UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”

CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE

POLITICI ŞI STRATEGII
ÎN GESTIONAREA
CONFLICTUALITĂŢII
SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE
CU PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ
A CENTRULUI DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE
- 20-21 NOIEMBRIE 2008, BUCUREŞTI -
VOL. 5
DESPRE ORIZONTALA ŞI VERTICALA SECURITĂŢII
Coordonator: dr. Constantin MOŞTOFLEI
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I”
BUCUREŞTI, 2008
Moderatori:
CS I dr. Nicolae DOLGHIN
CS I dr. Gheorghe VĂDUVA
Comitet ştiinŃific:
Dr. Nicolae DOLGHIN
CS I dr. Grigore ALEXANDRESCU
Secretar ştiinŃific:
CS Vasile POPA
Coperta:Elena PLEŞANU
COPYRIGHT: Sunt autorizate orice reproduceri, fără perceperea taxelor
aferente, cu condiŃia precizării sursei
• Responsabilitatea privind conŃinutul revine în totalitate autorilor.
ISSN 2065 - 1244
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României
POLITICI ŞI STRATEGII ÎN GESTIONAREA CONFLICTUALITĂŢII (2008,
Bucureşti)
Politici şi strategii în gestionarea conflictualităŃii: 20-21 noiembrie 2008, Bu
cureşti/
Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I”. - Bucureşti: Editura UniversităŃii
NaŃionale de
Apărare „Carol I”, 2008
5 vol.
ISSN 2065 - 1244
Vol. 1: coord.: Constantin Moştoflei.
ISSN 2065 - 1244
I. Moştoflei, Constantin (coord.)
II. Universitatea Natională de Apărare „Carol I” (Bucureşti)
355.45(498)063
3
CUPRINS
IMPLICA IILE CONFLICTULUI DIN GEORGIA ASUPRA SECURITĂ II ÎN REGIUNEA
MĂRII NEGRE
Georgeta GAVRILĂ ...............................................................
................................................................................
..................9
PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA OPERA II EUROPENE DE GESTIONARE CIVILĂ
A CRIZELOR ŞI LA FOR A DE JANDARMERIE EUROPEANĂ. PARTICULARITĂ I
PRIVIND COMPETEN ELE PSIHO‐SOCIALE ALE JANDARMILOR ROMÂNI
Ramona CIOBANU..................................................................
................................................................................
.............16
COMUNICA IILE DE STAT ŞI SERVICIUL DE TELECOMUNICA II SPECIALE,
ACTOR DE SECURITATE
Marcel OPRIŞ
Dr. Gabriel CONSTANTIN..........................................................
................................................................................
.......22
TURISMUL ŞI RISCUL TERORIST
Andreea MARIN‐PANTELESCU
Dr. Maria IONCICĂ ..............................................................
................................................................................
................31
TIPOLOGIA MISIUNILOR ÎN CONDI IILE NOULUI MEDIU OPERA IONAL
LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
Dan GHICA‐RADU..................................................................
................................................................................
..............36
EVOLU IA APARATULUI DE INTELLIGENCE AL STATELOR UNITE ALE AMERICII
ÎN PERIOADA POST RĂZBOI RECE
Dr. Dorel BUŞE
Dragoş FRĂSINEANU...............................................................
................................................................................
..........48
PARTICULARITĂ I STRATEGICE ALE TEATRULUI DE OPERA II
ŞI DE ÎNTREBUIN ARE A FOR EI MULTINA IONALE DIN IRAK
Dan GHICA‐RADU..................................................................
................................................................................
..............60
MILITARII ÎN TERMEN ‐ O POSIBILĂ SURSĂ DE COMPLETARE A FOR ELOR
DESTINATE APĂRĂRII PE TIMPUL STĂRII DE MOBILIZARE ŞI AL STĂRII DE RĂZBOI.
ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA
Florin MACIU....................................................................
................................................................................
......................75
COMUNICARE ŞI NEGOCIERE ÎN CADRUL CONFLICTELOR
Daniela‐Maria IONI Ă ...........................................................
................................................................................
...........97
IMPORTAN A ACTULUI DECIZIONAL ÎN REALIZAREA UNUI MANAGEMENT EFICIENT.
MANAGEMENTUL RISCULUI
Mihăi ă NICULESCU‐CIOCAN........................................................
.............................................................................. 1
04
UTILIZAREA MODELELOR MATEMATICE PENTRU OPTIMIZAREA ACTIVITĂ ILOR
DE MANAGEMENT
Mihăi ă NICULESCU‐CIOCAN........................................................
.............................................................................. 1
16
4
SISTEMELE INFORMATICE ÎN MANAGEMENTUL ACHIZI IILOR PUBLICE MILITARE
Dr. Ştefan – Mircea MUSTA Ă
Dr. Mihai MIHĂILĂ – ANDRES
Cosmin – Ludovic MUREŞAN........................................................
...............................................................................
133
COMUNICAREA – FACTOR ESEN IAL ÎN MANAGEMENTUL ACTIVITĂ ILOR PUBLICE
Dr. Ştefan – Mircea MUSTA Ă
Cosmin – Ludovic MUREŞAN
Dr. Daniel – Traian GRECU ......................................................
................................................................................
.... 139
PROCESUL DE ANALIZĂ DE „INTELLIGENCE”, COMPONENTĂ A SISTEMULUI
DE SECURITATE
Dr. Adriean PÂRLOG..............................................................
................................................................................
.......... 143
CAPACITATEA DE ADAPTARE A ANALIZEI DE „INTELLIGENCE” – FACTOR
DETERMINANT ÎN CONDI IILE EVOLU IEI ACTUALE A MEDIULUI DE SECURITATE
Dr. Ovidiu Ilie FRĂ ILĂ.........................................................
................................................................................
......... 155
MANAGEMENTUL EFICIENT ŞI RELANSAREA VALORILOR
Dr. Doina MUREŞAN...............................................................
................................................................................
........ 169
GESTIONAREA DIFEREN ELOR SOCIO‐STRATEGICE PRIN STRATEGIA
DE SECURITATE NA IONALĂ A ROMÂNIEI
Dumitru LĂUDATU
Mariana‐Iulia LĂUDATU...........................................................
................................................................................
.... 179
SISTEMUL DE ASIGURARE MEDICALĂ OPERA IONALĂ AL VIITORULUI,
CA POSIBILĂ CONTRIBU IE LA SOLU IONAREA FAVORABILĂ A CONFLICTELOR
Ion‐Iulian PETRESCU.............................................................
................................................................................
....... 188
CHEMAREA TERORII – PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA “CULTURII TERORISMULUI”
Marina MUSCAN ..................................................................
................................................................................
............. 192
OPTIMIZAREA RELA IILOR ORGANIZATORICE ŞI ADECVAREA LA SCHIMBĂRILE
DIN MEDIUL ORGANIZA IEI MILITARE
Tania STOEAN....................................................................
................................................................................
................ 202
EVOLU II PRIVIND PERSOANELE DEFAVORIZATE IN ROMÂNIA ŞI IMPLICA II
ASUPRA SECURITĂ II NA IONALE
Iustina PREDU RADU.............................................................
................................................................................
...... 206
MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ÎN INSTITU IILE PUBLICE DIN ROMÂNIA
ŞI IMPACTUL ASUPRA SECURITĂ II NA IONALE
Iustina PREDU RADU.............................................................
................................................................................
..... 215
EFECTELE ECOLOGICE ALE CONFLICTELOR
Irina CUCU .....................................................................
................................................................................
..................... 224
POLITICI, SERVICII ŞI MECANISME DE SECURITATE ÎN SISTEMELE INFORMATICE
Maria GĂLUŞCĂ ..................................................................
................................................................................
............... 229
INFRAC IONALITATEA INFORMATICĂ
Maria GĂLUŞCĂ...................................................................
................................................................................
............. 238
5
TRANSFORMĂRI ALE SECURITĂ II ŞI RELA IILOR INTERNA IONALE
ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
Dr. Cornel CUCU.................................................................
................................................................................
............... 247
DREPTUL ŞI ECONOMIA JUSTI IEI GLOBALE
Dr. Valentin ‐ Stelian BĂDESCU..................................................
...............................................................................
259
SCURTE CONSIDERA II GENERALE DESPRE ELEMENTELE CONSTITUTIVE
ALE STATULUI ŞI SUVERANITĂ II DIN PERSPECTIVA GLOBALIZĂRII RELA IILOR
INTERNA IONALE
Dr. Valentin ‐ Stelian BĂDESCU..................................................
...............................................................................
270
RĂZBOAIELE DE MEDIE ŞI JOASĂ INTENSITATE, TIPUL DE CONFLICT MILITAR
AL ZILELOR NOASTRE
Narcisa GRĂDINARU...............................................................
................................................................................
........ 291
UNELE ASPECTE REFERITOARE LA IMPORTAN A ANALIZEI ÎN MEDIUL
INTELLIGENCE
Dr. Mihai ŞERBAN ...............................................................
................................................................................
............. 297
PROVOCĂRI IN DOMENIUL INTELLIGENCE AL AFACERILOR
Dr. Mihai ŞERBAN ...............................................................
................................................................................
............. 304
LIMITELE INFORMA IONALE ALE SITUA IEI FLUXURILOR DE TREZORERIE
ÎN GARANTAREA SIGURAN EI UTILIZATORILOR DE INFORMA II CONTABILE
Floarea GEORGESCU...............................................................
................................................................................
....... 310
STUDENT MOBILITY /PLACEMENTS (SMP) IN EUROPEAN PROGRAMMES.
A SOCIOLOGICAL VIEW OF THE IMPACT SMP ON THE ROMANIAN MARKET LABOUR
Madlena NEN
Dan POPESCU
Iulia CHIVU ....................................................................
................................................................................
..................... 319
NOI VREMURI, NOI ACTORI, NOI PERICOLE, NOI AMENIN ĂRI
Adrian DANIELESCU...............................................................
................................................................................
........ 322
CRIZELE ÎNTRE STAREA DE DREPT ŞI STAREA DE FAPT
Dorina DANIELESCU...............................................................
................................................................................
....... 331
UNELE DIREC II DE SCHIMBARE SPRE UN MANAGEMENT EFICIENT
Ionelia MORCOVESCU..............................................................
................................................................................
...... 339
EVOLU IA FENOMENULUI DE TRAFIC ŞI A CONSUMULUI DE STUPEFIANTE
Daniel ILCU.....................................................................
................................................................................
................... 352
CONCEPTUALIZAREA SECURITĂ II ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
Daniel ILCU.....................................................................
................................................................................
.................... 362
DISTINC IA JURIDICĂ DINTRE ORGANIZA IILE INTERNA IONALE
DE COOPERARE ŞI CELE DE INTEGRARE
Mădălina Virginia ANTONESCU.....................................................
........................................................................... 370
INDEX DE AUTORI.................................................................
........................................................ 388
6
7
SECŢIUNEA A V-A
DESPRE ORIZONTALA
ŞI VERTICALA SECURITĂŢII
8
9
IMPLICAŢIILE CONFLICTULUI DIN GEORGIA
ASUPRA SECURITĂŢII ÎN REGIUNEA MĂRII NEGRE
Georgeta GAVRILĂ*
The Black Sea region has became in the last two decades a major point of interes
t for the
Eurasian security. The NATO and EU expansion has transformed this region into th
e border of the
western security space.
The conflict in Georgia will have a profound impact on the security of the Black
Sea region.
The reactions of the EU and the US during and after the conflict have determined
a rethinking of
the security concept of the region and the necessity for a more powerful approac
h regarding the
involvement of these two actors on security matters of the area.
The article highlights the geopolitical situation in the Black Sea region, the p
remises of the
Georgian conflict, the EU and US attitude and the security implication of the co
nflict in the area.
Regiunea Mării Negre reprezintă un spaŃiu de confluenŃă o două viziuni de
securitate una euroatlantică şi una rusească. În această zonă până în august 200
8 se
putea vorbi despre un conflict latent dintre Rusia şi Occident în care fiecare p
arte a
încercat de-a lungul timpului să diminueze prin diverse mijloace influenŃa celei
lalte
părŃi asupra statelor din regiune.
Recentul conflict dintre Georgia şi Rusia asupra Osetiei de Sud a constituit un
punct de cotitură în evoluŃia securităŃii în regiunea Mării Negre. Acest conflic
t face
parte dintr-o strategie mai amplă a Rusiei de reafirmare ca putere regională în
zona
Mării Negre în ansamblu, şi în special în „vecinătăŃile apropiate” (fostele repu
blici
sovietice) ca o contrapondere la creşterea influenŃei Uniunii Europene şi Statel
e
Unite ale Americii, prin NATO în aceste spaŃii ex-sovietice.
1. Rolul Georgiei în regiunea Mării Negre
Cu toate că nu dispune de resurse energetice proprii, fosta republică sovietică
Georgia, serveşte drept coridor strategic pentru magistralele care transportă ga
ze şi
petrol din Marea Caspică către piaŃa europeană şi cea mondială. De asemenea,
Georgia s-a dovedit a fi unul dintre statele cu cea mai rapidă evoluŃie din lume
în
privinŃa democratizării, Ńinând cont de faptul că este situată între FederaŃia R
usă,
Turcia şi Iran. Conform declaraŃiilor preşedintelui georgian Mihail Saakaşvili,
care a
venit la putere în Georgia în 2003, în urma „RevoluŃiei Trandafirilor”, priorita
tea
politicii externe georgiene este integrarea Ńării sale în structurile NATO1.
Perspectiva ca Georgia, o fostă republică sovietică, să adere la NATO a
provocat reacŃii de nemulŃumire foarte vocale ale Rusiei care îşi vedea astfel
ameninŃată strategia de creare a unui cordon de securitate în jurul graniŃelor s
ale,
format din state „aliate” sau cel mult neutre.
Ostilitatea Rusiei faŃă de noul regim de la Tbilisi a fost accentuată de
posibilitatea ca Georgia să devină o alternativă viabilă de tranzit pentru oleod
uctele şi
* Ministerul Apărării, Secretar General
1 Borut Grgic, Russia's invasion of Georgia, Washington Times, 11 august 2008
10
gazoductele care să unească regiunea Mării Caspice de Ńările Uniunii
Europene, distrugând practic cvasimonopolul rusesc în acest domeniu.
2. Elemente premergătoare ale conflictului din Georgia
Conflictul dintre autorităŃile guvernamentale de la Tbilisi şi regiunea
separatistă Osetia de Sud a început în noiembrie 1989 când Osetia de Sud îşi
proclamă autonomia faŃă de Republica Sovietică Socialistă Georgiană, declanşând
astfel un conflict armat extins pe o perioadă de trei luni. În decembrie 1990, î
ntre
Georgia şi Osetia de Sud s-a declanşat un nou conflict armat care a durat până î
n
1992. Conflictul s-a încheiat în urma unui armistiŃiu semnat la Soci de liderii
ruşi,
georgieni şi osetini. Acest armistiŃiu prevedea înfiinŃarea unei forŃe tripartit
e de
menŃinere a păcii în componenŃa căreia să intre 1.500 de militari2.
Pe fondul protecŃiei oferite de această forŃă şi a încurajărilor indirecte, dar
constante ale liderilor de la Moscova, Osetia de Sud îşi redactează în noiembrie
1993
propria ConstituŃie, iar 3 ani mai târziu îşi alege primul preşedinte.
În decembrie 2000, Rusia şi Georgia semnează un acord inter-guvernamental
pentru restabilirea economiei în zona de conflict. Un an mai târziu, Osetia de S
ud îl
desemnează pe Eduard Kokoiti drept preşedinte al republicii. Acesta, în 2002, ce
re
Moscovei să recunoască independenŃa şi să accepte integrarea regiunii în teritor
iul
rus3.
Deşi Rusia aprobă, în ianuarie 2005, planul Georgiei de acordare a unui statut
de autonomie extinsă Osetiei de Sud în schimbul renunŃării la ambiŃiile de dobân
dire
a independenŃei, în noiembrie 2006 populaŃia Osetiei de Sud susŃine în cadrul un
ui
referendum decizia de separare a teritoriului de Georgia. Acest gest a fost cata
logat
de premierul georgian de atunci ca un demers al Rusiei. 4
În aprilie 2007, parlamentul georgian aprobă o lege privind înfiinŃarea unei
administraŃii temporare în Osetia de Sud, intensificând tensiunile cu Rusia. Pe
fondul
acestei acŃiuni şi în urma unor acuzaŃii ale separatiştilor osetini privind atac
area de
către trupele georgiene a capitalei Ţhinvali, negocierile din octombrie 2007 din
tre
Georgia şi Osetia de Sud, mediate de OSCE, eşuează.
În anul 2008 s-au înregistrat o serie de evenimente politice pe scena
internaŃională care au determinat o tensionare şi mai mare a relaŃiilor Rusiei c
u
Georgia, şi creând premizele declanşării conflictului din Georgia:
realegerea la începutul acestui an a lui Mihail Saakaşvili ca preşedinte al
Georgiei, urmată de sancŃiunile economice impuse de Moscova;
declararea independenŃei provinciei Kosovo cu 6 luni înainte de începerea
conflictului şi avertismentul Rusiei că această acŃiune va crea un precedent per
iculos
îndeosebi în regiunea Caucazului;
cererea Osetiei de Sud adresată comunităŃii internaŃionale de recunoaştere a
independenŃei sale, după modelul provinciei Kosovo din Serbia;
2 Cronologie: Conflictul dintre Georgia şi Osetia de Sud, Mediafax, 8 august 200
8
http://www.mediafax.ro/externe/cronologie-conflictul-dintre-georgia-si-osetia-de
sud.
html?3614;2873042
3 Ibidem
4 Ibidem
11
enunŃarea publică la Summit-ul de la Bucureşti a posibilităŃii
invitării Georgiei în NATO, chiar dacă într-un viitor neprecizat, urmată de prot
estul
vehement al Rusiei.
Pe fondul recunoaşterii independenŃei provinciei Kosovo de către Statele Unite
ale Americii şi o bună parte din Ńările Uniunii Europene, Rusia a început să înt
ărească
relaŃiile politice şi militare cu cele două regiuni separatiste ale Georgiei, Ab
hazia şi
Osetia de Sud. Această tendinŃă s-a accentuat imediat după Summit-ul de la Bucur
eşti
când au ieşit la iveală disensiunile dintre membrii NATO referitoare la aderarea
Ucrainei şi Georgiei.
3. Desfăşurarea conflictului din Georgia
Oricare ar fi greşelile unei părŃi sau ale celeilalte în escalada militară din
regiunea Caucazului, se impune următoarea constatare: pentru prima dată de la
războiul sovietic din Afganistan, Moscova a lansat oficial o campanie de
bombardamente aeriene împotriva unui stat suveran. Momentul ales de Moscova
pentru a trece la metoda radicală reprezentată de războiul preventiv, a avut dre
pt
obiectiv stoparea definitivă a expansiunii NATO spre est şi ştergerea în mod
spectaculos a „umilinŃelor” militare ale anilor ’90, una din temele recurente al
e
sistemului creat de Vladimir Putin 5.
Confruntările au cuprins trei direcŃii:
în centrul Ńării, în zona oraşului Gori, aflat la confluenŃa a trei coridoare
de
transport de hidrocarburi (Baku - Tbilisi - Ceyhan, Baku - Tbilisi - Supsa şi Ba
ku -
Erzurum/ Shah Deniz);
pe coasta estică, în dreptul portului Poti;
în nord-est, în zona Defileului Kodori, unde trupele abhaze, alături de cele
ruseşti, au deschis un nou front de luptă.
Conform unei analize a AgenŃiei France Presse referitoare la conflictul din
Georgia, această Ńară a înregistrat 115 morŃi şi 322 de răniŃi în rândul militar
ilor
georgieni şi 67 de morŃi şi 157 de răniŃi in rândul civililor, în timp ce armata
rusă a
avut 74 de morŃi, 171 de răniŃi şi 19 militari dispăruŃi. In Osetia de Sud au fo
st
anunŃate 2.000 de victime în rândul civililor, dar cifrele nu au putut fi verifi
cate6.
Planul de pace, negociat la Moscova de preşedintele francez Nicolas Sarkozy
în calitate de preşedinte în exerciŃiu al Uniunii Europene, preşedintele rus Dmi
tri
Medvedev şi cel georgian Mihail Saakaşvili a pus capăt ostilităŃilor. Acest plan
a
cuprins şi un calendar de retragere a armatei ruse în limitele administrative al
e
regiunilor Osetia de Sud şi Abhazia, care a fost pus în totalitate în aplicare d
upă
repetate presiuni diplomatice ale UE şi SUA.
La 27 august, Dmitri Medvedev a recunoscut independenŃa Osetiei de Sud şi
Abhaziei, la aproape doua săptămâni după încheierea conflictului militar dintre
Rusia
si Georgia şi la o zi după ce Duma de Stat, camera inferioară a Parlamentului ru
s a
votat în un proiect de lege în acest sens.
5 Natalie Nougayrède, Géorgie, OTAN, Kosovo : la revanche russe, Le Monde, 12 au
gust 2008
6 AFP - Conflictul din Georgia, cine a pierdut şi cine a câştigat, Hotnews, 17 a
ugust 2008,
http://www.hotnews.ro/ştiri-international-3994974-afp-conflictul-din-georgia-cin
e-pierdut-cinecastigat.
htm
12
De reŃinut, însă, că la reuniunea de la Duşanbe, din 28 august, a
OrganizaŃiei de Cooperare de la Shanghai, liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev
,
nu a reuşit să convingă şi celelalte state membre ale organizaŃie să recunoască
independenŃa celor două regiuni separatiste din Georgia7.
4. Atitudinea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ale Americii faŃă de
conflictul din Georgia
Pentru Uniunea Europeană, diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie
prin folosirea Mării Negre este aproape sinonimă cu diversificarea surselor de
aprovizionare, iar garantarea securităŃii acestora în Marea Neagră aproape sinon
imă
cu garantarea autonomiei sale energetice şi, pe cale de consecinŃă, politice. În
plus,
pentru UE, Marea Neagră este o poartă de acces a emigraŃiei ilicite, terorismulu
i şi
crimei organizate originare din Asia Centrală, precum şi un potenŃial avanpost p
entru
Orientului Apropiat şi Mijlociu pe frontul de securitate globală. Această poartă
trebuie păzită, iar avanpostul utilizat, dacă UE doreşte pace acasă şi influenŃă
pacificatoare în lume. În concluzie, Marea Neagră este strategic esenŃială pentr
u UE8.
În perioada premergătoare conflictului din Georgia, FederaŃia Rusă a perceput
o Uniune Europeană cu multe disensiuni interne care nu a acordat o atenŃie deose
bită
problemelor de securitate din regiunea Mării Negre, lăsând practic aproape exclu
siv
la latitudinea liderilor de la Moscova modul de gestionare şi eventual soluŃiona
re a
aşa numitelor „conflicte îngheŃate” din această zonă.
Marile state europene, Germania, FranŃa şi Italia, au fost mai preocupate în
această perioadă de găsirea unei soluŃii bilaterale problemei aprovizionării cu
resurse
energetice din Rusia şi zona Mării Caspice, diminuând la acest capitol capacitat
ea de
negociere a UE luată în ansamblu. Astfel, s-a indus Rusiei ideea unei bunăvoinŃe
faŃă
de acŃiunile sale în diferite zone, în special cele care aparŃin „vecinătăŃii ap
ropiate”
(fostele republici sovietice).
Europenii au sesizat târziu importanŃa strategică a Georgiei, înaintând abia în
luna iulie 2008 un prim plan multilateral pentru Abhazia (dar nu şi pentru Oseti
a de
Sud), care să servească interesele transatlantice, dar să Ńină cont şi de cele a
le
Georgiei, Abhaziei şi Rusiei. Acesta prevedea un proces în trei etape, conform c
ăruia
adoptarea unor măsuri de consolidare a încrederii ar permite reîntoarcerea trept
ată în
zona de conflict a georgienilor strămutaŃi, iar cu sprijinul acordat de UE şi Ge
rmania
s-ar stabili cadrul pentru începerea negocierilor privind statutul oficial al Ab
haziei 9.
Conflictul din Georgia marchează un punct de cotitură în istoria Uniunii
Europene. În timp ce referendumul irlandez a sugerat epuizarea ambiŃiilor
centralizatoare din anii trecuŃi, invazia rusă va genera o nouă dinamică central
izată
bazată pe securitatea militară. Noile state estice ale UE vor face apel la asigu
rarea
unei securităŃi comune10.
7 Constantin-Gheorghe Balaban, Conflictul din Caucazul de Sud provoacă îngrijora
rea UE, NATO
şi SUA, Revista Impact Strategic nr. 3/2008.
8 Adrian Severin, EvoluŃii şi dileme la Marea Neagră, Jurnalul NaŃional, 21 octo
mbrie 2008.
9 Borut Grgic, Russia's invasion of Georgia, op.cit.
10 Bruce Ackerman, What Georgia means for Europe, The Guardian, 12 august 2008
13
În timp ce evenimentele din secolul XIX revin în atenŃie la Paris şi
Berlin, recenta extindere a UE va avea conotaŃii care depăşesc domeniul economic
.
Extinderea Uniunii Europene a determinat îndepărtarea cu sute de kilometri spre
est a
ameninŃării ruse şi va fi în interesul FranŃei şi Germaniei ca această situaŃie
să nu se
schimbe11.
În acest context, responsabilitatea asigurării securităŃii în regiunea Mării Neg
re
va trebui să fie atribuită nu numai statelor riverane, ci Uniunii Europene în an
samblul
ei. Aceasta trebuie să fie interesată de regiunea Mării Negre nu numai din punct
de
vedere economic, ci şi militar.
Atitudinea SUA de susŃinere a Georgiei în conflictul cu Rusia a fost foarte clar
precizată, din cadrul declaraŃiilor nelipsind referirile la practicile sovietice
din
perioada Războiului Rece: „nu mai suntem în 1968, în timpul invaziei Cehoslovaci
ei,
când Rusia putea să ameninŃe o Ńară vecină mai mică, să-i ocupe capitala, să-i d
ebarce
guvernul şi să scape basma curată, a declarat secretarul de stat Condoliza Rice1
2.
În timpul conflictului, Washingtonul a denunŃat „agresiunea” FederaŃiei Ruse
asupra unui stat suveran şi a acuzat Moscova de faptul că vrea să răstoarne pute
rea
din Georgia. Uniunea Europeană nu a exprimat deschis acest punct de vedere. Prin
intermediul preşedinŃiei franceze, UE a evitat să acuze public o anumită parte,
se
pare, din preocuparea de a păstra capacităŃile de mediere şi pentru a permite Ru
siei
să-şi retragă trupele fără a-şi periclita imaginea13.
Disensiunile în relaŃia transatlantică în privinŃa atitudinii faŃă de Rusia, în
timpul şi după conflictul din Georgia, au fost prefaŃate de dezacordurile dintre
membrii NATO în cadrul Summit-ului de la Bucureşti. Aceste disensiuni sunt
percepute de Rusia drept un semn de vulnerabilitatea sau cel puŃin de ezitare a
AlianŃei în problematica asigurării securităŃii la Marea Neagră.
5. Modificarea mediului de securitate în regiunea Mării Negre în urma
conflictului din Georgia
Conflictul ruso-georgian a determinat modificări importante ale mediului de
securitate în regiunea Mării Negre. Se observă o serie de schimbări a aspectelor
de
securitate regională, datorate repoziŃionării Ńărilor din zonă în urma acŃiunilo
r
Moscovei.
Rusia, prin intervenŃia sa în Georgia în sprijinul regiunii separatiste Osetia d
e
Sud, a securizat interesele sale în regiunea Mării Negre. Prin această intervenŃ
ie,
Moscova şi-a reiterat statutul de putere dominantă nu numai în Caucaz, ci în înt
reaga
regiune a Mării Negre.
Potrivit unei analize Stratfor, intenŃia Moscovei de a instala un nou guvern în
Georgia este puŃin probabilă a fi pusă în practică, Rusia atingându-şi în urma
conflitului ruso-georgian cele mai importante obiective. Aceasta a făcut cunoscu
t
statelor vecine faptul că o relaŃie strânsă cu Occidentul şi în special cu SUA n
u oferă
11 Ibidem.
12 Izabela Niculescu, Medvedev susŃine independenŃa Osetiei de Sud şi a Abhaziei
, Cotidianul, 14
august 2008.
13 Natalie Nougayrède, Géorgie, op.cit.
14
securitate dacă interesele FederaŃiei Ruse sunt ameninŃate, iar ignorarea
dorinŃelor sale comportă un anumit preŃ14.
Tot această analiză precizează că evenimentele din Georgia au scos în evidenŃă
forŃele armate ruse. Acestea, deşi în urmă cu 5 ani se găseau într-o stare deplo
rabilă,
sunt în prezent în măsură să execute o operaŃie complexă folosind componente
militare terestre, aeriene şi navale. FederaŃia Rusă nu este o super-putere, îns
ă cu
siguranŃă nu mai este o forŃă militară lipsită de putere15.
După recunoaşterea independenŃei de către Rusia a celor două regiuni
separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, guvernului de la Tbilisi îi va fi foarte
greu să
menŃină integritatea teritorială a statului. Realizarea unui nivel de securitate
naŃională
comparabil cu cel anterior conflictului se va realiza doar în măsura în care mis
iunea
de observatori a Uniunii Europene se va extinde şi se va transforma într-o forŃă
de
menŃinere a păcii sub comanda UE sau OSCE sau ONU.
Ucraina este un alt stat cu probleme din zona Mării Negre. SituaŃia din
Crimeea poate deveni oricând la fel de periculoasă ca aceea din Osetia de Sud,
regiunea fiind dominată de rusofoni, ca majoritatea estului ucrainean. Sevastopo
lul a
fost primul oraş care a găzduit demonstraŃii împotriva Georgiei în timpul celor
câteva
zile de conflict, fiind acelaşi oraş în care se Ńin, sistematic, demonstraŃii an
ti-NATO.
De altfel, dintr-un total 46 de milioane de ucraineni, din care 17% rusofoni, ma
i mult
de jumătate nu doreşte intrarea în NATO, conform sondajelor16.
Turcia, deşi este un parter comercial important al Rusiei, având intense relaŃii
de cooperare economică în zona Mării Negre, nu agreează tendinŃele de dominaŃie
regională ale Moscovei. Această nouă atitudine a Rusiei lezează interesele vital
e ale
Turciei de impunere ca un factor de influenŃă zonală, atât economică, cât şi mil
itară în
regiunea Mării Negre.
România şi Bulgaria, în calitate de membre NATO şi UE, s-au aliniat poziŃiei
acestor organizaŃii. România, în special, a încercat o detensionare a situaŃiei
în zona
Mării Negre care să determine o creştere a nivelului securităŃii regionale.
6. Concluzii
Urmările conflictului dintre Georgia şi Rusia asupra securităŃii regiunii Mării
Negre vor fi ample şi de durată.
AtenŃia SUA şi UE va fi focalizată şi în perioada următoare pe situaŃia din
regiunea Mării Negre. Se studiază deja posibilitatea realizării unor structuri d
e
cooperare regională mai eficiente, precum şi o soluŃionare a conflictelor consid
erate
„îngheŃate” care pot deveni cauza unor confruntări militare majore.
După conflictul cu Rusia, perspectiva ca Georgia să devină membră a NATO,
într-un viitor apropiat, este minimă. PoziŃia preşedintelui Mihail Saakaşvili nu
este pe
termen scurt ameninŃată, dar pe plan intern există premizele unei schimbări de r
egim
la următoarele alegeri. Deşi Georgia va beneficia de un important ajutor financi
ar din
14 Geopolitical Diary: Lessons Learned from Georgia, Stratfor, 11 august 2008.
15 Ibidem.
16 Laura Cernahoschi, Ucraina se aruncă în braŃele Vestului, Cotidianul, 17 augu
st 2008
15
partea SUA şi UE, ritmul de reconstrucŃie al acestei Ńări va fi mult diminuat de
neîncrederea investitorilor în garanŃiile de securitate oferite.
Un efect colateral al acestui conflict va fi amânarea aderării Ucrainei la NATO
datorită reticenŃei în special a statelor din Uniunea Europeană de a antagoniza
şi mai
mult Rusia, în condiŃiile în care aceasta este, direct sau indirect, principala
furnizoare
de resurse energetice pentru majoritatea statelor europene.
Pe plan economic, se va înregistra o blocare, cel puŃin pentru o perioadă medie
de timp, a proiectelor energetice spre Europa, inclusiv a proiectului conductei
Nabucco, concomitent cu impunerea Rusiei ca factor ce poate condiŃiona
funcŃionarea conductei Baku - Tbilisi - Ceyhan.
Bibliografie
[1] Borut Grgic, Russia's invasion of Georgia, Washington Times, 11 august
2008.
[2] Cronologie: Conflictul dintre Georgia şi Osetia de Sud, Mediafax, 8 august
2008 http://www.mediafax.ro/externe/cronologie-conflictul-dintre-georgia-si-oset
iade-
sud.html?3614;2873042.
[3] Natalie Nougayrède, Géorgie, OTAN, Kosovo : la revanche russe, Le
Monde, 12 august 2008.
[4] AFP - Conflictul din Georgia, cine a pierdut şi cine a câştigat Hotnews, 17
august 2008, http://www.hotnews.ro/stiri-international-3994974-afp-conflictul-di
ngeorgia-
cine-pierdut-cine-castigat.htm.
[5] Constantin-Gheorghe Balaban, Conflictul din Caucazul de Sud provoacă
îngrijorarea UE, NATO şi SUA, Revista Impact Strategic nr. 3/2008.
[6] Adrian Severin, EvoluŃii şi dileme la Marea Neagră, Jurnalul NaŃional, 21
octombrie 2008.
[7] Bruce Ackerman, What Georgia means for Europe, The Guardian, 12
august 2008.
[8] Izabela Niculescu, Medvedev susŃine independenŃa Osetiei de Sud şi a
Abhaziei, Cotidianul, 14 august 2008.
[9] Geopolitical Diary: Lessons Learned from Georgia, Stratfor, 11 august
2008.
[10] Laura Cernahoschi, Ucraina se aruncă în braŃele Vestului, Cotidianul, 17
august 2008.
16
PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA OPERAŢII EUROPENE
DE GESTIONARE CIVILĂ A CRIZELOR ŞI LA FORŢA
DE JANDARMERIE EUROPEANĂ. PARTICULARITĂŢI PRIVIND
COMPETENŢELE PSIHO-SOCIALE ALE JANDARMILOR ROMÂNI
Ramona CIOBANU
The current research and concerns within the Alliance that Romania is part of ar
e based on
developing this attitude, the joint one, by continuous training and common actio
n that should
comprise: joint doctrines and manuals, inter-services training basis, joint forc
es training programs
and programs for training joint staff specialists.
Ca organizaŃie care şi-a dezvoltat cu timpul şi o dimensiune de politică de
securitate şi apărare, UE a conceput mai întâi o serie de poziŃii comune ale sta
telor
membre în domeniul PESC pentru ca, începând cu primii ani ai secolului XXI să
organizeze operaŃii de gestionare civilă şi militară a crizelor.
În domeniul participării României la operaŃii europene de gestiune civilă a
crizelor, amintim faptul că, în noiembrie 2001 la ConferinŃa pe tema contribuŃii
lor
suplimentare în materie de poliŃie a Ńărilor candidate la aderare şi a Ńărilor e
uropene
membre NATO care nu fac parte din UE, România s-a angajat să pună la dispoziŃie
75
de poliŃişti în cadrul capacităŃii globale şi 25 de poliŃişti, în cadrul capacit
ăŃii de
desfăşurare rapidă. Această ofertă, care nu conŃine indicaŃii specifice referito
are la
jandarmi, a fost reînnoită în timpul ConferinŃei de la Bruxelles din noiembrie 2
004 pe
care am menŃionat-o mai sus. După cum SFOR s-a transformat în EUFOR în
noiembrie 2004, trecând de la responsabilităŃi NATO la responsabilităŃi UE,
componenta de poliŃie a operaŃiei de pace din Bosnia a trecut din responsabilita
tea
ONU, în cea a Uniunea Europeană, prin transformarea Grupului internaŃional de
PoliŃie din Bosnia-HerŃegovina (IPTF) în misiunea de PoliŃie a UE în Bosnia-
HerŃegovina (EUPM), ca urmare a creşterii angajării UE în Europa, astfel încât O
NU
şi NATO să se poată ocupa de operaŃiuni din alte părŃi ale lumii.
Aşa s-a ajuns la adoptarea Hotărârii nr.20/2003 a Parlamentului1 care în art.1
aprobă participarea României, începând cu 1 ianuarie 2003 până la încheierea mis
iunii
la EUPM în Bosnia cu 75 de poliŃişti în cadrul forŃei în aşteptare, 10 dintre ac
eştia
participând la acŃiuni specifice în zona de responsabilitate din care 6 urmau să
fie
prezenŃi în teren începând cu data de noiembrie 2002. Art.2 al Hotărârii dispune
ca
punerea la dispoziŃie a efectivelor aprobate să se facă în condiŃii negociate în
tre UE şi
Guvernul Românii, iar art.3 prevede ca finanŃarea participării la misiune să se
asigure
din resursele bugetare aprobate pentru Ministerul de Interne.
Merită menŃionat faptul că, spre deosebire de deciziile parlamentare în domeniu
care se fundamentau pe Legea nr.26/1994 a PoliŃiei Române (aşa cum fusese
completată prin Legea nr.179/1997), Hotărârea nr.29/2002 îşi are temeiul în art.
48
Locotenent, psiholog, Inspectoratul de Jandarmi JudeŃean Ilfov, Ministerul Adm
inistraŃiei şi
Reformei Administrative
1 Publicată în Monitorul Oficial nr. 807/2002.
17
din nou adoptata Lege nr.218/2002 de organizare şi funcŃionare a PoliŃiei
Române2, articol ce prevede că „în interesul asigurării ordinii publice şi secur
ităŃii
colective, la solicitarea Preşedintelui României cu aprobarea Parlamentului, efe
ctive
ale PoliŃiei Române pot participa, în afara teritoriului naŃional la constituire
a
forŃelor internaŃionale de poliŃie destinate unor misiuni de instruire, asistenŃ
ă şi
cooperare poliŃienească precum şi pentru acŃiuni umanitare”, pe timpul îndeplini
rii
unor astfel de misiuni efectivele de poliŃie participante având statutul persona
lului
detaşat la organizaŃii internaŃionale şi beneficiind de drepturile cuvenite potr
ivit legii.
Subliniem că art.27 al legii respective arată atribuŃiile PoliŃiei de „a conlucr
a
cu structurile de profil din alte state şi de la nivelul unor instituŃii interna
Ńionale
pentru prevenirea şi combaterea criminalităŃii transfrontaliere”, iar art.28 pre
cizează
o altă atribuŃie, aceea de participare „la constituirea forŃelor internaŃionale
de poliŃie,
destinate unor misiuni de instruire, asistenŃă şi cooperare poliŃienească sau pe
ntru
acŃiuni umanitare.”
Astfel de adaptări ale cadrului juridic de participare a României la operaŃiile
UE
de gestiune civilă a crizelor au avut loc nu numai la nivelul legislaŃiei române
şti ci şi
la acela al legislaŃiei internaŃionale. Aşa este cazul cu Acordul dintre România
şi
Uniunea Europeană, privind participarea României la EUPM în Bosnia, semnat la
Bruxelles la 16 decembrie 2002 şi cu ÎnŃelegerea financiară dintre M.I. din Româ
nia şi
Şeful Misiunii/Comisarul EUPM, semnate la 6 decembrie 2002 la Sarajevo3 .
Aceste tratate internaŃionale stabileau drepturile şi obligaŃiile părŃilor relat
iv la
misiunea civilă de pace respectivă stabilită prin AcŃiunea comună 2002/210 CFSP
adoptată de Consiliul UE la 11 martie 2002, detaliind statutul celor 6 poliŃişti
români
trimişi în misiune şi unele aspecte administrative şi operaŃionale, precum coman
da şi
controlul, transferul de autoritate, SOFA, contribuŃia financiară şi soluŃionare
a
litigiilor.
Pe o treaptă net superioară prin caracterul de generalitate se află Acordul dint
re
România şi UE stabilind cadrul general de participare a României la operaŃiile U
E de
gestiune a crizelor4 , semnat la Bruxelles la 22 noiembrie 2004 pentru a asigura
adoptarea măsurilor legislative imediate legate de începerea, la 2 decembrie 200
4, a
misiunii Althea din Bosnia.
În preambulul Acordului se face referire la faptul că UE poate decide să
acŃioneze în domeniul gestionării crizelor; că UE va decide dacă statele terŃe v
or fi
invitate să participe la o operaŃie europeană de gestionare a crizelor, iar Româ
nia
poate accepta invitaŃia şi îşi poate oferi contribuŃia asupra căreia va decide î
n final
UE; dacă UE va decide să desfăşoare o operaŃie militară de gestiune a crizelor c
u
recurgerea la mijloacele şi capacităŃile NATO, România îşi poate exprima intenŃi
a de
a participa la operaŃiune; că la Consiliul European de la Bruxelles din 24-25
octombrie 2002 s-au conceput modalităŃile de implementare a prevederilor conveni
te
de Consiliul European de la Nisa din 7-9 decembrie 2000 privind implicarea
membrilor europeni ai NATO, membri ai UE, în gestionarea crizelor sub conducerea
2 Monitorul Oficial nr. 305/2002.
3 Ambele acorduri adoptate prin Legea nr. 446/2003, publicată în Monitorul Ofici
al 854/2003.
4 Aprobat prin OUG nr. 117/2004 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 1124/2004.
18
UE; că acum este preferabilă stipularea condiŃiilor privind participarea
României la operaŃiile de gestionare a crizelor într-un acord cadru referitor la
o
posibilă viitoare participare, în locul definirii acestora, de la caz la caz, pe
ntru fiecare
operaŃie, că un astfel de acord nu va afecta autonomia decizională a UE şi nici
posibilitatea României de a decide, de la caz la caz asupra participării sale la
o
operaŃie UE de gestionare a crizelor, şi că în sfârşit un astfel de acord trebui
e să se
refere numai la viitoarele operaŃii ale UE de gestionare a crizelor şi nu va adu
ce
atingere eventualelor acorduri în vigoare care reglementează participarea Români
ei
într-o operaŃie în curs.
ImportanŃa acestui Acord-cadru pentru participarea militarilor, poliŃiştilor,
jandarmilor dar şi a altor specialişti la o operaŃie a UE de gestionare a crizel
or este
reliefată încă din secŃiunea întâi a Tratatului în care sunt cuprinse prevederil
e
generale referitoare la: luarea deciziilor referitoare la participare (domenii î
n care
părŃile îşi păstrează totala independenŃă, existând o invitaŃie a UE şi o propun
ere de
contribuŃie a României); cadrul general de participare (asociindu-se în acŃiuni
comune prin care Consiliul European decide că UE va conduce operaŃia de gestiona
re
a crizelor şi oricărei poziŃii comune de prelungire a operaŃiei); statutul perso
nalului şi
al forŃelor (atât în operaŃiile civile, cât şi în cele militare, acesta fiind re
glementat prin
Acordul privind statutul forŃelor – SOFA, încheiat între UE şi statul/statele în
 care se
desfăşoară operaŃia); regimul informaŃiilor clasificate (România luând toate măs
urile
necesare pentru protecŃia informaŃiilor clasificate în conformitate cu Regulamen
tele
de Securitate ale Consiliului UE).
SecŃiunea a doua a documentului – cadru are ca obiect prevederile privind
participarea la operaŃiile civile de gestionare a crizelor şi analizează, pe rân
d,
următoarele aspecte: personalul participant (România asigurându-se că personalul
său participant la o misiune civilă a UE de gestionare a crizelor civile execută
sarcinile în conformitate cu AcŃiunea comună şi cu eventualele amendamente
ulterioare, cu prevederile Planului de operaŃii şi cu dispoziŃiile privind măsur
ile de
implementare); lanŃul de comandă (în care se arată că întregul personal desemnat
de
România va acŃiona numai în conformitate cu obiectivele operaŃiunii UE, rămânând
sub comanda deplină a autorităŃilor naŃionale care însă vor transfera controlul
operaŃional către şeful de misiune5 care va executa această comandă prin interme
diul
unei structuri ierarhice de comandă şi control); aspecte financiare (unde se dis
pune
că, spre deosebire de operaŃiile ONU, România îşi va asuma costurile asociate
participării la operaŃiune, iar în caz de deces, rănire, pierderi sau pagube cau
zate
persoanelor fizice ori juridice din statul pe teritoriul căruia se desfăşoară op
eraŃiunea,
5 În legătură cu acest transfer de autoritate de la autorităŃile naŃionale la ce
le europene, art.6 al
Acordului precizează că România va avea aceleaşi drepturi şi obligaŃii în ce pri
veşte gestionarea
cotidiană a operaŃiunii ca şi statele membre ale UE care participă la operaŃie (
în conformitate cu
AcŃiunea comună prin care Consiliul European conduce operaŃia respectivă), iar ş
eful misiunii va
exercita conducerea operativă şi va răspunde de administrarea cotidiană a operaŃ
iunii, fiind
responsabil cu controlul disciplinei în rândul întregului personal; atunci când
e necesar, autorităŃile
militare abilitate vor lua măsurile disciplinare adecvate, România desemnând un
Punct de Contact al
Contingentului NaŃional (PCCN) care va reprezenta contingentul naŃional, fiind r
esponsabil cu
disciplina în cadrul detaşamentului.
19
România va plăti, de asemenea, compensaŃii în cazul în care a fost stabilită
responsabilitatea); contribuŃia la bugetul operaŃional (România contribuind la
finanŃarea bugetului comun operaŃional într-un procent care se calculează confor
m
art.8 al Anexei).
În continuarea Acordului dintre România şi UE, secŃiunea a treia conŃine
prevederi referitoare la participarea la operaŃiuni militare de gestionare a cri
zelor, care
este importantă şi pentru jandarmii care ar putea participa la o astfel de opera
Ńiune,
având însă prevederi similare cu secŃiunea privind operaŃiile civile de gestiona
re a
crizelor, adică statutul personalului participant, lanŃul de comandă, aspecte fi
nanciare
şi contribuŃia la costurile comune, fără deosebiri esenŃiale faŃă de cele menŃio
nate mai
înainte.
SecŃiunea a patra şi ultima a Acordului cadru de participare a României la
operaŃiunile UE de gestionare a crizelor se ocupă de câteva probleme care figure
ază în
orice tratat în partea de dispoziŃii finale şi anume: faptul că Înaltul Reprezen
tant al UE
pentru PESC/Secretar general al Consiliului UE şi autorităŃile române competente
vor
încheia orice aranjamente administrative şi tehnice necesare în vederea implemen
tării
Acordului; faptul că neîndeplinirea obligaŃiilor uneia dintre părŃi dă dreptul c
eleilalte
părŃi să considere că Acordul şi-a încetat valabilitatea, cu transmiterea unei n
otificări
în termen de o lună; faptul că diferendele privind interpretarea sau aplicarea
Acordului vor fi soluŃionate între părŃi prin mijloace diplomatice; şi că, în sf
ârşit,
Acordul intră în vigoare începând cu prima zi a primei luni după notificarea rec
iprocă
a finalizării prevederilor interne necesare pentru validare, el putând fi amenda
t în baza
unui acord reciproc scris între părŃi şi denunŃat de oricare din părŃi prin tran
smiterea
unei notificări scrise care va avea efect după 6 luni de la primirea ei de ceala
ltă parte.
Pe parcursul a patru ani, detaşamentul românesc de jandarmi s-a pregătit şi s-a
integrat perfect în cadrul ForŃei InternaŃionale de PoliŃie din Kosovo, îndeplin
ind,
alături de UNCIVPOL şi poliŃia de frontieră misiuni de poliŃie specială de legăt
ură cu
elementele de poliŃie locală şi internaŃională, de protecŃie a instalaŃiilor UNM
IK şi de
exercitare a unor atribuŃii de ordine publică, precum controlul mulŃimilor şi as
igurarea
securităŃii unor zone de responsabilitate.
Tot la nivel european, cu sprijinul partenerului tradiŃional francez -
Jandarmeria NaŃională a FranŃei, pregătirea şi specializarea structurilor şi per
sonalului
Jandarmeriei Române a continuat prin participarea la cursuri şi seminarii
internaŃionale alături de structuri din FranŃa, Italia, Olanda, Spania, Portugal
ia, Turcia
şi Anglia, în scopul realizării interoperabilităŃii care reprezintă esenŃa exerc
iŃiilor
finanŃate de UE pentru crearea FJE. Deosebit de utilă în acest sens a fost parti
ciparea
unor structuri din Jandarmeria Română la stagiile de pregătire ale ForŃei de Pol
iŃie
Europene din 2003, 2004 şi 2005 organizate la Centrul de Antrenament al
Jandarmeriei Franceze de la Saint Astier sau derularea Programului PHARE (2002)
având ca obiect modernizarea structurilor şi practicilor Jandarmeriei Române6.
2. CompetenŃele psiho-sociale ale jandarmilor români
6 Francois Depres, op.cit. p.31-35
20
Depăşind rutina sarcinilor naŃionale de menŃinere a ordinii publice din
România, jandarmii au reprezentat Ńara cu cinste în prima lor misiune internaŃio
nală,
confruntându-se cu dificultăŃile unui teatru de operaŃii deosebit de provocator
pentru
serviciile publice de ordine şi securitate, aşa cum a fost situaŃia din această
zonă.
Demonstrând că sunt adevăraŃi profesionişti prin cunoştinŃele lor anterioare dar
şi prin practica atribuŃiilor specifice, jandarmii şi-au perfecŃionat continuu î
n zona de
operaŃii procedurile operaŃionale şi au atras aprecieri favorabile atât din part
ea
localnicilor, a autorităŃilor publice regionale precum şi a conducerii ForŃei Sp
eciale de
PoliŃie a UNMIK, a comisarului-şef al componentei poliŃieneşti şi a organelor de
conducere a operaŃiunii.
Pe baza acestor rezultate şi aprecieri, avându-se în vedere caracterul şi
capacitatea operaŃională a Jandarmeriei Române, la ConferinŃa asupra capacităŃil
or
operaŃionale ale UE în domeniul gestionării crizelor, Ńinută la Bruxelles în noi
embrie
2004, s-a stabilit ca România să pună la dispoziŃie din această instituŃie 75 de
jandarmi în cadrul capacităŃilor globale şi încă 25 în cadrul capacităŃii de des
făşurare
rapidă.
