ETICĂ ȘI INTEGRITATE

ACADEMICĂ
Conf univ.dr
Teodora Aurelia DRĂGHICI
2022
Ordinul ministrului educației nr.
3131/2018
 Cursuri/seminarii
(recapitulare)

 C1. Etică academică - conceptualizare

 C2. Standarde şi reglementări în etica cercetării
ştiinţifice şi deontologia academică
 C3. Proprietatea intelectuală şi drepturile de autor
 C4. Abateri de la buna conduită în cercetarea
științifică: plagiatul și autoplagiatul
 C5. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter
științific
 C6. Redactarea unei lucrări științifice
 C7. Integritatea academică
1. Etică academică
CARTA UNIVERSITARĂ - ACADEMIEI FORȚELOR
TERESTRE ,,NICOLAE BĂLCESCU” din Sibiu
2. Standarde şi reglementări în etica cercetării
ştiinţifice şi deontologie academică
Lege nr. 206/2004 din 27/05/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
3. Proprietatea intelectuală şi drepturile de
autor
-CONSTITUȚIA ROMÂNIEI(2003)
-LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe
4. Abateri de la buna conduită în cercetarea științifică:
plagiatul și autoplagiatul
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Carta AFT
5. Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter științific
iThenticate: Plagiarism Detection Software
6. Redactarea unei lucrări științifice
Lege nr. 206/2004 din 27/05/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
Ghidul metodologic privind activitatea de indrumare, elabor
are si sus
ținere a lucrarii de disertatie editia 2021
7. Integritatea academică
CARTA UNIVERSITARĂ a ACADEMIEI FORȚELOR
TERESTRE ,,NICOLAE BĂLCESCU” din Sibiu
 I Etică academică
 Cadrul juridic cu privire la etica universitară
 Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea tehnologică
 Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică,
dezvoltarea tehnologică şi inovare
 Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în
universități
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind
asigurarea calităţii educaţiei – prevede înființarea Agenţiei Române
de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS)
 Legea Educației Naționale nr. 1/2011 – prevede înființarea
Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU)
 Ordinul de ministru nr. 3.131/2018 privind includerea în planurile
de învățământ, pentru toate programele de studii universitare
organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional
de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică
Etică academică (Codul de etică )
Preliminarii
(distincția între ceea ce este moralmente corect şi incorect în
cazul acţiunilor pe care le întrepridem ca membrii ai
comunităţii academice)
1.ART.109.- Singurele forme de autoritate admise sunt
autoritatea legii și autoritatea epistemică
2.art.1 alin.(5) din Constituția României
3.Autoritate epistemică?
4.MEMBRII COMUNITĂȚII ACADEMICE
Art.104 alin. 2 din CARTA UNIVERSITARĂ a ACADEMIEI
FORȚELOR TERESTRE ,,NICOLAE BĂLCESCU” din Sibiu
5.Contract?
6. Cauze justificative
7. Cauze neimputabile
  Sunt considerate ca instrumente ale eticii: principiile, valorile şi regulile morale
 Principiile etice sunt enunţuri de maximă generalitate, care îşi propun să cuprindă cerinţele
fundamentale ale moralităţii.
 Valorile morale, în cea mai comună înţelegere, reprezintă standarde ale binelui pe care le asumăm,
la nivel individual sau comunitar, în speţa noastră, academic
 Regulile morale sunt mai bine specificate şi prevăd
mai tranşant calea de urmat într-o situaţie dată

 Art. 8. – (1) Principiile care fundamentează activitatea în academie sunt:

 a) principiul autonomiei universitare;
 b) principiul libertăţii academice;
 c) principiul răspunderii publice;
 d) principiul asigurării calităţii;
 e) principiul echităţii;
 f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;
 g) principiul transparenţei;
 h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului academic;
 i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice;
 j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor didactice şi a
cercetătorilor;
 k) principiul consultării beneficiarilor în luarea deciziilor;
 l) principiul centrării educaţiei pe student.
 Art. 9. – Comunitatea universitară este constituită din personal didactic şi de cercetare,
studenţi şi personal didactic şi de cercetare auxiliar. Din comunitatea universitară fac
parte şi persoanele cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare,
prin hotărâre a Senatului universitar.
 Art. 10. – Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin
reglementările legale în vigoare şi prin prezenta Cartă

