CLARITATE

gradul în care așteptările

CONSISTENȚĂ
universității cu pnvire la
CRITICABIUTATE
conduita morală a gradul in care așteptările
gradul in care , membrilor sunt acurate,!
universității cu privire la
universitatea asigură un I concrete și complete I
conduita morală a
mediu deschis spre membrilor sunt coerente,
discutarea dilemelor și
univoce, neambigue și
comportamentelor compatibile __
morale

UNIVERSITATEA
MORALĂ SA NCȚK)NAB IUTATE

VIZIBILITATE măsura în care

virtuți organizaționale
universitatea aplică
gradul in care poate fi necesare*-
observată și monitonzată sancțiuni pozitive /
conduita membnlor, dar și negative pentru conduite
consecințele acesteia . responsabile /
iresponsabile

REAUZABIUTATE
SUSȚINERE
măsura in care așteptările
măsura in care
universității cu pnvire la
universitatea Fi sprijină
conduita morală a
sau Fi împiedică pe
membrilor pot fi
membn să adopte un
îndeplinite de aceștia, prin
comportament etic (ex.
asigurarea resurselor
prin motivație adecvată)
organizaționale necesare

* Cf. Muel Kaptein. „Developing and Testing a Measure for thc Ethical Culture of Organizations: The
Corporate Ethical Virtues Model*, in: /oumal of Organiza tronai Behavior, nr. 29,2008, pp. 923-947.
 Reglementări privind etica în universitățile din România

> Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea

științifică și dezvoltarea tehnologică - prevede cadrul de
organizare a activităților de cercetare-dezvoltare, cuprinzând
cercetarea științifică (ce include cercetarea fundamentală și
cercetarea aplicativă), dezvoltarea experimentală și
inovarea bazată pe cercetare științifică și dezvoltare
experimentală.
> Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare - definește
abateri precum plagiatul și autoplagiatul, confecționarea și
falsificarea de date; prevede înființarea Consiliul Național
de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și
Inovării (CNECSDTI) drept organism consultativ, fără
personalitate juridică, al Ministerului Cercetării și Inovării
(MCI), care derulează activități specifice precum:
28
> Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale
în universități - introduce obligația instituțiilor de învățământ
superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu de
a adopta propriul Cod de etică universitară, care să
cuprindă formularea explicită a idealurilor, principiilor și
normelor morale pe care consimt să le respecte și să le
urmeze membrii comunității > academice în activitatea lor
profesională. Codul de etică universitară este un document
obligatoriu, care întregește Carta universității și stabilește
standardele de etică profesională pe care o comunitate
universitară își propune să le urmeze, precum și penalizările
care se pot aplica în cazul încălcării acestora.
Același ordin introduce obligația instituțiilor de învățământ
superior de a înființa o Comisie de etică universitară,
subordonată senatului universitar, cu atribuții de elaborare a
Codului de etică universitară, analiză și soluționare a
reclamatiilor
» » sesizărilor referitoare la abaterile de la etica
si
universitară etc.
 în plus, ordinul prevede constituirea Consiliului de etică
universitară la nivelul Ministerului Educației și Cercetării, cu
atribuții precum: oferirea de consultanță și monitorizare a
modului de aplicare a codurilor de etică universitară din
instituțiile de învățământ superior acreditate și autorizate
să funcționeze provizoriu; diseminarea bunelor practici de
elaborare și aplicare a codurilor de etică universitară;
sesizarea din oficiu în legătură cu cazurile de încălcare a
eticii universitare în situația
> în care instituțiile
» de învățământ
»
superior nu se sesizează din proprie inițiativă.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind
asigurarea calității educației - prevede înființarea Agenției
Române de Asigurare a Calității în învățământul Superior
(ARACIS), agenție care formulează și revizuiește periodic
standarde naționale
» de referință
» si
» indicatorii de
performanță pentru evaluarea și asigurarea calității în
învățământul superior (asigurate anterior de Consiliului
Național de Evaluare și Acreditare Academică).
Legea Educației Naționale nr. 1/2011 - prevede înființarea
Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU) drept
organism consultativ al Ministerului Educației Naționale, fără
personalitate juridică, a cărui misiune este dezvoltarea culturii
eticii și integrității în universitățile din România. Rolul CEMU este
de a determina și sprijini universitățile să elaboreze și să
pună în practică politicile de etică și de integritate
universitară. CEMU auditează comisiile de etică din universități
și se pronunță asupra litigiilor de etică universitară pe baza
unui Cod de referință al eticii și deontologiei universitare (pe
care îl elaborează).
Ordinul de ministru nr. 3.131/2018 privind includerea în
planurile de învățământ, pentru toate programele de studii
universitare organizate în instituțiile de învățământ superior din
sistemul național de învățământ, a cursurilor de etică și
integritate academică - prevede obligativitatea participării
masteranzilor și doctoranzilor la cursuri de etică și integritate
academică cu o durată de minimum 14 ore
32
 1.7.1. Etica profesională
„Societatea și membrii fiecărei profesii încheie un
contract social nescris, prin care membrii profesiei cad
de acord să renunțe la unele interese înguste, să
promoveze idealurile seviciului public și să adere la
standarde înalte ale activității, în timp ce societatea
permite profesiei o autonomie substanțială de a se auto-
reglementa.
Etica unei profesii descrie datoriile specifice
asumate de membrii ei prin contractul social” 3.
în cazul comunității academice, dezvoltarea și
internalizarea unor standarde etice reprezintă o parte
esențială a răspunsului la așteptările sociale (unele mai
curând difuze, altele formulate explicit în obligații
legale sau în cerințe ale diferitelor părți interesate -
stakeholders - în educație și cercetare).
3 HAMILTON, Neil. Academic Ethics, Westport: Praeger Publishers, 2002, p.3
 1.7.3. Managementul eticii în organizații
„Managementul eticii e ansamblul activităților și
măsurilor care urmăresc organizarea instituțională a eticii pentru
crearea unor organizații integre"4.
Managementul eticii * Etica managementului
Managementul eticii * Etica organizațională
Coduri și comisii de
etică

