5.4.SARCINILE MAISTRULUI INSTRUCTOR.

Îndeplinirea principiilor si obiectivelor din Legea învatamântului depind

si de maistrul instructor pentru pregatirea tehnico-practica a elevilor din scolile
de arte si meserii.
Maistrul - instructor este dirijorul tehnic al elevilor în scolile de arte si
meserii, în directiile :
a) cunoasterii si întelegerii bazelor stiintelor, a legaturii disciplinelor
fundamentale cu viata practica si felul cum se aplica legile lor în
principalele ramuri ale industriei ;
b) formarii la elevii a priceperilor si deprinderilor corecte a uneltelor de
munca cele mai simple, a masinilor corespunzatoare vârstei scolare ;
c) orientarile generale asupra diferitelor profesiuni, pregatindu-i astfel
ca sa poata sa-si aleaga viitoare profesie în mod liber si constient, în
concordanta cu aptitudinile si înclinatiile lor ;
d) dezvoltarii interesului elevilor pentru tehnica, formându-le o gândire
tehnica, stiintifica.
Maistrul instructor trebuie sa-i determine sa-si însuseasca o serie de
obisnuinte de munca cum sunt :
 Obisnunta de a respecta disciplina în munca prin punctualitatea
în prezenta si încadrarea în norme de timp pentru executarea
lucrarilor planificate, prin respectarea întocmai a dispozitiilor
date si a regulilor de conduita în atelier.
 Obisnuinta de a respecta disciplina tehnologica adica de a
executa lucrarea conform cu desenul, fisa tehnologica si caietul
de sarcini de a folosi în mod corect si dupa destinatia lor
materialele, piesele, SDV - urile, masinile si utilajele.
 Obisnuinta de a executa lucrari de calitate, de a fi exigent si de
a sesiza greselile de executie proprie si a celor din jur.
 Obisnuinta de a tinde în permanenta spre cresterea
productivitatii muncii, prin aplicarea principiilor ergonomice, în
vederea eliminarii miscarilor inutile si reducerii oboselii.
 Obisnuinta de a respecta regulile de securitate si sanatate în
munca.
Maistrul instructor trebuie sa joace un rol de catalizator, de substanta
care înlesneste legatura între cunostintele însusite de elevi la :
-fizica ;
-tehnologie ;
-desen ;
-matematica ;
-chimie ;
-priceperile si deprinderile practice corecte de munca la orele de
practica.
Intre maistrul-instructor si elevii sai, trebuie sa se stabileasca relatii
de colaborare, de încredere si respect reciproc.
 In aceste relatii maistrul instructor trebuie sa promoveze cu
consecventa, spiritul de dreptate în aprecierea rezultatelor muncii elevilor a
comportarilor, a participarii la realizarea obiectivelor de programme scolare.
Activitatea la orele de practica se desfasoara într-o forma specifica,
fata de obiectele de cultura generala si tehnologica, între 2 - 6 ore consecutiv.
In aceasta situatie maistrul instructor pe lânga faptul ca trebuie sa fie
un bun organizator, trebuie sa fie în stare sa gaseasca modalitatile de
antrenare a tuturor elevilor pe tot timpul zilei de lucru, de mentine interesul
elevilor pentru munca depusa, de a alterna cu ingeniozitate momentele de
încordare maxima cu cele de relaxare activa, de a gasi la un moment potrivit
impulsul stimulativ pentru mobilizarea la actiune, de a alterna cu grija munca
cu odihna.
Succesul muncii sale pedagogice depinde si de cunoasterea elevilor pe
care îi instruieste si îi educa. Astfel, pentru un elev cu un temperament coleric
(impulsiv, cu multa energie) maistrul - instructor va trebui sa gaseasca sarcini
suplimentare spre a-i oferi posibilitatea consumarii energiei sale cu folos, fara
sa-i lase posibilitatea unor acte de indisciplina, care sa sustraga si pe altii. În
situatia ca un elev este mai lent în miscari (cu un temperament melancolic), cu
mai putina rezistenta fizica, cu un bagaj scazut de priceperi si deprinderi
practice, maistrul - instructor trebuie sa-i gaseasca sarcini pe masura
posibilitatilor sale sa-l ajute mai mult, sa-l îndrume mai atent, sa previna
efectele neputintei acestuia.
