Sunteți pe pagina 1din 1

Etica vieții virtuoase (împlinite)

Avem uneori șansa să întâlnim în viață oameni pentru care nutrim respect și admirație nu pentru că au
un statut social aparte, bani și putere, ci pentru că întreaga lor viață este una realmente cumpătată, iar
ei reușesc să ia aproape de fiecare dată deciziile cele mai înțelepte și să analizeze corect fiecare situație.
Acești oameni sunt un model pentru cei din jur. Lideri spirituali precum actualul Dalai Lama sau
conducători precum Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii par să fie astfel de exemple. Ne raportăm la
aceste persoane nu neapărat ca la un ideal de neatins, ci mai degrabă ca la modele reale de urmat. Cum
reușesc să fie așa? Și ce putem face pentru a fi astfel de persoane? Iată o întrebare care i-a preocupat pe
filosofii moralei încă din cele mai vechi timpuri. Grecia Antică, mai cu seamă scrierile lui Aristotel (Etica
Nicomahică, Etica Eudemică), reprezintă punctul de plecare pentru ceea ce astăzi considerăm a fi cea de-
a treia direcție majoră de analiză etică, denumită generic „etica virtuții”. Spre deosebire de teoriile etice
elaborate de Kant (etica respectului față de persoane) și utilitariștii Bentham și Mill (etica fericirii
generale), ambele preocupate de cum trebuie să acționăm, etica virtuții urmărește ce fel de persoane
trebuie să fim. Cum ar trebui să trăim astfel încât viața noastră să fie una împlinită, demnă de o ființă
umană? Etica virtuții ne spune că un om virtuos va lua de fiecare dată decizii corecte, iar Etică şi
integritate academică 28 acțiunile sale vor fi morale pentru că decurg din caracterul său virtuos. Este
așadar necesar ca oamenii să dobândească o serie de virtuți și să își dezvolte caracterul pentru a fi
capabili să ia deciziile morale corecte. În plus, dobândirea unui caracter virtuos ne aduce aproape de
împlinirea naturii noastre specifice, de atingerea potențialului nostru maxim. Realizarea acestui lucru
echivalează cu o viață împlinită sau fericită, ceea ce Aristotel numea prin termenul grecesc eudaimonia.

 Discuție: În ce constă o viață împlinită astăzi? Sunt virtuțile necesare pentru a avea o viață împlinită?
Dacă da, ce virtuți ar trebui să dobândim?

Printre virtuțile pe care trebuie să le dobândim se numără virtuți morale precum curajul, cumpătarea
sau mărinimia și virtuți intelectuale, precum înțelepciunea, inteligența sau discernământul. Dacă cele din
urmă pot fi dobândite prin studiu, primele nu pot fi dobândite decât prin exercițiu: devenim drepți
practicând dreptatea. Educația morală devine astfel esențială pentru a ne forma un caracter virtuos. O
dată ce am dobândit excelența morală, vom fi capabili să vedem mai bine ce trebuie să facem în funcție
de circumstanțele în care vom fi puși și vom putea fi, la rândul nostru, modele pentru cei din jur. Până
atunci, etica virtuții ne învață că, pentru a evalua moral o situație trebuie să ne gândim ce ar face în
circumstanțele respective un înțelept, adică acela care a dobândit un fler practic de a judeca ce este bine
să faci, știind că deciziile acestuia vor fi totdeauna dependente de context și nu abstracte sau generale,
pe bază de reguli fixe.

S-ar putea să vă placă și