concentraĠi
în Deaj... aceútia sunt cărămidari úi sunt muncitori... sunt vorbitori de
limba română... la Ceoaúu sunt căldărari úi vorbesc mai mult maghiară.
Acolo au un taraf foarte cunoscut.” (localnic)

2. Comunitatea romilor: istoric, caracteristici

Romii din Deaj (Desfalva, denumirea în limba maghiară) au o
istorie de câteva generaĠii. Ei sunt concentraĠi într-o zonă clar
delimitată spaĠial, numită “ğigănie” sau “SperanĠa”. La nivelul anului
1930 sunt consemnaĠi un număr de 188 de Ġigani alături de 261 de
români úi 528 de maghiari (vezi Anuarul statistic 1930): “Ġiganii sunt
de mult prin locurile astea, eu am 50 de ani úi aici ne-am născut úi
aici erau bunicii noútri...” (localnic).
De-a lungul anilor, structura etnică a satului a suferit profunde
transformări. La nivelul anului 2002, romii devin majoritari: ”sunt
cam vreo 150 de familii, cam 750 de persoane.” (localnic) “Noi
suntem Ġigani romanizaĠi, cărămidari.” (localnic).
Romii din Deaj sunt consideraĠi de către românii úi maghiarii din
zonă ca fiind “Ġigani spălaĠi úi mai curaĠi” (localnic). Romii sunt
vorbitori de limba română. “Noi vorbim numai limba română, suntem
singurul sat din comună unde nu se vorbeúte limba maghiară”.
(localnic)
Romii nu se consideră a fi discriminaĠi sau marginalizaĠi în niciun
fel: “aici nu este discriminare, noi îi respectăm [pe români n.a.] úi ei pe
72

noi, în alte părĠi mai este probleme, dar aici nu...” (localnic) “În alte
sate din comună unde sunt maghiarii la putere nu e aúa... pe undeva,
maghiarii îi obligă pe Ġigani să se poarte ca atare... acolo maghiarii au
prins peste ei úi se diferă... ei sunt la câĠiva km de noi, dar Ġiganii de
acolo nici nu útiu româneúte, vorbesc doar maghiară, úi în casă vorbesc
doar maghiară... iar la Hărănglab este foarte dificil cu Ġiganii, pentru că
acolo sunt numai din aceútia înapoiaĠi... ăia sunt mai săraci...” (localnic)
De-a lungul anilor nu au existat conflicte etnice, iar rata
infracĠionalităĠii este extrem de scăzută: “la noi nu avem conflicte cu
românii, la noi trec 10-15 ani până merge cineva la judecată...”
(localnic)
Copiii romilor învaĠă în limba română, dar au cursuri de limba
romani cu profesor specializat: “copii noútri merg la úcoală de români,
la úcoală avem profesor care predă limba romani, avem úi copii care au
fost la olimpiadă...” (localnic)
Prin eforturile organizaĠiilor neguvernamentale din sat úi cu
sprijinul bisericii penticostale, în comunitatea de romi va fi dată în
funcĠiune o grădiniĠă nouă: “din septembrie va fi dată în funcĠiune o
grădiniĠă modernă, pentru copiii de romi, ne dorim o educatoare de
limba română. (localnic) “În clase, majoritatea copiilor sunt de-ai
noútri, de Ġigani, numai 2-3 români.”(localnic)
În ciuda faptului că la nivelul satului romii sunt majoritari, nu au în
administraĠia comunei un consilier de etnie romă: “noi nu avem consilier
al nostru, al Ġiganilor, aici, la nivelul comunei noastre, pentru că nu a
ieúit la vot, nu a fost votat... am avut candidat, dar nu au votat cu el
Ġiganii.” (localnic)
Pe de altă parte, există la nivelul comunităĠii mai mulĠi lideri
informali care “negociază” în numele comunităĠii cu autorităĠile locale úi
judeĠene: “capul lor are o firmă care se ocupă cu toate, el vorbeúte
direct cu primul-secretar úi prefectul: domnule dacă vă trebuie eu pot să
vă aduc nu útiu câĠi alegători” (localnic) sau cu organizaĠiile guverna-
mentale naĠionale sau internaĠionale, precum úi cu cele religioase.
După 1989 s-au făcut eforturi concentrate pentru îmbunătăĠirea
vieĠii romilor. La nivelul satului acĠionează organizaĠii non-
guvernamentale úi grupuri religioase: “aici se ocupă lumea de Ġigani.”
(localnic)
 73

Majoritatea romilor sunt membri ai cultului religios penticostal

“...majoritatea Ġiganilor sunt penticostali, printre Ġigani sunt penticostali
începând cu anul 1978. Atunci a venit cineva din Găneúti úi ne-a spus
despre Cuvântul lui Dumnezeu... în sat nu sunt români penticostali...
numai romi... slujba se Ġine în limba română, iar cărĠile de rugăciune
sunt în limba română... doar câte o cântare mai avem în limba romani.”
(localnic)
La nivelul satului s-au desfăúurat mai multe programe ale unor
organizaĠii nonguvernamentale sau religioase, cum ar fi:
x OrganizaĠia Elevages sans Frontiþres a desfăúurat un program
de microintervenĠie în urma căruia 30 de familii de romi au
primit câte o capră, gratuit, cu obligativitatea de a da primul ied
unei alte familii. Această organizaĠie desfăúoară programe în
zone defavorizate, cu risc epidemiologic ridicat. Criteriul pe
baza căruia a fost aleasă localitatea Deaj este faptul ca rata
mortalităĠii infantile este de 3 ori mai mare decât media pe Ġară.
x OrganizaĠia Heifer International, prin programul “Goats for
the Roma community of Deaj”, a distribuit 56 de capre unui
număr de 15 familii de romi în octombrie 2004, la invitaĠia
organizaĠiei religioase “Friends of the Ark”.
x Prin Centrul de Resurse pentru ComunităĠile de Romi din
Cluj, organizaĠia Heifer France a subvenĠionat cumpărarea a
195 de capre pentru 30 de familii de romi. “Aici este o asociaĠie
care este condusă din Cluj úi se ocupă cu Ġiganii din localitate.
Preúedintă este doamna Molnar, o profesoară de etnie
maghiară de la úcoală.” (localnic)
x OrganizaĠia penticostală din Olanda a construit úi dat în
folosinĠa aproximativ 20 de case noi, a pavat trotuarul din
“ğigănie”: “În Ġigănie au fost construite case noi de către niúte
olandezi, au fost construite vreo 20 de case noi cu una sau două
camere, li s-a făcut drumul de acces úi li s-a pavat trotuarul.”
(localnic) “Sunt vreo 15 case făcute de olandezi... pentru Ġiganii
care au avut case mici de tot, făcute din bulgări... niúte
meseriaúi din Târnăveni au ridicat casele...” (localnic) “Drumul
tot cu olandezii l-am făcut acum 6 ani, că noi nu am avut drum
74

aici... ani de zile... ToĠi Ġiganii sunt concentraĠi aici în sat, nu

sunt împrăútiaĠi în altă parte de sat.” (localnic)
x Biserica penticostală din localitate s-a implicat activ în
rezolvarea problemelor romilor: “prin faptul că sunt serioúi úi
sunt penticostali úi-au rezolvat ei toată treaba.” (localnic) “În
1990, un grup de penticostali Ġigani din sat au plecat în
Germania, vreo 60, úi au lucrat în Germania úi au trimis bani ca
să facem biserică... nu am avut biserică până atunci, făceam
slujbe prin casele oamenilor... în 1990 am început biserica, iar
în 1993 am terminat-o... apoi au venit niúte olandezi penticostali
úi au făcut-o mai mare...” (localnic)
x AsociaĠia Interetnică din Deaj, din care fac parte români, romi
úi maghiari, are în derulare două proiecte de anvergură:
construirea unei fabrici de cărămidă úi repararea úcolii din
localitate. “Acum asociaĠia este în perspectiva unui proiect care
prevede construirea unei fabrici de cărămidă. Un alt proiect
prevede mărirea úcolii.” (localnic)
Una dintre problemele comunităĠii de romi care a rămas
nerezolvată este intrarea în legalitate a imobilelor deĠinute de aceútia:
“cea mai mare problemă este faptul că toate casele de aici nu au
contracte, măcar că noi plătim impozit, curent electric, avem poziĠie
deschisă la primărie...” (localnic)

3. Strategii de viaĠă. OcupaĠii ale romilor

Romii din Deaj erau cunoscuĠi în trecut pentru cărămidărie: “aici
la noi lumea s-a axat pe lucrarea cărămizii pentru că nu era altceva de
lucru... dar aceasta este o muncă foarte grea, probabil că celor din
Hărănglab nu le-a plăcut...” (localnic)
La nivelul anului 1966, din satul Deaj, 204 persoane lucrau în
industrie úi aproximativ 404 în agricultură (Anuarul statistic, 1966).
Odată cu dezvoltarea industriei, începând cu anii ‘70, romii din
Deaj au devenit navetiúti úi salariaĠi. Majoritatea au fost calificaĠi, au
urmat cursuri profesionale úi au fost angajaĠi legal la Combinatul Chimic
Târnăveni sau la Fabrica de Cherestea. “Înainte de ’90, majoritatea au
fost angajaĠi la Carbit... sau la fabrica de cherestea.” (localnic)
 75

Un număr foarte mic dintre ei, în special femeile, lucrau în

cadrul CAP-ului din localitate:
“Aici nu au fost Ġigani agricultori, ăútia au fost toĠi cărămidari,
ei nu sunt interesaĠi de pământ, ei nu cumpără pământ, ei vând...”
(localnic)
După 1989, migraĠia în Ġară sau în străinătate pentru muncă a
devenit principala strategie de supravieĠuire: “cu ăútia nu au fost
probleme niciodată: că erau cărămidari... în fiecare vară mergeau în
comunele româneúti pe la CAP-uri úi făceau bani... cam până în 1989
a Ġinut treaba asta, apoi după 1989 a început migraĠia...”(localnic)
MigraĠia în străinătate îmbracă diferite forme: “în străinătate
pleacă mai mult cetăĠenii de etnie romă... majoritatea celor care
pleacă muncesc în agricultură úi câĠiva în construcĠii.” (localnic)
“Romii lucrează peste tot prin Europa: în CroaĠia, Serbia, în
Italia, Spania úi prin Ġară, în Mangalia.”(localnic)
Putem vorbi despre:
 migraĠie semipermanentizată spre Spania úi Italia;
 migraĠia ciculatorie spre Spania, Germania, Slovenia, CroaĠia.
MigraĠia externă semipermanentizată se desfăúoară în cadrul
relaĠiilor de rudenie úi mai puĠin pe filieră religioasă: “o parte dintre ei
deja au acte în Italia úi în Spania.” (localnic) “Aproape din fiecare
casă este cineva plecat în Italia sau în Spania, în special tinerii... s-au
dus unii pe alĠii, la început a plecat unul úi apoi úi-a luat fraĠii... úi
toata familia, cam de vreo 5-6 ani au început să plece, din perioada în
care se pleca cu vize, iar apoi mai mulĠi, după ce s-au ridicat vizele...
sunt peste tot în Italia, Germania, Spania, FranĠa...” (localnic)
MigraĠia circulatorie poate fi individuală sau de grup.
MigraĠia circulatorie individuală poate fi, la rândul ei, migraĠie
legală, formală sau spontană, informală.
MigraĠia circulatorie individuală formală se referă la membrii
familiei care au plecat prin contracte de muncă temporare în Spania
sau Germania, contracte garantate úi intermediate de statul roman: “de
la noi în fiecare an merg în Germania cel puĠin 50-60 de persoane...
76

cu contracte de muncă... sau mai merg în Spania la căpúuni.”

(localnic)
“Majoritatea dintre cei care au plecat în Spania au rămas
acolo... au acte legale úi sunt cu contract de muncă.” (localnic)
“ùi eu am o fată plecată în Spania úi copiii sunt la noi, úi ei ne
trimit bani pentru copii... fata a plecat de mai de mult, primul contract l-
a găsit la Bucureúti, apoi i-a plăcut úi l-a luat úi pe soĠul ei.” (localnic)
MigraĠia circulatorie individuală informală se referă la emigranĠii a
căror emigrare s-a produs spontan, la limita legalităĠii, úi a avut cel mai
mare impact imediat după 1989: “la început au fost prin Germania, pe
acolo s-o îmbogăĠit, o lucrat încolo úi încoace...”.
MigraĠia circulatorie în grup organizat este de regulă intermediată
de către oameni de afaceri sau lideri religioúi din comunitate: “anumite
persoane, tot cetăĠenii romi care le facilitează obĠinerea contractelor de
muncă.” (localnic)
“Vin cu maúinile úi iau 60, 80 de oameni odată úi merg prin
CroaĠia úi sapă úanĠuri. Unul dintre oamenii lor le rezolvă contractele.
Ei au deja relaĠiile făcute, este unul dintre ei care are propria lui firmă
la Târnăveni úi care este «capul lor» care are vreo 6-7 maúini úi mai au
un alt úef care este penticostal.” (localnic)
“Acum, în jur de 70-80 de persoane din sat vor pleca în Slovenia...
altcineva din sat îi duce... mai avem chiar mulĠi în Spania... în Italia sunt
puĠini, cam vreo 10 persoane...” (localnic)
“Cei care lucrează în agricultură în Slovenia lucrează în special în
cultura de hamei...”
Alte strategii ocupaĠionale actuale ale romilor sunt:
x munca salariată: “câĠiva mai fac naveta la Târnăveni, înainte
erau mai mulĠi” (localnic);
x munca în agricultură în comunele învecinate: “până în 1989,
mergeau sute de oameni la fermele de hamei, de pe lângă Sibiu,
AcăĠari, Orăútie, Geoagiu... (localnic);
x zilieri locali: “mai sunt úi care merg cu ziua la muncă la
români... la sezonul de sapă... (localnic);
 77

x migraĠia sezonieră în diverse zone ale Ġării: “băiatul meu adună

Ġigani din toate zonele úi îi duce la săpat de úanĠuri prin Ġară,
are mai multe puncte de lucru, la Sovata, la Târnăveni, la
Bucureúti, în toată Ġara...” (localnic) “Mai avem câĠiva
sezonieri din sat care merg la muncă în Mangalia, pentru plajă,
care curăĠă, femeile la vase... sau alĠii care cară scaunele pe
plajă...” (localnic)
x producerea de cărămidă: “mai sunt unii dintre Ġigani care încă
fac cărămidă... au cuptor de cărămidă...” (localnic).

4. Concluzii
Romii cărămidari sunt etnie majoritară în satul Deaj. Romii sunt
aúezaĠi spaĠial într-o zonă compactă clar delimitată de celelalte două
etnii: românii úi maghiarii. Romii sunt vorbitori de română úi romani.
Comunitatea de romi este extrem de unită. Marea majoritate a romilor
sunt adepĠi ai religiei penticostale.
Comunitatea este extrem de activă úi organizată. La nivelul satului
activează mai multe organizaĠii nonguvernamentale naĠionale sau
internaĠionale.
Strategiile ocupaĠionale sunt de regulă adoptate la nivel de grup.
Există lideri informali care intermediază relaĠiile între autorităĠile locale
úi cele judeĠene úi comunitate.
Principala strategie ocupaĠională este migraĠia pentru muncă în Ġară
úi în străinătate.

4.3. Satul Răzvani, comuna Lehliu Gară, judeĠul Călăraúi

Oraúul Lehliu Gară are subordonate administrativ satele Răzvani,
Buzoieni úi Bumbăcari.
Lehliu Gară are 6846 de locuitori, dintre care aproximativ 2700
sunt în Răzvani, cea mai mare parte a lor fiind romi. Satul Răzvani a
apărut odată cu Lehliu (actual oraú), în 1850.
Oraúul Lehliu are aproximativ 140 de societăĠi comerciale.
78

Cea mai mare investiĠie recentă la nivelul oraúului Lehliu este

rafinăria specializată în producĠia de biodiesel, a companiei portugheze
Martifer, care va fi terminată în 2007 úi va produce 100.000 de tone de
combustibil pe an, folosind doar plante tehnice din producĠia internă. În
acest scop, reprezentanĠii Martifer cumpără 50.000 de hectare de teren,
pe care vor cultiva rapiĠă úi vor încheia contracte de achiziĠie a culturilor
de pe alte 150.000 de hectare.

1. Descrierea comunităĠii de romi

Romii din Răzvani se consideră a fi ursari: “noi suntem ursari
pentru că strămoúii noútri plimbau ursul.” (localnic) “Aici au crescut úi
bunicii noútri, suntem vreo 200 de familii, aproximativ 700 de
persoane.” (localnic) Începând cu anii 1950, în sat au început să apară úi
argintarii úi ceaunarii:
“Eu, din punctul meu de vedere, sunt altă rasă de Ġigani, noi
suntem veniĠi de la GalaĠi úi suntem ceaunari... noi vorbim numai
Ġigăneúte acasă... noi am făcut ceaune... din aluminiu, noi suntem fierari
turnători, matriĠeri... în meseriile astea ne-au crescut pe noi părinĠii, noi
útim toate meseriile posibile úi, în timp, în neam, cum se schimbă toate
lucrurile în România, ne-am schimbat úi noi...”(localnic)
ToĠi romii vorbesc româneúte. Copii lor învaĠă împreună cu
românii úi în úcoală, úi în liceu: “...crescând aici împreună, unii dintre
români chiar vorbesc... nu mai bine ca Ġiganii, dar vorbesc... dar în
multe familii de Ġigani se vorbeúte româneúte... Ġiganii noútri... úi dau
exemplu familia mea úi copiii mei, dacă eu cu familia mea vorbeam pe
Ġigăneúte de mici cu copiii, ei ar fi vorbit mai greu româneúte când
creútea... vorbind cu ei româneúte de mici, ei vorbesc Ġigăneúte mai
stricat...” (localnic)
ğiganii nu úi-au păstrat obiceiurile, s-au modernizat: “ğiganii nu
sunt izolaĠi, buna lor integrare începând încă din úcoală. Problema ar fi
că mulĠi din ei nu termină nici opt clase. Se mulĠumesc cu puĠin. Românii
le poartă pică doar celor care fac copii pentru alocaĠie úi nu trăiesc
decât din ajutoare sociale. Când s-a creat un pachet de oferte de muncă
s-au prezentat doar doi candidaĠi.” (viceprimar)
 79

IniĠial, din spusele localnicilor, ursarii trăiau în perfectă armonie cu

localnicii, mulĠi angajându-se după război la silozurile construite de
nemĠi, însă, după venirea argintarilor, relaĠiile Ġiganilor cu românii au
devenit mai tensionate. Nu au avut loc însă conflicte notabile.
“Singurele tensiuni úi neînĠelegeri sunt între Ġiganii băútinaúi úi cei
veniĠi din OlteniĠa - Budeúti-Sălbineúti (de două generaĠii) - úi sunt legate
de úefia pe comună.” (asistent social). “Eu, că sunt Ġigancă úi fac
diferenĠă între Ġigani, cei care sunt mai nespălaĠi, mai neîngrijiĠi în
vocabular, nu poĠi să te acomodezi cu ei, oricât ai vrea... îi înĠelegi, le
vezi amărăciunea, dar un săpun úi o găleata de apă tot există...”
(localnic)
“Limba noastră sunt mai multe dialecte ca úi la români... între noi
diferă foarte mult limba Ġigănească, între ursari, cocalari, pletoúi, limba
Ġigănească adevărată nu o vorbim nici noi... nu útiu exact cine o vorbeúte
poate spoitorii... limba noastră ursărească este cea mai apropiată de
română... noi nu putem discuta de faĠă cu românii că ei înĠeleg.”
(localnic)
Cei mai mulĠi romi sunt concentraĠi în jumătatea învecinată cu
oraúul Lehliu a satului Răzvani, dar sunt úi romi care sunt dispersaĠi
printre casele românilor: “satul Răzvani are două părĠi, o parte cu mai
mulĠi Ġigani úi o parte cu mai mulĠi români”(localnic) úi sunt foarte multe
familii mixte: “soĠul meu e român din Moldova, l-am cunoscut la
legume-fructe la Bucureúti... eu lucram la sortat, iar el era ca
úofer...”(localnic)
Romii din Răzvani nu se simt discriminaĠi: “singura diferenĠă care
este între români úi Ġigani este culoarea... dar am muncit la fel ca ei.”
(localnic)
“Când mergem la spital nu se face diferenĠa, poate că doctorii se
gândesc că au venit iar Ġiganii, dar nu se manifestă... dar unii Ġigani nu
au asigurări sociale... nu au ce le trebuie... dar avem úi doctori Ġigani la
spital... este un doctor ginecolog care provine dintr-o familie de zlătari...
mai avem un băiat de-al nostru care cred că deja úi-a luat licenĠa... a
făcut practică la noi... úi la Bucureúti... mai avem încă un băiat
avocat...”(localnic)
O parte a romilor ursari sunt adepĠi ai cultului penticostal sau
adventist: “jumătate dintre ursari sunt penticostali, unii sunt adventiúti.
80