De fapt, Jandarmeria Română are capacitatea de a pune la dispoziŃia
organizaŃiilor internaŃionale de sprijinire a păcii nu numai personalul speciali
zat ci şi
unităŃi/subunităŃi integrate, acestea concretizându-se prin soliditatea şi capac
itatea lor
de a fi desfăşurate în 30 de zile, fiind capabile să acŃioneze sub comandament m
ilitar
pentru a asigura tranziŃia de la un conflict avansat la o stare de normalitate a
vansată,
cu vocaŃia de a juca un rol de tranziŃie între componentele militare şi alte dis
pozitive
civile7.
Modul cum este perceput jandarmul român în viaŃa de zi cu zi, depinde în mare
măsură de transparenŃa acŃiunilor Jandarmeriei şi de modul în care ea gestioneaz
ă
anumite crize. Prin urmare, reprezentările sociale cele mai frecvente ale Jandar
meriei
sunt următoarele:
- garantul ordinii şi liniştii publice în viaŃa cotidiană;
- o forŃă umană;
- o instituŃie publică apropiată de oameni şi în slujba lor;
Despre o instituŃie publică probabil niciodată nu vor exista numai reprezentări
pozitive, însă cele care par negative trebuie interpretate cu prudenŃă, întrucât
sunt
mulŃi factori subiectivi care influenŃează aceste reprezentări (interese, nemulŃ
umiri,
experienŃe negative, conflicte, lipsa de informaŃii etc.).
CompetenŃele jandarmilor trebuie să fie atât de natură umană, cât şi
profesională. În prima categorie vom include trăsăturile psihice pe care este ne
cesar să
le aibă, iar în a doua categorie cele ce se formează în cursul socializării, int
egrării şi
evoluŃiei profesionale. Cele două tipuri de competenŃe întotdeauna se vor îmbina
, aşa
încât militarul ar trebui să ştie când să fie „mai mult” om sau mai mult profesi
onist,
iar cetăŃeanul să nu vadă militarul doar ca o „maşinărie” bine programată, un
7 Dispunând de echipamente proprii şi complete, interoperabile cu componentele t
erestre,, unităŃile
integrate răspund principiului imperativ al unităŃii de comandă şi acŃiune şi po
t beneficia de sprijin
logistic şi capacitate de protecŃie, ca şi unităŃile armatei; integrate în proce
sul de planificare
strategică al SMUE, ele sunt un element flexibil în managementul crizelor, fiind
adaptabile la orice
situaŃie.
21
executant orb al unor ordine, ci un om care îşi îndeplineşte atribuŃiile „din fi
şa
postului”, ca oricine altcineva.
Indicatorii calitativi ai organizării psihice evidenŃiază performanŃele adaptati
ve
şi valoarea ei instrumental-pragmatică în reglarea comportamentului individului.
Cei
mai importanŃi indicatori sunt: capacitatea de recepŃie a informaŃiilor utile de
spre
mediul intern şi extern; capacitatea de selecŃie a informaŃiilor necesare decizi
ei;
stabilitate şi rezistenŃă la perturbaŃii; capacitatea compensator-adaptativă şi
de refacere
funcŃională; polivalenŃa operaŃională.
Modelul de selecŃie şi cerinŃe constituie fundamentul orientării militarilor
pentru misiuni specifice, astfel încât nici ei să nu se pună în pericol, dar nic
i să existe
riscul producerii unor evenimente negative în timpul misiunii.
Toate participările la misiuni au reprezentat nu numai o recunoaştere a
rezultatelor pe plan internaŃional a structurilor militare de ordine publică cu
statut
militar din România, dar şi prilejul ca, prin intensificarea participării Ńării
noastre la
activităŃile europene de gestiune civilă a crizelor, să se pună bazele unei adev
ărate
strategii în acest domeniu, care să impulsioneze în viitor activitatea Jandarmer
iei
Române.
22
COMUNICAŢIILE DE STAT ŞI SERVICIUL
DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE, ACTOR DE SECURITATE
Marcel OPRIŞ
Dr. Gabriel CONSTANTIN
In order to ensure the national security, all governmental institutions as well
as all citizens
reunite their effort in an assembly of measures and actions meant to provide wit
h protection against
risks and threats aimed at the Romanian state. The nation-wide decision-making a
ct is presently
supported through a specific IT & C system, called special communications.
The special communications, as a component of state-owned communications, are th
at
alternative developed by the state to cover its own communication needs and nece
ssities among its
constitutive elements in order to secure the state’s functions with a special em
phasis on national
security.
The Special Telecommunications Service, the administrator and operator of specia
l
telecommunications in Romania, integrates services of IT and intelligence securi
ty into the
communication systems, provides interconnection and the information flow necessa
ry for decisionmaking,
and therefore the above-mentioned institution can be considered a main ‘actor’ s
tarring on
the national security stage.
Securitatea naŃională este un concept de anvergură care defineşte starea de
normalitate a statului, pentru care se adoptă toate măsurile necesare de ordin p
olitic,
economic, social, militar şi a cărui scop fundamental îl reprezintă democraŃia,
prosperitatea economică, echilibrul social şi stabilitatea politică.
Pentru asigurarea securităŃii naŃionale se reunesc eforturile tuturor instituŃii
lor
statului şi al tuturor cetăŃenilor, într-un ansamblu de măsuri şi acŃiuni care s
ă asigure
protecŃia împotriva riscurilor şi ameninŃărilor care vizează statul român.
Statutul României de membru NATO şi UE, ridică nivelul şi complexitatea
acestor măsuri şi acŃiuni şi impune tratarea tuturor riscurilor şi ameninŃărilor
dintr-o
perspectivă globală sau regională, după caz.
Asigurarea securităŃii naŃionale este corolarul rezultatelor obŃinute printr-o
pregătire adecvată împotriva oricăror pericole. Problematica securităŃii naŃiona
le şi
colective nu a fost niciodată atât de dezbătută ca acum, mai ales după prolifera
rea din
ultimii ani a terorismului sub toate formele sale de manifestare.
Aşa cum aminteam şi mai înainte atât instituŃiile statului cât şi organismele
private de toate tipurile trebuie să conştientizeze existenŃa riscurilor şi amen
inŃărilor
şi să adopte precauŃii speciale, deoarece noile scenarii de pericol necesită un
nivel
fără precedent de securitate.
Pentru îndeplinirea tuturor acestor deziderate statul trebuie să asigure un
management eficient şi sigur al securităŃii naŃionale.
General-maior inginer, Directorul Serviciului de Transmisiuni Speciale
Colonel, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale
23
1. ConsideraŃii privind comunicaŃiile de stat
Unul dintre cele mai importante componente ale managementului securităŃii
naŃionale, îl reprezintă informaŃia de securitate. Prin valoarea ei deosebit de
ridicată
de multe ori inestimabilă, informaŃia de securitate primeşte valenŃe superioare
şi
trebuie protejată în mod corespunzător. Dar ca informaŃia în general şi informaŃ
ia de
securitate în special, să aibă valoare cât mai mare, ea trebuie să circule, să a
jungă în
timp oportun, sigur şi nedistorsionată la cei cărora le este destinată. Transmit
erea
informaŃiei de securitate reprezintă o parte vitală a procesului de securitate.
Pentru aceasta există comunicaŃiile de stat, care fac parte din infrastructura
critică a statului.
Deoarece elementele infrastructurii critice ale statului au un grad de
vulnerabilitate ridicat, fiind de regulă, primele vizate atunci când se urmăreşt
e
destabilizarea sau chiar distrugerea unui sistem sau a unui proces de interes na
Ńional,
se impune asigurarea securităŃii acestora. Securitatea infrastructurii critice p
resupune
elaborarea unor strategii unitare de protecŃie, pază şi apărare a acesteia, capa
bilă să
asigure continuitate, coerenŃă, unitate metodologică şi procedurală, precum şi o
reală
eficienŃă antiteroristă. Aceste strategii vizează atât contracararea riscurilor
generate
de acŃiuni ostile, cât şi a celor produse de accidente sau forŃe ale naturii şi
trebuie să
prevadă şi măsurile de restabilire rapidă a funcŃionării activităŃilor în cazul
distrugerii
sau avarierii elementelor de infrastructură.
În conformitate cu prevederile Strategiei de Securitate NaŃională a României
„securitatea internă priveşte siguranŃa cetăŃeanului şi securitatea publică, sec
uritatea
frontierelor şi a transporturilor, protecŃia infrastructurii critice şi a sistem
elor de
aprovizionare cu resurse vitale24”. Pe lângă acestea sunt incluse „securitatea s
ocială şi
asigurarea stării de legalitate, contracararea criminalităŃii organizate şi secu
ritatea
activităŃilor financiar-bancare, securitatea sistemelor informatice şi a celor d
e
comunicaŃii, protecŃia împotriva dezastrelor şi protecŃia mediului”.
ComunicaŃiile de stat, parte a infrastructurii critice a statului, sunt statuate
la
nivel internaŃional prin prevederile ConstituŃiei Uniunii InternaŃionale a
TelecomunicaŃiilor, adoptată de România prin Legea nr. 76 din 08.11.1993 pentru
ratificarea ConstituŃiei şi a ConvenŃiei Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃi
ilor,
unde, în cadrul Anexei nr. 1, punctul 1014 se stipulează că „telecomunicaŃiile d
e stat
sunt telecomunicaŃiile care emană de la: şeful de stat, şeful de guvern sau memb
rii
unui guvern, comandantul şef al forŃelor militare, terestre, navale sau aeriene,
agenŃi
diplomatici sau consulari, secretarul general al ONU, şefii organismelor princip
ale
ale ONU, Curtea InternaŃională de JustiŃie …”.
Conform aceleiaşi ConstituŃii a Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃiilor,
comunicaŃiile de stat se bucură de un drept de prioritate asupra celorlalte tipu
ri de
telecomunicaŃii, în măsura în care este posibil, atunci când cererea este făcută
în mod
distinct de cel interesat, demonstrând şi reglementând dreptul statului, în virt
utea
principiului enunŃat, la a-şi dezvolta alternativ un sistem propriu de comunicaŃ
ii în
susŃinerea actului de guvernare şi a funcŃiei de securitate naŃională, sistem ce
presupune existenŃa unei infrastructuri critice, care să permită continuarea asi
gurării
24 Strategia de Securitate NaŃională a României, 2007.
24
serviciilor vitale de comunicaŃii, inclusiv prin utilizarea de elemente de infra
structură
alternative din domeniul comunicaŃiilor de stat şi publice.
ComunicaŃiile de stat în România, asigură în prezent mediul de comunicare
necesar pentru existenŃa şi funcŃionarea tuturor elementelor componente ale stat
ului,
asigurând cadrul de manifestare a securităŃii naŃionale.
Este foarte important de menŃionat că nevoia ca informaŃia de securitate să fie
distribuită, să ajungă la cei interesaŃi prin intermediul comunicaŃiilor de stat
, nu
trebuie să fie în competiŃie cu nevoia de a proteja aceste informaŃii. Cele două
acŃiuni
trebuie să fie complementare. Nivelul de protecŃie a acestei informaŃii trebuie
să fie în
concordanŃă cu conŃinutul ei şi cu timpul la dispoziŃie în care informaŃia trebu
ie să se
transpună în acŃiune, sau altfel spus cu timpul de reacŃie al sistemului la info
rmaŃia
primită.
Se are în vedere faptul că fenomenul insecurităŃii informaŃiilor este din ce în
ce
mai prezent, el extinzându-se odată cu dezvoltarea erei informaŃionale, astfel î
ncât
uneori cu cât eşti mai dezvoltat din punct de vedere al tehnologiei informaŃiei,
cu atât
eşti mai vulnerabil. Deşi fenomenul vulnerabilităŃii informaŃiilor afectează un
număr
mare de instituŃii publice sau particulare, cu consecinŃe deosebite, el capătă o
importanŃă deosebită când este vorba de securitatea naŃională, aşa cum am arătat
şi
anterior.
Întrucât volumele mari de informaŃii necesare actului de decizie la nivelul
statului trebuie să fie protejate împotriva interceptării şi accesului neautoriz
at, în mod
logic la construirea şi exploatarea sistemelor de comunicaŃii trebuie să se acor
de
atenŃie deosebită protecŃiei acestora, protecŃie care cuprinde un ansamblu de mă
suri
juridice, organizatorice, tehnice şi logistice capabile să asigure autenticitate
a,
integritatea şi confidenŃialitatea informaŃiilor vehiculate.
Astfel actul decizional la nivelul statului român în momentul de faŃă este
susŃinut de un sistem specific de comunicaŃii şi tehnologia informaŃiei. Acest s
istem
de comunicaŃii este reprezentat de comunicaŃiile speciale.
2. ComunicaŃiile speciale, componentă strategică a comunicaŃiilor de stat
În Ńara noastră, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale sprijină actul decizional
,
la nivel strategic, prin susŃinerea lui cu un sistem de comunicaŃii şi tehnologi
a
informaŃiei, cunoscut sub denumirea de comunicaŃii speciale, ca parte a
comunicaŃiilor de stat. ComunicaŃiile speciale furnizează comunicaŃii integrate
de
voce-date-video, confidenŃiale, sigure, protejate, stabile, flexibile şi continu
e,
disponibile atât în stare de normalitate cât şi în situaŃii de criză, mobilizare
şi stare de
război, pentru asigurarea securităŃii naŃionale.
Potrivit Legii nr. 92 din 1996 privind organizarea şi funcŃionarea Serviciului d
e
TelecomunicaŃii Speciale, „Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este organul ce
ntral
de specialitate, cu personalitate juridică, ce organizează, conduce, desfăşoară,
controlează şi coordonează activităŃile în domeniul telecomunicaŃiilor speciale
pentru
autorităŃile publice din România şi alŃi utilizatori …”.
Pentru asigurarea securităŃii naŃionale, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale
asigură servicii cu următoarele destinaŃii:
- servicii pentru guvernare;
- servicii pentru administraŃia publică locală şi centrală;
25
- servicii pentru justiŃie şi impunerea legii;
- servicii pentru urgenŃă;
- servicii pentru comunitatea informativă.
Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale concură în calitatea sa de autoritate de
securitate, la activităŃile ComunităŃii NaŃionale de InformaŃii, prin activităŃi
specifice
(PKI, COMSEC, TEMPEST, Autorizare INFOSEC).
SituaŃia privind beneficiarii serviciilor enumerate, este prezentată în Anexa 1.
Din punct de vedere tehnic, serviciile sunt de următoarele feluri: voce, date, v
ideo şi
servicii de securitate. Toate aceste servicii au caracter de servicii critice şi
fac parte
din infrastructurile critice ale statului.
Totodată, trebuie menŃionat faptul că Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale
este abilitat prin lege să protejeze comunicaŃiile speciale şi acea parte a
comunicaŃiilor de stat destinată cooperării instituŃionale, mecanismele de prote
cŃie
fiind administrate exclusiv de către personalul acestei instituŃii. Activitatea
de
securitate are un rol primordial, comunicaŃiile speciale fiind destinate să asig
ure
nevoile de legături pentru toate instituŃiile fundamentale ale statului român, c
a un
instrument esenŃial al conducerii statului şi asigurării securităŃii naŃionale.
Din această
perspectivă, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este autoritatea de securitat
e care
iniŃiază, realizează şi implementează politica de securitate a sistemului de com
unicaŃii
speciale şi de cooperare între autorităŃile publice cu atribuŃii în domeniul sec
urităŃii
naŃionale a României.
ComunicaŃiile speciale asigură reŃele de comunicaŃii speciale şi de cooperare
pentru toate instituŃiile cu atribuŃii în susŃinerea şi exercitarea funcŃiilor s
tatului,
unifică solicitările de telecomunicaŃii într-o reŃea unică de comunicaŃii la niv
elul Ńării
şi furnizează conectivitate protejată la nivel naŃional, asigură interoperabilit
atea
sistemelor de comunicaŃii specifice instituŃiilor statului.
ComunicaŃiile speciale, parte componentă a comunicaŃiilor de stat, reprezintă
acea alternativă pe care statul o dezvoltă pentru a-şi asigura nevoile, necesită
Ńile de
comunicare între elementele sale constitutive.
ComunicaŃiile speciale operează pe o infrastructură de comunicaŃii eterogenă,
constituită cu scopul de a oferi servicii variate şi de calitate instituŃiilor c
u atribuŃii
pentru apărarea securităŃii naŃionale. Această infrastructură cuprinde următoare
le
elemente:
- reŃeaua magistrală: o tipologie de inel multiplu, bazată pe medii de transmisi
e
multiple, o reŃea cu acoperire naŃională multifuncŃională, cu un nivel înalt de
securitate, care leagă toate reşedinŃele de judeŃ şi toate autorităŃile publice
din
Bucureşti;
- reŃeaua de acces radio utilizată în toate reşedinŃele de judeŃ şi în unele păr
Ńi
ale Bucureştiului, stabilită pentru a satisface necesităŃile de comunicare a cen
trelor de
operare a sistemului naŃional de apel unic de urgenŃă – 112;
- reŃeaua metropolitană, utilizată în Bucureşti, care conectează diferite instit
uŃii
între ele precum şi la reŃeaua magistrală;
- reŃeaua de acces radio pentru accesul în zonele rurale şi a micilor aglomerări
de populaŃie;
- reŃeaua satelitară de comunicaŃii, folosită de operatorul de comunicaŃii
speciale;
26
- infrastructura de chei publice, dezvoltată de operatorul de comunicaŃii
speciale, pe baza căreia sunt implementate soluŃii speciale de securitate pentru
sistem
şi utilizatorii acestuia.
În prezent, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este capabil să organizeze
orice tip de reŃea virtuală privată care să răspundă cerinŃelor şi nevoilor de
comunicaŃii şi poate oferi o gamă largă de servicii de comunicaŃii prin intermed
iul
punctelor de prezenŃă constituite la nivel naŃional.
În Anexa 2 prezint descrierea generală a sistemului de comunicaŃii speciale.
Prin prisma atribuŃiilor Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale pe linia
administrării şi operării sistemului naŃional pentru apel unic de urgenŃă, aceas
tă
instituŃie asigură relaŃia specială între statul român şi cetăŃeni, întrucât sec
uritatea
cetăŃeanului reprezintă o componentă importantă a securităŃii naŃionale. Prin
serviciile oferite pe această linie, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale contr
ibuie la
apărarea vieŃii, apărarea proprietăŃii şi asigurarea ordinii publice. Sistemul n
aŃional
pentru apel unic de urgenŃă este, poate, singura instituŃie care asigură interfa
Ńa statcetăŃean,
recepŃionează problemele cetăŃenilor şi contribuie decisiv la securitatea
acestora, alături de celelalte instituŃii şi agenŃii responsabile.
3. Locul şi rolul Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale prin prisma
proiectului legislativ privind activitatea de informaŃii, contrainformaŃii şi
securitate
Locul şi rolul Serviciului de TelecomunicaŃii Speciale ca actor de securitate în
România este prevăzut şi în conŃinutul proiectului „Legii privind activitatea de
informaŃii, contrainformaŃii şi securitate”.
Conform acestui proiect legislativ, instituŃiile implicate în această activitate
contribuie sau îşi aduc contribuŃia la protejarea şi promovarea intereselor naŃi
onale şi
ale aliaŃilor statului român şi au datoria să asigure prin activităŃi specifice
garantarea
ordinii constituŃionale şi a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului
.
Prin telecomunicaŃii speciale în sensul aceluiaşi proiect se înŃeleg
„telecomunicaŃii de stat emanate de la autoritatea legală competentă pentru susŃ
inerea
funcŃiilor de securitate naŃională şi a actului de guvernare”. Prin infrastructu
ri critice
se înŃeleg „acele dispozitive, reŃele, servicii, sisteme de bunuri materiale (en
ergetice,
de transport, de comunicaŃii, de furnizare a utilităŃilor) şi de tehnologia info
rmaŃiei,
de interes strategic şi/sau de utilitate publică, a căror distrugere, aducere în
stare de
nefuncŃionare, degradare ori perturbare ar avea efecte negative majore, la nivel
naŃional sau regional, asupra stării de sănătate şi siguranŃei cetăŃenilor, medi
ului,
funcŃionării economiei şi activităŃii instituŃiilor statului”.
De asemenea, se apreciază că distrugerea, degradarea, deteriorarea, perturbarea
infrastructurilor de comunicaŃii speciale sau a celor publice şi private cu rele
vanŃă
pentru securitatea naŃională, ca şi accesul ilegal sau perturbarea sistemelor
informatice şi de comunicaŃii, constituie riscuri şi ameninŃări la adresa securi
tăŃii
naŃionale.
Totodată, riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale reprezintă şi
pătrunderea fără drept în spectrul de frecvenŃe radio cu utilizare guvernamental
ă,
interceptarea comunicaŃiilor de acest fel, interceptarea comunicaŃiilor şi acces
area
27
ilegală a conŃinutului informaŃiilor, frauda informatică, alterarea integrităŃii
bazelor
de date de interes public, crearea canalelor de comunicaŃii sau sistemelor infor
matice
în afara cadrului legal, acŃiunile ce pot genera condiŃii de insecuritate ale re
Ńelelor şi
sistemelor de comunicaŃii şi a protecŃiei acestora, toate situaŃiile enumerate f
iind de
natură să aducă atingere securităŃii naŃionale.
Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale concură, potrivit competenŃelor proprii
la activitatea ComunităŃii NaŃionale de InformaŃii, în calitatea sa de serviciu
de
securitate.
Ca şi în prezent, proiectul legislativ la care fac referire, prevede că Serviciu
l de
TelecomunicaŃii Speciale reprezintă autoritatea care asigură protecŃia
telecomunicaŃiilor speciale puse la dispoziŃia autorităŃilor informative, autori
tăŃilor
publice şi utilizatorilor prevăzuŃi de lege.
Pentru asigurarea securităŃii telecomunicaŃiilor şi a sistemelor informatice de
interes naŃional, se prevăd a fi luate măsuri de identificare, evaluare şi contr
acarare a
riscurilor şi ameninŃărilor care afectează confidenŃialitatea, integritatea,
disponibilitatea, autenticitatea şi nerepudierea informaŃiilor gestionate prin s
istemele
informatice şi de comunicaŃii sau care afectează funcŃionarea sistemelor respect
ive.
De asemenea se adoptă măsuri pentru protecŃia acestor sisteme, precum şi
pentru prevenirea şi contracararea faptelor care ar afecta continuitatea altor t
ipuri de
comunicaŃii cu relevanŃă la securitatea naŃională sau la securitatea datelor per
sonale,
precum şi măsuri de prevenire şi contracarare a activităŃilor ilegale desfăşurat
e în
scopul interceptării, bruierii ori întreruperii comunicaŃiilor şi transmisiilor
de date. Nu
în ultimul rând se adoptă şi măsuri specifice pe linia protecŃiei TEMPEST.
Concluzii
Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale este abilitat să integreze servicii de
securitate informatică şi de informaŃii în sistemele de comunicaŃii, domeniu în
care
alte instituŃii nu sunt abilitate.
De asemenea oferă posibilitatea interconectării cu alte instituŃii ale
administraŃiei publice, atât la nivel central, cât şi judeŃean.
De menŃionat este faptul că prin infrastructura Serviciului de TelecomunicaŃii
Speciale tranzitează toate resursele de comunicaŃii speciale (voce, date,
videoconferinŃă, comunicaŃii radio speciale).
Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale propune un set de arhitecturi de
telecomunicaŃii bazate pe un nucleu naŃional puternic de comunicaŃii, care oferă
în
fiecare judeŃ un set de puncte de acces pentru toate serviciile importante şi mo
derne
aflate pe piaŃă (voce, date, video). Accesul la aceste puncte este asigurat prin
soluŃii
variate cu asigurarea unui nivel de disponibilitate foarte ridicat.
Arhitecturile de comunicaŃii speciale prezintă următoarele avantaje evidente:
a) Permit schimbul de informaŃii între toate structurile implicate;
b) Suportă toate tipurile de servicii necesare utilizatorului;
c) Sunt scalabile ca dimensiune şi trafic;
d) Pot fi administrate atât centralizat cât şi la nivelul judeŃelor;
e) Având nucleul critic asigurat, permit realizarea şi furnizarea serviciilor în
timp redus;
28
f) Oferă posibilitatea interconectării cu alte instituŃii ale administraŃiei pub
lice
atât la nivel central, cât şi judeŃean.
În concluzie, Serviciul de TelecomunicaŃii Speciale, administratorul şi
operatorul comunicaŃiilor speciale în România, poate fi apreciat ca sistemul ner
vos al
sistemului naŃional de apărare, care asigură interconectarea şi fluxul informaŃi
onal
pentru luarea deciziei, pentru toate instituŃiile cu atribuŃii în domeniul secur
ităŃii
naŃionale, drept pentru care poate fi apreciat ca actor principal pe scena secur
ităŃii
naŃionale.
Bibliografie
[1] ConstituŃia României.
[2] Legea nr. 76 din 08.11.1993 pentru ratificarea ConstituŃiei şi a
ConvenŃiei Uniunii InternaŃionale a TelecomunicaŃiilor.
[3] Legea nr. 92/1996 privind organizarea şi funcŃionarea Serviciului de
TelecomunicaŃii Speciale.
[4] Legea privind activitatea de informaŃii, contrainformaŃii şi securitate
(proiect).
[5] H.G.R. nr. 585 din 13.06.2002 pentru aprobarea Standardelor naŃionale
de protecŃie a informaŃiilor clasificate în România, cu modificările şi completă
rile
ulterioare.
[6] Strategia de Securitate NaŃională a României, 2007.
[7] BĂJENESCU Titu, Managementul reŃelelor moderne de telecomunicaŃii
speciale, Editura Teora.
[8] MONAC Constantin, Parlamentul şi securitatea naŃională, Editura
Monitorul Oficial, Bucureşti 2006.
[9] RĂDULESCU Tatiana, TelecomunicaŃii, Editura Teora.
[10] SAVA Constantin, MONAC Constantin, Stările excepŃionale, Editura
Forum, 2000.
[11] TABARCEA Petrea şi GHIUR Gheorghe, Tehnologii noi în
telecomunicaŃii, Editura Militară.
29
Anexa nr. 1
BENEFICIARII TELECOMUNICAŢIILOR SPECIALE
Miiniistterull
Apăărăăriiii Serviiciiull
Român de
InfformaŃŃiiii Serviiciiull de
InformaŃŃiiii
Extterne
Miiniistterull
Intternellor sii
Refformeii
Admiiniisttrattiive
Serviiciiull de ProttecŃŃiie şşii
Pazăă
Serviiciiull de
TellecomuniicaŃŃiiii Speciialle
Ministerul
Economiei si
FinanŃelor
Ministerul
JustiŃiei
Ministerul EducaŃiei,
Cercetării si
Tineretului
Ministerul
SănătăŃii
Publice
Ministerul
ComunicaŃiilor
şi Tehnologiei
InformaŃiei
Ministerul
Agriculturii şi
Dezvoltării
Rurale
Alte
instituŃii
Parlamentul României:
Senatul României Camera
DeputaŃilor
AdministraŃia PrezidenŃială
Guvernul României
Oficiul
Registrului
NaŃional al
InformaŃiilor
Secrete de Stat
Banca
NaŃională a
României
Ministerul
Transporturilor
Ministerul
Afacerilor Externe
Ministerul
Culturii şi
Cultelor
InstituŃii în
coordonarea/subordinea
Primului Ministru
Ministerul pentru IMM,
Comert, Turism, si
Profesii Liberale
Ministerul Muncii,
Familiei si Egalitatii de
Sanse
Ministerul Dezvoltării.
Lucrărilor Publice si
LocuinŃelor
Ministerul
Mediului şi
Dezvoltării
Durabile
30
Anexa nr. 2
DESCRIEREA GENERICĂ A SISTEMULUI DE COMUNICAŢII
31
TURISMUL ŞI RISCUL TERORIST
Andreea Marin- PANTELESCU
Dr. Maria IONCICĂ
The tourism activity is confronting with crises situations witch consists in: wa
res, terrorism,
natural disasters, waves of violence and epidemics. At the base of these crises
stands the financial
collapse and the industrial disputes witch influence the oil and the energy.
The terrorist risk represents a major threat for tourism activity. Along the yea
rs, a state hit
by an attempt was dead for more than 2 or 3 years from the tourism point of view
. Most of the
persons didn’t want to visit that state. Otherwise the objective was chased by t
he terrorists. Today a
public maturity phenomenon exists. The phenomenon of fright persists, an attempt
continuously
cause a mechanical wave of the interest lost about the region that is attacked.
In the case of an
attempt, some of the tourists leave the region, but others on the contrary come
there corresponding
to the principle that the terrorists don’t attack twice the same place. Accordin
g to this, our paper
analyzes the way tourism has integrated the terrorist risk and we try to find so
lutions for discourage
terrorism in the tourism destinations.
Introducere
Turismul, cheia activităŃilor a numeroase economii străine, permite slăbirea
strânsorii regimurilor autoritare. Foarte interesant este că ameninŃarea teroris
tă nu mai
pune turiştii “pe fugă” cum se întâmpla in trecut.
Pentru Ńările sărace, turismul are o importanta economică crucială. Este vorba
de cel mai mare sector economic non-guvernamental al lumii. Pentru 46 din 49 de
Ńări
mai puŃin dezvoltate, este în acelaşi timp prima sursă de devize străine. Activi
tatea
turistică este extrem de atrăgătoare din punct de vedere economic şi pentru Ńări
le
dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Impactul său direct, influenŃează profund
societatea din punct de vedere financiar, uman, şi în termenii creării locurilor
de
munca. Astfel, în urma tsunamiului din 2005, Ńările asiatice estimau că principa
lul
sprijin constă în refacerea numărului de turişti pe care îi pierduse.
Turismul serveşte cauzei regimurilor non democratice? Deschiderea unei Ńări
turismului este dovada unui control social mai restrâns al populaŃiei. Cele mai
autoritare regimuri au o dificultate în a accepta prezenŃa străinilor. In timpul
războiului rece, puŃinii vizitatori care veneau în Ńările comuniste erau suprave
gheaŃi şi
păziŃi, de frică, ca nu cumva aceştia să poată intra în contact cu populaŃia de
acolo, şi
mai rău, cu opozanŃii. In timp ce Ńările se deschid turismului, se creează o baz
ă
împotriva căreia regimul autoritar poate din ce în ce mai greu să lupte.
Riscul terorist planează o majora ameninŃare asupra turismului. Mişcările
teroriste atacă câte una din resursele statului, divizându-l, iar la sfârşit aju
ngând în
punctul destabilizării acestuia. Dar putem observa că există o obişnuinŃă cu per
icolul.
De-a lungul anilor, statul lovit de un atentat era mort din punct de vedere turi
stic
Asistent universitar doctorand, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Fa
cultatea de
ComerŃ, Catedra de Turism-Servicii, Bucureşti, România
Profesor universitar, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea
de ComerŃ,
Catedra de Turism-Servicii, Bucureşti, România
32
pentru mai mult de 2 sau 3 ani. Cele mai multe persoane nu mai doreau sa îl
mai viziteze. Era de altfel obiectivul urmărit de terorişti. Astăzi, există un f
enomen
de maturizare a publicului. Fenomenul de spaimă persistă, un atentat provoacă în
continuare o mişcare mecanică de pierdere a interesului faŃă de regiunea respect
ivă,
însă este de natură punctuală şi provizorie. In cazul unui atentat, unii turişti
părăsesc
Ńinutul, în timp ce alŃii, din contră, vin potrivit principiului că teroriştii n
u atacă de
doua ori în acelaşi loc. Pe de altă parte, aceştia pot beneficia de reduceri de
preŃ şi
condiŃii foarte favorabile. Aşadar, publicul a integrat riscul terorismului, car
e, poate
ataca pretutindeni, cuprinzând şi oraşele occidentale, cum am văzut în New York,
Madrid sau Londra.
De asemenea, riscurile sanitare, accidentele de transport sau activităŃile
sportive, care sunt mai puŃin spectaculoase, sunt de fapt la fel de periculoase
decât
terorismul.
Terorismul – panică şi dezastru
Conform unor studii de specialitate în domeniul siguranŃei unui stat se
apreciază faptul că este nevoie , în medie, de trei ani pentru ca oamenii să-şi
recapete
încrederea în zonele turistice care au fost afectate de cataclisme naturale sau
de acŃiuni
teroriste intenŃionat îndreptate asupra turiştilor. De cele mai multe ori reacŃi
a
agenŃiilor de turism tour- operatoare este de anulare a călătoriilor spre destin
aŃia
turistică afectată de acte de terorism, iar companiile aeriene sistează vânzăril
e de
bilete spre destinaŃia în cauză.
Ca exemplu în acest sens poate fi oferit atentatul terorist de la Sinai ( Egipt)
din
octombrie 2004, când tour-operatorii din Cehia şi Olanda au anulat toate călător
iile
către Sinai pentru un an de zile, iar multe companii aeriene au sistat vânzările
de
bilete pentru o perioadă de câteva săptămâni. După cum se ştie turismul reprezin
tă
ramura- cheie a economiei egiptene, Ńara fiind vizitată de peste 8 milioane de o
ameni,
care aduc bugetului peste 6 miliarde de dolari. În 2010, Egiptul îşi propune să
primească 16 milioane de turişti, într-un sector cu aproximativ 650.000 de salar
iaŃi.
Însă pentru a realiza aceste obiective Egiptul trebuie să dobândească statutul d
e zonă
sigură pentru practicarea diferitelor forme de turism. Din păcate, în 22- 23 iul
ie 2005
atentatele teroriste de la Sharm El- Sheikh au lovit grav industria turistică at
ât la
nivelul Egiptului, cât şi la nivel mondial. 88 de oameni au murit (cei mai mulŃi
egipteni, dar şi cehi, italieni şi britanici) şi alte 200 de persoane au fost ră
nite în
atentatele devastatoare cu bombă care au lovit, sâmbăta noaptea, staŃinunea Shar
m El-
Sheikh. Deşi recunoscută drept o staŃiune liniştită, teroriştii Al- Qaeda au ata
cat-o cu
brutalitate, la o oră la care mulŃi turişti se bucurau de viaŃa de noapte, barur
ile şi
cafenelele din zonă fiind pline cu turişti şi localnici. Trei explozii simultane
,
devastatoare au însângerat străzile. Martorii deflagraŃiilor au povestit ulterio
r
agenŃiilor de ştiri cum panica s-a răspândit foarte repede, toată lumea începând
să
strige şi să se agite confuză. Prin contrast, atacurile au fost extrem de bine o
rganizate
şi coordonate. Două maşini capcană, în care este posibil să se fi aflat atacator
i
sinucigaşi, au explodat în parcarea unui hotel, simultan, la ora 1:15, la distan
Ńă de doar
trei kilometri. O a treia bombă a explodat imediat după aceea, în apropiere de o
zonă
de plajă unde turiştii obişnuiau să se plimbe noaptea. Un hotel de lux a fost di
strus şi
33
transformat într-o grămadă de moloz, iar plaja a fost împroşcată cu rămăşiŃe
omeneşti. În momentul atentatelor teroriste, în staŃiunea Sharm El- Sheikh se af
lau 61
de turişti români, 11 sosiŃi prin intermediul unei agenŃii de turism din România
, iar 50
plecaŃi în sejur cu zboruri charter de pe aeroportul din Budapesta. Nici unul di
ntre
aceştia nu s-a numărat printre victime, zonele unde au fost cazaŃi fiind departe
de cele
afectate de atentate. Însă, imediat după atentat românii şi-au exprimat dorinŃa
să
părăsească staŃiunea cât mai repede, fiind panicaŃi din cauza acestor evenimente
nedorite. De fapt, fiecare stat care a avut turişti în Sharm El- Sheikh, în noap
tea
atentatelor, a creat o celulă de criză care să Ńină legătura între turişti şi ru
dele acestora.
Aceste atentate au condus la scăderea drastică a interesului turiştilor pentru s
taŃiunea
Sharm El- Sheikh, pe o perioada de circa şase luni. Pe de altă parte, atentatul
a avut ca
impact global importante pierderi financiare pentru agenŃiile de turism internaŃ
ionale
care ofereau pachete de vacanŃă în această staŃiune. Cele mai multe dintre ele s
-au
gândit să ofere ca destinaŃie de vacanŃă Hurghada, care nu a fost niciodată supu
să unui
atentat. Mai afectaŃi decât agenŃiile de turism au fost operatorii de chartere a
le căror
venituri s-au diminuat simŃitor, pentru că ei nu sunt atât de fexibili ca agenŃi
ile de
turism şi trebuie să respecte anumite reguli de trafic aerian. Acest exemplu elo
cvent a
fost dat pentru a sublinia încă odată necesitatea desfăşurării unui turism în si
guranŃă.
VacanŃe mortale – la propriu sau la figurat?
În Europa, Ńări care, nu cu mulŃi ani in urma, aveau un potenŃial ridicat de ris
c
pentru turişti au devenit astăzi mai sigure decât statele cu economii stabile si
zone
turistice tradiŃionale. Toata lumea îşi doreşte o ‘vacanŃă mortală’, dar nici ch
iar aşa,
iar turiştii şi agenŃiile de turism îşi refac în acest moment planurile şi calcu
lele,
mizând pe Europa de Est.
CroaŃia, Bulgaria şi România, sunt astăzi locuri în care aproape nimic nu poate
ameninŃa turiştii occidentali pe timpul vacantei lor, în timp ce, dintre locaŃii
le
tradiŃionale, doar Grecia îşi păstrează intact potenŃialul. În schimb, Spania, A
nglia,
Turcia sau Egipt au intrat pe lista Ńărilor cu posibile probleme, din cauza aten
tatelor
teroriste. Ceva mai departe, Asia de Sud-Est, o regiune cu un turism în expansiu
ne de
ani buni, a îndepărtat turiştii din cauza fenomenelor naturale devastatoare (cut
remure
si tsunami), iar Africa este aproape de nevizitat ca urmare a instabilităŃii pol
itice şi
sociale din majoritatea Ńărilor, fiind posibile lovituri de stat, revolte, manif
estaŃii de
stradă. În ultimul an, schimbările majore din turism i-au determinat pe cei care
vor să
plece în vacanŃă să se gândească de zece ori înainte de a alege locul în care îş
i vor
petrece concediul. Chiar dacă pericolul de a fi implicat într-o situaŃie neplăcu
tă este
mic, doar gândul ca şirul zilelor de reverie - în care hoinăreşti în şlapi prin
magazine
sau te relaxezi pe nisip cu gândul aiurea - poate fi întrerupt de o bombă e sufi
cient săŃi
mute iute degetul de pe hartă din agenŃie. Acum e la moda o nouă listă a Ńărilor
sigure, iar România îşi poate câştiga un binemeritat loc în cadrul acestei liste
.
România – o destinaŃie turistică sigură
Dintre Ńările din Estul Europei, câteva nu prea au ce oferi turiştilor vesteurop
eni
ori americanilor. Polonia, de exemplu, n-are mare, n-are obiective renumite,
la fel Slovacia. În schimb, Ungaria are o industrie a turismului bine pusa la pu
nct.
34
Deşi nu se bucură de prea multe calităŃi naturale, lacul Balaton fiind singurul
cu renume regional, ei îşi pun in valoare în primul rând capitala. Budapesta est
e o
adevărata mină de aur, cu milioane de turişti care vin să înŃeleagă care este di
ferenŃa
dintre Buda şi Pesta, să numere podurile de peste Dunăre, să viziteze palate şi
castele.
Zonele viticole atrag şi ele din ce în ce mai mulŃi pasionaŃi de turismul bahic,
 cu
degustări, vizite in crame străvechi şi nopŃi petrecute în aer liber. Mai la sud
, dintre
fostele state iugoslave, CroaŃia a cucerit medalia de aur pentru investiŃii în t
urism,
ajutată şi de un relief superb. Germanii şi francezii se înghesuie de la an la a
n pe
insulele şi plajele croate, uitând deja de conflictele ce făceau din aceasta zon
a un Ńinut
nesigur. Alături se afla Slovenia, cu o prosperă economie de piaŃă, în care turi
smul are
o poziŃie privilegiată. Cu un mic, dar superb litoral, la doi paşi de Italia, cu
un nivel de
trai mai mult decât mulŃumitor, Slovenia reprezintă un real model de destinaŃie
turistică, într-o Ńară stabilă, liniştita şi primitoare. Bulgarii, au spus da, ş
i au investit în
turismul de pe litoral, cot la cot cu marii tour-operatori, făcând astfel ca sta
Ńiunile de
la Marea Neagră să depăşească în zbor ceea ce era cândva turismul de tip comunis
t,
practicat în egală măsură în România şi Bulgaria. Astăzi numărul de germani care
aterizează la Varna pentru un concediu este cu adevărat important.
România are şi ea un loc pe lista Ńărilor sigure, mai ales daca luăm în calcul
doar statele care beneficiază de litoral. Chiar dacă unele agenŃii internaŃional
e de
rating mai vorbesc despre hoŃii de buzunare, acestea sunt mărunŃisuri de care te
poŃi
lovi peste tot în lume. Important pentru un turist occidental este ca serviciile
să fie
asigurate la un minimum elementar, preŃurile să fie accesibile, şoselele sa nu-Ń
i pună
viaŃa în pericol, iar stabilitatea politico-socială să existe. Pentru că, în afa
ră de bombe,
turiştii mai urăsc mişcările de stradă, demonstraŃiile în care sunt prinşi fără
voie şi
zborurile anulate din cauza loviturilor de stat.
Concluzii
Se constată că România poate exploata statutul de zonă sigură pentru
practicarea turismului. Tour-operatorii internaŃionali care caută acum să se ori
enteze
către zone mai sigure, mai puŃin ameninŃate, pentru a le putea oferi turiştilor
vacanŃe
în siguranŃă, pot include în ofertele lor România.
Ca posibile soluŃii pentru îmbunătăŃirea securităŃii în zonele turistice pot fi
menŃionate:
• Redorândirea încrederii în practicarea turismului în zonele care au fost afect
ate
de atentate sau calamităŃi naturale;
• Crearea unui centru de criză care să gestioneze incidentul, care să aibă şi
reprezentanŃi din partea organismelor reprezentative în turism WTO, WTTC, IATA;
• Comunicare permanentă prin canalele media cu oamenii afectaŃi, cu mediul
internaŃional, prin oferirea de informaŃii clare, reale, corecte;
• Dezvoltarea unei strategii globale cu scopul promovării turismului ca mesager
al păcii şi reconcilierii diferenŃelor între popoare;
• Încurajarea realizării de proiecte turistice comune şi de cooperare între stat
e;
35
• Dezvoltarea şi amplificarea conferinŃelor internaŃionale care au ca scop
îmbunătăŃirea activităŃii turistice şi expunerea de lucrări pe teme ce vizează p
acea,
siguranŃa şi securitatea în staŃiunile turistice.
Bibliografie
[1] GILBERT David, YingFei Gao, ( 2005). A failure of UK travel agencies to
strengthen zones of tolerance. Tourism and Hospitality Research Journal, Vol. 5,
Iss.
4; pp. 306-318.
[2] GOLDSTONE, P. (2001). Making the World Safe for Tourism. Yale
University Press, p.65-68
[3] HALL, M., Timothy, D., Duval D. (2007). Safety and Security in Tourism:
Relationships, Management, and Marketing. Butterworth-Heinemann, pp. 36-42.
[4] MANSFELD, Y., Pizam, A. ( 2005). Tourism, Security and Safety: From
Theory to Practice (The Management of Hospitality and Tourism Enterprises).
Butterworth-Heinemann, p.174.
[5] Tourism Highlights, Facts & Figures, 2008 Edition, UNWTO, p.1-3.
36
TIPOLOGIA MISIUNILOR ÎN CONDIŢIILE NOULUI MEDIU
OPERAŢIONAL LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI
Dan GHICA-RADU
The beginning of the XXIst century was marked by profound changes of operational
environment where globalization phenomena show itself as irreversible. Military
conflicts will
continue to be one of the violent expressions of political, economical and socia
l crises, while their
management is being realized by civil-military organizations, which will impose
themselves as
characteristic tools of today security environment.
In this respect, missions’ typology in today operational environment will mark a
profound
change associated to transition process toward a society based on the principles
of the democracy
and stability at global and regional level.
Schimbările de la sfârşitul secolului XX au creat o lume străbătută de tendinŃe
contrarii, din ce în ce mai complexă şi eterogenă, marcată de ambiguităŃi şi
controverse. Începutul secolului actual este marcat de transformări profunde ale
mediului de securitate, lumea fiind tot mai complexă şi interdependentă, iar
fenomenul globalizării se afirmă activ ca fiind ireversibil.
Modificările produse de procesul globalizării, suprapunerea acestuia cu
tendinŃele, tot mai evidente, spre regionalizare şi fragmentare, generează noi t
ensiuni
şi factori de risc, cum sunt: tensiunile etnice (unele dintre acestea fiind în s
tare
latentă), traficul de droguri, substanŃe radioactive şi fiinŃe umane, criminalit
ate
organizată, instabilitatea politică a unor zone/regimuri, tendinŃa de reîmpărŃir
e a unor
zone de influenŃă, accesul discriminatoriu la educaŃie şi sănătate, la resurse e
senŃiale
ale vieŃii şi altele. Datorită globalizării economice, crizele de natură socială
sunt
însoŃite adesea de crize de identitate, generatoare de violenŃă fără precedent.
Riscurile apariŃiei unei confruntări militare de amploare pe continentul
european sau la nivel mondial s-au diminuat semnificativ. Totuşi, persistă fenom
ene
de instabilitate şi criză la nivel subregional şi tendinŃe de fragmentare, margi
nalizare
sau izolare a unor state confruntate cu probleme economice, sociale şi politice
asociate procesului de tranziŃie spre societatea bazată pe principiile democraŃi
ei şi ale
economiei de piaŃă, care pot genera riscuri şi ameninŃări cu efecte nebănuite la
adresa
securităŃii statelor din regiune. Desigur, orice studiu asupra surselor şi natur
ii
conflictelor la începutul secolului XXI trebuie să analizeze şi să Ńină cont de
impactul
crizelor din perioada istorică anterioară, cu o extindere temporală mai mică sau
mai
mare. De asemenea, trebuie analizată, în aceeaşi măsură, implicarea şi utilizare
a
puterii militare pentru soluŃionarea crizelor în timpul Războiului Rece.
Totodată, studiul şi analiza surselor şi naturii conflictelor la începutul secol
ului
XXI pregătesc o parte din elementele necesare pentru fundamentarea propunerii şi
eliberării conceptului de mediu operaŃional de securitate care trebuie adaptat ş
i
introdus în demersurile pe tema securităŃii internaŃionale.
General de brigadă, Comandantul Comandamentului OperaŃional Întrunit
37
Viitoarele conflicte militare vor continua să fie una dintre expresiile
violente ale conflictualităŃii politice, economice şi sociale. Nici un conflict
militar,
oricât de neînsemnat, în orice parte a globului, nu va mai putea fi privit şi tr
atat ca un
fapt izolat, ca o chestiune care-i priveşte exclusiv pe cei implicaŃi direct. Fi
ecare
dintre aceste conflicte va impune din ce în ce mai mult, pentru rezolvarea sa, o
soluŃie
globală, ceea ce presupune implicarea comunităŃii internaŃionale. Războaiele şi
conflictele militare se vor desfăşura deopotrivă în văzul lumii, sub atenta
supraveghere a camerelor de luat vederi, a senzorilor amplasaŃi peste tot şi în
ascuns,
adică în spectrul cibernetic, psihologic şi informaŃional, folosindu-se la maxim
um
reŃelele de tot felul şi arma informaŃiei.
Dintre principalele caracteristici ale conflictelor militare actuale şi viitoare
, care
pot influenŃa gândirea strategică, fac parte următoarele: cauzalitatea complexă,
rezultată îndeosebi din incompatibilitatea existentă între sistemele politice di
ctatoriale
sau autocratice şi cele democratice; amprenta pusă asupra viitoarelor conflicte
militare
şi decalajele imense dintre Ńările bogate şi cele sărace, dintre civilizaŃia hig
ht-tech –
I.T. şi civilizaŃiile tradiŃionale; efectul diferenŃelor tehnologice; intensitat
ea diferită,
de la violenŃa extremă a atentatelor teroriste la strategiile de îndiguire, la c
ele de
dominare sau la cele de impunere a unui anumit tip de comportament; permanenta
ameninŃare NRBC; disimetria şi asimetria; predominanŃa strategiilor de alianŃă ş
i de
coaliŃie; omniprezenŃa binomului acŃiune-reacŃie; prevenŃia şi caracterul preemt
iv sau
represiv; responsabilitatea internaŃională; creşterea rolului cooperării şi cola
borării;
implicarea unui nou tip de binom terorism-contraterorism; imprevizibilitatea.
Acestor caracteristici li se adaugă şi altele, cum ar fi flexibilitatea şi confu
zia,
caracterul indirect, extremismul politic şi religios etc.
Conflictele militare îşi au cauzele în conflictele de interese, în bătălia pentr
u
putere, care înseamnă bătălie pentru resurse, pieŃe şi influenŃă. Cele mai multe
 dintre
conflictele militare actuale nu diferă, ca tipologie, de cele care însoŃesc lume
a de la
apariŃia ei. Omenirea se bate în continuare pentru putere, frontiere, resurse, p
ieŃe şi
influenŃă.
Aşadar, tipologia conflictelor actuale şi, cu siguranŃă, viitoare, este următoar
ea:
conflicte militare frontaliere sau teritoriale; conflicte militare religioase; c
onflicte
militare interetnice; conflicte militare cu suport economic; războaie de gherilă
;
terorism şi acŃiuni militare împotriva terorismului.
Aceste tipuri de conflicte militare au un suport tehnologic diversificat, de la
primitivismul atacurilor cu arme albe la folosirea maşinilor capcană şi a încărc
ăturilor
explozive plastice, până la ameninŃarea NRBC şi chiar la folosirea unor componen
te
ale acestora, la întrebuinŃarea sistemelor de arme de mare precizie şi a reŃelel
or de
comandă, control, comunicaŃii, computere, inteligenŃă, informaŃii, supraveghere
şi
recunoaştere (C4ISR) şi a altor elemente virtuale adiacente acestor sisteme.
În viitor conflictele militare nu dispar, deci nu dispare caracterul armat, viol
ent
al acestora. În aceste conflicte pot fi sau nu pot fi angajate însă şi forŃe mil
itare,
paramilitare sau militarizate. Perioada pe care o parcurgem, la început de secol
şi
mileniu, se caracterizează, pe de o parte, prin profesionalizarea armatelor,
perfecŃionarea sistemelor de arme, apariŃia şi dezvoltarea reŃelelor reale şi vi
rtuale şi,
pe de altă parte, prin diversificarea conflictelor, prin estomparea diferenŃei î
ntre
38
conflictele militare şi nonmilitare, prin intensificarea acŃiunilor teroriste şi
a
celor din ciberspaŃiu.
