CONFLICTUL ÎNTRE VALORI

Trăim într-un context valoric prolific, în care este din ce în ce mai dificil să distingem
autenticul de neautentic, binele de rău, adevărul de minciună, frumosul de falsul frumos etc.
Cultura însăşi se „zbate“ într-un interval bipolar şi încearcă, deseori, să supună la probă
atitudini care ne este greu să le mai clasificăm din punct de vedere axiologic. Cum procedăm
când vine vorba ca aceste valori (problematice) urmează să le „predăm“, să le transmitem
generaţiilor viitoare?

Ce sunt valorile? Fiecare dintre noi se ghidează în viață după niște principii, și are niște
idei – mai mult sau mai puțin fixe – la care ține foarte mult. Valorile sunt credinţele noastre
despre ceea ce este important , ceea ce deosebeşte binele de rău şi ce principii trebuie să ne
guverneze viaţa. Pare un act de mare ipocrizie a vorbi despre valori într-un colț de lume care
din ce în ce mai mult derapează în violență, corupție, sărăcie, disperare. Valorile trebuie să
treacă din cuvânt în sentiment, în convingere și în faptă. Altfel ele nu există decât cu numele.
Ce pot însemna valorile pentru niște oameni care nu au asigurată ziua de mâine la un nivel
omenesc?

Valoarea este ceea ce pretuieşte individul şi prin urmare constituie un vector care îl
susţine energetic şi îi orientează conduita şi sentimentele : familia ,cultura, convingerile,
religioase, politice şi morale şi mai ales banul, acestea pot fi o valoare a cuiva . Când le sunt
atacate valorile, oamenii reacţionează dur pentru că se simt contestaţi personal, le este indirect
lezată stima de sine . De asemenea oamenii fac foarte greu compromisuri atunci când în joc
sunt valorile lor , întrucât simt că se compromit pe ei înşişi şi propria lor integritate . Uneori ,
valorile pot împiedica totuşi escaladarea conflictului şi mai anume atunci când disputând îşi
descoperă unele valori comune.

Ce este conflictul? Cum termenul de conflict provine de la termenul latinesc confligo

ere – a se lupta , a se bate între ei multe dicționare definesc conflictul prin termeni similari
violenței că : disensiune, fricțiune, dispută ,ceartă, scandal . Conflictul este privit și ca
dezacord sau opoziție acută de idei , interese sau ca tulburare emotională rezultând din
ciocnirea impulsurilor opuse. L.A.Couser(1967) a lansat o definiție care a făcut carieră :
conflictul este o luptă între valori și revendicări de statusuri, putere și resurse în care scopurile
oponenților sunt de a neutraliza , leza, sau elimina rivalii . J.Burton(1988) definea conflictul
drept ,,o relație în care fiecare parte percepe scopurile , valorile , interesele și conduita
celeilalte că antitetice celor ale sale,,. Donohue și Kolt (1992) precizează că: conflictul este ,,o
situație în care oameni interdepenți prezintă diferențe (manifeste sau latente )în ceea ce
privește satisfacerea nevoilor și intereselor individuale și interferează în procesul de
îndeplinire a acestor scopuri”. Există o diferentă, conflictul nu trebuie confundat cu competiția
, deși aceasta produce conflict, nu orice conflict este o competiție.

Un conflict în care sunt implicate valorile este mai profund şi greu de tratat.

Conflictele valorice pot apãrea în mai multe contexte dintre care enumerăm câteva:
intrapersonal, interpersonal, intracultural, intercultural. Aceste cadre au o autonomie relativă
și, de aceea, indivizii și grupurile pot resimți astfel de conflicte în mai multe registre în același
timp. Conflictul în sine nu are doar o semnificație negativă. Este o stare de tensiune, de
angajare personală pentru apărarea sau, respectiv, combaterea a ceva. Este o stare absolut
necesară decantării și consacrării unor valori, precum și conservării lor.

Conflictul nu trebuie nici ignorat, nici dramatizat. Trebuie asumat individual și grupal.
Rezolvarea sa este condiționată de abordarea rațională, și nu pasională. Este necesară analiza
intereselor, resurselor, căilor de reconciliere, analiza posibilelor avantaje pe care le pot aduce
diversele posibilități de soluționare. Astfel, conflictul este privit pozitiv, constructiv.