Birouri de etică și
conformitate

Auditul etic
Sistem de management al eticii
într-o organizație Traininguri și auto-
(infrastructura etică) traininguri de etică

Ombudsman-ul

4 MUREȘAN, Valentin. Managementul eticii în Hotline-ul etic

organizații, București: Editura Universității din 35
București, 2009, p.39
 1.7.4. „Etică și integritate academică”

Etică și integritate
academică

1.8. Specificul moral al vieții academice

Principii și/sau valori morale specifice ale vieții academice:
> libertatea academică;
> autonomia intelectuală a cercetătorului;
> acceptarea diversității de opinii și convingeri;
> dreptatea și echitatea;
> meritul academic;
> profesionalismul.
 2.1. Originalitatea ca noutate absolută și ca valoare
adăugată
Scopul cercetării științifice constă în producerea de
cunoaștere nouă.
9

Ce înseamnă noutatea cunoașterii?

>

Ce înseamnă originalitatea cunoașterii?

Cele două criterii se suprapun în mare parte, dar nu
în totalitate.
De exemplu, dacă refacem un studiu deja publicat și
obținem aceleași rezultate, cunoașterea pe care am obținut-o
este nouă, dar nu este originală. în cazul unui studiu replicat, am
dobândit un grad mai mare de încredere în rezultatele primului
studiu, ceea ce este o cunoaștere nouă. Totuși, nu este o
cunoaștere semnificativ diferită de ceea ce știam deja.
Replicarea studiilor anterioare este foarte valoroasă
pentru știință, dar sistematic descurajată de accentul pus
pe originalitate.
38
 Originalitatea poate fi confundată cu noutatea
tematică.
Studiul unui subiect care nu a mai fost abordat înainte =>
rezultatele vor fi noi și originale.

O cercetare științifică își atinge scopul dacă îi face pe

autori și pe cititorii rapoartelor să afle ceva ce nu este deja
cunoscut în comunitatea științifică interesată de disciplina
respectivă.
Noutatea cunoașterii interdisciplinare este o valoare
stabilită în raport cu cunoașterea existentă deja în cadrul
unei discipline.
Cunoașterea
> nouă este accesibilă nu doar
profesioniștilor cu decenii de experiență, ci și cercetătorilor la
început de drum.

39
 e) Originalitate tematică, prin explorarea
neanticipatului: Se pornește într-un studiu pe un subiect
cunoscut, dar în timpul cercetării se deschid căi alternative, care nu
au mai fost cercetate anterior.
f) Originalitatea datelor: Abilități creative în procesarea
datelor colectate de autori, sau originalitate în modul de a
interpreta date furnizate de terțe entități.
g) Originalitate în transferul modului sau locului de
utilizare: Datele cunoscute și deja publicate pot duce la cercetare
originală dacă sunt testate în situații noi (în alt domeniu de studiu, în
altă regiune geografică).
h) Originalitatea în produsele secundare: Există aproape
întotdeauna subproduse în timpul oricărei cercetări, probabil
dezvoltarea unui anumit echipament sau a unor descoperiri
secundare interesante din literatură. Acestea pot fi aduse în
prim plan, concentrate sau dezvoltate în continuare.
i) Originalitate în experiență: Propria experiență în
elaborarea unui studiu în funcție de abilitățile de gândire creativă
poate constitui o sursă de originalitate.
 O lucrare este originală dacă 6:
a) asimilează, expune în manieră personală și nuanțează
informații științifice existente;
b) ordonează, explică și/sau comentează informații teoretice
existente (compilații, antologii, istorii);
c) interpretează concepte sau teorii consacrate în domeniul dat;
d) corectează sau combate una sau mai multe perspective
teoretice expuse anterior de alți autori;
e) promovează și susține o perspectivă proprie asupra unei
chestiuni teoretice din domeniul dat.
Originalitatea presupune, în schimb, onestitate
intelectuală. Plagiatul, sub orice formă s-ar manifesta, este
inadmisibil într-o lucrare științifică. Originalitatea presupune că
textul este, în întregime, produsul eforturilor proprii.