Mersul implacabil al omenirii spre globalizare modifică gândirea strategică în
sensul că, fără a se renunŃa la strategiile potrivit cărora o Ńară se apără la f
rontierele ei,
lumea îşi pune deja astăzi, în ceea ce priveşte războiul, şi altfel de întrebări
, întrucât
există şi altfel de provocări – mult mai grave şi mai greu de gestionat -, care
pun în
pericol nu doar frontierele, ci însăşi civilizaŃia planetei. A venit deja timpul
în care o
Ńară, o civilizaŃie, o entitate nu se mai apără numai la frontierele ei, ci în î
ntreg spaŃiul
planetar, acŃionând, împreună cu alte Ńări, într-o comunitate de interese, de po
litici şi
chiar de forŃă, asupra cauzelor, a zonelor şi centrelor perturbatoare, a focarel
or de
tensiuni şi conflicte, a forŃelor şi mijloacelor care se află în spatele cortine
i, disimulate
într-un spaŃiu fizic aparent liniştit, stabil şi transparent. În aceste condiŃii
, războiul stat
contra stat, deşi nu dispare, devine din ce în ce mai puŃin posibil, întrucât to
ate
entităŃile statale şi civilizaŃionale se află în dialog, colaborează şi au tot i
nteresul să
prevină o confruntare între forŃe şi mijloace care se pot distruge reciproc, făr
ă a
rezolva vreuna dintre marile probleme ale omenirii.
După cum se observă chiar în realitatea contemporană, statele acŃionează din ce
în ce mai mult împreună în coaliŃii şi alianŃe, pentru rezolvarea şi prin forŃă,
atunci
când este cazul, a unor diferende care afectează comunitatea internaŃională, împ
otriva
unor reŃele ce ameninŃă valorile democratice, structurile economice, culturale ş
i
informaŃionale care sunt tot mai globalizate, configurând viitorul economic şi s
ocial al
planetei. În tot acest timp marea violenŃă va continua să-şi aibă cauzele în
vulnerabilităŃile şi ameninŃările non-statale, care vin din decalajele economice
foarte
mari între regiuni geografice, din proliferarea sărăciei, din extremismul etnic
şi
religios, din zona reŃelelor de traficanŃi, a crimei organizate.
Societatea de tip informaŃional, în care se poate spune că ne găsim deja,
cunoaşte noi vulnerabilităŃi, iar răul degajă în aceste condiŃii noi ameninŃări:
ameninŃări ce Ńin de fizionomia ciberspaŃiului şi a spaŃiului virtual;
ameninŃări din spectrul tehnologiei înalte şi tehnologiei informaŃiei;
ameninŃări care sunt produse de experimentele şi acŃiunile desfăşurate în
ionosferă şi în Cosmos;
ameninŃări rezultate din proliferarea în continuare a armelor de distrugere în
masă, a mijloacelor radiologice, chimice, biologice;
ameninŃări care vin din dezvoltarea reŃelelor teroriste, a fundamentalismului
religios, reŃelelor de traficanŃi, crimei organizate şi economiei subterane;
ameninŃări cauzate de decalajele economice;
ameninŃări provenind din spaŃiul asimetric;
ameninŃări genetice.
Aşadar, omenirea trebuie să se pregătească în mod serios pentru noile tipuri de
confruntări, care nu sunt altceva decât forme de manifestare ale violenŃei în ră
zboi,
care, ne place sau nu, trebuie să constatăm că reprezintă o ameninŃare continuă,
permanentă, întrucât Ńine de însăşi condiŃia umană. Noul tip de război va fi din
punctul de vedere al confruntării armate, o variantă modificată a războiului cla
sic,
bine cunoscut, stat contra stat, armată contra armată. Cel puŃin pentru următoar
ele
două-trei decenii, el se conturează ca un război asimetric, dus în reŃele, în fo
rme din
39
cele mai complexe şi mai neaşteptate, înscrise într-un spectru foarte larg de
acŃiuni şi reacŃii, într-un spaŃiu multidimensional, definite între altele de co
nfruntarea
în plan informaŃional, cibernetic, psihologic, mediatic, cosmic, cultural, genet
ic,
geofizic, domenii care se adaugă celor clasice: politic, militar, economic, dipl
omatic.
Confruntarea în plan informaŃional va fi, fără îndoială, una continuă şi acerbă.
Acest lucru nu este nou. Manipularea informaŃiei s-a efectuat întotdeauna, de la
Sun
Tzî încoace. Ceea ce este nou, se referă la predominanŃa informaŃională, la capa
citatea
senzorilor de informaŃie de a Ńine sub supraveghere întreaga planetă, de a vedea
absolut totul, din măruntaiele planetei până în profunzimile Cosmosului. Confrun
tarea
în plan informaŃional este, deopotrivă, fizică, pentru că se vizează distrugerea
senzorilor de informaŃie şi a canalelor de comunicaŃie ale adversarului, şi în a
celaşi
timp, în spaŃiul virtual, pentru că vizează supremaŃia informaŃională. Cine stăp
âneşte
informaŃia stăpâneşte totul. VoinŃa nu se poate impune decât în condiŃiile în ca
re s-a
realizat supremaŃia informaŃională.
Confruntarea în acest domeniu îşi are propriile principii, iar dintre acestea, c
ele
mai importante par a fi: principiul dominaŃiei informaŃionale, principiul protec
Ńiei
informaŃionale, principiul continuităŃii informaŃionale, principiul IT.
Confruntarea cibernetică este strict legată de cea în plan informaŃional şi
reprezintă o formă concretă, particularizată a acesteia. Ea nu trebuie confundat
ă cu
acŃiunea hackerilor, ci se compune dintr-un sistem de acŃiuni care vizează îndeo
sebi
perturbarea, prin toate mijloacele, a reŃelelor informatice adverse, protecŃia c
elor
proprii, dezinformarea adversarului şi intoxicarea informaŃională a acestuia, or
birea
lui. Principiile acestui tip de confruntare poate fi: principiul creării haosulu
i
informaŃional; principiul distrugerii surselor, reŃelelor şi purtătorilor de inf
ormaŃii;
principiul diversiunii informaŃionale; principiul manevrei informaŃionale.
Confruntarea în plan psihologic este o formă de confruntare care a avut un
anumit rol în războaiele tuturor epocilor istorice, dar al cărui rol va fi consi
derabil
mărit în războiul viitorului. Ea foloseşte strategii de influenŃare psihologică,
de
descurajare, înfricoşare, deturnare a atenŃiei şi diversiune şi se duce prin med
ia, prin
reŃele special create în acest sens, prin reŃele deja existente, îndeosebi prin
canale de
televiziune şi internet, dar şi prin mijloace fizice, arme cu efect psihologic,
muniŃii
psihologice, substanŃe care se întrebuinŃează în acest scop etc. Odată stabilită
Ńinta,
confruntarea în plan psihologic are un caracter permanent, şi urmăreşte scopuri
şi
obiective ce Ńin de descurajarea adversarului de înspăimântarea lui, vizând crea
rea
unei stări de anxietate, de angoasă etc. AcŃiunile psihologice specifice acestui
tip de
confruntare vizează toate domeniile vieŃii sociale ale adversarului, iar după în
ceperea
confruntării armate, ele se vor îndrepta mai ales asupra forŃelor de luptă ale a
cestuia.
O formă sau o componentă psihologică a războiului a existat din toate
timpurile, dar adevărata confruntare psihologică a apărut odată cu dezvoltarea
mijloacelor de comunicare, cu explozia canalelor şi reŃelelor de informaŃii. Ea
va
atinge apogeul în societatea de tip informaŃional şi va continua să producă efec
te
extrem de importante şi greu de contracarat, dintre care cele mai importante sun
t
influenŃarea, anihilarea, descurajarea, deformarea informaŃiei şi a realităŃii,
impresionarea, înspăimântarea, dominarea psihologică, schimbarea
comportamentului, distrugerea.
40
Confruntarea mediatică, având o importantă componentă imagologică,
este, alături de cea informaŃională (sau în cadrul acesteia), cea mai concretă f
ormă de
manifestare a continuităŃii confruntării dintre adversari. N-ar trebui să fie aş
a, întrucât
media nu sunt instrumente, mijloace sau forŃe de război, ci purtători de informa
Ńie, de
adevăr. Totuşi, se ştie foarte bine că, războiul mediatic este deja o realitate
a zilelor
noastre. Mijloacele de informare în masă participă la psyops, la manipularea şi
dezinformarea opiniei publice şi chiar a factorilor de decizie, atât în timp de
pace cât
şi în timp de război. Media se ocupă de absolut toate problemele, de la cele eco
nomice
la cele militare, de la cele sociale la cele individuale. Nimic nu scapă, nimic
nu
rămâne în afara comentariilor şi proiecŃiei de imagine pe care o realizează aces
te
mijloace. În acest tip de confruntare operează principiul creării haosului
informaŃional, principiul distrugerii surselor, reŃelelor şi purtătorilor de inf
ormaŃii,
principiul diversiunii informaŃionale, principiul manevrei informaŃionale.
Confruntarea în plan economic reprezintă în cadrul războiului viitorului o fază
economică post-concurenŃială, manifestată prin trecerea unui prag în care concur
enŃa
se transformă în criză şi criza în conflict. Acest tip de confruntare nu este pr
opriu doar
războiului viitorului, fiind practic omniprezent, cel puŃin în una din formele s
au
etapele sale, în războaiele cunoscute în istorie.
Arta războiului a lui Sun Tzî şi Arthashastra a lui Kautilya, Codul lui
Hammurrabbi şi aproape toate doctrinele artei militare medievale, moderne şi
contemporane menŃionează aspecte ale acestui tip de confruntare. În timpul războ
iului
rece, Statele Unite ale Americii au aplicat o strategie de îndiguire împotriva c
olosului
sovietic, care este, în esenŃa ei, o strategie a confruntării în plan economic d
intre cele
două superputeri militare. Acest tip de confruntare presupune un tip de beligera
nŃă
complex şi strategii multiple. Cele mai multe dintre aceste strategii sunt indir
ecte, trec
prin componenta politică şi, mai ales, prin cea financiară şi vizează cucerirea
pieŃelor
şi dominaŃia în spaŃiul resurselor. De fapt, toate marile bătălii ale lumii vor
fi în viitor
bătălii pentru resurse, în care adversarii apelează la principii dinamice, situa
te
totdeauna la confluenŃa de interese, care implică factorul politic şi strategii
pe termen
lung. Între principiile acestui tip de confruntare, pe un loc central se situeaz
ă
principiul sinergiei economic-financiare, principiul flexibilităŃii economice, p
rincipiul
dominaŃiei şi principiul high tech.
Confruntarea pentru utilizarea spaŃiului cosmic presupune o extindere
nelimitată , verticală, în spaŃiul cosmic, a teatrelor de confruntare şi a mijlo
acelor de
confruntare în plan informaŃional, mediatic şi militar. În Cosmos sunt amplasaŃi
senzori de informaŃie, sisteme de informaŃie – supraveghere – recunoaştere, sist
eme
GPS şi alte mijloace care facilitează folosirea nelimitată a acestui spaŃiu în
confruntarea planetară, dar şi în cooperarea planetară. Deocamdată, reŃelele ter
oriste,
crima organizată şi structurile antidemocratice nu au acces în acest spaŃiu. De
aici nu
rezultă însă că astfel de forŃe nu vor putea folosi spaŃiul cosmic în bătălia pe
ntru
putere. Numărul Ńărilor care vor avea acces în spaŃiul cosmic va creşte continuu
,
interesele se vor diversifica, posibilităŃile de acŃiune informaŃională, psiholo
gică,
geofizică şi militară se vor amplifica. Această perspectivă are cel puŃin două i
mplicaŃii
contradictorii şi, în acelaşi timp, complementare: creşterea vulnerabilităŃilor
societăŃii
viitoare pe de o parte, şi descurajarea războiului pe de altă parte.
41
Confruntarea în plan cultural nu este în acest caz o confruntare în sens
distructiv a valorilor, întrucât valorile nu intră niciodată în conflict. Depart
e de a
reprezenta ceea ce Sammuel P. Huntington definea ca război al civilizaŃiilor,
componenta culturală a războiului viitorului trebuie privită mai degrabă ca o
confruntare pe piaŃa culturală, dar care are şi alte aspecte oarecum diferite de
politica
producŃiei culturale. Aceasta vizează dominanŃa culturală, adică punerea arbitra
ră a
valorilor în opoziŃie şi crearea unor ierarhii şi unor suporturi care să justifi
ce alte
acŃiuni. Acest tip de confruntare este folosit din ce în ce mai mult ca expresie
a
conflictului etnic sau religios, a intoleranŃei etnice şi religioase, a extremis
mului şi
fundamentalismului, care sunt forme ale războiului asimetric.
Componenta geofizică a confruntării pare ceva de domeniul iraŃionalului, dar
trebuie să acceptăm că războiul are o mare încărcătură de iraŃionalitate. Ea con
stă întrun
sistem de acŃiuni care vizează provocarea unor calamităŃi şi catastrofe cu influ
enŃe
nocive asupra mediului de viaŃă al oamenilor, localităŃilor, terenurilor agricol
e,
sistemelor de comunicaŃii, în scopul realizării unor obiective importante, între
care se
situează şi distrugerea potenŃialului şi resurselor adversarului.
Formele ei concrete ar putea fi provocarea unor fenomene (ploi torenŃiale,
uragane, grindină, avalanşe etc.) care să afecteze grav teritoriul inamicului şi
, mai
ales, acele spaŃii în care se află elemente ale industriei de război, sisteme de
arme,
îndeosebi strategice, depozite şi resurse.
Domeniile de confruntare ale războiului viitorului vor fi, desigur, mult mai
numeroase. Nu confruntarea armată – care va fi din ce în ce mai mult pusă sub co
ntrol
şi mai restrânsă – se profilează ca fiind cea mai periculoasă, ci noile tipuri d
e
confruntări, în general, diversificate, intempestive, surprinzătoare şi asimetri
ce, din
care nu lipseşte, desigur, un anumit tip de confruntare armată.
Confruntarea purtată prin mijloace militare pare a fi din ce în ce mai mult
adiacentă acestor tipuri de confruntare, ultima soluŃie sau o soluŃie complement
ară.
Dacă derularea unui astfel de război va avea loc în teatre de operaŃii (şi ele f
lexibile şi
din ce în ce mai greu de diferenŃiat, de localizat şi de izolat), acŃiunile şi p
resiunile
prin mijloace militare, desfăşurate şi exercitate de comunitatea internaŃională,
vor
deveni omniprezente şi omnipotente. Într-o perspectivă optimistă, în viitor arma
tele
vor sluji din ce în ce mai mult voinŃa comunităŃii, vor apăra binele omenirii. E
le vor fi
forŃa cu care se va acŃiona, la nevoie împotriva structurilor violente care amen
inŃă
stabilitatea, democraŃia şi progresul, indiferent unde s-ar afla acestea. Deocam
dată
însă în prezent şi în viitorul imediat, tema războiului, cu particularităŃile sa
le care
derivă din evoluŃia relaŃiilor sociale şi dintre state, este dominată de găsirea
unei
strategii globale de combatere a terorismului, care a devenit, prin violenŃa car
e îl
caracterizează, una dintre cele mai grave ameninŃări ale acestui început de seco
l la
adresa ordinii globale, a civilizaŃiei însăşi, făcând şi mai fragilă securitatea
pe plan
internaŃional.
Nimic nu poate sugera mai bine nocivitatea şi violenŃa specifice fenomenului
terorist decât realitatea, aşa cum conturează ea dimensiunile şi consecinŃele ac
estui
adevărat flagel al unei lumi care se pretinde totuşi a fi civilizată. America, E
uropa,
Asia, Africa, practic toate continentele mapamondului sunt zguduite din ce în ce
mai
des, de acte teroriste de o cruzime inimaginabilă.
42
Fenomenul este deosebit de periculos, în contextul actualei situaŃii
internaŃionale el devenind o prezenŃă cvasi-cotidiană. Aproape zilnic, presa scr
isă,
radiourile şi televiziunile informează despre o mulŃime de acŃiuni extremist-ter
oriste
care răspândesc insecuritate, spaimă şi groază şi tulbură profund viaŃa normală
a
societăŃii, sfidând ordinea de drept internă şi internaŃională.
Prin amploarea şi diversitatea formelor sale de manifestare, terorismul a
dobândit un caracter internaŃional şi oferă o adevărată imagine apocaliptică, în
care
organizaŃii ce pretind că luptă în numele unor cauze nobile, ori indivizi cu o s
ănătate
mintală alterată, încearcă să creeze o psihoză generalizată a terorii. Totodată,
intensificarea acŃiunilor teroriste pe teritoriul altor state decât al celor căr
ora le aparŃin
grupările şi organizaŃiile în cauză, cât şi creşterea numărului acŃiunilor acest
ora asupra
unor obiective de interes internaŃional (aeroporturi, porturi, linii aeriene, ma
ritime şi
feroviare, sedii ale unor organisme internaŃionale, reprezentanŃe şi agenŃii str
ăine,
obiective turistice etc.) atestă o accentuare a tendinŃei de globalizare a fenom
enului.
Întreaga omenire a fost pusă pe gânduri, organizaŃiile internaŃionale cu vocaŃie
în materie de securitate sunt în alertă, combaterea terorismului devenind o prio
ritate
de gradul zero, vorbindu-se deja despre războiul antiterorist ca despre o necesi
tate
care trebuie să coalizeze voinŃe, energii şi resurse materiale şi care trebuie d
us în
cadrul unei strategii globale. Preocuparea este pe deplin întemeiată, pentru că
şi
acŃiunile teroriste sunt din ce în ce mai ample, mai violente şi mai lipsite de
scrupule
în privinŃa alegerii Ńintelor. Ne aflăm, aşadar în plin război pentru stăvilirea
terorii, un
război care tinde să înlocuiască în bună măsură vechea confruntare armată dintre
state
sau grupări de state, orice strategie de luptă împotriva terorismului trebuie să
pornească de la înŃelegerea motivelor.
Astfel, în opinia noastră războiul viitorului, pentru care tot mai des folosim
sintagma războiul modern, se poate rezuma la trei forme de manifestare: războiul
asimetric, războiul global împotriva terorismului şi războiul împotriva insurgen
Ńei.
Războiul din Golf a fost primul conflict major la care comunitatea euroatlantică
a trebuit să reacŃioneze şi la care răspunsul a presupus implicarea ONU (pentru
asigurarea legitimităŃii prin crearea mandatului), asigurarea consensului europe
an,
crearea structurii de forŃe (cu participare semnificativă europeană), care sub
conducerea SUA au dat un răspuns devastator lui Sadam Husein. A fost momentul de
succes, la începutul erei post–război rece, al relaŃiei transatlantice, moment c
are a
determinat începutul identificării poziŃiei SUA cu cea de lider politico–militar
mondial şi a decăderii Rusiei la statut de lider regional cu puteri (care excluz
ând
capabilităŃile nucleare) de intervenŃie convenŃională limitate.
Al doilea conflict, care a pus la încercare relaŃia euro-atlantică a fost cel di
n
Iugoslavia. A început tot sub auspiciile ONU, dar evoluŃia ulterioară a determin
at
implicaŃii diferite din partea Ńărilor europene şi SUA şi ulterior a determinat
chiar
apariŃia unor dezacorduri în relaŃia SUA–EUROPA. Lipsa de coeziune în reacŃia
Ńărilor europene pe timpul acestui conflict, care el însuşi a avut mai multe faz
e
(începând cu IFOR şi terminând cu războiul din KOSOVO), a determinat implicarea
substanŃială a SUA pentru rezolvarea situaŃiei. Despre acest aspect, Volker RUHE
afirma: “Războiul din Bosnia ne-a reamintit despre pericolele inerente ce pot ap
ărea
din conflictele regionale, care până acum le credeam imposibile în Europa.....pe
ntru a
43
rezolva problema a fost necesară unificarea eforturilor NATO şi determinarea
acŃiunilor alianŃei sub conducerea SUA......pacea fiind asigurată numai dacă efo
rturile
noastre vor fi coerente şi cuprinzătoare...iar complementaritatea eforturilor NA
TO şi
UE va fi însoŃită de dorinŃa actorilor regionali de a lucra împreună”1. Acest co
nflict,
în diferitele faze ale sale, a mai evidenŃiat o necesitate stringentă pentru com
unitatea
transatlantică, în noul context geopolitic mondial, respectiv implicarea Rusiei
în
rezolvarea problemelor ce pot să apară în zona lor de proximitate sau de influen
Ńă şi a
altor state care în mod normal nu fac parte din NATO sau UE, dar care prin concu
rs
de împrejurări pot fi afectate de evoluŃia conflictului sau din diferite alte in
terese
doresc să contribuie la rezolvarea acestuia. Astfel, Gerhardt von MOLTKE spunea:
“Este în Bosnia unde viziunea noastră post–război rece a unei Europe noi şi mai
bune
a fost pusă la grea încercare...acolo NATO conduce o coaliŃie internaŃională pen
tru
pace fără precedent care include Rusia, partenerii noştrii central şi est–europe
ni, Ńări
neutre ca Austria, Suedia şi Finlanda şi chiar state non–Europene ca Egipt, Iord
ania,
Malaezia şi Maroc.. IFOR este deci prima expresie concretă a unui demers integra
t şi
cooperativ asupra securităŃii în noua Europă”2. Comunitatea euro-atlantică, în a
cest
demers de adaptare la noile tipuri de conflicte şi ameninŃări (de neimaginat în
timpul
războiului rece), a trebuit să găsească răspunsuri şi la demersurile politice co
nstant
mai crescânde ale majorităŃii Ńărilor din spaŃiul dintre Germania şi Rusia de a
adera la
structurile occidentale, respectiv NATO şi UE.
Astfel, NATO a creat în 1994 Parteneriatul pentru Pace, forum care deschidea
porŃile cooperării politico-militare între foştii adversari, a stabilit o relaŃi
e privilegiată
cu Rusia şi Ucraina, ulterior în ritm mai puŃin semnificativ a deschis porŃile d
ialogului
mediteranean, toate acestea nefiind decât elemente fundamentale ale adaptării
alianŃei la noile condiŃii. ImportanŃa dialogului cu Rusia atât a NATO cât şi a
Ńărilor
europene, este evidenŃiată de John M. SHALIKASHVILI 3 , care, printre altele,
sublinia că fără acest dialog practic graniŃa specifică războiului rece se mută
din
Germania câteva sute de kilometri mai la est şi neîndoielnic va conduce la stabi
lirea
unei noi linii de confruntare.
Prin crearea Parteneriatului, NATO şi-a asigurat sistemul organizaŃional
instituŃionalizat prin care a dirijat şi evaluat progresele politico-militare al
e
partenerilor în vederea integrării în structurile alianŃei. Astfel, acest uriaş
pas pentru
Ńările din fostul bloc comunist a fost realizat în 1999 prin acceptarea a trei s
tate din
centrul Europei (Cehia, Polonia şi Ungaria) considerate, la vremea respectivă, c
ele
mai avansate în procesul de reformă politico–militară (putem afirma, fără teama
de a
greşi, mai ales în procesul de reformă politică decât militară). Important a fos
t şi
demersul alianŃei de a lăsă “ uşa deschisă “ şi pentru alŃi candidaŃi. În sfârşi
t, NATO
şi-a refolmulat noile concepte strategice (1991 şi 1999), şi-a desemnat noua ide
ntitate,
şi-a restructurat elementele de comandă, pe scurt şi-a desemnat spectrul transfo
rmării
1 [1] Volker RUHE, The future of european security. A german view, Central Europ
ean Issues,
vol.1, no.2, 1995/1996, p. 15.
2 Gerhardt von MOLTKE, NATO and european security, Central European Issues, vol.
2, no. 1,
1996, p. 13;
3 John M. SHALIKASHVILI, Three pillars for Europe s future, Central European Iss
ues, vol. 2, no.
1, 1996, p. 21;
44
şi adaptării la noul context geopolitic, iar motorul acestor demersuri a fost
SUA4. De cealală parte a comunităŃii, UE a evoluat semnificativ, în această peri
oadă
plină de confruntări şi de incertitudini, atât ca organizaŃie de sine stătătoare
cât şi în
relaŃia cu NATO şi în special cu SUA, chiar dacă unii pot argumenta că acest pro
gres
s-a realizat tot datorită impulsurilor americane. În acest context putem evidenŃ
ia ca
progrese semnificative reforma Uniunii Economice şi Monetare, reforma Uniunii
Politice, realizarea Proiectului Tratatului de Uniune, Cooperarea în materie de
JustiŃie
şi Afaceri Interne, a aşezat bazele Politicii Externe şi de Securitate Comune şi
în
subsidiar a Politicii Europene de Securitate şi Apărare, instituirea începând cu
1999 a
monedei unice şi nu în ultimul rând a acceptat extinderea pentru Austria, Finlan
da şi
Suedia în 1995 şi a pregătit condiŃiile integrării (în 2004) a altor 10 state, c
u
extinderea tratativelor pentru încă două, respectiv Bulgaria şi România.
În planul cooperării cu NATO apreciem ca semnificative progresele realizate pe
timpul crizei Iugoslave, rezultatele implicării în dialogul mediteranean şi nu î
n ultimul
rând în constituirea elementelor de bază pentru crearea unor structuri militare
europene mai puternice şi mai eficiente, corespunzătoare noilor misiuni cu care
NATO sau UE se pot confrunta în viitor. ÎnŃelegerea realizării unor forŃe care s
ă nu
reprezinte duplicate în relaŃia cu NATO ci complementaritate, precum şi a concep
tului
de întrebuinŃare de sine stătătoare a forŃelor, atunci când NATO nu are mijloace
sau
nu este interesat să acŃioneze au constituit adevărate puncte de referinŃă în re
laŃia UE–
NATO şi UE–SUA.
În concluzie, apreciem că demersurile în evoluŃia relaŃiei transatlantice au avu
t
un trend ascendent, iar procesul de reformă, adaptare şi reinventare a acestor r
elaŃii a
avut mai multe elemente de succes decât eşecuri. Progresul în relaŃia transatlan
tică
poate că s-a datorat înŃelegerii superioare a lecŃiei istoriei din secolul XX, f
ormulată
sintetic de Wiliam J. PERRY „ America este o putere Europeană deoarece alianŃa
transatlantică este critică privind securitatea de ambele părŃi ale oceanului...
Ce este
diferit acum, este felul în care noi o menŃinem – şi cum noi muncim pentru garan
tarea
unei noi epoci de securitate pentru ambii parteneri – SUA şi UE”5.
Cele spuse de domnul PERRY reprezentau cu claritate punctul de vedere
american asupra relaŃiei euro-atlantice în anul 1996, numai că la 11 sept.2001 a
tacul
terorist asupra unor instituŃii fundamentale ale SUA a schimbat semnificativ poz
iŃia
Washigtonului asupra liniei strategice care urmează să fie adoptată în contextul
geopolitic specific începutului de mileniu. Dacă până atunci „terorismul era
menŃionat în ultimul concept strategic al NATO....acesta va deveni adversar prio
ritar
după 11 sept. 2001, eveniment ce va activa, o zi mai târziu şi prin voinŃă conse
nsuală
a aliaŃilor transatlantici, art. V din tratatul fondator ”6. Politicienii de pe
ambele
maluri ale atlanticului au fost nevoiŃi să elaboreze o nouă concepŃie de acŃiune
şi să-şi
reevalueze atitudinea faŃă de „noua” ameninŃare la adresa democraŃiei. Ca
întotdeauna, „motorul” schimbării l-a reprezentat SUA care prin vocea noului lid
er de
la Casa Albă (George BUSH) îşi „croia” o nouă strategie succinct comentată de
4 [George AngliŃoiu, Limitele integrării euro – atlantice, Proiect de curs SNSPA
.
5 William J. PERRY, Marshall s vision of a United Europe, Central European Issue
s, vol. 1, no. 2,
1995/1996, p. 9.
6 George AngliŃoiu, Limitele integrării euro – atlantice, Proiect de curs SNSPA.
45
Condoleezza RICE astfel: „Apărarea Ńării noastre de inamicii săi este prima şi
fundamentala sarcină a guvernului federal, şi SUA are o responsabilitate special
ă
pentru a ajuta la crearea unei lumi mai sigure”7. Pentru a mai bună ilustrare a
ceea ce
a însemnat 11 septembrie în politica americană vom cita pe Stanley HOFFMAN:
„Bush, pe timpul campaniei din 2000, spunea despre necesitatea de a fi mai modeş
ti
în politica externă. Cât de departe suntem acum citind strategia SUA din septemb
rie
2002..…în care se vorbeşte despre organizarea coaliŃiilor dar şi despre neezitar
ea în a
acŃiona de unul singur pentru auto-apărare“8.
De aici s-au derulat, cu o repeziciune uimitoare o serie de evenimente, care au
influenŃat semnificativ procesul de transformare a comunităŃii euroatlantice din
tre care
amintim:
războiul din Afganistan, sub comanda NATO şi cel din IRAK, tip coaliŃie;
noi atacuri teroriste (Londra, Moscova, Madrid, Egipt, Beslan);
intensificarea conflictului arabo-israelian;
i ntegrarea în NATO, în 2004, a încă 7 Ńări;
crearea noilor structuri de comandă a NATO – ACT şi ACO şi a NRF;
l ărgirea UE cu 10 membri în 2002 şi cu 2 în 2007;
accelerarea procesului de implementare a PESC şi PESA;
apariŃia unor concepte de întrebuinŃare a forŃelor NATO şi/sau UE în misiuni
potrivit Acordului Berlin Plus sau tip Petersberg;
lansarea invitaŃiei de aderare la NATO pentru 2 Ńări.
Toate acestea s-au derulat într-o armonie discutabilă între aliaŃi, cele mai mul
te
controverse fiind create de participarea la războiul din IRAK, când FranŃa şi Ge
rmania
în principal şi-au manifestat făŃiş dezacordul şi chiar au criticat dur Ńările n
ou integrate
în NATO pentru alăturarea necondiŃionată la demersul american. Lipsa unei politi
ci
post conflict în Irak şi Afganistan, eventualitatea unui atac în Iran, conflictu
l araboisraelian
au reprezentat alte elemente în litigiu între americani şi anumite Ńări din UE.
Cu toate acestea, la recentul Summit al NATO desfăşurat la Bucureşti în perioada
02-
04.04.2008, FranŃa şi-a modificat substanŃial poziŃia faŃă de participarea cu tr
upe la
conflictul din Irak. Putem spune că, evenimentele enumerate au dus la iniŃierea,
consolidarea şi intensificarea unor demersuri specifice procesului de transforma
re şi
adaptare a UE, respectiv strategiile de implementare PESC şi în subsidiar PESA.
Astfel, Europa a devenit mult mai preocupată de determinarea în cooperare cu SUA
a
unei politici de securitate „aspectele de securitate PESC şi în special PESA au
fost în
mod fundamental conturate de evenimentele din Balcani şi de incapacitatea select
ivă a
statelor membre ale UE de a rezolva o criză la uşa lor. Numeroasele evoluŃii rec
ente
în special cele din 11 septembrie 2001 au evidenŃiat necesitatea consolidării un
ei
politici de securitate comune... “9. Chiar dacă această strategie nu este încă b
ine
conturată în ceea ce priveşte modul de aplicabilitate practică în situaŃii reale
, demersul
7 Condoleezza RICE, A BALANCE OF POWER THAT FAVORS FREEDOM, suport de curs
SNSPA;
8 Stanley HOFFMAN, The High and the Mighty. Bush,s national security strategy an
d the new
american hubris, 13.ian.2003, suport de curs SNSPA;
9 Simon DUKE, PESC – provocările extinderii UE, traducere în limba română - 2004
, suport de
curs SNSPA;
46
privind crearea unor forŃe la nivel european de tip „battle group” (grup de
luptă) se află în stare avansată de implementare. Progresele sunt evidenŃiate pr
in
crearea AgenŃiei Europene de Apărare, iar battle grupurile ar trebui să asigure
UE
capabilităŃile de acŃiune necesare îndeplinirii misiunilor tip Petersburg.
Privind efectele atacurilor din 11 septembrie asupra transformării alianŃei se
poate afirma că demersurile iniŃiate de americani au fost în contradicŃie cu une
le state
europene, dar totuşi NATO este pe cale de a deveni o organizaŃie mai puternică ş
i mai
capabilă în gestionarea conflictelor viitoare. Critic, se poate discuta despre
incapacitatea obŃinerii de progrese semnificative pe teatrul de operaŃii din Afg
anistan
cu referire la strategia şi capabilităŃile alianŃei în rezolvarea problemelor sp
ecifice
perioadei post conflict şi în special asumarea rolului SUA de lider mondial auto
ritor,
care îşi poate aroga dreptul de a desfăşura orice fel de acŃiuni în scopul preze
rvării
intereselor proprii. Elementele pozitive sunt cu mult mai numeroase, respectiv
integrarea cu success a noi şapte membri, atingerea obiectivelor stabilite privi
nd
reforma sistemului de comandă, implementarea a noi concepte de acŃiune,
intensificarea dialogului cu Ńările mediteraneene, depăşirea obstacolelor în dia
logul cu
Rusia şi nu în ultimul rând întrebuinŃarea cu succes a NRF în criza cauzată de
producerea cutremurului în Pakistan.
Este clar că noul context geopolitic, caracterizat prin creşterea semnificativă
a
numărului şi diversităŃii ameninŃărilor la adresa siguranŃei Ńărilor euro-atlant
ice,
redesenarea intereselor politico-economice ale acestora, intensificarea accelera
tă a
procesului globalizării creează probleme de înŃelegere în obŃinerea consensului
între
liderii politici din Ńările comunităŃii euro-atlantice. Despre aceasta lordul Ro
bertson
afirma: „ Eu ştiu că există critici pe ambele maluri ale Atlanticului care susŃi
n că SUA
şi UE au destine separate, conflicte de interese sau vederi incompatibile asupra
problemelor omenirii. Aceştia greşesc. Ei uită cât de puternice şi bine fondate
au
devenit interesele noastre, astfel putem concluziona că interesele strategice au
devenit
mai evidente şi mai puternice ca niciodată şi că acestea depăşesc în semnificaŃi
e şi în
stabilitate perioada de un aproximativ consens de dinainte de 198910.
Prezervarea intereselor comune apare ca o necesitate, în primul rând datorită
imprevizibilităŃii riscurilor şi ameninŃărilor şi efectelor globalizării. Dintre
acestea am
dori să menŃionăm terorismul, imigraŃia, crima organizată, menŃinerea riscului
ameninŃării armelor nucleare, biologice şi chimice, riscul epuizării resurselor
de bază
ale planetei în următorii 50 de ani, apariŃia noilor actori mondiali (China, Ind
ia,
Brazilia) sau a unor organizaŃii posibil puternice în viitor care să contra-bala
nseze
supremaŃia euro-atlantică (Comitetul de la Shanghai). Putem adăuga la imperative
pentru necesitatea adaptării relaŃiei euroatlantice şi lipsa de eficacitate demo
nstrată de
ONU şi imobilitatea evidentă a acestei organizaŃii în adaptarea sa la noul conte
xt
geopolitic.
Pornind de la realitatea conform căreia chiar şi SUA recunosc că nu pot, în noul
context geostrategic şi geopolitc, să-şi asigure singure securitatea şi prosperi
tatea este
10 Citat de Lord ROBERTSON, la conferinŃa Centrului Marshall – The Role of Trans
atlantic
community in building peace and security – 2003.
47
de la sine înŃeles că Ńările europene nu o pot face în cadru individualizat11, ş
i
chiar dacă încă există opŃiuni divergente ale marilor actori statali ce o compun
procesul de federalizare a UE şi relaŃia euro-atlantică sunt „condamnate” de sit
uaŃie
să meargă înainte. Ar fi mult mai bine pentru Europa să-şi reamintească şi să
înŃeleagă „necesitatea vitală de a avea o America (SUA) puternică – în interesul
lumii
şi în special al Europei“12
11 Volker RUHE, The future of european security. A german view, Central European
Issues, vol. 1,
no. 2, 1995/1996, p. 15.
12 [Citat de Robert KAGAN, Power and Weakness, ConferinŃa Centrului Marshall – T
he Role of
Transatlantic community in building peace and security – 2003.
48
EVOLUŢIA APARATULUI DE INTELLIGENCE
AL STATELOR UNITE ALE AMERICII
ÎN PERIOADA POST RĂZBOI RECE
Dr. Dorel BUŞE•
Dragoş FRĂSINEANU••
After the end of The Cold War, the evolution of the American Intelligence System
was
strongly marked by the changes in the information sources, in the working method
s and battlefields
where the Intelligence Machinery took place. For this, it has been taken into co
nsideration the
careful orientation over the obvious information source, the intensification of
human factor
exploitation in the intelligence operation (human intelligence – HUMINT), the co
ming out of new
battlefields in the area which, not until long ago, have been considered powerle
ss or free of danger
(the informational war, cyber-terrorism, economical-intelligence operations), th
e implications of the
American Intelligence Machinery in the peace or humanitarian operations.
I. Schimbări de agendă, aceleaşi interese
Pentru regândirea noilor misiuni şi priorităŃi ale aparatului de intelligence, u
n
element cheie a fost identificarea clară a vechilor misiuni şi priorităŃi. Apoi,
a urmat
stabilirea noilor interese.
În ceea ce priveşte interesele Statelor Unite după terminarea războiului rece ce
l
mai important şi de lungă durată este prevenirea apariŃiei unei puteri ostile ca
re să
ducă la declanşarea unui război rece.
Celelalte interese naŃionale vitale sunt: asigurarea funcŃionării alianŃelor în
care
America este parte; controlul proliferării armelor de distrugere în masă; menŃin
erea
supremaŃiei militare şi tehnologice a Statelor Unite; contracarea fenomenului te
rrorist;
prevenirea izbucnirii unor conflicte majore; protejarea puterii economiei naŃion
ale1.
Pentru o mai bună apărare a intereselor, s-au regândit misiunile şi priorităŃile
, în
funcŃie de noul pachet de ameninŃări asupra Statelor Unite. Au apărut ameninŃări
, care
nu s-au regăsit în era bipolară a răzbioiului rece, când existau doar America şi
AliaŃii
săi, împotriva Uniunii Sovietice şi statelor satelite din estul şi centrul Europ
ei. Toate
aceste noi ameninŃări, necesitau un răspuns în care aparatul de intelligence stă
alături
de componentele politice, economice sau militare, un răspuns al cărui început es
te
regândirea misiunilor şi a priorităŃilor.
Noul pachet de ameninŃări asupra intereselor Statelor Unite, apărut după
terminarea războiului rece, în viziunea unor analişti americani în probleme de
securitate cuprinde urmatoarele zece pericole majore: 2 proliferarea armelor de
nimicire în masa şi dezvoltarea capacităŃilor nucleare la unele state sau grupăr
i
• Căpitan conferenŃiar universitar, Universitatea NaŃională de Apărare “Carol I”
,
Universitatea “Spiru Haret”
•• ConferenŃiar universitar, Universitatea “Spiru Haret”
1 Lucas Cadena, “Rethinking the Missiona and Priorities of the Intelligence Comm
unity”, ediŃia online,
6 ianuarie 1999, p. 3.
2 John M. Deutch (director CIA), discurs tinut la “National defense University”
14 iunie 1995, pp.
5-6.
49
teroriste; creşterea ameninŃării teroriste asupra securităŃii cetăŃenilor
americani, atât în interiorul Statelor Unite cât şi în exterior; dezvoltarea cyb
erterorismului,
escaladarea agresiunii IT şi intensificarea războiului informaŃional;
apariŃia unor noi centre sau axe de putere în care sunt prezente China, Rusia şi
Ńări din
lumea arabă; posibilitatea declanşării unor conflicte regionale majore, în mare
parte
alimentate de diferenŃe religioase sau etnice; existenŃa unui potenŃial mărit de
instabilitate în fostele state comuniste din Europa şi în fostele republici ale
Uniunii
Sovietice. Posibilitatea izbucnirii conflictelor entice de proporŃie în aceste z
one;
situarea Statelor Unite pe poziŃii diferite şi contardictorii celor ale ONU, Uni
unii
Europene sau altor organizaŃii internaŃionale, în ceea ce priveşte rezolvarea un
or crize
şi ameninŃări internaŃionale; declanşarea unei crize economice de proporŃii şi
alimentarea acesteia de unii aliaŃi tradiŃionali; erodarea capacităŃii economice
a
Statelor Unite de a-şi orienta efortul spre susŃinerea democraŃiilor proaspat in
staurate
sau în curs de formare, în zonele unde America a fost implicată militar şi unde
şi-a
luat anumite angajamente. (fosta Iugoslavie, Avganistan, Irak, Somalia, etc.); l
ărgirea
ariilor în care se manifestă un pronunŃat sentiment anti-american.
Structura schimbărilor de prioritate din agenda aparatului de intelligence este
împărŃită în patru grupuri, primul, fiind şi cel mai important, este împărŃit în
două
direcŃii:3 sprijinul acordat de aparatul de intelligence operaŃiunilor militare
(SMO) şi
sprijinirea celor mai importante structuri politice oficiale producătoare de dec
izii
politice, inclusiv sprijinul preşedintelui (SPO). Cel de-al doilea grup include:
lupta
contrateroristă, acŃiuni împotriva proliferării armelor de nimicire în masă, act
ivităŃi ce
au ca obiect spionajul economic (economic intelligence), războiul informatic (cy
berwar).
Al treilea grup de priorităŃi cuprinde: lupta anti-drog şi împotriva crimei
organizate la nivel internaŃional. În cel de-al patrulea, sunt situate misiunile
cu un grad
mai scăzut de prioritate: sprijinul operaŃiunilor de menŃinere a păcii, în care
nu sunt
implicate Statele Unite, sprijinirea organizaŃiilor internaŃionale non-guvername
ntale şi
sprijinerea diferitelor operaŃiuni umanitare. Schimbarea cea mai importantă de
priorităŃi este făcută în primul compartiment prin întărirea sprijinului acordat
oficialilor politici şi în cel de-al doilea compartiment, mai cu seamă în intens
ificarea
luptei anti-teroriste.
Înainte de stabilirea acestor noi agende, comunitatea de intelligence a Statelor
Unite era în cea mai mare parte dominată de componenta sprijinului operaŃiunilor
militare (SMO). Structural, cu toate că Directorul AgenŃiei de InformaŃii – CIA
era şi
directorul întregului Aparat de Intelligence American, opt din celelalte treispr
ezece
agenŃii pe care le avea în subordine făceau parte din Departamentul Aparării. Bu
getul
Aparatului de Intelligence era asimetric distribuit, agenŃiile care aparŃineau
Departamentului Apărării primind 83% din buget. AtenŃia sporită acordată agenŃii
lor
din departamentul de Apărare a trasat linia de orientare principală a aparatului
de
intelligence din perioada imediat următoare sfârşitului războiului rece. Mai mul
t decât
atât, stabilirea SMO ca misiune principală pentru celelalte agenŃii ale sistemul
ui de
3 SMO – Support to Military Operations; SPO – Support Policy Officials; cf. Luca
s Cadena,
“Rethinking the Mission and Priorities of the Intelligence community”, ediŃia on
-line, ianuarie
1999.
50
aparare, a făcut din sistemul de intelligence american un furnizor de informaŃii
pentru un beneficiar preponderent american.
Noua agendă de lucru, alcătuita pe baza intereselor, misiunilor comunităŃii de
intelligence şi noilor evenimente din arena internaŃională, reuşeşte să aducă un
echilibru în ceea ce priveşte orientarea produselor informative către segmentul
militarizat şi cel al politicii. PriorităŃile au fost hotărâte după ce s-a înŃel
es că factorii
principali de decizie politică, care prin decizia lor vor influenŃa cursul acŃiu
nilor
militare, trebuie sa primească un suport cât mai mare în intelligence.
Sprijinirea operaŃiunilor militare, în care sunt implicate forŃele americane,
rămâne în continuare pe prima pagină a agendei serviciilor de intelligence,
încercându-se totodată o conexiune mai puternică cu celelalte priorităŃi aflate
pe listă.
Lupta anti-teroristă şi împotriva proliferării armelor de nimicire în masă, răzb
oiul
informaŃional, acŃiunile care au ca obiect spionajul economic, lupta împotriva c
rimei
organizate şi celelalte puncte din agenda intelligence, deşi sunt fixate într-o
ordine a
priorităŃilor, pot oricând să ajungă pe prima pagină, în funcŃie de cerinŃele de
moment
ale factorilor de decizie politică, militară sau economică.
II.Surse, metode şi noi câmpuri de acŃiune
În opinia analiştilor, evoluŃia sistemului de intelligence american, după
terminarea războiului rece, a fost puternic marcată de schimbările care au avut
loc în
ceea ce priveşte sursele de informaŃii, metodele de lucru şi câmpurile de bătaie
unde
sunt desfăşurate forŃele aparatului de intelligence. Motivele sunt legate de evo
luŃia
evenimentelor interne şi internaŃionale, de confortul acŃiunilor în ceea ce priv
eşte
diminuarea riscurilor şi uşurinŃa abordării, de imaginea aparatultui de intellig
ence
american şi a Guvernului SUA şi nu în ultimul rând de evoluŃia tehnologiilor
informatice.
Astfel, putem să vorbim de orientarea mai atentă asupra surselor de informaŃii
deschise; de intensificarea exploatării factorului uman în operaŃiunile de intel
ligence
(human intelligence – HUMINT); de apariŃia unor noi fronturi de luptă în zone, c
are
până acum nu demult erau considerate lipsite de forŃă sau periculozitate (război
ul
informatic, spionajul economic); de implicarea aparatului de intelligence americ
an în
operaŃiuni de pace sau umanitare.
III.1. “Human intelligence”-HUMNIT sau sursele de informaŃii umane
“Human intelligence – HUMNIT” se referă la resursele umane ca sursă şi
instrument al operaŃiunilor de intelligence şi la procesul culegerii de informaŃ
ii ce
folosesc în principal resurse umane. Când vorbim de HUMNIT, ne referim în egală
măsura la cei de la care se extrage informaŃia, la cei care culeg informaŃia, pr
ecum şi
la operaŃiunea de intelligence având ca instrument interesele umane. Activitatea
HUMINT, la o primă vedere poate să fie sinonimă cu spionajul şi acŃiunile
clandestine. În realitate însă, cea mai mare parte a HUMINT este desfăşurata de
colectorii la vedere, cum ar fi diplomaŃii, ataşaŃii militari, reprezentanŃii ec
onomici,
membrii ai unor delegaŃii oficiale, membrii ai mediilor studenŃeşti sau academic
e,
turişti, etc. culegerea de informaŃii folosind resursele umane – HUMINT, este ce
a mai
veche metodă de obŃinere, în clandestinitate sau nu, a informaŃiilor despre o pu
tere
51
străină. ActivităŃile HUMINT la vedere, se referă la exploatarea accesului
deschis la diferite evenimente sau informaŃii interesante pentru aparatul de
intelligence. Sursele HUMINT clandestine, includ membrii ai aparatului de
intelligence şi agenŃi care au fost recrutaŃi şi infiltraŃi sub acoperire ori s-
au oferit
voluntari să colecteze şi să furnizeze în mod clandestin informaŃii care nu sunt
accesibile publicului.
Potrivit estimărilor făcute de serviciile de intelligence americane, mai bine de
100 de Ńări desfăşoară în mod curent operaŃiuni de intelligence împotriva Statel
or
Unite, folosind componenta HUMINT. Personalul din guvern, universităŃile,
instituŃiile, corporaŃiile americane au devenit o Ńintă permanentă a încercărilo
r de
racolare, infiltrare şi exploatare desfăşurate de serviciile straine de informaŃ
ii.
InformaŃiile în legătură cu intenŃiile ascunse ale adversarului, stările emoŃion
ale şi
morale, desluşirea unor alianŃe, colaborări sau unor inŃelegeri ascunse, precum
şi
datele şi informaŃiile secrete la care nu se poate ajunge prin folosirea nemijlo
cită a
colectorilor tehnici sunt principalele Ńinte ale HUMINT. AcŃiunile HUMINT, nu
trebuie să aibă ca scop culegerea de informaŃii; HUMINT pot să fie operaŃiuni de
propagandă, destabilizare, manipulare, psihologice sau orice alte operaŃiuni de
intelligence, unde prezenŃa umană este necesară în mijlocul evenimentelor, unde
este
necesar contactul direct între cel ce desfăşoară acŃiunea de intelligence şi ina
mic. Cu
toate că asistăm la o explozie a capacităŃilor tehnice, care se folosesc în cole
ctarea de
informaŃii, există domenii şi informaŃii pe care nici cei mai moderni colectori
tehnici
nu le pot furniza. Ca urmare, o bună parte a bugetului şi eforturilor aparatului
de
intelligence este îndreptată spre dezvoltarea surselor de informaŃii HUMINT. Nu
de
puŃine ori, exploatarea surselor de informaŃii umane se face în cadrul operaŃiun
ilor sub
acoperire aprobate de Guvernului American.
Deoarece agenŃii HUMINT sunt frecvent în poziŃia de a intra în contact direct
cu personalităŃi interesante pentru serviciile de intelligence, cu personalităŃi
pe care le
pot influenŃa sau manipula, specialiştii americani consideră ca prezenŃa HUMINT
în
toată lumea creşte resursele şi în cele din urmă eficienŃa acŃiunilor de intelli
gence, mai
cu seama pentru acŃiunile sub acoperire.
III. 2. AcŃiunile sub acoperire
Atmosfera războiului rece a justificat existenŃa acŃiunilor sub acoperire, în
eforturile Statelor Unite de a-şi apăra interesele. Securitatea Americii de-a lu
ngul
războiului a fost în egală măsură apărată, atât prin ducerea acŃiunilor sub acop
erire de
către serviciile americane de intelligence cât şi prin protejarea faŃa de acŃiun
ile sub
acoperire desfăşurate de blocul comunist. Terminarea războiului rece – când
încercările de destabilizare şi dărâmare a guvernelor comuniste îndreptate spre
un
inamic bine definit, erau în cele mai multe cazuri sub acoperire, a determinat ş
i o
schimbare a orientării şi rolului acestor operaŃiuni. Oricum, după încheierea ră
zboiului
rece, conform analiştilor în domeniu, acŃiunile sub acoperire datorită faptului
că s-au
dovedit a fi cele mai sensibile, mai secrete şi poate cele mai roditoare activit
ăŃi
desfăşurate de Guvernul Statelor Unite prin aparatul de intelligence, au rezista
t în faŃa
52
tuturor analizelor, criticilor şi încercărilor de diminuare.4 Cu toate acestea,
analiştii din afara aparatului de intelligence, mulŃi chiar din interiorul comun
ităŃilor
serviciilor de intelligence americane, opinia publică americană şi nu în ultimul
rând
Ńintele, nu vor afla niciodată totul despre desfăşurarea şi rezultatul acŃiunilo
r
desfăşurate sub acoperire.
