i Capitolul 2

VALORI ŞI PRINCIPII ETICE CARE GUVERNEAZĂ

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR DIN ROMÂNIA

1. Codul de etică - instrument de orientare al comunităţii universitare

în spiritul unor principii şi valori etice
Conform legislaţiei în vigoare, toate instituţiile de învăţământ superior
acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu au obligaţia de a adopta un Cod
de etică, ca parte a Cartei universitare, care trebuie să includă obligatoriu
dispoziţii privitoare la:
• stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi;
• prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până
la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau
una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control,
autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot
fi numiţi în comisii de doctorat„.comisii de evaluare sau comisii de concurs ale
căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;
• măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru
garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, maşter, doctorat, articolelor
ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente.20
în temeiul acestor dispoziţii generale, Ministrul Educaţiei a emis un ordin
care detaliază aspectele privitoare la conţinutul unui cod de etică universitară.
Astfel, codul trebuie să cuprindă formularea explicită a idealurilor' principiilor şi
normelor morale pe care consimt să le respecte şi să le urmeze membrii
comunităţii academice în activitatea lor profesională. Totodată, acesta stabileşte
standardele de etică profesională pe care o comunitate universitară îşi propune să
le urmeze şi penalizările care se pot aplica în cazul încălcării acestora. Codul de
etică universitară funcţionează ca un contract moral între studenţi, profesori,
personal administrativ şi comunitatea universitară ca întreg, contribuind la
coeziunea membrilor universităţii, la formarea unui climat universitar bazat pe
cooperare şi competiţie după reguli corecte şi la creşterea prestigiului
universităţii.21
în ceea ce priveşte Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii
„Ovidius” din Constanţa, acesta are ca obiectiv principal asigurarea

20 Articolul 130 al. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
21 Articolele 1-3 din Ordinul MEN nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în
universităţi.

A
responsabilizării etice ţi deontologice a membrilor comunităţii universitare şi de
a contribui la creşterea calităţii serviciilor educaţionale şi de cercetare. în
consecinţă, Codul reglementează normele de conduită profesională şi socială şi
cuprinde un ansamblu de standarde morale generale, responsabilităţi şi reguli ale
practicii universitare care privesc activitatea desfăşurată de membrii comunităţii
universitare din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa în interiorul şi în
afara spaţiului instituţiei22.
în virtutea principiilor consacrate prin Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
şi stipulate în Carta Universităţii „Ovidius”, normele Codului de etică şi
deontologie universitară urmăresc:
• crearea unui climat de încredere, respect şi demnitate între membrii
comunităţii universitare, precum şi între membrii comunităţii universitare şi
societate;
• reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor
raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt
a prestigiului Universităţii „Ovidius” din Constanţa.23

2. Principii şi valori ale eticii universitare

Activităţile desfăşurate în domeniul învăţământului superior sunt guvernate
de un set de valori şi principii etice, după cum urmează:
• Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber
de ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală
şi etică. Prin urmare, membrii comunităţii universitare sunt protejaţi faţă de
cenzură, manipulări, persecuţii, în condiţiile respectării standardelor ştiinţifice şi
a responsabilităţilor profesionale. Mai mult, fiecare membru al comunităţii
universitare poate să-şi exprime şi să-şi fundamenteze deschis opiniile ştiinţifice
şi profesionale în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară, având obligaţia
corelativă de a evita lezarea sau îngrădirea libertăţii celorlalţi;
• Autonom ia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi
posibilitatea opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de
studiu şi cercetare, astfel încât fiecare membru al comunităţii universitare să poată
lua şi aplica decizii în privinţa propriei cariere academice şi profesionale;

22 Articolul 1 din Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din

Constanţa
23 Articolul 5 din Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din
Constanţa