PocăinĠa de penticostali nu era legală pe vremea lui Ceauúescu,

predicatorii predică în limba română, la mine mama úi surorile mele
sunt pocăite...” (localnic)
Romii úi românii consideră că biserica a dus la scăderea distanĠei
sociale úi a discriminării: “românii úi Ġiganii merg în acelaúi loc, în
aceeaúi biserică.” (localnic)

2. OcupaĠii ale romilor

Romii ursari din Răzvani au lucrat împreună cu românii
dintotdeauna.
În perioada de dinainte de ’89, populaĠia activă de etnie romă era
integral cuprinsă în câmpul muncii, în diverse întreprinderi din Bucureúti,
Lehliu Gară sau în agricultură, în CAP Răzvani sau la silozuri: “în
perioada ceauúistă toată lumea făcea naveta la Bucureúti, úi români, úi
Ġigani, unii lucrau la siloz.” (localnic) “O parte erau la CAP, unii aveau
calificări, alĠii nu aveau... erau agricultori.” (localnic)
În anul 1969 s-a dat în funcĠiune noua capacitate de confecĠii de la
Lehliu-Gară, judeĠul Călăraúi, care în anul 1973 a funcĠionat în noile
clădiri construite úi date în folosinĠă: “apoi era o fabrică de confecĠii la
Lehliu Gară unde lucrau cam 1000 de femei din toată zona úi în oraúele
limitrofe... locuiau într-un bloc de garsoniere... unele femei rome
mergeau la muncă... nevasta mea a lucrat cu mine la administraĠia
sectorului 2 până în momentul în care a intrat în concediu de
maternitate.” (localnic)
Satul Răzvani este dependent economic de Bucureúti. Majoritatea
localnicilor sunt navetiúti la Bucureúti: “noi avem tren úi majoritatea
face naveta cu trenul, avem úi maúini maxi-taxi... dar cei care fac naveta
nu îúi permit să plătească maúina, ei merg cu naúul cu trenul, cât se mai
poate... la Răzvani avem doar 8 clase...” (localnic)
“Sunt foarte mulĠi care fac naveta cu trenul, primul tren pleacă pe
la 5 fără 20 úi acolo e cea mai multă lume, dacă veniĠi, dar nu vă doresc
această experienĠă, o să staĠi pe picioarele cuiva până la Bucureúti... am
11 ani lucraĠi pe cartea de muncă... am ajuns să văd úi cum a venit un
om cu scăunelul pliant în sacoúă úi l-a pus pe hol... la tren...” (localnic)
 81

OcupaĠiile actuale ale romilor din Răzvani sunt extrem de

diversificate:
- mici întreprinzători, cu autorizaĠii legale în domeniul taximetriei:
“unii trăiesc, de pildă, în prezent din taximetrie prin sat úi Lehliu... 15
familii cu maúină úi firmă de taxi...” (localnic);
- comerĠ în Ġară: “eu am un AF, facem comerĠ cu textile în toată
Ġara... în comună sunt multe PF úi multe AF, dar acum cu noile
reglementări, a venit un ordin că dacă ai mai multe hectare de pământ
trebuie să-Ġi faci o firmă ca să poĠi primi un ajutor de la Uniunea
Europeană pentru a angaja 50 de persoane în condiĠiile de UE... pentru
a face o fermă de porci, vaci sau capre... de exemplu, trebuie oameni cu
pregătire sau 4 úoferi...” (localnic);
- colectarea materialelor refolosibile: fier: “mulĠi merg după fier
vechi...” (localnic) “Mai sunt úi care adună fier úi care îl vând
spoitorilor din Săruleúti” (localnic); plastic: “este o familie de argintari
care adună sticle de plastic, cu tirul vine de ia sticlele...” (localnic); “la
noi e o familie de români care caută în gunoaie... după fiare úi plastic...
nu caută să mănânce...” (localnic);
- munca în agricultură: “mai sunt unii care lucrează cu ziua în
agricultură la români sau care iau câte o lucrare de la români... dar
aceútia sunt desconsideraĠi, cu ei nu putem sta de vorbă la o bere, la o
cafea, ei sunt săriĠi de pe fix, îúi fac treaba lor...” (localnic);
- zilieri în servicii: “tinerii muncesc la Bucureúti la Europa,
Doralis, la angrouri... majoritatea au terminat cel puĠin 8 clase...”
(localnic); “majoritatea lucrează la Bucureúti la angrouri la Doraly,
Dragonul Roúu... sunt muncitori... cară marfa, muncitori la cârcă,
majoritatea sunt la “liză” adică cară cu căruciorul, mai sunt la legume-
fructe, la sortat, acolo vine tirul, dacă e o portocală alterată úi încă
patru lângă ea pe alea le atinge úi le sortează... nu îi lasă să aibă bani pe
mână, patronii lor sunt chinezi, arabi... primesc vreo 20 RON pe
zi...”(localnic); “cumnatul meu lucrează la angro úi la săptămână ia 150
RON... 600 RON pe lună fără bonuri de masă” (localnic); “de la 14 ani
pleacă úi lucrează prin angrouri la sortat de usturoi, ceapă...” (localnic);
- comerĠ ambulant: “aici nu se rabdă de foame, sunt oameni care
trăiesc din vânzare de seminĠe úi are tot ce le trebuie... vând seminĠe pe
tren de la Lehliu la Bucureúti... úi seara mă întâlnesc cu ei la magazin úi
îúi cumpără cafea, Ġigări, salam, caúcaval... mă credeĠi că eu care
82

muncesc nu ne permitem să ne cumpărăm o roată de caúcaval...”

(localnic); “unii dintre ei vând bananele care le sortează, dacă sunt un
pic mai ciupite, le iau ei, dar nu le aduce acasă, le vând pe tren... 3
portocale 10.000 ROL” (localnic);
- salariaĠi în salubritate: “mai sunt care lucrează la ROSAL, la
salubritate, la Bucureúti, sunt vreo 50-60 de persoane... ei au carte de
muncă, au un salar pe care útiu că îl iau...” (localnic);
- pensionari: “sunt úi mulĠi pensionari, dar pensiile sunt cam
mici...” (localnic);
O parte a romilor, dar úi a românilor sunt asistaĠi social: “la
ajutorul social sunt úi români, úi Ġigani... sunt români care se duc úi
muncesc la alĠii...” (localnic) “Foarte mulĠi dintre romi trăiesc din
ajutor social.” (localnic)
MulĠi dintre romi au calificări în diverse domenii:
“Aici oamenii au diverse calificări, eu, de exemplu, sunt úofer, sau
la turnătorie... turnător, matriĠer, mecanici auto, fierari.” (localnic)
“Mama mea lucrează la liceu la internat, la bucătărie, e bucătar
calificat.” (localnic)
Unii dintre romi au urmat úcoli postliceale sau universităĠi. Efortul
lor de a le absolvi a fost foarte mare, datorită lipsei de resurse materiale
úi relaĠionale.
“Mama a fost divorĠată cu patru copii, s-a chinuit... am văzut ce
greu ne-a fost úi de la 12 ani am pus mâna úi am săpat ca să fac un ban...
ca să am ce mânca, să-mi continui úcoala, pentru că mama mi-a spus
aúa: “AncuĠa, nu am bani să te dau să îĠi continui úcoala, că e la doi km,
iar eu i-am spus mamei că nu îmi trebuie bani, o să merg pe jos, numai
să mă laúi să mă duc să dau examen... úi apoi cu bursa úi alocaĠie mi-am
făcut liceul... ambiĠia, nu am fost premiantă, pentru că am fost Ġigancă,
fără să Ġi se spună în faĠă, se vede că se face diferenĠă... eu când m-am
angajat nu am dat nimic la doctor... medicul m-a acceptat, dar la o lună
s-au făcut restructurări, trebuind să plece úi medici, úi multe asistente...
úi cele care au reuúit să se pensioneze li s-a acceptat pensionarea...
atunci una dintre asistente mi-a spus în faĠă efectiv... acum suntem
prietene... cum mă, tu, Ġigancă, ai rămas... am auzit că ai pe cineva pe
sus pe la Parlament... i-am spus: “doamnă în afară de Dumnezeu úi
ambiĠia mea nu am pe nimeni...” (localnic)
Majoritatea muncesc “la negru”. Acest fapt accentuează
vulnerabilitatea úi deseori sunt victime ale unor escrocherii economice:
 83

“SoĠul meu nu úi-a mai găsit de lucru... a schimbat vreo 5 servicii.

Patronul te munceúte, îúi face treaba cu tine úi, când a terminat, cică te
plăteúte sau câteodată fuge cu banii... de exemplu am de luat de la un
inginer 350 RON, aici la fabrica de BIODIESEL, iar inginerul a fugit cu
2 miliarde... firma era din ConstanĠa, alĠii nu erau de prin zonă, veneau
din Jilava... úi prinde orbul úi...” (localnic)
“Mie mi-a promis cineva un post de întreĠinere la úcoală, mă
bucuram că chiar începea băiatul úcoala... era despre modernizarea
úcolii, termopane... úi când a terminat treaba mi-a spus că nu mai are
nevoie de mine... úi mi-am pierdut úi serviciul de la Bucureúti... lucram la
pază... dar acum mi-am găsit din nou... nu pot să stau fără pentru că am
rate... la mobilă, mâncare...” (localnic)
MigraĠia pentru muncă în străinătate nu este foarte des întâlnită.
Insuccesul unor membri ai comunităĠii a dus la scăderea încrederii úi a
apetitului pentru migraĠie internaĠională:
“Am lucrat în comerĠ, apoi am lucrat la o firmă de transport din
Bucureúti, am 12 ani de vechime pe cartea de muncă... am lucrat legal
până anul trecut în octombrie, tot la o firmă de transport... apoi am
renunĠat la locul de muncă de aici pentru că mi s-a promis marea cu
sarea... că găsesc un loc de muncă în străinătate, în Cipru... am stat
acolo 10 zile... pentru că promisiunile nu au fost în conformitate cu
realitatea, acolo am avut un văr de al meu din Răzvani... úi am hotărât să
plecăm de aici eu úi încă trei băieĠi... dar am plecat doar eu ca să văd
despre ce este vorba... ca să nu îi iau pe băieĠi aiurea... mi s-a promis
1500 de euro, cazare úi mâncare să muncesc ca úofer, iar acolo îmi
ofereau doar 800 de euro úi trebuia să plătesc cazare, masă... dacă eram
fără familie, rămâneam, se merită... dar banii ăútia nu-i merită dorul de
copii úi de familie... úi aúa mi-am pierdut locul de muncă... mai am un
văr care lucrează acolo cu nevastă-sa...” (localnic)

3. Concluzii
În satul Răzvani se află o comunitate de romi ursari, vorbitori de
limba “ursărească”, dar úi romi argintari úi ceaunari. Un număr mare
dintre aceútia sunt penticostali sau adventiúti. Sunt foarte multe familii
mixte: romi úi români. Majoritatea romilor sunt navetiúti la Bucureúti, dar
nu sunt incluúi pe piaĠa formală a forĠei de muncă. Muncesc în diferite
domenii, ca zilieri, în munci necalificate, pentru perioade relativ scurte
84

de timp, instabile úi cu plata minimă. Sunt un număr însemnat de mici

întreprinzători (în taximetrie úi comerĠ).
GeneraĠia matură a romilor are diverse calificări úi au fost salariaĠi
în perioada ceauúistă. PopulaĠia activă tânără úi foarte tânără are nivelul
educaĠional foarte scăzut úi nu a beneficiat de cursuri de calificare. Rata
migraĠiei internaĠionale este foarte scăzută.

4.4. Sat ùugatag, comuna Ocna ùugatag, judeĠul Maramureú

1. Descrierea comunităĠii
Sat ùugatag este component al comunei Ocna ùugatag.
Comuna Ocna ùugatag are în componenĠă 4 sate, cu un total de
4.500 de locuitori: Ocna ùugatag (1.600 de locuitori), Sat ùugatag (1.200
de locuitori), Breb (1.300 de locuitori) úi Hoteni (400 de locuitori).
PopulaĠia este formată în mare parte din români (88%) úi maghiari
(10%), dar convieĠuiesc aici în bună înĠelegere úi romi (3%), ruúi,
ucraineni, germani.
Localitatea Ocna ùugatag este situată în Depresiunea Maramureú,
la poalele MunĠilor ğibleú úi Gutin, pe DN 18 Baia Mare-Ocna ùugatag,
la o distanĠă de 20 km de municipiul Sighet.
Datorită izvoarelor minerale clorurosodice (explicate prin
zăcămintele de sare), localitatea Ocna ùugatag este staĠiune balneară bine
cunoscută. În zona fostelor ocne de sare se află 8 lacuri (care se situează
pe primele locuri în Europa din punct de vedere al salinităĠii), izvoare cu
apă sărată, aflorimente de sare nativă. Pe teritoriul comunei se află úi
două rezervaĠii naturale, Tăul Morărenilor - breblac de baraj natural
situat în piemontul Gutâiului, remarcabil prin flora variată a zonei
înconjurătoare - úi Pădurea Crăiasca - rezervaĠie forestieră úi peisagistică
de 44 ha, situată lângă Băile Noi, cuprinzând exemplare de goruni
seculari úi larice.
Principalele activităĠi economice sunt turismul, mica industrie úi
agricultura, în special creúterea animalelor. La nivelul comunei există 38
de agenĠi economici care au drept obiect de activitate principal turismul.
Pe lângă acestea, există un atelier pentru producerea termopanelor,
 85

prelucrarea lemnului. În anul 2006 au fost inaugurate primele două

pensiuni construite cu fonduri SAPARD: Popasul din Deal úi pensiunea
Teleptean.
Sat ùugatag este complet izolat de restul comunei. DistanĠa între
centrul comunei úi Sat ùugatag este de 18 km pe un drum ocolitor.
Aceasta este o mare nemulĠumire a localnicilor satului.

2. Descrierea comunităĠii de romi

La nivelul comunei, romii sunt concentraĠi în Sat ùugatag. Aici
există aproximativ 120 de romi dispersaĠi spaĠial în întregul sat: “numai
la noi în sat sunt Ġigani. Aici, în sat, toĠi Ġiganii sunt dintr-un neam.
Bunicii mei au stat în Cisleúti, apoi ei au vândut úi au venit aici în sat,
iar aici ne-am născut toĠi dintre noi úi toĠi s-au căsătorit aici, toĠi suntem
uncheúi úi nepoĠi...” (localnic)
Istoria comunităĠii de romi în Sat ùugatag este relativ recentă. La
nivelul anului 1933, conform Anuarului statistic 1933, nu exista niciun
Ġigan 1 , în vreme ce la nivelul anului 1966 sunt înregistraĠi 18 Ġigani:
“Suntem aici de mult, aici ne-am născut úi bunicii la fel, noi
vorbim Ġigăneúte între noi... bunica mea i-a adus pe toĠi Ġiganii de aici...
noi suntem toĠi neamuri între noi...” (localnic)
Romii din localitate se autoidentifică ca fiind din neam de
cărămidari. De-a lungul anilor au existat căsătorii mixte, astfel că ei se
consideră mai degrabă:
“Noi suntem corcitură de Ġigani, Ġiganii sunt amestecaĠi cu
românii, aici e român, dincoace e Ġigan.” (localnic) “Că doar nu-i mai
bun un român decât un Ġigan, că sunt români care îúi bat joc de neveste.”
(localnic)

3. Problemele generale ale satului

Sat ùugatag este în plin declin economic, în ciuda faptului că la
nivelul comunei se înregistrează creútere economică accentuată: ”la
Ocna ùugatag este staĠiune, sunt mulĠi privatizaĠi, dar nu sunt mulĠi din

1
Denumirea utilizată la nivelul anului 1933 este de Ġigan, úi nu de rom.
86

sat care să lucreze acolo, pentru că este un deal mare care ne desparte.
Tot ne-a promis că o să ne facă o úosea nouă pe scurtătură, avem un
drum înconjurător.” (localnic)
Înainte de 1989, majoritatea localnicilor au avut un loc de muncă
stabil:
“Majoritatea celor din sat lucrau la croitorie úi făceau haine
pentru export, asta a durat până după revoluĠie, apoi la Sighet a mai fost
combinatul de prelucrare a lemnului, se făcea mobilă, acum doar vreo
20 de inúi mai lucrează... a mai fost fabrica de úuruburi, unde o lucrat
mii de oameni, la strunguri, la freze, a fost întreprinderea de prelucrare
a laptelui, brutării, úi după revoluĠie a căzut totul... acum mai e o
singură secĠie deschisă la combinat, o singură secĠie la úuruburi...”
(localnic)
“Aici o fost úi o mină auriferă úi o lucrat la mină, aproape de Baia
Sprie... atâta loc de muncă au fost acolo la mină... dar eu cred că aici se
urmărea ceva pentru că tot ce o fost bun s-o distrus, ca să rămână
conservat úi să vină alĠii úi să le ia pe nimica... s-a distrus úi era în
picioare tot... s-o distrus flotaĠia, aceia care era singură în Ġară... cât s-
au necăjit bunicii noútri, au luat salarii úi mai mici numai să fie bani să
se construiască... aici la mină mai este numai cineva care are grijă de
utilaje... La Baia Sprie s-a încheiat prin 1997, când au început a se da
ordonanĠele astea úi oamenii o ieúit, dar nu că le-ar fi convenit... Ġi-au
pus-o în braĠe... úi n-ai avut ce face.” (localnic)
Actualmente principala problemă este lipsa locurilor de muncă úi a
veniturilor băneúti:
“Nu sunt locuri de muncă... toĠi oamenii din sat o duc foarte greu,
foarte puĠini fac naveta la Sighet.” (localnic)
“Aici se dă mai mult pe cont decât pe bani... unii oameni nu au de
unde.” (localnic)
Majoritatea localnicilor au fost navetiúti în perioada de dinainte de
1989:
“Pe vremea lui Ceauúescu, la Sighet erau pline fabricile, erau
câteva fabrici, făceau naveta oamenii.” (localnic)
“Aici, cele mai multe case sunt construite de pe vremea lui
Ceauúescu.”
 87

Creúterea animalelor a rămas după 1989 ocupaĠia de bază a

localnicilor, dar, odată cu introducerea noilor reglementări ale Uniunii
Europene, situaĠia s-a înrăutăĠit: “oamenii pe aici mai cresc animale, dar
acum s-au închis târgurile, acum, după intrarea în UE, se spune că nu
mai ai voie cu căruĠa, că Ġi le sechestrează... dacă îĠi ia căruĠa, ce mai
poĠi să faci cu amărâtul acela de cal... măcar mai aduceai vreo două
lemne, le mai vindeai, ai mai făcut ce ai mai făcut...” (localnic)
“Pădurile le-am moútenit de la bătrâni úi le-am primit înapoi... dar
noi suntem buni de impozit úi te obligă să plăteúti inginer úi maúină ca să
meargă să marcheze pomii... ca să îĠi arate cât să tai, ai voie numai 4
metri steri la un hectar de pădure.” (localnic)
Principalele surse de venit sunt pensiile úi banii proveniĠi din
migraĠie în străinătate:
“Oamenii din ce trăiesc? ùtie-i biata lor!!!... mai pleacă prin
străinătate... care-s pensionari mai au pensie... Mai sunt câĠiva care sunt
plecaĠi în Italia, tinerii majoritatea pleacă, că bătrânii unde biata lor să
se mai ducă.” (localnic).
MigraĠia internaĠională este percepută la nivelul satului ca având
mai degrabă efecte negative:
“MulĠi copii sunt plecaĠi cu părinĠii în Italia, FranĠa... alĠii sunt
lăsaĠi de părinĠi la bunici... mulĠi care se duc în Italia nu se mai întorc...
unii úi-au făcut case acolo în Italia... toĠi meseriaúii au plecat... unii mor
pe acolo prin accidente... de muncă... în Italia este cimitir de români, pe
alĠii îi arde...” (localnic)