FuncŃiile aparatului de intelligence american, în principal, sunt folosite în sc
op
de influenŃare.5 “The Intelligence Authorization Act – 1991” vine în sprijinul a
cestei
definiŃii, prezentând în mod oficial acŃiunile sub acoperire ca fiind “activităŃ
i
desfăşurate de Guvernul Statelor Unite, pentru a influenŃa din punct de vedere p
olitic,
economic sau militar condiŃiile externe, atunci când este necesar ca implicarea
Guvernulu American să nu fie banuită sau cunoscută public”6.
AcŃiunile sub acoperire pot fi împărŃite în două categorii, amândoua având în
comun necesitatea derulării acŃiunii astfel încât implicarea Guvernului American
să
nu fie bănuită sau cunoscută public: operaŃiuni poltice, economice, paramilitare
, de
propagandă şi de orice altă natură, desfăşurate pentru a sprijini sau înlătura u
n regim
politic, o organizaŃie, o mişcare, sau o personalitate, conform intereselor Stat
elor
Unite; monitorizarea şi manipularea politicilor promovate de diferite state sau
organisme internaŃionale.
Definirea şi elementele caracteristice acŃiunilor sub acoperire rămân valabile ş
i
după încheierea războiului rece. Ceea ce s-a schimbat a fost cadrul legal ce
reglementează desfăşurarea şi utilizarea acŃiunilor sub acoperire. Prima schimba
re
vine în 1991 când “The intelligence authorization Act 1991” stabileşte că preşed
intele
este obligat prin puterea legii, să notifice în scris doar cele două camere ale
Congresului american 7 , cu cel puŃin 48 ore înainte de semnarea autorizaŃiei de
declanşare a operaŃiunii sub acoperire. Aceasta abrogă şi simplifică vechea proc
edură
de autorizare, care prevedea obligativitatea preşedintelui de a înştiinŃa opt or
ganisme
diferite ale Guvernului şi Congresului.8 O altă schimbare importantă vine în anu
l 1997
când, prin “Intelligence authorization Acr for Fiscal Year 1997”, se prevede
deschiderea în cadrul bugetului aparatului de intelligence a unui capitol specia
l pentru
acŃiunile sub acoperire.
III. 3. Sursele deschise de informaŃii
Una din cele mai importante schimbări în viaŃa aparatului de intelligence
american, după încheierea războiului rece este folosirea tot mai intensă a surse
lor
deschise de informaŃii.9
4 Zachary Potter, Covert Action: the Delicate Balance,- 13 decembrie 1996, ediŃi
a on-line.
5 Vezi – Introducere, FuncŃiile aparatului de intelligence, AcŃiuni sub acoperir
e, pagina 18.
6 Zachary Potter, Covert Action: the Delicate Balance…
7 Cele două comisii ale Congresului sunt “the House Permanent Select Committee o
n intelligence”
şi “Senate select Committee on Intelligence”.
8 Vechea procedură era legiferată de “the Huges-Ryan 1974”.
9 Sursele deschise de informaŃii sunt definite ca fiind orice informaŃie la inde
mâna publicului larg,
precum şi orice alte informaŃii care nu sunt considerate secrete dar, au un cerc
mai restrâns de
circulaŃie. Brian C. Lewis spune în lucrarea sa Information warfare ediŃia on-li
ne: “Nicăieri nu scrie
că toate informaŃiile valoroase de care avem nevoie trebuie să fie strict secret
e.”
53
În timpul războiului rece, inamicul era bine identificat, i se cunoşteau
sursele nucleare, ameninŃarea având un caracter relativ static. Aceasta a dus la
construirea unui aparat de intelligence optimizat pentru a realiza culegeri de i
nformaŃii
din zone de restricŃie maximă, unde informaŃia circulă în cercuri foarte restrân
se şi
unde oamenii nu se puteau exprima liber.
Încheirea războiului rece, a ridicat încetul cu încetul bariera comunicării
internaŃionale: oamenii au început să circule şi să se exprime liber; rezultatel
e
cercetărilor şi studiilor au putut fi publicate în mediul internaŃional; accesul
 la
informare a devenit tot mai puŃin restricŃionat; cantitatea de informaŃii pusă î
n
circulaŃie devine incomparabilă cu ceea ce se întâmplă în timpul războiului rece
,
internet-ul a încetat sa fie instrument numai la îndemâna guvernului, savanŃilor
sau
cercetătorilor.
Sursele deschise de informaŃii au început să fie din ce în ce mai mult accesibil
e
şi prezente în viaŃa tuturor.10 În ceea ce priveşte prezenŃa informaŃiilor obŃin
ute din
exploatarea surselor deschise în activitatea de intelligence, trebuie spus că ac
estea nu
sunt văzute ca un înlocuitor al surselor confidenŃiale, secrete sau obŃinute în
clandestinitate, dar pot furniza baze solide de plecare pentru alcătuirea unui p
rodus
informativ eficient. Sursele deschise de informaŃii, pot crea un cadru imediat d
e
acŃiune, în care cei ce culeg informaŃiile să se orienteze mai rapid, pot să ump
le
golurile existente, dar nu pot furniza un răspuns complet şi eficient. Conform u
nui
studiu făcut în cadrul CIA, informaŃiile obŃinute din sursele deschise, reprezin
tă în
multe cazuri, peste 40% din produsul final al Aparatului de Intelligence, la un
cost
mai mic de 1% din bugetul alocat. În ceea ce priveşte avantajele folosirii surse
lor
deschise de informaŃii, în acelaşi studiu se enumeră urmatoarele: diminuarea căt
re
minim a riscurilor care există în culegerea de informaŃii din sursele deschise;
costul
culegerii şi analizei informaŃiilor este mult mai scăzut; de cele mai multe ori,
informaŃiile aparute în sursele deschise sunt rezultatul activităŃii unor organi
zaŃii sau
persoane bine specializate în domeniile de interes pentru serviciile de intellig
ence şi
timpul de procesare al informaŃiei se reduce considerabil. Ca urmare a importanŃ
ei
câştigate de sursele deschise de informaŃii, aparatul de intelligence american ş
i-a
dezvoltat un compartiment special (OSINT – Open Souces Intelligence), ce se ocup
ă
de culegerea şi procesarea de informaŃii obŃinute din sursele deschise. În 1995
a fost
publicat primul plan strategic de exploatare a surselor deschise de informaŃii p
rodus
de – Community Open Source Startegic Plan Office – COSP, birou ce se ocupă de
coordonarea tuturor investiŃiilor făcute de aparatul de intelligence american în
culegerea de informaŃii din sursele deschise. Orientarea spre exploatarea sursel
or
deschise au fost determinate şi de importanŃa acordată acestora în interiorul se
rviciilor
de informaŃii adverse.
Fosta Uniune Sovietică a găsit atât de importante sursele deschise de informaŃii
,
încât a format departamente speciale şi chiar instituŃii academice, care lucrau
în
10 Aparitiile din mass-media interna si internationala; internet-ul si retelele
intranet; orice publicatie
nerestrictionata, aparuta in orice forma si oriunde in lume; intrunirile , confe
rintele si dezbaterile de
tot felul; targurile si expozitiile internationale; bibliotecile, academiile, mu
zeele, univarsitatile si
institutiile de cercetare; statisticiloe nationale; manifestarile de tot felul,
constituiau ceea ce se
numeste sursa deschisa de informatie.
54
stransă legatură cu serviciile sale de informaŃii pentru analiza informaŃiilor
provenite surse deschise. Specialiştii sovietici erau prezenŃi la toate întrunir
ile publice
ale Congresului american sau ale Universitatilor şi instituŃiilor de cercetări a
mericane,
existau abonamente în Uniunea Sovietică la toate publicaŃiile apărute în Statele
Unite,
se monitarizau emisiunile radio şi televiziune. Estimările facute de specialişti
i
americani arată că o bună parte a produselor informative sovietice, cuprindeau d
e
multe ori 90% informaŃii din surse deschise şi nu existau multe indicii care să
arate că
aparatul de intelligence sovietic, răspândit acum în noile republici formate, şi
-ar fi
schimbat comportamentul.11
O caracteristică a perioadei de după încheirea războiului rece, este dezvoltarea
colaborării şi contactelor între organisme americane şi diverse structuri civile
sau
militare din statele foste comuniste. CerinŃele schimbului de informaŃii şi nevo
ia în
acelaşi timp de protejare a informaŃiilor considerate secrete de ambele părŃii,
sunt
rezolvate cu succes de utilizarea surselor de informaŃii deschise. Analiştii ave
rtizează
totuşi asupra posibilităŃii de apariŃie în sursele deschise, a unor informaŃii p
lantate în
scopul intoxicării adversarului.
Încheierea războiului rece, a făcut din sursele deschise de informaŃii un
accesoriu ieftin şi uşor de folosit de aparatul de intelligence american şi un i
nstrument
lipsit de multe din riscurile date de sursele clandestine sau confidenŃiale. O a
ltă
prioritate a serviciilor de intelligence americane este lupta împotriva cyberter
orismului
şi câştigarea războiului informaŃional.
III.4. Războiul informational, cyber-terorismul
Încheierea războiului rece, a determinat o schimbare de interes dinspre forŃele
şi
metodele convenŃionale de luptă împotriva intereselor americane, spre un segment
mai puŃin tradiŃional care include şi informaŃia. ÎnformaŃia devine o armă adeva
rată, o
armă nu doar în sensul metaforic, o armă care ucide şi distruge, tot aşa cum în
războiul informaŃional se pot ruina naŃiuni şi imperii.
În 1995, biochimistul rus Vladimir Levin, un tânăr student de 28 de ani din St.
Petersburg, a folosit un computer pentru a intra ilegal de mai mult de 40 de ori
în
sistemul de operaŃiuni financiare american – New York Citycorp. El a transferat
dintrun
apartament aflat la periferia St. Petersburg-ului, 12 milioane de dolari în cont
uri
personale create în întreaga lume şi a avut zilnic acces la informaŃiile privind
transferurile de mai bine de 550 milioane de dolari executate zilnic prin Cityco
rp.
Acest atac informatic a demonstrat vulnerabilitatea sistemelor informatizate în
faŃa unui hacker care operează de la un terminal aflat oriunde în lume, demonstr
ând şi
vulnerabilitatea sistemelor informatice folosite de Guvernul American şi
departamentele de apăre, în cazul declanşării unui atac infomatic (cyber-atac) d
e
proporŃii din partea unui guvern străin sau a unei organizaŃii ce dispune de mij
loace
tehnice de mare putere. Noile atacuri nu s-au lăsat aşteptate semnalându-se intr
ări
ilegale în cele mai sensibile structuri informatice ale Statelor Unite, începând
de la
reŃelele Departamentului Transporturilor până la reŃele interne din CIA,
Departamentul Apărării, Pentagon, FBI. Practic, toate structurile vitale ale Sta
telor
11 Intelligence Threat Handbook, Section 6., Open Sources Collection, ediŃia on-
line.
55
Unite au fost Ńinta unui atac informatic. Este estimat că cele aproximativ 2.1
mil. de computere din reŃeaua departamentului apărării al Statelor Unite sunt vi
ctime a
peste 250 mii de atacuri informatice în fiecare an. Cu toate că cea mai mare par
te a
atacurilor sunt doar încercări “login” – de întrare ilegala în reŃea, şi cu toat
e că nu s-au
înregistrat efecte negative majore, puŃine dintre încercări fiind operaŃiuni cyp
erteroriste,
numărul atacurilor este alarmant.12
Departe de a fi doar o victimă neajutorată, Statele Unite, prin acŃiunile
serviciilor de intelligence, au exploatat slaba securitate a reŃelelor informati
ce din
întrega lume. Departamentele informatice ale serviciilor de intelligence america
ne sau
infiltrat în reŃele de computere ale Parlamentului European şi ale Comisiei
Europene. AgenŃiile de intelligence au folosit Internetul pentru a ajunge în reŃ
ele
interne ale celor două organisme, exploatând faptul că toate componentele reŃele
lor de
computere erau produse de firme americane. Oficilalii europeni au declarat că
acŃiunea de spionaj a făcut parte dintr-o operaŃiune mai largă, în care erau imp
licate şi
alte state în afară de SUA. Totodata s-a declarat că informaŃiile de cyber-coman
do-ul
american, în urma raidului în reŃele interne al celor două organizaŃii europene
şi avea
ca scop influenŃarea tratativelor ce urmau a fi purtate în cadrul Acordului Gene
ral
pentru Tarife şi Schimburi – GATT.13
Toate cele arătate mai înainte, demonstrează că războiul informaŃional, prin
componenta sa, războiul informatic, a afectat serios Guvernul American în perioa
da
de după Războiul Rece.14 În 1996 Senatul American a deschis o sesiune specială
pentru a discuta Securiatea în spaŃiul informatic ( Security in Cyberspace Heari
ngs-
iunie 1996). La 15 iulie 1997 preşedintele Bill Clinton a emis Executive Order #
13010, prin care se formează o comisie specială însărcinată cu evaluarea riscuri
lor la
care este supusă infrastructura informatica americană.
În ciuda faptului ca a trezit ingrijorari serioase in randul calsei politice si
organismelor americane de securitate nationala, in ciuda faptului ca intensifica
t
dezbaterile publice, razboiul informational a ramas dupa terminarea razboiului r
ece
pentru o buna bucata de vreme un concept vag. Cele mai multe dintre discutiile
purtate in jurul razboiului informational, s-au concentrate in principal asupra
mijloaceloer informatice folosite (Organizatii, departamente, resurse, mijloace
tehnice), in timp ce interesul real si scopul au ramas in buna parte nedefinit.
S-a
dovedit astfel necesara o definire clara si lucida a Razboiului Informational.
Comisia de securitate a Senatului instituite de Clinton in iunie 1997, a emis
prima definitie oficiala a razboiului informational: “razboiul informational, es
te
actiunea desfasurata in vederea apararii integritatii sistemului propriu de info
rmatii
12 Thomas L Timothy, Deterring Information Warfare, în Revista “Parameters”, Win
ter 96-97,
editată de Army War College Quarterly, ediŃia on-line.
13 Brian C. Lewis, Information warfare, Capitolul Offensive Information Warfare.
, ediŃia on-line
14 Din cele câteva denumiri apărute în diferite publicaŃii, am ales-o pe cea de
război informatic sau
cyber-terorism, pentru a desemna atât o luptă în care pe de o parte, sunt implic
ate mijloace tehnice
de informatică şi telecomunicaŃii, reŃele de calculatoare şi comunicaŃii, iar pe
de altă parte o aceeaşi
luptă în care informaŃia sau produsul informativ este atât scopul cât şi mijlocu
l războiului. NoŃiunea
de război informaŃional am folosit-o pentru a defini ansamblul acŃiunilor de lup
tă în care principală
arma este informaŃia.
56
impotriva unei exploatri ilegale din afara, impotriva perturbarii sau distrugeri
i
totale ale retelelor informatice, si in acelasi timp, actiunea de exploatare, pe
rturbare
sau distrugere a sistemelor informatice adverse, in vederea obtinerii unui avant
aj
informatic”.15
Martin Libicki professor la Colegiu National de Aparare al SUA a venit cu o
descriere ajutatoare, delimitand componentele razboiului informational astfel:
razboiul C2 (comanda si control) – atacul asupra capacitatii de generare a unor
ordine
clare, asupra capacitatilor de comununicare si gestionare a evenimentelor; razbo
iul
electronic – are la baza capacitate tehnice si metode de facilitare, distorsiona
re,
blocare si manipulare atraficului de informatii; razboiul psihologic – proiectat
pentru a
afecat perceptiile, intentiile, orientarea si in cele din urma deciziile; raszbo
iul
informatic (cyber-war) – folosirea sistemelor informatice si de comunicare impot
rive
unui inamic virtual, pentru a distruge, degrada, exploata sau manipula sistemel
informatica ale inamicului.
În cadrul acestei ultime componente – războiul informatic, profesorul Libicki
identifică patru elemente legate în serie: reŃeaua de electricitate; infrastruct
ura de
comunicaŃii; infrastructura financiară; infrastructura reŃelei informatice.16 To
ate aceste
patru elemente de infrastructură sunt vitale pentru securitatea şi bunăstarea St
atelor
Unite. NefuncŃionarea unei componente, sau atacul asupra unuia dintre cele patru
elemente, distruge întregul ansamblu şi războiul informatic este pierdut. Ca urm
are,
Guvernul American, decide pentru fiecare dintre aceste elemente, înfiinŃarea în
cadrul
aparatului de intelligence a câte unui serviciu de intelligence special şi un de
partament
comun de coordonare.
Diferit de celelalte tipuri de războaie, în care trebuie să existe elemente bine
specializate şi strategic aşezate pentru ducerea diferitelor tipuri de luptă, ră
zboiul
informatic – cyber-war, poate să fie declanşat din orice loc al lumii şi de oric
e
inamic/hacker, care are capacităŃile tehnice şi posibilitatea să intre în reŃele
le
guvernamentale sau în reŃelele de importanŃa vitală pentru funcŃionarea unui sta
t sau a
unei organizaŃii. Odată inŃeleasă vulnerabilitatea Americii şi periculozitatea
ameninŃării informaŃionale, în aparatul de intelligence înfiinŃează noi departam
ente de
intelligence: 17 IDE – Intelligence Department of Energy, NIPC – National
Infrastructure Protection Center, NTIS – National Tehnical Information Service,
CERT – Computer Emergency Response Team, IEB-CWG – Intelink Engineering
Board: Colaboration Working Group; USCSE-US – Communication Security
Establishment, ASIRP – American Scientist Intelligence Resource Program, MATSA-
Measurement and Signals Tehnology Agency.
Din periculozitatea şi uşurinŃa cu care se poate declanşa războiul informaŃional
,
rezultă şi necesitatea adaptării aparatului de intelligence american la noile sc
himbări
în domeniul tehnologiei informaŃiei, pentru a fi capabil să sprijine operaŃiunil
e
informaŃionale ofensive sau defensive.
15 Brian C. Lewis, Op.cit.
16 Ibidem.
17 Loyola University Homepage on Strategic Intelligence, Intelligence Community,
ediŃia on-line.
57
III.5. “Economic intelligence” după încheierea războiului rece.
Sfârşitul războiului rece a determinat o redefinire a securităŃii naŃionale a
Statelor Unite. AmeninŃarea Uniunii Sovietice încetează să monopolizeze eforturi
le
aparatului de intelligence. În perioada ce a urmat războiului rece se afirmă ide
ea că
securitatea naŃionala este puternic ameninŃată de adversarii sau competitorii
economici şi de schimbările care se petrec în economia mondială, care tinde din
ce în
ce mai mult spre globalizare. O mulŃime de declaraŃii au venit să susŃină necesi
tatea
orientării serviciilor de intelligence către noua ameninŃare economică care tind
e să
egaleze fostul pericol sovietic. Robert Gates, direcor al CIA, declara în 1992 c
u ocazia
prezentării unui raport ce evalua securitatea naŃională: “Reexaminarea securităŃ
ii
naŃionale a scos la iveala o creştere dramatica a importanŃei afacerilor economi
ce
internaŃionale pentru aparatul de intelligence american. Aproape 40% din operaŃi
unile
CIA sunt de natură economică. Politicienii cu decizie în formularea politicii de
securitate trebuie să înŃeleagă clar că cele mai multe dintre provocările şi per
icolele
apărute după războiul rece sunt de natură economică”.18
Diane C. Snyder, ocupându-se de analiza reformei aparatului de intelligence
american, spune că prin economic intelligence se înŃelege culegerea şi exploatar
ea de
informaŃii, în mod clandestin sau la vedere, referitoare la politicile, proiecte
le,
performanŃele, potenŃialul sau prognozele unor state sau organizaŃii în următoar
ele
domenii: economic, industrial, financiar, fiscal, comercial, schimburi şi negoci
eri
internaŃionale, investiŃii, cercetare ştiinŃifică şi tehnologică, procese tehnol
ogice de
producŃie, resurse şi rezerve naŃionale, piaŃa muncii, social, criminalitate eco
nomică;
precum şi de orice alte informaŃii prin achiziŃia cărora se poate avantaja sau a
păra
poziŃia economică a celui care se poate controla şi atacă poziŃia economică a ce
lui
care este obiectul operaŃiunii de intelligence.19
Din punctul de vedere al Statelor Unite, doar agenŃiile componente ale
aparatului de intelligence economic în clandestinitate şi numai în folosul Guver
nului
American. Când se desfăşoară în folosul privat sau de către orice altă organizaŃ
ie din
afara sistemului de intelligence guvernamental, pot să fie considerate spionaj
economic sau spionaj industrial.
În ceea ce priveşte “moralitatea” operaŃiunilor de intelligence economic, Ron
Brown este citat în revista de politică a institutuli american de studii politic
e CATO
cu urmatoarea poziŃie: “este esenŃial ca Statele Unite să aiba o strategie econo
mică
care să fie sprijinită cu toate mijloacele pe care Guvernul le are la dispoziŃie
. Guvernul
trebuie să înŃelagă rolul pe care îl are în câştigarea războiului care se duce î
n
economia mondială iar, de vreme ce aparatul de intelligence este un instrument a
l
guvernului, devine chiar obligatoriu să se folosească pentru sprijinirea interes
elor
SUA. În ceea ce priveşte apartul de intelligence, dacă acesta nu se sfieşte să a
firme că
spionează domeniul militar, nu există un motiv sănătos care să îl Ńină departe d
e
războiul economic”.20
18 Stanley Kober, The CIA as economy spy: U.S. Intelligence after the Cold War,
ediŃia on-line.
19 Ibidem.
20 Stanley Kober, “Why Spy? The Use and Misues of Intelligence”, CATO Institute
Policy.
58
Când preşedintele Clinton a venit la conducerea administraŃiei
americane, s-au făcut declaraŃii deschise referitoare la rolul operaŃiunilor de
intelligence economic: “OperaŃiunile de intelligence economic vor juca un rol sp
orit
în ajutarea politicienilor să înŃeleagă schimbările şi tendinŃele economice. Apa
ratul de
intelligence trebuie să sprijine negociatorii americani în apărarea bunăstarii c
etăŃenilor
Statelor Unite şi să ajute companiile americane în lupta împotriva serviciilor s
trăine
de informaŃii şi împotriva practicilor economice care le ameninŃă. …când nu ne p
utem
apăra cu informaŃii deschise, serviciile de intelligence trebuie să-şi foloseasc
ă
capacităŃile şi metodele specifice.”21
În 11 octombrie 1996, preşedintele Clinton îşi demonstrează dorinŃa de
implicare în combaterea ameninŃărilor economice împotriva Statelor Unite prin
semnarea unui act menit să ajute autorităŃile federale în lupta împotriva spiona
jului
economic. The Economic Espionage Act – 1996 subliniază că “spionajul economic şi
traficul cu secrete economice furate ameninŃă securitatea naŃională şi bunăstare
a
economică.”22
America a inŃeles că ameninŃarea militară s-a diminuat şi că o bună parte a
câmpului de bataie, s-a transferat înspre domeniul economic. Cu toate că majorit
atea
informaŃiilor economice necesare negociatorilor economici americani guvernamenta
li
sau privaŃi, sunt stocate în surse deschise de informaŃii, există informaŃii de
o
importanŃă majoră la care se poate ajunge numai prin intervenŃia aparatului de
intelligence. Trecând peste faptul că se poartă discuŃii legate de “moralitatea”
operaŃiunilor de spionaj economic, de legalitatea sprijinirii domeniului privat,
Guvernul American integrează startegia economică în strategia de securitate naŃi
onală
şi determină aparatul său de informaŃii să-şi dezvolte şi să-si folosească compo
nenta
de intelligence economic.
În acest punct al lucrării, se vede clar că misiunea aparatului de intelligence
american nu s-a schimbat după terminarea războiului rece, ea rămâne aceeaşi – să
furnizeze informaŃii eficiente tuturor celor care sunt în poziŃia de a lua deciz
ii pentru
apărarea şi promovarea intereselor Statelor Unite şi acolo unde se impune să int
ervină
nemijlocit pentru apărarea acestor interese. Ceea ce se schimbă sunt priorităŃil
e,
ameninŃările, punctele vulnerabile şi modul de acŃiune. Pentru a face faŃa acest
or
schimbări aparatul de intelligence are nevoie de un element care să ofere contin
uitate
şi adaptare. SoluŃia se dovedeşte a fi AgenŃia Centrală de InformaŃii.
Bibliografie
[1] BRIAN C. Lewis, Information warfare, ediŃia on-line.
[2] CADENA, Lucas, “Rethinking the Missiona and Priorities of the
Intelligence Community”, ediŃia on-line, 6 ianuarie 1999.
[3] DEUTCH, John M. (director CIA), discurs tinut la “National defense
University” 14 iunie 1995.
21 PORTEOUS Samuel D., “Looking out for Economic Interests: An Increased Role fo
r
Intelligence”, The Washington Quarterly – 1996, ediŃia on-line.
22 SNYDER Diane C. & GREGORY Sean, Economic Intelligence in the Post Cold War Er
a: Issues
for Reform – 10 februarie 1997, ediŃia on-line.
59
[4] KOBER, Stanley, The CIA as economy spy: U.S. Intelligence after
the Cold War, ediŃia on-line.
[5] KOBER, Stanley, “Why Spy? The Use and Misues of Intelligence”, CATO
Institute Policy.
[6] LEWIS, Brian C., Information warfare, Capitolul Offensive Information
Warfare., ediŃia on-line
[7] PORTEOUS, Samuel D., “Looking out for Economic Interests: An
Increased Role for Intelligence”, The Washington Quarterly – 1996, ediŃia on-lin
e.
[8] POTTER, Zachary, Covert Action: the Delicate Balance - 13 decembrie
1996, ediŃia on-line.
[9] SNYDER, Diane C.; Sean Gregory, Economic Intelligence in the Post Cold
War Era: Issues for Reform – 10 februarie 1997, ediŃia on-line.
[10] TIMOTHY, Thomas L, Deterring Information Warfare, în Revista
“Parameters”, Winter 96-97, editată de Army War College Quarterly, ediŃia on-lin
e.
[11] *** Intelligence Threat Handbook, Section 6, Open Sources Collection,
ediŃia on-line.
[12] ***Loyola University Homepage on Strategic Intelligence, Intelligence
Community, ediŃia on-line.
60
PARTICULARITĂŢI STRATEGICE ALE TEATRULUI
DE OPERAŢII ŞI DE ÎNTREBUINŢARE
A FORŢEI MULTINAŢIONALE DIN IRAK
Dan GHICA-RADU
The war in Iraq, even if can be compared with other types of coalition wars, has
some
particularities that make it, in a way, unique in the history of military art. I
t was desired to be a war
for a democratic change of a failed state but it turned into a classic war of er
osion, against an
ambiguous and complex insurgency, transforming entire region into an area with a
variable
geometry where political concepts, tactics and strategy, fighting procedures, do
ctrines and new
equipments are experimented or tested.
MenŃinerea stabilităŃii şi echilibrului internaŃional, realizarea păcii şi secur
ităŃii
au devenit un deziderat al comunităŃii internaŃionale. În condiŃiile în care răz
boiul este
perceput ca o opŃiune inacceptabilă în rezolvarea problemelor cu care se confrun
tă
omenirea, în momentul actual mai importantă este prevenirea conflictelor şi
gestionarea crizelor ce pot degenera oricând în conflicte majore cu urmări
imprevizibile în plan regional sau global.
Din această perspectivă, apreciem că modificările profunde pe care le-a parcurs
conceptul de securitate şi apariŃia unor probleme de securitate imprevizibile ne
cesită
acordarea în continuare a atenŃiei necesare operaŃiilor de menŃinere a păcii, ca
parte a
operaŃiilor de pace, care, conform literaturii de specialitate “constau în: prev
enirea
conflictului, realizarea păcii şi impunerea păcii“1 . Iar instrumentul de realiz
are a
acestor deziderate, alături de eforturile realizate de organizaŃiile şi organism
ele
internaŃionale, la nivel politic şi diplomatic, îl reprezintă, în opinia noastră
, ForŃa
MultinaŃională Întrunită, prin acŃiuni pentru restaurarea păcii în zone de confl
ict, prin
mijloace militare şi/sau civile.
Aceste operaŃii au drept obiectiv oprirea, moderarea şi/sau încheierea
ostilităŃilor între sau în interiorul statelor prin intermediul intervenŃiei imp
arŃiale a
unei a treia părŃi, organizată, condusă şi controlată. Această a treia parte est
e, de
regulă, o ForŃă MultinaŃională pentru care „conducerea unei operaŃii în sprijinu
l păcii
necesită înŃelegerea şi aplicarea principiilor şi conceptelor care sunt, oarecum
, diferite
de cele clasice. Aplicarea a trei principii – imparŃialitatea, consensul şi rest
rângerea
folosirii forŃei – constituie diferenŃa principală”.2
1. ParticularităŃile teatrului de operaŃii din Irak
Cu toate că acŃiunile militare duse de coaliŃia de forŃe s-au desfăşurat într-o
zonă restrânsă din Orientul Mijlociu, ele au avut ca bază principală de susŃiner
e şi de
desfăşurare a forŃelor întreaga Peninsulă Arabă şi spaŃiul maritim circumscris a
cesteia,
pe care le putem considera că au fost teatrul de operaŃii în care se consumă înc
ă acest
General de brigadă, Comandantul Comandamentului OperaŃional Întrunit
1 FT- 1, Doctrina operaŃiilor ForŃelor Terestre, Bucureşti, 2004, art. 1131.
2 SMG/ PF- 3.15, Manualul pregătirii şi executării misiunilor militare în afara
teritoriului statului
român de către contingentele naŃionale, Buzău, 2005, p.14.
61
conflict. Teatrul de operaŃii, delimitat convenŃional la vest de Marea
Mediterană, Peninsula Sinai şi Marea Roşie, la sud de Marea Arabiei, la est de
golfurile Oman, Persic şi graniŃa occidentală a Iranului, iar la nord de graniŃa
meridională a Turciei, are o suprafaŃă de aproximativ 4 milioane de km2 , ceea c
e
reprezintă 2,7% din întinderea planetei noastre3.
Republica Irak este o Ńară din Orientul Mijlociu, în Asia de Sud-Vest, la
confluenŃa dintre râurile Tigru şi Eufrat, incluzând, deasemenea şi sudul
Kurdistanului. Are frontiere cu Kuweitul şi Arabia Saudită la Sud, Iordania la V
est,
Siria la Nord-Vest, Turcia la Nord şi Iran la Est, iar în partea de Sud-Est are
o mică
deschidere la Golful Persic. Irakul are o suprafaŃă de 435.052 Km2 şi o populaŃi
e de
aproximativ 23 de milioane de locuitori, fiind împărŃit în 18 provincii, iar cap
itala este
Bagdad, oraş de peste 4 milioane de locuitori4.
Teritoriul Irakului prezintă patru regiuni naturale între care cea mai important
ă
ca extindere şi semnificaŃie economică se află în partea centrală şi anume, câmp
ia
drenată de fluviile Tigru şi Eufrat (Câmpia Mesopotamiei) care concentrează ¾ di
n
terenurile cultivate ale Ńării. Se prezintă ca o fâşie de teren orientată de la
nord-vest
spre sud-est pe o distanŃă de 850 km, iar lăŃimea măsoară între 200 şi 400 km, c
u un
aspect monoton, cu spaŃii întinse străbătute de numeroase canale şi zone mlăştin
oase.
Această zonă favorizează ducerea unor operaŃii de amploare, la care pot particip
a
toate categoriile de forŃe, inclusiv navele fluviale, fiind deschise direcŃii de
valoare
operativă şi tactică.
Celelalte trei regiuni sunt MunŃii Kurdistanului în nord-est (vârful Pir Omar –
2960 m), Piemontul Nordic, care sunt traversaŃi de văi adânci, cu sectoare de ch
ei şi
defilee, cu bogate resurse de petrol precum şi regiunea deşertică desfăşurată la
vest de
Eufrat.
Spre interior, în imediata apropiere a câmpiei, se înalŃă MunŃii Hijaz, ce ating
înălŃimi de până la 3770 m, iar MunŃii Taurus de Est şi Zagros închid spre nord
şi est,
vastul deşert arab, alcătuit din deşertul Sirian, Marele şi Micul Nefud, Dahi şi
deşertul
Rub al Khali (Pătratul Gol).
Dispuse pe două aliniamente, lanŃurile muntoase constituie obstacole deosebit
de puternice care favorizează organizarea şi ducerea apărării pe aliniamente
intermediare.
Regiunile de deşert se prezintă sub forma unor câmpii deşertice cu altitudini ce
nu depăşesc 300 m şi sunt traversate de mai multe ueduri (văi ale unor foste râu
ri) cu
o orientare generală nord-vest, sud-est. Întreaga zonă deşertică este lipsită co
mplet de
apă, iar vegetaŃia este practic inexistentă, dunele de nisip succedându-se una d
upă alta.
Prin comunicaŃiile reduse şi lipsa vegetaŃiei, cu excepŃia oazelor, diferenŃele
de
temperaturi foarte mari între zi şi noapte, precum şi lipsa reperelor pentru ori
entare,
deşertul este considerat mediul cel mai impropriu pentru organizarea şi desfăşur
area
operaŃiilor.
Irakul are o climă subtropicală cu o ariditate pronunŃată şi amplitudini foarte
mari de temperatură, cu un regim al precipitaŃiilor foarte sărăcăcios, vegetaŃia
naturală
3 Ilie Schipor, Războiul din Golf, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 1991, p.129.
4 http://ro.www.wikipedia.org.
62
ocupând doar 13% din suprafaŃa Ńării, iar fauna este adaptată mediului. Verile
sunt toride cu temperaturi de peste 500 C, fără precipitaŃii, iar vântul „shamal
”
provoacă în deşert cunoscutele furtuni de nisip. Deşerturile sunt punctate, la m
ari
distanŃe, de oaze în care beduinii sunt o pitorească prezenŃă.
Zona în care s-au desfăşurat operaŃiile coaliŃiei se află sub semnul ploilor,
căderilor de zăpadă şi inundaŃiilor din bazinul superior al celor două fluvii –
Tigru şi
Eufrat.
Tigrul izvorăşte din MunŃii Armeniei, străbate MunŃii Kurzi, se apropie în
anumite locuri de Eufrat la numai 30 km unindu-se cu acesta în apropiere de Basr
a şi
împreună cu acesta formează fluviul Shatt al Arab ce se varsă în Golful Persic.
Are o
lungime de 1855 km, malurile înalte şi rezistente, curentul deosebit de puternic
producând inundaŃii de la jumătatea lunii martie la jumătatea lunii iunie.
Eufratul izvorăşte tot din MunŃii Armeniei, străbate MunŃii Taurus şi
Antitaurus, debitul fiind mult mai redus decât al Tigrului. Malurile joase facil
itează
deversarea apei şi extinderea inundaŃiilor5.
Ambele fluvii sunt navigabile pe o distanŃă de aproximativ 600 km, în lungul
lor deschizându-se direcŃii de capacitate divizie favorabile desfăşurării unor o
peraŃii
de mare amploare.
Irakul are ieşire la Golful Persic prin portul Al Faw şi, prin acesta, la oceanu
l
Planetar. Golful Persic, interpus între Peninsula Arabia şi Ńărmul de vest al Ir
anului,
are o orientare generală de la nord-vest spre sud-est, măsurând în lungime 960 k
m,
lăŃimea fiind variabilă, de la 45 km în strâmtoarea Ormuz, la 350 km, iar supraf
aŃa sa
este de 239.000 km2 , adâncimea variind între 50 şi 102m. Ţărmurile sunt stâncoa
se,
de-a lungul Ńărmului iranian şi joase în zona circumscrisă Irakului.
Sistemul de comunicaŃii rutiere este repartizat neuniform, mai dezvoltat în
câmpia Mesopotamiei, iar transporturile maritime sunt legate de marile porturi d
in
Golful Persic.
Autostrada ce se înscrie în lungul Ńărmului vestic al golfului se ramifică în
apropiere de Basra astfel: o ramificaŃie conduce de la Basra în lungul fluviului
Shatt al
Arab, până la confluenŃa cu Eufratul, apoi se dezvoltă în lungul fluviului Tigru
,
trecând prin Bagdad până la Mosul, de unde se ramifică pătrunzând spre nord pe
teritoriul Turciei şi spre vest pe teritoriul Siriei. Cea de - a doua arteră rut
ieră
importantă conduce în lungul fluviului Eufrat, pe la vest de Bagdad şi se contin
uă prin
Abu Kemal către Ńărmul de est al Mării Mediterane.
ComunicaŃiile feroviare sunt puŃin dezvoltate, o însemnătate deosebită pentru
acŃiunile militare având cea care porneşte de la Basra spre Bagdad apoi, în lung
ul
fluviului Tigru, până la Mossul.
Transporturile aeriene sunt bine dezvoltate, fiind favorizate de condiŃiile
geomorfologice ale terenului cât şi de resursele de petrol, principalele aerodro
muri
fiind dispuse la Bagdad, Mossul, Al Hadithah şi Ubaila. Majoritatea aerodromuril
or
sunt dotate cu echipamente necesare asigurării decolării/aterizării atât ziua câ
t şi
noaptea, sau în condiŃii meteo grele6.
5 Ilie Schipor, op.cit., p.132.
6 Războiul din Golf, Editura Militară, Bucureşti, 1991, p.85.
63
Pentru trupele arabe rigorile climatice şi de teren nu au creat dificultăŃi
deosebite, însă pentru coaliŃia de forŃe războiul în această zonă a creat un lun
g şir de
greutăŃi, atât luptătorilor cât şi tehnicii de luptă şi celorlalte echipamente m
ilitare,
căldura şi nisipul fiind principalii „inamici”.
Acest teatru de operaŃii permite desfăşurarea unor operaŃii de amploare
strategică, cu toate categoriile de forŃe armate, asigură concentrarea unor grup
ări de
forŃe pe direcŃii de pătrundere de valoare tactică şi dispune de numeroase baze
militare
atât terestre cât şi navale şi aeriene7.
2. ParticularităŃile de întrebuinŃare a MNF-I
Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii,
au avut ca efect în comunitatea internaŃională o anumită solidaritate, deşi în m
ulte
situaŃii erau numai la nivel declamativ, în alte situaŃii au creat impresia că u
nele Ńări
precum Libia, Cuba, sau Irakul „nu puteau să nu se simtă oarecum răzbunate, iar
în
statele arabe şi teritoriile palestiniene, bucuria şi mândria că ei sunt autorii
loviturii“8.
Ca efect al acestei situaŃii, după 11 septembrie, politica americană faŃă de Ira
k s-a
schimbat radical, dorinŃa de înlăturare de la putere a lui Saddam Hussein fiind
afişată
drept punct de sprijin al războiului total împotriva terorismului. Astfel, s-a n
ăscut aşanumita
„axă a răului”, în care au fost incluse, alături de Irak, state precum Coreea de
Nord, Iran, Libia şi altele realizându-se contextul perfect al aplicării strateg
iei pentru
controlul Orientului Mijlociu.
OpoziŃia cea mai vehementă asupra planurilor de război americane veneau din
partea FranŃei, la care s-a adăugat şi Germania, iar lovitura cea mai grea în pr
egătirile
pentru constituirea CoaliŃiei de ForŃe de către SUA avea să fie dată de Turcia c
are a
respins cererea de a se folosi bazele sale din sud pentru deschiderea unui al do
ilea
front împotriva Irakului. În ciuda acestor decizii, pregătirile SUA pentru const
ituirea
coaliŃiei de forŃe au continuat, iar comisiile de inspecŃie îşi continuau munca
în
căutarea arsenalului nuclear irakian fără să găsească nici noi arme şi nici dove
zi că
Irakul deŃinea rachete cu rază lungă de acŃiune. Chiar în condiŃiile lipsei acor
dului
ONU şi NATO pentru începerea acŃiunii militare, principalele state care şi-au de
clarat
sprijinul SUA şi Marii Britanii pentru participarea la coaliŃia de forŃe au înce
rcat să
demonstreze lumii că există un real pericol al continuării actualei politici a
dictatorului de la Bagdad eludând solicitarea Adunării Generale a ONU care cerus
e o
soluŃie paşnică a crizei irakiene.
Continuând desfăşurarea forŃelor în zona de conflict, coaliŃia s-a instalat în
bazele de proiecŃie a forŃelor şi în bazele de dislocare dispuse în Kuweit, Arab
ia
Saudită, Qatar, Iordania, Oman, Bahrein, insula Diego Garcia, Emiratele Arabe Un
ite
şi în Marea Mediterană9.
7 Ibidem, p.73.
8 Anton Caragea, Op.Cit.p.53.
9 Datele au fost sintetizate din surse de informaŃii deschise şi din lucrări de
autor (A.Caragea,
Război în Golf, Editura Nemira, 2003; F.Fukuyama, America la răscruce, Editura A
ntet, 2006;
F.Massoulie, Conflictele din Orientul Mijlociu, Editura ALL, 2003; Noam Chomski,
State eşuate,
Editura Antet, 2006).
64
De altfel, cu 6 luni înainte de declanşarea operaŃiei multinaŃionale
întrunite în Kuweit se aflau aproximativ 140.000 de militari, 600 de tancuri, 50
0 de
elicoptere, la care s-au adăugat în ultimile zile D. 3 I., 82 şi 101 Aeropurtate
, precum
şi ForŃa ExpediŃionară a Corpului de Infanterie Marină americane.
În Arabia-Saudită se aflau peste 9000 de militari, la care se adăugau 200 de
avioane F.15 şi F.16, avioane de realimentare şi de comandă şi control AWACS.
În Qatar se aflau 2 baze (al - Uleid şi as - Salayah) cu 800 de militari america
ni
şi un Centru de Comandă şi Control detaşat din Florida, paza complexului militar
fiind asigurată cu escadrile F.15 şi F.16.
În Bahrein era dispus Centrul de Comandă al Flotei a cincea americane, alături
de circa 5000 de militari, în special cu sarcini logistice.
Alte elemente ale CoaliŃiei au fost dislocate în Iordania (6000 de militari),
Oman (3000 de militari), insula Diego Garcia (1000 de militari şi bazele avioane
lor de
bombardament B.52).
În Golful Persic staŃionau trei portavioane, iar în Marea Mediterană două,
fiecare din acestea transportând 80 de avioane, din care 50 de vânătoare-
bombardament. Acestor nave li s-au adăugat cu câteva zile înainte de începerea
operaŃiei, 26 de nave de suprafaŃă, 20 de submarine şi 12 nave de ajutor în Golf
,
respectiv 17 nave de suprafaŃă şi 12 de ajutor în Marea Mediterană.
ForŃelor americane li s-au adăugat 42.000 de militari britanici cu 23 de nave şi
150 de avioane, alături de 3000 de militari polonezi, români, bulgari şi cehi.
Acestei colosale forŃe, nu numai numeric dar şi sub aspectul calitativ,
tehnologic şi al pregătirii pentru luptă, Irakul îi opunea o armată slăbită de
bombardamente, cu o tehnologie a anilor 50-60, precum şi cu un moral redus.
ForŃele terestre irakiene erau estimate la 400.000 de militari, la care se adăug
au
100.000 de oameni ai Gărzii Republicane, organizaŃi într-o armată centrală cu 3
divizii de tancuri, 11 de infanterie, 3 divizii mecanizate; militarii Gărzii Rep
ublicane
erau orau organizaŃi pe 2 divizii blindate, 3 de infanterie şi 3 mecanizate. În
final,
Garda Republicană Specială era formată din 26000 de militari organizaŃi pe 15
batalioane.
Toate aceste forŃe erau dotate cu aproximativ 1000 de tancuri T.55 şi T.62,
2000 de rachete antitanc şi 3.500 de piese de artilerie.
ForŃele aeriene erau restrânse la 90 de avioane MIG-21, 100 de elicoptere şi
1500 de rachete SAM.
Singurele arme care stârneau îngrijorarea SUA erau: 50 de rachete FAW-70 cu
rază de acŃiune 50 km, 50 de rachete FAW cu rază de acŃiune 150 km şi un număr
relativ redus de rachete SCUD-B cu rază de acŃiune 300 km, rachete Al-Hussein cu
rază de acŃiune 950 km, precum şi noile rachete Al-Badr cu o rază de acŃiune de
1000
km.
Peste această structură militară, Saddam a realizat şi o divizare teritorială,
astfel:
• zonă de centru, sub comanda lui Udai Hussein;
• zona de nord, sub comanda lui Ezzat Ibrahim, vicepreşedinte al Guvernului;
• zona Basra, sub comanda lui Ali Aassan Al-Majid, membru al Consiliului
Comandamentului RevoluŃionar;
65
• zona deşertului central, sub comanda lui Mizban Khadr al-Hadi,
membru al Consiliului Comandamentului RevoluŃionar.
Toată această colosală desfăşurare de forŃe costa SUA la începtul lunii martie
2003 în jur de 10 milioane de dolari zilnic, iar costurile acŃiunii la data decl
arării
încheierii operaŃiei întrunite se ridicau la 30-40 miliarde de dolari şi avea să
poarte un
nume care va ocupa un loc, deloc de neglijat, în istoria artei militare – ForŃa
MultinaŃională din Irak (MNF-I).
OperaŃiile militare desfăşurate de forŃele coaliŃiei multinaŃionale în cel de-al
doilea război din Irak au avut o durată de aproximativ trei săptămâni dar efortu
rile de
stabilizare şi securizare a statului irakian continuă şi în prezent. Toate eveni
mentele
care au avut loc după încheierea campaniei militare sugerează că forŃa multinaŃi
onală
condusă de Statele Unite ale Americii nu a dispus de planurile necesare dar nici
de
oamenii capabili să gestioneze situaŃia apărută după obŃinerea victoriei militar
e.
Străzile oraşelor au fost luate în stăpânire de diverşi infractori care au distr
us
mare parte din infrastructura irakiană rămăsă intactă în urma desfăşurării acŃiu
nilor
militare. ForŃele de poliŃie şi unităŃile militare irakiene erau dezintegrate ia
r forŃele
militare ale coaliŃiei multinaŃionale nu erau pregătite să răspundă rapid la noi
le
provocări la adresa securităŃii. Lipsa de reacŃie la situaŃia creată a avut ca r
ezultat
apariŃia şi consolidarea mişcărilor insurgente, ale căror acŃiuni nici până astă
zi nu au
fost pe deplin contracarate de coaliŃia multinaŃională.
Deşi se pare că nimeni nu a planificat activităŃile care trebuiau desfăşurate du
pă
încheierea acŃiunii militare, au existat numeroase agenŃii şi organizaŃii din ca
drul
guvernului SUA care au identificat, înainte ca operaŃiile militare să înceapă, o
serie de
posibile provocări ale perioadei post-conflict şi au sugerat strategii pentru co
mbaterea
acestora.
Cu toate acestea, la nivel politic, pe timpul estimării privind evoluŃia situaŃi
ei de
securitate după încheierea confruntării militare, s-a manifestat un optimism exa
gerat.
Astfel, s-a apreciat că operaŃia militară va fi decisivă şi va duce la stabiliza
rea situaŃiei
de securitate iar populaŃia civilă va primi cu entuziasm forŃele coaliŃiei multi
naŃionale.
În acelaşi timp, comandanŃii militari de la cel mai înalt nivel considerau că au
torităŃile
civile ar trebui să fie responsabile cu gestionarea perioadei post-conflict. În
consecinŃă, atenŃia responsabililor militari s-a concentrat pe etapele de pregăt
ire şi
executare a acŃiunilor militare. Ambele estimări, atât ale factorului politic câ
t şi cele
ale conducerii militare, s-au dovedit eronate, ceea ce impune dezvoltarea unei n
oi şi
mult mai largi abordări a procesului de planificare a operaŃiilor militare şi, p
oate,
rezervarea unui rol mai important planificatorilor militari în procesul de ident
ificare a
acŃiunilor specifice perioadei post-conflict.
Planificatorii militari ai operaŃiei Iraqi Freedom (OIF) au identificat patru fa
ze
ale acesteia:
1. obŃinerea sprijinului internaŃional şi pregătirea forŃei pentru dislocare,
2. dislocarea forŃelor în teatrul de operaŃii,
3. desfăşurarea operaŃiilor militare,
4. desfăşurarea operaŃiilor post-conflict.
Faza a IV-a a campaniei, deşi a fost identificată structura militară responsabil
ă
cu planificarea şi conducerea acŃiunilor specifice, nu a reprezentat o prioritat
e pentru
66
planificatorii militari de la nivel strategic care şi-au concentrat atenŃia şi
resursele pentru acŃiunile militare specifice fazei a III-a. Aceştia considerau
că
responsabilitatea planificării acŃiunilor de stabilitate şi reconstrucŃie sunt d
e
competenŃa structurilor civile nesesizând că acŃiunile militare pentru înlăturar
ea
regimului Saddam Hussein reprezintă parte a unui efort mai larg pentru stabiliza
rea şi
democratizarea Irakului. Rezultatul acestor acŃiuni a constat în desfăşurarea un
ei
operaŃii militare care a făcut ca, ulterior, obiectivul general al campaniei să
fie dificil
de atins.
Totuşi, la începutul anului 2003, sesizându-se lipsa unei planificări în detaliu
pentru etapa de reconstrucŃie post-conflict, a fost luată decizia de a se consti
tui o nouă
structură (Task Force IV), aflată sub controlul operaŃional al USCENTCOM, cu
misiunea de a elabora planul pentru faza a IV-a a OIF şi care să constituie nucl
eul
comandamentului ce va fi desemnat să conducă acŃiunile post-conflict. Această so
luŃie
s-a dovedit nefuncŃională deoarece a fost creată foarte târziu, astfel că, în lu
na martie
2003, a fost desfiinŃată.