Daca maistrul-instructor si-ar trata elevii nediferentiat, ar ajunge la
concluzii false, ce ar determina masuri educative cu efecte negative.
De aici se desprinde concluzia ca este foarte necesar ca maistrul
instructor sa cunoasca materialul uman cu care lucreaza, pentru a aplica
masuri educative eficiente.

5.5.PREGĂTIREA PENTRU LECŢIE.

Se stie ca în cadrul orelor de practica în ateliere, elevii trebuie sa-si
însuseasca cunostintele temeinice despre domeniul în care se pregatesc si sa
posede priceperi si deprinderi corecte de munca, de mânuire a SDV -urilor,
masinilor, utilajelor.
Nivelul realizarilor acestor obiective depinde de pregatirea maistrului -
instructor.
Aceasta pregatire trebuie privita sub trei aspecte :
1. Pregatirea profesionala, de specialitate ;
2. Pregatirea pedagogica metodica ;
3. Pregatirea sistematica pentru fiecare lectie.
Maistrul -instructor trebuie sa cunoasca modul cum se executa toate
operatiile care formeaza specialitatea lor de baza în functie de programele
scolare.
El este dator sa cunoasca toate realizarile obtinute în specialitatea
lor :
 -masinile ;
-utilajele cu care sunt înzestrate societatile comerciale pe actiuni si
regiile autonome ;
-introducerea noilor procese tehnologice ;
-perfectionarea celor existente, pentru a putea, la rândul lor, sa le
explice elevilor în cadrul lectiilor practice.
Se cunoaste ca nu se poate concepe executarea unui produs fara o
documentatie tehnica. Prin urmare si elevii trebuie sa fie obisnuiti sa cunoasca
aceste documentatii tehnice, iar cei din scolile cu profil tehnic sa stie sa
execute desene tehnice ale unor repere si împreuna cu maistrul instructor sa
întocmeasca fisele tehnologice dar pentru a realiza acest deziderat, însusi
maistrul - instructor trebuie sa fie documentat cu probleme de desen si
elaborarea de tehnologii.
Pentru ca activitatea practica sa nu capete un caracter mestesugaresc,
este necesar ca maistrul instructor sa studieze temeinic programele si
manualele scolare în vederea cunoasterii legilor si fenomenelor, notiunilor care
pot fi aplicate în orele de practica.
Se impune ca la fiecare început de semestru sa se faca o discutie între
cadrele didactice care predau obiecte de învatamânt si cu caracter aplicativ cât
si cu cele care transpun direct în produse, aceste notiuni si legi ale naturii.
5.6.PREGĂTIREA PEDAGOGICĂ sI METODICĂ.
Experienta scolara a demonstrat ca nu este suficient ca un cadru
didactic sa fie pregatit numai din punct de vedere profesional al specialitatii
propriu - zise ci este necesar sa posede o buna pregatire pedagogica si
metodica în vederea instruirii si educarii elevilor.
Maistrul instructor trebuie sa cunoasca principiile învatamântului, sa
stapâneasca cele mai eficiente metode ale muncii instructiv-educative, formele
de organizare a învatamântului :
- sarcinile ;
- continutul ;
- caile de realizare a unui învatamânt de calitate.
In acest timp, activitatea practica trebuie sa fie accesibila dezvoltarilor
fizice si psihice, în conformitate cu particularitatile de vârsta.
Succesul obtinut în procesul instructiv-educativ se bazeaza foarte mult
pe cunoasterea elevilor. De obicei rezulta necesitatea cunoasterii profunde a
elevilor, pregatirea maistrilor-instructori cu metode de cunoastere a elevilor.
Se cunoaste faptul ca principala conditie a unei lectii bune este
eficienta ei pedagogica.
Aceasta presupune printre altele, determinarea justa a continutului ei
cât si a metodelor de predare, precum si a raportului just între toate partile
componente ale ueni lectii.
Toate acestea ca si alte cerinte evidentiaza necesitatea pregatirii
pedagogice si metodice a maistrilor- instructori. Pentru a umple acest gol
pedagogic si metodic din activitaea maistrilor -instructori este imperios necesar
ca o conditie esentiala:
a)Studierea manualului de pedagogie a metodicilor de specialitate,
reviste de pedagogie etc.