22
 • D reptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a
discriminării, inegalităţii de şanse şi exploatării, indiferent că acestea sunt directe
sau indirecte, în spiritul ideii că dreptatea se bazează pe împărţirea corectă şi
echitabilă a puterii şi prevenirea abuzului de putere. în acest scop, universităţile
trebuie să adopte măsuri ferme pentru nediscriminare şi egalitate de şanse în acces
la studii, angajare şi la programe, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru
prevenirea şi combaterea oricărei forme de corupţie, favoritism şi nepotism;
• Prim atul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea
realizărilor, valorii şi calităţii personale/colective şi în încurajarea: eficacităţii,
eficienţei şi performanţei; dedicării faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi
creativităţii; loialităţii faţă de instituţie şi faţă de ceilalţi membri ai comunităţii
universitare;
• Profesionalism ul presupune obligaţia universităţilor de a cultiva un mediu
propice pentru cercetare şi competitivitate, scop în care se angajează să dezvolte
programe academice la standarde înalte, capabile să conducă la evoluţia
cunoaşterii, la formarea specialiştilor competitivi şi la creşterea prestigiului
instituţiei. De asemenea, sunt încurajate şi recompensate orientarea spre calitate
ştiinţifică, eficienţă şi excelenţă profesională, concomitent cu acţiunea de
combatere a imposturii, amatorismului, superficialităţii, dezinteresului şi
plafonării;
• Onestitatea şi corectitudinea se referă la obligaţia
intelectuală
universităţilor de a apăra dreptul la proprietate intelectuală, fiind interzisă orice
formă de fraudă intelectuală: plagiatul total sau parţial, copiatul în cadrul
examenelor sau concursurilor, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, substituirea
lucrărilor sau a identităţii persoanelor examinate, preluarea lucrărilor de la colegi
sau profesori, ca şi tentativele de corupere spre fraudă;
• Transparenţa se referă la asigurarea transparenţei tuturor categoriilor de
informaţii care interesează membrii comunităţii universitare, potenţialii candidaţi,
absolvenţii, instituţiile cu care colaborează şi publicul larg, asigurându-se o
informare consistentă şi corectă. Sunt interzise ascunderea, falsificarea sau
denaturarea informaţiilor la care au dreptul membrii comunităţii universitare şi
publicul larg, prin aceasta facilitându-se egalitatea de şanse în competiţie şi
asigurarea accesului echitabil la resursele universitare;
• R esponsabilitateaprofesională şi socială reclamă implicare în problemele
profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil. Programele
şi activităţile universitare trebuie să fie orientate către nevoile societăţii. Totodată,
presupune garantarea libertăţii de a critica public - întemeiat şi argumentat -

23
încălcările standardelor profesionale şi de calitate, precum şi drepturile membrilor
comunităţii universitare şi ale colaboratorilor. Nu sunt permise: dezinformarea,
calomnierea, denigrarea publică a programelor şi persoanelor din instituţie de
către membrii propriei comunităţii universitare;
• Respectul şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al
comunităţii universitare într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire,
umilire, dispreţ, ameninţare, intimidare. Se promovează valoarea toleranţei faţă
de diferenţele între oameni, între opinii, credinţe şi preferinţe intelectuale, nefiind
permise manifestările misogine, rasiste, şovine, xenofobe, homofobe şi hărţuirea
sexuală;
• Bunăvoinţa şi grija, principiu conform căruia sunt încurajate aprecierea şi
recunoştinţa faţă de cei merituoşi, empatia, compasiunea, sprijinul faţă de cei
aflaţi în nevoie, amabilitatea, politeţea, altruismul, înţelegerea, solidaritatea,
solicitudinea, promptitudinea şi optimismul faţă de toţi membrii comunităţii
academice. Totodată sunt descurajate şi considerate indezirabile ^
comportamentele care denotă* invidie, cinism, vanitate, lipsă de amabilitate,
dezinteres.24
Aceste valori şi principii sunt stipulate şi în Codul de etică şi deontologie
universitară al Universităţii „Ovidius” din Constanţa. In plus, Codul consacră un
set de principii care guvernează conduita comunităţii universitare din cadrul
Universităţii „Ovidius” din Constanţa, după cum urmează:
• obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor ţării;
• prioritatea interesului public, principiu conform căruia toţi membrii
comunităţii universitare au îndatorirea de a considera interesul public mai presus
decât interesul personal, în exercitarea calităţii de membru al societăţii academice;
• asigurarea egalităţii de tratament a beneficiarilor serviciilor universitare,
în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia toţi membrii
comunităţii universitare au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii
identice sau similare;

24 Aceste valori şi principii stau la baza elaborării tuturor codurilor de etică şi deontologie
universitară din România, ele fiind elaborate în cadrul Proiectului intitulat „Etica în universităţi”,
proiect realizat în parteneriat instituţional de către Facultatea de Ştiinţe Politice-Şcoala Naţională
de Studii Politice şi Administrative, Fundaţia Konrad Adenauer şi Ministerul Educaţiei şi
Cercetării. Autorii sunt Mihaela Miroiu (coordonatoarea proiectului), Ana Bulai (coordonatoarea
cercetării sociologice), Daniela Cutaş, Liviu Andreescu şi Daniela Ion (coautori) - pentm detalii a
se vedea http://www2.edu.ro/index.php/articles/2760.