Necesitatea unei robuste implicări a organizaŃiilor şi agenŃiilor civile în efor
tul
de stabilizare a Irakului a fost corect identificată deoarece acestea dispuneau
de
capabilităŃi necesare operaŃiilor post-conflict. Ca urmare, o serie de organizaŃ
ii
guvernamentale şi-au elaborat propriile studii privind evoluŃia situaŃiei post-c
onflict şi
acŃiunile care trebuie întreprinse dar a lipsit coordonarea şi integrarea acesto
ra într-un
plan coerent. Astfel, a fost elaborat un plan detaliat pentru acordarea asistenŃ
ei
umanitare dar activităŃile de reconstrucŃie nu au fost clar identificate deoarec
e, în
general, se considera că efortul pentru reconstrucŃie nu va fi necesar iar proce
sul de
stabilizare va putea fi gestionat de irakieni. Întrebări cheie cum ar fi natura
militară
sau civilă a autorităŃii care va fi instaurată în perioada post-conflict au răma
s fără
răspuns pe timpul procesului de planificare. De asemenea, se considera că activi
tăŃile
civile, în perioada post-conflict, reprezintă o precondiŃie pentru crearea unui
mediu de
securitate stabil.
Planurile militare pentru perioada post-conflict vizau desfăşurarea operaŃiilor
forŃei multinaŃionale pe parcursul a trei etape:
Prima etapă, imediat după încheierea operaŃiilor militare, cu o durată de 90 de
zile, avea ca obiective asigurarea securităŃii şi refacerea serviciilor publice
esenŃiale
pentru populaŃie. Comandamentul Componentei Terestre a ForŃei MultinaŃionale
(CFLCC)10 a fost desemnat ca structură responsabilă cu planificarea şi conducere
a
operaŃiilor specifice acestei etape.
Cea de a doua etapă viza desfăşurarea activităŃilor specifice reconstrucŃiei, ia
r
controlul operaŃiei urma să fie preluat de comandantul Grupării de ForŃe Întruni
te
MultinaŃionale pentru Irak (CJTF-I)11. Pe timpul acestei etape, forŃele militare
ale
coaliŃiei urmau să sprijine acŃiunile unei agenŃii civile de tranziŃie condusă d
e CoaliŃia
MultinaŃională12.
10 Combined Forces Land Component Command (CFLCC).
11 Combined Joint Task Force-Iraq (CJTF-I).
12 [Autoritatea Provizorie a CoaliŃiei (CPA).
67
A treia etapă urma să fie iniŃiată atunci când guvernul interimar irakian
ar fi fost în funcŃiune. Controlul operaŃiilor militare era transferat de la com
andantul
CJTF-I către comandantul ForŃei MultinaŃionale pentru Irak (MNF-I)13. Pe timpul
acestei etape, operaŃiile militare ale forŃelor coaliŃiei urmau să fie autorizat
e de
guvernul interimar irakian.
3. Constituirea şi întrebuinŃarea forŃei multinaŃionale după încheierea
operaŃiilor militare
La încheierea operaŃiilor militare, strategia coaliŃiei internaŃionale a constat
în a
solicita forŃelor de securitate irakiene să-şi asume responsabilităŃi în domeniu
l
securităŃii în mod accelerat. În acelaşi timp, forŃa multinaŃională era pregătit
ă să facă
faŃă la patru principale provocări în domeniul securităŃii:
Bazându-se pe experienŃa din primul război din Golful Persic, forŃele coaliŃiei
aveau planificate acŃiuni şi au desfăşurat operaŃii pentru securizarea câmpurilo
r
petroliere şi împiedicarea executării acŃiunilor de sabotaj.
Anticipând un număr foarte mare de refugiaŃi ca urmare a desfăşurării
operaŃiilor militare, forŃa multinaŃională a planificat acŃiuni pentru împiedica
rea
producerii unei mari crize umanitare (au fost dislocate structuri de CIMIC lângă
frontierele irakiene cu Turcia şi Iordania şi au fost luate măsuri pentru instal
area în
timp scurt a taberelor de refugiaŃi).
Comandantul CFLCC era preocupat în legătură cu provocările asociate
asigurării protecŃiei şi gestionării unui număr mare de prizonieri de război ira
kieni. În
consecinŃă, au fost luate măsuri pentru a putea reŃine şi procesa un număr mare
de
prizonieri de război. Aceştia ar fi urmat să formeze Garda NaŃională Irakiană,
organizaŃie care ar fi putut sprijini poliŃia irakiană în acŃiunile pentru menŃi
nerea
ordinii publice.
ForŃele coaliŃiei au anticipat escaladarea violenŃei inter-etnice în rândul
populaŃiei irakiene şi declanşarea de represalii împotriva liderilor politici lo
iali
vechiului regim. De aceea, CFLCC era pregătit să contacteze şi să desfăşoare
activităŃi de reconstrucŃie în comun cu liderii locali în vederea Ńinerii sub co
ntrol a
violenŃei inter-etnice şi inter-sectare.
Însă, unele din aceste provocări, pentru care forŃele coaliŃei erau pregătite, n
u
au apărut niciodată. Astfel, populaŃia civilă nu şi-a părăsit locuinŃele iar col
apsul
forŃelor armate irakiene a făcut ca zonele de conflict să nu se extindă, ceea ce
a dus la
nematerializarea prognozatei crize umanitare. În acelaşi timp, datorită dispariŃ
iei
unităŃilor militare pe timpul confruntărilor şi întoarcerii militarilor în rându
l populaŃiei
civile, planurile şi facilităŃile pregătite pentru a face faŃă unei eventuale cr
ize
provocate de numărul foarte mare al prizonierilor de război să se dovedescă inut
ile.
În ceea ce priveşte acŃiunile militare ale forŃelor coaliŃiei planificate şi
desfăşurate în prima etapă a operaŃiei post-conflict, pentru stabilizarea şi rec
onstrucŃia
Irakului, acestea nu au fost foarte eficiente datorită percepŃiei generale că
responsabilitatea principală revine organizaŃiilor şi agenŃiilor civile ale căro
r acŃiuni
vor sta la baza creării şi menŃinerii unui mediu de securitate stabil. De asemen
ea, în
13 [Multinational Force-Iraq (MNF-I).
68
conformitate cu planul general al campaniei, acŃiunile militare pentru
stabilizarea teritoriului irakian urmau a fi executate de aceleaşi forŃe ale coa
liŃiei care
au desfăşurat anterior operaŃiile militare pentru cucerirea teritoriului irakian
. Deoarece
ritmul acŃiunilor militare ofensive a fost foarte ridicat, nu au mai fost disloc
ate două
noi divizii14 în teatrul de operaŃii iar diviziile care au cucerit Bagdadul şi c
entrul
Irakului erau divizii blindate, unităŃi care nu erau pregătite pentru a face faŃ
ă
provocărilor fazei post-conflict a campaniei.
4. Restructurarea forŃei multinaŃionale pentru a răspunde deteriorării
accelerate a situaŃiei de securitate
Deşi situaŃia de securitate nu era stabilă, în luna mai 2003 s-a decis înfiinŃar
ea
AutorităŃii Provizorii a CoaliŃiei (CPA) prin care s-a preluat controlul politic
al
statului irakian. De asemenea, în luna iunie 2003, controlul forŃelor coaliŃiei
a fost
transferat de la comandantul CFLCC către comandantul noii structuri de comandăco
ntrol
constituită – CJTF-715.
CPA, până în luna iunie 2004 când a transferat administrarea teritoriului irakia
n
unui guvern provizoriu 16 , a încercat să îndeplinească două misiuni simultan:
conducerea statului irakian şi construirea instituŃiilor care trebuiau să permit
ă
funcŃionarea acestuia. Deşi reprezenta autoritatea politică unică responsabilă c
u
guvernarea stratului irakian, structura militară a coaliŃiei internaŃionale (CJT
F-7)
funcŃiona separat. În lipsa unui plan, cele două structuri acŃionau punctual pen
tru
soluŃionarea problemelor apărute, lipsa de coordonare şi nediseminarea informaŃi
ilor
între acestea ducând la apariŃia unor semnificative tensiuni. Lipsa personalului
 CPA
combinată cu situaŃia de securitate precară a făcut ca prezenŃa acestei administ
raŃii
civile de ocupaŃie în teritoriu să fie nesemnificativă, forŃa militară multinaŃi
onală
fiind, în fapt, responsabilă cu stabilizarea şi reconstrucŃia statului irakian.
Una din cele mai mari provocări căreia CPA şi CJTF-7 au trebuit să îi facă faŃă
a reprezentat-o constituirea şi antrenarea forŃelor de securitate irakiene. Dizo
lvând
organismul militar imediat după preluarea controlului, CPA a făcut ca
responsabilitatea realizării şi menŃinerii unei situaŃii de securitate relativ s
tabile să
revină numai poliŃiei irakiene, instituŃie coruptă şi lipsită practic de putere.
Restructurarea şi pregătirea poliŃiei irakiene s-a realizat cu dificultate,
concomitent cu îndeplinirea misiunilor specifice, şi datorită lipsei de înŃelege
re
manifestată de statele membre ale coaliŃiei multinaŃionale faŃă de importanŃa cr
ucială
a eficientizării poliŃiei irakiene. Nealocând suficiente resurse în acest sens,
s-a ajuns în
situaŃia ca această instituŃie să nu dispună de capacitatea de a controla, în sp
ecial,
zonele urbane.
Constituirea şi antrenarea noului organism militar a fost mai bine organizată şi
datorită faptului că existau planuri elaborate anterior începerii conflictului,
personalul
14 În TO urmau a fi dislocate Divizia 4 Infanterie şi Divizia 1 Cavalerie ale SU
A, unităŃi care erau
pregătite să execute acŃiuni specifice de stabilizare, având în compunere elemen
te suplimentare de
poliŃie militară şi CIMIC.
15 În esenŃă, CJTF-7 exercita controlul operaŃional asupra tuturor forŃelor disl
ocate în teatrul de
operaŃii.
16 Guvernul Interimar Irakian (Iraqi Interim Government - IIG).
69
militar putând fi relativ uşor încorporat, instruit şi dislocat. Identificarea c
u
greutate a misiunilor structurii militare (apărare naŃională împotriva ameninŃăr
ilor
externe sau capacitatea de a acŃiona pentru stabilizarea internă a Irakului) a d
us la
apariŃia impedimentelor în realizarea structurii de forŃe. Primele încercări de
a angaja
unităŃile militare nou constituite în acŃiuni de combatere a insurgenŃei s-au so
ldat, în
general, cu refuzul de a lupta şi numeroase dezertări.
Planul forŃei multinaŃionale pentru transferarea misiunilor de securizare a
teritoriului irakian către forŃele de securitate irakiene, până în vara anului 2
004, era
un plan în patru faze:
1. sprijinul reciproc, prin care forŃa multinaŃională crea condiŃiile pentru
transferarea responsabilităŃilor, în domeniul securităŃii, forŃelor irakiene;
2. tranziŃia controlului la nivel local, către forŃele de securitate irakiene, a
colo
unde aceste forŃe îşi puteau asuma asigurarea securităŃii;
3. tranziŃia controlului la nivel regional, forŃele de securitate irakiene fiind
responsabile pentru asigurarea securităŃii la nivel de provincii;
4. tranziŃia către un mediu de securitate stabil la nivel strategic, forŃele de
securitate irakiene fiind capabile să facă faŃă ameninŃărilor, atât interne cât
şi externe,
la adresa securităŃii, fiind monitorizate de forŃa multinaŃională.
Obiectivul principal al acestui plan consta în reducerea graduală a numărului
militarilor forŃei multinaŃionale, concomitent cu neutralizarea insurgenŃei şi
dezvoltarea capacităŃii forŃelor irakiene de a asigura securitatea internă şi ex
ternă a
Irakului.
În luna februarie 2004, CJTF-7 a încercat să transfere responsabilităŃile în
domeniul securităŃii forŃelor de securitate irakiene, acŃiune care s-a dovedit l
ipsită de
succes. Deşi numărul total al forŃelor de securitate era de aproximativ 203.000,
datorită instruirii necorespunzătoare şi echipării precare unităŃile armatei şi
cele ale
poliŃiei nu au fost capabile să contracareze atacurile insurgente împotriva forŃ
elor
coaliŃiei, atacuri care au escaladat începând cu luna aprilie 2004. Unele forŃe
irakiene
erau capabile să acŃioneze împreună cu forŃele coaliŃiei, în timp ce alte unităŃ
i irakiene
şi-au abandonat dispozitivul şi responsabilităŃile, în unele cazuri chiar spriji
nind
forŃele insurgente.
Ca urmare a colapsului ForŃelor de Securitate Irakiene produs în primăvara
anului 2004, în vara aceluiaşi an MNF-I a elaborat un plan de campanie prin care
a
fost revizuită strategia iniŃială de transfer a responsabilităŃilor în domeniul
securităŃii
către forŃele irakiene la nivel local, regional şi naŃional. Apoi, în noiembrie
2005, la
nivel politico-militar, în Statele Unite ale Americii a fost elaborată o nouă st
rategie
care să răspundă noilor provocări” 17 . Deşi scopul strategiei a fost clar defin
it,
ameninŃările şi riscurile au fost corect identificate iar obiectivele politice,
de securitate
şi economice pe termen scurt, mediu şi lung au fost descrise corespunzător, stra
tegia a
identificat numai parŃial agenŃiile responsabile pentru atingerea acestor obiect
ive
precum şi costurile implicării în continuare a SUA în Irak.
17 The National Strategy for Victory in Iraq (NSVI) – a fost elaborată de Nation
al Security Council
(NSC) pentru a clarifica strategia Preşedintelui SUA în vederea atingerii obiect
ivelor politice, de
securitate şi economice în Irak.
70
În aprilie 2006, MNF-I a elaborat primul plan întrunit prin care se căuta
a se integra eforturile în domeniile politic, militar şi economic în vederea sta
bilizării
situaŃiei din Irak. Însă nici una din aceste iniŃiative nu a fost în măsură să a
nticipeze
nivelul violenŃei sectare la care s-a ajuns ca urmare a incidentului din februar
ie 2006
(explozia de la Moscheea de Aur din Samara).
De asemenea, atacurile iniŃiate de forŃele insurgente împotriva forŃelor coaliŃi
ei
şi forŃelor de securitate irakiene au atins un nivel foarte ridicat începând cu
luna
octombrie 2006. De-a lungul anului 2006, conform rapoartelor ONU, numărul
refugiaŃilor în Irak a crescut brusc, în primul rând ca urmare a intimidărilor ş
i
violenŃei sectare. Astfel, multe cartiere din Bagdad au fost divizate între comu
nităŃile
şiite şi sunite, fiind controlate de grupuri înarmate care pretindeau că acŃione
ază ca
protectori şi apărători ai acelor zone.
La sfârşitul anului 2006, se aprecia că nivelul violenŃei atins în partea centra
lă a
Irakului, în special în zona Bagdad, a făcut ca acele câştiguri obŃinute în dome
niul
politic să devină irelevante.
5. Reformularea misiunilor forŃei multinaŃionale pentru sprijinirea
guvernului irakian
Pentru a face faŃă nivelului ridicat de violenŃă generalizată, în luna ianuarie
2007 a fost lansată o nouă strategie18 prin care operaŃiile coaliŃiei multinaŃio
nale în
Irak intrau într-o nouă etapă.
Această nouă strategie a modificat evaluările în domeniul securităŃii şi pe cele
ale mediului politic din Irak şi a identificat căile prin care ar putea fi sprij
inită sau
îngreunată atingerea obiectivelor coaliŃiei multinaŃionale. Dacă anterior se cre
dea că
organizarea de alegeri libere în anul 2005 va conduce la acceptarea de către toŃ
i
irakienii a unei guvernări democratice, prin noua strategie se accepta că reconc
ilierea
naŃională ar putea fi realizată pas cu pas. De asemenea, dacă anterior se apreci
a că
intensificarea eforturilor pentru antrenarea şi echiparea forŃelor de securitate
irakiene
va conduce la reducerea efectivelor coaliŃiei multinaŃionale prezente în Irak, a
cum se
recunoştea că deşi forŃele irakiene erau capabile să conducă operaŃii militare,
acestea
nu erau pregătite să facă faŃă, în mod independent, provocărilor specifice creăr
ii unui
mediu de securitate stabil.
Pentru a reduce nivelul violenŃei sectare şi pentru crearea unui mediu stabil în
diferite zone ale Ńării, s-a identificat necesitatea sporirii efectivelor coaliŃ
iei
multinaŃionale pentru o perioadă cuprinsă între 12 – 18 luni. De asemenea, strat
egia
solicita MNF-I să transfere responsabilităŃile în domeniul securităŃii către aut
orităŃile
locale, pentru toate cele 18 provincii, până la sfârşitul anului 2007. În ceea c
e priveşte
aspectele politice, coaliŃia multinaŃională se angaja să sprijine autorităŃile i
rakiene în
elaborarea şi implementarea legislaŃiei esenŃiale pentru promovarea reconcilieri
i
naŃionale.
6. AcŃiuni desfăşurate pentru îmbunătăŃirea stării de securitate
18 The New Way Forward.
71
Crearea unui mediu de securitate relativ stabil a reprezentat un obiectiv
esenŃial al noii strategii. Ca urmare a acŃiunilor planificate şi întreprinse de
MNF-I,
nivelul violenŃei în Irak a scăzut cu aproape 70% în luna februarie 2008 faŃă de
luna
iunie 2007, ceea ce a permis revenirea la o viaŃă normală a comunităŃilor precum
 şi
creşteri ale economiei locale. De asemenea, numărul atacurilor nu a mai crescut
în
perioada desfăşurării celor mai importante evenimente politice şi sărbători reli
gioase.
Această reducere a nivelului violenŃei a rezultat, în primul rând, ca urmare a s
căderii
numărului atacurilor insurgente în zona Bagdad şi în Provincia Anbar. Deşi situa
Ńia de
securitate s-a îmbunătăŃit, un raport al ONU din aprilie 2008 arată că acŃiuni v
iolente
se desfăşoară, în continuare, pe întreg teritoriul irakian iar aceste acŃiuni ar
putea să
escaladeze cu rapiditate. MinorităŃile etnice şi religioase, alte grupuri vulner
abile ale
societăŃii irakiene, în continuare sunt victime ale atacurilor violente iar prin
cipala
consecinŃă a acestor acŃiuni continuă să o reprezinte fenomenul emigrării, deşi
rata de
creştere a acestui fenomen este foarte mică. Mediul de securitate periculos şi v
olatil
continuă să îngreuneze deplasările şi eforturile de reconstrucŃie ale personalul
ui civil
internaŃional. Astfel că, aceste condiŃii de securitate precară continuă să desc
urajeze
investitorii străini şi nu permite dezvoltarea sectorului economic privat în cea
mai
mare parte a Ńării iar Echipele de ReconstrucŃie Provinciale19 continuă să se sp
rijine pe
mijloacele militare pentru asigurarea securităŃii deplasărilor.
Strategia elaborată în luna ianuarie 2008, avea ca obiectiv înfrângerea Al Qaeda
în Irak şi crearea unui mediu de securitate stabil care să nu mai permită desfăş
urarea
actelor teroriste. Respingerea şi dezaprobarea acŃiunilor Al Qaeda de către o pa
rte
însemnată a populaŃiei şi acŃiunile planificate şi desfăşurate de MNF-I pentru
neutralizarea reŃelelor teroriste a contribuit la descreşterea acŃiunilor violen
te în Irak,
la diminuarea capacităŃii de acŃiune şi reducerea numărului membrilor, la restrâ
ngerea
zonei de acŃiune şi a libertăŃii de mişcare. Însă, Al Qaeda nu este definitiv în
vinsă în
teatrul de operaŃii Irak şi dispune, în continuare, de capacitatea de a desfăşur
a atacuri
teroriste în anumite zone.
Reducerea nivelului de violenŃă în Irak se datorează, în principal, următorilor
trei factori: sporirea numărului militarilor coaliŃiei internaŃionale; constitui
rea forŃelor
de securitate irakiene neguvernamentale; încetarea ostilităŃilor de către formaŃ
iuni
paramilitare şiite.
Desfăşurarea unor noi unităŃi în teatrul de operaŃii Irak (5 brigăzi luptătoare)
a
fost justificată de necesitatea de a asigura un mediu de securitate stabil în Ba
gdad şi
împrejurimi. Aceste forŃe dislocate au permis MNF-I să-şi sporească tempoul
operaŃiilor şi să modifice unele tactici şi proceduri de acŃiune. Misiunea primi
tă de
aceste noi unităŃi consta în sprijinirea forŃelor de securitate irakiene în efor
tul acestora
de a securiza cartierele Bagdadului şi de a proteja populaŃia locală. Deşi acest
e
grupuri sunite nu sunt reconciliate pe deplin cu guvernul central irakian, repre
zintă un
element cheie al acŃiunii contrainsurgente prin informaŃiile pe care le pot furn
iza
forŃelor coaliŃiei şi prin acŃiunile pe care le desfăşoară pentru asigurarea sec
urităŃii
elementelor de infrastructură, sub coordonarea MNF-I. Astfel, forŃele combatante
ale
19 Provincial Reconstruction Teams (PRT).
72
MNF-I şi ale forŃelor de securitate irakiene au o mai mare libertate de acŃiune
pentru a urmări şi angaja, în mod direct, grupările insurgente.
7. AcŃiuni întreprinse pentru operaŃionalizarea forŃelor de securitate
irakiene
Potrivit noii strategii, un alt obiectiv primordial în stabilizarea şi reconstru
cŃia
Irakului îl reprezintă dezvoltarea forŃelor de securitate irakiene şi transferar
ea
responsabilităŃilor pentru realizarea unui mediu de securitate stabil către auto
rităŃile
guvernamentale irakiene.
Numărul total al forŃelor de securitate irakiene a crescut până la valoarea de
445.000 membri în luna aprilie 2008, iar proiecŃiile guvernamentale arată că ace
st
număr va creşte în continuare20. Cu toate că multe din aceste forŃe au desfăşura
t
operaŃii contra-insurgente, MNF-I estimează că nivelul capacităŃii operaŃionale
a
acestora este redus, iar ridicarea capacităŃii acŃionale se realizează cu greuta
te. În
procesul de evaluare a capacităŃii operaŃionale a structurilor din cadrul forŃel
or de
securitate irakiene, MNF-I utilizează o procedură21 prin care urmăreşte să stabi
lească
când o unitate este capabilă să execute operaŃii militare pentru asigurarea secu
rităŃii.
Printre factorii care creează dificultăŃi în procesul de dezvoltare a capabilită
Ńilor
forŃelor de securitate irakiene şi cărora MNF-I trebuie să le facă faŃă se pot e
numera:
dependenŃa unităŃilor irakiene de forŃa multinaŃională pentru asigurarea sprijin
ului de
luptă şi a sprijinului logistic, nivelul de instruire nesatisfăcător şi capacita
tea redusă de
conducere a liderilor militari irakieni.
Războiul din Irak, chiar dacă poate fi comparat şi cu alte tipuri de războaie de
coaliŃie, are şi unele particularităŃi care îl fac, oarecum, unic în istoria art
ei militare, şi
anume:
• a fost primul conflict militar în care s-au aplicat conceptele de război bazat
pe
reŃea şi operaŃii bazate pe efecte;
• s-a dorit a fi un război pentru schimbarea democratică a unui stat eşuat şi s-
a
transformat într-un război clasic de uzură împotriva unei insurgenŃe complexe şi
ambigue;
• a adâncit falia dintre lumea musulmană şi cea nemusulmană;
• a accentuat extremismul religios, precum şi sensibilitatea lumii arabe în
ansamblu;
• se constitue într-un potenŃial factor de escaladare a conflictualităŃii din
Orientul Mijlociu şi abate atenŃia de la adevăratul focar de conflict din aceast
ă zonă –
conflictul israeleano-palestinian;
• se asociază războiului din Afganistan în strategia generală de luptă împotriva
terorismului global;
• a scos în evidenŃă punctele de vedere diferenŃiate, chiar opuse, ale diferitel
or
Ńări din Europa şi Asia;
20 Numărul total al personalului încadrat în structurile forŃelor de securitate
irakiene – forŃe armate,
poliŃie şi forŃe speciale – ar putea ajunge la 646.000 până în anul 2010.
21 Operational Readiness Assessments (ORA) – se evaluează unitatea în domeniile:
încadrare cu
personal, comandă şi control, dotare cu echipamente, susŃinere logistică, capabi
lităŃi de instruire.
73
• a transformat regiunea într-o zonă cu geometrie variabilă unde se
experimentează concepte politice, strategice, şi tactice, procedee de luptă, doc
trine şi
noi echipamente;
• a scos în evidenŃă limitările Consiliului de Securitate al ONU cu privire la
conŃinutul măsurilor necesare optimizării procesului de prevenire a războiului î
n
relaŃiile internaŃionale şi de gestionare a conflictelor armate;
• scoate din ce în ce mai mult în evidenŃă două filzofii antagonice, specifice
procesului de globalizare: filozofia identitară şi filozofia fragmentară;
• războiul asimetric s-a dovedit a fi un conflict care eludează, deopotrivă, atâ
t
legile păcii, cât şi pe cele ale războiului, precum şi legile şi cutumele instit
uite de
ONU;
• probleme precum securitatea internaŃională tind să se „externalizeze” către al
te
organizaŃii şi asociaŃii care nu aparŃin sistemului militar;
• a declanşat practica de a califica statele drept „bune” sau „rele” („eşuate”),
în
funcŃie de criterii care nu sunt cuprinse în legislaŃia internaŃională sau Carta
ONU;
• angajarea coaliŃiei de forŃe în Irak a deschis calea abordărilor inovative în
privinŃa folosirii mai flexibile a forŃelor în sprijinul operaŃiilor contrainsur
gente
conduse de Ńări aliate sau de organizaŃii politico-militare în mod concertat cu
acestea.
Planificatorii s-au aşteptat la un război scurt şi o tranziŃie rapidă, relativ
nedureroasă, a Irakului post-Saddam, însă nu au luat în calcul necesităŃile
reconstrucŃiei post-conflict şi au fost surprinşi să constate că ForŃele CoaliŃi
ei au intrat
într-o luptă de lungă durată cu o insurgenŃă, iniŃial sporadică, dar care tinde
să se
organizeze şi să-şi urmărească cu atenŃie obiectivele. Mai mult, s-au făcut calc
ule
distorsionate care au dus la greşeli înscrise în trei domenii principale22:
1. primul este evaluarea ameninŃării; s-a supraestimat sau, mai precis, a fost
caracterizată greşit ameninŃarea la adresa Americii pe care o reprezintă islamis
mul.
Supraevaluarea ameninŃării a justificat ulterior ridicarea războiului preventiv
la rangul
de centru de greutate al noii strategii de securitate;
2. nu s-a anticipat virulenta reacŃie globală negativă faŃă de intervenŃia milit
ară
asupra Irakului, vorbindu-se tot mai des de „hegemonia”23 luminată a SUA;
3. nu s-au anticipat resursele necesare planificării şi reconstrucŃiei Irakului,
„dovedindu-se un exagerat optimism în evaluarea uşurinŃei cu care ingineria soci
ală
pe scară largă putea fi pusă în practică nu numai în Irak ci şi în Orientul Mijl
ociu ca
întreg”24.
Aceste trei elemente şi, probabil, multe altele neevaluate încă, au condus la
degenerarea operaŃiei Iraki Freedom „dintr-o eliberare triumfală într-o ocupaŃie
obositoare”25 şi un război de lungă durată împotriva insurgenŃei locale.
OperaŃiile au devenit principalul vector al adaptării continue la nivelul coaliŃ
iei
a capabilităŃilor militare, structurilor de comandă şi forŃe şi a procesului de
consultări,
planificare şi luare a deciziilor. În acest sens, dacă la nivel tactic şi operaŃ
ional există
22 Francis Fukuyama, America la răscruce, Editura Antet, Bucureşti, 2006, p.14.
23 Ibidem.
24 Ibidem, p.15.
25 Ibidem, p.1.
74
soluŃii concrete prin demararea unor proiecte de reconstrucŃie a infrastructurii
şi a societăŃii irakiene în ansamblu, la nivel strategic soluŃiile sunt îndrepta
te în două
direcŃii:
1. direcŃia inovării şi a cristalizării unor concepte care să permită promovarea
intereselor americane atât în plan regional cât şi la nivel global;
2. retragerea parŃială a SUA din Irak şi menŃinerea unei forŃe de descurajare se
va face, probabil, printr-o politică atentă de înarmare a principalilor competit
ori care
pot genera o soluŃie politico-economică favorabilă intereselor americane.
De aceea, adaptarea şi schimbarea majoră de atitudine la nivelul coaliŃiei de
forŃe reprezintă, în opinia noastră, cheia de boltă a succesului viziunii politi
ce în acest
spaŃiu de confruntare. Pe aceste coordonate reforma de atitudine implică:
1. schimbarea priorităŃii între operaŃiile de luptă împotriva insurgenŃei şi
operaŃiile de stabilizare a situaŃiei de securitate, fapt care reclamă adaptarea
corespunzătoare a doctrinelor, a pregătirii, a leadershipului, a dotării şi a pr
ocesului de
planificare;
2. operaŃiile de stabilizare a situaŃiei trebuie să construiască o ordine în aco
rd cu
interesele poporului irakian care pe termen lung trebuie să realizeze capabilită
Ńile
proprii de securitate, să construiască o economie de piaŃă viabilă, statul de dr
ept şi
instituŃiile democratice specifice;
3. nouă abordare a relaŃiei civili-militari şi implicarea mai eficientă a
organizaŃiilor neguvernamentale.
În opinia noastră, transformarea democratică a Irakului nu poate fi în sine o
operaŃie militară. În aceste circumstanŃe trebuie dezvoltată o strategie de ieşi
re în care
accentul să se plaseze pe transferarea graduală a responsabilităŃilor către auto
rităŃile
Irakiene. Rolul MNF-I trebuie să se reducă din această perspectivă la crearea şi
antrenarea noii armate irakiene şi la acordarea unui sprijin real autorităŃilor
legal
constituite.
Astfel, experienŃa conflictelor de după războiul rece ne arată că instrumentele
militare nu pot câştiga decât războiul, pacea, şi dincolo de ea sistemul de rela
Ńii
internaŃionale, presupune mai mult decât putere, presupune realizarea unui viito
r mai
bun prin care să se genereze o arhitectură de securitate durabilă şi favorabilă,
pe
termen lung, tuturor părŃilor.
75
MILITARII ÎN TERMEN - O POSIBILĂ SURSĂ
DE COMPLETARE A FORŢELOR DESTINATE APĂRĂRII
PE TIMPUL STĂRII DE MOBILIZARE ŞI A STĂRII DE RĂZBOI.
ARGUMENTE PRO ŞI CONTRA
Florin MACIU
Although there are some arguments against conscription, in our opinion, this sys
tem,
suspended in present, is still necessary during the state of mobilization or war
time to guarantee the
survival of Romanian state, the rights and the liberties of the citizens. In spi
te of this, nobody knows
or thinks on how we will use it and, sad but true, we lack any solid regulation
in this field. The
alternative service receives the same treatment, both services (military and alt
ernative) being
neglected because the decision making people believe NATO provides enough securi
ty to Romania
and our actual concern has to be the establishment of a functioning voluntary re
serve. With all due
respect for other’s opinions, we draw the attention that the society needs some
clarification
regarding the management, and the destination of conscription and that should be
come visible in
better regulation.
Categoric, reinstituirea automată a obligativităŃii serviciului militar pe timpu
l
stării de mobilizare şi al stării de război reprezintă un aspect extrem de impor
tant al
regimului acestor stări, o măsură drastică luată de stat, impusă de circumstanŃe
le
deosebite în care acesta se găseşte, legate de nevoia de securitate. Această măs
ură
înseamnă o schimbare dramatică în viaŃa societăŃii şi, mai ales, în viaŃa tineri
lor
încorporabili. Având în vedere faptul că serviciul militar a fost obligatoriu în
România până în anul 2007, apreciem că, deocamdată, societatea nu realizează
radicalitatea şi duritatea acestei măsuri.
Însă, pe măsură ce timpul va trece, cetăŃenii români vor cataloga absenŃa
acestei obligaŃii ca normalitate şi vor resimŃi pe deplin o eventuală revenire l
a
sistemul de încorporare obligatorie, potrivit legii. În sprijinul acestei afirma
Ńii,
menŃionăm faptul că legislaŃia anumitor Ńări cu o democraŃie dezvoltată prevede
chiar
interzicerea introducerii obligativităŃii serviciului militar pe timpul unor sit
uaŃii
deosebite cum ar fi starea de război1 şi, de asemenea, interzicerea modificării
sau
completării legilor care reglementează regimul acestor stări excepŃionale pe tim
pul
cât acestea sunt declarate şi se iau măsuri deosebite pentru apărarea securităŃi
i
naŃionale. Se poate constata deci, că unele state democratice consideră că servi
ciul
militar numai pe bază de voluntariat, în orice situaŃie s-ar afla Ńara respectiv
ă,
Colonel, locŃiitorul şefului DirecŃiei legislaŃie şi asistenŃă juridică
1În Canada, în Emergencies Act din 1985, la Part IV: War Emergency art 40 (2) se
prevede că, atât
timp cât starea de război este în vigoare, Guvernatorul poate emite ordine şi re
glementări, în măsura
în care el crede, în mod rezonabil, că sunt necesare sau recomandabile pentru a
gestiona criza.
Puterea de a emite ordine şi reglementări nu poate fi însă exercitată cu scopul
de a obliga persoanele
să servească în forŃele canadiene. De asemenea, în Marea Britanie, Civil Conting
encies Act din
2004 la Part 2 art. 23 (3) se dispune că reglementările emise în situaŃii de urg
enŃă, care înglobează şi
războiul, nu pot să ceară unei persoane sau să determine ca unei persoane să-i f
ie cerut să execute
serviciul militar.
76
reprezintă o adevărată valoare a societăŃii 2, un drept câştigat care a fost
consfinŃit prin lege.
Este evident că armatei, ca organism administrativ de specialitate al statului,
îi
va reveni, în principal, sarcina implementării dispoziŃiilor legale în legătură
cu
revenirea la obligativitatea serviciului militar. Având în vedere nu numai ceea
ce
afirmam mai sus şi anume că această măsură care vizează protejarea securităŃii
naŃionale este posibil să devină din ce în ce mai nepopulară dar şi faptul că
reorganizarea serviciului militar obligatoriu are o multitudine de implicaŃii în
diverse
domenii, opinăm că este imperios necesar ca, atât beneficiile, cât şi aspectele
negative
ale unei eventuale asemenea situaŃii să fie profund şi cât se poate de riguros
examinate şi cântărite. Totodată, dacă se ajunge la concluzia că reintroducerea
serviciului militar obligatoriu pe timpul stărilor de război, de mobilizare sau
de
asediu, constituie o măsură sine qua non, atunci, opinăm că această activitate t
rebuie
să fie reglementată mult mai clar şi mai detaliat, astfel încât, la nevoie să îş
i atingă
scopul propus.
Ca urmare, lucrarea de faŃă îşi propune:
- în principal, să abordeze problematica referitoare la necesitatea ca România
să beneficieze, în continuare, de serviciul militar obligatoriu, chiar şi în sit
uaŃiile
limitativ enumerate de legislaŃia în vigoare – timpul stării de război, al stări
i de
mobilizare sau al stării de asediu;
- în subsidiar, să analizeze dacă actualele reglementări referitoare la conscrip
Ńie
sunt suficient de limpezi şi de detaliate astfel încât Armata României şi statul
român
să obŃină un beneficiu corespunzător în urma aplicării unei astfel de măsuri şi
nu să
adauge o altă criză la cele care au generat declararea sau instituirea stărilor
respective.
Sunt mulŃi aceia care văd în sistemul de conscripŃie din trecut o formă de
sclavie militară. Această formă a fost folosită larg, mai ales în Orientul mijlo
ciu din
secolul al IX-lea şi până în al XIX-lea. În mijlocul secolului al XIV-lea sultan
ul
otoman Murad I3 şi-a construit propria sa armată din sclavi. Noua forŃă era baza
tă pe
dreptul sultanului la o cincime din captura de război, pe care el l-a interpreta
t ca
incluzând şi prizonierii luaŃi în bătălie. Sclavii captivi erau convertiŃi la is
lam şi
instruiŃi în serviciul personal al sultanului. De asemenea, otomanii au institui
t ceea ce
2 Canada, istoriceşte, a preferat o armată formată numai din voluntari. Introduc
erea conscripŃiei în
timpul celor două războaie mondiale a divizat Ńara din punct de vedere politic d
e-a lungul liniilor
trasate de limbă şi religie (Quebec-ul catolic şi Canada Engleză protestantă). Î
n Primul Război
Mondial, mulŃi tineri canadieni francezi mai degrabă şi-au tăiat o mână decât să
fie înrolaŃi în
armată. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aşa-numiŃii „zombi” canadie
ni francezi au
cerut ca serviciul militar să fie executat numai în interiorul Canadei, revoltân
du-se când li s-a spus
că vor fi trimişi peste ocean. ConscripŃia s-a interferat cu problematica unităŃ
ii naŃionale, o
preocupare perenă a politicii canadiene care foarte rar a ieşit la suprafaŃă, oc
azional, ameninŃând cu
divizarea Ńării. Guvernul Canadei ar trebui să fie foarte brav sau foarte disper
at să instituie
conscripŃia asupra populaŃiei canadiene care nu a demonstrat nicio toleranŃă pen
tru ea în trecut.
Astfel, conscripŃia, în mod esenŃial, nu poate constitui o problemă de discutat
în Canada care va
rămâne dedicată armatei formate din voluntari, atât timp cât Ńara va exista. (ră
spunsul la
chestionarul pentru masa rotundă transatlantică intitulat Politici privind perso
nalul militar în
tranziŃie, Chris Madsen, profesor asistent la Colegiul ForŃelor Armate Canadiene
, Toronto.
3 Conducător al Imperiului Otoman între anii 1359-1389.
77
se numea „taxa de sânge” sau „colectarea de copii” prin care băieŃi creştini
tineri din Balcani erau desprinşi din căminele şi familiile lor, convertiŃi la i
slam şi
înrolaŃi într-o categorie de soldaŃi speciali ai armatei otomane. Această catego
rie de
soldaŃi era numită ieniceri, cea mai faimoasă ramură a armatei otomane care,
finalmente, a devenit un factor decisiv în invadarea Europei de către otomani. M
ulŃi
dintre comandanŃii forŃelor otomane, administratori ai imperiului şi conducători
de
facto ai Imperiului Otoman au fost recrutaŃi în acest mod. În anul 1609, forŃele
armate
ale sultanului au crescut până la aproximativ 100.000. În anul 1826, Mahmud al I
Ilea4
a fost forŃat să renunŃe la corpul de ieniceri.
Mamelucii au fost soldaŃi sclavi care au fost convertiŃi la islam şi au servit
califii musulmani şi sultanii Ayyubid în timpul Evului Mediu. Mamelucii au servi
t
pentru prima oară califii Abbasit în secolul IX în Baghdad. Peste timp ei au dev
enit o
castă militară puternică şi de mai multe ori au cucerit puterea pentru ei înşişi
, de
exemplu, conducând Egiptul din 1250 până în 1517. Mamelucii sunt principalii aut
ori
ai expulzării cruciaŃilor din Palestina şi ai prevenirii invaziei mongolilor din
Persia şi
Irak în Egipt.
Sultanul marocan Moulay Ismail5 „cel însetat de sânge” a întreŃinut un corp de
150.000 de sclavi negrii, intitulat „Garda Neagră” cu care a stăpânit Ńara.
ConscripŃia modernă, înrolarea masivă în armată a cetăŃenilor naŃiunii, a fost
inventată în timpul revoluŃiei franceze, cu scopul de a-i permite Republicii să
se apere
împotriva atacurilor monarhiilor europene. Deputatul Jean-Baptiste Jourdan6 a da
t
numele său legii adoptate în 1798 al cărei prim articol dispunea că orice bărbat
francez este un soldat care este dator naŃiunii cu contribuŃia lui la apărare. A
ceastă
prevedere a făcut posibilă crearea marii armate pe care Napoleon Bonaparte o num
ea
„naŃiunea înarmată” care s-a luptat cu succes împotriva armatelor de profesioniş
ti.
Mai mult de 2.600.000 de bărbaŃi au servit în acest mod în armata franceză între
anii
1800 şi 1813.
Înfrângerea armatei prusace, dezorganizată, a şocat conducerea acestui stat care
se credea invincibil după victoriile obŃinute de Frederic cel Mare7. Scharnhorst
8 a
sugerat atunci adoptarea sistemului levée en masse al conscripŃiei folosit de Fr
anŃa.
Astfel, a început, în Prusia, serviciul militar obligatoriu pe termen scurt, în
opoziŃie
cu conscripŃia pe termen lung care fusese folosită înainte.
În Imperiul Rus, serviciul militar dura 25 de ani, la începutul secolului al XIX
lea.
În anul 1834, durata a scăzut la 20 de ani. RecruŃii trebuiau să fi fost numai t
ineri
de peste 17 ani şi nu mai vârstnici de 35 de ani. În anul 1874, a fost introdusă
conscripŃia universală modernă. Noua lege militară prevedea că toŃi bărbaŃii ruş
i,
după ce au atins vârsta de 25 de ani, deveneau eligibili pentru a servi în armat
ă pentru
6 ani.
ConscripŃia a fost introdusă în armata unionistă în timpul războiului civil
american. Legea de încorporare din anul 1863 permitea militarilor în termen să
4 Sultan al Imperiului Otoman între anii 1808-1839.
5 A condus Marocul între anii 1672-1727.
6 Mareşal al FranŃei, a trăit între anii 1762-1833.
7 Rege al Prusiei între anii 1740-1786.
8 Gerhard Johann David von Sharhors, general în armata prusacă, a trăit între an
ii 1755-1813.
78
plătească persoane care să îi substituie şi să lupte în locul lor. Acest fapt a
condus la o repulsie larg răspândită a publicului faŃă de conscripŃie; ca un sim
ptom,
menŃionăm aici revoltele din New York. În plus, militarii în termen erau priviŃi
cu
dispreŃ de către soldaŃii voluntari şi de către ofiŃeri. Până la urmă, sistemul
de
conscripŃie a adus armatei unioniste numai 6% din forŃa de luptă. Sistemul nu a
mai
fost folosit până în anul 1917.
În continuare, prezentăm unele considerente, toate discutabile, în favoarea
acestui sistem de furnizare a resurselor umane pentru forŃele destinate apărării
, care,
în principal, se referă la instruirea valoroasă, examenul maturităŃii, legătura
intrinsecă
cu democraŃia, un important izvor de resursă umană, calitatea militarilor în ter
men,
precum şi la unele motive politice, morale sau ideologii dezvoltate în acest dom
eniu.
Când abordăm problematica resurselor umane pentru forŃele armate, trebuie să
avem în vedere că Ńările mici au numai câteva opŃiuni pentru a gestiona, în mod
responsabil, problemele de securitate.
Una dintre posibilităŃi este să cheme sub arme orice bărbat capabil. În acest fe
l,
ElveŃia a reuşit să rămână independentă, în ciuda atacurilor repetate împotriva
ei de-a
lungul istoriei. MiliŃiile elveŃiene au avut succes cu stilul de luptă şi armele
specifice,
în special halebardele, care au fost repede adoptate şi de către inamici. Acest
lucru i-a
transformat pe elveŃieni în cunoscuŃi mercenari; mulŃi conducători au beneficiat
de
serviciile gărzilor elveŃiene.
Alte opŃiuni pentru apărarea naŃională includ participarea la alianŃe militare.
Oricum statutul de membru într-o asemenea alianŃă descreşte independenŃa Ńării,
făcând-o să devină dependentă de aliaŃii ei mai puternici. În acest sens, de exe
mplu,
câteva state membre NATO menŃin conscripŃia.
O altă variantă ca o Ńară mică dar bogată să îşi asigure apărarea este să angaje
ze
o armată de mercenari profesionişti. Această variantă reclamă însă bani, dorinŃa
de a-i
cheltui în acest scop şi existenŃa unor mijloace de control al mercenarilor în s
ituaŃia
când aceştia tind să nu se mai supună angajatorului.
Un alt gen de abordare ne trimite cu gândul la nevoile sporite de soldaŃi pe car
e
le are armata atunci când duce războiul. În special în războaiele de lungă durat
ă este
dificil să ai în numărul de soldaŃi de care ai nevoie numai personal profesionis
t şi
specializat. De asemenea, pentru a complica şi mai mult situaŃia, trebuie să afi
rmăm
şi adevărul potrivit căruia în timp de război serviciul militar devine din ce în
ce mai
neatractiv. În aceste împrejurări, statele şi armatele acestora trebuie să se gâ
ndească şi
să se bazeze pe un sistem alcătuit din timp pe rezervişti voluntari sau, de ce n
u, pe
militari în termen care să substituie pierderile suferite.
În multe Ńări, conscripŃia este apreciată ca fiind un adevărat ritual al absolvi
rii
unor teste, un examen al maturităŃii. Bărbatul în devenire este testat cu scopul
de a se
constata dacă el poate sau nu să reziste la greutăŃile şi privaŃiunile instruiri
i militare şi
să-şi câştige dreptul de a fi numit bărbat. Serviciul militar, în Ńările în care
acesta
există, pare să fie văzut ca un test al bărbăŃiei. ConscripŃia poate să inspire
şi
camaraderie, unind poporul: toŃi bărbaŃii apŃi împreună ca o uniune, având aceea
şi
experienŃă ca soldaŃi. Aceasta poate crea unitate şi un spirit naŃional.
Un alt considerent ar fi faptul că serviciul militar oferă o instruire valoroasă
.
Există persoane care susŃin că serviciul militar obligatoriu pe timp de pace est
e un
79
instrument ideal pentru a învăŃa populaŃia lucruri de bază şi a-i dezvolta
importante aptitudini cum ar fi acordarea primului ajutor, înotul, supravieŃuire
a în
sălbăticie ş.a.m.d. Se afirmă, de asemenea, că serviciul militar obligatoriu fur
nizează
o forŃă de muncă mult mai disciplinată şi pregătită, în aşa fel încât bărbaŃii ş
i femeile
care părăsesc armata au deja perfecŃionate unele deprinderi de care au nevoie în
exercitarea slujbelor civile.
În opinia unora conscripŃia ar trebui relaŃionată cu democraŃia. O armată
profesionistă ar putea să devină un posibil şi periculos stat în stat. VirtuŃi m
ilitare
cum ar fi obedienŃa în executarea ordinelor şi respectul faŃă de ierarhia milita
ră ar
putea să fie exploatate în mod abuziv de către potenŃiali dictatori. ForŃele arm
ate pot
atrage, conştient sau inconştient, oameni care preferă sistemele autoritariste.
Armata
poate chiar deveni singura şansă pentru o slujbă şi un trai decent în vremuri de
şomaj9
ori pentru minorităŃile care se consideră sau sunt dispreŃuite. Asemenea oameni
pot să
privească armata ca singurul lor cămin şi să o considere ca o instituŃie deasupr
a
statului. Pe de altă parte, dictatori aflaŃi la putere au folosit conscripŃia ia
r cel mai
semnificativ atentat la viaŃa lui Hitler a provenit din componenta profesionistă
a
armatei lui.
La baza susŃinerii obligativităŃii serviciului militar se pot invoca şi unele mo
tive
politice sau morale. Potrivit unor opinii, armatele de profesionişti sunt veheme
nt
criticate, considerându-se că fiecare cetăŃean are dreptul şi privilegiul de a p
articipa la
apărarea societăŃii iar transferul acestui atribut către profesionişti este un s
emn clar de
declin moral. Potrivit unor ideologii sau culturi, valoarea societăŃii şi a bunu
rilor
comune este plasată deasupra vieŃii individului. Prin modalitatea de abordare a
acestor valori, ideologiile respective justifică dreptul statului de a-i forŃa p
e cetăŃeni
să satisfacă serviciul militar obligatoriu, cu scopul de a asigura protecŃia Ńăr
ii şi a
bunurilor comune, cu riscul vieŃii celor în cauză. În statele bazate pe societăŃ
i centrate
pe astfel de ideologii, conscripŃia este modul natural de a avea o armată.
Ca şi în România socialistă, unde se dezvoltase destul de amplu teoria
războiului întregului popor, un război total, în unele state conscripŃia este si
ngura
posibilitate pentru o naŃiune mică să-şi clădească o armată de o putere credibil
ă care
să nu depindă de aliaŃi. Această teorie este uzitată în special în cazul în care
statul
considerat inamic este considerabil mai mare şi în care forŃa unei armate bazate
pe
voluntariat nu poate să facă faŃă numărului copleşitor de soldaŃi inamici chiar
şi de o
calitate precară.
Nu în ultimul rând, trebuie să menŃionăm teoriile utilitariste potrivit cărora,
statul are dreptul să-şi folosească cetăŃenii pentru realizarea unor scopuri foa
rte
importante pentru omenire. Dacă un obiectiv important poate fi atins, atunci
sacrificiul unui număr de soldaŃi este scuzabil şi de dorit. O strategie ca acea
sta ne
duce cu gândul la jocul de şah şi la deschiderile unde se foloseşte gambitul10 d
ar şi la
măreŃele realizări socialiste din România cum ar fi Transfăgărăşanul sau Canalul
Dunăre-Marea Neagră, obŃinute cu sacrificii incomensurabile.
9 Potrivit militarismului japonez, o ideologie în Imperiul Japoniei, militarismu
l ar trebui să domine
viaŃa politică şi socială a naŃiunii; puterea militară determină puterea naŃiuni
i.
10 Sacrificarea unei piese sau a unui pion la începutul unei partide de şah pent
ru a obŃine un avantaj
în atac.
80
Deşi, potrivit unor păreri, calitatea militarilor în termen lasă de dorit,
există şi opinii potrivit cărora mulŃi dintre militarii în termen capabili, în c
ondiŃiile în
care serviciul militar ar fi fost pe bază de voluntariat, nu s-ar fi alăturat ni
ciodată unei
armate formate din profesionişti. Dacă aceştia nu ar fi obligaŃi să îndeplineasc
ă
serviciul militar, s-ar orienta către meserii mult mai lucrative sau către studi
u. Aceste
persoane furnizează personal talentat care, cu uşurinŃă, poate fi instruit pentr
u a
îndeplini funcŃii tehnice sau de conducere. Evident, în aceste situaŃii, se poat
e profita
de pe urma militarilor în termen talentaŃi iar costul pentru a încadra anumite p
osturi ar
fi mult mai mic. După trecerea lor în rezervă, odată cu trecerea timpului aceşti
a îşi
pot pierde pregătirea de luptă, dar, în caz de nevoie, pot fi reinstruiŃi şi num
iŃi în
funcŃii care să corespundă atribuŃiilor pe care le-au avut potrivit posturilor d
eŃinute în
viaŃa civilă. Armata poate să crească în valoare dacă foloseşte militari în term
en
absolvenŃi ai studiilor liceale sau superioare.