 CAPITOLUL 6 ETICA UNIVERSITARĂ

 Secţiunea 1 Codul de etică şi deontologie profesională universitară

 Art. 104. – (1) Codul de etică şi deontologie profesională universitară al

academiei reprezintă un cadru de formalizare conceptuală, principială şi
normativă a unui ansamblu de reguli morale consensuale ale membrilor
comunităţii academice.
 (2) Codul de etică şi deontologie profesională universitară funcţionează ca un
contract moral între membrii comunităţii academice, contribuind la
creşterea prestigiului şi a capitalului moral ale instituţiei, la adâncirea şi
consolidarea coeziunii membrilor ei, la formarea unui climat universitar bazat
pe cooperare şi competiţie după reguli corecte, la afirmarea şi dezvoltarea
profesională a fiecărei persoane implicate în activitatea academiei, în vederea
desfăşurării la standarde înalte a activităţii de învăţământ şi cercetare ştiinţifică.
Art. 106. – Valorile etice şi deontologice promovate de
academie sunt:
 libertatea academică,
 autonomia personală,
 dreptatea şi echitatea,

 meritul,
 onestitatea academică şi corectitudinea intelectuală,

 transparenţa,
 responsabilitatea personală, profesională şi socială,

 respectul şi toleranţa,
 bunăvoinţa şi grija.
 Art. 119. – Normele morale, particularizate
la rolurile organizaţionale ale membrilor
comunităţii universitare, trebuie asumate şi
aplicate ca fundament al unor raporturi
profesionale şi sociale funcţionale.
 Art. 120. – Constituie fapte care aduc atingere normelor de
comportare şi sunt sancţionate disciplinar, conform legii,:
 a) calomnierea persoanelor din instituţie;
 b) ascunderea, denaturarea informaţiilor la care au drept de acces membrii comunităţii
academice şi publicul larg sau facilitarea accesului unui grup restrâns;
 c) manifestările misogine, rasiste, şovine şi xenofobe;
 d) intoleranţa faţă de minorităţi indiferent de natura acestora;
 e) hărţuirea sexuală;
 f) traficul de influenţă;
 g) şantajul;
 h) consumul de băuturi alcoolice şi de droguri;
 i) neonorarea obligaţiilor specifice profesiei;
 j) obţinerea de foloase materiale sau de altă natură pe căi necinstite;
 k) practicarea de ocupaţii incompatibile cu calitatea de cadru didactic sau cu cea de student;
 l) aderarea la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;
 m) promovarea în cadrul academiei a unor curente ideologice sau credinţe religioase
interzise de lege;
 n) imixtiunea sau tentativa de imixtiune în actul de decizie a membrilor comunităţii
universitare;
 o) nesesizarea conducerii academiei privind faptele ilicite de care a luat cunoştinţă în
exerciţiul funcţiei;
 p) orice manifestare sau comportament cu caracter misogin,
mizantrop, naţionalist-şovin, de instigare la ură rasială sau naţională,
orice tratament discriminator, precum şi orice formă de hărţuire;
 q) adresarea de injurii şi jigniri celorlalţi membri ai comunităţii
academice, indiferent de raporturile ierarhice;
 r) orice comportamente ce aduc atingere demnităţii sau creează o
atmosferă intimidantă, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare,
îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane;
 s) încălcarea regulilor de comportament la cursuri, în timpul
programului şi/sau nerespectarea programării studenţilor la diferite
activităţi;
 ş) întârzieri nejustificate în evaluarea studenţilor şi comunicarea
rezultatelor;
 t) discriminarea, incluzând hărţuirea unui student pe motive politice
sau pe motive de rasă, religie, sex, origine naţională, statut marital,
handicap şi/sau condiţie medicală, vârstă, cetăţenie sau alte motive
arbitrare sau personale
Art. 126. – (1) Membrilor comunităţii universitare nu le sunt permise, fiind considerate abateri de la etica
universitară, următoarele:
 a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
 b) comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea falsificării calităţii de autor al acestora;
 c) confecţionarea de rezultate false sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
 d) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare;
 e) orientarea activităţii de cercetare a studenţilor în scopul obţinerii unui folos material sau personal
nepatrimonial de către cadrul didactic îndrumător;
 f) următoarele forme de fraudă intelectuală: frauda în cadrul examenelor sau a concursurilor,
substituirea lucrărilor sau asumarea identităţii persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi
sau de la alte cadre didactice sau de cercetare, coruperea şi tentativele de corupere spre fraudă,
reeditarea unor lucrări proprii fără modificări substanţiale şi promovarea acestora cu titlul de noutate;
 g) lipsa sincerităţii sau a curajului asumării responsabilităţii faptelor săvârşite;
 h) exercitarea de presiuni în vederea vicierii rezultatelor evaluării studenţilor;
 i) situaţiile de conflict de interese şi de incompatibilitate;
 j) nesesizarea comisiei de etică universitară în situaţiile în care i se solicită să acţioneze contrar
normelor prezentului cod de etică sau în cazul în care are cunoştinţă de încălcări ale normelor din
prezentul cod;
 k) evaluarea studenţilor prin alte criterii decât cele de performanţă;
 l) realizarea de evaluări neobiective, fără respectarea actelor normative în vigoare, cu recurgerea la
discriminări bazate pe favoruri;
 m) neutilizarea unui limbaj elevat, academic, decent, corespunzător statutului de cadru didactic;
 n) abuzul de putere a cadrului didactic pentru a influenţa raţionamentele sau conştiinţa unui student
din motive arbitrare sau personale.
Art. 127. – (1) Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de
cercetare şi personalului didactic şi de cercetare auxiliar de către
Comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau
pentru abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică sunt
următoarele:
 a) avertisment scris;
 b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu
indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
 c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice
superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de
control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;
 d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
 e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
(2) Sancţiunile care se pot aplica de către Comisia de etică universitară
studenţilor pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
 a) avertisment scris;
 b) exmatricularea.
II Standarde şi reglementări în etica cercetării
ştiinţifice şi deontologie academică
Lege nr. 206/2004 din 27/05/2004 privind buna conduită
în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare

Ghidul metodologic privind activitatea de indrumare, ela

borare si sus
ținere a lucrarii de disertatie editia 2021
III Proprietatea intelectuală şi drepturile de autor
-CONSTITUȚIA ROMÂNIEI(2003)
-LEGEA nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de
autor şi drepturile conexe
  IV Abateri de la buna conduită în cercetarea științifică:
1.plagiatul și
2. autoplagiatul
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
„constituie infracțiune ... fapta persoanei care își însușește, fără
drept, în întregime sau în parte, opera altui autor și o prezintă ca o
creație intelectuală proprie”.
-închisoare 6 luni-3 ani sau amendă

Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică,

dezvoltarea tehnologică și inovare
 stabilește că plagiatul constă în „expunerea într-o operă scrisă
sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor
texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate
ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format
electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a
face trimitere la sursele originale”.
 Autoplagiatul expunerea într-o operă scrisă sau o
comunicare orală, inclusiv electronic a unor texte,
expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate,
ori metode științifice, extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale acelorași autori, fără a menționa
acest lucru și fără a se face trimitere la sursele originale
 Atât plagiatul cât și autoplagiatul sunt sancționate de lege,
fiind considerate:
 Abateri grave de la cercetarea științifică, dezvoltare
tehnologică și inovare-L.nr.1/2011
 Fraude academice, încălcări ale eticii universitare –
Carta universitară a AFT
V Identificarea plagiatului în lucrările cu caracter științific
iThenticate: Plagiarism Detection Software
 Programele recunoscute de CNATDCU și utilizate la

nivelul instituțiilor de învățământ superior

organizatoare de studii universitare de doctorat și al
Academiei Române, în vederea stabilirii gradului de
similitudine pentru lucrări științifice, sunt:
 iThenticate,
 Turnitin,
 Plagiarism detector+PDAS(Plagiarism Detector
Acumulator Sever),
 Safe Assign,
 SEMPLAG,
 w.w.w.sistemantiplagiat.ro
 VI Redactarea unei lucrări științifice
Recomandări cu pivire la evitarea plagiatului în lucrări cu caracter știin țific:
 Onestitatea

 Recunoașterea paternității ideii-redat sursele de doumentare

 Mențiunea că ,,această idee nu ne aparține” dacă nu este a noastră

 Cunoșterea regulilor de citare/citatele să fie cât mai scurt posibile

 Cunoașterea regulilor de întocmire a notelor de subsol

 Cunoașterea regulilor de întocmire a referințelor bibliografice dar și a

bibliografiei finale
 Să folosim, pe cât se poate cuvintele noastre și nu a altora

 Să departajăm cuvintele noastre de ideile altora

 Atenție la autoplagiat

 Atenție la autocitări

 Atenție la citările de mâna a doua

 Să cultivăm modestia intelectuală- (note de subsol și citări)

 Atenție la confuzia în ceea ce privește citarea, rezumatul unui text și

parafrazarea

Ghidul metodologic privind activitatea de indrumare, elaborare si susț

inere a lucrarii de disertatie editia 2021
 Seminarul 7
Integritate academică
 Cuvântul integritate, din punct de vedere etimologic, provine din
limba latină în care
este întâlnit sub forma „integritas”, cu semnificaţia de „întreg,
complet”.
 Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române integritatea
reprezintă „însuşirea de a fi integru; cinste, probitate;
incoruptibilitate”