Nicicând în lume conflictele nu au dispărut și nu vor dispărea; ele sunt factor al

dinamicii, al schimbării și al progresului. Costurile lor istorice în suferință umană, în pierderi
de vieți omenești sunt peste putere de a fi evaluate. Rezolvarea conflictelor necesitaă efort și
sacrificiu. Diminuarea costurilor ne poate fi accesibilă prin o mai rațională și mai adecvată
administrare a conflictelor.

Regulile, pe care le-am învățat din familie sau de la școală, admit excepții. Autoritatea
lor de a fi respectate nu este totuși nelimitată. Trebuie să nu mințim în general, dar dacă o
minciună reușește să salveze viața unei persoane inocente, atunci este moral să încălcăm
regula. Teoriile morale încearcă să sistematizeze aceste cazuri și să propună un principiu
moral care acoperă mult mai multe situații decât o regulă. Înțelegem de ce minciuna este
greșită dacă facem apel la principiul umanității, care ne spune că ființele umane nu trebuie
folosite doar ca mijloace. Acest principiu moral interzice nu doar minciuna, ci și umilirea,
batjocorirea, exploatarea celorlalți. Problema este că și teoriile morale au o autoritate limitată.
Valorile apărate de teorii morale pot intra la rândul lor în conflict. În variațiunile dilemei
trenului, utilitarismul favorizează salvarea mai multor oameni cu prețul sacrificării unei
persoane, pe când o etică a respectului ne îndeamnă să nu folosim ființa umană doar ca mijloc
pentru a atinge anumite scopuri, fie ele și bine intenționate. Așadar, teoriile etice ne trag
uneori în direcții opuse1.

În societate întâlnim valori fundamentale, precum Binele, Frumosul, Adevărul,

Dreptatea etc., desigur circumstanţiate la cadre existenţiale concrete. Chiar şi în grupurile
organizate pe principii discutabile operează anumite valori (cum ar fi, de pildă, grupurile
mafiote, unde şi aici se respectă anumite „principii“). Cu cât valorile sunt mai generale, cu atât
gradul de acceptabilitate este mai ridicat, iar conflictul intern al valorilor se diminuează sau se
anihilează. În măsura în care valorile generale se concretizează (şi nu pot opera decât în acest
mod), apar discuţii şi conflicte axiologice. Axa de pendulare general - particular constituie
spaţiul şi generatorul opoziţiilor şi conflictelor valorice. Toţi oamenii caută Binele, îi recunosc
necesitatea şi îl respectă, dar când este vorba de a-l gândi şi înfăptui în mod concret, fiecare
individ sau colectivitate îl va înţelege şi practica în mod diferenţiat. Conflictul poate lua
naştere şi atunci când stabilim o ierarhie între valori cu un conţinut diferit. Pot exista cazuri
când în două culturi există aceleaşi valori, dar li se acordă ranguri şi întâietate diferite. Să ne
gândim că şi eschimosul respectă fidelitatea conjugală şi ospitalitatea, ca şi noi, dar ne
scandalizăm când pune a doua valoare mai presus de prima, fiind în stare să-şi ofere soţia
oaspetelui drag. Trebuie meditat la proporţia dintre valorile imediate şi cele de
perspectivă, la raportul dintre valorile care se centrează pe „a face“ şi cele care vin în
întâmpinarea lui „a fi“. Sunt situaţii când pentru a accede la valorile de perspectivă
(dobândirea unei profesii) trebuie sacrificate unele valori prezente (cele vizând loisir-ul şi
timpul pentru sine). Ierarhizarea şi combinarea valorilor se va realiza ţinându-se cont şi de
eventualele incompatibilităţi sau opoziţii dintre valori. Educaţia trebuie să-l înveţe pe om să
fie conştient de conflictele valorilor, să le gestioneze şi să le rezolve într-un mod conştient.