Într-o altă ordine de idei, se poate afirma că, în timp de război şi în special
în
timpul războaielor lungi, diferenŃele dintre militarii în termen şi profesionişt
i pot
dispărea odată cu trecerea timpului, comandanŃii apreciind mai mult experienŃa d
e
luptă a soldaŃilor şi a unităŃilor sau subunităŃilor decât pregătirea teoretică
a unui
profesionist debutant sau necălit în focul luptei.
Incredibil dar adevărat, democraŃia din Statele Unite ale Americii este şi ea
presărată cu diverse teorii ale unor politicieni sau oameni de ştiinŃă care mili
tează
pentru introducerea conscripŃiei.
Astfel, democratul Charles Ranger, congresman american, s-a declarat în
favoarea reintroducerii serviciului militar obligatoriu pentru bărbaŃii şi femei
le care
au trecut de 18 ani. „Dacă intenŃionăm să ne ridicăm împotriva Iranului şi împot
riva
Coreei de Nord şi, după cum sugerează unii, să trimitem mai multe trupe în Irak,
atunci nu vom putea face faŃă fără reintroducerea serviciului militar obligatori
u”, a
spus el. În opinia lui Ranger, veteran al războiului din Coreea, ideea ar fi imp
ortantă
şi din alt punct de vedere, fiind de natură să descurajeze oamenii politici să l
anseze
noi războaie. Cu alte cuvinte dacă ar exista serviciul militar obligatoriu şi da
că
membrii Congresului şi ai administraŃiei s-ar afla în situaŃia de a-şi expune pr
opriii
copii rigorilor războiului, aceştia ar fi mult mai precauŃi în luarea deciziilor
.11
Un alt american, John Derbyshire, afirmă că un motiv pentru care militarii au
întârziat atacul asupra lui Bin Laden este acela că armata nu avea nicio persoan
ă în
rândurile ei care să vorbească pashto, limbajul talibanilor. Aceasta, explică el
, s-a
întâmplat în contextul în care în 11 ani, între 1988 şi 1998, SUA a admis că pes
te
24.000 de imigranŃi din Afganistan au intrat legal în Ńară. SoluŃia pe care o ve
de
americanul este că, pentru anumite nevoi ale armatei, să se introducă conscripŃi
a.
Astfel, dacă armata are nevoie de vorbitori de limbă pashto să îşi poată procura
soldaŃii din rândul imigranŃilor afgani. În mod similar, dacă serviciile de spio
naj
americane întâmpină dificultăŃi în a recruta spioni care să lucreze în China, at
unci
SUA ar putea obliga pe câŃiva dintre cei peste 400.000 de emigranŃi chinezi să
presteze servicii în acest sens. Autorul conchide cinic că s-ar putea să existe
şi unele
11 Ziarul Adevărul, Un congresman american doreşte serviciul militar obligatoriu
, 21 noiembrie
2006.
81
inconvenienŃe care să se soldeze câteodată cu moartea militarilor în termen dar
conscripŃia este pe deplin legitimă iar cei care doresc să obŃină cetăŃenia treb
uie să o
demonstreze într-un fel. Derbyshire menŃionează, de altfel, şi pe Robert Heinlei
n, un
cunoscut autor de romane ştiinŃifico-fantastice care, în romanul Starship Troope
rs,
descrie o societate în care puteai să votezi sau să candidezi numai dacă aveai s
erviciul
militar îndeplinit.12
Americanii nu se opresc numai la conscripŃia clasică, ei propun şi un nou gen
de serviciu obligatoriu. Robin Gerber, un colaborator important al UniversităŃii
din
Mariland, vorbeşte despre AmeriCorps – un program federal menit să implice zeci
de
mii de tineri în construirea de locuinŃe, îngrijirea copiilor, ajutorarea bătrân
ilor şi alte
asemenea acŃiuni. El subliniază că ideea nu este nouă. În vara lui 1940, când tr
upele
lui Hitler declanşaseră furtuna în Europa, Congresul a luat în dezbatere prima
conscripŃie pe timp de pace din istoria americană. Atunci, prima doamnă, Eleanor
Roosevelt s-a pronunŃat pentru „un serviciu mai larg”. Ea a dorit să combine
instruirea militară cu recrutarea, în vederea revitalizării comunităŃilor, învăŃ
ământului
şi care să îi înveŃe pe tineri să practice anumite slujbe. Ea susŃinea că acest
serviciu va
întări personalitatea tinerilor şi, mai important, va întări democraŃia. Gerber
conchide
că acum este momentul când publicul va fi receptiv la ideea serviciului obligato
riu
care îi învaŃă pe tineri ce înseamnă să fii american.13
Iată că există suficiente argumente raŃionale şi destul de solide care să susŃin
ă
oportunitatea serviciului militar obligatoriu. Fireşte, există, totodată, şi arg
umente
care funcŃionează împotriva acestei instituŃii. Opinii, din nou discutabile, pot
rivit
cărora sistemul conscripŃiei ar constitui, în fapt, o sclavie mascată, că ar pro
voca
discriminare bazată pe vârstă şi sex, că ar fi un factor generator de grave prob
leme de
disciplină, că ar conduce la militarism şi naŃionalism dar şi că ar fi o veritab
ilă povară
pentru economie, pledează pentru desfiinŃarea serviciului militar obligatoriu. N
u în
ultimul rând, calitatea serviciilor pe care le furnizează acest sistem, raportat
ă la
misiunile specifice ce revin armatei în această perioadă, constituie un argument
forte
împotriva conscripŃiei.
Multe argumente în defavoarea instituŃiei militarilor în termen sau contra
discriminării pe bază de sex a militarilor în termen reies din violarea principi
ilor
DeclaraŃiei Universale a Drepturilor Omului a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.14
În plus, multe constituŃii conferă drepturi similare acolo unde există sau au
existat forme ale serviciului militar obligatoriu după cel de-al Doilea Război M
ondial
sau menŃin posibilitatea acestei forme de serviciu militar pe timp de război.
12 John Derbyshire, în lucrarea National Review Online, Draft as Needed. Some Co
nscription
Adjustements, 4 octombrie 2001.
13 Robin Gerber, The Christian Science Monitor, For a New Kind of Draft, 13 noie
mbrie 2001.
14 Art. 2: Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăŃile
proclamate în prezenta
DeclaraŃie, fără nici o deosebire, în special..., de sex, - Art.3: Orice fiinŃă
umană are dreptul la viaŃă,
la libertate şi la securitatea persoanei sale.Art.4: Nimeni nu va fi Ńinut în ..
. robie.Art.18: Orice om
are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinŃă si religie; acest drept includ
e libertatea de a-si
schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-si manifesta religia
sau convingerea,
singur sau împreună cu alŃii, atât în mod public, cât şi privat, prin învăŃătură
, practici religioase, cult
şi îndeplinirea riturilor. Art.20 Nimeni nu poate fi obligat să aparŃină unei as
ociaŃii. Art. 24 Toată
lumea are dreptul să-şi aleagă liber locul de muncă.
82
„Serviciul militar obligatoriu expune personalităŃile individuale
militarizării. El este o formă de constrângere. Faptul că naŃiunile îl tolerează
reprezintă încă o dovadă a influenŃei sale nesănătoase”15.
Unele grupuri, precum partizanii libertăŃii absolute, spun că recrutarea
constituie sclavie dat fiind că semnifică o muncă obligatorie. Sub imperiul
dispoziŃiilor celui de-al 13-lea Amendament al ConstituŃiei SUA, sclavia sau alt
e
servicii comandate nu sunt permise decât dacă constituie parte a unei pedepse pe
nale.
De aceea, ei consideră recrutarea ca neconstituŃională (cel puŃin în SUA) şi imo
rală.
În 1918, Curtea Supremă a statuat că recrutarea pentru Primul Război Mondial nu
a
violat ConstituŃia Statelor Unite16.
În URSS mulŃi militari în termen au primit numai pregătirea de bază, spre
deosebire de serviciul militar actual, şi erau folosiŃi ca forŃă de muncă, ca, d
e
exemplu, pentru construirea celei de a doua case pentru ofiŃeri sau la scos cart
ofi de
pe câmp, fără remuneraŃie. Aceasta a contribuit la lipsa interesului sistemului
economiei planificate sovietice pentru a produce combine de recoltat şi la faptu
l că
agricultura sovietică a rămas neînzestrată.
În blocul sovietic, în Ungaria, mai mult de jumătate din militarii în termen de
dinainte de 1989 abia au primit câteva săptămâni de pregătire de luptă şi erau i
mediat
recrutaŃi în „detaşamente de muncă” care, de obicei, construiesc nemecanizat lin
ii
ferate gratis şi de calitate inferioară. În acelaşi timp, căile ferate din vestu
l Europei au
fost construite la standarde de înaltă calitate cu ajutorul unor mecanisme speci
alizate
operate de forŃă de muncă profesională.
În România, în perioada socialistă, a fost creată DirecŃia generală a serviciulu
i
muncii care nu aparŃinea de Ministerul ForŃelor Armate dar în care o parte din t
ineri
au efectuat stagiul militar obligatoriu. Aceştia purtau stigmatul tinerilor pris
os de
contingent, nedoriŃi de societate şi selectaŃi în condiŃii înjositoare să preste
ze muncă.
MulŃi dintre soldaŃi erau specializaŃi în construcŃii militare iar unităŃile în
care erau
încadraŃi aveau misiunea să construiască. Această activitate făcea parte din pla
nul de
pregătire a soldatului ca „militar constructor” şi era considerată instruire. Ei
puteau
construi tranşee, poduri de asalt dar şi obiective economice. Tinerilor din cadr
ul
Serviciului muncii, în loc să li se acorde dreptul constituŃional de a se pregăt
i pentru
apărarea Ńării în condiŃii identice cu ceilalŃi, au fost trimişi în unităŃi în a
fara armatei,
au fost echipaŃi diferit şi nu au fost instruiŃi în specialităŃi ale armatei. Ac
est tip de
detaşamente, similare celor de muncă forŃată, şi-au încetat activitatea după anu
l 1961.
Niciun militar nu poate servi în mod eficient fără respectarea regulilor de
disciplină. Aceasta poate fi dobândită prin spiritul de solidaritate, deja câşti
gata
motivaŃie a personalului sau poate fi impusă la nivelul trupelor prin intermediu
l
liderilor. Se poate constata că voluntarii manifestă un comportament mai puŃin o
stil
disciplinei, totuşi militarii în termen ar putea fi mai puŃin motivaŃi să servea
scă Ńara.
Deoarece motivarea se bazează pe coerciŃie, metodele corective impuse asupra
militarilor indisciplinaŃi sunt adesea aspre. Pedeapsa capitală, de obicei sub f
orma
15 Albert Einstein, Sigmund Freud, H.G. Wells, Bertrand Russell şi Thomas Mann,
între alŃi, în
lucrarea „Împotriva serviciului militar obligatoriu şi a sistemului militar -193
0”.
16 Cauza Arver versus Statele Unite – 1918, dosarul 245 US 366 US Supreme Court.
83
tirului de focuri, se folosea aproape unanim pentru a menŃine disciplina
militarilor în termen pe timp de război. De altfel, ponderea pierderilor provoca
te de
execuŃii, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial nu este chiar
nesemnificativă.17
În mod consecvent, armatele bazate pe militari în termen sunt mai dispuse
răzvrătirii în comparaŃie cu forŃele militare bazate în totalitate pe voluntari
şi se pot,
în cazuri extreme, întoarce împotriva lor. Problemele de disciplină devin mult m
ai
grave când cei mai capabili dintre tineri sunt forŃaŃi să servească împotriva vo
inŃei lor
sub autoritatea unor oameni pe care îi consideră mai puŃin inteligenŃi sau talen
taŃi sau
pur şi simplu pentru că sunt autorităŃi.
TradiŃional, serviciul militar obligatoriu s-a referit la populaŃia masculină.
Femeile şi bărbaŃii inapŃi au fost exceptaŃi de la înrolare. Multe societăŃi au
considerat mereu serviciul militar obligatoriu ca un test de bărbăŃie şi ca o tr
ecere de
la adolescenŃă la maturitate. Deoarece tinerii îşi petrec câteva luni sau poate
ani
servind Ńara, în timp ce tinerele pot, în acest răstimp studia, munci, întemeia
o familie
şi găsindu-şi un rol în societate, instituŃia conscripŃiei poate fi considerată
injustă şi
discriminatorie.
InstituŃia militarilor în termen este, de obicei, rezervată persoanelor tinere i
ar
obligativitatea serviciului militar nu este, aproape niciodată, răspândită, în m
od egal,
în sarcina tuturor grupurilor de vârstă. Cei mai tineri, consideraŃi calificaŃi,
sunt, de
regulă, primii recrutaŃi. OponenŃii discriminării pe bază de vârstă şi avocaŃii
libertăŃii
tinerilor au criticat faptul că înrolarea militarilor în termen pe bază de vârst
ă este cea
mai gravă discriminare pe criteriul vârstei a unui guvern faŃă de cetăŃeni. Chia
r şi în
Ńări cu guverne alese, militarii în termen sunt adesea prea tineri pentru a li s
e permite
să voteze sau să participe la decizii în ceea ce priveşte participarea la confli
cte sau
impunerea ori stabilirea politicilor referitoare la militari în termen. De exemp
lu, al
26-lea Amendament la ConstituŃia Statelor Unite, care a determinat micşorarea
vârstei privind participarea la vot la 18 ani, a fost propus şi aprobat, în mare
măsură,
ca răspuns la criticile aduse serviciului militar obligatoriu, bazat pe injusteŃ
ea înrolării
celor prea tineri ca să poată vota. Dar cei înrolaŃi cu drept de vot sunt încă,
în SUA,
depăşiŃi ca număr de votanŃii consideraŃi prea în vârstă pentru a deveni militar
i în
termen.
Una dintre obiecŃiunile care s-au ivit este aceea că forŃa formată din militari
în
termen ar fi mai scăzută calitativ decât cea a unei armate bazate pe voluntariat
. În
primul rând, scurtele perioade de pregătire nu permit dezvoltarea abilităŃilor m
ilitare.
În al doilea rând, există posibilitatea scăderii moralului în unităŃile cu milit
ari în
termen, ceea ce conduce la reducerea calităŃii, deoarece ofiŃerii şi subofiŃerii
se vor
concentra mai mult pentru rezolvarea unor astfel de probleme, în detrimentul alt
ora.
17 Aceasta poate fi rezumată cel mai bine printr-un citat din Leon Trotsky, revo
luŃionar rus, adept al
teoriilor marxiste, 1879-1940, „O armată nu poate fi construită fără represalii.
Masele de bărbaŃi nu
pot fi conduse la moarte decât dacă există în arsenalul comandei pedeapsa cu moa
rtea. Cât timp
aceste maliŃioase maimuŃe fără coadă sunt atât de mândre de realizările lor tehn
ice – animale pe
care noi le numim oameni – şi vor construi armate şi războinici plătiŃi, comanda
va fi mereu
obligată să plaseze soldaŃii între o moarte posibilă în linia întâi şi una inevi
tabilă în spatele
frontului.”
84
Marea problemă este că ritmul pregătirii trebuie reglat în funcŃie de
nivelul celui mai prost pregătit recrut. Dacă la acest lucru adăugăm perioada sc
urtă de
instrucŃie, aceasta conferă un nivel foarte scăzut abilităŃilor unui militar în
termen. De
aceea, unităŃile de elită ale tuturor armatelor care au militari în termen sunt
compuse,
în totalitate, din voluntari selecŃionaŃi, acesta fiind şi exemplul trupelor de
paraşutişti
din armata finlandeză. Mai mult decât atât, pregătirea militară a militarilor în
termen
este aproape în totalitate foarte rudimentară. Ca şi în Ńara noastră, militarii
în termen
au fost folosiŃi doar ca forŃă de muncă ieftină, organizaŃi în batalioane de mun
că
pentru agricultură sau infrastructură în construcŃii, în locul pregătirii milita
re
cuvenite.
Recrutarea militară obligatorie pleacă de la presupunerea că naŃiunile au
drepturi care primează asupra celor individuale. Potrivit Manifestului împotriva
serviciului militar obligatoriu, „Statul care se crede îndreptăŃit să-şi forŃeze
cetăŃenii
să meargă la război nu va acorda niciodată atenŃia cuvenită valorii şi bucuriei
de a
trăi în pace”. Formarea unor armate bazate pe militari în termen coincide cu
izbucnirea virulentă a naŃionalismului în secolul al XIX-lea şi al XX-lea, culmi
nând
cu Al Doilea Război Mondial.
Tinerii care au dobândit o pregătire militară pot, de asemenea, fi mai în măsură
să uzeze de violenŃă pentru a rezolva situaŃii conflictuale decât cei care nu au
dobândit-o. Serviciul militar obligatoriu poate, de asemenea, crea o atmosferă
şovinistă, discriminatorie, inclusiv pe criterii de sex, împotriva acelora care
nu au
servit în forŃele armate.
ConscripŃia reprezintă componenta unui război total şi poate, în acelaşi timp, f
i
folosită ca exemplu de manevră politică menită a justifica cererea guvernului ca
alte
sacrificii să fie solicitate civililor. Discutabil, aceasta conduce la pierderea
distincŃiei
morale dintre civili şi militari, aceştia din urmă fiind consideraŃi Ńinte milit
are
legitime şi permite exercitarea atacurilor asupra civililor. Exemplele ar includ
e
bombardarea oraşelor fără discriminare. În ultima vreme, a devenit un obicei a
denumi pierderile civililor drept pagube colaterale chiar dacă sacrificiul lor e
ra destul
de predictibil. De fapt, în timpul ultimului secol, victimele în rândul civililo
r au
crescut comparativ cu ale militarilor în teatrele de operaŃii.
Conform unor păreri, serviciul militar obligatoriu lipseşte economia de o
importantă forŃă de muncă acŃionând în detrimentul productivităŃii; la aceasta s
e
adaugă costurile pregătirii militarilor în termen şi, în unele Ńări, chiar remun
erarea.
Având în vedere că, de multe ori, pericolul unui război este foarte îndepărtat ş
i luând
în considerare costurile ridicate pentru funcŃionarea sistemului conscripŃiei, s
e poate
afirma că această modalitate de apărare a securităŃii este ineficientă.
Capacitatea de muncă a militarilor în termen este, în mod efectiv, irosită. ForŃ
a
de muncă impusă este extrem de ineficientă iar militarii pierd, astfel, şi valoa
rea
muncii plătite liber-alese. Impactul este puternic în special în situaŃii de con
flict când
specialişti civili sunt forŃaŃi să lupte ca soldaŃi amatori. Nu este vorba numai
că
efortul de muncă al militarilor în termen este irosit şi că se reduce productivi
tatea,
însă specialiştii deveniŃi militari în termen sunt dificil de înlocuit pe piaŃa
de muncă
civilă. Orice soldat înrolat în armată este scos de pe piaŃa de muncă şi elimina
t de la a
contribui la bugetul care, de altfel, finanŃează armata. Aceasta nu reprezintă o
85
problemă pentru un stat bazat pe economia agrară sau preindustrializată unde
nivelul educaŃiei este scăzut şi unde un muncitor este uşor de înlocuit cu altul
. Totuşi,
acest aspect este extrem de problematic într-o societate post industrializată un
de
nivelul de educaŃie este ridicat şi unde forŃa de muncă este extrem de specializ
ată iar
înlocuirea unui specialist pentru a fi recrutat este dificil de realizat. Consec
inŃe
nedorite pe plan economic apar şi dacă un specialist recrutat ca soldat amator e
ste
ucis sau mutilat pe viaŃă. Capacitatea sa de muncă şi productivitatea sunt, astf
el, în
mod irevocabil pierdute.
Alt argument priveşte serviciul militar obligatoriu ca o unealtă la îndemâna
dictaturilor de a controla şi reeduca populaŃia. Mai ales de când armata este, î
n mod
tradiŃional, bazată pe actul de comandă şi executare a ordinelor, comparativ cu
sistemul democratic, se poate concluziona faptul că recrutarea este, de departe,
o
unealtă eficientă pentru a inocula obedienŃa şi conformarea necondiŃionată în
societate în loc să se confere acesteia oportunitatea controlului democratic asu
pra
armatei.
În susŃinerea acestui argument este şi faptul că Germania nazistă a înlocuit
armata profesionistă în 1934 cu cea bazată pe serviciul militar obligatoriu. De
asemenea, toate dictaturile contemporane dispun de un serviciu militar obligator
iu
(Siria, Coreea de Nord, Irakul în perioada Saddam Hussein). În principiu, dictat
urile
militare s-au bazat pe înrolarea tuturor adolescenŃilor de sex masculin. Dictatu
rile
militare anterioare din Turcia, Grecia, Spania, Chile, Argentina, Brazilia, Indo
nezia şi
Libia au menŃinut sistemul recrutării de-a lungul dominaŃiei lor, asemănător
procedând şi fostele dictaturi comuniste.
După ce am abordat şi analizat, din punct de vedere teoretic, avantaje dar şi
carenŃe sau lacune ale sistemului de recrutare obligatorie în forŃele destinate
apărării,
vom prezenta succint aspecte referitoare la situaŃia conscripŃiei şi, la modul c
oncret,
unii factori care concură, în ziua de astăzi, la menŃinerea sau schimbarea acest
ui
sistem în Europa.
Guvernul francez a anunŃat suspendarea procesului de recrutare militară
obligatorie în anul 200118. Decizia a sosit la aproape 200 de ani după ce regimu
l
revoluŃionar introdusese ideea că toŃi bărbaŃii trebuie să-şi servească Ńara în
armată.
Principiul unei armate de masă, bazat pe recrutarea obligatorie s-a răspândit cu
rapiditate pe întregul continent şi a devenit forma standard de organizare milit
ară, nu
doar în Europa, ci şi în SUA. De la sfârşitul Războiului Rece, însă, majoritatea
Ńărilor
europene a început să ia în considerare sau unele au decis deja să suspende recr
utarea
obligatorie şi să se bazeze numai pe o armată de voluntari.
Doar câteva guverne menŃin încă sistemul recrutării obligatorii. Deşi fiecare
Ńară şi-a bazat decizia pe propriile motive, se pare că există câteva cauze majo
re, atât
pentru continuarea cât şi pentru suspendarea conscripŃiei. Prăbuşirea Uniunii
Sovietice şi sfârşitul Războiului Rece au adus o multitudine de schimbări
geostrategice. Dintr-o dată, armatele imense obŃinute în urma recrutării obligat
orii
păreau demodate şi inutile. Au avut loc, astfel, multe transformări la nivel mil
itar. Un
18 Art. 20 şi 34 din ConstituŃia FranŃei prevăd că: Guvernul dispune de administ
raŃie şi de forŃă
armată ... Legea determină principiile fundamentale ale organizării generale a a
părării naŃionale.
86
factor important este, cu siguranŃă, statutul de membru al NATO. Ideea unui
război de tip clasic a dispărut. Mai mult, sfârşitul Războiului Rece a adus după
sine o
nouă concepŃie asupra securităŃii, odată cu abandonarea ideii de apărare teritor
ială şi
reorientare către misiunile de menŃinere a păcii şi de luptă împotriva terorismu
lui.
În plus, cooperarea între membrii NATO presupune un anumit standard de
pregătire a soldaŃilor. Aceste aspecte, alături de tehnologia avansată şi de sis
temele
moderne de informatică, necesită un nivel ridicat al antrenamentului soldaŃilor.
Aceştia trebuie să aibă acum şi talente paşnice, cum ar fi cunoaşterea de limbi
străine,
tehnici de diplomaŃie şi capacitatea de a se adapta în medii noi.
În acelaşi timp, un factor al suspendării recrutării obligatorii este constituit
de
schimbările ce au avut loc la nivel social. Cu toate acestea, în pofida faptului
că cele
mai multe Ńări europene au suspendat recrutarea obligatorie şi au înlocuit-o cu
forŃele
voluntare, unele Ńări au păstrat vechiul sistem. Geografia şi geopolitica par să
fie
factorul principal ce a determinat în aceste cazuri menŃinerea recrutării obliga
torii.
În timp ce Ńările din Europa occidentală fac parte din NATO de o vreme
îndelungată şi s-au adaptat la modelul organizaŃional şi strategic al AlianŃei,
gândirea
militară a statelor din blocul estic – cum ar fi Polonia19 sau Ucraina – se baze
ază, în
continuare, pe aspecte clasice precum războiul, suveranitatea sau apărarea terit
orială,
chiar dacă deŃin deja sau aspiră la statutul de Ńări membre ale NATO. Apropierea
sau
existenŃa unei graniŃe cu Rusia constituie un alt argument în favoarea recrutări
i
obligatorii – cum este cazul Estoniei sau Lituaniei.
Conflictele nerezolvate sau tensiunile dintre Ńările vecine (precum cele dintre
Turcia20 şi Grecia sau dintre Azerbaidjan şi Armenia) sunt şi ele luate în consi
derare
atunci când se hotărăşte menŃinerea procesului de recrutare obligatorie. Cele
menŃionate mai sus se aplică şi în cazul Finlandei care încă se simte ameninŃată
de
vecinătatea cu Rusia în timp ce celelalte Ńări scandinave (Suedia şi Danemarca21
) se
îndreaptă deja spre armate voluntare şi renunŃarea la conscripŃie. În special în
Suedia,
care şi-a crescut numărul de prezenŃe a trupelor peste hotare şi care chiar a lu
at
conducerea unui grup de luptă al Uniunii Europene, semnalele sunt evidente pentr
u o
schimbare de la apărarea clasică la folosirea forŃelor în intervenŃiile moderne.
De
asemenea, în Danemarca soldaŃii provin, în prezent, mai mult din rândul voluntar
ilor
decât al militarilor în termen. Cu toate acestea, în eventualitatea că nu toate
funcŃiile
pot fi încadrate, încă se mai practică un fel de loterie între cei încorporabili
menită să
asigure militarii în termen necesari.
19 Art. 85 din ConstituŃia Poloniei prevede că:
(1) Apărarea patriei este obligatorie pentru toŃi cetăŃenii polonezi.
(2) Serviciul alternativ va fi reglementat prin lege.
(3) Orice cetăŃean ale cărui convingeri religioase sau principii morale nu-i per
mit să
îndeplinească serviciul militar poate fi obligat să îndeplinească serviciul alte
rnativ conform
principiilor stabilite de lege.
20 Art. 72 din ConstituŃia Turciei prevede că: Serviciul naŃional este un drept
şi o obligaŃie pentru
toŃi cetăŃenii. Modul în care acesta va fi îndeplinit sau considerat ca îndeplin
it în cadrul forŃelor
armate sau în serviciul public va fi stabilit prin lege.
21 SecŃiunea 81 din ConstituŃia Danemarcei prevede că: Fiecare persoană de sex m
asculin, capabilă
să poarte arme, va fi răspunzătoare să contribuie la apărarea Ńării în condiŃiil
e stabilite de lege.
87
Norvegienii servesc patria, în mod obligatoriu, în armată, între 6 şi 12
luni. Numai 2-3% dintre ei optează pentru serviciul civil, pe motive medicale sa
u
ideologice. Norvegia susŃine că singurul mod fezabil în care reuşeşte să încadre
ze
garda NaŃională care este postată pe întreg teritoriul Norvegiei este conscripŃi
a. În
Norvegia nu este agreată sugestia potrivit căreia militarii în termen sunt mai s
lab
pregătiŃi decât partenerii lor profesionişti. „SoldaŃii norvegieni execută misiu
nile
foarte bine în sistemul NATO dacă luăm în considerare activitatea pe care au pre
stato
în forŃele de menŃinere a păcii” a declarat, în 2001, pentru BBC News Online,
comandorul Per Hoiby din Statul Major Norvegian.
În ceea ce priveşte conscripŃia în Germania şi Austria, aici un rol important îl
au motivele istorice. După Al Doilea Război Mondial, ambelor Ńări le-a fost inte
rzis
de către forŃele aliate să posede forŃe armate. Numai ulterior, Germania în 1950
,
Republica Democratică Germania în 1962 şi Austria în 1955 şi-au înfiinŃat din no
u
forŃe pentru apărare bazate pe conscripŃie. Trăind în umbra moştenirii lăsate de
cel
de-Al Doilea Război Mondial, Germania accentuează pe faptul că trebuie să aibă o
armată populară ca o măsură de siguranŃă împotriva ameninŃărilor la adresa naŃiu
nii.
Doctorul Ingo Peters, profesor asociat la Freie Universitaet Berlin, spune:
„ConscripŃia a fost introdusă pentru a crea un mecanism care să garanteze că arm
ata
are rădăcini adânci în societate”22. Deşi astăzi conscripŃia în Germania este ex
trem de
contestată, există preocupări pentru menŃinerea ei pe motiv că, dacă aceasta ar
fi
suspendată, ar trebui să se renunŃe şi la serviciul alternativ în serviciul comu
nităŃii
(Zivildienst). Zivildienst, care are o contribuŃie remarcabilă la sistemul de să
nătate
publică, ar trebui, dacă conscripŃia ar fi abolită, să-şi înlocuiască forŃa de m
uncă,
procurată ieftin prin serviciul alternativ, cu o forŃă de muncă profesionistă mu
lt mai
scumpă. Aproximativ 124.000 de tineri germani întreprind muncă socială în spital
e şi
în căminele pentru bătrâni, în fiecare an, în condiŃiile în care 30% dintre tine
ri
optează pentru serviciul nonmilitar. Oricum, pentru a face faŃă cu succes misiun
ilor
ce-i revin, Germania, ca un partener de alianŃă pe care te poŃi baza, deŃine un
număr
de unităŃi cu grad înalt de instruire conŃinând un procentaj mare de profesioniş
ti, în
timp ce militarilor în termen li se oferă funcŃii mai puŃin solicitante. Pentru
Austria
hotărârea de a menŃine neutralitatea militară este principalul motiv pentru a su
sŃine
sistemul conscripŃiei. Oricum, datorită faptului că Austria participă din ce în
ce mai
mult la misiuni peste hotare, în felul acesta mărindu-şi contingentul de volunta
ri şi, în
acelaşi timp, reducând durata serviciului militar, suspendarea conscripŃiei pare
să fie
numai o chestiune de timp.
La fel, obligată de dreptul internaŃional să menŃină neutralitatea armată este ş
i
ElveŃia23. În această situaŃie, înfiinŃarea unei armate bazată pe voluntariat în
ElveŃia,
22 Catherine Miller, BBC News Online, The Death of Conscription, 29 iunie 2001.
23 Art. 59: „(1) Fiecare bărbat din ElveŃia trebuie să îndeplinească serviciul m
ilitar. Legea va
prevedea organizarea serviciului alternativ.
(2) Pentru femeile din ElveŃia, serviciul militar est voluntar.
(3) BărbaŃii din ElveŃia, pentru care nu se impune nici serviciul militar nici s
erviciul alternativ,
datorează o taxă. Nivelul taxei este stabilit de către FederaŃie şi este valorif
icată şi colectată de
Cantoane.
(4) FederaŃia va legifera o compensaŃie echitabilă pentru pierderea de venit.
88
nu pare o opŃiune viabilă. În cazul ElveŃiei se afirmă că pentru o recrutare cu
succes a voluntarilor ar fi nevoie ca soldaŃii profesionişti să se bucure de un
înalt
prestigiu şi, de asemenea, să existe o rată înaltă a şomajului. Aceste condiŃii
nu sunt
îndeplinite în respectiva Ńară.
Prin urmare, avându-se în vedere aceste aspecte, se conturează o anumită
certitudine că în viitor nu va mai exista recrutare obligatorie în Europa. Tendi
nŃa
generală pare a fi clară. În timpul Războiului Rece, fiecare Ńară îşi proteja
independenŃa şi integritatea teritorială cu o armată mare, bazată pe recrutarea
obligatorie. Pe de altă parte, după sfârşitul Războiului Rece, a avut loc un fen
omen
similar cu cel al economiei de piaŃă: forŃa manuală de muncă, reprezentată de un
număr mare de personal, a fost înlocuită de tehnologie specializată. Astfel, arm
ata a
devenit o întreprindere ai cărei membri sunt mai înzestraŃi şi mai bine pregătiŃ
i, însă
mai puŃini. ProtecŃia garantată de NATO a înlăturat necesitatea unor armate prop
rii
mari, bazate pe recrutarea obligatorie. În acelaşi timp, statele care încă menŃi
n
conscripŃia ezită să schimbe acest sistem deoarece trecerea la o armată bazată p
e
voluntariat este asociată cu costuri mai mari.
Aliniindu-se trendului occidental şi luând modelul juridic al unor Ńări precum
Spania24, România a suspendat pe timp de pace serviciul militar obligatoriu după
ce
factorii de decizie împreună cu societatea au pus în balanŃă beneficiile şi defi
cienŃele
serviciului militar pe bază de voluntariat, consecinŃele adoptării lui în domeni
ile
social, politic, juridic etc.
În România, suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu a
devenit posibilă, din punct de vedere juridic, în anul 2003, în urma revizuirii
ConstituŃiei. Până la intrarea în vigoare a Legii fundamentale revizuite, Consti
tuŃia în
vigoare din anul 1991 prevedea că „serviciul militar este obligatoriu pentru băr
baŃii
cetăŃeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepŃia cazurilor pre
văzute
de lege.”
În prezent, în ConstituŃia României se stipulează dreptul şi obligaŃia cetăŃenil
or
să apere România şi faptul că îndeplinirea îndatoririlor militare se face în con
diŃiile
stabilite prin lege organică. De asemenea, se prevede că cetăŃenii pot fi încorp
oraŃi de
la vârsta de 20 şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepŃia voluntarilor, în con
diŃiile
legii organice. De remarcat că legiuitorul, în legea fundamentală, nu face disti
ncŃie
între sexe atunci când vorbeşte despre posibilitatea încorporării. ObligaŃia mil
itară
(5) Aceia care îndeplinesc serviciul militar sau alternativ şi prin aceasta sănă
tatea le este afectată
sau îşi pierd viaŃa, au dreptul pentru ei sau pentru rudele lor la un sprijin ad
ecvat din partea
FederaŃiei.”
24 Art. 30 al ConstituŃiei în Spania prevede că:
(1) CetăŃenii au dreptul şi obligaŃia de a apăra Spania.
(2) Legea stabileşte obligaŃiile militare ale spaniolilor şi reglementează, cu g
aranŃiile necesare,
obiecŃia de conştiinŃă, ca şi celelalte cauze de scutire a serviciului militar o
bligatoriu, putând
impune, în acest caz o prestaŃie socială în locul acestuia.
Prin Decretul Regal nr. 247/2001 serviciul militar obligatoriu a fost suspendat.
Imediat după
suspendarea serviciului militar obligatoriu, Spania a întâmpinat uriaşe dificult
ăŃi în recrutarea
militarilor voluntari. Ea a lansat o masivă campanie în America de Sud, trimiŃân
d zeci de mii de
scrisori la descendenŃii celor care au migrat acolo din Spania. În iunie 2001, p
rimii 300 de recruŃi
au sosit în Spania, mulŃi dintre ei călcând pentru prima oară în Europa.
89
care cade numai în sarcina bărbaŃilor este stabilită prin legea organică adoptat
ă
pentru punerea în executare a cerinŃelor ConstituŃiei.
În aceste condiŃii a fost adoptată, în anul 2005, Legea privind suspendarea pe
timp de pace a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar
pe bază de
voluntariat. Aceasta prevede că „pe durata stării de război, a stării de mobiliz
are,
precum şi pe timpul stării de asediu, executarea serviciului militar devine obli
gatorie,
în condiŃiile legii”.
Astfel, Legea privind pregătirea populaŃiei pentru apărare, adoptată în anul
2006, după ce reiterează situaŃiile când serviciul militar devine obligatoriu, d
ispune
că, pentru îndeplinirea serviciului militar în termen, centrele militare efectue
ază, în
perioadele stabilite de Statul Major General, recrutarea-încorporarea cetăŃenilo
r
încorporabili, perioada când se efectuează acest proces urmând a fi anunŃată pri
n
mijloacele de informare în masă. De asemenea, legiuitorul prevede ca, pe baza
propunerilor înaintate de centrul militar, prefectul să emită un ordin de asigur
are a
activităŃilor de recrutare-încorporare care este obligatoriu pentru autorităŃile
administraŃiei publice locale, structurile cu atribuŃii specifice ale Ministerul
ui
AdministraŃiei şi Internelor, direcŃiile de sănătate publică şi inspectoratele ş
colare. Se
dispune, totodată, faptul că subiectele încorporării sunt cetăŃenii români, bărb
aŃi, care
au împlinit vârsta de 20 de ani dar care nu sunt mai în vârstă de 35 de ani.
Legea mai prevede că cetăŃenii pot fi încorporaŃi, la cerere, şi imediat după
împlinirea vârstei de 18 ani. O altă prevedere interesantă, pe care o vom coment
a mai
târziu, este cea potrivit căreia „tinerii care, din diferite motive, nu au primi
t ordin de
chemare sunt obligaŃi să se prezinte la centrele militare pe a căror rază terito
rială îşi
au domiciliul ori reşedinŃa, în termen de 2 luni de la împlinirea vârstei de 20
de ani”.
Din analiza dispoziŃiilor legale în vigoare, în acest domeniu, precum şi în urma
studierii celor prezentate de mass-media în perioada premergătoare suspendării
serviciului militar obligatoriu, rezultă, cu certitudine, faptul că atât societa
tea civilă
cât şi factorii de decizie de la conducerea statului român, în urma dezbaterilor
publice
în care s-au folosit argumente sociale, economice, politice, militare şi chiar j
uridice,
au ajuns la concluzia că sistemul bazat numai pe voluntariat în armată25, pe tim
p de
pace, este de preferat şi, ca atare, trebuie implementat.
Ceea ce nu este la fel de clar este dacă într-adevăr s-a concluzionat pe baza
unor argumente solide, care să privească în mod concret specificul Ńării noastre
, şi a
unor eventuale simulări ca, pe timpul stării de asediu, al stării de mobilizare
sau al
stării de război, serviciul militar să redevină obligatoriu. Ne punem această în
trebare
întrucât, după suspendarea serviciului militar obligatoriu, nu s-a întreprins ni
mic
serios pentru reglementarea modului cum acest serviciu va fi reinstituit atunci
când
este cazul.
Se pare că actuala poziŃie a României în actuala geopolitică nu convinge pe
nimeni, nici măcar pe factorii de decizie din armată, despre utilitatea unui sis
tem bine
pus la punct şi bine reglementat de reinstituire a conscripŃiei. SupoziŃia noast
ră este
că această formulă a fost adoptată prin copiere a modelului agreat de alte state
din
25 Nu ne propunem să analizăm oportunitatea şi consecinŃele renunŃării la servic
iul militar
obligatoriu în alte sectoare ale sistemului de apărare şi securitate naŃională.
90
occident, conscripŃia fiind păstrată dintr-un aşa-zis bun simŃ, ca o ultimă
rezervă pentru cazuri nu numai ieşite total din comun dar şi pe care lumea le
consideră total neverosimile. Este posibil ca factorii de decizie să nu fi dorit
să cedeze
total şi definitiv un drept foarte important din apanajul statului, deşi nu se ş
tie cum
acesta va fi folosit.
Facem aceste afirmaŃii având în vedere următoarele fapte:
- în prezent, pe timp de pace, potrivit legii, singura obligaŃie militară a
cetăŃenilor români, bărbaŃi, este aceea ca, la împlinirea vârstei de 18 ani, ace
ştia să se
prezinte la centrele militare numai pentru luarea în evidenŃa militară, selecŃio
nare,
stabilirea aptitudinilor şi a opŃiunilor privind modul de îndeplinire a îndatori
rilor
militare, pe timpul stării de asediu, a stării de mobilizare sau a stării de răz
boi26.
Recent, structura de specialitate în acest domeniu a armatei propune abrogarea a
cestei
prevederi legale;
- dacă, potrivit legii, se cunoaşte că recrutarea-încorporarea tinerilor în cazu
l
declarării stărilor de mobilizare sau de război se face de către centrele milita
re, în
schimb nu există niciun fel de reglementare de niciun nivel şi nici măcar un pro
iect
de act normativ sau vreo concepŃie aprobată care să facă menŃiune despre locul ş
i
modul în care militarii în termen se vor instrui;
- nu este cunoscut nici modul cum vor fi utilizaŃi aceşti militari în termen
pentru completarea resurselor umane la mobilizare sau la război. Nu există
reglementări şi nici proiecte sau concepŃii în acest domeniu. Nu există nici cea
mai
vagă idee despre specialităŃile militare în care militarii în termen vor fi folo
siŃi,
tipurile de funcŃii în care vor fi încadraŃi sau tipurile de acŃiuni ori misiuni
pe care le
vor desfăşura. Totodată, nu se cunoaşte dacă armata va apela imediat ce se reins
tituie
obligativitatea serviciului militar la încadrarea unor funcŃii cu militari în te
rmen sau
vor avea prioritate, aşa cum ar fi de bănuit, rezerviştii voluntari. Pentru a fa
ce
speculaŃii referitoare la posibilităŃile de folosire a tinerilor obligaŃi de leg
e să-şi
satisfacă îndatoririle militare faŃă de patrie, există un singur indiciu deocamd
ată,
furnizat de lege: tinerii încorporabili fac parte din rezerva generală;
- nu s-a stabilit în mod ştiinŃific dacă avem nevoie de persoane care să execute
serviciul alternativ deşi empiric bănuim că acest serviciu poate avea o contribu
Ńie
majoră pe timpul stărilor respective în diferite domenii de activitate, ca de ex
emplu
asistenŃa medicală, şi nu există niciun fel de reglementări privind modalitatea
de
executare a acestui serviciu. Avem în vedere şi faptul că serviciul alternativ n
u poate
exista fără a fi reinstituit serviciul militar obligatoriu.
În continuare vom aborda şi încerca să analizăm primul dintre aspectele
semnalate şi anume faptul că singura prevedere care menŃionează obligaŃiile mili
tare
ale tinerilor, cetăŃeni români pe timp de pace este propusă pentru abrogare.
Argumentele care s-au vehiculat pentru a justifica acest demers sunt de natură
juridică chiar dacă nu provin de la structura specializată a ministerului în ana
lize
juridice. Pe scurt, în descrierea situaŃiei actuale, se afirmă că bărbaŃii, cetă
Ńeni români,
au încă obligaŃii militare pe timp de pace ceea ce contravine principiului
26 Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar
obligatoriu şi
trecerea le serviciul militar pe bază de voluntariat, art. 4.
91
voluntariatului, exprimat în art. 1 din Legea nr. 395/2005 potrivit căreia
„cetăŃenii români, bărbaŃi şi femei, care îndeplinesc condiŃiile prevăzute de le
gislaŃia
în vigoare, pot efectua, pe bază de voluntariat, orice formă a serviciului milit
ar, fără
discriminare”. Se mai menŃionează şi faptul că Legea nr. 46/1996 privind pregăti
rea
populaŃiei pentru apărare a fost abrogată. Chiar dacă descrierea situaŃiei este
făcută
din punct de vedere juridic foarte stângaci, ca să folosim un eufemism, totuşi
schimbările preconizate sunt exprimate tranşant, scoŃând în relief faptul că cei
care leau
propus sunt conştienŃi de efectul pe care îl va avea proiectul de lege şi anume:
eliminarea obligativităŃii prezentării cetăŃenilor la centrele militare şi stabi
lirea altor
metode de luare în evidenŃă militară a cetăŃenilor încorporabili” şi „eliminarea
unei
prevederi a legii care a devenit caducă prin abrogarea legii la care face referi
re.”.
Proiectul nu propune, însă, nicio altă formă de luare în evidenŃă a cetăŃenilor
încorporabili.
Comentariul pe care îl vom face, referitor la argumentaŃia necesităŃii abrogării
prevederilor legale care încă mai stipulează o obligaŃie în sarcina cetăŃenilor
încorporabili, începe, evident, cu faptul că actualele prevederi nu numai că nu
vin în
contradicŃie cu art. 1 din Legea nr. 395/2005 care, chipurile, ar prevedea princ
ipiul
voluntariatului în serviciul militar, dar nu contravin niciunei alte prevederi l
egale. De
fapt, oricine citeşte art. 1 ajunge la concluzia că legiuitorul a instituit o no
rmă
permisivă şi nu imperativă, referitoare la accesul la cariera militară a oricăru
i cetăŃean
român, fără discriminare, dacă îndeplineşte condiŃiile prevăzute de legislaŃia î
n
vigoare. Dacă vrem să dăm dovadă de scrupulozitate, putem afirma că, de fapt, ac
est
articol stabileşte principiul înlăturării unei discriminări pe bază de sex şi nu
al
voluntariatului.
De fapt, principiul voluntariatului este promovat de art. 2 al acestei legi, car
e
prin alin. (1), dispune că „începând cu data de 1 ianuarie 2007, executarea serv
iciului
obligatoriu, în calitate de militar în termen şi militar cu termen redus, se sus
pendă.”
Ceea ce este de observat este faptul că legiuitorul a înŃeles să suspende
efectuarea serviciului şi nu anumite operaŃiuni de luare în evidenŃă, selecŃiona
re,
stabilire a aptitudinilor şi a opŃiunilor privind modul de îndeplinire a îndator
irilor
militare, atunci când va fi nevoie, adică pe timpul stării de război, al stării
de
mobilizare sau al stării de asediu. Probabil că, pentru autori, motivaŃia a fost
mai
puŃin importantă, ceea ce merita adevărata consideraŃie fiind efectul reglementă
rii.
Este posibil ca, de fapt, argumente de tip economic să stea la baza acestei iniŃ
iative.
Bănuim că, în impetuozitatea cu care se înfăptuieşte reforma armatei, aceasta
cuprinzând şi reducerea numărului de personal în special de ofiŃeri şi salariaŃi
civili,
s-a considerat că, şi prin înlăturarea obligaŃiilor militare despre care vorbeam
mai sus,
se poate renunŃa la câteva posturi care erau dedicate acestor operaŃiuni de Ńine
rea
evidenŃei, selectare etc. Pe de altă parte, nu este de neglijat nici aspectul fi
nanciar al
aplicării acestei măsuri care determină nişte economii imediate în bugetul
administraŃiei centrale sau locale, după caz. Avem în vedere faptul că nu se vor
mai
plăti salariile celor care aveau sarcini de această natură la centrele militare,
nu se vor
mai face cheltuieli pentru vizita medicală, investigarea psihologică şi nici pen
tru
transportul celor în cauză.
92
BineînŃeles că dorim cu toŃii să aflăm răspunsul la ceea ce semnalam
mai devreme şi anume cu ce înlocuim evidenŃa militară a tinerilor încorporabili
pe
care, încă o dată, subliniem că va trebui să îi chemăm să satisfacă stagiul mili
tar în
momente de răscruce pentru istoria României, în situaŃii deosebit de grave care
pun în
pericol valorile pentru care armata există pentru a le proteja. Singurul răspuns
primit
şi, de altfel, singurul la îndemână este că centrele militare se vor baza în ase
menea
situaŃii pe evidenŃa populaŃiei care este în sarcina altor organe ale administra
Ńiei cu
care se presupune că armata va colabora fructuos în această privinŃă.
Această alternativă este combătută cu vehemenŃă de unii specialişti în domeniu,
care, din păcate nu au reuşit să îşi impună punctul de vedere. Ei spun, şi autor
ul
acestei lucrări le dă dreptate, că evidenŃa populaŃiei nu este acelaşi lucru cu
evidenŃa
militară şi, în cazul în care ne vom baza pe ea, riscăm să avem surprize neplăcu
te pe
care nu ni le putem permite, dat fiind faptul că miza bunei desfăşurări a tuturo
r
activităŃilor statului pe timpul stărilor de mobilizare şi de război este însăşi
existenŃa
României.
ExperienŃa provenită din desfăşurarea unor exerciŃii în domeniune-a pus în faŃa
unor realităŃi crude conform cărora se emit ordine de chemare pentru cetăŃeni
decedaŃi, inapŃi pentru serviciul militar, care se află în străinătate ori sunt
în alte
situaŃii care nu le permit, conform legii, să execute serviciul militar. CetăŃen
ilor
încorporabili care totuşi se vor prezenta la centrele militare nu li se vor cuno
aşte din
timp aptitudinile şi opŃiunile pentru repartizarea în anumite arme sau specialit
ăŃi
militare şi nici nu li se vor putea pregăti din timp posibilităŃi de încorporare
rapidă.
Cea mai mare surpriză pe care o putem anticipa acum este ca unii dintre cei în
cauză să declare, la data prezentării pentru încorporare, că nu doresc să satisf
acă
serviciul militar obligatoriu din motive de conştiinŃă şi că optează pentru sati
sfacerea
serviciului alternativ. Acest aspect este deosebit de interesant şi, totodată, i
nedit în
România şi va fi abordat şi analizat într-o altă lucrare.
O concluzie preliminară, înainte de a avea alte comentarii la modul cum va fi
organizată şi se va desfăşura operaŃia de recrutare-încorprare, este că, în opin
ia
noastră, nimeni nu crede cu seriozitate că vom ajunge la un asemenea eveniment ş
i că
umbrela NATO este suficient de trainică pentru a ne feri de nevoia de a declara
starea
de mobilizare sau starea de război.
Făceam mai devreme afirmaŃia că există incertitudini semnificative despre
locul şi modul în care militarii în termen se vor instrui şi îşi vor desfăşura a
ctivitatea
ca apărători ai patriei. Pentru a lua o decizie corectă în această privinŃă, tre
buie să ne
gândim, între altele, la posibilitatea asigurării cazării celor încorporaŃi, a h
rănirii lor,
precum şi a echipării adecvate, la existenŃa armamentului cu care aceştia să fie
dotaŃi
şi, de asemenea, la aparatura şi tehnica de luptă pe care aceştia se vor instrui
şi o vor
deservi în executarea misiunilor de luptă, în funcŃie de armele şi specialităŃil
e militare
în care au fost distribuiŃi. Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere şi fa
ptul că
este indicat să existe unităŃi militare care să asigure elementele menŃionate ma
i sus şi
care să fie încadrate cu instructorii necesari şi personalul administrativ desti
nat bunei
desfăşurări a procesului de instrucŃie şi pregătire pentru luptă.
Ceea ce se poate afirma cu siguranŃă la acest moment este faptul că, în acest
domeniu, nu există, deocamdată, nici reglementări şi nici concepŃii, ci numai id
ei,
93
opinii, pe care vom încerca să le comentăm. O primă idee se referă la locurile
unde viitorii militari în termen îşi vor desfăşura activitatea, cel puŃin în per
ioada
imediat următoare încorporării lor. Acestea vor fi exact unităŃile militare în c
are
execută instruirea şi militarii voluntari care asigură personalul armatei pe tim
p de
pace şi care pot fi destinate pentru acelaşi scop şi militarilor în termen, în f
uncŃie de
specialităŃile militare la care aceştia au fost repartizaŃi.