24
 • profesionalismulţ principiu conform căruia toţi membrii comunităţii
universitare au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate,
competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
• imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia toţi membrii
comunităţii universitare au obligaţia să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de
orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea calităţii
lor;
• integritatea morală, principiu conform căruia membrilor comunităţii
universitare a Universităţii „Ovidius” din Constanţa le este interzis să solicite sau
să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj sau
beneficiu în considerarea funcţiei/ poziţiei pe care o deţin, ori să abuzeze în vreun
fel de această funcţie/poziţie;
• libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia toţi membrii
comunităţii universitare pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile cu
respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
• cinstea şi corectitudinea,-principiu conform căruia în exercitarea funcţiei
şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, membrii comunităţii universitare trebuie
să fie de bună-credintă;
• deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile
desfăşurate de membrii comunităţii universitare în exercitarea funcţiei lor sunt
publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
• celeritate în soluţionarea unei petiţii adresate oricărei structuri colective
existente la nivelul Universităţii „Ovidius” din Constanţa.25

3. Obiective urmărite prin promovarea eticii profesionale în

universităţi
In acord cu priorităţile şi obiectivele strategice privind îmbunătăţirea
calităţii sistemului naţional de învăţământ superior, promovarea unei culturi a
eticii profesionale în domeniul academic este nu doar un deziderat, ci o
obligativitate morală pentru toţi membrii comunităţii universitare.
Astfel, prin promovarea eticii profesionale în universităţi se urmăreşte
consolidarea integrităţii în rândul cadrelor didactice, a studenţilor, a personalului
didactic auxiliar, precum şi a altor persoane implicate în derularea studiilor
universitare. In ceea ce priveşte studiile universitare de masterat şi doctorat, acest
scop este posibil de atins prin intermediul următoarelor obiective:

25 Articolul 6 din Codul de etică şi deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din

Constanţa
 • conştientizarea importanţei respectării normelor de etică academică în
activităţile didactice şi de cercetare ştiinţifică desfăşurate în cadrul programelor
de studii;
• dezvoltarea capacităţii cadrelor didactice şi a studenţilor masteranzi şi
doctoranzi de a cunoaşte, înţelege şi aplica în activităţile curente principiile,
valorile şi normele etice;
• dezvoltarea unei culturi a responsabilităţii profesionale în conformitate cu
valorile fundamentale care stau la baza funcţionării sistemului naţional de
învăţământ superior (onestitatea, încrederea, corectitudinea, respectul şi
responsabilitatea), contribuind astfel la generarea sustenabilă a unei resurse
umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea
actuală si viitoare.26
»

4. întrebări şi teme recapitulative

■S Ce dispoziţii trebuie să conţină în mod obligatoriu un cod de etică
universitară conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011?
•S Ce reprezintă codul de etică universitară în formularea Ordinului MEN
nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universităţi?
/ Enumeraţi principiile şi valorile generale ale eticii universitare.
S Care sunt principiile care guvernează conduita comunităţii universitare
din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa?
S Ce se urmăreşte prin promovarea eticii profesionale în universităţi?

26Aceste obiective sunt în concordanţă cu misiunea asumată a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011.
 ► Capitolul 3
NORME DE ETICĂ ÎN RELAŢIILE PROFESIONALE ŞI
INTERUMANE ALE MEMBRILOR COMUNITĂŢII UNIVERSITARE

1. Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice

în relaţiile profesionale colegiale, cadrele didactice universitare care
desfăşoară activităţi didactice şi/sau de coordonare în cadrul programelor de studii
de masterat şi doctorat trebuie să respecte şi să aplice o serie de norme de
conduită, după cum urmează:
• Să promoveze respectul reciproc manifestat inclusiv prin modul de
adresare, recomandată fiind utilizarea persoanei a Il-a plural - fo r m a de politeţe:
Dumneavoastră',
• Să fie apreciate corect şi loial rezultatele de succes obţinute prin eforturi
proprii de către colegul sau colegii din departament/şcoală doctorală, colectiv de
cercetare sau din facultate, stimulând astfel spiritul unei competiţii loiale pe linie
profesională;
• Să existe disponibilitatea de a oferi sprijin profesional (pe linie didactică
sau ştiinţifică) atunci când un cadru didactic este solicitat de către alt coleg să
contribuie la atingerea unui obiectiv, sau la rezolvarea unor probleme de care
depinde prestigiul profesional ştiinţific al departamentului/şcolii doctorale în care
activează cei în cauză;
• Să militeze pentru obiectivitatea ştiinţifică şi să nu cedeze în privinţa
respectării standardelor ştiinţifice şi etice universitare; l
• Nu este permisă manipularea, îndoctrinarea şi educarea dogmatică în
spaţiul universitar laic (cu excepţia Facultăţii de Teologie), încălcând prin aceasta
dreptul cadrelor didactice sau cercetătorilor la obiectivitate şi la formarea
ştiinţifică în domeniile de studii;
• Nu este permisă denaturarea conţinutului ştiinţific al cursurilor (predate
studenţilor) sau „fabricarea” rezultatelor cercetării în scopul inducerii în eroare a
comisiilor de evaluare, cât şi din obedienţă faţă de grupări politice, religioase,
economice, etc;
• Să manifeste intransigenţă şi să demaşte orice tentativă de corupţie, dacă
aceasta există şi poate fi dovedită;
• Să militeze împotriva oricărei forme de plagiat în activitatea didactică şi
de cercetare ştiinţifică;
• Să militeze împotriva discriminării din mediul academic, care conduce la
limitarea drepturilor unui cadru didactic datorită vârstei, sexului, dizabilităţii,

27
naţionalităţii, etniei, religiei, categoriei sociale, stării materiale, orientării sexuale
sau mediului de provenienţă;
• In mediul academic nu este permisă hărţuirea în forme precum:
misoginismul, sexismul, rasismul, şovinismul, xenofobia şi hărţuirea datorită
convingerilor religioase sau politice;
• In spiritul responsabilităţii profesionale, cadrele didactice au obligaţia
morală de a critica public pe cei vinovaţi de încălcarea standardelor ştiinţifice,
pedagogice sau etice, dacă există probele doveditoare în acest sens;
• Să promoveze şi să traducă în fapte principiile şi valorile menţionate în
Codul Etic al universităţii, atât prin activităţile instructiv-educative, cât şi prin
activitatea de cercetare ştiinţifică.27

2. Norme de etică privind relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi

Conform standardelor ARACIS, relaţia dintre cadrul didactic şi student este
una de parteneriat, în care fiecare îşi asumă responsabilitatea atingerii rezultatelor
învăţării, rolul cadrului didactic fiind acela de a orienta dezvoltarea intelectuală a
studentului dându-i o dimensiune strategică.28
Având în vedere importanţa acestui parteneriat pentru atingerea
standardelor de performanţă şi excelenţă academică, în relaţiile dintre cadrele
didactice şi studenţii masteranzi şi doctoranzi trebuie respectate următoarele
norme de etică:
• Cadrele didactice trebuie să utilizeze cele mai adecvate metode de predare
a cursului şi seminarelor, astfel încât interesul studenţilor pentru disciplina
respectivă să crească;
• In ceea ce priveşte procesul instructiv-educativ, relaţiile dintre cadrele
didactice şi studenţi trebuie să fie transparente chiar de la primele ore de
curs/seminar, prin transparenţă înţelegându-se faptul că studenţii vor cunoaşte de
la începutul activităţii care sunt modalităţile şi criterii de evaluare (examene,
colocvii sau verificări pe parcurs) şi care este ponderea acestora în nota finală la
disciplina respectivă;
• Desfăşurarea examenelor, colocviilor, a verificărilor pe parcurs, precum şi
susţinerea proiectelor/rapoartelor ştiinţifice trebuie să *fce desfăşoare într-o