4. OcupaĠii ale romilor

Sat ùugatag a fost în perioada ceauúistă total dependent
economic de oraúul Sighet úi Baia Sprie (minerit). Majoritatea
localnicilor de etnie română erau navetiúti, având locuri de muncă
stabile. Impactul declinului economic al acestor oraúe la nivelul
comunităĠii de romi a fost minim, deoarece ei au fost úi au rămas
complet excluúi de pe piaĠa forĠei de muncă formale, salariate.
88

Din diferite motive (discriminare, lipsa reĠelelor de cunoútinĠe úi

rudenie, existenĠa TBC-ului), romii nu au urmat structura ocupaĠională al
românilor:
“ğiganii de aici nu au lucrat în mină, dar cei de la Baia Mare au
lucrat, îĠi trebuie câte o cunoútinĠă ca să lucrezi acolo...” (localnic)
“La Sighet, dacă ar merge băiatu’ să lucreze, dacă nu are un miez
de cunoútinĠă să-l ajute, nu poate să lucreze... îĠi cere să le dai... úi le dai
úi te aruncă afară... în úomaj... úi uite aúa... Ġiganii nu o lucrat în mină,
că erau bolnavi, au avut TBC...” (localnic)
În perioada ceauúistă, principalele ocupaĠii ale romilor au fost:
 confecĠionarea scocurilor pentru case: “Ġiganii făceau ciotorne,
acum nu mai prea fac pentru că nu are lumea bani úi nu ai unde
munci, nu ai nimica, pici din picioare, numai că nu îĠi vine să
dai la altul în cap” (localnic);
 colectarea materialelor refolosibile (sticle, cartoane): “Ġiganii nu
au făcut niciodată naveta la Sighet, nu au fost angajaĠi, noi
lucram... adunam sticle, mergeam cu căruĠa după sticle, le luam
de la oameni pe mărfuri... cu autorizaĠie că, dacă te prindea
fără autorizaĠie, te băga la puúcărie” (localnic);
 producĠia de cărămidă: “Ġiganii făceau cărămidă pe vremuri
pentru oameni úi pentru CAP” (localnic); “toĠi mergeam úi
făceam cărămidă, mergeam vara pe la CAP-uri, cu toata
familia, noi, copiii, amestecam lutul cu picioarele, alergam úi
săream toată ziua să amestecăm pământul... făceam mii de
bucăĠi, făceam bani mulĠi... eram 8 copii, câteodată munceam
numai pe mâncare...” (localnic).
OcupaĠiile actuale ale romilor sunt:
 micul comerĠ, informal: “după revoluĠie, făceam biúniĠă,
comerĠ, am mai vândut Ġigări... te-ai mai descurcat, úi atunci o
fost mai bine. Unii dintre ei mai merg în Bucureúti úi aduc de
acolo marfă, că este mai ieftină, de pe la Europa, marfa mai
căutată” (localnic);
 creúterea animalelor, în special a cailor: “toĠi Ġiganii noútri au
cai, după aia trăiesc”; “aici, Ġiganii se ocupă cu creúterea
cailor, sunt cai care nu vor trage, pe care ei îi iau ieftini, apoi îi
 89

învaĠă să tragă, îi obligă úi după aceea îi vând, fac biúniĠă cu

cai...” (localnic);
 tăierea lemnului: “fratele primeúte ajutor social, alocaĠii úi mai
merg prin pădure, dar dacă îi prind îi mai bagă úi prin puúcărie,
acum are un proces úi l-o condamnat pentru vreo două lemne úi
trebuie să facă puúcărie... úi ginerele are proces... úi o să meargă
în puúcărie... pentru două lemne úi cu ce să trăiască... úi alĠii care
fură úi fac afaceri, pe ăia nu-i bagă... úi românii fură lemne, dar ei
pe o uúă intră pe alta ies... iar ăútia care fac miliarde...”
(localnic); “unii se duc în pădure, taie lemne cu securea…”
(localnic);
 confecĠionarea scocurilor: “dar acum e din ce în ce mai rău... că
nu ai unde să te angajezi... apoi am mai făcut ciotorne...”
(localnic); “aici în sat numai vreo câĠiva útiu să facă
ciotorne...” (localnic);
 colectarea materialelor refolosibile: “am adunat fier vechi”;
“adunăm cartoane de la oameni”;
 prestarea de servicii, cum ar fi spartul nucilor: “...o umblat după
nuci... apoi făceau biúniĠă cu vase din acestea, cu casolete,
farfuriile astea le-am moútenit de la părinĠi” (localnic); “úi
ducea nuci, aici spărgeam nucile, cu nucile se merita să te duci
cu ele, până la Bucureúti mergeau... într-un timp veneau aici cu
maúinile, úi adunau nuci úi dau bani sau oale...” (localnic);
 intermediere pe piaĠa acĠiunilor: “alĠii se ocupă cu acĠiuni,
cumpărau de pe la Ġărani úi le vindeau la cei mai mari care
útiau ce să facă cu ele” (localnic).
Numărul emigranĠilor în străinătate este minim în rândul romilor,
datorită lipsei de resurse financiare úi a capitalului relaĠional:
“La noi, Ġiganii nu sunt plecaĠi în străinătate, cu ce să pleacă?
...unde să pleacă?... trebuie să ai cunoútinĠe.” (localnic)
Datorită instabilităĠii ocupaĠionale, nivelului educaĠional scăzut úi
lipsei de calificare, majoritatea dintre ei au nevoie de asistare socială
permanentă sau temporară: “nu e nimeni din familie angajaĠi, nici copii,
nici gineri, nici nimic…” (localnic); “...alĠii sunt cu ajutor social... vreo
20 au ajutor social...” (localnic); “...răbdam foame... úi, dacă te rogi de
90

primarul să te ajute cu ceva, zice că nu poate...” (localnic); “noi avem

ajutor social, am primit 1370000 ROL” (localnic); “noi nu avem pensie
deloc, deúi am fost úi am umblat să obĠinem pensie pentru că am dat bani
la stat când am adunat sticle” (localnic); “eu nu am nimic, nici pensie,
nici ajutor social, úi sunt bolnavă úi tot... úi primarul acesta este un câine
de om, el a hotărât la cine să dea, úi nici la ăla care dă, nu-i dă tot
ajutorul, în loc să dea la ăla necăjit... că doar câĠi o trimis de prin alte
Ġări să dea ajutoare... dar ei între ei úi-o împărĠit...” (localnic)
Majoritatea dintre ei nu au calificări: “eu nu útiu nimica, să scriu úi
să citesc, dar soĠul útie... útiu aúa, din cap matematică... totuúi útiu pentru
mine úi mă descurc...” (localnic); “majoritatea celor de vârsta mea, mai
ales femeile, nu útiu carte...” (localnic); “chiar dacă nu útie carte, este
deúteaptă, cu o vorbă nu o înceluie nimeni...” (localnic); “bărbaĠii noútri
au permis de conducere... sunt mai mulĠi în sat.” (localnic)

5. Concluzii
Comunitatea romilor cărămidari din Sat ùugatag este o
comunitate integrată úi acceptată de către majoritari. Numărul mare al
căsătoriilor mixte úi lipsa oricăror conflicte etnice sunt indicatori
elocvenĠi în acest sens. Romii sunt dispersaĠi printre majoritari, nu
există diferenĠe între casele românilor úi ale romilor úi sunt asistaĠi
social în egală măsură (“sunt úi o grămadă de români care iau ajutor
social...” (localnic)).
Din punct de vedere ocupaĠional însă, au fost úi există mari
diferenĠe. Românii au fost total integraĠi pe piaĠa forĠei de muncă,
majoritatea au fost salariaĠi înainte de 1989 úi au devenit agricultori de
conjunctură după 1989.
În cadrul comunităĠii de romi, după 1989, reconversia
ocupaĠională a fost minimă. Romii au fost úi au rămas în continuare
excluúi de pe piaĠa forĠei de muncă. Principalele ocupaĠii sunt complet
informale, independente, sporadice, iar uneori la limita legalităĠii.
Romii sunt într-o permanentă situaĠie de adaptare úi readaptare la
nevoile pieĠei, de identificare continuă a niúelor ocupaĠionale. Se trece
astfel de la colectarea de sticle la colectarea de cartoane, de la
 91

comerĠul cu oale la “biúniĠa de Ġigări”, de la producĠia de cărămidă la

tăiatul lemnelor.

4.5. Sat Sector, Comuna Ulmeni, judeĠul Călăraúi

1. Descrierea comunei
Comuna Ulmeni are o populaĠie de aproximativ 5300 de persoane
úi are un singur sat în componenĠă, satul Ulmeni, úi mai multe zone:
Sector, Ulmeni centru, Tauúanca úi Valea Nucúoarei. Din punct de vedere
al formei principale de relief, comuna Ulmeni se încadrează în categoria
câmpie. Comuna Ulmeni are reĠea de apă potabilă, dar nu are úi sistem de
canalizare. Structura etnică a comunei cuprinde români (60%), romi,
dintre care rudari (30%) úi “Ġigani romanizaĠi”(10%). Comuna se află în
apropierea oraúului OlteniĠa, pe úoseaua de legătură dintre OlteniĠa úi
Călăraúi.
La nivelul comunei s-au desfăúurat în ultimii ani câteva proiecte
destinate în special copiilor de etnie romă (rudari úi Ġigani):
x un proiect coordonat de către Institutul NaĠional pentru
Dezvoltare Curriculară, SLO (Olanda) úi Centrul EducaĠia
2000, care îúi propune îmbunătăĠirea situaĠiei extrem de dificile
a copiilor romi din România, prin implementarea unui model de
dezvoltare úcolară, facilitarea schimbării instituĠionale úi
stimularea participării elevilor úi a părinĠilor de etnie roma la
viaĠa úcolară. Grupul-Ġintă este reprezentat de copii de etnie
romă úi familiile lor;
x proiectul "UniĠi pentru viitorul copiilor", în valoare de 41.700
euro, coordonat de către DirecĠia Generală de AsistenĠă Socială
úi ProtecĠia Copilului Călăraúi, realizat în colaborare cu DirecĠia
de Integrare Europeană, Dezvoltare Regională úi RelaĠii
Externe din cadrul Consiliului JudeĠean Călăraúi în domeniul
protecĠiei copilului, având drept obiective preîntâmpinarea
instituĠionalizării copiilor abuzaĠi, neglijaĠi úi exploataĠi.
Proiectul s-a desfăúurat în 20 de comune ale judeĠului Călăraúi
(câte 30 de familii în fiecare comună). Criteriul de selecĠie
principal a fost statistica privind numărul de dosare întocmite în
92

baza OrdonanĠei 416/2001, comunele fiind alese în ordinea

descrescătoare a numărului de dosare existente.

2. Descrierea comunităĠii de romi. Istoric, caracteristici

La nivelul comunei se află două categorii de romi: Ġiganii úi
rudarii. Comunitatea rudarilor este concentrată în zona “Sector” sau
“Rudărie”. Aici trăiesc aproximativ 1200 de romi, dintre care
aproximativ 50 de familii sunt familii mixte, români úi rudari.
Aproximativ 2% dintre rudari sunt dispersaĠi printre zonele de
români.
Rudarii vorbesc doar româneúte úi se declară oficial ca fiind de
naĠionalitate români.
“Romii (rudari úi cărămidari) sunt veniĠi aici prin 1860-1870,
fiind Ġigani paúnici, stabilind alianĠe úi rudenii cu românii.” (localnic)
Conform Recensământului din anul 1930 la nivelul comunei
Ulmeni, erau înregistraĠi doar 64 de Ġigani, pentru ca la nivelul
Recensământului din anul 1966 să nu mai fie înregistrat niciun Ġigan,
deoarece aceútia au început să se declare români.
Despre rudari, localnicii români spun ca “ar fi niúte moldoveni
mai săraci”, care au fost aduúi pentru a munci pământurile boierilor:
“Se zice că, acum cam 100 de ani, în centrul satului era o bancă
úi tata-mare, care era ca un fel de reprezentant al Ġiganilor, lua iarna
de la boieri... de la Calomfirescu, Lăzărescu, úi vara lucrau pentru ce
mâncau iarna, până la colectivizare în 1947, toată balta din ùpanĠov
au fost pământurile boierilor úi a regelui... úi au dat pământul la
amărâĠi...” (localnic) “Bunicul meu a vândut un pogon de pământ pe
o tavă de plăcintă, erau mulĠi copii, era foamea mare... ” (localnic)

3. OcupaĠii ale romilor

Din perspectiva structurii ocupaĠionale, putem identifica trei
perioade:
 perioada preindustrială - începutul secolului până în anii
1960/70;
 93

 perioada de plin comunism;

 perioada postcomunistă.
În perioada preindustrială úi precolectivistă, principalele ocupaĠii
ale romilor au fost munca în agricultură úi cărămidăria:
“Noi suntem rudari cărămidari, strămoúii noútri úi părinĠii noútri
au făcut cărămidă.”
“Plecam la cărămidă prin Oltina, toĠi útim să facem, de pe la
vârsta de 14-15 ani, toĠi făceam cărămidă, luam cu tiparul... luam la
frământat, făceam cărămidă pe mâncare... acum nu mai are nimeni
niciun cuptor.” (localnic)
“Am făcut cărămidă până pe la colectivizare, când au mai început
serviciile... e muncă grea, muncă de pământ, să îl înmoi, să-l sapi, să-l
torni... ”(localnic)
Perioada de plin comunism este caracterizată prin procesul de
úcolarizare, calificare úi integrare pe piaĠa muncii formale salariale a
rudarilor:
“Înainte de 1989, majoritatea rudarilor erau angajaĠi, aproape
100%, făceau naveta la OlteniĠa, la turnătorie... la Ulmeni, la
Întreprinderea Socialistă pentru Creúterea úi Îngrăúarea Porcilor
(ISCIP) erau 500 de muncitori, acesta era abatorul care alimenta tot
Bucureútiul... până în 1990, când a fost privatizat, apoi a fost luat úi s-a
lucrat cu un număr redus... deocamdată nu l-a luat nimeni... a fost úi
úantierul naval din 1974 până în 1984... femeile lucrau la Filatura
OlteniĠa, s-a mai lucrat la Valea Roúie la conservărie, iar o altă parte
dintre romi lucrau la CAP în agricultură sau erau cărămidari. ”
(localnic)
“Eu am lucrat 12 ani la úantierul naval úi 17 ani la combinatul de
porcine... am început de la 16 ani, am încheiat cartea de muncă cu 32 de
ani munciĠi... ” (localnic)
“Aici a fost al doilea abator pe Ġară, a fost unul la Timiúoara úi
apoi al nostru...”
“Erau úi la construcĠii, la silozuri, pe vremea lui Ceauúescu...”
(localnic)
94

Rudarii din Ulmeni consideră că în perioada comunistă ei au

beneficiat de o serie de avantaje:
“Pe vremea lui Ceauúescu era bine pentru că se dădea făina pe
copii, românii luau cu kilogramele, iar noi, rudarii, cu sacii pentru că
aveam copii, Ġineau cu copiii... ” (localnic)
“Noi ne-am descurcat aici pe plan local.” (localnic)
Perioada postcomunistă este perioada declinului economic al zonei,
datorat falimentării tuturor agenĠilor economici de la nivelul comunei
(Combinatul pentru Creúterea Porcinelor, CAP) úi al oraúului OlteniĠa
(combinatul, fabrica de textile):
- creúterea numărului de úomeri úi a populaĠiei active subocupate:
“la noi în comună este aceeaúi situaĠie, úi români, úi Ġigani, nimeni nu
are unde să lucreze” (localnic); “eu am lucrat din 1971 ca măcelar la
abator, aici, la noi, până în 2002, apoi un an am avut úomaj, acum
primesc ajutor social, am 53 de ani” (localnic); rată ridicată a úomajului
în rândul populaĠiei active, calificate úi cu experienĠă de muncă, dar
aflată la vârsta de peste 40 de ani: “eu am fost 30 de ani úofer, până în
anul 2000, am úi calificare de tinichigiu” (localnic);
- începutul procesului de reconversie profesională: “când au fost
reduse locurile de la OlteniĠa, am fost concediaĠi noi, cei din mediul rural,
mai întâi, nu conta, români sau rudari.... pentru că a fost făcută o
úmecherie cum că noi cei din mediul rural am cerut să fim lăsaĠi să ne
muncim pământul, dar nu a fost adevărat... am făcut un memoriu úi am
ajuns până la AgenĠia de Dezvoltare úi la Ministerul Muncii. Apoi ni s-au
dat plăĠi compensatorii... dar a fost vai de mama noastră. ”(localnic) “Unii
dintre tineri sunt calificaĠi ca tâmplari, am lucrat la tâmplăria mare la
OlteniĠa, între 1997 úi 2000, mai erau încă 7-8 de la noi din sat... apoi
am lucrat la Bucureúti, cu carte de muncă... apoi am lucrat la sapă,
veneau patroni dintr-ăútia care aveau mai mult pământ de pe sate úi de
aici, din centru, din rudărie, se aduna lumea, pe la 5 sau 6 pleca maúina
pentru sapă” (localnic);
- intensificarea migraĠiei internaĠionale: “începe migraĠia în
străinătate, sunt úi rudari, úi români plecaĠi în Spania ca măcelari”
(localnic); “majoritatea măcelarilor de la noi din sat sunt plecaĠi în
Spania, aici la noi, comunitatea de romi este... sunt foarte corecĠi úi
 95

pregătiĠi, avem vreo 30 de băieĠi măcelari plecaĠi cu contract în Spania,

au plecat pentru un an de zile, dar cu contract pentru o perioadă
nedeterminată... toĠi într-un loc, în două abatoare, unul la Cirona altul
în apropiere... au văzut la televizor că se caută măcelari în Spania úi au
plecat la Bucureúti úi mai avem femei care sunt plecate de vreo lună de
zile la căpúuni, tot prin contracte de muncă... pentru 3 luni sau 6 luni...”
(localnic);
- creúterea numărului de asistaĠi social: “sunt aproximativ 135 de
dosare aprobate pentru ajutor social, din 486 de gospodării, adică
aproximativ 1500 de persoane” (localnic); “la ajutor social au fost 220
de dosare, dar s-au redus din ei... au apărut modificări ale legii úi au
mai tăiat din dosare... cei care depăúesc un hectar, cei care primesc bani
pentru handicapaĠi...” (localnic); “lucrez la primărie, cu contract de
colaborare, suntem 4 rudari úi 6 români care lucrăm la primărie la
salubrizare...”;
- creúterea numărului pensionarilor de boală úi a pensiilor
“cumpărate” înainte de vârstă: “eu sunt zidar úi am lucrat la OlteniĠa la
fabrica de zahăr ca muncitor calificat, zidar, apoi am lucrat la Braúov,
am avut serviciu până acum 2 ani, iar de doi ani sunt în pensie de
boală...” (localnic);
- situaĠia cea mai dificilă o au persoanele care mai au doar câĠiva
ani până la pensionare: “mie îmi mai trebuie 6 luni, până la pensie, ce
mă fac că nu am ajutor social, are soĠia mea pensie de CAP, dar mă úi
bate uneori, îmi da cu vătraiul în cap... zice că ea mă Ġine, eu tac, nu zic
nimic, acum m-am învăĠat să fac focul... úi mai multe” (localnic); “păi úi
noi, ăútia bătrânii, ce ne facem?... ăútia care mai avem un an doi până la
pensie”;
- ieúirea de pe piaĠa muncii formale, salariate úi orientarea spre
diverse niúe ocupaĠionale, cum ar fi colectarea materialelor refolosibile:
“momentan sunt câteva femei care au fost date afară de la ajutoare, iar
cei de la forĠele de muncă le-au angajat aici “la bidoane” unde
colectează sticlele de plastic úi le sortează... sunt angajaĠi bărbaĠi care
merg la gropile de gunoi de pe Glina, iar femeile doar sortează sticlele
de plastic pentru o firmă germană... dar pe fetele astea le-au Ġinut numai
câteva zile”; “eu cu soĠia avem 500 de mii úi avem o fată de 29 de ani
care este handicapată úi acum nu ne mai dă pensie de îngrijitor că zice
96