În mod logic, de la ideea de mai sus, pleacă o alta şi anume că vor fi chemaŃi c
a
militari în termen atâtea persoane câte locuri de instrucŃie la dispoziŃie exist
ă şi nu
mai multe. Conform unei idei asemănătoare dar mai pragmatice, vor fi chemaŃi ca
militari în termen numai acei tineri de care avem nevoie pentru completarea
resurselor umane ale forŃelor destinate apărării.
În ceea ce priveşte prima idee, referitoare la locurile unde militarii în termen
se
pot prezenta şi îşi pot desfăşura activitatea după ce au fost încorporaŃi, nu o
vom
critica fiindcă, în opinia noastră, reprezintă o variantă viabilă, dacă nu singu
ra, în
contextul în care nu se profilează o altă soluŃie din cauză că nu avem reglement
ările
necesare şi nu s-au făcut încă analize referitoare la organizarea şi gestionarea
acŃiunilor întreprinse de armată la încorporare şi după aceasta şi nu ştim dacă
aceste
acŃiuni se pot bucura de sprijin financiar corespunzător. A doua idee, referitoa
re la
încorporarea într-un număr restrâns a tinerilor, este, în schimb, criticabilă şi
deosebit
de vulnerabilă din cel puŃin două puncte de vedere.
Astfel, conform unui punct de vedere, apreciem că, potrivit spiritului
prevederilor Legii nr. 446/2006 privind pregătirea populaŃiei pentru apărare, to
Ńi
cetăŃenii încorporabili ar trebui să satisfacă serviciul militar obligatoriu, pe
timpul
stărilor de asediu, de mobilizare şi de război. Un indiciu în acest sens este şi
faptul că,
potrivit art. 25 alin. (2) din legea sus-menŃionată, „tinerii care, din diferite
motive, nu
au primit ordin de chemare sunt obligaŃi să se prezinte la centrele militare pe
a căror
rază teritorială îşi au domiciliul ori reşedinŃa, în termen de două luni de la î
mplinirea
vârstei de 20 de ani”. Neîndeplinirea acestei obligaŃii constituie, conform art.
80 alin.
(1) lit. b) din aceeaşi lege, cel puŃin contravenŃie. Cu alte cuvinte, chiar dac
ă factorii
organizatori ai încorporării ar dori să selecteze în rândul tinerilor încorporab
ili şi să
cheme sub arme numai pe cei de care armata are nevoie, ceilalŃi, conform voinŃei
legiuitorului, vor fi obligaŃi să vină singuri la centrele militare chiar şi în
absenŃa
ordinelor de chemare.
Dacă acest punct de vedere poate fi combătut, luând în considerare faptul că se
bazează pe o interpretare a prevederilor legale şi că deducŃia se referă la spir
itul legii
şi nu la litera ei, al doilea punct de vedere, care contestă faptul că putem înc
orpora
numai tinerii de care armata are nevoie, este, în opinia noastră, mult mai solid
prin
faptul că invocă încălcarea prevederilor OrdonanŃei Guvernului nr. 137/2000 priv
ind
prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare.
Potrivit respectivei ordonanŃe, „prin discriminare se înŃelege orice deosebire,
excludere, restricŃie sau preferinŃă, pe bază de rasă ..., precum şi orice alt c
riteriu care
are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinŃei sau ex
ercitării,
în condiŃii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale sa
u a
drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultur
al sau
în orice alte domenii ale vieŃii publice”. Ce altceva ar putea să reclame respec
tivii
94
încorporaŃi decât faptul că aceleaşi prevederi legale, în aceeaşi situaŃie, se
aplică în mod diferit unor subiecte care îndeplinesc aceleaşi condiŃii (sunt apt
e pentru
îndeplinirea serviciului militar obligatoriu), generând discriminare. Conform
reglementărilor democratice în vigoare, discriminarea este incriminată iar organ
ele
statului trebuie să vegheze la prevenirea tuturor formelor acesteia. De semnalat
este
că cetăŃenii români apelează, în prezent, din ce în ce mai des, în litigiile lor
cu armata,
la serviciile Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării, pe lângă cel
e ale
instanŃelor de judecată.
În aceste condiŃii, apare cu claritate necesitatea determinată de lege ca
încorporările generate de aplicarea acesteia să vizeze întregul contingent de ce
tăŃeni
români, bărbaŃi, apŃi pentru îndeplinirea serviciului militar, cu vârsta cuprins
ă între 20
şi 35 de ani. La aceştia trebuie adăugaŃi şi eventualii voluntari care au împlin
it vârsta
de 18 ani. Evident, pe măsură ce o concepŃie, privind aceste aspecte semnalate,
se va
contura, prevederile legale pot fi amendate şi puse în acord cu interesele şi ne
voile de
apărare ale statului român, stabilite în mod coerent.
În urma analizei acestor aspecte, rezultă încă o concluzie preliminară.
Încadrarea funcŃiilor vacante din forŃele destinate apărării, precum şi augmenta
rea
acestora se va face folosind ca principală sursă rezerviştii voluntari care vor
poseda
deja ceva mai mult decât minimul de cunoştinŃe şi deprinderi necesare în îndepli
nirea
atribuŃiunilor funcŃionale. Astfel, principalele eforturi în privinŃa proiectări
i unor acte
normative se referă la reglementarea problematicii rezerviştilor voluntari, care
şi ea la
rândul ei este deosebit de delicată întrucât punerea în aplicare a viitoarelor d
ispoziŃii
necesită fonduri a căror sursă nu a fost încă identificată. Bănuim că, abia după
ce
aceste lucruri vor fi rezolvate, specialiştii armatei se vor preocupa mai îndeap
roape de
organizarea şi desfăşurarea serviciului executat de militarii în termen, în situ
aŃiile
menŃionate de lege.
O altă concluzie preliminară scoate în relief faptul că, deşi reinstituirea
obligativităŃii serviciului militar este o consecinŃă directă şi nemijlocită a d
eclarării
sau instituirii, după caz, a stărilor de mobilizare sau război ori de asediu, de
ocamdată,
măsurile de procurare a unor resurse suplimentare pentru completarea forŃelor
destinate apărării pe timpul acestor stări nu sunt relaŃionate câtuşi de puŃin c
u
reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Acest raŃionament conduce la înt
rebarea
dacă acest serviciu aduce vreun beneficiu în condiŃiile în care nu există nici u
n indiciu
despre modul cum statul va profita de pe urma lui. Argumentul infailibil care sp
rijină
această afirmaŃie este faptul că actualele state de organizare pe timp de război
nu
cuprind funcŃii de militari în termen.
Acestea fiind zise, revenim la ideea că, totuşi, pe timpul stărilor de mobilizar
e
şi război, statului ar putea să îi fie benefic serviciul alternativ pe care îl v
or executa
cetăŃenii încorporabili care refuză să execute serviciul militar pe motive de co
nştiinŃă.
Serviciul alternativ, subiect al unei alte lucrări, s-a dovedit deosebit de util
unor state
democratice chiar şi pe timp de pace. MulŃi tineri desfăşoară, în baza reglement
ărilor
privind serviciul alternativ, activităŃi vitale contra unei remuneraŃii mici în
domenii
cum ar fi cel al sănătăŃii, educaŃiei, administraŃiei etc. Dacă şi statul român
are nevoie
de un astfel de serviciu, atunci prima condiŃie este existenŃa serviciului milit
ar
obligatoriu. Deşi se pare că nevoia de serviciu alternativ există, faptul că deo
camdată
95
nu s-a pus problema reglementării acestuia denotă, încă o dată, că nimeni nu
se gândeşte la serviciul militar obligatoriu.
Ca o concluzie generală afirmăm următoarele:
- părerea noastră este că serviciul militar obligatoriu pe timpul stărilor anali
zate
este necesar. Dincolo de argumentele şi opiniile pro şi contra vehiculate, exist
ă în
accepŃiunea noastră un argument suprem bazat pe următorul raŃionament: drepturil
e şi
libertăŃile pe care statul le acordă şi le garantează, într-o democraŃie autenti
că,
cetăŃenilor săi pot exista şi pot fi exercitate numai atât timp cât statul respe
ctiv există.
Atunci când o criză cu adevărat profundă va lovi omenirea şi când una sau mai mu
lte
resurse vitale, ca de exemplu apa, vor fi în cantitate limitată, neîndestulătoar
e sau
când o catastrofă va limita spaŃiul de trăit, omenirea, conform celor demonstrat
e de
istorie, nu va ezita să recurgă la un război devastator cu scopul de a stabili
beneficiarul a ceea ce a mai rămas pe pământ. Deşi scenariul pare fantastic, nim
eni
nu-l poate contrazice şi, în consecinŃă, nimeni nu ar trebui să renunŃe la o res
ursă
importantă pentru apărarea securităŃii naŃionale, aşa cum este conscripŃia;
- deocamdată aparenŃele scot în evidenŃă faptul că nimeni nu este convins că un
asemenea eveniment se va produce şi că marea majoritate, atât a factorilor decid
enŃi
cât şi a cetăŃenilor obişnuiŃi, consideră că umbrela NATO este îndeajuns de soli
dă
pentru a asigura securitatea naŃională;
- pe timpul stării de mobilizare sau război, principala resursă umană pentru
forŃele destinate apărării va fi constituită din rezerviştii voluntari. Reglemen
tarea
regimului acestora, precum şi identificarea resurselor financiare pentru viabili
tatea
sistemului constituie o prioritate care surclasează orice elaborare de concepŃii
referitoare la militarii în termen şi modul de folosire a acestora;
- în aceste condiŃii, trăim o perioadă în care aproape că ne contrazicem singuri
:
pe de o parte, stabilim prin lege că pe timpul stării de mobilizare sau război s
erviciul
militar trebuie să redevină obligatoriu, probabil din cauza unei stringente nece
sităŃi,
iar pe de altă parte, nu ştim şi nu ne-am gândit cum să-l folosim, avem reglemen
tări
vagi în domeniu şi destule argumente că nu vom recurge la această măsură;
- nici serviciul alternativ nu se bucură de o atenŃie sporită. Potrivit legii, a
cesta
va apărea odată cu reinstituirea serviciului militar obligatoriu.
După cum se poate constata, există, deocamdată, deficienŃe majore şi destule
lacune în legislaŃie, în domeniul analizat, un prim motiv fiind acela că nu exis
tă încă
o concepŃie închegată referitoare la managementul conscripŃiei pe timpul stărilo
r de
asediu, de mobilizare sau de război. ConcepŃia respectivă se va lăsa probabil aş
teptată
până după rezolvarea cu succes a instituirii rezervei voluntare asupra căreia, î
n
prezent, se pare că sunt concentrate toate eforturile.
Bibliografie
[1] DERBYSHIRE John, în lucrarea National Review Online, Draft as Needed.
Some Conscription Adjustements, 4 octombrie 2001.
[2] GERBER Robin, The Christian Science Monitor, For a New Kind of Draft,
13 noiembrie 2001.
[3] MILLER Catherine, BBC News Online, The Death of Conscription, 29
iunie 2001.DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului a NaŃiunilor Unite.
96
[4] Legea nr. 30/1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a protocoalelor adiŃionale
la
această convenŃie.
[5] Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europeane revizuite,
adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996.
[6] ConstituŃia Federală a ElveŃiei.
[7] ConstituŃia Republicii Polone.
[8] ConstituŃia Regatului Spaniei.
[9] ConstituŃia Turciei.
[10] Actul ConstituŃional al Regatului Danemarcei.
[11] ConstituŃia Statelor Unite ale Americii.
[12] ConstituŃia Republicii Franceze.
[13] ConstituŃia României 1991.
[14] ConstituŃia României 2003.
[15] Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul DirecŃiei Generale a Serv
iciului
Muncii în perioada 1950-1961.
[16] Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaŃiei pentru apărare.
[17] Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului
militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat.
[18] OrdonanŃa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancŃionarea
tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare.
[19] Manifest împotriva conscripŃiei şi a instruirii militare 1930, semnat
între alŃii de: Jane Addams, Paul Birukoff und Valentin Bulgakoff (secretaries o
f Leo
Tolstoy), John Dewey, Albert Einstain, August Forel, Sigmund Freud, Arvid
Järnefelt, Toyohiko Kagawa, Selma Lagerlöf, Judah Leon Magnes, Thomas Mann,
Ludwig Quidde, Emanuel Rádl, Leonhard Ragaz, Henriette Roland Holst, Romain
Rolland, Bertrand Russell, Upton Sinclair, Rabindranath Tagore, H.G. Wells, Stef
an
Zweig.
[20] Emergencies Act, Canada, 1985.
[21] Civil Contingencies Act, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei d
e
Nord 2004.
[22] Ziarul Adevărul, Un congresman american doreşte serviciul militar
obligatoriu, 21 noiembrie 2006.
97
COMUNICARE ŞI NEGOCIERE ÎN CADRUL CONFLICTELOR
Daniela-Maria IONIŢĂ
As we are experiencing more and more unexpected turns of events in what concerns
conflict
development, we understand the need to manage communication and negotiation skil
ls in order to
have a better control on the outcome of the conflict. It has been proved that di
rect contact between
the parts involved in a conflict helps reach mutually beneficial agreements. How
ever, despite the
fact that negotiations are meant to satisfy all the parts involved, most of the
times there is one actor
which gains more from the process of negotiation than the other(s). Which is the
factor that decides
in the process of negotiation during the development of a conflict?
The focus of this paper is to show how different approaches on negotiation durin
g a conflict
may establish the winning or the loosing side. Moreover, the present paper will
also take a look at
pre-negotiation skills and other elements which might influence the outcome of a
negotiation.
“...though many different pairs of people may say 'the same thing' (linguistical
ly) on different
occasions in conversation, each occasion, as an event, is observably different i
n many aspects
from the others; such differences depend upon people's accents, their past exper
iences, their
present states of mind, the environment, the future consequences of interpreting
the message,
knowledge of each other, and many other factors.
CHERRY, 1977
“Cât de des cuvintele folosite greşit generază gânduri care induc în eroare!
HERBERT SPENCER
Introducere
Deoarece este din ce în ce mai evident că o bună stăpânire a artei comunicării
garantează succesul oricărei acŃiuni pe plan internaŃional, în ziua de astăzi su
ntem
martorii unei continue evoluŃii ale ştiinŃei comunicării. InvestiŃiile fabuloase
pe care
statele puternice le fac în domeniul comunicării demonstrează faptul că astăzi,
comunicarea este una dintre cele mai puternice arme.
Pentru a realiza o analiză curată a efectului strategiilor de comunicare şi
negociere asupra desfăşurării conflictelor, este esenŃial să înŃelegem cum este
definită
comunicarea în mediul academic internaŃional.
DefiniŃii şi modele ale comunicării:
Deoarece există un număr mare de teoreticieni ai ştiinŃei comunicării,
definiŃiile elaborate în cadrul acestei ştiinŃe sunt multiple şi variate. Cu toa
te acestea,
dacă luăm în considerare faptul că obiectul acestei lucrări este comunicarea în
cadrul
conflictului, voi menŃiona definiŃiile direct relaŃionate cu acest subiect.
Astfel, George Gerbner defineşte comunicarea ca “interacŃiunea socială prin
sistemul de simboluri şi mesaje”, în timp ce A. Craig Bird şi Franklin Knower în
Ńeleg
LicenŃiat în ŞtiinŃe Politice, Universitatea din Bucureşti, 2003, Master Secur
itate şi Apărare
NaŃională, Universitatea NaŃională de Apărare Carol I, 2008
98
prin comunicare “realizarea socială în comportamentul simbolic”. În acelaşi
câmp simbolic, Gary Cronkhite consideră că “comunicarea constă în atribuirea unu
i
sens semnelor..., perceperea înŃelesului. Gerald Miller susŃine că, dincolo de t
oate,
“comunicarea îşi focalizează interesul central pe acele situaŃii comportamentale
în
care o sursă transmite un mesaj unui receptor, cu intenŃia manifestă de a-i infl
uenŃa
comportamentele ulterioare.” În continuarea acestuia, Colin Cherry consideră
comunicarea ca o “funcŃie socială..., o distribuŃie a elementelor comportamentul
ui sau
un mod de viaŃă alături de existenŃa unui set de reguli...Comunicarea nu este
răspunsul însuşi, dar este, într-un mod esenŃial, un set de relaŃionări bazate p
e
transmiterea unor stimuli şi evocarea răspunsurilor.”1
Rămînem în cadrul definiŃiilor comunicării şi observăm faptul că un mare
profesor în ştiinŃele comunicării, Raymond Samuel Ross, remarcă faptul că “nu do
ar
că actul de comunicare reprezintă un proces, ci şi că acesta este unul mutual...
.în care
fiecare parte o influenŃează pe cealaltă în fiecare clipă...procesul comunicării
este
întotdeauna schimbător, dinamic şi reciproc.”2 În 1983, Judith Gordon realizează
un
studiu referitor la comportamente în cadrul unui grup şi precizează că “percepŃi
a,
atribuirea, motivaŃia, precum şi personalitatea şi dezvoltarea fiecăruia dintre
comunicatori influenŃează modul în care o persoană receptează informaŃia transmi
să
de către alta.”3
Trecând în revistă numeroasele definiŃii, McQuail, citându-l pe Dance, a
precizat cincisprezece astfel de formulări, în încercarea de a oferi o definiŃie
completivă, fiecare dintre ele punând accentul asupra unui alt aspect sau unei a
lte
componente:
- simboluri, vorbire, limbaj;
- înŃelegerea- receptarea, nu transmiterea mesajelor;
- interacŃiune, relaŃie- schimbul activ şi coorientarea;
- reducerea incertitudinii- ipotetică dorinŃă fundamentală, care duce la
căutarea de informaŃie în scopul adaptării;
- procesul- întreaga secvenŃă a transmiterii;
- transfer, transmitere- mişcare conotativă în spaŃiu şi timp;
- legătură, unire- comunicarea în ipostază de conector, de articulator;
- trăsături comune- amplificarea a ceea ce este împărtăşit sau acceptat de
ambele părŃi;
- canal, purtător, rută- o extensie a transferului, având ca referinŃă principal
ă
calea sau vehiculul (sistem de semne sau tehnologie);
- memorie, stocare- comunicarea duce la acumularea de informaŃie şi putem
să comunicăm cu astfel de depozite informative;
- răspuns discriminatoriu- accentuarea acordării selective de atenŃie şi a
interpretării;
- stimuli- accentuarea caracterului mesajului în cauză, a răspunsului sau a
reacŃiei;
1 DefiniŃii regăsite în Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. P
olirom, 2008, p.
16.
2 Razmond Samuel ROSS, Speech Communication, New Jersey, Prentice-Hall, p.9.
3 Judith GORDON, Organizational Behavior, New York, Allyn and Bacon Inc., 1983,
p.223.
99
- intenŃie- accentuează faptul că actele comunicative au un scop;
- momentul şi situaŃia- acordarea de atenŃie contextului actului comunicativ.
- putere- comunicarea văzută ca mijloc de influenŃă”4
În continuarea acestor definiŃii, un instrument extrem de util în înŃelegerea
şi analiză procesului de comunicare este reprezentat de modelele dezvoltate în t
imp
de către cercetători renumiŃi în domeniul comunicării. Cu alte cuvinte, aceste m
odele
demontrează caracterul dinamic al procesului de comunicare.
Un prim model adresat ăn această lucrare aparŃine categoriei modelelor de
transmisie (transmission models) şi a fost dezvoltat de către Claude Shannon şi
Warren Weaver (vezi Figura 1). Acest model subliniază importanŃa în cadrul orică
rui
proces de comunicare a şase factori: sursă, codarea mesajului, mesaj, canal de
transmitere, decodor, receptor. Acest model a fost preluat de-a lungu timpului d
e
către alŃi cercetători şi îmbunătăŃit.
Figura 1. Modelul lui Shannon & Weaver5
Modelul propus de Andersch, Staats şi Bostrom ne oferă o imagine circulară a
comunicării, în cadrul căreia emiŃătorul şi receptorul nu mai sunt separaŃi deoa
rece
există o continuitate în procesul comunicării. De asemenea, în centrul prcesului
,
aceştia introduc mediul şi stimulii, factori ce influenŃează în mod evident proc
esul
comunicării.
David Berlo a propus o nouă abordare a procesului de transmitere a mesajului
dinspre emiŃător către receptor. Acesta observă că sistemul social şi cultura lo
cului în
care are loc actul de comunicare sunt extrem de importante, deoarece acestea
influenŃează modul în care mesajul este decodat.
Figura 2. Modelul lui David Berlo6
4 Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, pag. 17
5 www.cultsock.ndirect.co.uk
6 Idem.
100
Astfel, după Berlo, cu cât sunt mai dezvoltate abilităŃile de comunicare
ale emiŃătorului şi receptorului, cu atât va fi mai uşor de codat sau decodat me
sajul
(vezi Figura 2). După Berlo, există cinci abilităŃi în procesul de comunicare. D
ouă
dintre ele, a vorbi şi a scrie, fac parte din categoria proceselor de codare, al
te două
dintre acestea, a citi şi a asculta, fac parte din categoria decodorului, iar al
cincilea, a
gândi/a analiza, este extrem de important atât în procesul de codificare, cât şi
în cel
de decodificare. În consecinŃă, aceşti factori pot influenŃa procesul de comunic
are
către un deznodământ negativ, deoarece afectează abilitatea noastră de a analiza
intenŃiile şi scopurile noastre, abilitatea noastră de a transmite ceva atunci c
ând
comunicăm, afectează abilitatea noastră de a coda mesaje care exprimă gândurile
noastre. AbilităŃile noastre de comunicare, lejeritatea cu care stăpânim limbaju
l
codificat afectează modul în care codăm în mesaje gândurile pe care dorim să le
exprimăm. De asemenea, deficienŃele noastre de comunicare limitează compoziŃia
ideilor care ne sunt comunicate şi abilitatea noastră de a manipula aceste idei.
Nici o sursă nu comunică numai din poziŃia de agent independent, fără a fi
influenŃată de poziŃia poziŃia sa în sistemul socio-cultural. Oamenii din clase
sociale
diferite comunică în mod diferit.
Un alt model celebru care a influenŃat studiile privind comunicarea este cel al
lui Maletzke, numit modelul comunicării de masă (vezi Figura 3). În cadrul acest
ui
model, Maletzke propune luarea în considerare a unor factori adiŃionali decât pâ
nă
atunci: selectarea şi structurarea conŃinutului, presiunea sau constrângerea ven
ită din
partea mesajului, presiunea sau constrângerea venită din partea mediului, imagin
ea
emiŃătorului despre receptor, imaginea receptorului despre emiŃător, feedback sp
ontan
de la receptor, selecŃia efectuată de către receptor din mediu, efectul, experie
nŃa
conŃinutului, presiunea sau constrângerea venită din mediu, imaginea receptorulu
i
asupra mediului.
Figura 3. Modelul lui Maletzke7
Sintetizând toate aceste teorii, observăm necesitatea de a teoretiza procesul şi
elementele comunicării. ToŃi aceşti teoreticieni ai comunicării au constatat nev
oia din
7 Idem.
101
ce în ce mai acută de a stăpâni procesul comunicării, precum şi tehnica
acestuia pentru a manipula ideile în favoarea celui ce le utilizează. Acest fapt
a fost
observat şi de statele cele mai puternice ale lumii, care investesc sume fabuloa
se în
cercetarea în domeniul comunicării. De asemenea, sunt investite sume fabuloase î
n
strategii de comunicare utilizate în favoarea intereselor acestora.
Strategii de comunicare şi negociere în cadrul conflictelor
După cum există faze ale unui conflict, există de asemenea şi strategii de
comunicare care pot fi dezvoltate în cadrul fiecărei faze. Aşa cum analiza Frede
rick
Forsyth, există şase faze ale unui conflict, dintre care noi vom analiza în prez
enta
lucrare trei dintre acestea.
Prima fază a conflictului, dezacordul, fie acesta real sau pretins (în funcŃie d
e
interesele unei părŃi sau ale alteia). Această fază este caracterizată de analiz
a
intereselor fiecărei părŃi implicate, precum şi a mijloacelor prin care acestea
îşi pot
atinge scopurile.
O a doua fază a unui conflict, confruntarea, este faza în care forŃele implicate
în conflict decid să se înfrunte penru a-şi demontra puterea militară/economică
şi de a
obŃine ceea ce îşi doresc. Această fază este caracterizată de intensificarea ten
siunii
dintre cele două părŃi. De obicei, sunt cazuri în care părŃile implicate în conf
lict
formează coaliŃii pentru a-şi mări şansele de câştig sau pentru a-şi întări pozi
Ńia.
Ultima fază, destinderea, este punctul decisiv în cadrul conflictului deoarece
există două variante: părŃile implicate se destind, ajung la un acord, sau conti
nuă
conflictul într-un mod mult mai violent. Această fază este caracterizată în prin
cipal de
negociere şi mediere.
Există o serie de tactici care sunt utilizate în cadrul unui conflict, dar a căr
or
utilizare Ńine de un număr variat de factori: “stilul/compoziŃia personală, desf
ăşurarea
acŃiunii, influenŃele de putere, obiectivele urmărite, valoarea recompenselor ce
urmează rezolvării conflictelor.”8 De aceea, nu există strategii generale folosi
te cu
succes în cadrul oricărui conlict. Pentru a avea succes, strategiile de comunica
re
trebuie să fie în primul rând adaptate şi adaptabile situaŃiei respective, flexi
bile şi
creative.
Atunci când comunicăm este foarte importantă alegerea stilului. Din punct de
vedere psihologic, pentru a transmite corect un mesaj şi a-l codifica corect şi
uşor de
perceput pentru cealaltă parte, trebuie să Ńinem seama de doi factori: dacă
persoana/partea este preponderent logică sau emotivă, şi dacă este preponderent
afirmativă (extrovertită) sau non-afirmativă (introvertită).
Printre tacticile folosite în cadrul unui conflict, observăm tactica manipulării
prin tehnica ingraŃierii, analizată de Jones şi Wortman. Aceasta fiind “o clasă
de
comportamente strategice ilicite desemnate a influenŃa anumite aspecte bine defi
nite
în ceea ce-l priveşte pe adversar, aspecte privitoare la atractivitatea unor cal
ităŃi
personale.”9 Flatarea este o tactică folosită de către adversar de regulă pentru
a-i
atrage atenŃia celeilalte părŃi de la adevăratele sale intenŃii, sau pentru a as
cunde
8 Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, p. 194.
9 Idem, p. 195.
102
faptul că acesta îi cunoaşte şi slăbiciunile. SimŃindu-se complimentată, cealalt
ă
parte se va considera apreciată şi va scoate din ecuaŃia sa strategică posibilit
atea ca
adversarul să aibă intenŃii ascunse.
În viziunea lui Porter, există însă şi tactici mai subtile, ce presupun “găsirea
unei modalităŃi de a crea confuzie prin introducerea unei ruperi de ritm în temp
oul
adversarului”10(distragerea atenŃiei).
În centrul strategiilor de comunicare se află negocierea, care desemnează un
proces utilizat pentru a obŃine ceea ce cealaltă parte deŃine. În această direcŃ
ie, John
Slocum, Don Hellriegel şi Richard Woodman defineau negocierea ca “procesul în
care două sau mai multe părŃi, având obiective comune şi conflictuale, dezbat
posibilităŃile unui eventual acord.”11 Deoarece negocierea este un concept destu
l de
larg, putem vorbi despre următoarele tipuri de negociere: negocierea distributiv
ă (o
parte pierde, alta câştigă), negocierea integrativă (ambele părŃi au de câştigat
),
structurarea atitudinală, negocierea intraorganizaŃională.12
O definiŃie foarte interesantă şi actuală este dată de Gavin Kennedy, pentru car
e
negocierea este “procesul prin care reuşim să obŃinem ce vrem de la cei care vor
ceva
de la noi.”13
Pentru a pregăti o negociere care să ne asigure rezultatul pe care îl dorim, est
e
necesar să avem în vedere cele patrru faze ale unei negocieri: pregătirea (ambel
e părŃi
pregătesc propunerile, adună informaŃii), dezbaterea (fiecare parte îşi enunŃă c
ererea),
propunerea şi negocierea propriu-zisă.
Pentru a conduce o negociere de succes, există o serie de paşi pe care un
negociator ar trebui să-i urmeze:
- “pregătirea negocierii- stabilirea obiectivelor, evaluarea celeilalte părŃi,
evaluarea punctelor tari şi a celor slabe
În ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor negocierii, J.M. Hiltrop şi S. Udall
delimitează trei categorii de obiective care trebuie avute în vedere: un obiecti
v de
primă linie (cel mai bun rezultat realizabil), un obiectiv de ultimă linie (cel
mai puŃin
bun rezultat), un obiectiv-Ńintă (ceea ce se aşteaptă a se realiza). Pentru a ev
alua
punctele tari şi punctele slabe este utilă o analiza SWOT (strengths, weaknesses
,
opportunities, threats).
- elaborarea unei strategii;
- începerea negocierii;
- clarificarea poziŃiilor (obŃinerea informaŃiilor, testarea argumentelor,
folosirea intervalelor de timp şi a amânărilor);
- negocierea propriu-zisă (obŃinerea concesiilor, depăşirea impasurilor,
încercarea de a obŃine un acord) ;
- încheierea negocierii.
10 Idem, p. 196.
11 John SLOCUM, Don HELLRIEGEL şi Richard WOODMAN, Organizational Behavior, West
Publishing SUA, 1992, p. 478.
12 Idem.
13 Ion-Ovidiu PÂNIŞOARĂ, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008, p. 201.
103
Concluzii
În concluzie, importanŃa dezvoltării unei imagini cât mai complexe asupra
comunicării şi a negocierii este vizibilă în primul rând în cadrul conflictelor
la scară
mică, dar mai ales în cadrul conflictelor internaŃionale. Astăzi, comunicarea ca
pătă un
rol din ce în ce mai important deoarece folosirea corectă a tacticilor de comuni
care şi
negociere poate însemna eşecul sau succesul conflictului. O strategie bine defin
ită de
comunicare trebuie să fie adaptabilă oricărei situaŃii, flexibilă, deoarece una
dintre
trăsăturile fundamentale ale conflictului este incertitudinea, surpriza.
Negocierea este procesul din centrul strategiilor de comunicare, deoarece
urmăreşte atingerea scopurilor prin evitarea conflictului. Un bun negociator reu
şeşte
să îşi atingă scopurile, reuşeşte să identifice punctele tari şi punctele forte
ale
adversarului pentru a le utiliza în favoarea sa şi prevede gradul de compromis l
a care
e dispus să participe partea adversă. Astfel, partea care se bazează pe legile
comunicării poate să îşi asigure succesul în cadrul unui conflict, cu toate că p
orneşte
cu resurse egale sau mai mici.14
Bibliografie
[1] FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucureşti, Nemira, 2004.
[2] FRUJINA, Ion; TESILEANU, Angela, Comunicare, negociere şi rezolvare
de conflicte.
[3] GORDON, Judith, Organizational Behavior, New York, Allyn and Bacon
Inc.
[4] HOGAN, Kevin, Psihologia persuasiunii, Bucureşti, Antet, 1996.
[5] JEANNENEY, Jean-Noel, O istorie a mijloacelor de comunicare, Iaşi, Ed.
Institutul European, 1997.
[6] LE BON, Gustave, Psihologie politică, Bucureşti, Antet.
[7] MARINESCU, Valentina, Comunicare şi putere, Bucureşti, Ed. Niculescu,
2005.
[8] PÂNIŞOARĂ, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Iaşi, Ed. Polirom, 2008.
[9] ROSS, Raymond Samuel, Speech Communication, New Jersey, Prentice-
Hall.
[10] SLOCUM, John; HELLRIEGEL, Don şi WOODMAN, Richard
Organizational Behavior, West Publishing SUA, 1992.
[11] www.cultsock.ndirect.co.uk.
104
IMPORTANŢA ACTULUI DECIZIONAL ÎN REALIZAREA UNUI
MANAGEMENT EFICIENT. MANAGEMENTUL RISCULUI
MihăiŃă NICULESCU-CIOCAN
Decision is an esential moment, because managerial process is centred to elabora
te, to
adopt and to applicate some decision. Efficiency activity of managers depends of
decisions quqality.
The whole activity of the manager can be define with a remove of decisions, to s
pecify with that
efficiency depend to the scientific ground of elaboration.
Profound and efficacious implication of leadership and execution elements establ
ish
operational and profound nature of decision. From this poin of view, elaboration
of decision are be
doing using traditional means, where experience and knowlwdgw of human factor ha
ve a important
role.
Motto:
Decizia reprezintă „forma specifică de angajare a resurselor într-o acŃiune”
(Minzberg, 1996)
Introducere
Prin decizie se înŃelege, hotărârea de a alege varianta optimă în vederea
atingerii obiectivului urmărit. Elementele sistemului decizional sunt: decidentu
l,
mulŃimea variantelor decizionale, mulŃimea criteriilor de decizie, mediul ambien
t şi
mulŃimea consecinŃelor şi obiectivelor urmărite.
Decizia este un act raŃional, de alegere a unei linii de acŃiune, prin care se
urmăreşte realizarea unor obiective, Ńinând cont de resursele disponibile şi con
diŃiile
concrete.
Decizia este momentul esenŃial al managementului, deoarece procesul
managerial se axează pe elaborarea, adoptarea şi aplicarea unor decizii. De cali
tatea
acestor decizii depinde, eficienŃa activităŃii managerilor. Întreaga activitate
a unui
manager poate fi definită ca o înlănŃuire de decizii, cu precizarea că eficacita
tea
acestora depinde de măsura în care elaborarea lor este fundamentată ştiinŃific.
Principalele condiŃii pentru luarea unei decizii sunt: să se determine factorii
care influenŃează alegerea unei anumite soluŃii; să se realizeze una din cel puŃ
in două
variante de acŃiune; să existe unul sau mai multe obiective de atins; să existe
unul sau
mai mulŃi decidenŃi.
În practica organizaŃiilor/instituŃiilor decizia îmbracă două forme: act
decizional şi proces decizional. Decizia ia forma unui act decizional, în sensul
desfăşurării sale într-o perioadă foarte scurtă de timp, de regulă câteva secund
e sau
minute. Actul decizional se referă la situaŃii decizionale de complexitate redus
ă sau
când respectiva situaŃie are un caracter repetitiv. La baza actelor decizionale
se află
experienŃa şi intuiŃia managerilor.
Locotenent colonel doctorand, Serviciul Român de InformaŃii
105
Procesul decizional – delimitări conceptuale
Decizia este un instrument particular de exercitare a managementului. Deciziei,
i s-au atribuit, de-a lungul timpului, mai multe definiŃii. Dintre cele mai
reprezentative, amintim:
• Este alegerea unei direcŃii de acŃiuni (H. Simion, 1960);
• Elaborarea unui număr de strategii alternative şi alegerea uneia dintre ele
(A. Radulescu, 1983);
• O afirmaŃie care denotă angajamentul pe o direcŃie de acŃiune (Power,
2000);
• Rezultatul unor activităŃi conştiente de alegere a unei direcŃii de acŃiune
(F.G. Filip, 2002);
• CunoştinŃe care indică o angajare într-o anumită direcŃie de acŃiune
(Whinston, 1996);
• Alegerea unui plan de acŃiune (Bonczek, 1984);
• Alegerea unei strategii de acŃiune (Fishburn, 1964);
• O alegere conducând la un anume obiectiv (Churchman, 1968);
• Hotărârea luată ca urmare a examinării unei probleme, situaŃii etc.; soluŃia
adoptată (dintre mai multe posibilităŃi) (DEX, 1998).
După H. Simon (1960), un proces decizional cuprinde:
• colectarea informaŃiilor pentru formalizarea problemei decizionale;
• clasificarea problemei decizionale;
• conştientizarea problemei decizionale;
• identificarea alternativelor (proiectarea acestora);
• alegerea principiului evaluării;
• alegerea deciziei;
• implementarea deciziei.
În procesul decizional, situaŃiile decizionale se manifestă în:
• condiŃii de certitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este maximă);
• condiŃii de incertitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este
apreciabilă, spre medie);
• condiŃii de risc (probabilitatea de a realiza obiectivul este redusă).
Un proces de decizie se caracterizează, în principal, prin următoarele elemente:
criteriile de decizie; obiectivul; decidentul; mulŃimea alternativelor; mulŃimea
stărilor
posibile; mulŃimea consecinŃelor; utilitatea aşteptată de decident în baza reali
zării
unei anumite consecinŃe.
Asadar, decizia reprezintă elementul esenŃial al activităŃii manageriale, fiind
cel
mai important instrument specific de exprimare al acesteia. Ea este expresia cea
mai
activă, cea mai dinamică a managementului, prin care acesta îşi exercitp funcŃii
le.
Decizia este un act specific speciei umane. Decizia managerială reprezintă
hotărârea care are urmări nemijlocite asupra acŃiunilor a cel puŃin unei persoan
e.
Orice decizie de conducere presupune existenŃa subiectului conducător (cel
care ia decizia) şi a obiectului condus, între acestea intercalându-se metodele,
tehnicile, principiile, instrumentele specifice conducerii.
106
Decizia reprezintă, în final un act cu caracter obligatoriu, normative,
prin care organismele şi cadrele investite cu autoritate şi responsabilitate dec
izională
stabilesc direcŃia unei acŃiuni şi modul ei de realizare cu asigurarea resurselo
r
corespunzătoare. Procesul decizional ca act social-economic prin care se dirijea
ză
evoluŃia fenomenelor social-economice impune necesitatea unei corelări armonioas
e
între sarcinile, competenŃele şi responsabilităŃile celor chemaŃi să-l înfăptuia
scă.
Problema luării deciziilor, analizată teoretic, ca şi experienŃa practica a mult
or
organizaŃii au demonstrat că deciziile importante cele mai corespunzătoare sunt
luate
în condiŃiile participării colective şi deliberative, la pregătirea lor.
Luarea deciziilor prin cooperare crează condiŃii de dezvoltare a spiritului de
echipă, de creştere a cunoştinŃei şi responsabilităŃii personalului.
După adoptarea deciziei, urmează în mod necesar o etapă de control a tuturor
elementelor ce au stat la fundamentarea deciziei; aceasta reprezintă o analiză c
are
supune unei examinări de ansamblu factorii, împrejurările şi raŃiunile care au c
ondus
la decizia luată. Analiza se încheie cu stabilirea de detaliu a planului de apli
care,
identificarea, cu multă atenŃie a tuturor dificultăŃilor posibile precum şi a că
ilor de
rezolvare. Această analiză finală este deosebit de importantă şi nu se recomandă
a fi
neglijată. Dacă consecinŃele deciziei nu sunt în concordanŃă cu cele aşteptate s
au dacă
dificultăŃile de aplicare sunt importante, se impune o reconsiderare totală; ace
asta
poate conduce la reluarea ciclului de la început, respectiv iniŃierea unui nou p
roces de
analiză a deciziei.
Decizia sau procesul decizional este un act caracteristic speciei umane,
reprezentând elementul cel mai important, elementul esenŃial al activităŃii
manageriale fără de care organizaŃiile nu s-ar putea integra în societate, şi pr
actic ele
nu ar exista. De asemenea, decizia, pentru a putea fi profitabilă trebuie să fie
colectivă, bine gândită, analizată şi reanalizată înainte de a fi pusă în practi
că,
deoarece de ea va depinde viitorul întregii orgaizaŃii.
Ciclul tehnologic al adoptării deciziilor şi instrumente ale planificării
acesteia
Ca rezultat al unui proces complex, specific acŃiunii umane, decizia implică o
alegere, o opŃiune, determinată, în principal, de o serie de factori ca: forŃele
umane
disponibile; evoluŃia evenimentelor, fenomenelor sau acŃiunilor, resursele mater
iale,
financiare etc.
Implicarea profundă şi cât mai eficientă a elementelor de conducere şi de
execuŃie, aspect ce a îndreptăŃit pe unii autori să considere etapele procesului
decizional ca acŃiuni operaŃionale, determină caracterul operaŃional profund al
deciziei. Din această perspectivă, elaborarea unei decizii se poate efectua recu
rgând
la mijloace tradiŃionale, empirice, în rândul cărora intuiŃia, experienŃa şi pri
ceperea
factorului de conducere au un rol important.
În acelaşi timp, decizia se poate elabora şi folosind procedee ştiinŃifice, care
permit o abordare metodică, pas cu pas, a problemelor ce apar în desfăşurarea ac
telor
decizionale.
107
O variantă de model, suficient de simplistă, în ceea ce priveşte explicarea
conŃinutului fiecărei etape este dată de ciclul informaŃii - analiza informaŃiil
or
(procese cognitive + informaŃii sociale) - opŃiune.
În sens mai larg, desfăşurarea raŃională a procesului decizional presupune
parcurgerea unui număr de şapte etape pe care le vom analiza în continuare:
• Identificarea elementelor de iniŃiere a procesului decizional. Procesul
decizional este iniŃiat de informaŃiile existente, care conduce inevitabil la co
mpararea
posibilelor urmări ale evenimentelor cu obiective prestabilite şi cu consecinŃel
e
produse de aceste evenimente.
Incapacitatea realizării unei comparaŃii optime ar conduce la un anume tip de
comportament al factorului uman implicat în procesul decizional, o primă atitudi
ne a
factorului uman, respectiv a decidentului, ce s-ar prefigura constând într-o rea
cŃie
spontană generată de factori imprevizibili ca: informaŃii nesistematizate, nerel
evante,
neverificate sau chiar false; capacitatea sau dispoziŃia de moment a decidentulu
i;
graba sau stress-ul etc.
O altă posibilă atitudine a decidentului ar consta în estimarea, pe baza rutinei
, a
consecinŃelor. Până la un anumit punct, se poate afirma că există un grad de
pozitivitate în acest proces, condiŃionată însă de netransformarea într-un autom
atism
care ar exclude posibilitatea adaptării la noi condiŃii.
Practic, decidentul este confruntat cu o serie de evenimente ce apar simultan,
acestea fiind totodată corelate între ele, ceea ce impune ca estimarea consecinŃ
elor lor
să se efectueze pe baza unei analize sistematice.
• Formularea problemei decizionale. De regulă, evaluarea consecinŃelor unor
evenimente conduce la identificarea unei probleme decizionale sau nedecizionale,
altfel spus, la o situaŃie care solicită elaborarea sau nu a unei decizii.
În acest caz, este esenŃială identificarea situaŃiei reale, de alfel singura car
e
permite formularea corectă a problemei decizionale, şi care acceptă stabilirea
obiectivului ce se urmăreşte a fi îndeplinit prin respectiva decizie.
Această etapă urmăreşte ca problema în cauză să fie cunoscută cât mai exact şi
să se caute faptele relevante, tendinŃele şi implicaŃiile lor, realizându-se ast
fel o
Depunerea
informaŃiilor
(dacă este cazul)
Alegerea
variantei
optime de
acŃiune
Declanşarea procesului
decizional
Formularea problemei
şi cercetarea factorului
critic
Culegerea
informaŃiilor
Selectarea şi
analiza
informaŃiilor
Prelucrarea
informaŃiilor
(dacă este cazul)
Transmiterea
informaŃiilor
Elaborarea variantelor
de acŃiune
Evaluarea
consecinŃelor
fiecărei variante
de acŃiune
Reluarea
procesului şi
introducerea
de corecŃii
Adoptarea
deciziei
Executarea
procesului
Controlul
(compararea
rezultatelor)
Sunt corecte
rezultatele ?
Trecerea la o
nouă decizie
108
clasificare a sarcinilor de rezolvat după importanŃa lor, ceea ce conduce la
selecŃionarea aspectelor ce devin obiectiv al conducerii.
Este momentul în care, de asemenea, se stabilesc şi restricŃiile determinate de
o
serie de factori, inclusiv aleatori, precum şi priorităŃile şi gradul de urgenŃă
în
realizarea lor.
Acest moment al procesului decizional este reprezentat de o stare de tensiune
decizională, care este generată de următoarele elemente: informaŃiile privind
specificul problemei; starea de limitare în ceea ce priveşte acurateŃea informaŃ
iilor,
precum şi estimarea unor posibile consecinŃe negative ale acestora; dorinŃa de a
completa informaŃiile pentru eliminarea consecinŃelor negative.
Ignorarea de către decident a elementelor menŃionate mai sus ar putea conduce
fie formularea la întâmplare a proiectului decizional iniŃial din cauza în princ
ipal, a
informării incomplete şi a lipsei unei analize prealabile, aspect ce poate viza
intervenŃia factorilor aleatori în decizie fie la formularea de rutină, pe baza
unor
aparente similitudini cu care decidentul s-a confruntat anterior.
• Colectarea, selectarea, verificarea şi prelucrarea informaŃiilor. Această
etapă presupune crearea unui volum de informaŃii necesar găsirii unui mod adecva
t de
soluŃionare a problemei, ceea ce reprezintă practic delimitarea cu exactitate a
stării de
fapt, existenŃa unor probleme minore, care, de fapt, se corelează cu problema
principală. Volumul necesar de muncă şi durata acestei activităŃi depind de expe
rienŃa
comandantului, de natura problemei de rezolvat şi de cantitatea de informaŃii la
dispoziŃie.
Printre sursele de obŃinere a informaŃiilor se pot folosi cele deschise - mass-
media, bănci de date, anuare, statistici etc., precum şi aşa-zisele surse oculte
,
respectiv structuri specializate în obŃinerea, culegerea şi prelucrarea informaŃ
iilor.
În procesul de selectare, verificare şi prelucrare a informaŃiilor se iau în
considerare o multitudine de factori de influenŃă cum ar fi mediul ambiant, zona
de
cuprindere, suportul faŃă de factorul timp, credibilitatea etc.
Caracterul complex al acestei activităŃi impune anumite cerinŃe ca:
valorificarea surselor posibile; verificarea conŃinutului şi a veridicităŃii inf
ormaŃiilor,
prin cel puŃin încă o sursă, total independent de cea verificată; identificarea
şi
soluŃionarea contradicŃiilor date de conŃinutul diferit al informaŃiilor referit
oare la
acelaşi proces; analiza evoluŃiei tempo-spaŃiale a implicaŃiilor relevante de in
formaŃii.
• Analiza deciziilor din punct de vedere al criteriilor. În general, criteriile
exprimă voinŃa decidentului de a rezolva problema decizională într-un anume mod.
Fiecărui criteriu îi corespund mai multe situaŃii posibile, denumite generic niv
eluri,
ceea ce reprezintă tot atâtea obiective posibile.
Din acest punct de vedere, obiectivul unui proces decizional reprezintă nivelul
propus a se realiza pentru acest criteriu.
Criteriile decizionale pot fi divizate în componente sau pot fi grupate în crite
rii
cuprinzătoare, aşa numitele criterii-sinteză. Această modalitate de grupare are
drept
scop obŃinerea unei imagini de ansamblu a unui proces decizional în care s-au
explicitat mai multe criterii. Atunci când influenŃa unui criteriu asupra aleger
ii
obiectivului nu se exercită din punct de vedere al celuilalt criteriu, criteriil
e
decizionale pot fi dependente sau independente.
109
• Identificarea variantelor de decizie şi a consecinŃelor acestora. Această
etapă vizează valorificarea informaŃiilor reprezentate de multitudinea variantel
or din
care decidentul are posibilitatea să aleagă.
OpŃiunile decizionale sunt acele propoziŃii al căror subiect îl constituie datel
e
rezultate din definirea problemei iar predicatul urmează a fi stabilit în urma a
nalizei
prin care se identifică soluŃii posibile.
Din altă perspectivă, soluŃia optimă, necesară şi posibilă, este realizată în ce
le
mai bune condiŃii, în raport cu resursele şi restricŃiile stabilite.
Alegerea aspectelor optime ale soluŃionării posibile a problemei atrage întreaga
răspundere a decidentului care, în cadrul analizei variantelor trebuie să obŃină
optimul
decizional. În acelaşi timp, fiecărei variante îi corespund una sau mai multe
consecinŃe, relaŃia dintre acestea implicând, de fapt, ceea ce se petrece de la
cauză la
efect.
• Adoptarea soluŃiei optime. La acest nivel al procesului, decidentul alege
varianta decizională pe care o consideră a corespunde cel mai deplin preferinŃel
or sale
privind consecinŃele ce pot apărea precum şi opiniilor sale în legătură cu
evenimentele incerte. O variantă decizională este considerată bună dacă este în
concordanŃă cu aprecierile asupra incertitudinii consecinŃelor.
Practic, există o serie de proceduri prin care se ajunge la varianta oficială a
deciziei, situându-se la un pol varianta voluntaristă iar la celălalt pol varian
ta
democratică. De regulă, adoptarea deciziilor presupune în marea majoritatea a
situaŃiilor exprimarea competenŃei şi a voinŃei unui decident multipersonal.
• Transmiterea deciziei. ComandanŃii trebuie să asigure condiŃiile necesare
desfăşurării acŃiunilor determinate de decizia adoptată, aceasta trebuind să fie
comunicată celor ce o vor pune în aplicare. Transmiterea deciziei trebuie să se
efectueze într-un limbaj accesibil, uşor de înŃeles.
Ulterior, se realizează instruirea factorilor responsabili în aplicarea deciziei
,
indicându-se şi când trebuie întreprinsă acŃiunea, căile practice şi metodele ad
ecvate.
În aceeaşi manieră, este necesară şi crearea cadrului organizatoric operaŃional
menit
să finalizeze decizia, în acest scop precizându-se modul de realizare a controlu
lui.
• Analizarea rezultatelor deciziei. Opinăm că factorul decizional trebuie să
urmărească permanent executarea deciziei, măsurile organizatorice luate numai
pentru aplicarea acesteia nefiind suficiente. Prin intermediul unui sistem stabi
lit şi
adecvat se pot verifica rezultatele obŃinute prin aplicarea deciziei, iar în sit
uaŃia în
care apar decalaje între intenŃiile decidentului şi rezultatele practice, se pot
introduce
corecŃiile necesare.
Modul prezentat pentru luarea deciziilor conferă un caracter raŃional, şi poate
evita modalităŃile de acŃiune aleatoare, aflate sub impulsul prejudecăŃilor sau
al
manifestărilor empirice înguste.
Instrumente ale planificării şi luării deciziei. Vom prezenta, în continuare, un
set de instrumente pe care comandanŃii structurilor operaŃionale şi statele lor
majore
le au la dispoziŃie pentru planificarea şi luarea deciziei.
110
• Schimbul de idei (Brainstorming). Brainstormingul reprezintă o
tehnică de gândire creativă care se bazează pe încurajarea membrilor
comandamentului structurilor, de a face schimb de idei, într-o manieră liberă şi
deschisă.