27 Daniela Şarpe, Delia Popescu, Aurel Neagu, Violeta Ciucur, Standarde de integritate în
învăţământul universitar, Ediţie Online, 2011, pp. 28-29-old.uefiscdi.ro/Upload/27963931-6eb6-
4a07-9e75-078a20del2b9.pdf, accesat la 18.02.2018.
28http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/l_Prima_Pagina_web/2018/Metodologie_Mof_25_2
018.pdf, accesat la 18.02.2018.
atmosferă academică lipsită de tensiune, prin asigurarea condiţiilor unei evaluări
corecte şi obiective;
• Este interzis şi se sancţionează copiatul/plagiatul de orice fel la examene
şi verificări, inclusiv în cadrul referatelor, rapoartelor, lucrărilor de disertaţie şi al
tezelor de doctorat;
• Este interzisă şi se pedepseşte tentativa de mituire sub diverse forme a
cadrului didactic de către student, în scopul promovării unor examene, verificări
etc. De asemenea, este considerată imorală şi se pedepseşte traficarea examenelor
de orice fel, în schimbul unor sume de bani, bunuri materiale, servicii sau alte
avantaje primite de cadrul didactic;
• Ln relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi este interzis orice
comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică, atât în public,
cât şi în privat;
• In relaţiile dintre cadrele didactice şi studenţi trebuie să se respecte
principiul nediscriminării şi egalităţii de şanse. Astfel, este interzisă discriminarea
studenţilor datorită sexului, dizabilităţii, etniei, naţionalităţii, religiei, categoriei
sociale, stării sociale sau a mediului de provenienţă;
• Cadrele didactice au obligaţia să respecte confidenţialitatea în problemele
care ţin de viaţa privată a studenţilor (statusul marital, dizabilităţile ascunse,
domiciliu, apartenenţa politică sau religioasă, etc) şi să nu dea informaţii decât la
cererea organelor de conducere a facultăţii/şcolii doctorale sau a universităţii.29
V
>
3. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţii universităţii
Relaţiile dintre studenţi, indiferent de ciclul de studii universitare, trebuie
să aibă la bază o serie de norme etice şi de conduită profesională, şi anume:
• Promovarea spiritului de colegialitate şi a respectului reciproc între toţi
studenţii universităţii, indiferent de apartenenţa lor la un anumit program de
studiu, sau an de studiu, în scopul unei bune convieţuiri;
• Se consideră obligaţie morală rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor
sau disputelor ce pot să apară în relaţiile dintre studenţi, evitându-se un limbaj sau
ton necorespunzător statutului studenţesc;
• Este imorală şi prin urmare sancţionabilă orice formă de fraudă
intelectuală: preluarea lucrărilor, proiectelor sau rapoartelor ştiinţifice efectuate
de alţi colegi şi raportarea acestora ca rezultate proprii, substituirea lucrărilor sau
a identităţii acestora, copiatul/plagiatul total sau parţial la examene sau verificări;

29 Daniela Şarpe, et.al., op.cit., pp. 29-30.

29
 • Se consideră obligaţie morală promovarea spiritului de competiţie loială,
în toate activităţile specifice mediului studenţesc, cum ar fi: învăţământul,
cercetarea ştiinţifică studenţească, activităţile culturale, sportive, turismul etc.30

4. Norme de etică privind relaţiile dintre studenţi şi personalul didactic

auxiliar sau nedidactic
în relaţiile dintre studenţii şi şi personalul didactic auxiliar sau nedidactic
trebuie respectate următoarele norme de etică:
• Se impune manifestarea unei atitudini de solicitudine, răbdare, tact în
rezolvarea problemelor studenţilor de către persoanele desemnate în cadrul
anumitor servicii;
• Se consideră abatere de la normele morale tentativa de mituire şi
acceptarea mitei în relaţiile dintre studenţi şi persoane aparţinând
compartimentelor funcţionale şi social - administrative;
• Personalul administrativ care îşi exercită activitatea în domeniul
căminelor şi cantinelor trebuie să aplice un tratament egal în soluţionarea
problemelor studenţeşti, fiind interzise favoritismul sau discriminarea în cadrul
acestor relaţii;
• Se impune respectarea confidenţialităţii privind datele care fac referire la
viaţa privată a studenţilor, sau la anumite dizabilităţi ale acestora;
• Este interzisă hărţuirea de orice tip şi sub diverse forme, cum ar fi:
rasismul, misoginismul, şovinismul, xenofobia, hărţuire cauzată, de convingeri
religioase sau apartenenţe politice, cât şi hărţuirea sexuală.31
/V

5. întrebări şi teme recapitulative

S Explicaţi în ce constă obligaţia cadrelor didactice de a milita împotriva
oricărei forme de plagiat în activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică.
S De ce este interzis şi se sancţionează copiatul/plagiatul total sau parţial la
examene sau verificări?
S Este o obligaţie morală rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor sau
disputelor ce pot să apară în relaţiile dintre studenţi?
^ De ce este necesară promovarea spiritului de colegialitate şi a respectului
reciproc între toţi studenţii universităţii?
Descrieţi obligaţiile studenţilor în relaţiile cu personalul didactic auxiliar
sau nedidactic.