că avem ajutor social, eu am lucrat ca mecanic de utilaj greu... la IMG

Bucureúti, veneam la două săptămâni acasă... până în 1989 am lucrat la
Bucureúti... am fost de două ori concentrat la Casa Republicii... apoi am
lucrat ca zidar la unul úi la altul aici în sat...” (localnic);
- trecerea la munca zilieră în agricultură úi la agricultura de
subzistenĠă: “rudarii au primit pământ... doar cei care au lucrat la CAP”
(localnic); “eu am un singur pogon după ce am slugărit o viaĠă întreagă
la CAP úi úi ală este rău pentru că nu am obĠinut 15 rânduri de porumb”
(localnic).
Toate aceste transformări au accentuat procesul de pauperizare
constantă a populaĠiei: “noi facem foc cu lemne úi cucută, coceni de
porumb” (localnic); “la oraú nu mai putem să ne ducem pentru că nu
avem bani de maúină” (localnic); “până anul trecut am avut úi clasele 9
úi 10” (localnic); “noi ne batem pe fasole, mai avem varză murată,
jumări...” (localnic); “noi majoritatea tăiem porc, că aúa e tradiĠia, mai
cumpărăm câte o oaie de la români.” (localnic)
Din lipsa perspectivelor de dezvoltare, una dintre ideile localnicilor
este reîntoarcerea la tradiĠie, la producerea de cărămizi: “noi am propune
să ni se aducă niúte unelte, niúte agregate, pentru că noi avem niúte
oameni foarte muncitori, foarte pricepuĠi úi avem úi mal cu lut unde ne
putem desfăúura activitatea pentru cărămidă” (localnic); “romii noútri
sunt foarte muncitori úi vor să-úi facă că au copii, au familie.” (localnic)
SituaĠia economică în care se află rudarii este percepută de către
aceútia ca fiind fără ieúire. Oamenii se simt neajutoraĠi, discriminaĠi úi au
aúteptări ridicate faĠă de autorităĠi, despre care cred că sunt total
dezinteresate faĠă de situaĠia lor: “cei de la administraĠia din mediul rural
îúi fac de cap, face cum vrea ei...” (localnic)
“Eu am impresia că cei de la forĠele de muncă sunt mână în mână
cu cei de la firma germană, pentru că dacă angajezi pe cineva fără loc
de muncă primeúti bani de la stat... probabil au luat ei banii... ”
(localnic)
Din cauza disperării, devin foarte uúor victime ale angajatorilor:
“I-au luat pe vreo 60 de persoane, i-a luat la Bucureúti, dânsul s-a
angajat la un patron că aduc o echipă de 10-15 oameni... úi au promis că
dau 500 de lei pe zi sau 400 úi o masă... o primeam la 12, dar era vai de
 97

mama ei... dimineaĠa la 5 venea maúina, toată ziua făceam zidărie la

patron, pe Mihai Bravu, cel care ne-a dus ce este el vinovat?... că úi-a
făcut o firmă, dar firma a fost vândută, am fost vreo 30. SoĠul ei úi-a tăiat
degetul... deúi suntem foarte buni muncitori úi la munca de jos... nu avem
unde munci ca să poĠi să câútigi o bucată de pâine că avem copii.
”(localnic)
Una dintre strategiile pe care o adoptă rudarii pentru îmbunătăĠirea
situaĠiei lor economice este implicarea activă în politică: “ieri 500 de
persoane am dat buletinele ca să devenim membri ai Partidei Romilor,
avem un lider local, care este la Partida Romilor, am fost vizitaĠi deseori
de cei de la Partida Romilor... avem 3 consilieri locali la nivelul
primăriei, suntem foarte uniĠi, am avut úi 4, úi 5 consilieri...” (localnic)

4. Concluzii
Comunitatea rudarilor din “Sector” este o comunitate compactă.
Majoritatea bărbaĠilor de vârstă activă au diverse calificări úi au
experienĠa muncii salariate în diferite întreprinderi din comună úi din
oraúul OlteniĠa. După revoluĠie, majoritatea rudarilor úi-au pierdut
locurile de muncă, iar situaĠia lor economică s-a înrăutăĠit. Cei mai mulĠi
practică în prezent agricultura de subzistenĠă sau au devenit zilieri în
construcĠii sau în agricultură. O altă parte însemnată sunt asistaĠi social.
Rudarii se simt o comunitate unită, vulnerabili úi uúor de manevrat
din punct de vedere politic. Comunitatea este bine organizată pe criteriul
apartenenĠei politice la Partida Romilor. Aúteptările lor se îndreaptă spre
liderul lor politic.
Pe de altă parte, fiecare încearcă să îúi îmbunătăĠească propria
situaĠie economică prin adaptare úi readaptare permanentă la cerinĠele
pieĠei forĠei de muncă. Se practică migraĠia pentru muncă în străinătate
(Spania), aceasta fiind percepută ca o adevărată formulă de succes.
 CAPITOLUL 5
STRATEGII INDIVIDUALE DE REUùITĂ

Am făcut un liceu de filologie úi acolo mi s-a deschis apetitul

pentru útiinĠele sociale; eram destul de bun în partea umanistă a
educaĠiei, în partea de real eram chiar “varză”. Norocul meu în úcoală a
fost úi faptul că am avut parte de “dascăli” adevăraĠi, oameni care, pe
lângă că îĠi transmiteau informaĠii, îĠi mai deschideau úi capul în
chestiuni de viaĠă.
Interesul pentru filologie a fost aúa, natural úi indus în acelaúi timp
de profesorii umaniúti pe care i-am avut în úcoala generală... Da, citeam,
citeam foarte mult la vremea aia úi m-am dus la un profil unde să-mi
cultiv dorinĠa de a citi úi spiritul liber (pe care Ġi-l dă filologia). Am făcut
filologie clasică, greacă, latină, dar úi limbi străine... úi matematică
aveam o oră pe săptămână, ceea ce mie îmi convenea, o oră de fizică, una
de chimie, deci era pe sufletul meu.
Bun, pe urmă am dat la facultate la AsistenĠă Socială. Primul an
când am dat pe măsuri afirmative în Bucureúti (al patrulea după ce am
terminat liceul) am luat, eu dând primii trei ani în Iaúi la facultate; uram
Bucureútiul, considerând că în Bucureúti nu mă pot adapta. A fost însă o
chestiune ciudată petrecută în ultimul an în Iaúi: eu nu am dat acolo pe
locurile pentru romi; cu toate acestea, când
mi-am retras dosarul - după ce fusesem declarat respins - pe el scria mare
ğIGAN! Nu útiu, úi chiar ca nu cred că cineva m-a respins pe acest
criteriu, útiu însă că acest lucru m-a afectat destul de tare...
....
Am terminat facultatea în 2002, da, úi am continuat apoi master,
politici sociale europene, se purta úi încă se poartă, după care am făcut un
master la Universitatea din Malta, în diplomaĠie. La doctorat încă nu m-
 99

am dus, sper să mă duc de anul ăsta, dar depinde, pentru că, sincer, mă
simt úi un pic obosit...
Ei bine, de prin 1999-2000 am început să lucrez în AgenĠia
“Împreună”, bine, înainte având tot felul de job-uri.
....
Prima úi prima dată cred că am lucrat ca ospătar, vara, pe litoral. Se
scoteau bani frumoúi, eu provenind dintr-o familie nu modestă, foarte
modestă.
Tata lucra în port, mama era femeie de serviciu, în timpul liber
vindea seminĠe în faĠă la Combinatul Siderurgic de la GalaĠi, ca să aducă
mai mulĠi bani, noi fiind patru fraĠi, eu cel mai mic. ToĠi mergeam la
úcoală, toĠi cu nevoi destul de mari, în paralel făceam úi Liceul de Muzică
toĠi úi costurile erau enorme pentru educaĠie. Tata avea 7 clase, mama
analfabetă, însă mama a învăĠat să scrie úi să citească cu mine. Mama úi-a
dat seama că singura mea calitate era ambiĠia, altceva, vreo calitate
majoră, nu am, da, úi nativ, úi zodiacal sunt foarte ambiĠios. Dacă mă faci
prost, îĠi arăt că nu e aúa. ùi mama a învăĠat să scrie cu mine, pentru că
eram foarte leneú, úi mama: “...îĠi arăt că eu pot úi tu eúti prost”.
ùi atunci muream úi munceam úi mai mult; úi, uite aúa, am învăĠat
eu să scriu úi să citesc mult mai repede decât o făceam poate în mod
normal. După aceea mama s-a lăsat, doi ani de zile nu a mai lucrat doar
pentru a avea grijă de mine, pentru că am fost o fire extrem de rebelă úi
superalintat. Mă trimitea la úcoala de muzică úi eu mă duceam prin piaĠă
pentru ca nu aveam chef, lucru pe care mama l-a rezolvat atunci când a
zis că “trebuie să aibă grijă de băiat”.
.....
Aveam instrument, violoncel, úi-l uram din tot sufletul, úi, uite, 7
ani am făcut, dar dacă mă mai pui acum să mai cânt nu mai útiu, pentru
că nu l-am făcut cu tragere de inimă, ci l-am făcut pentru că mama mă
împingea de la spate. De unde pasiunea mamei pentru muzică? E o
adevărată poveste úi cu asta. Înainte de a se căsători, mama a avut un
prieten care cânta úi úi-a dorit ca úi copiii ei să cânte. Bine, deci noi nu
am făcut, să zicem aúa, lăutărie sau ceva de genul ăsta, cântam în
timpul liber, la mine în casă fiind o casă de melomani tradiĠionali... să
100

zicem aúa. Noi cântam muzică clasică, prin 1987 am început să cântăm
muzică jazz, chiar făcusem o formaĠie care se numea “Jazz 87”, în care
eram copii din trei familii, toĠi Ġigani. ùi s-au luat úi premii..., era o
întreagă nebunie. Mama s-a gândit că în felul ăsta ne modelează, că
muzica te modelează, arta în general te modelează, mama a zis: “Nu,
copiii mei trebuie să simtă, să fie, să nu útiu ce...” úi ea a fost cea care
a împins de la spate toată chestia asta úi atunci, prin ‘95, am terminat
liceul. În liceu eram foarte bun în latura umană, în real luam 5 de..., de
fapt, nu de milă, că eram condiĠionat: dacă luam sub 8 în uman, mă
taxau úi realiútii.
Da, plus că eram olimpic, eram..., făceam parte din echipele de
dezbateri oratorice, eram reprezentant în echipa naĠională.
ùi aveam un statut privilegiat în liceu, cu toate că eram un copil
mai mult decât modest, dar am avut parte de dascăli foarte buni, nu de
profesori, de dascăli. ùi în 1995 am terminat liceul, am dat la facultate,
fără pregătire, că nu-mi permiteam. Nu am luat. Tata începuse să facă
presiune úi-l înĠeleg, era destul de greu să Ġină o casă. Mama aducea úi
ea bani în casă, dar nevoile erau foarte mari, 4 băieĠi, toĠi mari.
Fiecare trebuia să-úi facă un viitor. Doi fraĠi de ai mei au lucrat úi
înainte de 1989, după finalizarea úcolii profesionale, liceu úi aúa mai
departe.
ùi al doilea an nu am luat, iar tata a început să pună presiune úi
mai mare, mama era cea care mă apăra întotdeauna úi care ascundea
bani ca să îmi dea mie. Eram de acum flăcău, aveam 19 ani úi îmi
trebuiau bani să ies cu o fată, să beau un suc, să-mi iau un pachet de
Ġigări úi mama punea bani deoparte.
Al treilea an nu am luat iar, da, úi am ajuns la concluzia: “Sunt
prost! Nu pot! Gata!” Îmi era úi mie ruúine. ùi am zis: “...gata, mă
apuc de muncă.” ùi m-am făcut redactor muzical într-un radio local,
Radio Alpha.
Eu am crescut în două lumi, dacă pot să spun aúa, lumea romă úi
neromă... nu că mi-am dorit asta, ci pentru că tatăl meu, la un moment
dat, ne-a scos din Ġigănie. Valorile lui erau altele, el îúi dorea altceva
pentru copiii lui. El a zis: “Copiii mei nu trebuie să înveĠe să facă
 101

afaceri, să vândă, să cumpere, copiii mei trebuie să se ducă la úcoală.”

Tata a rămas orfan la 14 ani, plus că istoria familiei lui a fost destul de
tumultuoasă. Rămânând orfan, cam toĠi i-au dat cu úutul, el, cel mai
mic din familie, s-a descurcat singur. Din acel moment, el a zis:
“Familia mea, nu sunt fraĠii mei, sunt doar soĠia úi copiii mei úi nu mă
las influenĠat, eu mă mut”. El s-a mutat în casa în care stăm úi acum.
Asta nu înseamnă că nu ne întâlneam cu cei din familie, la chefuri,
botezuri, evenimente de familie etc.
....
Tatăl meu nu ne-a învăĠat limba romani, zicea: “la ce îĠi trebuie
Ġie limba romani”, dar în acelaúi timp nu uita că eúti Ġigan úi ca să
reuúeúti în viaĠă trebuie să fii de două ori mai bun decât un român”,
“poĠi să duci un român în spate 10 ani, când îl pui jos tot Ġigan te faci.”
Aste sunt chestii pe care le-am învăĠat de la tata.
...
Atunci eram chiar supărat pentru că dacă veneai tu la tata úi îi
ziceai: “Nea Mircea, cum se spune în Ġigăneúte... nu útiu ce?” îĠi
spunea, mie nu-mi spunea. Noi am reuúit să furăm, că atunci când
venea familia lui la noi în casă vorbeau Ġigăneúte. Sau dacă venea
cineva la noi úi mama uita să aducă dulceaĠă, el îi spunea în Ġigăneúte
să nu se simtă prost că a uitat chestia aia. Sau când înjură tata, mai ales
când sunt nepoatele în jur, înjură în Ġigăneúte. Cam astea au fost la
GalaĠi, în rest, în cartier, eram o familie foarte bine văzută, pentru că,
útii, mai sunt certuri între vecini úi tata nu se băga, toată lumea útia că
tata lucrează acolo, că mama vinde seminĠe, toată lumea útia, niciodată
nu ne-am ascuns. Era familia aia respectuoasă cu toată lumea, dacă
puteam să ajutăm, ajutam. În rest, cu prietenii mei, nu există diferenĠe
între familie úi prieteni, între fecior úi prieten, deci noi avem o mulĠime
de taĠi, o mulĠime de mame.
...
Înainte de ‘89 funcĠiona sistemul de repartiĠie, care a funcĠionat o
perioadă úi după, până când au început închiderile de fabrici. Apoi era
sistemul informal, care funcĠionează úi acum. Adică: îl cunoaútem pe
102

Gheorghe, care era úef de echipă pe nu útiu unde, úi ăla vorbea mai
departe. Deci era reĠeaua informală care funcĠiona foarte bine.
Îmi aduc aminte că a fost fratele meu odată la forĠele de muncă,
să-úi găsească un loc de muncă, el făcea atunci liceul la seral, úi i-au
dat încărcător-descărcător la un depozit de legume úi fructe. Când a
auzit, mama mea a zis: ”Băiatul meu? Nimic!” úi pe urmă a reuúit
printr-o reĠea informală să-l angajeze într-o întreprindere destul de
mare din GalaĠi. După care fraĠii mei, doi cei mai mari, au îmbrăĠiúat
cariera militară úi au plecat din GalaĠi, ei fiind marinari la bază.
Sistemul informal era baza úi este úi acum. În perioada aceea
sistemele de informare erau destul de proaste, internetul era un OZN,
exista un canal, două TV, radio úi cam atât. Acum internetul este o
sursă foarte bună de a-Ġi găsi locuri de muncă. Da, dar asta este valabil
în cazul celor care au un nivel de educaĠie ridicat úi, bineînĠeles, cei
care au acces la această sursă de informare.
Da, dar trendul cred că ăsta o să fie pentru cei pregătiĠi,
necalificaĠi or să fie din ce în ce mai puĠini. Într-adevăr, nu ai cum,
pentru că educaĠia profesională a cetăĠenilor dă puterea economică a
statului respectiv.
La acel post de radio s-a dat concurs úi am depus o temă, úi eu
eram..., dădeam discotecă undeva în afara GalaĠiului. ùtiam muzică,
útiam tot ce e nou, ce era la vremea aia. ùi m-am dus către radio.
Surpriza a fost să fiu úi acceptat. ConcurenĠa era foarte mare, erau vreo
100 úi ceva de candidaĠi pe un post, a fost o întreagă nebunie,
preselecĠii, selecĠii. ùi surpriza a fost foarte mare, bine, pe mine m-au
ajutat foarte mult dezbaterile oratorice în viaĠă, pentru că am învăĠat să
folosesc argumentul úi contraargumentul úi să am logoreea necesară
unui post de radio, mai ales că postul de radio era pe niúa tineret, gen
Radio 21.
După 4 luni de zile, după un conflict cu redactorul úef, am plecat.
Un conflict etnic, bineînĠeles, era inevitabil să se întâmple úi chestia
asta. Îmi aduc aminte ca acum: am cerut un telefon în direct, radio era
la început úi ăsta mi-a zis că: “Domne, el nu acceptă doleanĠele unui
Ġigan” úi în secunda aia mi-am depus demisia. Că: “Bă, că stai că...,”
 103

trebuia să intru în direct, că toate emisiunile erau în direct, nu era

nimic înregistrat.
....
ùi eu atunci am plecat ferm hotărât să mă angajez, nu am mai
învăĠat, apoi, în martie, ceartă puternică cu tata, care se pune în faĠa
icoanei úi zice: “Dar-ar Dumnezeu să nu iei la facultate, că eúti un
prost!” ùi eu am zis atunci: “Da? ÎĠi arăt că nu sunt”. ùi mama mi-a dat
atunci bani pentru 10 úedinĠe de meditaĠii la filosofie pentru că
psihologia o útiam. La mine la examen se dădea atunci psihologie
obligatoriu úi la alegere filosofie, algebră. Nu puteam să aleg algebra
úi m-am dus pe filosofie, eu fiind fascinat de filosofia germană. De
fapt, orele de pregătire m-au ajutat să structurez, pentru că eu útiam,
dar nu puteam să structurez, învăĠam singur. ùi tot atunci am aflat,
noroc, úi de măsurile afirmative, ele existau din 1992, dar eu nu útiam.
Am venit în Bucureúti úi am luat. Bine, eu eram ferm convins că nu iau
úi, uite, Doamne-Doamne, că am luat.
În primul an am făcut practica în câteva instituĠii din Bucureúti,
Ġinta mea fiind să vin într-o organizaĠie romă. În anul II, am venit în
perioada de practică la AgenĠia “Împreună”, sprijinit de către
coordonatoarea de practică, doamna G. Când eu am zis că vin spre
AgenĠia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, citisem despre
dezvoltare comunitară, am zis: “...da, o fi ce am citit eu oare?”
Când am venit, mă vede M. úi zice: “Te angajez!” úi mi s-a părut
extrem de ciudat, cineva te vede pentru prima dată úi zice: “Te angajez!”
Eu trebuie să vad mai întâi, îmi place, nu-mi place úi pe urmă mă
angajez. ùi i-am zis: “Mai întâi stau ca voluntar, după care discutăm”.
ùase luni de zile am venit aproape la program.
Nu aveam atribuĠii, făceam tot ce voiam. După 6 luni de zile, m-am
dus la M. úi i-am zis: “Da, mi se pare extrem de interesant, însă vreau cel
mai mic salariu.” De ce? Pentru că, repet, eram un copil mai mult decât
modest, deci eram conútient că banii, pentru mine, atunci, 3 milioane
erau bani, puteau să-mi rupă capul în două úi să cred că l-am apucat pe
Dumnezeu de picioare. Am vrut să merg pe trendul ăsta, să nu las
niciodată sentimentul de autosuficienĠă úi exista riscul - la un copil
104