Un sprijin important în pregatirea pedagogica a maistrului -instructor îl
poate da activitaea în cadrul comisiilor metodice si cercurilor pedagogice.
Un larg schimb de experienta în ceea ce priveste modul de organizare
si desfasurare a unei lectii practice îl constituie interasistentele.
Aceasta participare reciproca la lectii între maistri-instructori si
profesorii de rehnologie, desen, matematica, fizica, chimie, constituie o cerinta
obiectiva pentru realizarea legaturii indisolubile dintre cunostintele teoretice si
practice.
b)În munca de pregatire a maistrului - instructor pentru lectie, se
disting doua etape:
Prima etapa trebuie sa înceapa înainte de deschiderea anului scolar.
Aceasta pregatire consta în:
 studierea amanuntita a programei scolare;
 consultarea cartilor tehnice, pedagogice si metodice;
 consultarea revistelor de specialitate;
 elaborarea planificarii calendaristice - care trebuie sa cuprinda si
lucrarile practice ce se executa.
În cea de a doua etapa pregatirea maistrului-instructor se refera la
munca înainte de a tine lectia practica.
Aceasta cuprinde:
 stabilirea scopului si continutului lectiei;
 alegerea metodelor si procedeelor de predare;
 alegerea pieselor pentru demonstrarea procedeelor de munca
si pentru lucrarile practice ale elevilor;
 pregatirea SDV-urilor;
 pregatirea documentatiei tehnice si a materialului intuitiv.
Înainte de a se trece la pregatirea lectiei noi, trebuie sa se analizeze
rezultatele lectiilor precedente, sa se clarifice în ce fel si în ce masura au fost
atinse scopurile didactice propuse, pentru a fi luate în consideratie lipsurile si
golurile în cunostintele, priceperile si deprinderile practice ale elevilor.
De regula, lectia trebuie sa înceapa cu:
-verificarea cunostintelor;
-verficarea priceperilor;
-verificarea deprinderilor practice dobândite de elevi în lectiile
precedente si cu sarcinile date pentru acasa.
O importanta deosebita o prezinta pregatirea pentru comunicarea
cunostintelor si formarea de priceperi si deprinderi noi practice, care trebuie sa
cuprinda urmatoarele:
a) stabilirea subiectului lectiei;
Acesta se ia din planificarea calendaristica.
 Stabilirea subiectului este de o mare importanta întrucât determina
continutul si volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi practice.
b)alegerea reperelor pentru aplicatii, trebuie sa se faca tinând
cont de subiectul si de scopul lectiei.
Aceste repere trebuie sa fie alese în raport cu nivelul de cunostinte
tehnice la care au ajuns elevii si cu posibilitatile tehnico-materiale existente în
atelierul-scoala.
c)continutul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor practice
noi.
Acestea urmeaza sa fie transmise în partea introductiva a lectiei si
trebuie sa fie bazate pe programa scolara, pe manual etc. Maistrul- instructor
trebuie sa studieze cu atentie:
-capitolele din manual;
-sa consulte cartile tehnice ale masinilor;
-sa cunoasca nivelul de cunostinte al elevilor legate de orele de
practica de la obiectele înrudite.
d)în timpul demonstrarii procedeelor de munca, maistrul-
instructor trebuie sa-si dea seama de eventualele greseli pe care le-ar
putea comite elevii, fapt ce îl determina sa faca unele recomandari
tehnice.
Nu trebuie sa se uite respectarea instructiunilor de securitate
si sanatate în munca, în timpul demonstrarii procedeelor de munca.
Pregatirea exercitiilor de munca în etapa instructajului curent are o
mare importanta în cadrul lectiei.
Maistrul - instructor trebuie sa prezinte elevilor:
 desenele;
 fisele tehnologice;
 piesa model;
 SDV-urile necesare;
Pregatirea pentru partea finala a lectiei reprezinta o alta veriga
principala a lectiei în atelierul scoala.
Concluziile generale sunt determinate de modul de desfasurare a
lectiei. Dar este necesar ca ele sa fie formulate în mod precis si stiintific, pe
baza însemnarilor facute în caietul de observatii al maistrului-instructor.