FACULTATEA DE DREPT

Programul de studii universitare de licență: Drept

REFERAT

DREPTUL INTERNAŢIONAL AL MEDIULUI

Convenţia Naţiunilor Unite pentru combaterea deşertificării

Prof .univ. dr.

Student:

1
 Introducere

Deşertificarea este fenomen care afectează terenurilor în zone aride, semiaride şi

uscate. Este cauzată în principal de activităţile umane şi de variaţiile climatice.
Deşertificarea nu se referă la extinderea deşerturilor existente. Aceasta se întâmplă
deoarece ecosistemele uscate, care acoperă mai mult de o treime din suprafaţa funciară
a globului, sunt extrem de vulnerabile la supraexploatarea şi utilizarea inadecvată a
terenurilor. Sărăcia, instabilitatea politică, despăduririle, supraaglomerarea şi practicile
de irigare necorespunzătoare pot submina productivitatea terenului.

Ziua mondială de combatere a deşertificării şi secetei este marcată în fiecare an în

vederea promovării eforturilor internaţionale de combatere a deşertificării şi pentru
conştientizarea publică. De asemenea, marcarea acestei zile este un prilej pentru a
reaminti tuturor că neutralizarea degradării terenurilor este realizabilă prin rezolvarea
problemelor, implicarea puternică a comunităţii şi cooperarea la toate nivelurile. (Ziua
mondială pentru combaterea deşertificării 17 iunie)

2
 ROLUL ACESTEI CONVENȚII ȘI AL ACESTEI DECIZII

Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD) este singurul

acord internațional legal care leagă mediul și dezvoltarea de gestionarea durabilă a
terenurilor. Se concentrează în special pe zonele sub-umede aride, semiaride și uscat-
subumede ale lumii, unde se pot găsi unele dintre cele mai vulnerabile ecosisteme și
popoare.

Decizia ratifică UNCCD în numele Comunității Europene (în prezent UE).

3
 ASPECTE-CHEIE

UNCCD încearcă să combată deșertificarea și să diminueze efectele secetei în acele țări

care se confruntă cu o secetă sau o deșertificare serioasă, în special în Africa printr-o
acțiune eficientă la toate nivelurile. Aceste măsuri sunt bazate pe cooperarea
internațională și acordurile de parteneriat.

UNCCD constă din 40 de articole și 5 anexe care definesc modalitățile de punere în

aplicare a convenției în Africa, Asia, America Latină, zona Caraibilor, nordul
Mediteranei și în Europa centrală și de est.

Deșertificarea apare în primul rând din activitatea umană și din variațiile climatice.
Aceasta nu înseamnă avansarea zonelor existente de deșert. Este rezultatul
vulnerabilității extreme a ecosistemelor din zonele aride la supraexploatare și la
utilizarea necorespunzătoare a terenului. Sărăcia, instabilitatea politică, defrișarea,
irigarea exagerată și practicile de irigare defectuoasă sunt factori care au un impact
dăunător asupra productivității pământului.

Măsuri în cadrul UNCCD pentru combaterea deșertificării

Acestea includ acțiuni pentru promovarea dezvoltării integrate a terenurilor în zonele

aride, semiaride și uscat-subumede pentru:

 prevenirea și/sau reducerea degradării terenului;

 reabilitarea terenului parțial degradat;

 restaurarea terenului deșertificat.

UNCCD este pusă în aplicare prin intermediul unor programe naționale, subregionale

și regionale care sunt concepute pentru a face parte integrantă din politica națională de
dezvoltare durabilă a unei țări. Acestea sunt actualizate în cadrul unui proces
participativ continuu, având în vedere lucrările la fața locului și rezultatele cercetărilor.

Comunitățile locale joacă un rol esențial în formularea și implementarea acestor

programe de acțiune, întrucât acestea sunt dependente de pământ.

O cooperare internațională mai strânsă între țările dezvoltate și cele în curs de

dezvoltare este esențială pentru punerea în aplicare a UNCCD. Cu toate acestea,
4
 guvernele țărilor afectate de deșertare își păstrează responsabilitatea pentru crearea unui
mediu care să ajute populațiile locale să pună capăt procesului de degradare a
terenurilor. Guvernele trebuie să aducă schimbări sensibile din punct de vedere politic,
cum ar fi:

 o mai mare descentralizare a luării deciziilor;

 îmbunătățirea sistemelor de deținere a terenurilor; și

 abilitarea femeilor și a fermierilor.

Finanțarea

UNCCD nu are un mecanism financiar centralizat pentru proiecte, dar există

un Mecanism global care ajută la mobilizarea resurselor financiare substanțiale din
surse existente și la raționalizarea și îmbunătățirea managementului acestora.

Guvernanța

Conferința părților este organul suprem al convenției. Acesta este responsabil de luarea

deciziilor necesare pentru promovarea implementării sale efective. UE este reprezentată
în cadrul Conferinței părților de către Comisia Europeană în cazul problemelor care
intră în competența UE.

În octombrie 2001, cea de a cincea sesiune a Conferinței părților a înființat un organism

subsidiar, Comitetul pentru Revizuirea Implementării Convenţiei (cunoscut sub numele
de CRIC). Comitetul examinează și analizează rapoartele naționale de progres cu
privire la punerea în aplicare a convenției, prezentate la Conferința părților de către
părți și de către observatori. Scopul său este de a utiliza aceste examinări și analize
pentru a îmbunătăți coerența, impactul și eficiența politicilor și programelor pentru
restabilirea echilibrului agroecologic al zonelor uscate.

5
Consiliere științifică și tehnologică

Un comitet pentru știință și tehnologie furnizează Conferinței părților informații și

sfaturi cu privire la chestiuni științifice și tehnologice referitoare la combaterea
deșertificării și atenuarea efectelor secetei. Este compus din reprezentanți
guvernamentali competenți în domeniile relevante de expertiză.

Cadrul strategic

Cadrul strategic 2018-2030 al UNCCD reprezintă un angajament global de a realiza

neutralitatea degradării terenurilor (LDN) pentru a restabili productivitatea vastelor
suprafețe de teren degradat, a îmbunătăți mijloacele de trai ale mai mult de 1,3 miliarde
de oameni și pentru a reduce impactul secetei asupra populațiilor vulnerabile.

6
 DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI CONVENȚIA?

Convenția a fost întocmită la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, a fost
semnată în 1994 și a intrat în vigoare la 26 decembrie 1996. Până în prezent, 195 de
părți au ratificat convenția care este un instrument legal obligatoriu.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările

afectate grav de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa – O declarație făcută de
Comunitatea Europeană în conformitate cu articolul 34 alineatele (2) și (3) din
Convenția organizației națiunilor unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate
grav de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa (JO L 83, 19.3.1998, pp. 3-35)

Decizia 98/216/CE a Consiliului din 9 martie 1998 privind încheierea, în numele

Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea
deșertificării în țările grav afectate de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa (JO
L 83, 19.3.1998, pp. 1-2)

Sursă de inspiraţie:
- publications.europa.eu
- meteo.md
- eur-lex.europa.eu
- legislatie.just.ro