MANAGEMENTUL RESURSELOR

DE APĂRARE ÎN CADRUL NATO

1. POLITICA NATO PRIVIND ABORDAREA SISTEMICĂ INTEGRATĂ

A CALITĂŢII PE DURATA ÎNTREGULUI CICLU DE VIAŢĂ

Capacităţile de apărare depind de calitatea sistemelor de apărare

ce conţin în mod integrat produse, subansamble, hardware, software,
facilităţi, oameni şi procese de bază, calitate ce este cel mai bine
realizată printr-o abordare sistemică integrată pe durata întregului ciclu
de viaţă al produsului/sistemului de armament.
Politica NATO recunoaşte sistemul de management al calităţii
ca un proces continuu ce implică multiple participări, care sprijină
dezvoltarea, furnizarea şi susţinerea sistemelor militare de armament
achiziţionate de la concepţie până la scoaterea lor din uz.
Planifică

Proces Sistemul
de management
Domeniul Acţionează
al calităţii
organizaţional
Sistemul de management
Domeniul al calităţii
resurse Utilizarea publicaţiilor
Participanţii NATO 1 AQAP-uri
la ciclul de 2 Tipuri Domeniul
viaţă contractuale de AQAP Timp
1 Utilizarea standardelor
3 Ghiduri: AQAP-uri.
Utilizatorul Procese
Cinternaţionale
F Fazele ciclului
Ie Int U
2 L R
de viaţă
Cumpărătoru I ră N
E I
l Domeniul de Funcţionare
N Z
3 T Procesele ciclului de viaţă
Proprietarul Exemplu „Procesul de management O
4 Furnizorul al calităţii” din fiecare fază/ R
etapa a ciclului de viaţă :
5 Personalul
1●Planificare
cu
2●Monitorizare si Măsurare
responsabilit 3●Audit 4●Acţiuni
ăţi privind Figura 1
corective şi preventive
AGC. 5●Analiză 6●Îmbunătăţire
Politica NATO privind abordarea sistemică integrată a calităţii
continua,

pe durata întregului ciclu de viaţă este prezentată detaliat în Publicaţia

9001:20001
conform SR EN ISO

Aliată de Asigurarea Calităţii (AQAP-100, ediţia a-III-a) şi schematic în

figura 2.1.
Obiectivul general al acestei politici este de a achiziţiona produse şi
sisteme complexe de armament ce îndeplinesc cerinţele specificate dintr-o
perspectivă a întregului ciclu de viaţă, prin implementarea sistemului de
management integrat.
Această politică furnizează cadrul de lucru pentru o abordare
sistemică integrată în scopul obţinerii calităţii produselor şi serviciilor
pe durata întregului ciclu de viaţă.
Obţinerea de performanţe reale în domeniul abordării integrate a
calităţii pe întreg ciclu de viaţă al produselor şi sistemelor de armament
necesită cunoştinţe complete privind procesul de management al
calităţii, privind practicile şi tehnicile industriale, precum şi personal
tehnic de specialitate (echipe de management al proiectului PMT-uri).
Important este faptul că aceste Echipe de Management al
Proiectului (PMT-uri) constituite, trebuie să fie stabilite cât mai clar
posibil pentru a utiliza eficient mijloacele şi resursele necesare pe
întreaga durată a ciclului de viaţă pentru a se asigura implementarea
eficientă şi efectivă a managementului calităţii şi îndeplinirea scopului şi
obiectivelor de performanţă cerute proiectului, precum şi mijloacele de
a le îndeplini.
Responsabilităţile şi subordonările participanţilor din cadrul
echipelor PMT trebuie definite la iniţierea proiectului şi actualizate pe
măsura avansării proiectului, în fiecare etapă, astfel încât prin
managementul proiectului, respectiv efortul echipei să se asigure faptul
că:
 toate părţile implicate cooperează şi că interesele lor sunt
luate în considerare;
 planificarea ciclului de viaţă este îndeplinită şi documentată;
 planul calităţii realizat ia în calcul strategia de achiziţii şi
obiectivele măsurabile în domeniul calităţii;
 există o înţelegere comună a scopului şi obiectivelor de
performanţă aplicate proiectului, precum şi mijloacele,
respectiv resursele de a le îndeplini;
 se foloseşte o terminologie comună tuturor participanţilor la
ciclul de viaţă;
 datele sunt colectate şi evaluate şi se iniţiază acţiunile
corective şi preventive necesare. În special feedback-ul de la
utilizator poate crea o bază reală de date ce poate fi folosită
la modificarea ulterioară a proiectului/produsului/sistemului
şi la influenţarea evoluţiei viitoarelor proiecte de
îmbunătăţire;
 se livrează produse/sisteme conforme cu cerinţele tehnice şi
funcţionale acceptate/specificate.
 Detalii privind politica NATO şi abordarea sistemică integrată a
calităţii pe durata întregului ciclu de viaţă sunt prezentate în publicaţia
AQAP-100, ediţia a 3-a care face referire la standardele ISO ŞI
ISO/IEC privind managementul calităţii, managementul ciclului de viaţă,
managementul proiectului, managementul configuraţiei etc.