30Ib id e m , p. 29.
31 Ib id e m , p. 31.
 ‘ Capitolul 4
ABATERI DE LA ETICA UNIVERSITARĂ ŞI
SANCŢIUNI APLICABILE

1. Abateri de la etica universitară

Prin raportare la valorile, principiile şi normele eticii universitare sunt
considerate abateri următoarele fapte:
• obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative
sau a oricărei alte funcţii a universităţii;
• frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică,
precum şi în cadrul celorlalte activităţi din universitate;
• acceptarea/lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
• inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
• agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor
comunităţii universitare sau în legătură cu activitatea academică;
• discriminarea, în toate formele de manifestare a acesteia;
• favoritismul, sub orice aspect;
• participarea la activităţile din cadrul universităţii p r in . încălcarea
prevederilor legale şi ■a 1dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de
alcool, droguri, de alte substanţe interzise;
• practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau
obscene şi folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
• denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii
comunităţii universitare;
• folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice;
• organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate,
folosirea numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în
scopuri nelegale sau contrare acesteia;
• distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale
universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
• pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin
măsuri speciale;
• utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna
patrimoniului universităţii.32

32 M e to d o lo g ia d e e tic ă ş i in teg rita te în p r o c e s u l d e e v a lu a re a u n iv ersită ţilo r din R o m â n ia ,

document elaborat în cadrul Proiectului „Pregătiţi pentru a inova, pregătiţi pentru a răspunde mai

31
 2. Analiza abaterilor de la etica universitară
în ceea ce priveşte analiza abaterilor de la etica universitară, aceasta se face
în conformitate cu procedurile stabilite prin lege şi aşa cum sunt prevăzute în
cartele, codurile şi regulamentele universitare.
Astfel, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, la nivelul fiecărei
universităţi funcţionează o comisie de etică universitară care analizează şi
soluţionează abaterile de la etica universitară săvârşite de membri ai comunităţii
academice, pe baza sesizărilor provenite de la orice persoană, din universitate sau
din afara universităţii, sau prin autosesizare.33
Activitatea comisiilor de etică universitară este guvernată de un ansamblu
de principii care se aplică în toate autorităţile şi instituţiile publice, după cum
urmează:
•prezum ţia de nevinovăţie, principiu conform căruia orice persoană este
considerată nevinovată pentru fapta sesizată ca abatere atât timp cât vinovăţia sa
nu a fost dovedită;
•garantarea dreptului la apărare, principiu conform căruia persoana a
cărei faptă a fost sesizată are dreptul de a fi audiată, de a prezenta dovezi în
apărarea sa şi de a fi asistată sau reprezentată pe parcursul procedurii de cercetare;
• contradictorialitatea, principiu conform căruia comisia are obligaţia de a
asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu
privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea pentru care a fost sesizată
comisia de etică;
•proporţionalitatea, principiu conform căruia trebuie respectat un raport
corect între gravitatea abaterii, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea
propusă să fie aplicată;
• legalitatea sancţiunii, principiu conform căruia comisia de etică nu poate
propune decât sancţiunile prevăzute de lege;
• unicitatea sancţiunii, principiu conform căruia pentru o abatere nu se
poate aplica decât o singură sancţiune (non bis in idem);
• celeritatea procedurii, principiu conform căruia comisia de etică are
obligaţia de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea
drepturilor persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de lege;

bine nevoilor locale. Calitate şi diversitate a universităţilor din România”

http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_etica_consultare.pdf, accesat la 20.02.2018
33 Articolele 306 şi 308 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