6 Cristian Radu, Elaborarea lucrărilor științifice - ghid pentru suportul de curs

- anul I ID, Universitatea „Babeș-Bolyaill, Cluj-Napoca Facultatea de Științe Politice,
Administrative și ale Comunicării, Secția de Comunicare și Relații Publice, An
universitar 2016-2017
 Exemplu: Criterii pentru a stabili originalitatea lucrărilor științifice
Universitatea Melbourne Australia (www.services.unimelb.edu.au/academicskills )

1. Prezentarea unei prime informații importante în scris pentru prima dată;

2. Extinderea, calificarea sau elaborarea unei lucrări existente;
3. Realizarea unei lucrări originale proiectate de altcineva;
4. Dezvoltarea unui produs nou sau îmbunătățirea unui produs existent;
5. Reinterpretarea unei teorii existente, poate într-un context diferit;
6. Demonstrarea originalității prin testarea ideii altcuiva;
7. Efectuarea unor activități empirice care nu au fost făcute înainte;
8. Folosirea unei abordări metodologice diferite pentru a rezolva o problemă ;
9. Sintetizarea informațiilor într-un mod nou sau diferit;
10. Furnizarea unei noi interpretări utilizând informațiile existente / cunoscute;
11. Repetarea cercetării în alte contexte, de exemplu o altă țară;
12. Aplicarea ideilor existente în noi domenii de studiu;
13. Aplicarea unei tehnici particulare existente îcitr-o zonă nouă;
14. Dezvoltarea unui nou instrument sau tehnică de cercetare;
15. Folosirea unei abordări diferite, de exemplu o perspectivă interdisciplinară;
16. Dezvoltarea unui portofoliu de lucru bazat pe cercetare;
17. Dezvoltarea cunoașterii într-un mod care nu a mai fost făcut anterior;
18. Efectuarea unui studiu pe o zonă sau pe un subiect necercetat anterior;
19. Efectuarea unei analize critice a unui lucru care nu a fost examinat anterior.
 3. Etica în cercetare
3.1. Buna conduită în activitatea de cercetare
3.1.1. Legislație

LEGE nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduita in

cercetarea științifica, dezvoltarea tehnologica si inovare publicat
in: MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 4 iunie 2004.
Art 1. Etica in activitatile de cercetare științifica, dezvoltare
tehnologica si de inovare, denumite in continuare activitati de
cercetare-dezvoltare, se bazeaza pe un ansamblu de principii
morale si de proceduri destinate respectării acestora.

Art 2. Principiile morale si procedurile destinate respectării

acestora sunt cele reunite in Codul de etica si deontologie
Vfesionala al personalului de cercetare -dezvoltare, elaborat de
oritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
 3.1.2. Consiliului National de Etica a Cercetării
Științifice, Dezvoltării Tehnologice si Inovării
înființat prin Ordin MEdCT nr. 400/2007 si completat cu Ordin
4709/2008 -are
-Comisii de etica cu statul permanent:
-Comisia 1 - Stiinte Socio-umaniste
-Comisia 2 - Stiinte legate de lumea viului
-Comisia 3 - Stiinte exacte si tehnice
Atribuții pentru Comisiile Permanente:
a) formulează opinii si recomandări in legătură cu problemele de
natura etica ridicate de evoluția stiintei si cunoașterii din domeniul
lor de competenta;
b) primesc sesizări din partea Consilului National de Etica si
cercetează cazurile de abatere de la normele de conduita
profesionala in activitatea de cercetare, dezvoltare tehnologica si
inovare din domeniul lor de competenta ;
c) elaborează anual un raport de activitate pe care il inainteaza
Consiliului National de Etica .
 Buna conduită în cercetarea științifică se referă la:
- respectarea legii;
- garantarea libertății în știință, în cercetarea științifică și în
învățământ;
- respectarea principiilor bunei practici științifice;
- asumarea responsabilităților.

Buna conduita in cercetare-dezvoltare trebuie sa se

desfasoare cu ocrotirea si refacerea mediului natural si a
echilibrului ecologic, asigurandu -se protecția acestora fata de
eventualele agresiuni produse de stiinta si tehnologie.

Buna conduita in cercetare-dezvoltare se asigura:

- in conformitate cu reglementările internaționale din domeniu;
- cu legislația Uniunii Europene;
- cu regulile de etica ale programelor de cercetare științifica ale
acesteia.
47
 Buna conduita in cercetare-dezvoltare exclude:
> ascunderea sau inlaturarea rezultatelor nedorite;
> confecționarea de rezultate;
> inlocuirea rezultatelor cu date fictive;
> interpretarea deliberat distorsionata a rezultatelor si
deformarea concluziilor;
> plagierea rezultatelor sau a publicațiilor altor autori;
> prezentarea deliberat deformata a rezultatelor altor
cercetători;
> neatribuirea corecta a paternitatii unei lucrări;
> introducerea de informații false in solicitările de
granturi sau de finanțare;
> nedezvaluirea conflictelor de interese
(potrivit legii 206/2004)
48
 Buna conduita in cercetare-dezvoltare exclude:
(continuare)
> deturnarea fondurilor de cercetare
> neinregistrarea si/sau nestocarea rezultatelor, precum si
înregistrarea si/sau stocarea eronata a rezultatelor
> lipsa de informare a echipei de cercetare, inaintea inceperii
proiectului, cu privire la:
J drepturi salariale,
J răspunderi,
J coautorat,
J drepturi asupra rezultatelor cercetărilor,
J surse de finanțare,
J asocieri
> lipsa de obiectivitate in evaluări si nerespectarea condițiilor de
confidențialitate
> publicarea sau finanțarea repetata a acelorași rezultate ca
elemente de noutate științifica.
(potrivit legii 206/2004)
 3.1.3. Cauze pentru care se produc fraude în cercetarea
științifică
> »

Presiunea in cariera, mediu competitiv , trebuie sa-ti

menții reputația prin publicare fabricare de date
- Teama ca alt grup care lucrează in domeniu poate
publica mai repede

Comoditatea - date falsificate vin in completarea

ipotezelor lucrării, de obicei autorii cred in experimentul
imaginat dar nu au timp sa faca experimente similare

Ușurința cu care se pot fabrica date - unele

experimente pot fi nereproductibile din motive obiective, se
asteapta ca datele falsificate sa fie neobservabile.

50
 3.1.4. Definiții (conform legii 206/2004)
Frauda in stiinta - acțiunea deliberata de confecționare, falsificare,
plagiere sau instrainare ilicita a rezultatelor cercetării
științifice;
Confecționarea de date - înregistrarea si prezentarea unor date din
imaginație, care nu sunt obținute prin
metodele de lucru folosite in cercetare;
Falsificare - măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor,
proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau
rezultate de natura a deforma rezultatele cercetării;
Plagiat - insusirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor,
rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de
calea prin care acestea au fost obținute, prezentandu-le
drept creație personala;
Conflict de interese - situația de incompatibilitate in care se afla o
persoana care are un interes personal ce
influențează imparțialitatea si obiectivitatea
activitatilor sale in evaluarea, monitorizarea,
realizarea si raportarea activitatilor de
cercetare -dezvoltare;
 3.1.5. Abateri si sancțiuni
Conduita științifică necorespunzătoare se constată în două
etape succesive:
Ancheta - etapa inițială a cercetărilor asupra fraudei în
cercetarea științifică care se declanșează după alegație* si după
informarea în scris a persoanei/persoanelor incriminate.
Ancheta are rolul de a verifica dacă alegația are o bază
reală sau nu și este realizată de un număr mic de persoane.
Investigația - etapa a doua a cercetărilor asupra fraudei,
care urmează anchetei și care se bazează pe fapte dovedite;
Investigația se declanșează pe baza raportului comisiei de
anchetă .
Comisiile de anchetă și de investigație sunt aprobate de
conducerea unității sau instituției de cercetare-dezvoltare, la
propunerea comisiei de etică.

★invocarea unei teorii, unei păreri, unui document etc. pentru a argumenta
frauda în cercetarea științifică. 52
 3.1.6. Abateri nedefinite de legislația din Romania
- Publicarea multiplă, (auto-plagiat)
- un autor utilizează părți substanțiale din propriile lucrări
deja publicate fără a preciza corespunzător referințele
- publicarea unui articol în multiple jurnale
- adăugarea unor cantități mici de date noi unui
articol deja publicat (“salami-slicing”)

- Manipularea imaginilor incluse intr-un articol

- integritatea imaginilor - aspect reglementat de câteva
standarde acceptate de toate publicațiile științifice -
abaterea considerată fraudă

- Ghostwriting - autorul real nu este cel menționat in articol

- Includerea de persoane pe lista de autori - nu au contribuții

substanțiale la cercetare
- sunt persoane cu notorietate care pot facilita publicarea.
 3.1.7. Sancțiuni
* îndepărtarea persoanei/persoanelor din echipa de realizare a
proiectului;
* schimbarea responsabilului de proiect;
*- retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea regulilor de bună conduită științifică;
* mustrare scrisă;
* retrogradare din funcție;
* suspendarea din funcție;
*• concedierea;
* comunicarea rezultatelor investigației către organizații, instituții
publicații etc;
*• interdicția de participare la competiția de obținere a finanțării
temelor de cercetare;
interdicția de a face parte din diverse comisii (de evaluare, de
acordarea de fonduri etc.);
* obligația de a face publice (dar fără a afecta imaginea unității sau
instituției de cercetare-dezvoltare) corecțiile asupra rezultatelor
obținute de cel incriminat.
 3.2. Stabilirea colectivului de autori
3.2.1. Autor unic/ co-autori
Persoane care s-au implicat activ si semnificativ in
toate fazele cercetării:
> conceperea, proiectarea si efectuarea cercetării
experimentale
> analiza și/sau interpretarea rezultatelor cercetării
> elaborarea primară a manuscrisului, sau analiza critică a
acestuia
> aducerea unor îmbunătățiri substanțiale asupra
conținutiului științific,
> stabilirea versiunii finale a articolului științific

Autorii aceluiași produs științific sunt solidari responsabili,

și, după caz, individual, pentru corectitudinea lui.
Calitatea de autor onorific nu este acceptată
 3.2.2. Ordinea nominalizării autorilor unui articol
- conform contribuției acestora, in ordine descrescătoare;
- in ordine alfabetica, in cazul in care autorii au contribuții relativ
egale;
- prim-autor- responsabil cu colectarea și analizarea datelor și
redactarea primei versiuni a articolului;
-autor de corespondenta- coordonatorul grupului cel care isi
asumă întreaga responsabilitate asupra articolului;
-unele grupuri de cercetare menționează la sfârșit, autorul de
corespondenta.
3.2.3. Secțiunea “Mulțumiri” - Aknowledgements
- pot fi menționate persoane care au citit și au avut observații
asupra conținutului științific al articolului dar care nu au calitatea
de autor;
- organizații care au oferit suport financiar din partea unor
organizații, contracte de cercetare sau anumite materiale;
- colaboratori care au furnizat unele materiale ( de ex. substanțe
chimice, aparate, etc).
 3.2.4. Probleme curente
> neincluderea in colectivul de autori a unor persoane care au
lucrat efectiv in proiect;
> includerea unor persoane ( de obicei de notorietate) fara știrea
acestora pentru a creste artificial valoarea articolului;
> trecerea automata in colectivul de autori a șefilor de
departamente;
> publicarea unor lucrări efectuate de tineri ( studenti,
masteranzi) fara știrea acestora si fara a li se recunoaște
meritele;
> Falsul co-autorat.
3.2.5. Obligațiile autorilor si co-autorilor unui articol
științific
• Rezultatele experimentale si interpretarea acestora prezentate
de autor/co-autori, în cadrul unui manuscris transmis spre
publicare, trebuie să fie originale, respectiv să fie comunicate
pentru prima dată.
57
 3.2.5. Obligațiile autorilor si co-autorilor unui articol
științific (continuare)
• Sa confirme în scris faptul că lucrarea respectivă nu a fost si
nu va fi transmisă unei alte publicații decât în cazul în care
publicația la care a fost transmisă lucrarea inițial o va respinge,
( confirmare in scris).
• Referințele bibliografice trebuie să fie citate în mod corect si
conform cu cerințele publicației. Sa nu citeze lucrările proprii
decât daca au legătură cu lucrarea trimisa la publicare.
• Să aplice legislația în vigoare privind protecția drepturilor de
proprietate intelectuală, protecția datelor personale și alte
reglementări în vigoare în România și în cadrul Uniunii Europene.
• Să manifeste integritate profesională și să aplice valorile
deontologice în domeniul cercetării științifice.

58
 3.3. Manifestarea integrității in activitatea de
cercetare a studenților
In mediul studențesc, lipsa de integritate in activitatea de
cercetare se poate manifesta sub diferite forme, cum ar fi:
> plagiatul in elaborarea temelor/referatelor de cercetare;
> achiziționarea lucrarilor/proiectelor de cercetare de pe site-uri
specializate, prin asumarea acestor lucrări ca fiind contribuții
proprii;
> susținerea acelorași lucrări/teme de casă in cadrul mai multor
discipline de studiu;
> modificarea datelor/informațiilor prezentate in proiecte sau teme
de cercetare al altor colegi, cu asumarea frauduloasă a ideilor
acestora ;
> „fabricarea” datelor pentru susținerea anumitor concluzii, fără
certificarea prin experimente sau simulări;
> preluarea, cu sau fără permisiunea autorului, a unei lucrări de
cercetare și prezentarea acesteia ca fiind contribuție proprie;
60
> Implicarea studenților în aprecierea lucrărilor de cercetare
ale colegilor lor, prin susținerea orală a lucrărilor de
cercetare, cu accent pe aprecierea gradului de originalitate
al acestora;
> Excluderea de la susținere a lucrărilor ce nu dezvoltă
subiectul de cercetare propus, sau abordează teme
adiacente, mai ales dacă acestea par prea bine realizate;.
> Planul de cercetare, notele și fișele realizate în vederea
tratării temei de cercetare propuse trebuie să facă parte
din documentația depusă odată cu lucrarea finală, pentru
a verifica activitatea de parcurs realizată pe perioada
cercetării;
> Utilizarea motoarelor de căutare disponibile pe internet
este deseori productivă, fiind suficient a preciza câteva
cuvinte - cheie ale textului presupus a fi plagiat pentru a
demonstra existența fraudei.
64
 4. Standarde și reglementări
4.1. Standarde generale de integritate academică
prevăzute în Codul de Etică

Pot exista abateri de la normele de conduită morală,

comportare civică sau de etică profesională - abateri pentru care
nu sunt prevăzute sancțiuni în Legea învățământului sau
Statutul Personalului Didactic.
Abateri de la normele de etică pot fi săvârșite de către
studenți sau de personalul nedidactic al universității, abateri
pentru care Legea învățământului nu prevede sancțiuni.
In ambele situații (luate ca exemple) este lezată
comunitatea universitară prin nerespectarea principiilor și
valorilor pentru care Universitatea militează și pe care le
promovează.
65
 Necesitatea elaborării unui ansamblu de norme privind
conduita morală în viața socială și etica profesională
universitară - sub forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul
caruia sunt statuate standardele de integritate ce
trebuie indeplinite la diferitele niveluri ale vieții academice.
Codul Etic este definit astfel: "Ansamblul de norme și
principii morale, de conduită, care includ obligațiile etice ale
profesiunii, cât și rolul lor în viața socială" 8.
întrucât noțiunea de etică include principiile de morală,
dar se regăsește și în noțiunea de deontologie, C.E.
reprezintă chiar colecția de standarde ce descriu nivelul de
integritate a membrilor comunității academice.
Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către
membrii universității reprezintă Condiția Suficientă pentru
realizarea principiilor morale și a valorilor științifice
universitare.

8 * • * DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), Ediția a ll-a, Ed. enciclopedică, București, 1996
 Necesitatea elaborării unui ansamblu de norme privind
conduita morală în viața socială și etica profesională
universitară - sub forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul
caruia sunt statuate standardele de integritate ce
trebuie îndeplinite la diferitele niveluri ale vieții academice.
Codul Etic este definit astfel: "Ansamblul de norme și
principii morale, de conduită, care includ obligațiile etice ale
profesiunii, cât și rolul lor în viața socială" 8.
întrucât noțiunea de etică include principiile de morală,
dar se regăsește și în noțiunea de deontologie, C.E.
reprezintă chiar colecția de standarde ce descriu nivelul de
integritate a membrilor comunității academice.
Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către
membrii universității reprezintă Condiția Suficientă pentru
realizarea principiilor morale și a valorilor științifice
universitare.