1 Etică și integritate academică, Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian- Mihailov, Toni Gibea, Valentin
Mureșan, Mihaela Constantinescu, ed. Universității din București, 2018
 Conflictul nu trebuie să ne sperie, nu trebuie să ne debusoleze: el trebuie „atacat“ cu
curaj, realism şi echilibru. Sunt situaţii, de pildă, când bunătatea este în contradicţie cu justiţia
(hoţul iertat de păgubit, dar nu şi de justiţie!) sau credinţa în opoziţie cu adevărul (opinia
personală sinceră, potrivit căreia ar exista zâne!). Trebuie identificate, în acest caz, cadrele de
referinţă în care o valoare sau alta devine benefică ori nu. Pentru că o valoare (mai ales

concretă, intermediară) nu este otova valoare, ci devine valoare, într-un anumit context, la un
anumit ceas.

Cum putem rezolva conflictul între valori? Modul în care am formulat întrebarea ne
sugerează că trebuie să avem o abordare constructivă și creativă. Nu am întrebat cine are
dreptate, ci cum putem rezolva o problemă.

În primul rând, este bine să conștientizăm că, deși există lucruri care ne despart, există
întotdeauna și lucruri care ne apropie. Chiar și cei mai mari dușmani au valori în comun.
Trebuie să privim cu imaginație dincolo de dezacord, ca să găsim soluții alternative în funcție
de ceea ce aduce armonie între cele două perspective. De exemplu, în dilema pasarelei un tren
amenință să ucidă 5 oameni. Tu stai pe o pasarelă, deasupra liniilor, alături de o persoană
străină. Dacă o împingi pe linii, corpul său va opri trenul, salvând viața celor cinci persoane.
Utilitarismul susține sacrificarea unei persoane pentru a salva cinci, minimizând pierderile, iar
etica lui Kant ne cere să nu folosim persoana în cauză doar ca un instrument, căci orice ființă
umană trebuie apreciată în lumina demnității pe care o posedă, nu a utilității. În acest punct
trebuie să ne gândim la ce lucruri ar apropia cele două perspective. Orice teorie etică privește
cu ochi buni acțiunile eroice. Nu împingem persoana de pe pasarelă, dar dacă ne-am pune noi
în fața trenului pentru a salva cinci persoane atunci acțiunea va fi apreciată drept un act de
eroism. Ambele teorii etice sunt mai dispuse să accepte sacrificiul de bună voie, decât
sacrificarea unei persoane împotriva propriei dorințe.

În al doilea rând, trebuie să vedem nu doar dincolo de ceea ce ne desparte, ci și dincolo

de întreaga situație în care am fost puși să luăm decizii extrem de grele. Provocarea este să
privim spre viitor astfel încât să nu ne mai confruntăm cu aceste probleme de la bun început.
Este nevoie de o viziune morală care ne spună cum să evităm sacrificarea oamenilor pentru
binele general, ce schimbări profunde trebuie să facem pentru a elimina sursa răului. Dacă
întro societate oamenii sunt ținuți ostatici la ordinea zilei cu riscul de a fi vătămați, atunci
sacrificiul personal nu va mai conta. Eroismul unora nu rezolvă problema. E ca o picătură
întrun ocean. Trebuie să recunoaștem că este ceva profund în neregulă cu acea societate.
Așadar, imaginația morală și înțelepciunea sunt necesare pentru a creiona un viitor în care
probleme înfiorătoare nu mai apar2.

BIBLIOGRAFIE

1. Andrei, P., Filosofia valorii, Editura Polirom, Iaoi, 1997.

2. Etică și integritate academică, Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian- Mihailov,
Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, ed. Universității din
București, 2018

3. Toni Gibea, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Emanuel Socaciu, Valentin Mureșan-
"Etică și integritate academică- Instrumente suplimentare"-, editura Universității din
București.

4. https://adevarul.ro/international/in-lume/conflictul-valori-viata-oamenilor-
versuseconomia-nationala-1_5e7d0da95163ec4271374a5b/index.html

2 Etică și integritate academică, Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian- Mihailov, Toni Gibea, Valentin
Mureșan, Mihaela Constantinescu, ed. Universității din București, 2018