amărât să-i dai o groază de bani - să ajung să cred că l-am apucat pe

Dumnezeu de picioare. Am venit pe cel mai mic salariu, deci eu aveam
salariu 1.200 mii, din care 600 mii plăteam căminul. Datorită mediei mi
se dădea loc în Regie, dar întotdeauna îl refuzam. M-am dus în Măgurele,
la 12 km în afara Bucureútiului, făceam o oră jumate până la facultate.
...ùi am pornit ca asistent în perioada aceea. Ce însemna
asistent? Făceai cafeaua la alĠii, făceai copii, chestii de..., banalităĠi, te
învârteai úi tu în jur. Dar pentru mine era o chestie fantastică pentru că
puteam să fiu în miezul informaĠiei. În momentul în care se întâlneau
“greii”, eu aveam acces la acea întâlnire úi auzeam. Nu eram parte
activă, dar auzeam úi puteam să trec prin filtrul meu tot ce se întâmpla.
M. a fost numită pe urmă în Guvern, a lăsat pe altcineva director,
nu pe mine. În momentul acela, ajunsesem deja să am primele proiecte
ale mele, nu mari, mici, foarte mici. Primul a fost de 2500-3000 de
dolari, dacă îmi aduc bine aminte, însă eram foarte mândru. În
momentul când M. a plecat, a fost vidul de putere, inerentul unei
organizaĠii mici centrate pe lider. Iar la mine atunci a fost o chestie
naturală să umplu acel vid, dar nu a fost o chestie calculată. AgenĠia
“Împreună” era o idee în care credeam, simĠeam că se întâmplă ceva,
era pe sufletul meu. Atunci mi s-a părut normal să-mi asum mai mult
decât îmi fusese dat. ùi chiar în acea perioadă, chiar dacă directorul,
formal, era altcineva, de fapt, personajul la care se raporta întreg staff-
ul eram eu. După vreo 6 luni am devenit director interimar, deci am
luat interimatul pentru director. În momentul în care am preluat
AgenĠia, am schimbat deja regulile jocului, câĠiva din staff-ul vechi au
plecat. Eram conútient că aúa avea să se întâmple, pentru alĠii am pus
presiune să plece, astfel ca am devenit director plin. Am rămas eu úi I.
În momentul acela AgenĠia era aproape fără bani, avea doar un
nume în lumea romilor, deci în afara romilor nu se útia de AgenĠia
“Împreună”. Asta se întâmpla în septembrie 2001. Am lucrat cu I. 6
luni de zile... úi am reclădit AgenĠia, am reclădit echipa, am refăcut
strategia, am căutat niúa de dezvoltare.
Cam toată lumea făcea acelaúi lucru atunci, dar eu am zis nu úi
am creat ca niúă de dezvoltare “Accesul pe piaĠa muncii”. Mari certuri
 105

cu membrii fondatori, că distrug filosofia AgenĠiei ú.a.m.d. Eu am zis:

“Nu. Ăsta e trendul pe care merg”. Primul program pe ocupare în
2002, “Bursa locurilor de muncă pentru romi”, a devenit politică de
stat. Apoi alte trei pe ocupare.
...
Marile chestii pe care le-am provocat atunci au fost învăĠând úi
înconjurându-mă de oameni care să sprijine, de consultanĠi, marea
majoritate neromi, dar cu experienĠă în comunităĠile de romi. Repet,
dar sumarizez, am plecat de unde am plecat úi am ajuns aici. În spate
multă muncă, 7 ani de muncă, 14 ore de lucru pe zi, uneori úi mai
mult. Au fost persoane care au crezut în mine necondiĠionat, ceea ce îĠi
dă stabilitate. Bordul nu m-a controlat, ci s-a asigurat că înĠeleg foarte
bine ceea ce vreau să fac, iar în momentul în care ei au văzut că eu útiu
ceea ce vreau să fac, au zis: “Fă-o!”
În momentul în care am zis programe de ocupare: Bursa locurilor
de muncă, nici nu se auzea de aúa ceva. În perioada aceea, erau aúa
dese anunĠurile cu “angajăm, exclus romi” că-Ġi venea să te împuúti. ùi
sunau cam aúa: “Nu sunteĠi calificat”, “SunteĠi supracalificat” sau
“Tocmai s-a ocupat”. Depinde de caz, dar întotdeauna existau. ùi
atunci m-am uitat la bursa locurilor de muncă pentru celelalte categorii
de persoane defavorizate (femei, persoane cu dizabilităĠi) pentru care
exista precedent úi am zis: “Ok, hai să facem úi pentru noi”.
Din Facultatea de Sociologie, cam marea majoritate au fost
voluntari la început, deci sistemul nostru de recrutare cam ăsta e. Apoi îi
trimitem la trainning-uri pe care le oferim noi sau îi trimitem în altă
parte, ca voluntari, după care îi luăm úi le oferim úi un contract, în
funcĠie úi de posibilităĠile pe care AgenĠia le avea în acel moment.
Eu cred, personal, în teoria conform căreia pot să investesc în
omul simplu, care este de fapt principalul beneficiar al programelor
noastre. Din punctul meu de vedere, cercul dependenĠei, pentru cei
care nu au acte de identitate, trebuie rupt de accesul lor pe piaĠa
muncii. Dacă generez venit, generez úi surse necesare pentru educaĠie,
sănătate ú.a.m.d. Dacă nu generez venit, întăresc cercul dependenĠei.
Asta a fost filosofia mea de început...
106

Ca o recapitulare la recapitulare, din punct de vedere profesional,

ca investiĠie în mine, sunt la jumătatea drumului, clar că vreau mai
mult. Eu am început să public în anul II de facultate úi acum sunt
autor, coordonator, coautor la vreo 9-10, dar eu sunt nemulĠumit că,
uitându-mă în spate, de exemplu, mi-e ruúine cu ce am scris acum 5
ani, îĠi vine să te împuúti.
Acum un an m-am uitat pe lucrarea mea de licenĠă, nici 3 nu-mi
dădeam pe ea. Dezvoltarea comunitară în comunităĠile de romi,
bineînĠeles. Deci nici 3 nu-mi dădeam pe ea, dar am luat 10 cu fluierat.
Bine, acuma e vorba de subiectivismul celorlalĠi când te privesc: “Hai,
mă, e bun.” Eúti bun pe ..., eúti bun dacă te compari cu alĠii mai slabi,
dar dacă te compari cu alĠii mai buni eúti varză, iar eu personal nu mă
compar cu alĠii mai slabi. Nu-mi doresc să mă consider master of
masters. Deci cam asta este, personal, profesional sunt la jumătatea
drumului. AgenĠia nu útiu dacă o să mai crească foarte mult, pentru că
în lumea noastră este o vorbă: “Dacă vrei să distrugi o organizaĠie, dă-i
mai mult decât poate să ducă.” ùi momentan am senzaĠia ca AgenĠia a
ajuns la limita la care se poate manageria corect úi eficient ceea ce se
întâmplă.
Marea problemă este de resurse umane, romi sau nonromi, nu
găseúti oameni care să investească în ei. Suntem buni, suntem
europeni, vrem un salariu de 500 euro după ce am terminat facultatea.
Foarte bine, dar ce útii să faci? E foarte greu să găseúti oameni cu care
să construieúti. Oamenii nu mai au răbdare să construiască úi
autosuficienĠa joacă un rol major.
*
* *
Sunt din localitatea Smârdioasa, actualmente lucrez ca funcĠionar
administrativ la o firmă de pază.
ùcoala generală am făcut-o în Smârdioasa, în cei opt ani nu am
avut probleme, eu sunt Ġigan ursar, iar noi suntem mai bine integraĠi în
societate decât celelalte caste.
 107

V-am spus, nu am avut probleme, am terminat úcoala generală,

după care am plecat la Roúiori. Nu am avut note foarte bune, dar
m-am descurcat, din clasa a IV-a am avut rezultate mai bune. La
început a fost mai greu, pentru că nu fusesem la grădiniĠă.
La mine în familie doar tatăl meu făcuse úcoală, patru clase,
pentru că aúa era atunci, iar mama nu a fost la úcoală. Eu mai am încă
trei fraĠi úi părinĠii noútri au reuúit să ne Ġină în úcoli pe toĠi. Eu sunt
cel mai mic dintre fraĠi úi am fost mai ambiĠios, am mers la liceul
industrial din Roúiori, am terminat liceul úi am plecat în ùcoala
Militară de SubofiĠeri, tehnician auto.
Am făcut primul an la Roman, apoi ne-au mutat la Piteúti. În
anul 1980 am terminat úcoala aici, am obĠinut permisul auto, după care
am fost detaúat la o unitate militară de aviaĠie în Caracal. Am locuit
acolo 4 ani úi între timp m-am căsătorit.
În acest timp, toĠi fraĠii mei au făcut úcoala, liceu sau úcoală
profesională, s-au angajat, s-au căsătorit, acum au copii úi fiecare este
bine.
...Am obĠinut un post de tehnician auto la unitatea de aviaĠie din
Caracal úi acolo am stat 4 ani, până în 1984, când am făcut un raport
de mutare care mi s-a aprobat. Ca să fiu mai aproape de casă. ùi m-am
mutat în Alexandria, la o unitate militară de artilerie, tot ca tehnician
auto, dar, bine, că am ocupat mai multe funcĠii: úef de depozit piese
auto, úef de depozit carburanĠi, úofer. În 1990, după ce mi-am dat
demisia, din motive personale, m-am angajat la întreprinderea de
transport auto, IRTA, cum se numea atunci, chiar la mine, în
Smârdioasa. Am lucrat doar un an úi jumătate, pentru că s-a desfiinĠat.
Apoi m-am reangajat la o unitate militară, dar ca úofer civil, pentru că
îmi dădusem demisia úi nu mai puteam să revin ca subofiĠer. Îi
mulĠumesc lui Dumnezeu că am găsit înĠelegere la comandant úi m-a
angajat úi am lucrat până în 2002, când au început restructurările. Apoi
am stat aproape 2 ani în úomaj, după care m-am angajat la o societate
comercială, la patron, ca úofer, nu am stat decât 6 luni. După, am fost
angajat la Partida Romilor ca úofer doar 1 an úi 4 luni úi m-am angajat
la firma aceasta de pază, unde lucrez úi acum.
108

Aici este bine. Am fost angajat ca úofer la început úi aici, dar,

datorită cunoútinĠelor pe care le-am dobândit în úcoala militară úi
ulterior, când am lucrat, mi s-a dat altă funcĠie.
Când am lucrat la patron, unde am stat 6 luni. Eu am declarat
etnia, nu m-am ferit, pentru că asta este situaĠia. Au început câĠiva
colegi să strige după mine: “ğigane în sus, Ġigane în jos”. Nu m-a
jenat, dar, oricum, la un moment dat a devenit supărător. Eu oricum
îmi făceam treaba, nu aveam probleme. Unde m-a trimis mi-am făcut
datoria, când spune să lucrăm 8 ore eu stăteam úi 12, sâmbăta lucram
la fel sau duminica, câteodată.
ùi, când am observat, mi-am căutat în altă parte, l-am anunĠat úi
a fost de acord.
Regret că mi-am dat demisia atunci, după úcoala militară, dar,
mă rog, a fost ceva legat de părinĠi, că aúa suntem noi, Ġiganii, să fim
aproape de părinĠi. Regret, dar asta este. Am zis să fiu lângă ei, erau
bătrâni, bolnavi, dar asta este.
Mă consider un om norocos, îi mulĠumesc lui Dumnezeu pentru
asta, dar cred că înainte legile erau mai bine înĠelese, nu útiu, dar cred
că, prin felul meu de a mă purta, cred că am spus foarte multe. Mi-am
văzut de treburile mele, părinĠii ne învăĠau de mici: “Să fiĠi cinstiĠi,
chiar dacă vă înjură, vedeĠi-vă de treabă”.
Am avut posibilitatea să rămân în Bucureúti, dar am refuzat
pentru că, v-am spus, obiceiurile noastre sunt să rămâi lângă părinĠi.
Eu între timp m-am căsătorit, am fost cel mai mic dintre fraĠi úi trebuia
să stau cu părinĠii, nu puteam să-i las úi să plec.
În 1982, membru de partid fiind, am susĠinut un examen úi am
reuúit, m-au chemat la comandamentul aviaĠiei militare, am stat de
vorbă cu úeful de cadre de atunci, era un colonel. ùi mi-a spus: “O să
fii úofer pe o cisternă, o să o găseúti deja alimentată, tu doar conduci,
ai pe cineva în dreapta, ăla coboară, face toată treaba, tu nu ai voie să
te uiĠi nici în stânga, nici în dreapta; când am auzit, nu mi-a convenit úi
mi-am dat seama că nu e de mine. Atunci am spus că sunt căsătorit úi
că aú vrea să vorbesc cu soĠia înainte; el a zis să-l sun când iau o
hotărâre, dar nu l-am mai sunat niciodată.
 109

Altă ocazie am avut atunci când eram impiegat. Mi-au spus dacă
vreau să fac o úcoală ca să devin instructor auto, o meserie destul de
bună úi la ora actuală. Am acceptat atunci, am fost la Piteúti úi am
făcut examinarea psihologică, făcusem toate actele, dar, când a trebuit
să merg la úcoală, trebuia să merg undeva în Bucureúti, iar eu nu mai
aveam bani pentru că apăruseră niúte probleme, nu mai útiu exact ce,
dar am renunĠat.
La mine în familie vorbesc limba romani, când vine un român la
mine acasă vorbesc româna, să nu creadă omul că vorbesc de el.
Eu am un băiat úi o fată, fata a terminat Facultatea de
Comunicare úi RelaĠii Publice, este jandarm, lucrează în Bucureúti, dar
se va muta în Alexandria. ùi ea este căsătorită cu un român. ùi ne
înĠelegem bine úi cu familia lui, nu am avut probleme.
Băiatul este frizer. Lucrează aici în Alexandria, nu este căsătorit
încă. Le-am spus: “Dacă nu învăĠaĠi, în viaĠă nu reuúiĠi.”
Sincer îmi doresc să fiu sănătos, să pot să lucrez până la pensie
să-mi pot ajuta úi eu copiii, nepoĠii.
Când eram tânăr aveam alte vise, normal, visam să devin ofiĠer.
Chiar m-am înscris la niúte cursuri la distanĠă, asta înainte de 1989, dar
problema a fost că a venit revoluĠia úi nu am mai continuat.
De două ori chiar am încercat să mă înscriu la facultate, dar tot
problemele financiare nu mi-au permis, după care din nou probleme cu
părinĠii, apoi copiii s-au făcut mari úi nu am mai reuúit.
*
* *
Sunt preúedinta AgenĠiei NaĠionale pentru Romi, cu rang de
secretar de stat. AgenĠia NaĠională pentru Romi este organ de
specialitate al AdministraĠiei Publice Centrale úi realizăm politica
guvernului în ceea ce priveúte minorităĠile, minoritatea romă în
special.
Până să ajung în clasa întâi, acest lucru îmi aduce aminte de
“Domnul Trandafir”, mama, care a fost o femeie săracă, era invitată de
familiile înstărite din sat să le ajute la curăĠenie. Aúa a ajuns úi la
110

viitorul meu învăĠător, care tocmai făcea un recensământ al copiilor pe

care urma să îi aibă în clasă. Aúa am aflat cine era învăĠătorul meu
înainte de a merge la úcoală. Era un învăĠător bătrân cu multă
experienĠă, dar păcat că numai în clasa întâi l-am avut, pentru că a ieúit
la pensie. După aceea am avut o învăĠătoare tânără. Dar îmi aduc
aminte cu drag de învăĠător, a fost, ca să zic, cel care mi-a îndrumat
primii paúi. Dar trebuie să spun că útiam să citesc de la 5 ani. Cum
maică-mea era foarte ocupată, că era singura întreĠinătoare de familie,
m-au crescut bunicii. ùi bunică-mea era o corcitură între româncă úi
romiĠă úi vroia să se “răzbune” în ceea ce nu a reuúit ea prin nepoĠi.
Motiv pentru care mă punea să fac beĠiúoare úi la 5 ani útiam să citesc,
că îmi povestesc mătuúile úi fraĠii că citeam ziarul la 5 ani, probabil că
citeam ziarul Scânteia.
Noi eram doi fraĠi la mama úi doi fraĠi la tata, două fete úi doi
băieĠi, pentru că ne-a împărĠit legea. Fratele meu care trebuia să stea cu
mine úi cu mama era navetist, stătea mai mult la tata, pentru că tata era
bogat. Este mai mare ca mine cu patru ani. ùi, ca orice copil, se ducea
acolo unde erau fraĠii mai mari, unde, la rândul lor puteau să-l ajute úi
erau condiĠiile mai bune; or, la noi, erau cam vitrege. Noi ne-am mutat
în casa pe care a câútigat-o mama la divorĠ când eram în clasa întâi. În
orice caz, îmi aduc aminte că îmi trăgea niúte bătăi groaznice, aúa cum
e între fraĠi.
Nu-mi aduc aminte ce probleme am avut la úcoală, oricum, am
fost premiantă până în clasa a opta, de premiul întâi, iar în clasa a
VIII-a am luat premiul II. Am úi acum o vânătaie de la bătaia pe care
am luat-o de la mama pentru că am luat premiul II, dar nu asta m-a
durut, că m-a bătut, cât m-a durut că era în sală să îmi dea florile úi,
când a văzut că am luat premiul II, nu mi-a mai dat florile pentru
învăĠătoare.
Prima dezamăgire am avut-o după clasa a opta, când am dat
examen la Liceul Pedagogic. Nu am dat la Pedagogic pentru că eram
aplecată către copii, cât mai ales că mama îúi dorea să fiu învăĠătoare.
Da, úi am fost dezamăgită profund, pentru că de útiut útiu să cânt úi
acum, însă am picat la această probă. Nu spun că am o voce
 111

nemaipomenită, dar am cântat în clasa a VIII-a, când am format noi,

copiii, o formaĠie de muzică uúoară. Eram în formaĠia de dansuri
populare a satului. După aceea, în liceu, am cântat din nou. Nu zic că
am fost o cântăreaĠă bună, însă nu cred că ăsta a fost adevăratul motiv
pentru care nu am intrat la Liceul Pedagogic. În orice caz, a fost o
mare dezamăgire. Mama nu s-a lăsat, a urmat o a doua pedeapsă, a zis:
“Nu ai luat la Pedagogic, te duci la Liceul Mecanic din Tecuci”.
Eu îmi doream un liceu teoretic. De ce un liceu teoretic? Pentru că
la vreo 8 km de satul meu era un liceu la care se duceau cei mai bogaĠi
din sat, adică era, să zic aúa, un liceu de tradiĠie. Prea multe despre un
liceu teoretic nu útiam eu, dar în orice caz eram aplecată spre literatură,
istorie, nu către matematică. Mi s-a împlinit visul, că m-am dus la liceul
ăla de mecanică úi am luat nota 1,75. Mi-a fost frică să vin acasă úi am
modificat nota úi am pus 7,75, dar apoi s-a cunoscut. ùi nu am mai avut
încotro, a fost al treilea examen pe care l-am dat în anul ăla úi am intrat la
Liceul Teoretic din Vidra.
ùi ghinioanele s-au Ġinut lanĠ. Era treapta de clasa a X-a. Am intrat
la liceu, faptul că nu aveam tată, stăteam la internat, aveam o bursă
socială insuficientă, că între timp úi creúteam úi îmi trebuiau haine úi pe
cele pe care le aveam, aúteptam autobuzul să ne întoarcem acasă sâmbăta
úi cineva mi-a furat hainele. În clasa a X-a, eram domniúorică deja, i-am
zis mamei să-mi cumpere un pardesiu. Era o iarnă grea atunci úi îmi
furase úi cizmele, úi mama mi-a zis că nu avem bani să-mi cumpere
pardesiu, să mă duc să muncesc.
Mama a fost tot timpul femeie de serviciu. Aveam o colegă al
cărei tată era cioban úi zicea că este administrator la oi. Ziceam úi eu
de mama că e administrator. Acum útiu ce înseamnă administrator.
Mama m-a însoĠit aúa...., asta cred că a fost un succes, un punct
pozitiv. Dacă m-am dus la grădiniĠă, mama era femeie de serviciu la
grădiniĠă, deci eram sub ochii ei tot timpul. Îmi aduc aminte din
grădiniĠă că nu puteam să dorm după-amiaza. Ne dădea să mâncăm la
12 úi trebuia să ne dezbrăcăm, să ne agăĠăm hainele în cui úi să trecem
în niúte paturi albe, pe care le am în cap úi acum. Nu numai eu, cred că
úi alĠii, dar eu eram mai alintată că era mama acolo. ùi îmi trăgea
mama câte una, nu pentru a mă educa pe mine, cât să dea exemplu
112