 Integritatea defineşte caracterul integru al unui individ, sentimentul

demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care serveşte drept călăuză
în conduita omului, onestitatea, cinstea şi probitatea. Ea exprimă
calitatea de a fi sau de a rămâne intact, întreg, de a-şi păstra
nealterate calităţile.
 Din perspectivă individuală, se poate spune că integritatea
este o chestiune de opţiune personală; ea ţine de asumarea
unui set de valori, de norme etice de conduită profesională
şi personală, de asigurarea unui anumit grad al respectului
de sine.
 Din exterior, integritatea individului este evaluată şi

cuantificată, fie prin prisma

elementelor ce configurează conştiinţa colectivă, fie prin
prisma conformării cu regulile obligatorii din acest domeniu.
 Un om integru este un om care ţine la principiile sale, o persoană
care acţionează fără părtinire atunci când evaluează cazuri în care
este implicat şi care îşi îndeplineşte cu devoţiune sarcinile, dovedind
probitate. Totodată, a fi o persoană integră presupune a acorda şi
celorlalţi prezumţia de integritate.
 Integritatea personală este determinată de conduita etică
a individului.
 Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală.
 Dicţionarului explicativ al limbii române defineste
morala ca fiind "ansamblul normelor de convieţuire, de
comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de
colectivitate, şi a căror încălcare nu este sancţionată de
lege, ci de opinia publică".
 „Moralitatea reprezintă suma virtuţilor sociale (justiţie, altruism, caritate, bunătate,
milă, generozitate, iubire, devotament, adevăr, sinceritate, modestie, respectul pentru altul
etc.), este concordanţa dintre tendinţele şi comportamentele proprii şi tendinţele şi
comportamentele altora.
 Imoralitatea este opusul moralităţii, suma viciilor sociale (egoism, răutate, ură, orgoliu,
minciună, ipocrizie, dispreţ etc.), este starea de dezechilibru în favoarea drepturilor şi pe
socoteala îndatoririlor individului. Imoralitatea dăunează vieţii sociale, fiind cea care
contrazice interesul general al majorităţii.
 Amoralitatea este o stare neutră intermediară sau nehotărâtă între moralitate şi
imoralitate. Ea desemnează gradul cel mai mic de moralitate şi, în acelaşi timp, cel mai
mic grad de imoralitate. Ea înseamnă izolare, individualism, indiferenţă socială
 „Moralitatea reprezintă suma virtuţilor sociale (justiţie,
altruism, caritate, bunătate, milă, generozitate, iubire,
devotament, adevăr, sinceritate, modestie, respectul pentru altul
etc.), este concordanţa dintre tendinţele şi comportamentele
proprii şi tendinţele şi comportamentele altora.
 Imoralitatea este opusul moralităţii, suma viciilor sociale
(egoism, răutate, ură, orgoliu, minciună, ipocrizie, dispreţ etc.),
este starea de dezechilibru în favoarea drepturilor şi pe
socoteala îndatoririlor individului. Imoralitatea dăunează vieţii
sociale, fiind cea care contrazice interesul general al majorităţii.
 Amoralitatea este o stare neutră intermediară sau nehotărâtă
între moralitate şi imoralitate. Ea desemnează gradul cel mai
mic de moralitate şi, în acelaşi timp, cel mai mic grad de
imoralitate. Ea înseamnă izolare, individualism, indiferenţă
socială
 Cadrul juridic de asigurare a integrităţii în România
 Asigurarea integrităţii în România, din punct de vedere reglementar, se face pe două
paliere: administrativ şi penal.
 Cât priveşte palierul administrativ, există reglementări care să asigure un anumit grad de
disciplinare a comportamentului personalului care activează în sectorul public şi nu
numai, astfel:
 - Legea nr. 7 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, publicată în
 Monitorul Oficial, Partea I, nr. 157 din 23/02/2004;
 - Legea nr.477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din
 autorităţile şi instituţiile publice;
 - Legea nr. 571 din 14 decembrie 2004 privind protecţia personalului din autorităţile
 publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii publicată in
 Monitorul Oficial, Partea I nr. 1214 din 17/12/2004;
 - Legea nr. 50/2007 pentru modificarea şi completarea legii nr. 7/2004 privind codul
 de conduită a funcţionarilor publici (consilierul de etică);
 - Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public;
 - Legea nr. 52/2003 cu privire la transparenţa decizională;
 - Legea nr. 161/2003 privind conflictul de interese, etc.
 Cât priveşte palierul penal, există reglementări care încriminează faptele de
corupţie, precum:
 - Luarea de mită (art.254 Cod Penal) este fapta funcţionarului care pretinde ori primeşte
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau
nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri.
 - Darea de mită (art.255 Cod Penal) este aceeaşi faptă privită în oglindă şi este
reprezentată de promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcţionar de
către o persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.
 - Primirea de foloase necuvenite (Codul Penal, art. 256) este definită drept primirea de
către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act,
în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
 - Traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă - (Codul Penal, art. 257 şi Legea
161/2003, art. 6¹). Aceasta este infracţiunea prin care se pretind bani sau alte foloase de la
o persoană fizică sau juridică de către o altă persoană care are influenţă sau lasă să se
creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un
act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
 - Infracţiuni asimilate celor de corupţie
 Abuzul în serviciu art 132 din Legea nr. 78/2000.
 Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene