INDICATII METODICE

Privind Organizarea si desfasurarea instructiei la tehnica de lupta Cuprins: Procesul insusirii cunostintelor si al formarii priceperilor si deprinderilor pag. 1 A. NOTIUNEA DE PROCES INSTRUCTIV EDUCATIV pag. 2 B.PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV CA PROCES DE CUNOSTERE pag.2 C.FORMAREA PRICEPERILOR SI DEPRINDERILOR pag.3 D.CARACTERUL EDUCATIV AL INSTRUCTIEI pag.4 Principiile si metodele de instruire pag.4 A.PRINCIPIILE INSTRUCTIEI LA TEHNICA DE LUPTA pag.4 B.METODE DE INSTRUIRE pag.5 1.Expunerea pag.5 2.Conversatia pag.5 3.Demonstrarea pag.6 4.Repetarea pag.6 5.Exercitiul pag.7 6.Verificarea si aprecierea cunostintelor. pag.8 Planificarea si organizarea instructiei pag.8 A. LA COMANDAMENTELE DE UNITATI PAG.8 1.Studierea documentelor de baza pag.9 2.Analiza conditiilor in care urmeaza sa se desfasoare procesul instruirii si educarii militarilor pag.9 3.Stabilirea de catre comandantul de unitate a principatelor coordonate ale planului pregatirii de lupta si politice, obiective de atins pe perioade si discipline in pregatirea militarilor pag.9 4.Pregatirea de catre statul major, impreuna cu sectretaru comitetului de partid pag.9 5.Studierea de catre comandantul de unitate aproiectului planului pregatirii de lupta sipolitice pag.9 6.Definitivarea planului pregatirii de lupta si politice pag.9 A. LA SUBUNITATI pag.10 Desfasurarea sedintelor de instructie la tehnica de lupta. pag.12 Indicatii metodice pentru organizarea si desfasurarea unor sedinte de instructie la tehnica de lupta pag.15 A.CUNOASTEREA MASINILOR DE LUPTA pag.16 B.CUNOASTEREA SI MANUIREA ACCESORIILOR pag.16 Distribuitorul pag.17 Aparatul izolant, trusa cu butelii si filtre. pag.18 Teava generatoare de spuma mecanica, tubul de legatura, capul devrsor, teava de refulare pentru spuma chimica. pag.19 C.INDATORIRILE SERVANTILOR 1 SI 2 pag.19 D.REGULI DE LUCRU ALE SERVANTILOR 1 SI 2 pag.20 Organizarea si desfasurarea instructiei in barem. pag.21 Executarea indatoririlor servantilor intrunit, in cadrul unor variante de dispozitive ale grupei, in barem. pag.22 Tehnica indeplinirii indatoririlor servantilor la incendii pag.22 Selectionarea militarilor pentru stabilirea functiei. pag.23

Capitolul 1.

Procesul insusirii cunostintelor si al formarii priceperilor si deprinderilor A. NOTIUNEA DE PROCES INSTRUCTIV EDUCATIV Obtinerea succesului in stingerea incendiilor si lichidarea urmarilor altor calamitati impune o activitate continua si persevarenta din partea militarilor, sub indrumarea comandantilor, in vederea instruirii si educarii lor. Acest proces constituie o activitate la care participa atat militarii cat si instructorii. Activitatea desfasurata de cei dintai se numeste invatare (asimilare), iar cea desfasurata de cadre se numeste predare. Deci, procesul instructiv educativ are un caracter bilateral. De calitatile, nivelul acestuia si buna lui organizare si desfasurare depinde nivelul asimilarii cunostintelor de catre militari. Instructorii din subunitatile de pompieri au sarcina sa transmita militarilor cunostinte, sa le formeze priceperile si deprinderile necesare folosirii cu maiestrie, in orice conditii, a mijloacelor de lupta din dotare. In procesul de pregatire la instructia la tehnica de lupta se porneste, de regula, de la cunoasterea nemijlocita, prin simturi a accesoriilor si utilajelor, apoi se trece la manuirea practica a acestora (exercitii, actiuni) si la formarea priceperilor necesare manuirii lor cu eficienta maxima, precum si a unei atitudini corespunzatoare fata de misiunile incredintate. Asa cum a rezultat din cele expuse mai sus, putem concluziona ca procesul pregatirii are urmatoarele componente de baza: transmiterea si insusirea cunostintelor, si formarea priceperilor si deprinderilor. Cunostintele constituie un rezultat al reflectarii realitatii obiective in constiita oamenilror sub forma de senzatii, perceptii, reprezentari si imagini; ele reflecta ceea ce este general si esential in obiecte si fenomene, sub forma de notiuni, definitii si legi. Pentru militarii in termen pompieri cunostintele se obtin prin insusirea caracteristicilor accesoriilor si utilajelor si ale masinilor de lupta, a regulilor de lucru cu mijloacele din dotare, a indatoririlor functiilor, precum si prin studierea regulamentelor de specialitate. Priceperile constau in capacitatea de a aplica in practica, in mod constient si in imprejurari variate, cunostintele insusite. La instructia la tehnica de lupta, priceperile se concretizeaza in iscusinta manuirii accesoriilor si utilajelor in mod constient si rapid in conditiile oricarui obiectiv, in folosirea agentilor stingatori si executarea manevrei de forte si mijloace in situatii nou create la incendii, pe baza cunostintelor insusite anterior. Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii umane. Dupa mai multe exercitii, unele actiuni sau elemente ale lor se automatizeaza, putand fi executate fara controlul direct al constiintei (de pilda, intinderea si racordarea liniilor de furtun, pregatirea si echiparea cu aparatul izolant, transportarea si folosirea in barem a accesoriilor). B.PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV CA PROCES DE CUNOSTERE Prin procesul instructiv- educativ se urmareste inzestrarea militarilor cu noi cunostinte, ei parcurgand calea de la necunoastere la cunoastere. La sedintele de pregatire, militarii percep calitati noi ale obiectelor si fenomenelor, isi imbogatesc mintea cu noi reprezentari, notiuni, regului si definitii. Insusirea cunostintelor se realizeaza in mod constient si treptat. Insusirea temeinica a cunostintelor inseamna creearea posibilitatii de a le reproduce in orice moment, repede si precis, precum si de a le folosi in practica in conditii atat similare celor in care au fost insusite, cat si diferite. Procesul insusirii cunostintelor se desfasoara treptat, distingandu-se mai multe etape si momente. O prima etapa in procesul insusirii cunostintelor de catre militari este perceperea activa a obiectelor, accesoriilor si utilajelor. Cu ajutorul simturilor, militarii cunosc diferite calitati ale masinilor de lupta si accesoriilor. Formarea senzatiilor, perceptiilor si reprezentarilor constituie prima treapta a cunoasterii umane, pe baza careia, cu ajutorul gandirii, se poate ajunge la o cunoastere abstracta, rationala. De aceea, cand militarii trebuie sa-si insuseasca cunostinte despre tehnica de lupta din dotare si functionarea ei, este necesar ca, in prealabil, ei sa cerceteze aceste obiecte, diferitele lor calitati si aspecte, cu ajutorul simturilor. Perceperea tehnicii de lupta din dotare este baza cunoasterii ei. Trebuie insa retinut ca perceperea nu este un proces mecanic, nu constituie o reflecatre pasiva a realitatii, cum ar fi, de exemplu, reflectarea unui obiect in oglinda. Ea are un caracter activ. Pentru aceasta instructorul o orienteaza formuland anumite cerinte, punandu-i pe militari sa lucreze personal cu obiectele respective. In acest caz, ei examineaza obiectul, il cerceteaza, il studiaza.

Perceptia trebuie sa fie orientata spre desprinderea insusirilor si particularitatilor mai importante ale obiectului, parcurgandu-se urmatoarele etape: observarea de ansamblu a partilor mari ale utilajului, a celor caracteristice, studierea succesiva, detaliata a fiecarei parti, a rolului ei, a functionarii intregului accesoriu, si in sfarsit, reobservarea de ansamblu si punerea lui in functiune. Atunci cand nu se dispune de obiecte reale sau nu se poate prezenta fenomenul direct (pompele de vid, aparate izolante, generatoare de spuma), instructorii trebuie sa foloseasca plansee, filme, diafilme, diapozitive, care ajuta la formarea reprezentarii si la intelegerea fenomenului respectiv. Pentru cresterea eficientei priceperii, observarea trebuie sa fie insotita de explicatiile instructorului, care sa se refere la partile componente, si sa fie raportata la intreg ansamblu, in special la rolul si functionalitatea obiectului prezentat. In procesul de observare, instructorul trebuie sa aiba in atentie ca insusirea partilor unui accesoriu sa se faca in stransa legatura cu rolul si functiile acestuia. Reunirea pertilor componente in ansamblul functional, dupa cunosterea fiecareia dintre ele, trebuie sa duca in final la cunosterea modului de folosire si a rolului accesoriului respectiv. O alta etapa in procesul de insusire a cunostintelor noi de catre militari este intelegerea si generalizarea materialului nou. Perceptia este necesara si folositoare pentru orientarea militarilor asupra tehnicii de lupta din dotare, dar ea nu este suficienta. Datele obtinute prin intermediul ei sunt prelucrate cu ajutorul gandirii, realizandu-se astfel o cunoastere rationala a tehnicii de lupta. Totodata, pentru asigurarea intelegeriisa verifice gradul trebuie avute in vedere folosirea unui limbaj corespunzator, stintific si militar, si exemplificarea fiecarui termen nou utilizat pe timpul orelor de instructie. Pentru relizarea unei intelegeri depline de catre militari a cunostintelor ce se prezinta pe timpul procesului de pregatire, instructorii trebuie sa aiba in vedere respectarea urmatoarelor reguli: - sa lege permanent cunostintele noi de cele anterioare; - sa predea cunostintele noi intr-o inlantuire logica si sa scoata in relief problemele esentiale pe care sa le repete si sa le ilustreze prin prezentarea utilajelor, planseelor, schemelor etc; - sa verifice gradul de intelegere de catre militari a obiectelor, actiunilor sau miscarile predate. Pentru a se asigura temeinicia insusirii de catre militari a cunostintelor, in procesul instructi educativ trebuie organizata o activitate de fixare a acestora. Daca in procesul de instructie ar lipsi memorarea, multe dintre cunostintele militarilor s-ar pierde inainte ca ele sa fie folosite de acestia. In fixarea cunostintelor, s-a stabilit existenta mai multor etape: - fixarea initiala, care se efectueaza in momentul comunicarii noilor cunostinte; - fixarea succesiva, care se efectueaza prin revenirea asupra noilor cunostinte; - fixarea finala, care se efectueaza prin exersari repetate. In procesul de instruire a militarilor, fixarea cunostintelor se face prin mai multe mijloace. Dintre acestea, cel mai des se foloseste repetitia. Daca militarii repeta ceea ce au invatat, cunostintele se vor fixa mai bine, vor putea fi retinute un timp mai indelungat. Pentru consolidarea cunostintelor sunt importante atat numarul repetitiilor cat si distribuirea lor judicioasa in timp. Temele care s erpeta mai des se fixeaza mai temeinic. La inceput repetitiile sunt mai dese, apoi se raresc pe masura ce cunostintele sunt insusite. De asemenea, initial, repetarea cunostintelor se realizeaza mai amanuntit, iar cu cat trece mai mult timp si se acumuleaza mai mult material, se repeta numai elementele principale. De exemplu, dupa ce li sa predat militarilor sedinta despre intinderea furtunelor cunostintele cuprinse in aceasta sedinta vor fi repetate amanuntit, fie in cadrul aceleiasi ore, fie in cadrul orei urmatoare. Un alt mijloc care contribuie la fixarea si consolidarea cunostintelor este aplicarea acestora in practica. Dupa ce a fost insusita o regula, o prevedere regulamentara, este necesar ca militarii sa o aplice in cazurile prezentate, si indeosebi, in altele noi. Memorarea cunostintelor este conditionata si de cantitatea si de calitatea acestora. Volumul, calitatea cunostintelor si felul in care sunt structurate au o influenta considerabila asupra insusirii. Pentru insusirea cunostintelor cu mai multa usurinta, este necesar ca sedintele de instructie sa aiba un caracter intuitiv, iar cunostintele sa fie ca volum corespunzatoare posibilitatilor de insusire a militarilor. Pentru unele teme la instructia la tehnica de lupta este indicat ca fixarea cunostintelor sa se faca fragmentat si in mod progresiv.

C.FORMAREA PRICEPERILOR SI DEPRINDERILOR Aceasta constituie o alta etapa in procesul de insusire a cunostintelor de catre militari. Etapa respectiva si cea a fixarii cunostintelor sunt strans legate intre ele. Impreuna, ele creaza posibilitatea aplicarii in practica a cunostintelor. Formarea priceperilor si deprinderilor de a aplica in viata cunostintele nu se realizeaza in mod spontan. Pentru aceasta este necesar ca instructorii sa puna un accent deosebit pe actiunile practice, pe exercitiile de manuirre a tehnicii de lupta. Pentru aplicarea in practica a cunostintelor este indicat ca sedintele de formare a priceperilor si deprinderilor sa se realizeze in conditii variate si complexe (in obiective si poligoane, folosindu-se intensiv si cu maxima eficienta timpul destinat instructiei). Procesul instructiv in unitatile de pompieri are un pronuntat caracter practic aplicativ si urmareste formarea unor deprinderi temeinice care sa sigure indeplinirea misiunilor de lupta de catre militarii in termen atat pe timpul stagiului militar, cat si dupa trecerea in rezerva in cadrul formatiilor civile de pompieri. Din aceasta cauza, anumite cunostinte insusite pe timpul stagiului militar trebuie sa fie temeinice, sa se pastreze vreme indelungata chiar toata viata. Ultima etapa a procesului de insusire a cunostintelor de catre militari este verificarea sau controlul acestora. Este necesar ca instructorul sa verifice permanent nivelul si volumul de cunostinte pe care si le-au insusit militarii, ca si nivelul lacare a ajuns formarea priceperilor si deprinderilor. Fata de unele lipsuri sau lacune se vor lua masuri adecvate pentru a le indeparta. D.CARACTERUL EDUCATIV AL INSTRUCTIEI Procesul de pregatire a militarilor are un caracter atat educativ cat si instructiv. Educarea militatrilor in cadrul programului se realizeaza in fiecare etapa a acestuia. De exemplu, in etapa perceperii active a tehnicii de lupta se cultiva la militari interesul pentru cunosterea posibilitatilor tehnice ale utilajelor si accesoriilor din dotare. Etapa formarii priceperilor si deprinderilor ajuta la dezvoltarea gandirii si memoriei militarilor, a simtului raspunderii, a hotararii si perseverentei lor in indeplinirea misiunilor. O atentie deosebita trebuie sa se acorde dezvoltarii gandirii si in special a initiativei, intrucat acestea ii ajuta sa se orienteze in situatii noi, sa rezolve corect problemele pe care le ridica indeplinirea misiunilor. O alta sarcina a instructiei este aceea de a contribui la educarea militarilor in spiritul cinstei, dragostei de patrie, atasamentului fata de partid, respectului pentru munca si responsabilitatii fata de misiunile ce le revin ca pompieri ai Romaniei. In organizarea si desfasurarea instructiei la tehnica de lupta, trebuie sa se urmareasca la militari dezvoltarea a unor calitati morale si de lupta: curajul, initiativa, vigilenta. Aceste calitati se formeaza indeosebi in cadrul exercitiilor organizate si desfasurate in conditii cat mai apropiate conditiilor de lupta. Capitolul II Principiile si metodele de instruire A.PRINCIPIILE INSTRUCTIEI LA TEHNICA DE LUPTA Instructia la tehnica de lupta, avand ca scop instruirea si educarea militarilor se conformeaza ca orice proces de invatamant, unor norme generale, denumite principii didactice. Principiile didactice sunt cerintele generale pe care trebuie sa le respecte orice sedinta de pregatire, de la orice disciplina, pentru a putea contribui intr-o masura cat mai mare la realizarea scopului educatiei Acestea sunt: principiul insusirii constiente si active a cunostintelor; principiul legarii teoriei cu practica; principiul intuitiei; principiul sistematizarii si al continuitatii, principiul insusirii temeinice a cunostintelor si formarii priceperilor si deprinderilor; principiul accesibilitatii. Totodata, la instructia la tehnica de lupta trebuie avuta in vedere si principiul instruirii conform cerintelor misiunilor de lupta. Acest principiu presupune ca sedintele de instructie la tehnica de lupta sa se desfasoare in conditiile specifice sectorului de responsabilitate si pe baza situatiilor tactice prevazute in planurile unice de interventie, pe orice timp, ziua si noaptea.instruirea in conformitate cu acest principiu

implica necesitatea de a se subordona instructia la tehnica de lupta cerintelor instructiei la tactica stingerii incendiilor, de a se cunoaste se catre toti militarii obiectivele si de a se insusi, pana la formarea deprinderilor, modul de actiune in caz de incendiu. Respectarea acestui principiu asigura instructiei la tehnica de lupta un caracter practic- aplicativ. De aceea trebuie sa stea in atentia nu numai a ofiterilor si subofiterilor care conduc sedintele de instructie, ci si a comandantilor ce raspund de planificarea pregtirii de lupta. Planificarea unui numarcat mai mare de exercitii in obiective, creeaza posibilitati multiple de conoastere a acestora, ceea ce asigura, in conditiile unui incendiu, operativitate si eficaciatete sporita interventiilor. Cunoasterea si aplicarea principiilor didactice constituie o cerinta de prim ordin pentru organizarea si desfasurarea cu eficienta a instructiei. In desfasurarea instructiei la tehnica de lupta, principiile didactice isi gasesc aplicarea intr-o stransa interdependenta. Pregatindu-se pentru o anumita tema, fiecare instructor poate aplica principiile didactice in mod creator, diferentiat de la o tema la alta, acordand fiecaruia ponderea ceruta de continutul si scopul temei (sedintei) respective. B.METODE DE INSTRUIRE Prin metode de instruire intelegem caile prin care militarii se pregatesc si se formeaza sub indrumarea instructorilor. In stransa legatura cu notiunea de metoda de instruire este si cea de procedeu. Procedeele sunt aspecte particulare, practice de aplicare a unei metode. De exemplu, in folosirea demonstrarii ca metoda de invatamant, se poate recurge la mai multe procedee: prezentarea unui diafilm sau a unui dipozitiv, ascultarea unor fragmente inregistrate pe banda de magnetofon (ordine de lupta, ambianta sonora de la incendii) etc. Metodele de instructie pot fi clasificate dupa mai multe criterii: dupa scopul urmarit, dupa materialele de baza folosite pentru instruirea si educarea militarilor si dupa atitudinea acestora in procesul instruirii. Dupa scopul urmarit, metodele pot fi de transmitere a cunostintelor noi, de fixare si consolidare a cunostintelor, de formare a priceperilor si deprinderilor, de verificare (control) a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor, de apreciere a rezultatelor. In scoli, se folosesc un numar mare de metode ca: expunerea, conversatia, demonstrarea, repetarea, lucrarile de laborator, lucrarile practice,problematizarea, invatarea prin descoperire, instruirea programata, modelarea etc. In cele ce urmeaza se vor prezenta metodele folosite la instructia la tehnica de lupta. 1.Expunerea Aceasta se realizeaza prin exprimarea in fata militarilor a cunostintelor ce trebuie insusite. La instructia la tehnica de lupta ea imbraca forma exoplicatiei si se utilizeaza de obicei in prima parte a sedintelor practice. In cadrul explicatiei predomina argumentarea rationala si elementele descriptive. Prin explicatie, se urmareste ca militarii sa inteleaga bine ideile ce i se comunica. In cursul ei se foloseste de obicei si material intuitiv. Daca este bine ales,acesta vine in sprijinul explicatiei si ajuta pe militari la insusirea notiunilor, la intelegerea concluziilor si generalizarilor. De exemplu, daca se explica militarilor cum functioneaza aparatul izolant, se pot prezenta scheme, planse sau machete, cu ajutorul carora se demonstreaza diferitele stadii de functionare a aparatului. Pe masura ce explica , instructorul poate pune militarilor intrebari, pentru a-si da seama daca si-au insusit corect partea din tema expusa pana atunci si pentru a le stimula atentia.

2.Conversatia Este metoda folosita de obicei pentru verificarea cunostintelor, precum si pentru fixarea acestora. Ea poate fi folosita si pentru transmiterea de noi cunostinte, atunci cand militarii nu le pot desprinde ei insisi in urma observarii materialelor intutitive puse in fata lor, a analizarii unor exemple etc.

Conversatia nu poate fi folosita cand se transmit militarilor cunostinte ce depasesc experienta lor. Fiind mai dificila decat alte metode, instructorii vor recurge la conversatie numai atunci cand nu pot folosi alta metoda si cand sau pregatit temeinicpentru aplicarea ei. 3.Demonstrarea In desfasurarea procesului instructiv educativ in unitatile de pompieri, demonstrarea constituie o metoda foarte eficienta pentru transmiterea unroncunostinte noi, fixarea si consolidarea acestora. Militarii isi pot insusi cunostinte noi prin observarea sau analizarea unui material intuitiv care sa li se prezinte. Demonstrarea materialului intuitiv este insotita de explicarea si descrierea lui cu scopul de a se observa ceea ce este esential. Demonstrarea se foloseste atat in scopul intelegerii si asimilarii unor cunostinte, cat si pentru fixarea si consolidarea acestora. Insusirea cunostintelor este mai usoara si mai temeinica daca pe parcursul demonstarii se arata utilajul sau accesoriul respectiv si se explica modul de functionare si minuire. Cand se face verificarea cunostintelor, trebuie sa se ceara militarilor sa foloseasca demonstrativ utilajul sau accesoriul pentru a se putea aprecia daca si-au insusit temeinic cunostintele prezentate in sedintele anterioare. In cadrul sedintelor de instructie la utilaj, datorita temelor ce se parcurg, demonstrarea se poate face cu o gama larga de materiale intuitive sau prin prezentarea de catre instructor a unor miscari si actiuni. Demonstrarea se poate face, in primul rand, cu ajutorul accesoriilor din dotare, materialelor didactice ( machete, modele, plansee, fotomontaje, scheme) al desenelor executatae de catre instructor pe tabla si al mijloacelor tehnice moderne de invatamant( diafilme, diapozitive, filme, auditii la magnetofon etc.) Diapozitivele, filmele si inprimarile pe banda de magnetofon pot fi prezentate militarilor in diferite momente ale sedintei. Ele se folosesc atat in etapa comunicarii cunostintelor noi, cat si in cea a fixarii. In etapa comunicarii, concomitent cu proiectarea imaginilor, instructorul da si explicatiile necesare,imaginea servind ca material demonstrativ. Miscarile si actiunile pe care urmeaza sa si le insuseasca militarii la instructia la tehnica de lupta trebuie prezentate demonstrativ. In mod obisnuit, demonstrarea manuirii accesoriilor sau executarea diferitelor actiuni se face de instructor, dar, la nevoie, se pot folosi si militari dinainte pregatiti. Trebuie retinutca demonstrarea executarii direct de instructori are un rol psihologic esential, inspira siguranta subordonatilor, trezeste interesullor pentru instructie. Folosirea acestei metode impune insa respectarea unor cerinte care sa-i asigure randamentul. Astfel, demonstrarea trebuie insotita de explicatiile necesare. Explicatia este de obicei scurta si subordonata demonstratiei, deoarece scopul urmarit este formarea priceperilor si deprinderilor. Mai intaii, militarii sunt familiarizati cu accesoriile sau activitatile pe care trebuie sa si le insuseasca. Apoi li se arata cum se indeplineste corect actiunea (miscarea), dandu-li-se concomitent lamuriri. In demonstrarea practica se folosesc de obicei doua procedee: efectuarea miscarii (actunii) in ritm incetinit si divizarea actiunii globale in elementele ei componente. Este bine ca instructorul sa aiba in vedere si alte cerinte pentru asigurarea unei bune instruiri ca, de exemplu, asezarea materialelor la loculsi in pozitiile care sa permita a fi percepute de militari prin cat mai multe simturi. Trebuie avuta in vedere amplasarea corecta a subunitatii: vantul sa nu stanjeneasca vorbirea instructorului, soarele sau zapada sa nu-i orbeasca pe militari. Instructorul trebuie sa tina seama si de ritmul demonstratiei. Miscarile prea repezi nu permit militarilor sa obserev distinct diferitele momente sau elemente a actiuniilor demonstrative. Aplicarea cu succes a acestei metode este conditionata si de cunoasterea profunda de catre instructori a temelor, de priceperea lor de a alege locurile de desfasurare a sedintelor, de maiestria cu care prezinta diferitele actiuni sau miscari.

4.Repetarea Repetarea este metoda prin care se asigura consolidarea cu nostintelor anterior, precum si formarea si perfectionarea priceperilor, si deprinderilor. La instructia la tehnica de lupta, aceasta metoda se poate folosi atat in timpul sedintelor de comunicare a unor cunostinte noi, cat si la sfarsitul sedintelor. Repetarea este necesar sa se faca si inaintea verificarilor sau ori de cate

ori apreciaza instructorul. La repetarea materiei trebuie sa se tina seama de particularitatile individuale ale militarilor, urmand sa fie antrenati mai des cei mai slabi. 5.Exercitiul Exercitiul este metoda principala pentru formarea priceperilor si deprinderilor. Prin exercitiu se intelege executarea repetata si constienta a unei actiuni. Exercitiile contribuie la fixarea cunostintelor, la formarea priceperilor si deprinderilor de tot felul (manuirea accesoriilor, echiparea regulamentara, aprecierea distantelor si a numarului de role de furtun necesare pentru realizarea dispozitivului etc.) Dupa scop, exercitiile pot fi: exercitii de antrenament, exercitii de baza si exercitii paralele. La inceperea exercitiului, instructorul trebuie sa explice necesitatea invatarii actiunii respective, deoarece acesta dezvolta interesul, stimuleaza vointa militarilor de a-si insusi corect actiunea. Totodata trebuie sa le arate scopul concret care urmeaza a fi realizat in fiecare sedinta, conditiile de lucru, ritmul de exersare si baremul ce trebuie atins. Cunoasterea acestora ajuta militarilor la dozarea si concentrarea eforturilor pentru indeplinirea scopului stabilit. Dupa expunerea scopului, instructorul prezinta si explica actiunea sau miscarea, apoi militarii incep sa o invete prin incercari (exercitii introductive sau de antrenament). In aceasta prima faza, instructorlu trebuie sa urmareasca, sa verifice si sa indrume actiunile lor si sa le corecteze eventualele greseli. Este necesar ca la corectarea greselilor instructorul sa dea dovada de mult calm, sa faca observatiile pe un ton normal si sa inceapa cu greselile mai mici. Instructorul trebuie sa faca pe fiecare militar sa inteleaga bine modul corect de executie si apoi sa asigure fixarea actiunii respective cu ajutorul catorva exersari. In continuare, militarii executa actiunea (miscarea respectiva) de mai multe ori independent, dar sub supravegherea instructorului, cautand sa se apropie cat mai mult d emodelul aratat de el. aceste exercitii asigura formarea deprinderilor. Ele se numesc exercitii de baza. La inceput, aceste exercitii cuprind si erori. Este necesar ca militarii sa fie supravegheati, indrumati si ajutati sa elimine erorile initiale si sa-si formeze deprinderi corecte. Pentru mentinerea deprinderilor formate si pentru preintimpinarea slabirii lor,este necesar ca in sedintele urmatoare, odata cu efectuarea exercitiilor pentru formarea de noi priceperi si deprinderi, sa urmareasca si consolidarea deprinderilor formate anterior. Astfel, dupa ce militarii si-au format deprinderile necesare transportarii si amplasarii scarii culizabile, vor fi pusi sa execute in paralel urcarea si luarea pozitiei de lucru pe scara. Acestea se numesc exercitii paralele. La instructia la tehnica de lupta, exercitiile constituie una din metodelel de baza. Folosirea cu succes a exercitiilor este conditionata de respectarea anumitor cerinte, si anume: - exercitiile trebuie sa se execute in conditii cat mai apropiate de cele reale; - este necesar ca ele sa fie executate in aceeasi succesiune, iar structuara actiunii (miscarii) sa fie aceeasi pana se formaza deprinderea; - ritmul de executie a miscarii in faza initiala de invatare trebuie sa fie lent pentru a permite militarilor sa perceapa mai bine miscarile, sa-si reaminmtesca demonstratia instructorului, sa se autocontroleze si sa se corecteze, treptat, el va fi accelerat pana la atingerea baremului; - in functie de continutul, gradul de complexitate si caracteristicile actiunii respective, exercitiile se pot executa pe parti sau intrunit. Progresul in instriurea miltarilor prin exercitii se oglindeste prin reducerea continua a timpului de executie corecta a acitunii, pana la realizarea timpilor prevazut in barem, in cresterea preciziei, sigurantei si stabilitatii executiei, precumsi la reducerea efortului depus. Pentru atingerea baremurilor fixate,este necesara stabilirea unui scop concret al fiecarei sedinte, care se comunica militarilor la inceputul acesteia (de exemplu, realizarea timpilor necesari pentru transportul si intinderea rolelor de furtun si ucarea pe scara, comparativ cu timpi realizati in sedinta anterioara si cu cei prevazuti in barem). Fara un scop precis, imediat, repetarea actiunii plictiseste, sedinta devenind monotona. Numarul de exersari necesare formarii unei deprinderi motrice depinde de complexitatea actiunii si baremul ce trebuie atins. De regula, pentru automatizarea unor miscari (actiuni), este necesar un numarmai mare de exercitii decat pentru invatarea ei. Dupa formarea deprinderilor,exercitiile pentru mentinerea, consolidarea si perfectionarea acestora iau forma antrenamentului. Antrenamentul are loc in cadrul unor exercitii si aplicatii tactice in care militarii isi formeaza priceperi de a aplica in conditii diferite deprinderiloe formate.

Raspunderea ce revine instructorilor pentru asigurarea unei bune pregatiri militarilor a impus si impune tot mai mult insusirea si aplicarea unor metode didactice care sa permita asimilarea intr-un timp cat mai scurt de catre militari a cunostintelor. In acest sens, in manualele de pedagogie generala si in lucrarile militare ce se refera la optimizarea pregatirii de lupta se evidentiaza rexultatele obtinute prin aplicarea unor astfel de metode, cum sunt: problematizarea, invatarea prin descoperire, instruirea programata, modelarea sin algoritmizarea. Aplicarea acestor metode, in masura in care continutul si caracterul instructiei la tehnica de lupta permit, ramane ca o preocupare a fiecarui instructor, care are datoria sa se straduiasca ca militarii sa obtina tot mai bune rezultate in pregatire. 6.Verificarea si aprecierea cunostintelor. Conoasterea progresului pe care il realizaeaza militarii la instructia la tehnica de lupta si a stadiului de pregatire a acestora constituie o preacupare permanenta, esentiala a comandantilor. In acest scop, instructorii folosesc anumite metode de verificare a cunostintelor, priceperilor si deprinderilo. Principalele metode folosite in acest sens sunt: observarea curenta, chestionarea pe parcursul activitatii, verificarea la sfarsit de etapa si de ciclu. Verificarea se poate face prin executarea in mod individual sau intrunit a unor actiuni ori miscari indicate in barem. Aceasta forma de verificare care este spacifica instructiei la tehnica de lupta si ce trebuie larg utilizata, deoarece asigura un control multilateral al pregatirii militarilor. In prezent, atat in tara noastra cat si in alte tari se folosesc mijloace moderne de verificare si apreciere: teste de verificare, masini de verificare, manuale programate etc. Este necesar ca in procuparile instructorilor, ale ofiterilor din statele majore sa stea studierea mijloacelor moderne de verificare, adoptarea si folosirea lor la specificul instructiei la tehnica de lupta. Instructorul este obligat sa verifice periodic nivelul de pregatire a militarilor si sa treaca in carnetul de programe si evidenta calificativil acordat. In functie de aprecierile facute, este necesar sa se organizeze ajutorarea celor amenintati sa ramana in urma, preocupare care trebuie sa stea in atentia statelor majore si a instructorilor. Verificarile de fond sunt cele ce se executa la sfarsituletapei intai si a ciclului de instructie. Rezultatele acestor verificari ingaduie analiza mai profunda a calitatii cunostintelor, priceperilor si deprinderilor intregii subunitati si ale fiecarui militar in parte la instructia la tehnica de lupta. Pe timpul verificarilor, instructorul trebuie sa noteze actiunile corecte,incomplete si gresite, precum si intrebarile la care nu s-a raspuns deloc. Din analiza acestora, statele majore si comandantii de subunitati trebuie sa traga concluzii cu privire la volumul si calitatea cunostintelor asimilate, ale priceperilor si deprinderilor in aplicarea in practica a prevederilor regulamentare si sa stabileasca ce parte a materiei a fost incomplet sau gresit asimilata etc., spre a se putea inlatura in sedintele urmatoare lipsurile constatate. Calificativul acordat trebuie sa fie obiectiv si corect, sa corespunda nivelului si calitatii cunostintelor militarului. Erorile in acordarea calificativelor deformeaza situatia reala a pregatirii subunitatilor, ceea ce dauneaza informarii organelor superioare,stabilirii si eficacitatii formelor si metodelor de instructie. Din aceasta cauza pot ramane nesesizate unele neajunsuri existente in procesul instructiv, care, de regula, sunt generate de metodele improprii si lipsa de constiinciozitate ale cadrelor respective. Raspunderea pentru justetea aprecierii cunostintelor, priceperolor si deprinderilor militarilor revine nemijlocit comandantilor de toate treptele.

Capitolul III Planificarea si organizarea instructiei B. LA COMANDAMENTELE DE UNITATI Organizarea pregatirii de lupta si politice a subunitatilor revine nemijlocit comandantului de unitate care trebuie sa stabileasca: scopurile ce se irmaresc in pregatirea subunitatilor, continutul planificarii, activitatile de indrumare ce se vor desfasura si masurile necesare pentru asigurarea unei baze materiale complete.

Planificarea pregatirii de lupta si politice trebuie sa se realizeze pe baza cunoasterii situatiei reale din subunitati, a evaluarii cu discernamant a tuturor posibilitatilor existente. Practica activitatii de conducere a procesului instructiv educativ a confirmat ca eficienta activitatii de planificare este conditionata in principal, de cresterea competentei cadrelor de comanda in aplicarea unei metodologii corespunzatoare la elaborarea planului pregatirii de lupta si politice. In principiu, procesul de elaborare a planului pregatirii de lupta si politice cuprind urmatoarele etape: 1.Studierea documentelor de baza care reglementeaza obiectivele si modul de organizare si desfasurare a procesului instructiv educativ al militarilor in termen, a dispozitiilor cu privire la organizarea si desfasurarea invatamantului ideologic cu toate categoriile de militari, a programului pregatirii de lupta si politice si a ordinelor esaloanelor superioare, precum si insusirea sarcinilor privind instruirea si educarea militarilor, reiesite din domcimentele de mai sus. 2.Analiza conditiilor in care urmeaza sa se desfasoare procesul instruirii si educarii militarilor, si anume incadrarea cu instructori, calitatea tinerilor incorporati, baza materiala de instruire si educare, frecventa si caracterul interventiilor la incendii sau alte calamitati, rezultate din statistica incendiilor, conditiile de anotimp etc. 3.Stabilirea de catre comandantul de unitate a principatelor coordonate ale planului pregatirii de lupta si politice, obiective de atins pe perioade si discipline in pregatirea militarilor, respectiv obiectivele de realizat, formele si continutul activitatilor de pregatire cu gradatii si diferitelorcategorii de specialisti, exercitiile si aplicatiile tactice conduse de catre personalul de la unitati, aplicatiile tactice de cooperare etc. 4.Pregatirea de catre statul major, impreuna cu sectretaru comitetului de partid, a datelor si propunerilor referitoare la organizarea si desfasurarea procesului instructiv educativ, concretizate in proiectul planului pregatirii de lupta si politice. 5.Studierea de catre comandantul de unitate aproiectului planului pregatirii de lupta sipolitice , a obiectivelor propuse a fi atinse si a modalitatilor de realizarea a acestora. 6.Definitivarea planului pregatirii de lupta si politice in conformitate cu hotararea comandantului de unitate si transmiterea lui in subunitati. Metodologia prezentata reprezinta o varianta a modului in care se poate asigura exercitarea competenta a unuia dintre atributele principale ale conducerii stintifice ale pregatirii de lupta si politice, si anume a activitatii de planificare a acestui proces. Pentru intocmirea planificarii instructiei la tehnica de lupta se impune ca : - stabilirea numarului de ore pentru teme si exercitii sa se faca in raport de scopurile si continutul acestora, nivelul de pregatire si posibilitatile de insusire ale militarilor si conditiile de asigurare materiala; - sa se realizeze o inlantuire logica in planificarea temelor si exercitiilor, atat in cadrul instructiei la tehnica de lupta, cat si cu celelalte categorii de instructie, plecandu-se de la nevoile de pregatire a servantilor incadrati pe functii auxiliare si de la necesitatea inchegarii de lupta a subunitatilor, incepand cu etapa instructiei soldatului; - exercitiile prevazute a se desfasura pe timp de noapte sa fie executate anterior pe lumina; - sa se prevada executarea permanenta a exercitiilor incadrate in barem, ziua si noaptea, care sa asigure atingerea obiectivelor stabilite, formarea unor deprinderi trainice si dezvoltarea rezistentei fizice la eforturi de lunga durata si in conditii de mare dificultate. Experienta a demonstrat ca este indicat ca, in prima parte a instructiei soldatului, cel putin doua treimi din numarul de ore destinat instructiei la tehnica de lupta sa cuprinda exercitii de manuire a utilajelor, insusirea cunostintelor despre acestea facandu-se pe parcurs, odata cu invatarea functiilor servantilor, chiar in cadrul unor ateliere secundare. Procedandu-se astfel, se realizeaza formarea ca servanti la masinile de lupta a militarilor din ciclul I inca din prima luna de instructie. Planificarea exercitiilor se va face astfel incat sa se poate trece, chiar de la inceperea ciclului, la invatarea indatoririlor servantilor (aceasta se vor planifica si se vor executa simultan, organizandu-se instructia pe ateliere). Pana la terminarea etapei instructiei soldatului trebuie sa i se asigure insusirea indatoririlor functiilor si formarea perceperilor si deprinderilor pentru executarea acestora in barem, in cadrul unor

dispozitive de lupta. Militarii din ciclul II trebuie sa-si insuseasca functiile servantilor de la masinile speciale de lupta din dotarea subunitati respective. In etapa instructie grupei, temele se planifica in scopul inchegarii initiale a subunitatilor,pana la esalonul companiei, si al perfectionarii deprinderilor necesare executarii regulamentare si in barem a indatoririlor in cadrul dispozitivelor de lupta, indeosebi al celor din planurile unice de interventie. Exercitiile trebuie sa aiba in caracter complex, cu un grad mare de dificultate si sa solicite eforturi de lunga durata. De asemenea, se va asigura invatarea indatoririlor servantilor de masina respectiva cat si de la celelalte masini de lupta din dotare. Temele ce se planifica in etapa instructiei plutonului si companiei se vor desfasura in scopul desavarsirii, inchegarii de lupta a companiei si al perfectionarii deprinderilor pentru executarea dispozitivelor de lupta prevazute in planurile unice de interventie. Instruirea militatrilor pentru executarea salvarilor in cazuri speciale, indeosebi la inundatii, se va aface pe baza invatamintelor rezultate din interventiile unitatii lor de pompieri si al celor generalizate prin diferite lucrari, precum si in functie de conditiile locale si mijloacele din dotare (barci pneumatice, veste de salvare etc). pregatirea militarilor in vederea folosirii mastii contra fumului si a aparatului izolant se va desfasura pe baza unei stricte palnificari (pe cicluri si etape de instructie), prin antrenamente pe timpul diferitelor sedinte de instruire si prin exercitii in incaperi cu mediul nociv. Se va avea in vedere ca militarii, indeosebi servantii I si II (sefi de teava) , sa cunoasca si sa foloseasca rapid si corect mijloacele de protectie individuala din dotare. Durata de folosire continua a acestora trebuie sa fie cat mai mare (cel putin o ora aparatul izolant si 3 ore masca contra gazelor si fumului). O atentie deosebita se va acorda, pe timpul exercitiilor cu mijloace de protectie individuala in incaperile cu mediu nociv, respectarii regulilor de securitate a militarilor. Activitatea de indrumare de catre unitati a instructiei la tehnica de lupta se asigura prin executarea unor activitati demonstrativ metodice, desfasurate in cadrul convocarilor si al unor sedinte de generalizare a experientei pozitive, prin prelucrarea rezultatelor obtinute la controale si la interventiile la incendii sau la alte calamitati si prin stabilirea unor scopuri si exercitii incadrate in bareme obligatorii pentru toate subunitatile, pe baza carora sa se poata determina nuvelul de pregatire atins la instructia la tehnica de lupta. B. LA SUBUNITATI Sedintele de instructie la tehnica de lupta se organizeaza si se desfasoara pe baza programului de lupta si politice, intocmit saptamanal de catre comandantul de companie. In cele ce urmeaza se vor prezenta unele elemente care trebuie sa stea in atentia comandantilor de companie la planificarea instructiei in general si la instructia la tehnica de lupta, in special. In acest sens este necesar ca, in primul rand, sa se asigure o inlantuire logica a exercitiilor. Astfel, nu sepoate trece la insusirea indatoririlor unui servant daca nu s-a executat chiar sumar- cunoasterea accesoriilor pe care le manuieste acesta. In al doilea rand, exercitiile trebuie gradate astfel incat sa nu duca la o oboseala inutila si sa nu creeze dificultati in formarea deprinderilor si priceperilor. Nu este indicata, ca atare, planificarea in cursul unei zile de pregatire a unui numar prea mare la instructia la tehnica de lupta. Daca totusi este necesar, orele de la instructia la tehnica de lupta vor fi intercalate cu orele de pregatire de la alte discipline( instructia tragerii, instructia de front etc.). In al treilea rand, instructia la tehnica de lupta trebuie sa aiba un permanent caracter practic-aplicativ care se asigura prin desfasurarea ei intr-un loc corespunzator si folosirea unei metode potrivite. Astfel, sedintele de instructie la tehnica de lupta se executa atat in poligonul de instructie, cat si, mai ales, in obiective. Aceste obiective trebuie sa corespunda scopului exercitiului si sa permita executarea actiunilor stabilite in conditii cat mai aproape de realitate. De exemplu, tema tehnica lucrului la incendii si securitatea servantilor se va planifica in poligonul de instructie sau acolo unde se afla constructii in demolare. La intocmirea programului, comandantul de companie trebuie sa acorde o atentie deosebita bazei materiale de instructie, asigurand planificarea ei, prin rotatie, pe plutoane. O alta cerinta de care trebuie sa tina seama in planificarea temelor consta in reducerea la maximum a deplasarilor tehnicii de lupta, prin cuplarea unor discipline de instructie ce se pot executa in acelasi loc sau in imediata apropiere fara a se mai reveni la cazarma. O atentie deosebita trebuie acordata de comandantii de companie stabilirii problemelor ce trebuie invatate in cadrul tuturor exercitiilor, precum si a bibliografie necesare pregatirii comandantilor de plutoane si grupe.

In scopul utilizarii rationale a motokilometrilor si al incadrarii in normele de consum, comandantul de companie trebuie sa intocmeasca planificarea pregatirii de lupta si politice cu spirit de prevedere. Pentru aceasta este necesar sa cunoasca, inca de la inceputul ciclului de instructie, activitatile de pregatire de lupta importante pe care urmeaza sa le desfasoare si , in functie de ele, sa asigure o repartizare proportionala a substantelor combustibile si stingere aprovizionate conform normelor in vigoare, precum si a motokilometrilor afectati tehnicii de lupta pentru instructie. O atentie deosebita trebuie acordata planificarii cu eficienta maxima a timpului de dupa amiaza pentru pregatire de lupta si politica. Este indicat ca in acest timp sa se execute exercitii de antrenament la instructia la tehnica de lupta, atat pentru recuperarea timpului consumat la interventii cat si pentru imbunatatirea performantelor atinse. Astfel, se pot planifica unele activitati de mai mare dificultate sau unele parti din temele executate anterior. Antrenamentul in acest timp se executa sub conducerea nemijlocita a comandantilor de grupe, indrumati si controlati de comandantul garzii de interventie. Activitatea de dupa amiaza trebuie sa fie organizata si condusa tot dupa cerintele pentru desfasurarea instructie in timpul programului de dimineata. Comandantii de plutoane vor stabilii toate detaliile necesare desfasurarii sedintei de antrenament, iar daca nu sunt prezenti la executarea unei activitati, au obligatia ca ulterior sa verifice daca s-au realizat scopurile propuse. In organizarea si desfasurarea instructiei la tehnica de lupta pe timp de noapte se va avea in vedere in primul rand necesitatea de a-i obisnui pe servanti sa actioneze in conditii de vizibilitate reduse cu aceeasi indemanare si precizie ca in timpul zilei. Dupa intocmirea programului pregatirii de lupta si politice, comandantul de companie il prelucreaza in fata comandantilor de plutoane, dand indicatii cu privire la desfasurarea acestuia. Prin indicatiile respective trebuieb sa se arate scopurile principale ce trebuie urmarite in cadrul fiecarui exercitiu, problemele de invatat si succesiunea lor, modul de organizare si metodele ce vor fi folosite. In cazul unor teme ca alimentarea cu apa a masinilor de lupta este indicat sa-l orienteze pe comandantul de pluton sa lucreze in situatii reale, prevazute in planurile unice de interventie, asigurand astfel o pregatire legata de conditiile specifice a obiectivelor. Indicatiile respective vor fi date in functie de nivelul de pregatire, de experienta comandantilor de plutoane si de complexitatea exercitiilor. Aceste indicatii nu trebuie sa ingradeasca insa initiativa comandantilor de pluton. Pregatirea personala a comandantilor de plutoane constituie un factor deosebit de important ce concura la buna instruire a efectivelor. Un bun comandant de pluton trebuie sa se pregateasca continuu spre a fi la curent cu problemele noi rezultate din interventia la incendii, precum si cu metodele ce se folosesc pentru cresterea eficientei priocesului instructiv educativ. Studiul individual ramane pentru instructor calea de baza ce permite imbogatirea si perfectionarea cunostintelor. Nici un instructor nu trebuie sa considere ca ceea ce cunoaste este suficient, ca temele predate in ciclurile anterioare, daca se repeta in ciclul respectiv, nu mai pun nici o problema noua. A privi astfel activitatea proprie inseamna a te lasa depasit de cunostintele noi ce apar, de experienta dobandita in interventii si care trebuie nu numai insusita, ci si aplicata in pregatirea efectivelor. In realizarea rolului pe care il are de a transmite cunostintele sale militarilor, comandantul de pluton este obligat ca pentru fiecare sedinta de instructie sa studieze si sa-si insuseasca continutul bibliografiei corespunzatoare temein respective, indicatiile metodice si sa stabileasca scopul concret al fiecarui exercitiu pe probleme de invatat. Pentru asta comandantul de pluton trebuie sa pregateasca din timp bibliografie de studiat, sa intocmeasca planul de desfasurare (ce se include in programul zilnic si sa asigure baza materiala necesara desfasurarii exercitiuli. Pentru a sigura desfasurarea in conditii bune a sedintei, comandantulde pluton efectueaza , de regula, recunoasterea locului de executare si intocmeste programul de desfasurare. De obicei, la sedintele de instructie la tehnica de lupta nu se intocmeste planul conspect. O varianta de program zilnic este aratata in anexa nr.1. Intocmirea planului de desfasurare este obligatorie pentru toti cei care conduc sedintele de instructie, indiferent de pregatirea si experienta lor metodica. Dezvoltarea planului depinde insa de experienta si capacitatea comandantului de pluton. Planul de desfasurare cuprinde, de regula, numai datele strict necesare organizaqrii si desfasurarii exercitiului in principiu el referindu-se la subiectul exercitiului , scopul, probele de invatat, duarta, numarul de exersari pentru fiecare actiune si baremul ce trebuie atins, metoda, locul de desfasurare, asigurarea materiala, bibliografia si desfasurarea exercitiului pe probleme de invatat.

Dupa intocmirea programului zilnic si aprobarea lui de catre comandantul de companie, comandantul de pluton ia masurti pentru asigurarea materiala a sedintei si indica gradatilor bibliografia ce trebuie studiata. De regula, in studiul poate fi planificat de catre comandantul de companie in limita a 2 3 ore saptamanal dupa amiaza. Instruirea comandantilor de grupe se completeaza zilnic prin studiul aplicativ si pregatirea programului care se executa la sfarsitul fiecarei zile de instructie, pe baza indicatiilor date de comandantul de companie. Pregatirea se executa practic la utilaje sau accesorii si se fac deosebiri pentru sedintele pe care le conduc nemijlocit. La studiul aplicativ comandantii de grupe, sunt sub supravegherea comnadantului de companie sau a unui comandant de pluton, revad prevederile regulamentare necesare conducerii instructiei a doua zi si se antreneaza pentru executarea practica a acestora. Astfel, studiul aplicativ are rolul de a completa si consolida cunostintele lor si a face din comandanti de grupe foarte buni executanti. La pregatirea programului comandantul de pluton trebuie sa verifice mai intai insusirea corecta, regulamentara a indatoririi sau actiunilor de catre gradati pentru ca acestia la randul lor, sa-i poata invata pe soldati. Exercitiile noi ce sunt conduse de gradati se vor desfasura, din punct de vedere metodic, partial sau total, in functie de numarul probelor de invatat si a si a greutatile intampinate de acestia. Daca este necesar, pentru temele executate anterior si la care s-au constatat neajunsuri se pot indica problemele carora trebuie sa li se acorde o atentie deosebita. Dupa aceea da indicatii in legatura cu locul de desfasurare a instructiei, tinuta, precum si materialele neceasare si stabileste activitatile ce urmeaza a fi desfasurate in orele de instructie dupa- amiaza. Comandantii de grupe sunt obligati sa retina si sa inscrie in carnetele lor problemele ce trebuie invatate, numarul de exersari, precum si baremurile ce urmeaza a fi indeplinite de militari la sedintele de instructie de a doua zi. Desfasurarea sedintelor de instructie la tehnica de lupta. Rolul determinant in desfasurarea instructiei la tehnica de lupta il au comandantii de putoane si ajutoarele lor imediate, comandantii de grupe. Ei trebuie sa se prezinte la instructie bine pregatiti, sa depuna interes, initiative si perseverenta in instruireakilitarilor in subordine si sa aiba o tinuta curata si regulamentara. Este obligatoriu ca sedinta de instructie sa se desfasoare in conformitate cu programul, sa inceapa si sa termine la timp. Continua perfectionare a procesului pregatirii de lupta impune obtinerea unor rezultate maxime cu un consum minim de materiale si intr-un timp cat mai scurt. Tinand seama de faptul ca militarii pompieri sunt solicitati sa intervina pentru indeplinirea unor misiuni de lupta chiar din primele zile de la incorporare, se impune ca timpul destinat instructiei sa fie folosit la maximum pentru insusirea cunostintelor si a unor deprinderi. Procesul de instruire trebuie astfel realizat incat sa sigure: desfasurarea majoritatii activitatilor in obiective sau poligoane de instructie; folosirea efectiva a tehnicii de lupta in conditii de complexitate crescanda, solicitatnd militarilor eforturi fizice si intelectuale; folosirea cu maximum de randament a bazei materiale. La organizarea instructiei, o atentie deosebita trebuie sa se acorde stabilirii modului in care se va desfasura fiecare sedinta. La unele sedinte, in special la cele la care se transmit cunostinte mai complexe, este indicat ca ele sa fie conduse nemijlocit de catre comandantii de pluton, dupa terminarea transmiterii cunostintelor respective, comandantiide grupe pun pe fiecare militar sa repete, asigurand in acest fel insusirea cunostintelor noi si fixarea celor deja cunoscute. O alta modalitate de desfasurare a sedintelor la instructia la tehnica de lupta este lucrul pe ateliere specializate pe diferite functii sau probleme de invatat. Astfel in acdrul temei stingatoare, la un atelier se poate incata stingatorul cu bioxid de carbon, la altul stingatorul cu spuma chimica, iar la un al treilea stingatorul cu praf si bioxid de carbon. Aceste forme de organizare a instructiei sunt indicate cand nu dicpunem de un numar mare de accesorii sau utilaje de acelasi fel, cand accesoriile si utilajele respective pot fi invatate separat, precum si stunci cand in cadrul plutonului sunt mai multe tipuri de masini de lupta. Aceste ateliere sunt conduse de catre comandantii de grupe, potrivit indicatiilor primite la pregatirea programului. Instructorului ii revine sarcina de a verifica modul in care sedintele se desfasoara la fiecare atelier. In asemenea situatii, se impune pregatirea temeinica a comandantilor de grupe nu numai ca buni metodisti, ci si ca buni cunoscatori si manuitori ai tehnicii de lupta ce se preda. Militarii, imaprtiti in grupe dupa numarul atelierelor, trec prin rotatie pe la fiecare dintre ele. La fel de eficace ca si metoda lucrului pe ateliere specializate s-a dovedit si organizarea atelierelor nespecializate, in cadrul fiecaruaia dintre ele executandu-se activitati identice.

Pe timpul instructiei, comandantii de subunitati trebuien sa evite dadacirea militarilor, lasandu-i sa se descurce singuri in rezolvarea diferitelor situatii. Astfel contribuie la educarea acestora in spiritul increderii in fortele proprii, la dezvoltarea perspicacitatii si indemanarii lor, a posibilitatilor de a rezolva in mod independent orice situatie ar aparea pe neasteptate. Formarea unor militari temeinic pregatiti si plini de initiativa se poate reliza daca pe timpul tuturor sedintelor de instructie la tehnica de lupta nu se fac simplificari si denaturari. Aceasta impune comandantilor de subunitati ca instructia la tehnica de lupta sa se desfasoare in situatii tactice asemanatoare celor intalnite in timpul interventiilor la incendii. O atentie deosebita trebuie acordata in desfasurarea instructiei la tehnica de lupta educarii vointei militarilor, formarii rezistentei fizice, a capacitatii lor de a actiona repede si cu curaj. Aceste cerinte pot fi realizate daca sedintele de instructie se desfasoara cat mai dinamic, militarii fiind in permanenta incordare, ca pe timpul interventiilor, si executand diferite indatoriri si actiuni in barem. Militarii trebuie sa inteleaga necesitatea eforturilor pe care urmeaza sa il depun ain vederea indeplinirii indatoririlor nu numai corect, ci si in timp cat mai scurt, deoarece aceasta conditioneaza in buna masura, in cazul interventiilor, stingerea incendiilor cat mai repede si ncu pierderi materiale cat mai putine. Practica instructiv educativa dovedeste ca structura sedintelor este diferita: unele au mai multe etape, altele mai putine; in unele succesiunea etapelor este deosebita de cea folosita in altele. Folosirea unor structuri rigide a sedintelor de instructie poate duce la sablonism, la formalism. Dar aceasta nu trebuie sa duca la parerea ca in desfasurarea sedintelor fiecare instructor poate proceda dupa bunul sau plac, deoarece astfel ar lasa drum deschis improvizatiei, ceea ce constituie o gresealasi mai grava decat aceea pe care o fac instructorii care folosesc in desfasurarea sedintelor structuri rigide. O sedinta poate urmari realizarea uneia din urmatoarele sarcini didactice: - comunicarea unor cunostinte noi, conform prevederilor programului pregatirii de lupta; - recapitularea si sistematizarea cunostintelor insusite de catre militari in una sau mai multe sedinte; - formarea unor priceperi si deprinderi cu ajutorul exercitiilor; - verificarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor insusite de catre militari. Toate aceste sarcini didactice pot fi urmarite in cadrul unei sedinte. Cand una dintre ele este urmarita in mod deosebit, ea devine sarcina didactica principala, dominanta a sedintei. In cadrul instructie la tehnica de lupta, comandantii pot folosi, in raport cu sarcinile didactice, urmatoarele tipuri de sedinte: de comunicare a unor cunostinte noi, de formare a priceperilor si deprinderilor( antrenament) si de verificare a acestora. Indiferent de scopurile stabilite , sedintele de instructie la tehnica de lupta trebuie sa se desfasoare practic. De asemenea, se impune a fi subliniat si faptul ca fiecare sedinta trebuie sa aiba un scop concret, bine determinat, care sa insemne un anumit progres in pregatirea militarilor. Eficacitatea unei sedinte este determinata de masura in care se realizeaza scopul concret al acesteia. Stabilirea scopului sedintei prezinta o importanta deosebita, caci de justetea si claritatea lui depind direct structura si metodele folosite, eficienta pregatirii. La stabilirea scopului sedintei este necesar ca instructorul sa tina seama de o serie de factori, si anume: - scopul concret al sedintei si sa se incadreze in scopul didactic fundamental al acesteia: comunicarea (invatarea) unor cunostinmte noi, formarea unor priceperi si deprinderi ( antrenament) sau verificarea lor; - locul si timpul afectat pentru desfasurarea sedintei; - baza materiala de care se dispune, existenta comandantilor de grupe sau a militarilor ce pot conduce atelierele. Pentru atingerea scopului didactic urmarit, este necesar ca sedinta sa indeplineasca o serie de conditii. Astfel, ea trebuie: sa asigure toturor militarilor posibilitatea de a lucra practic, pe intreaga durata a sedintei, in conditii cat mai aproape de cele in care isi vor desfasura activitatile pe timpul interventiilor; exersarile sa se execute in conditiile prevazute de regulament, fara usurari sau simplificari; sa permita indeplinirea ori reducerea timpilor de executie prevazuti in barem, sporirea calitatii, preciziei si sigurantei in executie. Scopurile fiecarei sedinte de pregatire trebuie stabilite cu deplina claritate, in concordanta, cu cele ale etapei de instructie. Orice sedinta are un ansamblu de scopuri instructive si educative. Realizarea lor incepe cu primirea raportului si controlul subunitatii si continua cu deplasarea la obiectiv, cu lucrul pe ateliere pentru insusirea principalelor probleme de invatat si cu miscarile de front de la terminarea sedintei. Din practica a rezultat ca important este ca militarilor sa li se arate ce cunostinte trebuie sa dobandeasca, ce priceperi si deprinderi este necesar sa-si

formeze, care sunt baremele ce se impun a fi atinse, cum sa procedeze, ce numar minim de exersari urmeaza sa execute. In raport cu caracterul temei si scopurile ce se impun a fi realizate, se stabilesc si formele de organizare a sedintei. Sedinta practica in obiectiv sau in poligon este forma de baza a instruirii militarilor in tehnica de lupta. Ea serveste pentru formarea deprinderilor practice, dar si pentru transmiterea de cunostinte, situand militarii in conditiile cele mai apropiate de interventii la incendii. Formele de organizare a activitatii de instruire influenteaza densitatea sedintelor. Lucrul pe ateliere, de exemplu, permite mai multor militari sa execute diferite actiuni sau miscari sub controlul comandantilor de subunitati. Solicitarea este mai mare, efectele formative de asemenea. In desfasurarea instructiei la tehnica de lupta trebuie acordata o atentie deosebita modului in acre se asigura gradarea eforturilor. Uneori, de exemplu, sub pretextul punerii militarilor in conditii complexe, se cer de la inceput eforturi exagerate, avandu-se in vedere posibilitatile celor mai rezistenti dintre ei. Este necesar sa se tina seama de posibilitatile fizice ale militarilor. De exemplu, nu pot fi pusi militarii ca, in cadrul unui exercitiu cu portul mastii pe figura, sa se urce la inaltime in fuga, inainte de a efectua un antrenament corespunzator. Cerintele puse in fata militarilor trebuie sa sporeasca treptat, sa fie cunoscute si de ei, sa-si propuna sa reziste, sa se bucure de succese. In acest fel isi dezvolta increderea in ei, tendinta de autodepasire. Formarea deprinderilor se face cu respectarea principiilor aratate in capitolul anterior. In plus, trebuie subliniata necesitatea de ai face pe militari sa inteleaga ei insusi mecanismul formarii deprinderilor, si mai ales, obligatia lor de a executa de zece ori, miscarea sau actiunea respectiva, spre a atinge faza automatizarii depline, cand realizarea ei nu mai necesita control constient. Cele mai simple indicii ale atingerii etapei automatizarii sunt indeplinirea baremurilor, o mare usurinta in lucru, disparitia greselilor de executie si a oboselii, posibilitatea de a efectua actiunea si, in acelasi timp, de a vorbi si rezolva mintal alte probleme. Pentru cresterea calitatii executiei, comandantii stabilesc numarul de exersari, comunicandu-la la inceperea sedintei, iar la terminarea lor, militarii raporteaza, spre a fi controlati asupra calitatii rezultatelor. Procedandu-se astfel, sporeste mult interesul lor pentru executiile respective. Ei vad ca exersarea nu are rolul de a-i obosi, ci este un lucru necesar pentru indeplinirea cu succes a misiunilor de lupta. Comandantii trebuie sa stabileasca sarcini de asa maniera, incat timpul sa fie folosit rational. Pe timpul instruirii, comandantii trebuie sa sigure interesul militarilor pentru atingerea obiectivelor stabilite, prin folosirea unor metode care permit cunoasterea rezultatelor,pe cat posibil, dupa fiecare exersare. Instructorii cu experienta cronometreaza pe timpul aplicarii baremelor, actiunile fiecarui militar, ceea ce permite sa se activeze procesul de instruire, asigurandu-se astfel mobilizarea si stimularea efectivelor pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune. Folosind aceasta metoda de instruire, instructorii trebuie sa stabileasca atat durata executarii exercitiului intrunit cat si cea a executarii unor elemente ale acestuia. Astfel, la executarea exercitiilor de lupta, instructorii stabilesc timpii necesari pentru executarea lucrului intrunit, scoaterea materialului de pe masinile de lupta, pregatirea masinilor pentru refularea apei, realizarea dispozitivului pana la distribuitor sau pana la tevi. Datorita acestui fapt, pot fi descoperite si analizate greselile militarilor si, in consecinta, sa se ia mesuri de inlaturare. Cronometrarea executarii diferitelor elemente ale unui exercitiu (de salvare, de alimentare cu apa etc.) permite sa se evidentieze greselile caracteristice, sa se descopere si sa se asigure executarea actiunilor cu minimum de miscari si in timp cat mai scurt. Determinarea militarilor de a depune un interes sporit se realizeaza si prin munca individualizata sub supravegherea directa a comandantului. Aceasta permite instructorului sa cunoasca reactiile subordonatilor, face sa apara o legatura spirituala intre el si subordonat, bazata pe relatii umane, juste, pe incredere reciproca. Munca cu fiecare militar in parte permite comandantului sa organizeze antrenamente suplimentare cu acei militari care nu au atins nivelul de pregatire necesar. O asemenea masura stimuleaza insusi interesul militarilor de a se instrui, ii educa in spiritul disciplinei constiente, le dezvolta dragostea de munca si le sporeste simtul raspunderii, precum si increderea in comandanti. Din aceasta rezulta si necesitatea imbinarii instructiei cu educatia. Instruindu-se, militarul ramane nu numai cu deprinderi temeinice, ci si cu importante calitati morale si de lupta. Asigurarea materiala a sedintelor este unul din elementele de care depinde realizarea scopurilor propuse si, deci caracterul stintific al organizarii instruirii. Materialele tebuie pregatite din timp. Controlate si reparate, astfel ca in procesul de instruire sa se foloseasca numai cele in stare de functionare. Numarul si cantitatea materialelor (substantelor) de instructie trebuie stabilite astfel incat sa asigure fiecarui militar posibilitatea de a lucra practic. In cazul cand materialele existente in dotare nu pot asigura tot necesarul, se va organiza rularea subunitatilor sau prezentarea demonstrativa pe pluton ori companie.

Raspunderea directa pentru asigurarea materiala a sedintelor de instructie o are comandantul de pluton, care trebuie sa asigure, pe baza indicatiilor comandantului de companie si a prevederilor programului pregatirii de lupta si politice, felul si cantitatea materialelor ce se va folosi. Comandantul de pluton este obligat sa verifice exestenta materialelor de instructie ce trebuie folosite si daca sunt in stare de functionare. De asemenea, se impune ca el sa dovedeasca preocupare si initiativa in completarea si modernizarea bazei materiale, precum si in depozitarea si intretinerea ei. Capitolul IV Indicatii metodice pentru organizarea si desfasurarea unor sedinte de instructie la tehnica de lupta In acest capitol sunt prezentate cateva variante de organizare si desfasurare a unor sedinte de instructie la tehnica de lupta, mai caracteristice, prevazute in progamul pregatirii de lupta. De regula, se prezinta cate un exercitiu din temele mai importante. Ele se refera la cunoasterea si manuirea accesoriilor din dotare, indeplinirea indatoririlor servantilor, tehnica lucrului la incendii si instructia in barem. Indicatiile si exemplificarile date constituie un ghid, fara a ingradi insa initiativa comandantilor de subunitati. Pentru desfasurarea sedintelor de instructie, comandantul de pluton, la ora prevazuta in program, primeste raportul, dupa care verifica prezenta si tinuta militarilor, controleaza stare si cantitatea materialelor si ordona remedierea eventualelor neajunsuri. In partea introductiva a fiecarei sedinte, verifica insusirea cunostintelor anterioare prin intrebari, la care militarii raspund prin actiuni practice. Totodata, prezinta subiectul si scopul sedintei ce urmeaza a se executa, miscarile (actiunile) ce se impun a fi cunoscute la sfarsitul sedintei sau accesoriile (materialele) pe care vor trebui sa le manuiasca. Face apoi precizari asupra baremului ce urmeaza sa fie atins in sedinta respectiva pe categorii de militari (ciclul unu si doi) si , daca este cazul, pe masini.de asemenea, indica locul precis de desfasurare a instructiei pentru fiecare grupa si ordona deplasarea pe locuri si inceperea instructiei. In cazul cand instructia se executa pe obiectiv comandantul de pluton stabileste itinerarul si actiunile ce trebuie executate pe timpul deplasarii (exercitii de echipare cu masca contra gazelor si de dezechipare, de identificare a surselor de apa de pe traseu etc. ) sub conducerea comandantilor de grupe. Durata partii introductive va trebui sa fie cat mai redusa, astfel ca sa nu depaseasca de regula 3 5 min. Partea fundamentala a sedintei serveste la realizarea scopurilor de invatamanm propuse prin programul pregatirii de lupta si politice. Ea cuprinde marea majoritate a timpului afectat unei sedinte. Pe timpul acestei parti a sedintei, comandantul de pluton supravegheaza ca instruirea militarilor de catre comandantii de grupe sa se faca corect; urmareste executarea numarului de exersari si verifica prin sondaj verificarea baremelor zilei, inscriind in carnetul sau rezultatele constatate. Ordona schimbarea atelierelor si a problemelor de executat atunci cand asigurarea materiala nu permite desfasurarea simultana a aceluiasi program la toate grupele. In partea de incheiere a sedintei, comandantul de pluton verifica gradul de insusire a notiunilor predate, indica problemele asupra carora se va insista la sedintele urmatoare si ordona strangerea materialelor si asezarea lor pe masinile de lupta sau in magazii. Cand sedintele nu se desfasoara pe ateliere ci intrunit, comandantul de pluton conduce nemijlocit instructia. Datorita diversitatii masinilor de lupta din dotarea plutoanelor, este indicat ca majoritatea sedintelor de instructie la tehnica de lupta si in special cele de cunostere si manuire a accesoriilor si de invatare a indatoririlor functiilor sa se execute pe grupe. Cand instructia se desfasoara astfel, cei care conduc nemijlocit programul sunt comandantii grupelor. In acest caz, fiecare comandant de grupa verifica inaintea inceperii instructiei materialele stabilite de catre comandantul de pluton, dupa care aduna grupa la locul ordonat si executa instruirea dupa indicatiile si pe baza problemelor stabilite la pregatirea programului. Pe timpul desfasurarii instructiei, retine numarul de exersari, precum si baremele realizate de fiecare militar si asigura respectarea reguluilor de prevenire a accidentelor. La ordin, executa schimbarea locului de desfasurare a instructiei sau trecerea la o alta problema de invatat. Dupa terminarea sedintei, asigura intretinerea si asezarea materialelor pe masinile de lupta sau in locurile ordonate. De regula, sedintele de instructie la tehnica de lupta incep si se termina prin executarea unor miscari din instructia de front. A.CUNOASTEREA MASINILOR DE LUPTA

La sedintele de cunoastere a masinilor de lupta nu se va intra in detalii.se vor prezenta numai acele parti sau elemente pe care le folosesc militarii pe timpul indeplinirii indatoririlor. Sedintele de cunoastere a principalelor parti si a caracteristicilor tehnico-tactice ale masinilor de lupta sunt conduse de regula de catre comandantul de pluton. Ele trebuie sa aiba caracter practic pentru a asigura insusirea mai usoara a cunostuntelor predate. In scopul insusirii cunostintelor privind principalele caracteristici si compunerea autopompei cisterne SR 132, instructorul va explica la inceputul sedintei scopul si importanta exercitiului, insistand pe faptul ca, fara o cunostere temeinica, nu sunt posibile folosirea si asigurarea functionarii neintrerupte, precum si intretinerea necesara. Este indicat ca sedinta sa inceapa cu prezentarea demonstrativa a autopompei cisterne in timp ce lucreaza cu apa si spuma. La prezentarea caracteristicilor se poate folosi o plansa pe care acestea sunt prezentate grafic. Se va scoate in evidenta ca APC SR 132 poate actiona la stingerea incendiilor cu apa din rezervorul propriu (155 l), cu apa din surse naturale sau artificiale ori cu spuma mecanica. De asemenea, se va mentiona ca are ambele punti motrice, ceea ce-i sporeste considerabil capacitatea de acces in teren variat si ca, datorita cabinei de care dispune, asigura protejarea servantilor pe timpul deplasarii. Se vor scoate in evidenta principalele caracteristici cum sunt: dimensiunile, capacitatea rezervorului de benzina, cantitatea de praf spumant, posibilitatile de alimentare cu apa, debitele si timpul de lucru. Cand se vor prezenta partile componente ale autopompei cisterne, se va insista numai asupra elementelor strict necesare. Descrirerea va fi insotita permanent de prezentarea partilor de care se vorbeste si de intrebari care sa mentina treaza atentia militarilor si sa-i ajute la intelegerea si fixarea cunostintelor. Intrebarile nu trebuie sa fie prea numeroase pentru a nu se influenta negativ asupra desfasurarii sedintei. De asemenea se impune sa fie folosite firesc, dupa expunerea caracteristicilor tehnico-tactice si descrierea partilor componente, precum si a functionarii. Ele trebuie sa fie adresate tuturor militarilor, urmarindu-se ca, in primul rand, sa se verfice insusirea cunostintelor de catre acei servanti care in indeplinirea indatoririlor sunt obligati sa foloseasca instalatiile, accesoriile sau utilajele respective. La masinile de lupta mai complexe este obligatoriu ca pentru unele parti componente sa se arate rolul lor si modul cum sunt utilizate (spre exemplu, cum functioneaza instalatia de autostropire cu apa a caroseriei si a pneurilor, cum se manevreaza tunul de apa in diferite planuri etc.) Cand efectivul subunitatii este mai mare, din care cauza militarii nu pot observa toate detaliile prezentate de instructor, se renunta la lucrul intrunit, iar cunostintele respective se predau de catre sefii de ateliere. Daca sedinta se desfasoara in totalitate numai la ateliere, fiecare avand o alta masina de studiat, se va pregati cate o plansa cu caracteristicile tehnico- tactice ale acestei pentru fiecare atelier, iar in planul de desfasurare se va specifica cum se va aface schimbarea atelierelor. Ficarea cunostintelor se poate face in sedinte anume planificate sau in cadrul sedintei de transmitere a cunostintelor, insa pe ateliere, prin repetarea notiunilor invatate anterior. B.CUNOASTEREA SI MANUIREA ACCESORIILOR Sedintele de cunostere si manuire a accesoriilor pot si trebuie sa aiba un permanent caracter practic. Scopul principal urmarit la aceste sedinte este formarea deprinderilor pentru manuirea accesoriilor corect si in barem. Se va urmarii ca militarii sa cunoasca numai acele parti si componente strict necesare pentru a le putea intrebuinta in bune conditii la instructie si interventie si a le asigura functionarea neintrerupta. La sedintele de cunoastere si manuire a accesoriilor se va proceda, de regula, astfel: - se arata accesoriul in asa fel incat sa fie vazut de toti militarii, se denumeste, se arata din ce grupa de accesorii face parte, la ce foloseste, care este locul lui pe masina de lupta si ce servant il foloseste; - se denumesc si se arata partile componente; - se descrie fiecare parte principala ( daca este cazul) si se arata rolul ei; - se explica principiul de functionare; - se arata modul de manuire si cum se asigura securitatea servantilor pe timpul folosirii accesoriului respectiv; - se arata felul in care se executa intretinerea dupa utilizare la interventie sau instructie; - se procedeaza la fixarea cunostintelor, servantii fiind pusi pe rand sa manuiasca accesoriul.

In continuarea sedintei, care constituie partea cea mai importanta si i se afecteaza cel mai mult timp, se executa fixarea cunostintelor prin reptarea regulilor de manuire a accesoriilor sub indrumarea si supravegherea comandantilor de grupe, in scopul formarii deprinderii necesare folosirii lor. Sedintele de cunostere si manuire a accesoriilor sunt conduse, de regula, de catre comandantii de plutoane. Sedintele cu un caracter mai complex, cum sunt cele care se refera la accesoriile pentru iluminare, evacuarea fumului si gazelor, precum si pentru producerea spumei si altele, din dotarea autospecialelor, trebuie conduse de catre comandantii de plutoane. Pe timpul sedintelor de instructie la masinile de lupta, la exercitiile si aplicatiile tactice, precum si pe timpul executarii intretinerii, este necesar sa se urmareasca continua perfectionare a manuirii accesoriilor. In continuare se vor descrie diversele activitati ce se inteprind pentru cunoasterea si minuirea principalelor accesorii. Distribuitorul Exercitiul se va desfasura in poligonul de instructie, practic la masinile de lupta. In acest scop, militarii vor fi impartiti pe grupe, instructia fiind condusa de comandantii acestora. Comandantul de pluton stabileste scopul, problemele ce trebuie invatate si numarul de exersari privind manuirea distribuitorului pe care este necesar sa le execute fiecare soldat. Pentru desfasurarea exercitiului se impune ca, in afara distribuitorului de pe masina respectiva, sa se dispuna la fiecare grupa un numai cat mai mare de distribuitoare in stare de funstionare si unul (sau mai multe) sectionat. Se pot folosi sau planse sau diafilme. Comandantul de grupa arata ca accesoriul respectiv foloseste pentru distribuirea apei de pe o linie de furtun pe 2 3 linii. Sunt numiti 1 2 militari care sa repete, dupa care se trece la prezentarea distribuitorului. Fiecare parte componenta va fi enuntata, apoi identificata si descrisa. In acest fel se vor prezenta: - corpul distribuitorului; - racordurile fixe de intrare si iesire a apei; - robinetele pentru inchiserea si deschiderea apei. In timp ce comandantul de grupa explica, militarii, urmarind explicatiile, trebuie sa identifice aceste piese la distribuitoarele asezate in fata lor. Dupa aceasta comandantul de grupa pune 1 2 militari sa descrie partile componente ale distribuitorului si , in paralel, sa le arate. Pentru invatarea manuirii si functionarii distribuitorului, comandantul de grupa scoate accesoriul respectiv de pe masina de lupta si il amplaseaza pe locul stabilit, dupa care racordeaza furtunul B la intrarea acestuia si furtunurile C la cele doua iesiri. In vederea deschiderii si inchiderii apei, comandantul de grupa fixeaza distribuitorul cu picioarele si, aplecandu-se, deschide sau inchide robinetele ce corespund liniilor de refulare pe care s-a ordonat deschiderea sau inchiderea apei si transmite samnalul corespunzator soferului de pe masina de lupta. Pentru invatarea modului de intretinere si verificare a distribuitorului, comandantul de grupa efectueaza spalarea acestuia, precum si verificarea functionarii si etanseitatii robinetelor si a astarii racordurilor si a garniturilor. Pentru fixarea cunostintelor, comandantul de grupa numeste un militar sa repete problemele ce au fost prezentate. Ceilalti sunt organizati pe ateliere, executand operatii ca manuirea, transportarea sau deschiderea hidrantului, intinderea liniilor de furtun si altele, in asa fel incat toti sa lucreze permanent. In anexa nr.2 A se prezinta, ca model, continutul unor planuri pentru sedintele de cunostere si antrenament in manuirea distribuitorului. Aparatul izolant, trusa cu butelii si filtre. Exerctitiile de invatare a aparatului izolant vor avea un caracter practic, pentru a se asigura insusirea mai usoara a problemelor legata de pregatirea si folosirea lui. Antrenamentele pentru pregatirea si echiparea cu aparatul izolant se vor executa sub conducerea comandantului de grupa, pana la insusirea corecta si in barem a operatiilor respactive. Conducerea sedintelor de antrenament pentru folosirea in mediu nociv a aparatului izolant se executa de catre comandantul de pluton. Exercitiile de antrenament pentru folosirea aparatului izolant vor fi planificate de untiati, in mod esalonat, pe toata durata ciclului de instructie, timpul marindu-se treptat la 50 60 minute pentru sefii de

teava. Pe timpul antrenamentelor in camerele cu mediu nociv se vor executa in mod progresiv diferite miscari ( urcarea pe scara, trecerea unui obstacol, deplasarea taras etc. ) care sa solicite eforturi fizice din partea militarilor. Militarii cu afeciuni medicale vor executa antrenamentul in camera de gaze numai cu avizul medicului. Inainte de executarea antrenamentului se vor face verificarea etanseitatii si a starii de functionare a aparatului izolant, dupa instructiunile in vigoare, precum si instruirea servabtilor privind reguluile de comportare si de rezolvare a diferitelor situatii pe timpul exercitiului. Exercitiul va avea, de regula, o durata de doua ore si se va desfasura in teren, prin prezentarea demonstrativa a aparatului si amodului de functionare si de folosire. Pe parcursul prezentarii aparatului izolant se va pune accentul numai pe acele parti componente care au influenta asupra bunei sale functionari, iar modul de functionare va fi ilustrat cu ajutorul machetelor, planselor sau diafilmelor. Pentru insusirea in mod corespunzator a cunostintelor privind aparatul izolant se pot stabili urmatoarele probleme ce pot fi invatate: - destinatia, compunerea si functionarea aparatului izolant; - pregatirea, verificarea si echiparea cu aparatul izolant, precum si rezolvarea incidentelor legate de functionarea lui; - calculul timpului de lucru cu aparatul izolant. Este indicat ca sedinta sa inceapa cu prezentarea aparatului izolant in functiune. In functie de numarul aparatelor izolante din dotare folosite in procesul de instructie, exercitiul poate fi organizat si desfasurat pe ateliere conduse de comandantii de grupe, sau pe un singur atelier condus de comandantul de pluton. In prima situatie, militarii pot sta in formatie pe un rand, cu un interval normal sau marit intre ei. In cea dea doua situatie, se poate formatia pe un singur rand sau in careu. Instructorul sau comandantul de grupa se va gasi in fata militarilor la o distanta care sa permita prezentarea aparatului izolant si suprabegherea lor. Pe timpul iernii trebuie sa se evite mentinerea militarilor un timp prea mare pe loc. In contiunuare se prezinta o varianta de desfasurare a exercitiului la tema Aparatul izolant si trusa cu butelii si filtre. Pentru desfasurarea sedintei se vor asigura 2 3 aparate izolante, 2-3 truse cu butelii si filtre, machete si planse. Problemele ce trebuie invatate sunt: destinatia, compunerea si functionarea aparatului izolant. Instructorul va prezenta destinatia si caracteristicile apartului izolant, scotand in evidenta durata de functionare neintrerupta, capacitatea buteliei de oxigen, capacitatea de retinere a cartusului absorbant si la ce se foloseste. Pentru o mai buna intelegere a caracteristicilor acestora, se poate folosi un panou pe care ele sunt prezentate grafic. In continuare, se descriu, pe rand, partile componente ale aparatului izolant. Instructorul, descriind masca pentru fata si tuburile de legatura, va prezenta partile componente, insistand asupra sistemului reglabil de fixare pe cap si a racordurilor metalice de la tuburile de legatura. Dupa aratarea tuturor partilor, instructorul va numi 2-3 militari care sa le repete. Fiecare componenta a aparatului izolant va fi indicata atat la cel pe care il foloseste instructorul, cat si la aparatele de la militari. Cand se vor prezenta celelalte parti componente ale aparatului izolant, se va insista pe elementele strict necesare. Astfel, cand se va trece la descrierea reductorului de presiune, se vor prezenta butonul cu tija pentru actionare manuala, rolul sau si modul practic de folosire. Pentru cartusul absorbant, se vor arata, de asemenea, rolul, pozitia si , indeosebi modul de instalare a lui in vederea punerii in functiune a aparatului izolant. Dupa fiecare problema, instructorul va numi militari care sa repete cele prezentate. Se va trece apoi la prezentarea modului cum se fac pregatirea, verificarea, echiparea si rezolvarea diferitelor incidente. Instructorul va scoate in evidenta in mod deosebit activitatile practice ce se executa pentru pregatirea si echiparea cu aparatul izolant. Dupa parcurgerea problemelor ce trebuie invatate, instruirea se va desfasura pe ateliere. De regula, se vor organiza ateliere principale, conduse de comandantii de grupe, la care se vor repeta, pentru fixare, problemele parcurse in prima parte a sedintei, precum si ateliere secundare, la care se vor repeta diferite actiuni invatate anterior pentru formarea deprinderilor (pregatirea mastii contra fumului, echiparea cu aceasta si altele). La invatarea mijloacelor individulae de protectie (aparatul izolant si masca contra fumului) se va urmari ca, dupa cunoasterea acestora, sa se insuseasca corect miscarile ce se executa pentru echiparea cu ele, precum si pentru pregatirea si folosirea lor. Numai dupa realizarea acestui obiectiv se va trece la antrenarea militarilor pentru folosirea mijloacelor respective, deoarece orice intrebuintare a lor in barem, dar incorect, poate duce la accidente.

Antrenamentul cu aparatul izolant in camera de fum si gaze, in orele de instructie la tehnica de lupta si pe timpul executarii exercitiilor sau aplicatiilor tactice, se executa sub conducerea comandantului de pluton. Planurile de desfasurare pentru sedintele de cunoastere si antrenament cu aparatul izolant pot avea continutul prezentat in anexa nr.2 B. Teava generatoare de spuma mecanica, tubul de legatura, capul devrsor, teava de refulare pentru spuma chimica. Sedinta se va organiza pe ateliere (care vor fi conduse de comandantii de grupe), in poligonul de instructie sau obiective. In raport cu asigurarea materiala, se pot organiza ateliere specializate pe 1-2 accesorii. De exemplu, se pot executa cunoasterea si manuirea tevii generatoare de spuma mecanica (la un atelier), a tubului de legatura si a capului deversor (la altul), a tevii de refulare pentru spuma chimica (la altul). In acest caz, militarii, impartiti in trei grupe, trec prin rotatie la fiecare atelier. Cand sepot asigura accesoriile necesare pentru fiecare grupa, la toate atelierele se vor prezenta probleme identice. Pentru desfasurarea exercitiilor, se vor stabili, in scopul cunoasterii accesoriilor, trei probleme de invatat: caracteristici si compunere, manuirea tevilor si lucrul cu acestea, intretinerea. In cadrul sedintei se va insista pe insusirea cunostintelor privind teava generatoare de spuma mecanica si modul de manuire a ei. In cazul cand in inzestrarea subunitatii se gasesc tevi generatoare de spuma mecanica de diferite tipuri, se vor prezenta, in cursul aceleiasi sedinte, toate tipurile, pe cat este posibil comparativ. Dupa prezentarea diferitelor accesorii, acestea se vor folosi practic pentru lucrul cu substante de stingere. Dupa aceea, se va verifica gradul de insusire decatre militari a celor expuse in legatura cu accesoriile respective. Dupa parcurgerea problemelor stabilite, militarii trec la atelierele principale in vederea fixarii cunostintelor si la atelierele secundare pentru antrenament la lucrul cu alte accesorii invatate anterior. In vederea efectuarii instructiei la atelierele principale, se va fixa numarulde exersari pentru fiecare militar sau durata de lucru cu accesoriile respective, iar pentru instructia la atelierele secundare se vor stabili atat numarul de exersari, cat si baremele de atins. C.INDATORIRILE SERVANTILOR 1 SI 2 Scopul urmarit in procesul de pregatire a servantilor este formarea deprinderilor pentru indeplinirea indatoririlor, corespunzator cerintelor actuale ale interventiilor la stingerea incendiilor. Desfasurarea acestui proces are loc in conditii diversificarii si modernizarii tehnici de lupta din dotare si avandu-se in vedere necesitatea folosirii ei cu maximum de randament si eficienta. Exercitiile de invatare a indatoririlor servantilor se desfasoara la masinile de lupta speciale, invatarea indatoririlor se va executa, de regula, sub conducerea comandantilor de plutoane. In organizarea si desfasurarea instructie la tehnica de lupta trebuie ssa se urmareasca insusirea succesiva de catre fiecare servant a indatoririlor ce-i revin in functia pe care este incadrat in stat, precum si in functia servantului pe care il inlocueste in mod normal. In afara de aceasta, fiecare servant trebuie sa fie in masura sa-l inlocuiasca, la nevoie, pe corespondentul sau de pe oricare masina de lupta din dotarea companiei. Militarii din ciclul 2, in etapa 1, vor fi instruiti pentru obtinerea celei de-a doua specialitati. Sedintele de invatare a indatoririlor servantilor se executa, de regula, in poligon, iar cele de antrenament in obiective. In partea organizatorica a sedintei, comandantul de pluton trebuie sa reaminteasca principalele masuri de securitate pentru servantii 1 si 2 , cand actioneaza pe scari, pe acoperisuri sau in incaperi cu mediu nociv ori in alte conditii ce impun aplicarea unor masuri de protectie. Prezentarea demonstrativa a echiparii si a indatoririlor servantilor se face de catre comandantul de grupa ajutat de militarii din ciclul 2 . demonstarea va fi astfel executata incat sa permita observarea fiecarui detaliu de catre toti militarii si va fi insotita de aplicatii. Accesoriile pe care le manuiesc servantii 1 si 2 se vor gasi pe masinile de lupta. Pentru invatarea indatoririlor se va respecta urmatoarea succesiune de desfasurare a sedintei: a) se comunica subiectul si denumirea functiei servantului respectiv; b) se prezinta demonstrativ indatoririle servantului, in asa fel incat militarii sa poate observa toate detaliile (demonstarea se poate executa intrunit sau pe parti, indeosebi pentru actiunile mai complicate).

c) Dupa prezentarea unei probleme, se vor verifica, prin intrebari, 1 2 miltari, iar dupa parcurgerea in intregime a problemelor de invatat, se comunica ce indatoriri trebuie sa poata executa la sfarsitul sedintei si ce masuri de asigurare a securitatii se impun a fi luate; d) Se numeste un militar sau doi care sa execute indatoririle respective la atelierul principal si se anunta trecerea la atelierele secundare a celorlalti. La aceste ateliere se executa cunoasterea si manuirea unor accesorii care privesc functia ce se invata. In acest caz se stabilesc numarul de exersari si timpul in care urmeaza a se executa actiunile. Este recomandabil ca antrenamentul in vederea formarii deprinderilorn sa fie inceput in primul rand cu militarul ce este incadrat pe functia respectiva si cu inlocuitorul sau: In momentul cand un militar a terminat, se apreciaza cum a executat exercitiul si se continua cu altul. Acest algoritm intrebuintat pentru invatarea indatoririlor servantilor poate fi folosit si pentru celelalte teme de la instructia la tehnica de lupta care au ca scop didactic transmiterea cunostintelor. D.REGULI DE LUCRU ALE SERVANTILOR 1 SI 2 Sedinta de instructie este necesar sa se desfasoare in poligon sau in obiective, unde se pot materializa toate conditiile necesare aplicarii regulilor de lucru ale servantilor 1 si 2 si sunt posibilitati de lucru cu substante stingatoare (apa, spuma). Metodele de predare a exercitiilor la tema Ttehnica indeplinirii indatoririlor servantilor la incendii sunt determinate de continutul lor. Datorita naturii problemelor ce se predau, trebuie inbinate conversatia cu prezentarea demonstrativa si cu lucrul practic. In cadrulexercitiilor privind regulile de lucru ale servantilor 1 si 2 , deschiderea usilor si ferestrelor si, partial, al celor referitoare la evacuarea fumului si intreruperea curentului electric, precum si a gazelor, metoda de baza o va constitui prezentarea demonstartiva combinata cu lucrul practic, deoarece numai in acest fel militarii isi vor insusi cunostintele necesare indatoririlor ce le revin si isi vor forma deprinderi pentru executarea actiunilor in barem. La aceasta tema, o larga raspandire o are desfasurarea sedintelor pe ateliere, care necesita insa o temeinica asigurare materiala. La exercitiul Regulile de lucru ale servantilor 1 si 2 se vor stabili urmatoarele probleme de invatat: - pozitiile de lucru cu teava de refulare a apei, teava generatoare de spuma mecanica si cu teava generatoare de spuma chimica; - regulile de lucru cu teava in situatiile cand: incepe atacul incendiului; vizibilitatea este redusa; trebuie sa se asigure protectia si racirea; se executa demolari sau desfaceri; arderea are loc pe diferite planuri; - regulile de lucru cu teava de prima interventie. Pentru desfasurarea sedintei, comandantul de pluton va pregati din timp locul de desfasurare, precum si substantele combustibile de materializare a incendiului. Cand substanta dispune de poligon de specialitate, exercitiul se va executa la constructia de antrenament. In celelalte situatii, exercitiul se va executa in obiective sau pe terenul de instructie, daca se pot face amenajarile necesare desfasurarii practice a acestuia. Dupa anuntarea subiectului, scopului si, eventual, dupa verificarea a 1 2 militari, se prezinta demonstrativ, de catre un comandant de grupa sau un militar de ciclul 2 , regulile de lucru. Comandantul de pluton anunta regulile de lucru, iar servantu 1 le executa demonstrativ. Pe timpul prezentarii demonstrative , se va lucra cu apa, spre a se crea imaginea reala a modului cum se pregateste locul pentru lucru, cum se patrunde intr-o incapere, cum se protejeaza elementele de constructie orizontale si verticale ale cladirilor, cum se schimba pozitia de lucru etc. Dupa prezentarea unei probleme, comandantul de pluton verifica intelegerea si insusirea ei de catre militari prin 2 3 intrebari. Dupa terminarea primei parti a sedintei prezentarea demonstrativa se trece la lucrul pe atelier, sub conducerea comandantilor de grupe. Acestia exerseaza cu subordonatii fiecare regula de lucru, in succesiunea prezentata de comandantul de pluton. Cand nu sunt conditii ca pentru fiecare grupa sa repete in totalitate actiunile prezentate, se pot organiza ateliere specializate pentru 1 sau 2 din problemele de invatat, militarii fiind rulati la ordinul comandantului de pluton. La subateliere se organizeaza lucrul cu accesoriile din dotarea servantilor 1si 2 , urmarindu-se efectuareanumarului de exerasari si incadrarea in baremele zilei respective. Sedinta permite si un alt mod de organizare. Deoarece se lucreaza intr-un dispozitiv de lupta al grupei, militarii cu exeptia celui ce repeta regulile de lucru ale servantului 1,se antreneaza pentru executarea indatoririlor ce le revin conform functiilor indeplinite in cadrul

grupei respective (inlocuirea unei linii de furtun, prelungirea dispozitivului de lupta, transportul si instalarea scarilor, transmiterea semnelor si semanlelor etc.). In ce priveste planurile de invatare a sedintelor de invatare si antrenament la regulile de lucru ale servantilor 1 si 2 , o varianta a acestora este prezentata in anexa nr.2 C. Organizarea si desfasurarea instructiei in barem. Instructia in barem se organizeaza si executa pe intreaga durata a ciclului de instructie, dupa cunoasterea accesoriilor si a indatoririlor de catre fiecare servant. Organizarea corespunzatoare a instructiei in barem reprezinta pentru instructori un criteriu precis de apreciere a cresterii pregatirii servantilor, grupelor si plutonului si, in acelasi timp, o posibilitate de verificare a pregatirii subordonatilor la un moment dat. de asemenea, desfasurarea instructiei in barem, prin folosirea unro timpi imobilizatori, va stimul interesul militarilor iar activitatea de pregatire va deveni mai atractiva. Instructia in barem cuprinde in etapa 1 exercitii de echipare a servantilor pentru lupta cu diferite accesorii, de manuire a diferitelor accesorii si de executare a indatoririlor ce le revin. Pentru exemplificare, cateva asemenea exercitii sunt prezentate in anexa nr. 3. In scopul executarii instructiei individuale in barem cu rezultate bune, este necesar sa se respecte urmatoarele reguli: 1. stabilirea detaliata a continutului exercitiului si cunoasterea lui de catre executanti. Nu se poate trece la executarea unui exercitiu in barem fara ca servantii sa aiba formate deprinderile de executare a miscarii sau actiunii respective. Inainte de trecerea la executarea in barem, comandantii de companie si plutoane vor verifica daca militarii au formate deprinderile necesare si vor stabili baremele numai pentru miscarile executate regulamentar de majoritatea lor. 2. stabilirea impului maxim (baremului) in care militarii trebuie sa execute miscarea respectiva. Initial, baremul trebuie sa fie mai larg, sa permita incadrarea actiunilor majoritatii executantilor, dupa primele sedinte. Treptat, el va reduce in asa fel incat realizarea miscarilor (actiunilor) in toate detaliile si corect in timpul stabilit de instructor sa solicite efort din partea executantilor, constituind astfel un stimulent. 3.diferentierea (individualizarea) baremelor in raport cu ciclul in care se afla militarii si functiile pe care sunt incadrati. De exemplu, pentru servantii 4 si 5, baremul de exercitiu privind scoaterea scarii culisabile de pe masina de lupta, transportul si instalarea ei va fi mai mic decat baremul stabilit pentru ceilalti servanti. 4.evidenta precisa a rezultatelor sa va tine de catre comandantii de plutoane. Pentru fiecare exercitiu stabilit, este necesar sa existe notat cel mai bun timp obtinut, care sa fie cunoscut de militari si sa reprezinte un obiectiv ce trebuie atins si depasit. Doborarea recordurilor stabilite de grupa, pluton sau companie constituie o preocupare majora pentru fiecare comandant.

Executarea indatoririlor servantilor intrunit, in cadrul unor variante de dispozitive ale grupei, in barem. In vederea desfasurarii instructiei se stabilesc variante de dispozitive, concepute in raport cu caracteristicile fiecarei masini de lupta si in functie de caracterul si specificul obiectivelor la care se intervine in caz de incendiu. Antrenamentul se va executa in variante de dispozitive complexe, care sa solicite la maximum capacitatea de efort a servantilor. Variantele de dispozitive vor, fi de regula, cele prevazute pentru fiecare grupa in planurile de interventie. Instructia se va desfasura in obiective in cadrul unor situatii tactice si numai in caz exceptional, cand deplasarea in cadrul acestora nu este posibila, in poligonul pentru instructia de specialitate. Pentru fiecare varianta din dispozitiv va fi stabilit baremul de realizat in functie de etapa de pregatire, timp, anotimp, starea vremii si complexitatea variantei respective. Initial, pentru a se crea o imagine clara a tot ceea ce are de implinit fiecare servant, ispozitivul se realizaeaza succesiv, prin executarea indatoririlor de catre fiecare dintre ei, sub conducerea comandantilor de grupe.

Executarea indatoririlor de catre fiecare dintre ei, sub conducerea comandantilor de grupe. Executarea indatoririlor intrunit, in cadrul unor variante de dispozitive ale grupei, in barem, se desfasoara sub supravegherea nemijlocita a comandantului de pluton, care urmareste indeplinirea corecta a indatoririlor de catre fiecare servant si realizarea baremelor. Celelalte grupe executa elemente noi, mai dificile din dispozitivul ce urmeaza a se redaliza sau pregatesc materialele pentru repetarea variantei stabilite. Comandantul de pluton trebuie sa organizeze astfel instructia incat fiecare noua varianta de dispozitiv sa aduca un castig in omogenizarea grupei si sa nu supun amilitarii la eforturi inutile. O varianta complexa de dispozitiv si rezolvarea catorva momente se vor executa, de regula, de 2 3 ori intr-o ora de instructie. In raport cu etapa parcursa se vor stabili baremele lunii si saptamanii in scopul executarii unor miscari comune pentru toti militarii de care depind realizarea operatiilor de lupta cu subunitatea ca iesirea la alarma, realizarea dispozitivelor de lupta si altele. Incepand de la sfarsitul etapei 1, instructia in barem se executa la nivelul grupei. Cateva variante de dispozitive sunt prezentate in anexa nr.3. Instructia in barem cu grupa se va executa, de regula, in obiective, varinatele prezentate in anexa nr.3 rebuind sa poarte particularitatile impuse de obiective, varinatele prezentate prevazute in documentele de organizare a interventiilor. Desfasurarea instructiei in barem cu grupa este necesar sa respecte regulile prezentate la instructia individuala. In etapa a treia se va continua desfasurarea instructiei in barem, urmarindu-se incadrarea in timpii prevazuti in documentele de organizare a interventiei. Pentru conducerea sedintein de instructie, planul de desfasurare poate avea continutul prezentat in varianta din anexa nr.2D. Tehnica indeplinirii indatoririlor servantilor la incendii Aceste sedinte au ca scop formarea la servanti a deprinderilor necesare pentru executarea unor actiuni la incendii, ca deschiderea usilor si ferestrelor. Intreruperea curentului electric, dezvelirea si demontarea constructiilor, salvarea oamenilor de la incendii sau alte calamitati, salvarea animalelor, evacuarea bunurilor si alimentarea cu apa a masinilor de lupta. Sedintele de formare a deprinderilor necesare pentru salvarea oamenilor si alimentarea cu apa a masinilor de lupta se vor executa in conditii cat mai apropiate de cele intalnite in caz de incendiu. De rgula, se vor executa in obiective, urmarindu-se recunoasterea surselor de alimentare cu apa, itinerariile de deplasare si evacuare a oamenilor si bunurilor materiale. Temele referitoare la dezvelirea si demolarea constructiilor, deschiderea usilor si ferestrelor se vor executa in poligonul de instructie. Pentru completarea cunostintelor militarilor, se impune ca la desfasurarea sedintelor privind tehnica indeplinirii indatoririlor la incendii sa se foloseasca plansee, scheme si diafilme, care creeaza servantilor o imagine fidela a ceea ce au de executat si suplinesc lipsa posibilitatilor de executare in intregime, in mod practic, a anumitor activitati. La sedintele privind tehnica indeplinirii indatoririlor servantilor la incendii, instructorul isi va desfasura activitatea respectand algoritmul indicat la invatarea indatoririlor servantilor 1 si 2. Selectionarea militarilor pentru stabilirea functiei. Dezvoltarea si modernizarea tehnicii de lupta si sporirea cerintelor impuse de manuirea acesteia si de cele a interventiilor la incendii fac necesara gasirea unor criterii corespunzatoare de cunostere a capacitatilor fizice-psihice ale tuturor militarilor, indeosebi ale specialistilor (servanti 1 si 2 , radiotelefonisti, sanitari, soferi). Cunoasterea insusirilor militarilor presupune utilizarea unor metode adecvate, dintre care mai indicata este cea a testelor. In prezent, ca urmare a cerintelor ce se pun in fata trupelor de pompieri a crescut necesitatea optimizarii efectivelor. Or, folosirea testelor in selectionarea si repartizarea pe functii a specialistilor constituie una din tehnicile ce pot contribui intr-o mare masura la realizarea acestei optimizari. Este necesar insa ca, la aplicarea testelor, sa se

respecte indicatiile ce le insotesc, iar concluziile sa fie definitivate in functie si de elementele rezultate din cunoasterea militarilor in cadrul activitatii cotidiene. Repartizarea tinerilor militari pe functiile de pe stat se face in raport cu aptitudinile lor fizice (forta, suplete, rezistenta), cu cele intelectuale (inteligenta, memorie, putere de judecata, perspicacitate), cu trasaturile de temperament si caracter (vointa, stapanire de sine, perseverenta, darzenie, curaj), precum si pregatirea profesionala si studiile fiecaruia. Aceasta activitate cere tuturor comandantilor discernamant si o perseverenta munca de cunoastere a militarilor in timp scurt, pe baza modului de comportare si a posibilitatilor rezultate din activitatea de zi cu zi. Deoarece la repartizarea pe companii a tinerilor incorporati posibilitatile de cunoastere sunt in general limitate, este indicat ca ei sa fie incadrati la inceput pe functii in mod provizoriu. Pe timpul periodei de initiere, comandantii le vor urmari intreaga activitate si vor stabili trasaturile caracteristicile, inclinatiile si posibilitatile lor. Numai dupa aceea este indicat sa fie numiti in functii. La nevoie, unii dintre ei pot fi supusi unor probe pentru a li se vertifica anumite trasaturi fizice si intelectuale. Numirea lor definitiva in functie se va face numai dupa terminarea etapi 1. Pe parcursul etapei se va continua activitatea de cunostere a militarilor, in vederea selectarii specialistilor (telefonisti, servanti 1 si 2, soferi si sanitari). Pentru functia de servant 1 si 2 este indicat sa fie selectionati militarii ce dau dovada de agerime, simt de orientare, putere de control, rezistenta la efort si tenperaturi ridicate si care au vedere buna si auz dezvoltat. Pentru a-si utea da sema care dintre militari dovedesc aceste calitati, comandantul de companie poate organiza testarea lor, fie pe baza testelor trimise de la esaloanele superioare, fie cu sprijinul institutiilor de specialitate din orasul respectiv. La alegerea telefonistilor se va aveain vedere ca acestia sa aiba un nivele de cunostinte generale mai ridicat, putere de concentrare, scris ordonat sicapacitate de memorare si sa dovedeasca spirit de discernamand si de analiza. Pentru aceasta specialitate este indicat sa fie selectati militarii care au cel putin scoala generala. La alegerea sanitarilor trebuie sa se aiba in vedere ca acestia sa fie ordonati, sa dovedeasca stapanire de sine, sa-si poata concentra atentia, sa nu fie emotivi, sa aiba vederea, mirosul si auzul normale. La selectionare este necesar sa se tina seama si de meseria pe acre a u avut-o anterior, pentru a putea fi pregatiti intr-o specialitate care sa aiba legatura cu ceea ce au invatat mai inainte. Pe cat este posibil, trebuie sa se aiba in vedere si preferintele lor. Tinand seama de indicatiile amintite si folosind experienta acumulata in aceasta privinta, ofiterii din statele majore si comandantii de companie au posibilitatea sa repartizeze militari in funtiile in care pot da cel mai mare randament.