32
 2. Analiza abaterilor de la etica universitară
în ceea ce priveşte analiza abaterilor de la etica universitară, aceasta se face
în conformitate cu procedurile stabilite prin lege şi aşa cum sunt prevăzute în
cartele, codurile şi regulamentele universitare.
Astfel, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, la nivelul fiecărei
universităţi funcţionează o comisie de etică universitară care analizează şi
soluţionează abaterile de la etica universitară săvârşite de membri ai comunităţii
academice, pe baza sesizărilor provenite de la orice persoană, din universitate sau
din afara universităţii, sau prin autosesizare.33
Activitatea comisiilor de etică universitară este guvernată de un ansamblu
de principii care se aplică în toate autorităţile şi instituţiile publice, după cum
urmează:
•p rezu m ţia de nevinovăţie, principiu conform căruia orice persoană este
considerată nevinovată pentru fapta sesizată ca abatere atât timp cât vinovăţia sa
nu a fost dovedită;
•garantarea dreptului la apărare, principiu conform căruia persoana a
cărei faptă a fost sesizată are dreptul de a fi audiată, de a prezenta dovezi în
apărarea sa şi de a fi asistată sau reprezentată pe parcursul procedurii de cercetare;
• contradictorialitatea, principiu conform căruia comisia are obligaţia de a
asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu
privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea pentru careta fost sesizată
comisia de etică;
• proporţionalitatea, principiu conform căruia trebuie respectat un raport
corect între gravitatea abaterii, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea
propusă să fie aplicată;
• legalitatea sancţiunii, principiu conform căruia comisia de etică nu poate
propune decât sancţiunile prevăzute de lege;
• unicitatea sancţiunii, principiu conform căruia pentru o abatere nu se
poate aplica decât o singură sancţiune ( non bis in idem);
• celeritatea procedurii, principiu conform căruia comisia de etică are
obligaţia de a proceda fără întârziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea
drepturilor persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de lege;

bine nevoilor locale. Calitate şi diversitate a universităţilor din România” -

http://pe.forhe.ro/sites/default/files/metodologie_etica_consultare.pdf, accesat la 20.02.2018
33 Articolele 306 şi 308 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

32
 • obligativitatea Opiniei, principiu conform căruia fiecare membru al
comisiei de etică are obligaţia de a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată pe
rolul comisiei.34
în ceea ce priveşte Comisia de etică din cadrul Universităţii „Ovidius” din
Constanţa, aceasta îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare
şi funcţionare aprobat de Senatul universitar, sub jurisdicţia sa intrând faptele care
contravin bunei conduite şi normelor de etică şi deontologie universitară, atât cele
petrecute în interiorul spaţiului universitar, cât şi cele din afara acestuia, în măsura
în care implică membri ai comunităţii universitare. Prin membri ai comunităţii
universitare se înţelege personalul didactic şi de cercetare, personalul didactic
auxiliar sau nedidactic, studenţii la toate nivelurile şi formele de studii, inclusiv
doctoranzii, precum şi orice persoană căreia i s-a conferit calitatea de membru al
comunităţii universitare prin hotărârea Senatului universitar.35
Comisia de etică din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa
coordonează şi controlează aplicarea normelor prevăzute de Codul de etică şi
deontologie universitară, competenţă în cadrul căreia exercită următoarele
atribuţii:
• analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară pe baza
sesizărilor sau prin autosesizare, stabilind, după caz, sancţiunile prevăzute de
legislaţia în materie, proporţional cu gravitatea faptelor cercetate;
• stabileşte sancţiunile conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 cu
modificările şi completările ulterioare şi Legii 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare şi le înaintează spre
aplicare rectorului sau decanului, după caz;
• realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii şi
deontologiei universitare care se prezintă rectorului şi Senatului universitar, iar
acest act constituie un document public;
• propune şi promovează eventuale modificări sau amendamente ale
Codului de etică şi deontologie universitară;
• înştiinţează conducerea universităţii în vederea notificării instituţiilor
statului în ceea ce priveşte cazurile care fac obiectul legii penale şi pune la
dispoziţia acestora toate informaţiile pe care le deţine cu privire la cazurile
respective;

34 Articolul 19 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de

disciplină, cu modificările şi completările ulterioare
35 Articolul 42 din Codul de etică şi deontologie universitară şi Articolele 8-9 din Regulamentul
de organizare şi funcţionare a Comisiei de etică şi deontologie universitară a Universităţii
„Ovidius” din Constanţa, aprobat prin HS nr. 1.309/15.12.2016