2. Planificarea apărării, coordonată esenţială a adaptării sistemului

naţional de apărare la cerinţele şi procedările NATO

Planificarea apărării naţionale a României este activitatea prin

care se stabilesc volumul, structura şi modul de alocare a resurselor
naturale, umane, materiale şi financiare necesare materializării obiectivelor
fundamentale ale securităţii naţionale în domeniul apărării armate a
României.
Procesul de planificare militară impune determinarea
capabilităţilor de apărare necesare şi raportarea acestora la cele
existente, în scopul stabilirii etapelor care trebuie parcurse pentru
atingerea obiectivului final: o armată modernă, flexibilă, mai puţin
numeroasă, dar bine dotată şi instruită la cel mai înalt nivel de
interoperabiiitate.

Analizat sistemic, acest proces poate fi reprezentat astfel:

INPUT OUTPUT
Personal; O armată cu grad înalt de
materiale SPPBE capabilitate şi operativitate.
şi echipamente;
personal.

Sistemul este un ansamblu de elemente în interacţiune, care

constituie un întreg organizat, cu proprietăţi specifice şi funcţii proprii,
deosebite de ale elementelor care îl compun, o formaţiune distinctă şi
relativ autonomă în raport cu mediul înconjurător, şi, care poate fi
identificat în orice domeniu (fizic, biologic, social, etc.).
Elementele (obiectele) sistemului sunt, la rândul lor, totalităţi
structurale (subsisteme), în cadrul cărora legile întregului nu sunt
identice cu cele ale elementelor componente. Categoria de sistem şi
concepţia sistemică sunt legate nemijlocit de categoria de structură,
deoarece orice sistem are elemente structurate într-un anumit mod, iar
structura joacă un rol principal în determinarea sistemului.
În acest sens am considerat Ministerul Apărării ca sistem în sine.
Acesta este compus din subsisteme cum ar fi S.M.G., departamente,
direcţii centrale, etc. care se pot comporta ca sisteme independente.
Aceste sisteme generează la rândul lor alte subsisteme, de exemplu
S.M.G. se compune din S.M.F.T., S.M.F.N., S.M.F.A., etc. Ministerul
Apărării, împreună cu celelalte ministere şi agenţii guvernamentale,
face parte din Guvernul României.
Din punct de vedere al P.P.B.E.S., Ministerul Apărării
coagulează cele 8 programe majore, care la rândul lor sunt compuse
din subprograme. Aceste programe şi subprograme interacţionează şi
se intercondiţionează reciproc. Toate programele au ca principal scop
alocarea resurselor umane, materiale, financiare.
Pentru a realiza managementul resurselor financiare vom avea ca
mărimi de intrare creditele bugetare alocate, veniturile obţinute din
prestări servicii sau din valorificări.
Ieşirile din sistem, la rândul lor, pot fi realizările planurilor
anuale privind modernizarea şi pregătirea Armatei României ce
reprezintă secţiuni din Programele de constituire, modernizare şi
pregătire pe termen mediu şi lung, corespunzătoare anului pentru care
se elaborează, actualizate în raport cu stadiul de derulare a programelor
respective şi puse de acord cu resursele financiare ce sunt alocate
Ministerului Apărării.

3. Necesitatea planificării apărării

Orice tip de activitate umană necesită o motivaţie, adică un

răspuns la întrebarea „DE CE?" trebuie efectuată respectiva activitate.
Într-o încercare de abordare hazlie a acestei întrebări cunoscutul
analist John Harvey-Jones spunea:
„Planificarea este un proces nenatural: este mult mai distractiv
să faci altceva. Şi lucrul cel mai drăguţ despre ceva neplanificat este
acela că eşecul poate veni ca o totală surpriză, în ciuda faptului că a
fost precedat de o lungă perioadă de îngrijorări şi depresii.”
 Atunci când aceasta se referă la un domeniu cum este cel al
apărării naţionale, unde un eşec ar avea cele mai grave consecinţe,
planificarea este pe deplin justificată.
După anul 1990, planificarea apărării şi în mod deosebit
managementul resurselor destinate apărării a început să devină o
problemă presantă care trebuie soluţionată atât în România, cât şi în
celelalte state foste membre ale Tratatului de la Varşovia. Această
necesitate este determinată de modificările profunde interne care au
survenit (economia de piaţă, resurse sever limitate pentru nevoile
armatei, restructurarea armatei etc.), precum şi de cerinţa racordării
sistemului de planificare a apărării la cel utilizat de ţările membre
NATO, în perspectiva aderării la Alianţa Nord -Atlantică.
Definirea şi ierarhizarea obiectivelor în cadrul dimensiunii
militare a securităţii naţionale, stabilirea politicilor şi strategiilor în
acest domeniu, inclusiv dimensionarea sistemului de forţe în condiţiile
unor resurse limitate (care să nu greveze inacceptabil asupra dezvoltării
naţionale), constituie elemente importante care justifică mai mult ca
oricând procesul de planificare.
Scăderea sau cel puţin plafonarea fondurilor destinate
cheltuielilor militare, a impus implementarea unor noi sisteme de
planificare, în care principiul ,,strategia determină cheltuielile militare”
a fost schimbat în ,,resursele determină strategia apărării”.