pentru ceilalĠi. După aceea, la úcoală, iar a venit după mine, iar era
femeie de serviciu, dar de data asta la úcoală. Era jenant, pentru că
profesorii, dacă nu mi-aú fi făcut temele, ar fi anunĠat-o pe mama. Îmi
aduc aminte că, bănuiesc că era specific copilăriei, am fost obraznică
úi directorul úcolii m-a lovit uúor cu un băĠ de bambus. BăĠul de
bambus era recunoscut ca instrument de educaĠie în sat úi úcoală úi cu
acela mi-a tras câteva, după aceea m-a bătut mama. Dacă vroiam să nu
mă duc la úcoală, trebuia să iau în calcul trei elemente: unu, casa
noastră era lângă úcoală, doi, mama a fost după mine tot timpul femeie
de serviciu úi trei, la fel am amintiri, eram mai mulĠi copii romi în
úcoală. Nu se întâmpla ca acuma cu segregarea, eram împărĠiĠi în A, B
úi C úi eram în fiecare clasă uniform împărĠiĠi. ùi era un fel de
întrecere între noi. Eram mai multe fete decât băieĠi úi întrecerea era o
dată la carte, o dată la mâncare, ce mâncare facem. De pildă, fasole
prăjită îi zice la noi, la Bucureúti este iahnia, fasole scăzută. La fasole
încă mai am talent úi acum, de când m-a învăĠat bunica. Deci astea au
fost, dacă vrei, calitatea profesorilor, cu paranteza de rigoare, mama
m-a însoĠit tot timpul, faptul că nu am fost segregaĠi úi am fost mai
mulĠi copii, ne-am luat la întrecere - competiĠia. Astea au fost niúte
lucruri bune. ùi faptul că eram aproape de úcoală, coboram dealul úi
ajungeam în curtea úcolii.
Acum, la vârsta asta, îmi aduc aminte de două chestii specifice
timpului: aveam păduchi toĠi copiii, pe timpul ăla încă mai exista DTT,
iar în ceea ce mă priveúte, mama nu a avut niciodată timp să se ocupe de
noi pentru că muncea. Muncea úi la grădiniĠă sau la úcoală, muncea úi în
casă la oameni, noi stăteam la bunici, ea era o femeie singură care
bănuiesc că-úi ascundea prin muncă celelalte nemulĠumiri, ca úi mine
acuma, úi ne-am trezit că ne ducem în prima zi de úcoală. În prima zi de
úcoală, învăĠătoarea ne căuta în cap úi ne-a găsit păduchi. A fost o ruúine
pentru mama úi după aceea mai era o chestie, ne căuta tot timpul la mâini
úi genunchi. ÎnĠeleg că úi acum se mai fac asemenea controale, dar noi,
romii, aveam sentimentul că suntem controlaĠi fiindcă suntem romi.
Eram o fată înaltă úi stăteam tot timpul prin ultima sau penultima
bancă datorită înălĠimii. Cum să spun, noi, fetele cele mai bune, stăteam
în spatele clasei întotdeauna. Am avut o colegă din clasa întâi până în
 113

clasa a V-a, îi plăcea să Ġină mâna mea în mâna ei fiindcă era moale. ùi
îmi aduc aminte cu plăcere, nu am avut deloc sentimentul de
discriminare, poate úi unde am fost pe sistemul de competenĠă, că noi
eram elevi buni. Dar, în orice caz, îmi aduc aminte de pauze, că, acum
când mă duc după copii, ca eu la rândul meu să îmi dau seama unde se
înregistrează discriminarea, mă uit în pauze: copiii romi stau separat de
copiii români, noi nu stăteam aúa. Sau mai văd profesori care fac un fel
de discriminare calitativă, cu învăĠătorii care îúi iau anumiĠi copii. Poate
se făceau úi înainte, dar nu erau atât de vizibile. Nu am o explicaĠie, dar
întotdeauna am în cap două exemple când discut despre segregare: eram
în metrou când a urcat o mamă cu un copil afroamerican în braĠe. Cum
toĠi copiii sunt frumoúi úi inocenĠi úi el voia în braĠe la toată lumea din
metrou. ùi de voie sau de nevoie câte cineva îl lua în braĠe fiindcă copilul
se întindea. ùi am zis: uite copilul ăsta e copil, aúa inocent, nu are atâta
carte în cap încât să-úi retragă intenĠiile, să zică “Eu sunt negru”, el e
liber, e inocent. Probabil că aúa ar trebui să fie toată lumea, liberă,
inocentă, ce atâta discriminare?! Nu útii, nu Ġi se întâmplă, nu cunoúti.
Merg mai departe cu exemplul, este un studiu făcut de Dumitru Sandu,
care arată că discriminarea este mai frecventă, mai activă úi mai vizibilă
în urban decât în rural. Normal că aici există tot felul de materiale audio-
vizuale, vezi discriminare, azi aúa, mâine aúa, până când multă lume
vorbeúte despre discriminare, deúi nu e discriminare, s-au învăĠat cu
cuvântul. Ăsta e un exemplu úi urmarea la extreme a exemplului unor
ONG-uri, care au avut o acĠiune prin mijloacele de transport, pentru a
testa discriminarea sau cum sunt percepuĠi romii. ùi îmi povestea unul
dintre colegi: “eu m-am urcat în tramvai úi Ġineam mâinile sus, pe bară,
ca să vadă lumea că eu sunt rom, că mâinile mele nu sunt în geantă la
cineva”.
Am ajuns în clasa a X-a, mama a zis că nu are bani să mă mai
întreĠină úi că trebuie să muncesc. ùi tot aúa, în una din casele în care
făcea ea curăĠenie, femeia avea o fată, la rândul ei, care era director de
resurse umane la Focúani, primul oraú de lângă satul meu, la vreo 30
km, úi fata aceea se ocupa de angajările într-o fabrică, care tocmai se
construia. ùi bineînĠeles că mama a vorbit cu ea úi m-am dus la Buzău
úi am făcut o úcoală de filatoare produse textile. Am făcut o úcoală de
114

6 luni, întâmplarea a fost... e amuzant acum când povestesc, nu útiu

dacă cu ochii de atunci priveam la fel, dar în orice caz era amuzant úi
atunci, úcoala era în cel mai mare cartier de romi din Buzău, în
Simileasca. ùi ne duceam úi la úcoală, făceam úi practica în filatură úi
făceau băieĠii cordon când treceam noi fetele úi nu ne lăsau să trecem
până nu ne pupau: ”dacă nu vreĠi să fiĠi pupate, nu treceĠi! că noi nu
vrem să vă facem altceva”. S-a întâmplat úi cutremurul atunci úi ei au
fost cei care au venit úi ne-au scos din bloc. Nici asta nu pot să o uit,
că nu ne era teamă de ei, că au venit úi ne-au scos din bloc. Cred că
generaĠia aia úi-a schimbat total opinia despre romi.
Am terminat úcoala, m-am întors la filatură úi am lucrat 13 ani.
Am terminat 10 clase, nu am dat treapta, m-am dus úi am făcut
úcoala asta de 6 luni, apoi m-am întors la Focúani úi am început să
muncesc, mi-am terminat liceul la seral. Îmi aduc aminte că am
început treapta a doua la Focúani, iar liceul se numea Liceul de
Filologie-Istorie úi eram tare mândră că istoria úi literatura îmi
plăceau... úi limbile străine. Când am terminat liceul úi am dat
bacalaureatul, liceul se transformase în liceu comercial.
În ’90, după revoluĠie, lucram în filatură úi abia atunci am simĠit
ce înseamnă să fii percepută ca Ġigancă, Ġigancă spun cu toată greutatea
cuvântului. Aveam o maúină lungă de 10 m cel puĠin úi pe partea
cealaltă a maúinii era o femeie de-o seamă cu mama úi când se enerva
zicea: “ğiganca dracului!” ùi azi aúa, mâine aúa, cum să zic, trebuia să
o iert că era de-o seamă cu mama, dar am început să interiorizez eu
mai bine úi să conútientizez că femeia asta face diferenĠă, dar de ce
face diferenĠă? Că fiică-sa era colega úi prietena mea. Adică m-a
afectat úi pe mine foarte mult libertatea de după revoluĠie, în sensul de
gândire. Citeam foarte mult, aveam un anturaj foarte mic, că nu toată
lumea citea, deúi eram tineri. ùi simĠeam, de pildă, nevoia să stau cu
cineva de vorbă despre o carte pe care o citeam úi nu aveam cu cine.
După ce am plecat de la filatură, discutam cu fratele mai mare, care
îmi dădea cărĠi de citit. Când vrea să se laude că a contribuit la
educaĠia mea, vorbeúte despre primul drum la bibliotecă úi despre
prima carte pe care am luat-o úi nici acum nu am mai întors-o la
 115

bibliotecă. El îmi tot vorbea despre Cioran, Freud, aveam o vârstă la

care trebuia neapărat să-i citesc.
El nu a absolvit o facultate, el e autodidact, dar le stăpâneúte.
Într-o zi a venit fratele meu la Focúani úi mi-a zis: “Tu ce mai faci
aici? De ce nu vii la Bucureúti să-Ġi termini studiile, să faci carieră?”
Aparent nu aveam niciun orizont, dar mă gândeam la un vechi vis de
al meu. Atâta bătaie cât a mâncat mama de la tata, tata a fost miliĠian,
úi am zis că, dacă dă Dumnezeu, termin Facultatea de Drept úi-l
pedepsesc eu, găsesc eu cu ce. Asta am făcut, am venit la Bucureúti,
am plecat cum ar fi azi úi peste 5 zile eram la bucătărie, tăiam ceapă
într-o ciorbă úi am auzit că Facultatea Dimitrie Cantemir organizează
concurs.
M-am dus la gazda fratelui meu. Era o ardeleancă de treabă, mi-
aduc aminte cu drag de ea. ùi când am auzit de facultate, gramatica o
útiam, o mai útiu úi acum, pun virgule mai multe, dar le pun, úi istorie,
era istoria de clasa a VIII-a. Eu zic că oricine dacă depune un mic efort
útie istoria de clasa a VIII-a. ùi am mers la examen, însă, cum nu
aveam suficientă încredere în mine, priveam lista de jos în sus, úi un
coleg mi-a spus: “Dar priveúte lista úi de sus în jos, poate eúti pe listă.”
ùi, într-adevăr, eram a patra. M-am dus la facultate, cu gândul să mă
fac notar numai ca să fac bani. Nu se mai potrivea acum, îmi plăcea
identitatea de student, încă nu am simĠit-o nici pe cea de licean, pentru
că am muncit tot timpul, de data asta aú fi vrut să recuperez, să fiu un
student care se duce la úcoală, la petreceri. Nu s-a putut, pentru că, la
fel, trebuia să muncesc úi am muncit foarte mult în aceeaúi perioadă.
...
Era învăĠământ cu frecvenĠă redusă úi după aceea s-a transformat
în învăĠământ fără frecvenĠă. Pe de o parte, asta m-a ajutat, dar pe de
altă parte, nu am putut să trăiesc ce aú fi putut să trăiesc ca identitate
de student, dar nici nu mi-aú fi permis să fac facultatea la zi. Plus că
mai era o problemă, recunoaúterea noastră, a celor care terminam, de
cei de la zi, chiar dacă facultatea era acreditată, de pildă, am făcut
cursuri cu oameni care astăzi sunt VIP-uri. Ei ne spuneau că nu era
economic să dai de două ori sau de trei ori bani pentru examinare
116

pentru că munceúti pe bani úi la un moment dat ne spuneau: “Mi se

pare că voi sunteĠi mai buni ca cei de la zi, că vă asumaĠi mult
materia.” Era normal că nu vroiam să plătim mai mult. Aveam colegi
de 10 pe care nu i-am văzut pe piaĠă, probabil că úi asta e o úansă în
viaĠă.
Dar ce mi-a fost cel mai greu în timpul facultăĠii, în afară că nu
aveam un serviciu stabil. Am lucrat la Ministerul Culturii vreo 2-3 ani,
acolo lucra fratele meu, care mi-a făcut un locúor. Cred că-l ajutam
mai mult pe el úi mă susĠinea el din banii lui, era o chestie de genul
”Fă ceva ca să meriĠi banii ăútia”. După care am făcut practica la
organizaĠiile romilor úi am avut mai multe probleme. Una că veneam
din rural în urban, aveam serioase probleme psihologice că nu reuúeam
să privesc oamenii în ochi, pentru că la noi la Ġară dai “Buna ziua!” la
oameni úi îĠi vezi de drum, dar de data asta vorbeúti cu omul úi te uiĠi
în ochii lui. Asta am depăúit-o cel mai greu, nu reuúeam să vorbesc la
telefon pentru că mi se părea că de la capătul celălalt mă vede, mă
aude, chestii de genul ăsta, până când fratele meu mi-a dat un prieten
de al lui úi am mers împreună pe stradă úi îmi zicea: “Uită-te la femeia
aia, la aspect, ce crezi despre ea?” Ca să învăĠ Bucureútiul, trebuia să
duc corespondenĠa la ambasade úi cam asta a fost experienĠa mea la
Ministerul Culturii.
Am început ca traducător de limbă franceză, la un ONG, luam
bani pentru că lucram la ziar. După aceea am fost secretar general la o
organizaĠie neguvernamentală tradiĠională. De ce m-am dus acolo?
Pentru că, în afară de diferenĠa dintre rural úi urban, nouă ne spusese
cineva că suntem Ġigani, mama la fel, dar ce e un Ġigan, care sunt
valorile, care este tradiĠia, habar nu aveam. Puteam să vorbesc despre
faptul că în clasa a VIII-a a venit la mama o altă mamă de băiat care să
mă ceară de nevastă, dar mi s-a părut normal, pentru că o colegă de a
mea, româncă, s-a măritat în clasa a VII-a, úi mi s-a părut normal să
mă întrebe cineva: “Nu vrei să te măriĠi?”, apoi iar în clasa a IX-a am
mai avut o cerere. Dar mi s-a părut normal, pentru că creúteam sau
pentru că aúa era la Găgeúti (satul natal). Nici limba nu o útiam, pe noi
ne-a aúezat Ceauúescu: un Ġigan, un român, un Ġigan, un român úi de
 117

aceea am avut concurenĠă. ùi m-am dus la organizaĠia asta să văd ce

înseamnă tradiĠiile romilor úi aúa le-am învăĠat úi eram úi plătită că
eram secretar general. Făceam conferinĠe de presă, călătoream mult
prin Ġară. După aceea a contat fiecare succes pe care l-am avut. Eram
puĠine fete pe piaĠă, romiĠe, care úi-au recunoscut identitatea úi care
vroiau să facă ceva nu pentru ele, ci pentru comunitate. Aveam úi o
vârstă la care, poate la 18-20 de ani vrei să te măriĠi, dar la 32 de ani,
după ce Ġi-ai lăsat o parte din viaĠă acolo de unde ai venit, te gândeúti
spre carieră úi unde să te duci.
La 28 de ani am absolvit liceul úi la 33 am intrat la facultate.
...
La un moment dat, un sociolog suficient de deútept, cu care toată
lumea voia să lucreze, a văzut cam cum mă descurc úi îi spunea
fratelui meu: “Dă-mi-o mie la AsociaĠie la R.C., că pare a se descurca
úi am nevoie de cineva de încredere”. Mie îmi era un pic teamă de el,
că mi s-a părut că e foarte deútept úi am crezut că nu o să fac faĠă. ùi
m-am dus. ùi aúa mi-am putut plăti facultatea. Dar am muncit mult, în
timpul ăla. Mai ales că am avut o oportunitate, eu sunt o fată
norocoasă de felul meu. Venise un olandez să implementeze el în
România conceptul de “dezvoltare comunitară” úi eu am fost delegată
din partea lui N.G. úi ăla a fost norocul vieĠii mele. A fost greu la
început, nu útiam ce înseamnă. ùtiam doar că noi ne chinuiam la R.C.
să facem din activităĠile aducătoare de venit un fel de revolving
founds, un vis de al nostru care nu ne-a reuúit. Iar pentru mine,
dezvoltare comunitară însemna jumătate din metoda olandezilor: te
duci la om în comunitate, stai de vorbă cu ei, vezi care e problema,
selectezi, îi ajuĠi să facă propunerea úi la implementare. ùi tot procesul
acesta ducea către o activitate aducătoare de venit, în funcĠie de care se
dezvoltau celelalte activităĠi din celelalte domenii. La olandezi era o
metodă ”comprehensivă”, porneúti cu mai multe iniĠiative în mai multe
domenii în acelaúi timp, inclusiv cu cea economică. ùi am mers pe
metoda lor, cu accent pe a mea, dacă vrei, úi ăsta a fost un succes. ùi
ne-am chinuit un an de zile pentru că voiau să lucreze în acelaúi timp
în 6-7 comunităĠi, aúa era proiectul. ùi aveam 6 proiecte începute úi am
118

rămas la 5, cred, úi lucram consecutiv în 5 comunităĠi, dar în schimb

m-am călit. Am avut noroc că úi olandezul era sociolog úi uite aúa m-
am îndrăgostit de sociologie. Trecerea de la drept la sociologie s-a
făcut prin practică. Aúa am înregistrat primele succese în domeniu, aúa
mi-am făcut loc în R.C. ca lider de opinie, dacă vrei, datorită
experienĠei. Am crescut suficient în organizaĠie, cu facultatea am dus-
o în paralel, în primul an am avut 8 úi ceva, în al doilea an 7 úi ceva,
era în funcĠie de cât de mult lucram. Ajunsesem să citesc sâmbăta úi
duminica, pentru că luni aveam examen. În schimb, în anul 5,
crescusem aúa de mult că eram prima care putea discuta cu N.G., úi el
avea un stil, eram obiúnuită de la fratele meu, lui îi plăcea să vorbească
mult. Eu îmi luam notiĠe úi după aceea mă duceam cu proiectul sau
materialul. Caracterul meu este să-l ascult pe om, úi mulĠi oameni vor
să vorbească úi cineva să-i asculte. ùi ăsta a fost, ca să zic, un punct
pozitiv în relaĠia cu N.G.
Dar, la un moment dat, nu ne-am mai înĠeles pe procedurile de
lucru. Eram sensibilă în modul de lucru, ca úi acum, la ce spune
comunitatea locală. Eu mă întorceam la Bucureúti úi îmi spunea: “Nu,
nu, eu nu vreau decât activitate economică”. ùi eu vedeam acolo un
pod, îĠi dau toate amănuntele, pentru că a contat cearta asta pentru
viitorul meu. Era un pod care făcea legătura între comunitate úi centrul
satului, care, în loc să fie normal, era pe jumătate, aúa (înclinat). Au
căzut copiii iarna în apă, bătrânii se plângeau ca nu pot să se ducă la
dispensar, că vedeam cu ochii mei că podul ăla trebuie îndreptat.
Oamenii îmi spuneau: “Nu vreau curent electric, nu vreau nimic, decât
să îndreptaĠi podul, că e un pericol pentru fiecare”. N. îmi spunea nu
contează, eu vreau activitate economică. ùi la un moment dat m-am
supărat úi am spus: “Dacă nici asta nu poĠi să înĠelegi, că lucrezi de
atâĠia ani cu ce spune comunitatea, cum să mă întorc úi să le spun nu
vrea úeful meu?” Ne-am certat atât de tare încât a trebuit să ies din
R.C. Acum ieúitul nu ar fi fost o problemă, că acuma e uúor, uite, toată
lumea se supără, îúi depune demisia úi pleacă din instituĠie úi se lasă
lucrurile într-un fel sau se continuă de altcineva, care, până ajunge la
acelaúi nivel, trece vremea. El úi-a dat seama de lucrul ăsta úi m-a
 119