33
 • elaborează studii şi cercetări cu privire la aspectele eticii şi deontologiei
universitare.36
Pentru analizarea faptelor presupuse a fi încălcat normele de etică şi
deontologie universitară şi stabilirea măsurii în care acestea constituie abateri,
Comisia de etică va analiza toate aspectele sesizate, iar în cazul autosesizării toate
informaţiile disponibile în spaţiul public, în acest scop putând invita la audieri
părţile implicate, eventualii martori, "precum şi orice persoană care ar putea
furniza informaţii suplimentare sau lămuriri cu privire la cazul analizat. De
asemenea, în cazul în care se impune, Comisia de etică poate apela la comisii de
specialitate sau experţi care prin expertiza lor pot contribui la soluţionarea
cazurilor analizate. Pe baza datelor avute la dispoziţie, Comisia de etică
întocmeşte un raport final care trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
• sinteza conţinutului sesizării;
• analiza informaţiilor, datelor, documentelor şi probelor materiale din
conţinutul sesizării, precum şi a oricăror alte elemente semnificative obţinute în
cursul analizei şi, după caz, în cursul audierilor;
• constatarea argumentată a existenţei sau, după caz, a absenţei unei/unor
abateri de la etica universitară;
. *în cazul în care o abatere a fost constatată, identificarea argumentată a
persoanei/persoanelor vinovate, precum şi sancţiunile care se aplică acestora;
persoanele vinovate pot fi diferite de cele vizate de sesizare.37

3. Sancţionarea abaterilor de Ia etica universitară

In conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, răspunderea personalului
didactic şi de cercetare, a personalului didactic şi de cercetare auxiliar, precum şi
a celui de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul superior
intervine în cazul încălcării îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual
de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează
interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei.38
Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi
personalului didactic şi de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară
pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în
cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:

36 Articolul 41 din Codul de etică şi deontologie universitară şi Articolul 5 din Regulamentul de

organizare şi funcţionare a Comisiei de etică şi deontologie universitară
37 Articolul 45 din Codul de etică şi deontologie universitară şi Articolul 21 din Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Comisiei de etică şi deontologie universitară
38 Articolul 312 al. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

34
 • avertisment scris; 2
• diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia
de conducere, de îndrumare şi de control;
• suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la
un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de
conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de
maşter sau de licenţă;
• destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
• desfacerea disciplinară a contractului de muncă.39
Aceste sancţiuni sunt prevăzute şi de Codul de etică şi deontologie
universitară al Universităţii „Ovidius” din Constanţa. în plus, Codul stipulează că
la stabilirea sancţiunii se vor avea în vedere o serie de criterii precum gravitatea
faptei, prejudiciul produs, modalitatea de săvârşire, persistenţa în comportamentul
care contravine normelor de etică şi deontologie universitară. Poate constitui
circumstanţă agravantă împrejurarea că cel care a săvârşit fapta sancţionabilă se
afla în poziţie ierarhică superioară faţă de persoana vătămată, dacă se face dovada
că primul a făcut uz de această poziţie ierarhică.40
în ceea ce priveşte sancţiunile care se pot aplica studenţilor de către comisia
de etică pentru încălcarea eticii universitare, legea stabileşte următoarele
sancţiuni:
• avertisment scris;
• exmatricularea; >
• alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară.41
Conform Codului de etică şi deontologie universitară al Universităţii
„Ovidius” din Constanţa, în plus faţă de sancţiunile stabilite de lege este prevăzută
şi sancţiunea cu suspendarea bursei pe o perioadă de timp.42
Un student care este acuzat de încălcarea eticii academice este considerat
nevinovat până când, pe baza unor probe foarte clare şi convingătoare, este
dovedit că a încălcat standardele universităţii. In stabilirea modului de sancţionare
a unei abateri trebuie ţinut cont de următorii factori:
• gravitatea şi consecinţele abaterii;
• nivelul experienţei academice a studentului;
• recunoaşterea sau negarea vinovăţiei de către student;

39 Articolul 318 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

40 Articolul 49 al. (2) din Codul de etică şi deontologie universitară
41 Articolul 319 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
42 Articolul 50 din Codul de etică şi deontologie universitară

35
 •probe pentru evidenţierea intenţiei de a înşela;
•numărul de abateri anterioare;
•efectul pedepsei asupra progresului ulterior al studentului.43
/V

4. întrebări şi teme recapitulative

S Enumeraţi principiile generale care guvernează activitatea comisiilor de

etică universitară.
S Descrieţi faptele care sunt considerate abateri prin raportare la valorile,
principiile şi normele eticii universitare.
^ Care sunt atribuţiile Comisiei de etică din cadrul Universităţii „Ovidius”
din Constanta?
s

S Care sunt sancţiunile care se pot aplica de către comisia de etică

universitară studenţilor masteranzi şi doctoranzi pentru încălcarea eticii
universitare?
^ Ce sancţiune aplicabilă studenţilor prevede Codul de etică şi
deontologie universitară al Universităţii „Ovidius” din Constanţa, în
plus faţă de sancţiunile stabilite de lege?

43 Daniela Şarpe, et.al., o p .c it., p. 34.