8 * * * DEX (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), Ediția a ll-a, Ed. enciclopedică, București, 1996
 Principiile integrității academice pe baza carora se
construiește orice C.E. se referă la:
Integritatea morală - presupune că fiecare membru al
comunității academice este dator să se preocupe de evitarea oricăror
situații susceptibile să creeze îndoieli, cu privire la
integritatea sa, în primul rând a conflictelor de interese.
Colegialitatea - presupune colaborarea studenților,
profesorilor și personalului administrativ în spirit de colegialitate și
respect reciproc.
Loialitatea - presupune obligația fiecărui membru al
comunității academice de a acționa în interesul universității, de a
susține obiectivele, strategiile și politicile acesteia, în
scopul realizării misiunii și creșterii competitivității ei.
Respectul și toleranța - presupune respectarea demnității
fiecărui într-un climat liber, în care sunt excluse orice manifestare de
umilire, dispreț, hărțuire, exploatare, amenințare sau
intimidare. Universitatea militează pentru toleranță față de
diferențele între oameni, între opinii, credințe și preferințe
intelectuale. Nu sunt permise manifestările misogine, rasiste,
șovine, xenofobe, homofobe și hărțuirea de orice fel, inclusiv sexuală.
 Profesionalismul - Universitatea trebuie să cultive
un mediu propice pentru cercetare și competitivitate.
în acest scop, Universitatea trebuie :
> să dezvolte programe academice la standarde înalte,
capabile să conducă la evoluția cunoașterii, la
formarea specialiștilor competitivi și la creșterea
prestigiului în cercetare;
> sa încurajeze și să recompenseze orientarea spre
calitate științifică, pedagogică, în mod deosebit spre
excelență, a profesorilor, cercetătorilor, studenților și a
programelor de studii și cercetare;
> să încurajeze și să recompenseze eficiența, calitatea și
excelența profesională la nivel managerial și
administrativ;
> să acționeze împotriva imposturii, amatorismului,
superficialității, dezinteresului și plafonării. M
 Onestitatea și corectitudinea intelectuală -
Universitatea trebuie să apere dreptul la proprietate
intelectuală.
Beneficiile și răsplata vor fi acordate celor care se
află la originea proprietății intelectuale.
Toți cei care au participat la diferite stadii ale
cercetării ale cărei rezultate devin publice trebuie menționați,
în spiritul onestității profesionale, al recunoașterii și
recunoștinței.
Este interzisă orice formă de fraudă intelectuală:
• plagiatul total sau parțial;
• copiatul în cadrul examenelor sau concursurilor;
• “fabricarea” rezultatelor cercetărilor;
• substituirea lucrărilor sau a identității persoanelor
examinate;
• preluarea lucrărilor de la colegi sau profesori;
• tentativele de corupere spre fraudă.
 Dreptatea și echitatea - Membrii universității vor fi tratați drept,
corect și echitabil.
Nu se permite discriminarea sau exploatarea, indiferent că
acestea sunt directe sau indirecte, aderand la ideea că dreptatea se
bazează pe împărțirea corectă și echitabilă a puterii și prevenirea
abuzului de putere.
Universitatea adoptă măsuri ferme pentru nediscriminare și
egalitate de șanse privind accesul la studii, angajare și la programe
de cercetare, pentru eliminarea conflictelor de interese, pentru
prevenirea și combaterea oricărei forme de corupție, favoritism și / sau
nepotism.
Transparența - Universitatea trebuie să respecte principiul
transparenței tuturor categoriilor de informații care interesează
membrii comunității universitare, potențialii candidați, absolvenții,
instituțiile cu care colaborează și publicul larg, asigurând o informare
consistentă și corectă.
Prin aceasta se facilitează egalitatea de șanse în competiție și
se asigură accesul echitabil la resursele universitare.
Universitatea trebuie să interzică ascunderea, falsificarea sau
denaturarea informațiilor la care au dreptul membrii săi și publicul larg.
 Responsabilitatea profesională și socială -
Universitatea trebuie să își încurajeze membrii să se distingă prin
activism și implicare în problemele profesionale și publice, prin
colegialitate și responsabilitate civică.
Programele și activitățile universitare vor fi orientate
către nevoile societății.
Atunci când membrii săi reprezintă public Universitatea,
trebuie să respecte standardele etice și profesionale.
Persoanele cu funcții de conducere au datoria de a crea
condițiile necesare exercitării drepturilor celor aflați în subordinea
lor, dar și de a cere acestora de a nu denigra propria instituție
universitară.
In același timp, trebuie garantat membrilor universității
dreptul de a critica public, întemeiat și argumentat, încălcările
standardelor profesionale și de calitate, ale drepturilor membrilor
comunității universitare și colaboratorilor.
Nu sunt permise: dezinformarea, calomnierea, denigrarea
publică a programelor și persoanelor din instituție de către membrii
propriei comunității academice.
 Libertatea academică - Universitatea este un spațiu liber
de ingerințe, presiuni și constrângeri politice, religioase și de
putere economică, exceptând constrângerile de natură
științifică, legală și etică.
Membrii universității sunt protejați față de cenzură,
manipulări, persecuții, în condițiile respectării standardelor științifice
și a responsabilităților profesionale.
Orice membru al comunității universitare trebuie să evite
lezarea libertății celorlalți, pe baza respectului pentru diferențe.
Trebuie încurajate abordarea critică, parteneriatul
intelectual și cooperarea, indiferent de opiniile politice sau de
apartenența religioasă.
Autonomia personală - Universitatea promovează un
mediu propice exercitării autonomiei personale.
în acest scop trebuie asigurată exercitarea informării liber
consimțite în privința programelor, concursurilor, oportunităților de
studiu și cercetare, oferind oportunități pentru ca fiecare membru
al universității să poată lua și aplica decizii în privința propriei
cariere academice și profesionale.
 Meritul - Universitatea trebuie să asigure
recunoașterea, cultivarea și recompensarea meritelor personale și
colective care conduc la împlinirea menirii sale instituționale.
Printre acestea se numără dedicarea față de profesie și
studiu, față de instituție și membrii comunității academice,
creativitatea și talentul, eficiența și performanța.

Codul Etic își propune să reprezinte, în primul rând, un ghid

de comportare umană și conduită morală pentru fiecare membru
al Comunității Academice, atât în interiorul universității, cât și
în afara acesteia.
C.E. reprezintă un "instrument" de analiză și estimare
a modului în care membrii Comunității Academice, personalul
nedidactic și studenții respectă normele de etică universitară.
Pentru evitarea unor ambiguități sau confuzii referitoare
la normele de etică universitară, aceste standarde trebuie
prezentate în C.E. succesiv și separat pentru: personalul
didactic, studenți, personal nedidactic.
 4.2. Norme de etică privind relațiile dintre
studenții universității
a) Să se promoveze spiritul de colegialitate și respectul
reciproc între toți studenții universității, indiferent de apartenența la
o anumită facultate, sau anul de studiu, în scopul unei bune
convețuiri.
b) Se consideră obligație morală rezolvarea pe cale amiabilă
a conflictelor sau disputelor ce pot apare în relațiile dintre studenți,
evitându-se un limbaj sau ton necorespunzător statutului
studențesc.
c) Este imorală și prin urmare sancționabilă orice formă
de fraudă intelectuală: preluarea lucrărilor, proiectelor sau temelor
de casă efectuate de alți colegi și raportarea acestora ca rezultate
proprii, substituirea lucrărilor sau a identității acestora, plagiatul
(copiatul) total sau parțial la examene sau verificări.
d) Se consideră obligație morală promovarea spiritului de
competiție loială, în toate activitățile specifice mediului studențesc,
cum ar fi: învățământul, cercetarea științifică studențească,
activitățile culturale, sportive, turismul etc.
 4.3. Norme de etică privind relațiile dintre
cadrele didactice și studenți

a) Cadrul didactic trebuie să utilizeze cele mai

adecvate metode de predare a cursului, seminariilor și / sau
lucrărilor de laborator, astfel încât interesul studenților pentru
disciplina respectivă să crească.

b) Relațiile dintre personalul didactic și studenți, în

ceea ce privește procesul instructiv educativ să fie
transparente, chiar de la primele ore de predare, laborator,
seminar sau proiect. Prin transparență se înțelege că studenții
vor cunoaște de la începutul activității care sunt cerințele privind
nivelul de pregătire la examene sau verificări și care este
ponderea notei de la activitățile practice în media finală la
disciplina respectivă.
75
 c) Pentru atingerea standardelor de pregătire cerute de
U.E., în scopul compatibilizării învățământului superior din România
cu cel european și în final, echivalarea diplomelor
de studii, cadrele didactice trebuie să explice și să convingă studenții că
este necesar să se treacă (să se gliseze) prin reformă de la
învățământul informativ - la un învățământ
superior formativ, în care ponderea aplicațiilor și studiul individual
formativ va crește considerabil, iar numărul orelor de predare (curs) va
scădea.
d) Desfășurarea examenelor, verificărilor și susținerea
proiectelor sau temelor de casă să aibă loc într-o atmosferă academică
lipsită de tensiune, prin asigurarea condițiilor unei evaluări corecte și
obiective.
e) Este interzis și se sancționează plagiatul (copiatul) de orice fel
la examene, verificări, teme de casă sau proiecte, cât și în cazul
examenelor de absolvire sau a proiectului de diplomă.
f) In relațiile dintre personalul didactic și studenți nu este admisă
hărțuirea (și nici motivația acesteia) în diverse forme, precum:
misoginismul, rasismul, șovinismul, xenofobia, hărțuirea cauzată de
convingerile religioase sau politice, sau hărțuirea sexuală.
 g) Este interzisă și se pedepsește tentativa de mituire sub
diverse forme a cadrului didactic de către student, în scopul
promovării unor examene, verificări etc. De asemenea, este
considerată imorală și se pedepsește traficarea examenelor de
orice fel, în schimbul unor sume de bani, bunuri materiale, servicii
sau alte avantaje primite de cadrul didactic.
h) In relațiile dintre personalul didactic și studenți
trebuie să se respecte principiul nediscriminării și egalității de
șanse. Astfel, este interzisă discriminarea studenților datorită
sexului, disabilității, etniei, naționalității, religiei, categoriei
sociale, stării sociale sau a mediului de proveniență.
i) Personalul didactic are obligația să respecte
confidențialitatea în problemele care țin de viața privată a
studenților (statusul marital, disabilitățile ascunse, domiciliu,
apartenența politică sau religioasă etc) și să nu dea informații
decât la cererea decanatului sau rectoratului. încălcarea
confidențialității se sancționează.
4.4. Norme de etică privind relațiile dintre studenți și
personalul didactic auxiliar sau nedidactic
a) Se impune manifestarea unei atitudini de solicitudine,
răbdare, tact în rezolvarea problemelor studenților de către
persoanele desemnate în cadrul anumitor servicii.
b) Se consideră abatere de la normele morale tentativa de
mituire și acceptarea mitei în relațiile dintre studenți și persoane
aparținând compartimentelor funcționale și social - administrative.
c) Personalul administrativ care își exercită activitatea în
domeniul căminelor și cantinelor să aplice un tratament egal în
soluționarea problemelor studențești, fiind interzis favoritismul
sau discriminarea în cadrul acestor relații.
d) Se impune respectarea confidențialității privind datele care fac
referire la viața privată a studenților, sau la anumite disabilități ale
acestora.
e) Este interzisă hărțuirea de orice tip și sub diverse forme,
cum ar fi: rasismul, misoginismul, șovinismul, xenofobia, hărțuire
cauzată de convingeri religioase sau
apartenențe politice, cât și hărțuirea sexuală.
 4.5. Procesul de predare - abordare din
perspectiva integrității
Cerințele unei predări profesioniste nu sunt doar de a
comunica și evalua materia ci și de a comunica și menține
standardele unui comportament profesional corespunzător.
Integritatea unei comunități academice se bazează pe
responsabilitatea personală și depinde de modul de comportare
în fața unor situații critice.
Fiecare membru al comunității academice - fiecare
student, membru al corpului profesoral sau membru al
administrativului - este responsabil pentru susținerea integrității in
procesul de invatare și in cercetare.
Asumarea responsabilității semnifica acționarea impotriva
oricărei situații critice in ciuda presiunii colegiale, fricii,
loialității sau compasiunii.