făcut un fel de expert independent, adică stăteam acasă úi lucram úi mă

duceam la serviciu úi dădeam rapoarte. Nu a mers cu acest mod de
lucru pentru că ceilalĠi colegi au spus: “Ce, Mariea, expert
independent? Ce înseamnă expert independent?”, aveam úi un laptop
acasă, ce nopĠi albe am mai făcut úi cu laptopul ăla până l-am învăĠat.
Dar a contat, “orice úut e un pas înainte” ...încă o dată, forĠată să mă
descurc, pentru că eu întotdeauna am fost independentă, m-am gândit
că aú putea să mă descurc singură, plus că aveam de gestionat o sumă
foarte mare din proiect.
Iarăúi am mai avut încă o dată noroc, pentru că finanĠatorul a zis
că nu vrea să continue programul decât cu mine, pentru că avea
rezultate bune. ùi am făcut o organizaĠie neguvernamentală, numai că
úi eu aveam nevoie de sprijin, de consultanĠă úi am făcut lucrul ăsta cu
AsociaĠia “Accept”, unde eram membră de bord, adică eram chiar în
poziĠie bună. Întotdeauna îmi aduc aminte cu drag de ei, gay úi
lesbiene, cu care am lucrat foarte bine úi cu care nu am avut conflicte
sau neînĠelegeri, a fost o cunoaútere reciprocă. La un moment dat, am
úi dat o mână de ajutor pentru a înfiinĠa un grup care se chema
“Stigma”, format din gay, lesbiene, romi, persoane cu handicap úi alte
categorii de oameni defavorizaĠi. Îmi aduc aminte de un miting, că a
venit úeful cimitirelor úi ne-am amuzat teribil, pentru că aúa
presupunea mitingul ăla: îngropam discriminarea úi aveam un sicriu
după noi úi el era pe căruĠa aia - dric, úi toată lumea îl útia. ùi aúa am
înfiinĠat AgenĠia “Împreună”. Nu a fost uúor nici de data asta, pentru
că trebuia să dau proba de credibilitate úi la toĠi banii ăia mulĠi trebuia
să găsesc úi eu 10%. Mi-am chemat prietenii, unu dintre ei a fost S.C.
cu care am stat de vorbă úi cu care am schiĠat o strategie de dezvoltare
personală úi una de dezvoltare organizaĠională. ùi am început să fac
cereri de finanĠare, norocul meu că am útiut tehnica. Mi-am angajat
oameni úi, la fel, de data asta, lucram în comunităĠi locale.
Erau tineri, studenĠi, îmi aduc aminte cu drag de actualul director
de la AgenĠia “Împreună”, care era student úi cred că îl trimisese
profesorul Z. sau doamna G. să facă practica la noi. Erau vreo trei sau
patru, o fată a mers la fratele meu, iar pe Gelu úi încă cineva i-am Ġinut
120

eu. Noi lucram de vreo doi ani la Strategia din 1998, Strategia
Guvernului de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor. ùi eram delegaĠi fiecare
dintre noi, vreo 5-6, pe câte un minister, eu aveam două, ca de obicei.
ùi ne întâlneam cu experĠii din ministere úi încercam să le dăm punctul
nostru de vedere pe muncă, pe dezvoltare úi administraĠie publică úi, în
momentul când am ieúit din R.C., am rămas în continuare expert
delegat pe strategie, chiar dacă eram la AgenĠia “Împreună” director
executiv. Apoi, la sfârúitul anului 1999, aceeaúi întâmplare ca úi cu
N.G., un ministru maghiar mi-a spus că nu ar fi rău să intru ca
funcĠionar în Guvern să ajut Strategia. BineînĠeles că negocierile nu
erau cu mine, erau cu Vasile, fratele meu, care lucra la Ministerul
Culturii atunci. A fost una úi cu mine, însă nu mă puteam hotărî,
fiindcă lucram la AgenĠia “Împreună”, aveam suficiente resurse
financiare, aveam 10 angajaĠi pe care îi coordonam, plus suficienĠi
colaboratori externi, nu aveam de ce să mă plâng.
Cam asta a fost sfârúitul anului 1999. În 2000 au fost alegeri úi
ne-am gândit: “Ce facem noi cu această Strategie?” Eu spun că nu a
fost o decizie înĠeleaptă nici în 2000, cum nici în 2005. Discutam cu
toĠi úi spuneau: “Intră, domnule, în Guvern ca să ajuĠi Strategia.” Am
intrat ca amărât de referent, că nu-mi dădusem licenĠa, deúi
terminasem facultatea. Într-adevăr, am făcut strategia, trei oameni am
lucrat la ea, am pus documentele cap la cap úi a ieúit Strategia în 2001.
După care, în acelaúi an, am început să lucrez la primul program
PHARE, am adus 6 mil. în Ġară pe conceptul de “dezvoltare
comunitară”. Am început implementarea lui, am văzut că merge,
l-am adus úi pe al doilea. Ăsta de 40 de mil. euro, tot pe conceptul de
“dezvoltare comunitară”, de aia spun că m-a marcat intrarea în R.C.,
unde am introdus conceptul de “dezvoltare comunitară”, pe care
l-am adus din organizaĠie în instituĠia guvernului, însoĠit de bani de la
Comisia Europeană.
În 2005, când am spus că am luat a doua decizie mai puĠin
înĠeleaptă, mi s-a propus postul de preúedinte-secretar de stat úi am zis
în cele din urmă: ”Da.” Tot aúa, după lungi consultări cu prietenii. De
ce cred că nu cred că a fost o decizie înĠeleaptă nici în 2000, nici în
 121

2005, pentru că a fi ONG-ist înseamnă a fi liber. Mie nu-mi place să

critic, fără să dau soluĠii, sunt moderată, dacă vrei, nu sunt radicală,
dar e o altă lume. E mult mai greu în administraĠia publică centrală să-
Ġi faci loc, să fii ascultat pe un punct de vedere cu care vii din
interiorul comunităĠii. Eu niciodată nu iau deciziile din birou, mă duc
la faĠa locului, le cercetez úi după aceea iau decizii. E greu úi, cum să-
Ġi spun, nu am simĠit respingerea romilor úi discriminarea neromilor
mai mult decât în poziĠia pe care o am în momentul ăsta. Ultimul
exemplu, sper să reuúesc să Ġi-l spun fără să dau nume, este în
decembrie, când se organizează tot felul de sărbători úi la una dintre
acestea a trebuit să mă duc. Mie nu-mi plac de fel recepĠiile, însă, la
aceasta, în loc să discutăm despre faptul că avem programe comune
sau să discutăm despre ce facem de Crăciun sau mai útiu eu ce,
discuĠia a fost cam aúa: “ùtii, întotdeauna când mă uit la tine, eu nici
nu pot să-mi dau seama că eúti romiĠă, că, uite, sunt suficiente femei
care se duc la solar úi se bronzează”, adică nu am înĠeles de ce
discutam noi despre culoarea pigmentului, când puteam să discutăm
altceva. Eram oare în calitate de pigmentată la reuniune?
...
Când stai de vorbă cu omul, crezi că ai valori comune, dar omul
nu uită că stă de vorbă nu cu un om, ci cu o Ġigancă.
Nu útiu exact ce voi face. Când mi-e foarte greu, spun că mă întorc
în societatea civilă, când mi-e úi mai greu, spun că o să vreau să mă
mărit, să stau acasă úi să-i fac mâncare soĠului úi, mai nou, că o să plec úi
eu din Ġară, că trebuie să schimbi ceva tot timpul ca să nu te plafonezi.
Acum trebuie să-mi găsesc un domeniu care să-mi dezvolte creaĠia, să
mă motiveze, să mă incite.
Mă gândesc ce o face România până în 2015, asta în cazul în
care mai rămân în Ġară. ùi mă mai gândesc la experienĠa úi cunoútinĠele
acumulate în toată perioada. Lumea a învăĠat să aplice la diverse
fonduri, care se aprobă, se implementează, asta nu ar mai fi o noutate.
Mă gândesc însă la visul de la care am plecat. La startul iniĠial, când
am zis că visul meu a fost să-l pedepsesc pe tata. Mi-ar plăcea, de
pildă, să mă duc tot către categoriile defavorizate, ca domeniu, úi am
122

în cap două lucruri: să intru să dezvolt un pic serviciile pentru bătrâni,

asta ca idee generală, iar pentru mine personal, mi-ar plăcea cel mai
mult să lucrez în închisori, psiholog, să stau de vorbă cu oamenii. Am
un punct de vedere în chestia asta: nu e uúor să lucrezi cu categoriile
defavorizate în general, iar cu romii e úi mai greu. Greu pentru că
sentimentul acesta al apartenenĠei etnice este receptat negativ de
majoritari, de mic copil, chiar dacă este valorizat în familie, motiv
pentru care romii sunt foarte sensibili, neîncrezători, chiar dacă
aparenĠele sunt altele.
Dar cea mai dură experienĠa am avut-o la Bruxelles, am avut o
bursă dată de DelegaĠia Comisiei Europene, am stat 15 zile acolo să
discut cu membrii C.E. úi cei din Parlamentul European. Aúa mi-am dat
seama că cu fiecare om, cu gradul lui de cunoaútere, trebuie să ai mai
multe strategii de abordare. Când am plecat din România nu útiam lucrul
ăsta, mi-am dat seama tot din mers. ùi îmi aduc aminte că mă duceam la
socialiúti, la cei din Europa de Est să le spun ce útiam eu despre romii din
România. Răspunsul lor era acelaúi ca al majoritarilor din România. Mă
duceam la cei din Germania să spun, de acum îmi dădusem seama că
trebuie să am mai multe strategii de abordare úi discutam despre romi în
contextul istoriei noastre zdruncinate. ùi era o strategie, dacă vrei, în care
celălalt nu putea să-mi facă acelaúi lucru care mi-l făceau din cei din
Europa de Est, din Slovacia, să zicem, că nu aveau cum. Ajunsesem la un
moment dat de spuneam că: “specialitatea mea este lucrul cu
comunităĠile fără putere, care nu au voce...”, úi după aceea spuneam
“...cum ar fi romii.” ùi aúa mă făceam ascultată.
În anul II de facultate, deci aveam 34 de ani, am fost în FranĠa úi
era în perioada când făceam practica la organizaĠiile neguvernamentale
ca să învăĠ ce înseamnă să fii romiĠă. Liderul organizaĠiei
mi-a zis: mergem în FranĠa să lucrăm cu ei. Lucram cu ei, mă repet, úi au
zis: ”O să trebuiască să faci niúte servicii pentru noi.” “Ce servicii să fac
pentru voi?”, am zis. “Păi, uite, poĠi să monitorizezi presa úi să ne trimiĠi
un raport cu articolele care se scriu despre romi.”
Păi, de pildă, spun că nu cred că am luat decizii înĠelepte de a
intra în administraĠia publică, altminteri, dacă o iau pe realizări, e
foarte bine că am intrat. Mi-am dat úi eu seama între timp unde sunt eu
 123

bună, sunt bună la construcĠie instituĠională în general, cum să

construieúti o instituĠie, un ONG, cum să-l populezi úi ce să-i faci ca
să-l duci undeva. Probabil pe asta ar trebui să mă orientez. Am úi eu o
vârstă la care nu mai ai atâta energie, chiar dacă sunt de felul meu
energică úi foarte motivată, sunt problemele vieĠii, specifice, úi trebuie
să le iau în calcul. Nu mi-am luat concediu de când sunt în Bucureúti,
de 15 ani. Mă gândesc, spun la prieteni, de pildă, că dacă am un
calculator úi liniúte pot să fiu foarte creativă, adică un fel de liber
profesionist, ceva de genul ăsta. Asta e uúor de făcut, mâine
demisionez, mă duc acasă úi sunt suficient de cunoscută încât să fiu
implicată în tot felul de chestii de scris, de aplicat. Mă bate gândul,
văd construcĠiile, mă uit la comisarul României la Comisia Europeană,
mi se pare că aú putea să ajut acolo, dacă, pe lângă limbi, găsim că
trebuie lucrat cu minorităĠile. Poate ar fi asta o aspiraĠie, însă sunt fiică
úi trebuie să-mi onorez sarcinile de fiică. Am spus că mă bate gândul
să dezvolt serviciile pentru oamenii în vârstă, care sunt insuficient
dezvoltate úi de care este nevoie. Deci nu am foarte clară direcĠia către
care vreau să mă îndrept, pot să-Ġi identific câte ceva, dar nu mă duc
foarte în amănunt. Nu cred că eu mi-am construit vreodată planuri în
amănunt, ba, mai mult, îmi aduc aminte că am avut discuĠia asta acum
vreo 15 ani cu N.G. úi îmi spunea că “e ok, útii să faci strategii, dar
încearcă să-Ġi faci planuri pe termen scurt, inclusiv în viaĠa personală”
úi nu am greúit dacă am făcut asta că până la urmă orice pe lumea asta
înseamnă un proiect sau un contract.
La afaceri nu m-am gândit niciodată, pentru că eu sunt aplecată
către oameni. Am încercat, de pildă, când eram director general la
AgenĠia “Împreună”, aceeaúi metodă pe care am învăĠat-o la R.C.
Aveam bani de la olandezi pe proiecte aducătoare de venit úi am găsit
o formă de contract care presupunea că eu ca organizaĠie vin cu banii,
celălalt cu expertiza, era contractul de asociere în participaĠiune,
fiindcă útiam să folosesc căile legale úi să pun afacerea pe piloni, însă
contează seriozitatea omului, contează riscul, factorii de mediu. De
pildă, unde ni s-a oprit proiectul: am finanĠat o brutărie, construcĠia
unei brutării, fata ne-a dat banii înapoi úi varianta era dăm banii în altă
124

comunitate sau o susĠinem tot pe ea pe un alt proiect mai mare. Am

ales varianta să o susĠinem tot pe ea într-un proiect mai mare în care a
mers treaba. Ea úi-a cultivat 20 ha cu ardei iute care se putea vinde în
Irlanda, numai că irlandezii au fost neserioúi. Deci riscul e mare. Am
mai avut pe aceeaúi metodă experienĠe mai mult negative decât
pozitive, adică riscul e risc. Eu nu sunt o femeie căreia să-i placă riscul
sau să nu controleze acĠiunile, deci de aia îĠi spun că afaceri eu nu aú
putea să fac, dar poate mă grăbesc, nici nu am studiat, nici nu m-am
gândit vreodată. Dacă mă apuc de studiat, s-ar putea să găsesc. Mă uit,
de pildă, că franciza este o afacere destul de profitabilă probabil, mare
lucru nu e să-Ġi investeúti resursele dacă le ai, iar dacă nu le ai, te duci
la bancă úi te împrumuĠi. Dar, mă repet, eu sunt aplecată către oameni
úi m-aú duce în continuare către oameni, mie îmi place să stau de
vorbă cu oamenii, cu cei care au probleme. Nu útiu de ce, probabil sunt
construită aúa.
Am două lucruri de care mă bucur pentru că sunt o fată
norocoasă úi pot să vorbesc úi de realizări, nu numai de nerealizări. De
pildă, mă simt împlinită dacă îmi iese ceva, un document, chestia cu
proiectele e un exemplu. Acum, ca funcĠie, a trebuit să pregătesc
documentele pentru remaniere guvernamentală, trebuia să-mi fac o
analiză SWOT a instituĠiei úi să propun măsuri în funcĠie de analiză.
M-am simĠit bine după ce am terminat documentul ăla, cred că l-am
terminat în două zile. Acum cred că, dacă îmi cereai asta acum 10 ani,
îmi trebuiau 2 luni.
Îmi aduc aminte că trei zile era termenul limită de depunere a
proiectelor PHARE, pe nu mai útiu care componentă, úi a venit cineva
să-mi ceară sprijin úi l-am făcut în 12 ore. Am zis: dacă am reuúit să
fac un PHARE, înseamnă că am ajuns undeva, a úi fost aprobat
proiectul, culmea. Deci cam astea ar fi satisfacĠiile profesionale, ca de
obicei, nu altele.....Acum, mă repet: “cu cât útii mai multe, cu atât e
mai rău”. Deci cam asta e.
*
* *
 125

Prima dată când am lucrat a fost după revoluĠie, am lucrat pe

post de mecanic, am urmat meseria úcolii pe care am făcut-o, m-am
integrat uúor úi, ce să spun, a fost bine. Am lucrat 12 ani. Am avut
multe satisfacĠii, am văzut valoarea adevărată a muncii mele, un
salariu úi respect din partea oamenilor cu care am lucrat. Aveam 19
ani, abia terminasem liceul, dar a contat foarte mult educaĠia pe care
am primit-o, úcoala pe care am primit-o. Proveneam dintr-o familie
modestă, dar m-am integrat bine, am fost respectat, dar respectul se
obĠine prin muncă, cinste, foarte mult contează asta úi caracterul meu.
Îmi amintesc prima dată când m-am angajat că nu aveam bani de
navetă, tatăl meu murise, era foarte greu.
Aúa că făceam naveta pe jos, 16 km dus întors. Asta până când
am luat primul salariu, cred că 560 de mii, atunci nu-mi venea să cred
câĠi bani câútigasem, nu era vorba de un salariu, pentru că nu
apucasem toată luna, doar două săptămâni, dar îmi amintesc că eram
aúa de bucuros că îi număram tot timpul până acasă.
Îmi amintesc o chestie pe care nu am s-o uit din perioada aia,
mama mea, fiind de la Ġară, lucrând la CAP, neútiutoare de carte, îmi
punea mâncarea în pungă, cartofi prăjiĠi sau ouă prăjite. Dar vedeam la
ceilalĠi care mă invitau să mâncăm împreună, dar eu mă duceam în
fundul fabricii, pentru că îmi era ruúine să desfac punga cu mâncare.
La ei vedeam un sandwich bine ambalat, brânză, castravete, roúii,
bine, astea le aveam úi eu, dar conta ambalajul ăla.
Am fost în centrul oraúului, mi-am luat o sacoúă mare, pe care
am umplut-o cu ulei, zahăr, orez úi mi-am luat úi eu două bare de
salam, ca să fac úi eu ce făceai dumneata, úi trei caiete, ca să-mi
înfăúor mâncarea, să-mi fie úi mie drag, să fiu úi eu ca tine.
În 12 ani ai timp să-Ġi faci o impresie despre om úi să-l cunoúti.
Eu am socotit oamenii cu care am lucrat ca fiind o familie. Era prima
mea familie, pentru că cel mai mult timp acolo îl petreceam. Acasă
stăteam cu ai mei doar două-trei ore, pentru că mai trebuia să úi dorm.
Îmi amintesc de maistrul meu, după ce am plecat de la prefabricate, la
un an, doi după, întâmplarea a făcut să-l întâlnesc la o firmă de
construcĠii. Îmi amintesc cu un gust amar că, după 12 ani în care am
126

lăsat loc de bună ziua, în momentul când l-am văzut acolo i-am zis:
“Bună ziua dom’ maistru, sunt eu, Viorel, aveĠi ceva de lucru úi pentru
mine?” la care el a rămas aúa úi mi-a zis: “Viorele, nu te supăra, dar
úeful meu e cam rasist, nu vrea romi, du-te úi caută-Ġi în altă parte.”
Am înĠeles, e o prejudecată, dar în timp sper să dispară.
A fost o perioadă în care am fost în úomaj tehnic, pe perioada de
iarnă nu lucram. De aici am rămas totuúi cu un gust amar pentru că s-a
cumpărat fabrica úi prin angajamentele care reieúeau din contracte,
útiĠi, în perioada aceea se dădeau niúte bani pentru cei care erau daĠi
afară, speram să-mi deschid un atelier de tâmplărie, să-mi fac afacerea
mea, neavând atunci un sindicat, am pierdut. Iar din úomajul tehnic am
rămas în úomaj definitiv. ùi au fost timpuri grele, dar pe undeva nu am
stat aúa, la voia întâmplării, pentru că mai aveam de făcut multe pe
acasă. Apoi, am lucrat ca úofer la negru, câútigam bine, dar nu aveam
drepturile pe care le puteam avea cu carte de muncă: nu puteam să fac
úi eu un credit.
Acum mi s-a ivit această ocazie cu aceste posturi de experĠi pe
probleme de romi, am zis să facem ceva pentru comunitatea noastră,
pentru semenii noútri. Comunitatea romă a fost lăsată mai aúa, în dorul
lelii, după 1990. Pentru că nu au avut un păstor, să zic aúa, ei îúi
spuneau problemele în familie, nu spuneau cu glas tare despre ce este
vorba. E dureros, pentru că, dacă te duci să te angajezi ca rom, Ġi se
spune: “Vino mâine, vino săptămâna viitoare” úi tot aúa. Acum ne
gândim la copiii noútri, ne gândim pentru viitorul lor. Dacă eu mă
îmbrac mai urât, totuúi sunt om de acolo din sat úi îmi place să pun
suflet.
...
Îmi amintesc permanent de părinĠii mei care nu útiau carte, de
tata care îmi arăta mâinile lui úi îmi spunea: “vezi cât sunt de crăpate,
pune mâna úi citeúte, că o faci pentru tine”.
PărinĠii noútri au lucrat la boieri. ùi noi suntem romi ursari úi noi,
ursarii, din spusele părinĠilor úi ale bunicilor, ei au luat contact cu
“civilizaĠia” úi părinĠii noútri au zis: “Noi trebuie să muncim în aúa fel
încât copiii, nepoĠii noútri să înveĠe carte, că uite ce poate să fie”.
 127