79
 Fiecare individ trebuie să-și asume responsabilitatea
pentru comportamentul propriu, care trebuie sa fie onest in
orice împrejurare și, de asemenea, trebuie să descurajeze și
să urmărească să prevină orice abatere a celorlalți.
Indiferent de circumstanțe, membrii comunității
academice nu trebuie sa tolereze sau să ignore actele de
rea-credință ale altor membri ai acestei comunități.
Construirea conștiinței civice și promovarea valorilor
etice ajută la conturarea comportamentului social și la
dezvoltarea intoleranței la corupție. In acest sens, o
educație
serioasă, de calitate ridicată, reprezintă prin ea insăși un
factor de stopare a corupției.
Un cetățean informat care așteaptă o calitate ridicată a
actului educațional și care să fie realizat în mod responsabil și
echitabil poate determina prevenirea abuzurilor intr-un mod
foarte eficient.
 Tipuri de nerespectare a integrității academice în
procesul de predare
Tipurile de comportament care reprezintă ofensa adusă
standardelor de onestitate academică includ, dar nu se limitează
la următoarele:

înșelătorie
• folosirea materialelor nepermise de către cadrul didactic
in timpul examenelor, inclusiv informația depozitată pe
aparatura electronică (aparat foto, telefoane mobile,
minicomputere, etc.)
• copierea răspunsurilor, in timpul examenului sau in realizarea
temei, de la un alt student
• modificarea notelor pe lucrările scrise (teme sau examene)
inainte de a solicita recorectarea acestora
• semnarea prezenței pentru cineva absent sau solicitarea ca
altcineva să semneze în locul tau
91
 Plagiat
copierea ideilor sau a unui text dintr-o sursă fără a
menționa sursa de proveniență
parafrazarea fără a menționa sursa de proveniență
copierea de la un alt coleg și asumarea acelui material ca fiind
propriu
cumpărarea unui articol sau scrierea acelui material de către
altcineva
predarea aceluiași material/temă de casă la doua discipline
diferite fără aprobarea cadrelor didactice

Colaborare neautorizată
colaborare peste limitele impuse de cadrul didactic
primirea întrebărilor și răspunsurilor înainte de examen
oferirea spre vânzare a diverselor materiale didactice solicitate
în cadrul unui curs, știind că acestea vor fi folosite de un
student pentru obținerea unei note
82
 Facilitarea unui comportament neadecvat
• permiterea unui alt student să copieze o temă/set
de probleme ce ar trebui realizate individual
• permiterea unui alt student să copieze în timpul
examenului
• participarea la un examen sau rezolvarea unei
teme in locul altui student (substituire de persoană)

Alte tipuri de abateri

• abuz de confidențialitate
• falsificarea sau modificarea neautorizată a unui
document academic
• obstrucționarea activității academice a altui student

83
 5. Redactarea lucrărilor academice
5.1. Dicționar de termeni uzuali9
1. Citare (referință): actul citării directe sau al acordării de
credit intelectual unei alte persoane pentru o lucrare sau idei ce aparțin
acelei persoane.
2. Cunoștințe general valabile: fapte cunoscute de un număr
mare de oameni. Aceste “fapte" nu trebuie citate.
3. Parafrazare: reprezintă redarea ideilor unui autor cu
propriile cuvinte. Nu este sufficient sa se schimbe cateva cuvinte
doar - aceasta reprezintă o parafrazare prea
apropiata. Scopul este de a prezenta ideea autorului în înțelesul tău,
cu citarea lucrării respective pentru a recunoaște că acea idee aparține
unui alt autor. Dacă nu se reușește o parafrazare a paragrafului
respectiv și acesta este de o importanță deosebită pentru
argumentarea unei idei, atunci se poate include întreg paragraful ca
citat. Trebuie însă evitată includerea prea multor citate într-o operă
personală.
9 Șarpe, D., Popescu, D., Neagu, A., Ciucur, V., Standarde de integritate în învățământul universitar, UEFISCDI,
București, 2011, p.65