ÎnĠelegeĠi? Ori acuma nu mai suntem ca atunci, să munceúti la boier

vara úi iarna stăteai degeaba úi te Ġinea cu vitele în grajd. Acum, dacă
nu munceúti, nu-Ġi dă nimeni.
Tot la fel îmi amintesc că eram în clasa a X-a, după ce am dat
treapta; mama îmi spusese: “Numai, gata! Te duci úi te angajezi.” Dar
un profesor s-a dus úi mi-a depus dosarul úi am luat. Cam aúa stau
lucrurile.
Eu am lucrat la salubrizare din martie până în octombrie úi aúa
am ieúit în evidenĠă, dar, v-am zis, totul se rezumă la caracter, cinste,
muncă. Apoi am fost angajat ca expert pe problemele de romi.
Aú vrea să lucrez în viitor ca jurist în administraĠie publică, dacă
o vrea Dumnezeu.
Eu am reuúit prin munca mea. Am o satisfacĠie că până la vârsta
de 36 de ani am făcut ceva. Acum, că lucrez aici, úi atunci, când
lucram la salubrizare, vorbeam la fel, care este problema? Bani să iasă
să pot să-mi întreĠin familia. Pentru că sunt de fapt aceeaúi persoană.
Totul pleacă de la úcoală úi la nivel de români, nu numai la romi.
*
* *
Am 36 de ani, sunt căsătorit, am trei copii, actualmente sunt
angajat la această firmă de pază.
Da, aveam 18 ani úi jumătate, úi m-am angajat la Întreprinderea
de RulmenĠi Alexandria. Am terminat úcoala profesională, apoi am
fost angajat la ei. Am lucrat doar un an úi jumătate pentru că am plecat
în armată. Când m-am întors, m-au reangajat. Am fost disponibilizat,
apoi am fost dat în úomaj. Am stat în úomaj 2 ani, am mai lucrat la
negru, în industria alimentară. Făceam ulei de floarea soarelui la cald
prin presare. Dar am stat puĠin, pentru că au apărut presele de ulei la
rece cu îmbuteliere úi nu mai mergea. Am stat din nou o perioadă bună
fără serviciu.
SoĠia mea nu a avut cine să o dea la úcoală, mama ei fiind rece
faĠă de ea, au crescut-o străbunicii ei. Aceútia s-au îmbolnăvit, au
128

decedat. La vârsta de 15 ani s-a căsătorit cu mine, a venit la croitorie

să se angajeze úi i-au cerut diploma de studii úi a rămas acasă.
Ea a mai lucrat vreo 2-3 luni úi după această perioadă, la fel,
i-au cerut studii úi tot aúa.
Discriminare este peste tot, dar nu pe faĠă. Noi însă ne-am integrat
mai bine, am fost la úcoli, am lucrat úi eu, úi familia mea. Am útiut să
vorbesc cu lumea, am muncit úi pe câmp, úi în altă parte, nu am făcut
probleme, nu am mers la furat sau mai útiu eu ce.
Eram la úcoala profesională úi luam bursă socială, dădeam 50 de lei
pe abonament úi restul de 550 îmi ajungeau pentru mâncare, pentru
buzunar. ùi la ora actuală am un băiat în clasa a VIII-a úi îmi bat capul cu
el: “Tată, pune mâna úi învaĠă ca să mergi mai departe”. Fata merge mai
bine, dar el este mai delăsător.
Am avut niúte divergenĠe cu educatoarea, când era la grădiniĠă, dar
acum este la un învăĠător la care chiar mi-am dorit să meargă.
S-a pus problema să le ia televizor la grădiniĠă úi părinĠii trebuiau
să pună câte 3 sute de mii, dar eu nu am avut, eram úi pe timp de iarnă,
nu aveam decât ajutorul social atunci. Apoi ni s-a spus să punem câte o
sută pentru casetofon, am spus că nu sunt de rea voinĠă, dar nu am. ùi la
serbare, fata mea avea poezii foarte mici, deúi ea le învăĠa úi le spunea
cursiv úi bine. La plecarea de la serbare, fata a rugat-o pe educatoare să
mai pună o melodie pe care o avuseseră ei la serbare, la care educatoarea
a zis: “Când o aduce maică-ta úi cu taică-tu’ banii, atunci am să-Ġi pun.”
Noi în general am fost educaĠi altfel, ne-a plăcut să mergem la
úcoală, ne-am înĠeles bine cu cei din sat. Dacă ne-au vorbit în spate, asta
e, pentru că am mai auzit: “Ia uite ce a făcut ăla, ce porumb sau ce roade
are la câmp”. Dar astea au fost făcute cu sudoare úi cu muncă. Acuma,
asta este, trebuie să muncim, copiii sunt mari, au nevoi, văd la alĠi copii
ai căror părinĠi sunt mai avuĠi úi cer úi ei. Dacă lucra úi soĠia, era altceva,
dar aúa, este foarte greu.

*
* *
 129

Am 44 de ani, sunt om de afaceri în momentul acesta.

Sunt Ġigan tradiĠional, sunt băiatul mamei ..., marea vrăjitoare.
Sincer să fiu, copilăria mea a fost destul de tumultuoasă, părinĠii mei
au crescut la cort, erau foarte amărâĠi. Mama mea a luat o hotărâre
cum că toĠi copiii ei să meargă la úcoală, noi fiind 5 fraĠi. ùi în-
tr-adevăr noi toĠi copiii am fost înscriúi la úcoală, după care am
terminat 8 clase, 10, 12 clase, doi dintre fraĠii mei au încercat úi la
facultate, dar au picat. După o perioadă, situaĠia materială a noastră s-a
îmbunătăĠit, în baza faptului că mama mea deja a primit statutul ăsta
de vrăjitoare, datorită împlinirilor care erau realizate pentru oamenii
care veneau la ea. În perioada respectivă eram foarte amărâĠi, eu mă
duceam desculĠ la úcoală, nu aveam ce mânca. Tocmai ăsta este un
motiv pentru care eu zic că, dacă se vrea, se poate. DiferenĠa dintre ce
era atunci úi ce este acum este aceea că sistemul îúi dădea interesul
pentru a socializa copiii romi, pe romi în general. Într-un fel sau altul,
erau oarecum obligaĠi de legile regimului comunist. În fine, am
crescut, am terminat úcoala, între timp, în 1995, a murit mama mea.
În 1994 eu am devenit om de afaceri, având în proprietate 7-8
magazine alimentare, fiind asociat cu cineva. Mama mea avea doar
foarte mulĠi bani úi trebuiau investiĠi.
Mai târziu am avut niúte probleme, după care acele magazine le-
am vândut úi ulterior mi-am făcut o fabrică de materiale de construcĠii,
însemnând pavaj úi chestii de genul ăsta. Actualmente am concesionat
un râu pentru balastieră, am o organizaĠie culturală pentru romi.
În perioada asta a vieĠii mele úi în special după revoluĠie, am
constatat că etnia noastră este atât de marginalizată úi sistemul este atât
de dezinteresat de problemele noastre încât, la un moment dat, am
spus că este momentul ca eu să mă implic în miúcarea asta a romilor.
Dacă punem suflet în tot ceea ce facem, atât în afaceri, cât úi în a
rezolva, problemele semenilor noútri se vor rezolva. Trebuie să
încetăm să ne gândim că nu mai avem aia úi aia, avem atâtea
deschideri către diferite surse de finanĠare, avem atâtea metode de
comunicare pentru a colabora împreună pentru îmbunătăĠirea situaĠiei
romilor.
130

În clasa a VI-a, mama mea, văzând că ne place să ne jucăm úi

neglijam úcoala, a hotărât să ne dea la úcoala ajutătoare, undeva pe la
Urziceni. Sincer să fiu a fost o rampă de lansare în ceea ce priveúte
educaĠia mea ca úi copil. De ce vă spun lucrul acesta? Pentru că, sincer
vă spun, că am rămas cu acele amintiri úi dacă astăzi spun că chiar îmi
doresc să rezolv o problemă a copiilor sau a romilor este datorită
situaĠiei mele familiale din copilărie úi a doua parte când am fost la
această úcoală. Eu aveam o situaĠie financiară bună, dar aveam
probleme la úcoală.
Ce se întâmpla acolo? Aveam cantină, sală de meditaĠii, ateliere
de lucru, sală de sport, teren de sport, o microfermă, era un fel de
internat. Am zis că dacă ceva mi-aú dori să fac în câteva regiuni din
România, asta mi-aú dori. Toată situaĠia de acolo, programul de acolo,
făcea în aúa fel încât noi eram mai buni decât ceilalĠi copii. Aveam un
program care presupunea că la 8 úi jumătate noi eram la sala de
meditaĠii unde stăteam 4 ore. Era imposibil să stai cu cartea în mână úi
să nu citeúti, la un moment dat educatorul de acolo te úi asculta să vadă
ce ai învăĠat. Ei, cei de acolo, m-au trimis la liceul de chimie, văzând
că am rezultate foarte bune la acea materie.
Am făcut Liceul de Chimie în Bucureúti. Aici s-a făcut o
diferenĠă, pentru că situaĠia a fost alta, era vorba de anturaj, era vorba
de faptul că proveneam dintr-o familie cu bani, cum úi acum asta
primează, úi “m-am stricat” într-un fel.
Am fost exmatriculat de două ori pentru că nu mă mai duceam la
úcoală, în fine, cam asta a fost. Acum, mulĠumesc lui Dumnezeu că am
o familie atât de reuúită. Am doi copii, unul are 21 de ani, este
căsătorit, este student la Facultatea de Drept, cel mic este fotbalist la
Dinamo, a terminat liceul úi urmează să se înscrie úi el la facultate.
Am niúte copii pe care i-am educat în aúa fel încât am încercat să
le întipăresc credinĠa în Dumnezeu úi tradiĠiile noastre. Vreau să vă
spun că, deúi suntem o parte negativă din societate, noi avem, în etnia
noastră, niúte principii atât de sănătoase, care nu se rezumă decât la
credinĠă. Copiii mei sunt atât de mari, dar eu niciodată nu
i-am auzit înjurând. SoĠia mea este Ġigancă tradiĠională, analfabetă.
 131

Acum se loveúte de niúte situaĠii care necesită a úti carte, atât de rău îi
pare, dar asta a determinat-o să stea lângă copii pentru a învăĠa ceea ce
ea nu a făcut în trecut.
Ea, fiind agramată, marele dispute din familia noastră se bazează
pe asta, că ea vorbeúte limba pe care a învăĠat-o úi ei spun: ”Măi
mamă, nu se spune aúa, se spune aúa.” ùi ei râd de se prăpădesc. Eu
cred că nimeni nu poate să socializeze mai bine romii decât copiii,
dacă ei, la rândul lor, sunt socializaĠi. Vă dau un exemplu: mă duceam
la úcoală, eram în clasa a VI-a úi la un moment dat ne solicitau
profesorii să venim la úcoală cu părinĠii pentru úedinĠe. Vă dau
cuvântul meu de onoare că îmi era ruúine că mama venea la úcoală cu
fustă lungă úi atunci îi spuneam: “Mami, te rog frumos, lasă fusta aia
lungă!”
 BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Achim, Viorel (1998) - ğiganii în istoria României, Editura

Enciclopedică, Bucureúti.
2. Anăstăsoaie, V.; Tarnovschi (2001), D., editori - Proiecte pentru romii
din România, 1990-2000, Cluj Napoca.
3. Burtea, Vasile (1996) - Marginalizare socială úi cooperare în cazul
populaĠiei de rromi, “Revista de cercetări sociale”, nr. 3, Bucureúti.
4. Gheorghe, Nicolae; Liegeios, Jean Pierre (1996) - Romii, o minoritate a
Europei, Minority Rights Group International, Editura Multiprint,
Oradea.
5. GheĠău, Vasile (1996) - O proiectare condiĠională a populaĠiei
României pe principalele naĠionalităĠi (1992-2025), în “Bibliotheca
Demographica”, nr. 2, Centrul de Informare úi Documentare
Economică, Bucureúti.
6. Ionescu, Mariea; Cace, Sorin (2000) - Practici pozitive în comunităĠile
de rromi, Bucureúti.
7. Liegeois, Jean Pierre (1994) - Roma, Gypsies, Travellers, Council for
Cultural Cooperation.
8. Mărginean, Ioan (1991) - Calitatea vieĠii în România, în “Calitatea
vieĠii”, nr. 3-4, Bucureúti.
9. Murray, R.W. (2002), editor - ÎmbunătăĠirea situaĠiei romilor. Proiecte
de succes din România… úi multe învăĠăminte, Bucureúti.
10. Neculau, A.; Ferreol, G. (1996) - Minoritari, marginali, excluúi, Editura
Polirom, Iaúi.
11. Pons, Emanuelle (1999) - ğiganii din România - o minoritate în
tranziĠie, Compania Altfel, Bucureúti.
12. Preda, Marian (1999) - Grupuri sociale excluse/ignorate de politicile
sociale în România, în Zamfir, C. (coord.), 1999 - “Politici sociale în
România ‘90-’98”, Editura Expert, Bucureúti.
 133

13. Ringold, Dena (2000) - Roma and the Transition in Central and
Eastern Europe: Trends and Challenges, World Bank.
14. Ringold, Dena; Orenstein, Mitchell A.; Wilkens, Erika (2003) - Roma in
an Expanding Europe: Breaking the Poverty Cycle, World Bank.
15. Stewart, Michael (1997) - The Time of the Gypsies, Westview Press.
16. Surdu, M. (2002) - Improving quality of education in schools with a
high percentage of roma pupils în Romania, în “Roma Rights Review”,
ERRC, Budapesta.
17. Surdu, Mihai (1998) - Efectele condiĠionării alocaĠiei pentru copii de
prezenĠa úcolară în cazul copiilor romi, în “Calitatea vieĠii”, nr. 1,
Bucureúti.
18. Trebici, Vladimir (1996) - MinorităĠile naĠionale din România: prezent
úi estimaĠie prospectivă, în “Bibliotheca Demographica”, nr. 2, Centrul
de Informare úi Documentare Economică.
19. Zamfir, Cătălin (1999) - TranziĠia demografică úi problemele asociate,
în “Politici sociale în România: 1990-1998”, coord. Cătălin Zamfir,
Editura Expert, Bucureúti.
20. Zamfir, Cătălin (coordonator) (1995) - Dimensiuni ale sărăciei, Editura
Expert, Bucureúti.
21. Zamfir, Cătălin; Preda, Marian (coordonatori) (2002) - Romii în
România, Editura Expert, Bucureúti.
22. Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin (coordonatori) (1993) - ğiganii între
ignorare úi îngrijorare, Editura Alternative, Bucureúti.
23. Zoon Ina - Roma Access to Public Services in Romania, Bulgaria and
FYR of Macedonia, 2001.
24. *** Comisia NaĠională pentru Statistică (1996, 1997, 1998, 1999,
2000, 2001, 2002, 2003) - Anuarul statistic al României, Bucureúti.
25. *** Institutul NaĠional de Statistică - Recensămintele populaĠiei 1992 úi
2002.
26. *** “Revista de cercetări sociale” (1998) - SituaĠia socială a romilor
din judeĠul Buzău, nr. 3/4, Bucureúti.
27. *** Avoiding the Dependency Trap, A Regional Human Development
Report, The Roma in Central and Eastern Europe, Andrey Ivanov
134

(coordinator), United Nations Development Programme, Bratislava,

2002.
28. *** Planul naĠional de acĠiune pentru ocuparea forĠei de muncă, 2004-
2005.
29. ***Raportul ProtecĠia minorităĠilor. Evaluarea Strategiei Guvernului
României pentru îmbunătăĠirea situaĠiei romilor, Programul de
monitorizare a procesului de aderare la Uniunea Europeană, Open
Society Institute, 2002, pagina 138.
30. *** HG 430/2001 privind aprobarea Strategiei Guvernului României
de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor.
31. *** Indicatori privind comunităĠile de romi din România, ICCV,
Bucureúti, Editura Expert, 2002.
32. *** Raport privind progresele înregistrate în implementarea Strategiei
Guvernului de îmbunătăĠire a situaĠiei romilor.
33. *** Rapoartele Comisiei Europene privind progresele spre aderare ale
României, perioada 1999-2005.
34. *** H.G. 829/2002, Planul naĠional antisărăcie úi promovare a
incluziunii sociale, elaborat de CASPIS.
35. *** Situation of Roma in the Candidate Countries. Background
document, Helsinki, December 1999.
36. *** Than Rromano - studii despre rromi, (“Than Rromano - Studies on
Rroma”), no. 4-5, year III, 1999/2000.
37. *** Guvernul României, CASPIS - Suportul social pentru populaĠia de
romi, Analiza problemelor sociale: direcĠii de acĠiune, nr. 2.
38. *** EU Support for Roma Communities in Central and Eastern Europe,
May 2002.
39. *** Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană:
MinorităĠi etnice, Open Society Institute, EU Accesion Monitoring
Program, 2002 (www.eumap.org).
40. *** AsistenĠa UE pentru comunităĠile de rromi din Europa Centrală úi
de Est, Comisia Europeană, DirecĠia Generală pentru Extindere, pu-
blicat de Unitatea de Informare privind Extinderea, http://europa.eu.
int/comm/enlargement/index.htm.
41. *** Revista de asistenĠă socială, nr. 4-5, 2002.
 Bucureúti, România

LicenĠa Ministerului Culturii nr. 1442/1992

Tel.: 021-318.24.38; Fax: 021-318.24.32
Consilier editorial: Valeriu IOAN-FRANC
Aparat critic úi editorial: Aida SARCHIZIAN

ISBN 978-973-618-131-3 Depozit legal trim. IV, 2007