Procesul începe cu prezentarea pe care comandantul o face celorlalŃi
participanŃi referitor la problema sau la subiectul ce urmează a fi analizat,
stimulându-i să dea dovadă de imaginaŃie şi de creativitate. Unele dintre ideile
rezultate nu vor avea, probabil, o valoare prea mare. Altele vor fi superificial
e, greu
sau imposibil de aplicat. Oricum, cele care rămân se dovedesc a fi, adesea, foar
te
folositoare. Schimbul de idei, ca exerciŃiu de clarificare (limpezire) a gândiri
i, este, de
cele mai multe ori, şi extrem de util înaintea începerii procesului formal de el
aborare
a deciziei. Schimbul de idei, precum şi căutarea unor soluŃii originale şi recun
oaşterea
posibilelor avantaje şi dezavantaje asociate acestora, poate fi folosit de către
comandant ca instrument de antrenare a statului major în abordarea problemelor d
in
perspective diferite.
• Procesul de luare a deciziei. După analiza misiunii, comandantul, sprijinit
de statul major, evaluează toŃi factorii relevanŃi (atunci când timpul o permite
), cu
scopul de a analiza sarcinile şi de a elabora un anumit număr de cursuri de acŃi
une.
Această activitate se materializează în decizia comandantului. După luarea deciz
iei,
statul major elaborează un plan detaliat, concretizat într-o directivă sau într-
un ordin
de operaŃie. În orice etapă a procesului de planificare sau pe durata operaŃiei,
misiunea sau planul poate fi revăzut, folosind analiza misiunii.
• Pregătirea luptei din punct de vedere informativ (IPB). Acest proces
completează activitatea de luare a deciziei şi are scopul de a-i ajuta pe comand
anŃi în
identificarea punctelor de decizie critice, de la care statele majore ale acesto
ra pot, în
primul rând, să deducă nevoia de informaŃii pentru sprijinul deciziei şi, în al
doilea
rând, să propună modalitatea concentrării cu succes a mijloacelor de cercetare,
identificare şi supraveghere a obiectivelor (Ńintelor). Spre deosebire de forma
scrisă a
estimării, acest procedeu foloseşte metode grafice de reprezentare a situaŃiei,
înlesnind actualizarea acesteia de către statul major. Comandantul şi statul său
major
pot înŃelege şi identifica mai uşor punctele critice ale deciziei. Procesul este
dinamic,
iar datele noi pot fi actualizate şi adăugate atât înaintea, cât şi pe timpul du
cerii luptei.
• Informările. În faza de consultare pot avea loc numeroase briefinguri în
vederea informării comandantului, a statului său major şi a comandanŃilor
subordonaŃi. Oricare ar fi obiectivul sau natura sa, o informare nu trebuie să s
e
transforme într-o conferinŃă de lungă durată, ducând astfel la situaŃia paradoxa
lă ca
decizia să fie luată în colectiv.
Principalele tipuri de informare utilizate pe timpul procesului de luare a
deciziei sunt informarea propriu-zisă şi informarea pentru luarea deciziei, pe c
are le
vom prezenta succint în continuare.
Informarea propriu-zisă are loc în afara procesului de luare a deciziei sau în
orice moment al acestui proces, oricând se simte nevoia unui schimb de informaŃi
i.
De regulă, în cadrul acestor briefinguri, nu se aşteaptă o decizie a comandantul
ui.
111
Informarea pentru luarea deciziei reprezintă tipul de briefing pe care
statul major îl prezintă comandantului, de obicei la sfârşitul fazei de analiză,
asupra
rezultatelor activităŃii statului major, rezultate ale fazei de orientare. La în
cheierea
acestei informări, dar fără să existe o regulă în acest sens, este aşteptată lua
rea unei
decizii. FuncŃie de eşalon şi de situaŃia existentă, statul major poate propune
variante
de cursuri de acŃiune, conform misiunii primite şi intenŃiilor comandantului. Ac
eastă
informare nu este o conferinŃă cu participare largă - membrii statului major îi
prezintă
comandantului elementele principale ale muncii şi analizei fiecăruia. Orice alte
discuŃii sau clarificări pot fi iniŃiate numai de către comandant.
• Raportarea (back-briefingul) constituie o ocazie pentru comandanŃii
eşaloanelor subordonate de a-şi informa comandantul sau omologii cu privire la
conŃinutul planurilor lor. Raportarea urmează deciziei şi transmiterii ordinelor
către
subordonaŃi. Când situaŃia o permite, backbriefingul se organizează în colectiv,
pentru a le oferi subordonaŃilor posibilitatea de a se întâlni în prezenŃa
comandantului şi de a discuta acŃiunile viitorare. Obiectivul nu este de a obŃin
e
aprobări, ci de a le da tuturor posibilitatea să cunoască şi să înŃeleagă planur
ile
celorlalŃi. Adeseori, acest tip de briefing poate fi dezvoltat în jocuri de răzb
oi (war
gaming). Deşi nici acest gen de briefing nu poate fi transformat într-o conferin
Ńă, el
le oferă comandanŃilor şi subordonaŃilor ocazia discutării acŃiunilor viitoare î
ntr-o
atmosferă mai puŃin formală decât cea a dării/primirii ordinelor.
• Analiza operaŃională constă în aplicarea metodelor ştiinŃifice de sprijin al
procesului de luare a deciziei, fără a fi considerată un înlocuitor al acestui p
roces.
Analiza operaŃională poate fi utilizată ca parte a procesului de planificare
efectuat înaintea sau pe timpul desfăşurării operaŃiilor şi se aplică, în mod sp
ecial,
problemelor care implică evaluări matematice, determinării raportului de forŃe
(tehnicile de analiză operaŃională permit evaluarea diferenŃelor calitative) pre
cum şi
evaluării planurilor.
De-a lungul timpului, analiza operaŃională a fost utilizată cu succes pentru
recomandarea tehnicilor operative şi tactice de exploatare a părŃilor vulnerabil
e ale
adversarului sau de protecŃie a forŃelor proprii. Analiza operaŃională are un ro
l
important în furnizarea şi validarea datelor folosite în war-gaming, planificare
,
precum şi în stabilirea normelor tactice şi, de regulă, se foloseşte atunci când
nu se
cunoaşte dinainte doctrina adversarului.
• Jocurile de război (war gaming) reprezintă exerciŃii de simulare interactivă
a luptei şi pot include atât dezbateri cu caracter informativ pe hartă, cât şi p
rograme
sofisticate pe calculator. Modelarea pe computer este utilizată îndeosebi pentru
cuantificarea problemelor de timp şi spaŃiu, dar şi pentru ilustrarea interacŃiu
nii dintre
sistemele de armament aerian şi terestru. Ca în toate tipurile de simulări, rezu
ltatele
acestor activităŃi au un caracter de predictibilitate, fără a garanta un anumit
rezultat.
Aceste exerciŃii pot fi folosite pentru antrenarea comandanŃilor şi statelor maj
ore
înaintea de executarea operaŃiilor, precum şi pentru repetiŃii în vederea anumit
or
acŃiuni. Pe timpul operaŃiilor, exerciŃiile pe computer constituie un mijloc imp
ortant
de prevedere a desfăşurării acestora. Prin astfel de exerciŃii, comandanŃii şi s
tatele lor
majore încearcă să prevadă dinamica acŃiunilor, reacŃiile şi posibilele contrare
acŃii.
Împreună cu analiza operaŃională, exerciŃiile pot fi folosite pentru a determina
112
posibilele cursuri de acŃiune ale adversarului, în vederea identificării şi
determinării obiective a posibilelor reacŃii la acestea. Pe baza cunoaşterii dis
punerii şi
valorii forŃelor proprii, a posibilităŃilor adversarului şi a intenŃiilor probab
ile ale
acestuia în zona de operaŃii, se pot verifica cursurile de acŃiune proprii. Astf
el, aceste
exerciŃii îl pot ajuta pe comandant în procesul de luare a deciziei şi în evoluŃ
ia
ulterioară a planurilor.
• Tehnologia informaŃională avansată. Cercetări recente în domeniul
sistemelor de transmisiuni şi informaŃional arată că există un potenŃial conside
rabil
privind implicarea tehnologiei informaŃionale avansate în exercitarea actului de
comandă, scopul principal constituindu-l îmbunătăŃirea duratei şi a preciziei de
culegere, prelucrare, analiză şi difuzare a informaŃiei, altfel decât prin cunos
cutele
metode manuale.
Eforturile şi posibilele erori în retransmiterea informaŃiilor pe verticală, în
cadrul lanŃului de comandă, pot fi reduse prin crearea unei imagini comune a
câmpului de luptă, care se actualizează automat. Există unele restricŃii în tehn
ologia
viitorului, în afară de cele referitoare la costuri, care indică o anumită preca
uŃie. Ele
vizează pericolul agresiunii informaŃionale, dependenŃa de aparatură, supraevalu
area
încrederii în „perfecŃiunea sistemului de comunicaŃii”, ceea ce poate rezulta în
apariŃia unor discrepanŃe între situaŃia reală de pe câmpul de luptă şi cea teor
etică.
ComandanŃii şi statele majore care folosesc tehnologia informaŃională avansată
trebuie să fie astfel instruiŃi, încât să fie în măsură să se întoarcă oricând l
a metodele
clasice, manuale.
Actul de comandă, ca şi procesele de planificare şi de elaborare a deciziei,
poate fi sprijinit prin numeroase instrumente de comandă, asistate de calculator
.
Deplasarea unităŃilor, evaluarea forŃelor şi a cursurilor de acŃiune beneficiază
de un
astfel de sprijin decizional.
Totuşi în timp ce aceste instrumente pot economisi timp preŃios pentru statul
major, comandantul se află în situaŃia de a lua hotărârea pe baza propriei anali
ze şi a
competenŃei militare, experienŃei şi intuiŃiei, continuând să aibă un rol mai im
portant
decât analizele computerizate.
Concluzionând, afirmăm că planificarea fixează obiectivele şi sarcinile ce
urmează a fi îndeplinite pentru atingerea scopului şi reprezintă un ansamblu de
activităŃi de complexitate variabilă întreprinse de organul de conducere în vede
rea
determinării cât mai clar posibil a tuturor elementelor ce caracterizează acŃiun
ea
(procesul) condusă şi anume: obiective, subiect, resurse (umane, materiale, fina
nciare
şi informaŃionale), probleme de spaŃiu, timp, instrumente, metode şi procedee
utilizate.
Managementul riscului
ImportanŃa riscului pentru adoptarea deciziei este dată de locul său în cadrul
teoriei decizionale şi a ideologiei manageriale şi de interesul constant pentru
evaluarea riscului în management. InvestigaŃiile empirice asupra procesului de
adoptare a deciziei nu au fost îndreptate direct spre conceptul de risc şi asuma
rea
riscului, promovat de manageri. Aşadar, nici investigaŃiile empirice asupra risc
ului
implicat de adoptarea deciziei nu au fost îndreptate spre domeniul managerial.
113
RelaŃiile dintre concepŃiile teoretice decizionale de risc şi concepŃiile de ris
c
promovate de manageri, rămân relativ marcante.
Atitudinile de asumare a riscului sunt, de obicei, descrise ca atribute stabile
ale
fiecărui individ, probabil legate de aspectul dezvoltării personalităŃii sau cul
turii.
DiferenŃele globale dintre presupuşii indivizi care îşi asuma riscul şi alŃii ca
re sunt
lipsiŃi de cultură rămân, oricum, insesizabile. Este posibil ca preferinŃa pentr
u risc să
fie o parte stabilă a personalităŃii individuale, dar un număr de factori variab
ili cum ar
fi starea sufletească, sentimentele şi modul în care problemele sunt ridicate af
ectează
perceperea riscului şi atitudinea de asumare a lui.
Asumarea riscului managerial presupune învingerea opoziŃiei individuale şi
aceea a contextului deciziei nefavorabile. OpoziŃia managerilor la asumarea risc
ului
se presupune că este rezultatul experienŃei fiecăruia în domeniu şi influenŃei
diferenŃiate a unor factori motivaŃionali asociaŃi riscului. Dintre aceştia se p
are că
sunt importanŃi factorii intrinseci asociaŃi riscului ca o parte a personalităŃi
i fiecăruia
şi cei ce rezultă din normative ale comportamentului managerial.
Studiile efectuate au arătat că managerii evită riscul mai repede decât să îl
accepte şi aceasta aproape din reflex, utilizând reacŃia inversă, de tip feed-ba
ck. Alte
studii arată că managerii evită acceptarea riscului, privindu-1 ca pe un obiect
ce poate
fi controlat. Ei nu acceptă ideea că riscurile pe care le au în faŃă sunt ineren
te. Mai
degrabă cred că riscurile pot fi reduse prin utilizarea experienŃei în domeniul
controlului pericolului. Este deja recunoscută existenŃa managerilor care evită
riscul,
a celor ce-şi asumă riscul şi a celor care produc riscuri.
Managerii se consideră persoane ce-şi asumă riscul, dar numai după ce
acŃionează asupra pericolelor şi le modifică aşa încât să poată fi siguri de suc
ces. La
adoptarea deciziei ei caută, cu prioritate, strategii de control ale riscului. M
anagerii au
o reacŃie puternică la risc şi la asumarea riscului. Ei îşi fac probleme pentru
reputaŃia
lor în cazul asumării riscului şi sunt dornici să-şi exprime sentimentele de dez
acord
cu cei care stimulează grupurile ce iau decizii inteligente, dar riscante. Pe de
o parte,
asumarea riscului este evaluată şi tratată ca fiind esenŃială pentru inovaŃii şi
asigurarea succesului. Actul managerial include credinŃa că în momentul deciziei
se
poate face clar diferenŃa între riscurile asociate rezultatelor bune şi cele aso
ciate
rezultatelor rele.
În formulările convenŃionale ale teoriei deciziei, alegerea implică un schimb
între risc şi beneficiul prevăzut. Factorii de decizie refractari la risc prefer
ă riscurile
relativ mici şi sacrifică ceva din beneficiul prevăzut pentru a reduce variaŃia
rezultatelor posibile. Factorii de decizie amatori de risc preferă riscurile rel
ativ mari
şi sacrifică o parte din beneficiul prevăzut pentru a spori variaŃia. Teoria pre
supune că
factorii de decizie în primul rând calculează riscul şi apoi aleg între alternat
iva riscbeneficiu,
combinaŃiile favorabile; însă factorii de decizie neagă uneori existenŃa
riscului sau consideră că acesta este atât de mic încât poate fi ignorat.
Concluzii
Decizia este rezultatul unor activităŃi specifice omului, care se manifestă atât
în
viaŃa personală, cât şi în cea profesională. Ea poate fi privită ca un proces de
creare de
cunoştinŃe noi ca urmare a rezolvării unei probleme de alegere dintre mai multe
114
alternative (identificate sau proiectate) în vederea efectuării unor acŃiuni car
e
implică antrenarea unor resurse personale sau ale unei organizaŃii în scopul ati
ngerii
stării dorite.
În cadrul structurilor din domeniul securităŃii naŃionale, decizia reprezintă
modalitatea de acŃiune în procesul de conducere a organizaŃiei, aleasă în mod
conştient şi în urma unei analize amănunŃite, dintr-un număr variabil de posibil
ităŃi,
în scopul îndeplinirii misiunilor (obiectivelor) în condiŃii de eficienŃă maximă
.
Decizia, în general, este luată de o comandantul/şeful/managerul organizaŃiei,
dar ea necesită o activitate de pregătire şi elaborare la care participă un numă
r mai
mare persoane din diferite compartimente.
Persoanele cu funcŃii de conducere, şi mai ales managerii structurilor din
domeniul securităŃii naŃionale iau constant decizii atunci când realizează funcŃ
iile de
previziune, organizare, coordonare, antrenare şi control.
Pentru alegerea celei mai bune decizii, trebuie să existe următoarele elemente:
o misiune bine stabilită care se poate cuantifica; o cantitate minimă de informa
Ńii
despre situaŃia respectivă; un mijloc de prelucrare a datelor.
Decizia constituie punctul central al activităŃii de management a organizaŃiilor
din domeniul securităŃii naŃionale, întrucât ea se regăseşte în toate funcŃiile
acestuia
şi, mai mult, integrarea acestora în cadrul instituŃiilor din care fac parte, pr
ecum şi în
viaŃa socială depinde de calitatea deciziei. În acelaşi timp, calitatea procesul
ui
decizional influenŃează folosirea optimă a resurselor umane, materiale şi financ
iare.
În cadrul structurilor din domeniul securităŃii naŃionale, deciziile pot fi luat
e fie
de către manager/comandant/şef, ajutat (sau nu) de către subordonaŃi, fie de căt
re
structuri decizionale formate din mai mulŃi reprezentanŃi, care pot avea nivelur
i de
influenŃă şi de autoritate similară.
Deciziile se iau într-un anumit context definit de mai mulŃi factori ca: nivelul
ierarhic, timpul la dispoziŃie, gradul de urgenŃă al problemei care trebuie solu
Ńionată,
volumul şi calitatea informaŃiilor etc.
Bibliografie
[1] BUŢA Viorel col. prof. univ. dr., CIOCAN MihăiŃă cpt. – Studii asupra
luării deciziei în condiŃii de risc şi incertitudine în situaŃii de criză, în Pu
ncte de
vedere şi dezbateri la început de drum în NATO, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 200
2.
[2] CONSTANTINESCU Dan Anghel, UNGUREANU Ana-Maria,
COSTACHE Alina – Management strategic, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
[3] DIJMĂRESCU Ion – Bazele managementului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1995.
[4] DOBROTĂ NiŃă – DicŃionar de economie, Editura Economică, Bucureşti,
1999.
[5] DUMITRESCU Mihail – Introducere în Management şi Management
general, S.C. Editura Eurounion S.R.L., Oradea, 1995.
[6] FILIP Florin Gheorghe– Sisteme suport pentru decizie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2004.
[7] GÂF-DEAC Maria– Management modern. Elemente de bază şi studii de
caz, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
115
[8] GÂF-DEAC Maria– Management. Baze generale si legislative,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2003.
[9] HIDOS Cornel, HIDOS Sorin, HIDOS Florin – Management. Teorie şi
practică, Editura H.I.P.T. ECO., Bucureşti, 1992.
[10] IONESCU Gh. Gh., Cazan Emil, NegruŃă Adina LetiŃia – Modelarea şi
optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999.
[11] MIHAI Alexandru – Teoria conducerii militare, Editura Academiei de
Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1998.
[12] MIHALCEA Radu, ANDRONICEANU Armenia – Management:
Fundamente, InterferenŃe, Studii de caz, SoluŃii, Editura Economică, Bucureşti,
2000.
[13] NICOLESCU Ovidiu, Verboncu Ion – Metodologii manageriale, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2006.
[14] STAFFORD Beer – Decision and Control, Wiley, London, 1966.
[15] STOICA Constantin – Fundamente ale deciziei în managementul
activităŃii de realizare a securităŃii naŃionale, Editura A.N.I., Bucureşti, 200
5.
[16] TOMA Gheorghe – Managementul schimbării; incertitudini, certitudini,
creativitate, Editura U.N.Ap. “Carol I”, Bucureşti, 2006.
[17] Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2007,
http://www.presidency.ro.
[18] Legea securităŃii naŃionale a României, proiect, 2007 -
http://www.guv.ro.
[19] Programul de guvernare 2005 – 2008, http://www.guv.ro.
[20] Carta Albă a securităŃii şi apărării, Bucureşti, 2004,
http://www.mapn.ro.
116
UTILIZAREA MODELELOR MATEMATICE PENTRU OPTIMIZAREA
ACTIVITĂŢILOR DE MANAGEMENT
MihăiŃă NICULESCU-CIOCAN
Management within our national security system seeks to accomplish all objective
s that have
been settled for each and every component.
Efficiency in management relies on rigurous choice of objectives and depends on
the
resources that are involved in the process. The most important aspects that help
achieve efficiency
are: intelligence subsystems, leadership instruments, new management systems and
techniques,
decision making.
Motto:
„Cu cât putem cuantifica mai mult, cu atât putem calcula mai bine şansa sau
riscul, cu atât mai puŃin vulnerabilă va fi decizia finală“.1
(Stafford Beer)
Introducere
CunoştinŃele şi creativitatea favorizează propunerea unor alternative pentru
care experienŃa nu poate oferi modele, recomandându-se în consecinŃă perfecŃiona
rea
continuă a activităŃii managerilor învestiŃi cu autoritate, acumularea deprinder
ilor de a
munci în colectiv şi adoptarea unui stil democratic de management.
Dacă în trecut principala problemă a comenzii forŃelor era existenŃa limitată a
informaŃiilor, astăzi, pentru a reduce incertitudinea, în mod paradoxal întrucât
va,
problema apare din prea multă informaŃie.
Astfel în societatea informaŃională de astăzi, procesarea informaŃiei (prin
fuzionare şi corelare) a devenit la fel de importantă ca şi culegerea informaŃii
lor, şi la
fel de importantă ca şi conŃinutul acestora.
Elaborarea deciziei a fost obiectul cercetărilor a numeroşi specialişti care, du
pă
cel de-al doilea război mondial, au elaborat diferite teorii. Între cei care au
pus bazele
teoriei deciziilor se evidenŃiază matematicianul de origine maghiară Abraham Wal
d
(născut la Cluj-Napoca), care a elaborat o lucrare referitoare la teoria statist
ică a
deciziilor, bazată pe teoreme din teoria jocurilor.
AlŃi autori care au contribuit la aspectele luării deciziilor în condiŃii de
incertitudine au fost T.Von Neuman şi O. Morgenstein, care au folosit pentru pri
ma
dată noŃiunea de utilitate. Conform axiomelor lor, persoana care ia decizia treb
uie
totdeauna să aleagă alternativa cu utilitate maximă probabilă.
Acest rezultat este denumit adesea ipoteza utilităŃii probabile2. După punerea
bazelor teoriei deciziilor, aceasta a fost transpusă în limbaj matematic, prin
Locotenent colonel, doctorand, Serviciul Român de InformaŃii
1 Stafford Beer – Decision and Control, Wiley, London, 1966, p. 179
2 Cf. T. Von Neumen şi O. Morgenstein, Theory of games and economic behavior, Ne
w Jersey,
1944, p. 76.
117
intermediul teoriei deciziilor statistice, ale căror baze au fost puse de oameni
de ştiinŃă de la universitatea Harvard, la începutul deceniului şase al secolulu
i trecut.
Probleme generale privind optimizarea managementului
Teoriile privind comanda şi controlul prevăd procese de tipul trimiterii
informaŃiilor, în care mesajele sunt standardizate, au formate clare iar reŃelel
e
informaŃionale sunt de tip piramidal şi definesc în mare măsură tipul de informa
Ńie
aflată la dispoziŃia comandantului. De obicei, pe măsura desfăşurării acŃiunii m
ilitare,
informaŃii privind situaŃia propriilor forŃe şi ale adversarului sunt transmise
ierarhic
către comandant şi statul său major. Comandantul reacŃionază la schimbările
intervenite în situaŃie prin estimarea acesteia, elaborarea planurilor şi transm
iterea
ordinelor şi rapoartelor. Astfel se poate concluziona că sistemele de comandă şi
control sunt destinate pentru a informa comandantul privind realitatea câmpului
de
luptă în timp ce comandantul trebuie să ia decizii interactive, relaŃionând cu s
tatul său
major şi cu comandanŃii subordonaŃi.
Numeroase dintre teoriile actuale (cu câteva excepŃii, cum ar fi cele ale
renumitului istoric şi teoretician Martin van Creveld în „Comand in War” şi sau
a lui
C. Keneth Allard „Comand, Control and the Common Defense”, autori care critică
viziunea mecanicistică descrisă în cele mai multe lucrări de specialitate) prezi
ntă
procesul comenzii şi controlului ca fiind dependent de organizare şi comunicaŃii
.
Datorită evoluŃiei tehnologice, teoria comenzii şi controlului şi-a transferat a
tenŃia de
la comandant, principalul factor decizional, la aspectele tehnice ale sistemului
, cum ar
fi comunicaŃiile, computerele, modul de afişare al informaŃiilor.
Act esenŃial al activităŃii manageriale, decizia constituie produsul cel mai
reprezentativ şi totodată instrumentul cel mai eficace al acestuia, luarea deciz
iilor
fiind o parte a muncii tuturor managerilor. Luarea deciziilor reprezintă nu o fu
ncŃie
aparte, izolată a managementului, ci miezul comun al funcŃiilor manageriale.
A decide înseamnă a alege o variantă din mai multe posibile în vederea
atingerii unuia sau mai multor obiective (criterii). Decizia este un important
instrument prin care se mobilizează managerii pentru a exercita acŃiunile cu efi
cienŃă
maximă, asigurând trecerea de la gândirea creatoare la acŃiuni generatoare de
eficienŃă. În decizie, datorită caracterului său de creaŃie, se împletesc gândir
ea logică
cu factorii psihologici utilizând ca materie primă, informaŃia.
Deciziile pot fi grupate după orizontul de timp pentru care se adoptă
(strategice, tactice, curente), după corectitudinea atingerii obiectivelor (cert
e, de risc,
incerte), după frecvenŃa elaborării (periodice, aleatoare şi unice), după nivelu
l
managerial la care se iau (individuale, de grup etc.). Ori de câte ori managerul
e pus
în situaŃia de a lua o decizie, el are în faŃă două elemente distincte: scopul p
e care
vrea să îl atingă şi mai multe alternative.
Studiile asupra noŃiunii de decizie au evidenŃiat o serie de cerinŃe pe care
aceasta trebuie să le întrunească în vederea îndeplinirii în mod eficient a mult
iplelor
funcŃii ce-i revin, indiferent de domeniul în care se elaborează şi pe care ne p
ropunem
să le analizăm în continuare.
Prima cerinŃă studiată este fundamentarea ştiinŃifică a deciziei.
118
În procesul decizional din structurile operaŃionale este necesar, pentru a
asigura integrarea eficientă a activităŃilor acestora în cadrul planificării str
ategice, să
se ia în considerare, în primul rând, rezultatul la care comandamentul strategic
doreşte să ajungă la încheierea operaŃiei.
Pentru a putea realiza acest deziderat major, este necesar ca personalul din
domeniul securităŃii naŃionale, care fundamentează decizia, să posede cunoştinŃe
le,
metodele, tehnicile şi deprinderile necesare actului decizional.
Procesul fundamentării deciziei cuprinde următoarele etape:
a) identificarea şi definirea problemei;
b) stabilirea variantelor posibile;
c) stabilirea criteriilor şi obiectivelor decizionale;
d)caracterizarea variantelor prin prisma obiectivelor şi evaluarea consecinŃelor
;
e) alegerea variantei optime;
f) aplicarea variantei alese;
g) evaluarea şi corectarea rezultatelor.
A doua, împuternicirea, este o cerinŃă ce trebuie înŃeleasă în dublu sens.
Fiecare decizie trebuie să fie adoptată de către eşalonul în ale cărei sarcini d
e serviciu
este înscrisă în mod expres, eşalonul strategic indicând comandantului operaŃion
al
„ce să facă” şi nu „cum” să îndeplinească misiunea.
Pe de altă parte, situaŃia adoptării deciziilor la niveluri ierarhice inferioare
este
critică dacă nu se dispune de informaŃiile pertinente armonizării cu celelalte d
ecizii
elaborate de-a lungul lanŃului de comandă.
Singură, împuternicirea formală nu este însă suficientă. Comandantul care ia
decizia trebuie să dispună şi de aptitudinile şi cunoştinŃele necesare, să posed
e o
“autoritate” a cunoştinŃelor, să dispună de potenŃialul decizional necesar, aşa
cum
am arătat şi în capitolul referitor la operaŃiile bazate pe efecte.
Integrarea şi armonizarea în ansamblul deciziilor adoptate sau planificate este
o altă cerinŃă care se realizează prin cunoaşterea strategiei şi a situaŃiei ce
se doreşte a
exista la sfârşitul operaŃiei. Integrarea deciziilor trebuie să se efectueze atâ
t pe
verticală, cât şi pe orizontală.
Integrarea pe verticală se referă la corelarea deciziilor luate de fiecare
comandant cu acele decizii adoptate la niveluri ierarhice superioare, în timp ce
integrarea pe orizontală priveşte corelarea cu deciziile referitoare la activită
Ńile
celorlalte structuri de nivel similar.
Considerăm integrarea deciziilor, atât pe verticala, cât şi pe orizontala
sistemului de conducere, extrem de importantă, întrucât aceasta garantează reali
zarea,
de fapt, a principiului unităŃii de decizie şi acŃiune.
O altă cerinŃă studiată este încadrarea deciziei în perioada optimă de elaborare
şi de aplicare.
Pentru fiecare decizie există o anumită perioadă în care aceasta trebuie
concepută şi aplicată, perioadă care trebuie să se înscrie în planificarea eşalo
nului
superior. În condiŃiile dinamismului înregistrat în operaŃiunile multinaŃionale
actuale,
există tendinŃa de a reduce acest interval, de unde şi dificultatea sporită în î
ncadrarea
în această perioadă, coroborată cu amplificarea complexităŃii situaŃiilor decizi
onale.
Din aceste considerate, opinăm că, pentru a asigura înscrierea conceperii şi
119
implementării deciziilor în perioada optimă, se impune o aproximare
previzională din partea comandamentului operaŃional.
Formularea corespunzătoare a deciziei reprezintă o cerinŃă esenŃială pentru
aplicarea cu eficacitate a acesteia. Decizia trebuie formulată clar, concis şi s
ă conŃină
obiectivul şi principalii parametri operaŃionali. Altfel spus, decizia trebuie s
ă indice
cu exactitate obiectivul urmărit, modalitatea de acŃiune preconizată, resursele
alocate,
comandantul decident, persoanele responsabile cu aplicarea deciziei, precum şi l
ocul,
perioada şi termenul de aplicare.
Modele matematice utilizate în optimizarea procesului decizional al
structurilor specializate din domeniul securităŃii naŃionale
Deşi a fost folosită de-a lungul timpului, modelarea matematică se regăseşte şi
în zilele noastre, utilitatea ei regăsindu-se în foarte multe domenii, inclusiv
în cel al
securităŃii naŃionale.
Modelul matematic este o mulŃime de una sau mai multe relaŃii matematice
între variabile şi una sau mai multe ipostaze admise privind desfăşurarea
fenomenului.
Modelul matematic este un model realizat cu instrumente matematice a unei
acŃiuni ce trebuie optimizată. Modelarea fenomenelor permite descoperirea şi stu
diul
aspectelor şi proprietăŃilor mai profunde ale fenomenului reprezentând un sintet
izator
pentru trecut şi un mobil de cercetare pentru viitor.
Modelarea matematică operează cu mărimi numerice fără a condiŃiona modul
de interpretare subiectivă, într-un anumit context a rezultatelor obŃinute. Ea
presupune cunoaşterea tuturor elementelor care concură la descrierea fenomenului
,
posibilitatea exprimării cantitative şi pe cât posibil fără nici un adaos subiec
tiv,
cunoaşterea cât mai amănunŃită a condiŃiilor în care are loc fenomenul, precizar
ea
restricŃiilor impuse unor mărimi sau funcŃii, precum şi completa definire a scop
ului
urmărit.
Mircea MaliŃa defineşte modelul ca „o reprezentare mintală sau scrisă,
calitativă sau matematică a unei părŃi dintr-o realitate ce constituie un sistem
(adică
un tot avându-se părŃile interconectate). Modelul selectează componentele cele m
ai
reprezentative ale sistemului şi descrie relaŃiile care se leagă3”. Crearea unui
model
nu serveşte numai cunoaşterii ci are şi scopuri practice, constituind şi o bază
de
experimentare.
Numărul mare de modele matematice realizate de-a lungul timpului au arătat
că pentru acelaşi model cerinŃele formulate formează un ansamblu contradictoriu.
De
aici rezultă că orice model matematic satisface, de regulă, numai o parte cerinŃ
elor
stabilite. Modelele matematice se pot clasifica după mai mute criterii. Cele mai
reprezentative, în acest sens, sunt: informaŃiile pe care le conŃin şi instrumen
tul
matematic utilizat.
3 Mircea MaliŃa – Zece mii de culturi o singură civilizaŃie, Editura Nemira, Buc
ureşti, 2002, p. 273.
120
Principalele cerinŃe 4 impuse unui model de calitate sunt: coerenŃa,
corectitudinea, consistenŃa, eficienŃa şi utilizabilitatea.
Avantajele analizării rezultatelor prin modelare faŃă de experimenul decizional
direct sunt5:
• obŃinerea rezultatelor corespunzătoare într-un intreval de timp mai scurt;
• consum redus de resurse;
• posibilitatea de a reveni la starea iniŃială pentru încercarea altor variante,
lucru imposibil în faza experimentului direct când au loc transformări ireversib
ile în
sistem;
• posibilitatea încercării unui număr mare de variante decizionale în vederea
determinării variantei optime;
• costul considerabil mai redus al studiului pe model faŃă de experimentul
direct pe proces.
După instrumentul matematic utilizat, modelele pot fi:
• modele care utilizează cercetarea operaŃională: modele liniare, neliniare,
modele de programare dinamică, modele ce folosesc teoria grafurilor;
• modele care utilizează teoria jocurilor;
• modele ale teoriei deciziei;
• modele ale teoriei aşteptării;
• modele care folosesc combinatorica;
• modele statistice;
• modele probabilistice;
• modele care utilizează algebra;
• modele ce utilizează geometria, trigonometria şi geometria analitică.
Vom face, în continuare, o scurtă analiză a modelelor utilizate în luarea
deciziilor şi în special a celor din domeniul securităŃii naŃionale.
Modelul devine principalul instrument de lucru în evaluarea consecinŃelor
potenŃiale ale variantelor decizionale analizate.
Modele liniare se folosesc la analiza situaŃiilor din domeniul securităŃii
naŃionale în situaŃia în care forŃele şi mijloacele la dispoziŃie sunt insuficie
nte şi totuşi
ele trebuie folosite în aşa fel încât să se realizeze scopurile propuse (îndepli
nirea
misiunilor la nivelul cerinŃelor). În acest caz modelul poate fi de forma:
în condiŃiile
FuncŃia f(x) poate fi probabilitatea de îndeplinire a misiunii iar coeficienŃii
pot
avea interpretările:
cj – probabilitatea îndeplinirii scopurilor parŃiale (misiunilor intermediare) s
au
intervalul de timp în care se execută o misiune;
cij – probleme care influenŃeză îndeplinirea misiunii (resurse umane, materiale
şi financiare, distanŃe etc.);
4 Cf. Cătălin Zisu, Alexandru Mihalcea – Securitatea sistemelor informaŃional-de
cizionale, Editura
Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 64.
5 Idem p. 66.
(
1)
121
aij – numărul mijloacelor aflate asupra fiecărui individ;
ti – cantitatea totală de mijloace aflate la dispoziŃie la un moment dat.
Metoda principală de rezolvare a acestei categorii de probleme este algoritmul
simplex (cu toate variantele lui) care este legat foarte strâns de structura mul
Ńimii
soluŃiilor admisibile. Această legatură îl face să fie deosebit de eficient. În
plus, el
este simplu şi uşor de programat pe calculator.
Un caz particular de model liniar cu multe utilizări şi în activităŃile curente
din
domeniul securităŃii naŃionale îl constituie modelul activităŃilor de transport
(cu toate
variantele cunoscute). Pentru el au fost elaborate metode specifice de rezolvare
(metoda distributivă, metoda distributivă modificată, metoda acoperirii zerouril
or,
metoda potenŃialelor etc.) care Ńin seama de particularităŃile structurii modelu
lui
(restricŃiile sunt toate egalităŃi, coeficienŃii aij au toŃi valoarea 1 şi toate
soluŃiile –
admisibile optime sunt numere întregi).6
Modele neliniare se pot folosi în foarte multe situaŃii în cadrul domeniului
securităŃii naŃionale. Ele s-au dezvoltat foarte mult odată cu introducerea meto
dei
multiplicatorilor. Acestea au următoarea structură: să se determine extremul fun
cŃiei
f(x) cu următoarele condiŃii: gi(x){?, =,?} bj, (i =1,..., n) unde x este (xi,..
., xn); f o
funcŃie neliniară; gi funcŃii neliniare; bj constante date. De aceste modele, de
rezolvarea lor se ocupă programarea neliniară cu multiple aplicaŃii în domeniul
securităŃii naŃionale, cum ar fi problema repartiŃiei resurselor.
Procesele de luare a deciziilor se pot aborda matematic prin modele de
programare dinamică. Spre deosebire de programarea liniară, ea nu cere ca
problemele să fie caracterizate de ecuaŃii de formă particulară. De aceea pentru
programare dinamică nu există un algoritm general, ceea ce face ca ea să fie fle
xibilă
şi să ofere răspunsuri la situaŃii dificile, greu de rezolvat prin alte metode.
Există o gamă variată de probleme din domeniul securităŃii naŃionale care pot fi
rezolvate prin programare dinamică, de exemplu: repartizarea structurilor pe mis
iuni;
repartizarea resurselor pe structuri, precum şi în cadrul acestora; optimizarea
deplasărilor şi transporturilor.
Modelele ce folosesc teoria grafurilor se pot utiliza în domeniul securităŃii
naŃionale pentru optimizarea transporturilor (deplasărilor), optimizarea pregăti
rii
tehnicii, planificarea optimă a realizarii unor lucrări (tehnice, genistice, de
mascare)
etc.
Problematica teoriei grafurilor este veche dar ea a fost relansată în actualitat
e
mai ales odată cu apariŃia metodelor de tip PERT şi a constituirii teoriei reŃel
elor. S-a
observat că multe activităŃi, printre care şi cele din domeniul securităŃii naŃi
onale, pot
fi modelate matematic cu multă eficienŃă, folosind o structură de graf îmbogăŃit
ă cu o
serie de funcŃii asociate.
SituaŃiile specifice domeniului securităŃii naŃionale au generat o clasă foarte
importantă de modele matematice – modelele teoriei jocurilor. Deoarece în proble
me
cu mai mulŃi parteneri şi de dimensiuni, încercările de optimizare nu sunt
satisfăcătoare, apelul la teoria jocurilor poate furniza soluŃii destul de bune,
ea având
6 Cf. Daniela Răchitan – Modelarea matematică la începutul noului mileniu şi imp
ortanŃa ei pentru
învăŃământul superior militar, în Buletinul ştiinŃific nr. 1/2001.
122
rolul să ordoneze după o mulŃime dată de criterii mulŃimea variantelor obŃinute
prin variaŃia parametrilor.
În principal teoria jocurilor cuprinde: elaborarea definiŃiei soluŃiei jocului;
demonstrarea existenŃei soluŃiei; elaborarea metodelor de găsire a soluŃiilor; a
specte
practice ale folosirii teoriei jocurilor. Desigur, această teorie nu poate să cu
prindă în
schemele ei toate situaŃiile reale, dar multe din ele pentru o experienŃă determ
inată se
pot încadra într-o schemă de joc. Un joc este caracterizat prin numărul de parti
cipanŃi,
acŃiunile lor posibile şi repartiŃia câştigurilor în funcŃie de comportarea lor.
Modelele care folosesc combinatorica au rolul de a îmbogăŃi problemele cu o
serie de caracteristici numerice ce reflectă anumite proprietăŃi profunde ale es
enŃei
fenomenelor. În domeniul securităŃii naŃionale există o serie de probleme aplica
tive
cu caracter combinatorial: dispunerea forŃelor şi mijloacelor; construirea codur
ilor
pentru comunicaŃii; alegerea itinerariilor etc.
În problemele combinatoriale se cercetează mulŃimi discrete, în general finite,
atenŃie deosebită acordându-se la două operaŃii: alegerea unor submulŃimi şi
ordonarea elementelor.
Combinatorica are drept componente principale: probleme de numărare,
existenŃa soluŃiilor, elaborarea algoritmilor de găsire a soluŃiilor şi altele.
Modelele probabilistice se pot folosi în domeniul securităŃii naŃionale pentru a
realiza modele ale luptei de grup, pentru determinarea rezultatului unei confrun
tări, a
raportului de forŃe, pentru determinarea necesarului de forŃe şi mijloace şi opt
imizarea
întrebuinŃării forŃelor. Acestea sunt în legatură permanentă cu modelele statist
ice.
Modelele statistice au aplicaŃie în domeniul securităŃii naŃionale astfel:
estimarea eficacităŃii unor mijloace; studiul implicaŃiei pe care fenomenele pol
itice,
economice, sociale şi de mediu le au asupra evoluŃiei stărilor conflictuale; est
imarea
unor parametrii; estimarea necesarului de forŃe şi mijloace necesare unei anumit
e
acŃiuni; prelucrarea datelor obŃinute prin cercetare în diferite scopuri.
Modelele teoriei aşteptării rezolvă probleme şi din domeniul securităŃii
naŃionale cum ar fi: modelarea eficacităŃii acŃiunilor (activităŃilor); repartiz
area
resurselor materiale şi financiare pe structuri şi pe misiuni (activităŃi) etc.
Teoria
aşteptării mai este denumită şi teoria deservirii în masă, principalele elemente
ale
unei probleme de aşteptare fiind sursa, firul de aşteptare, staŃia de serviciu.
Teoria
aşteptării rezolvă probleme de genul: numărul de structuri din firul de aşteptar
e la un
moment A; numărul de unităŃi ce sunt servite la un moment A; timpul mediu de
aşteptare a unei structuri în fir.
Modelele teoriei deciziei au drept obiectiv modelarea structurii generale a
procesului decizional. Teoria deciziei se ocupă de studiul jocurilor în care se
acŃionează în condiŃii de incertitudine.
Criteriile x1, x2,..., xn pe care le are în vedere decidentul sunt de natură
subiectivă depinzând de informaŃiile pe care le are despre el însuşi. Având în v
edere
starea de incertitudine în care decidentul ia decizia există uneori posibilitate
a
efectuării unor experimente legate de jocul respectiv care pot ameliora rezultat
ul
jocului în favoarea sa. Problema care se pune este legată de costul experimentel
or (de
timp, financiare etc.). Din acest punct de vedere putem aprecia că există trei t
ipuri de
jocuri contra naturii: jocuri fără experienŃă; jocuri statistice cu experienŃă u
nică;
123
jocuri statistice cu eşantionaj secvenŃial. Toate aceste trei tipuri de jocuri p
ot fi
folosite în domeniul securităŃii naŃionale pentru alegerea strategiei optime cân
d există
mai multe opŃiuni, rezolvarea eficientă a „jocurilor de război”, luarea deciziei
în
„activitatea de stat major”.
Modelele care utilizează algebra se bazează, în special, pe elemente de calcul
matricial, elemente ce stau la baza teoriei lanŃurilor Markov cât şi pe teoria g
rupurilor
şi a corpurilor ce au aplicaŃii în domeniul securităŃii naŃionale.
Modelele ce utilizează geometria, trigonometria şi geometria analitică rezolvă
probleme legate de studiul tragerilor (traiectoriei), rezolvarea unor probleme d
e
topografie şi topogeodezie.
Modelarea sau formularea problemei implică conceptualizarea şi abstractizarea
acesteia într-o formă matematică. După identificarea variabilelor independente ş
i
dependente se elaborează ecuaŃiile care descriu relaŃiile de stabilitate. Ori de
câte ori
este posibil trebuie făcute simplificări prin formularea unei mulŃimi de prezumŃ
ii şi
ipoteze.
De exemplu, dacă relaŃiile dintre variabile pot fi considerate liniare, atunci
modelul folosit poate fi unul de programare liniară. Important este nivelul de
simplificare al modelului şi cel de reprezentare a realităŃii. Cu cât modelul es
te mai
simplu, cu atât manipulările şi soluŃiile sunt mai facile, dar modelul în accela
şi timp
va fi mai puŃin reprezentativ pentru realitate. Sarcina modelării implică o mult
itudine
de activităŃi interlegate, interdependente dar, totodată, şi o serie de probleme
le
metodologice.
Cele mai importante dintre acestea sunt: componentele modelului, structura
modelelor, relaŃiile matematice, validarea modelului7.
Componentele modelelor matematice. Toate modelele matematice sunt
aicătuite din trei componente de bază: variabilele rezultat, variabilele de deci
zie şi
variabilele necontrolabile. Aceste componente sunt conectate cu ajutorul relaŃii
lor
matematice aşa cum se poate vedea în figura de mai jos:
Structura modelelor matematice. Componentele modelului matematic sunt
legate împreună printr-o mulŃime de expresii matematice de genul ecuaŃiilor şi
inecuaŃiilor.
RelaŃiile matematice într-un model pot include două părŃi principale: funcŃia
obiectiv şi restricŃiile. FuncŃia obiectiv exprimă modalitatea în care variabile
le
7 Cf. Ionescu Gh. Gh., Cazan Emil, NegruŃă Adina LetiŃia – Modelarea şi optimiza
rea deciziilor
manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, pp. 64-74
Variabile de
decizie
RelaŃii
matematice
Variabile
rezultat
Variabile
necontrolabile
124
dependente din model sunt legate de variabilele independente. RestricŃiile
exprimă limitările impuse de sistemele manageriale datorate reglementărilor.
Validarea modelului. Experimentarea şi evaluarea modelului implică cinci
etape: generarea alternativelor, previziunea rezultatului fiecărei alternative,
relaŃia
rezultate-obiective, compararea alternativelor, selectarea alternativelor.
Aceste tipuri de modele matematice vin să sublinieze implicarea accentuată în
ultima perioadă a modelarii matematice în domeniul securităŃii naŃionale în scop
ul
optimizării activităŃilor specifice.
Numeroşi oameni de ştiinŃă folosesc termenul de model pentru a desemna ceva
anume, în mod specific ceva ce poate fi utilizat în proiectarea acelor predicŃii
care pot
fi testate prin experiment sau observaŃie. NoŃiunea este strâns legată de matema
tică,
fapt evidenŃiat de cunoscuŃi matematicieni de-a lungul timpului.
Astfel, românul Grigore Moisil menŃiona că „... pe lângă matematica metrică
(clasică) s-a elaborat matematica structurală logică. Matematica modernă este o
ştiinŃă dominată de categoria structurii", iar matematicianul american
Rainer Bellman consideră că dovada cunoaşterii fenomenelor o constituie măsura î
n
care se reuşeşte prevederea desfăşurării lor ori, aceasta necesită măsuri cantit
ative ale
căror formule şi precizare satisfăcătoare implică folosirea unui model matematic
8.
CerinŃe ale modelului matematic. O definiŃie unanim acceptată de către
specialişti este aceea conform căreia modelul matematic reprezintă o mulŃime de
una
sau mai multe relaŃii matematice între variabile (reprezentând valori numerice)
şi una
sau mai multe ipostaze privind desfăşurarea fenomenului.
EnunŃul de mai sus reflectă faptul că descrierea matematică a legilor de
apariŃie şi dezvoltare a unui fenomen implică, printre altele, delimitarea latur
ilor lui
esenŃiale, cantitative, cărora să li se asocieze ansamblul relaŃiilor matematice
adecvate
fenomenului respectiv. Din perspectivă matematică, legătura diferitelor laturi a
le
fenomenului şi dependenŃa calitativă şi cantitativă a acesteia de factorii care
îl
condiŃionează se exprimă sub forma unor raporturi cantitative sau a unor relaŃii
matematice între mărimile reprezentate de notaŃiile adoptate.
Crearea unui model nu serveşte numai cunoaşterii ci are şi scopuri practice,
constituind şi o bază de experimentare.
Toate fenomenele realităŃii înconjurătoare se prezintă cercetărilor nu prin
esenŃa lor în mod direct, ci printr-o multitudine de aspecte globale şi locale.
Este
posibil ca în matematică să se facă o descriere generală fiecărui fenomen, deci
să se
identifice un model (matematic). Exprimarea cu cel mai înalt grad de generalitat
e
posibil a aspectelor globale şi locale ale fenomenelor, ca şi interdependenŃa lo
r se pot
face prin relaŃia generală, astfel:
F(P,T) = G(P,T) + L(P,T)
care reprezintă un model formal, logic al fenomenului, unde P si T sunt
coordonate parŃiale temporale ale fenomenului, iar funcŃiile G si L redau tendin
Ńele
globale (determinante), respectiv locale (aleatoare).
8 Grigore Moisil citat în Daniela Răchitan – Modelarea matematică la începutul n
oului mileniu şi
importanŃa ei pentru învăŃământul superior militar, în Buletinul ştiinŃific nr.
1/2001
(
2)
125
Pentru a fi recunoscut ca atare, modelul matematic trebuie să
îndeplinească o serie de cerinŃe, impuse atât de practica modelării, cât şi de u
tilizarea
lui.
În primul rând, modelul matematic trebuie să asigure o redare aproximativă a
fenomenului modelat. Aceasta înseamnă ca esenŃa reflectată de model prin structu
ra
sa să fie cât mai apropiată de esenŃa conŃinutului obiectiv al fenomenului real.
Cu cât
se abate mai putin de la fenomen, cu atât mai corecte se dovedesc datele furniza
te de
model, deci şi deciziile luate pe baza lor.
În al doilea rând, modelul trebuie să exprime clar, precis si realist scopurile
propuse, cu alte cuvinte să fie riguros. Ca atare, funcŃiile care descriu scopur
ile ale
căror extreme minime sau maxime se caută trebuie să ofere o exprimare matematică
cât mai exactă a lor, să fie simple din punct de vedere al expresiei (pentru a a
sigura o
prelucrare mai uşoară) şi să cuprindă cele mai importante variabile ale probleme
i.
Modelele matematice prezintă însă şi unele contradicŃii, principala constând în
faptul că ele nu coincid cu scopul propus, dar servesc la cunoaşterea acestuia,
cunoaştere care nu întotdeauna se obŃine la prima variantă, ci de regulă, prin
perfecŃionarea permanentă a modelului, prin negarea dialectică reciprocă a acest
ora,
un model fiind valabil numai pentru laturile realităŃii pe care le reflectă, val
oarea lui
apreciindu-se dupa ceea ce exprimă el şi nu după ceea ce ar trebui să exprime un
model ideal.
O ultimă cerinŃă la care ne referim este includerea într-o structură relativ
simplă şi de mică întindere a cât mai multe din interconexiunile diverselor aspe
cte ale
fenomenului, fapt ce înseamnă că, având în structura sa cât mai puŃine restricŃi
i,
modelul trebuie să exprime cât mai multe din proprietăŃile fenomenului.
Există, la ora actuală, o gamă largă de algoritmi care asigură tratarea la nivel
corespunzător a majorităŃii problemelor practicii din diferite domenii, inclusiv
din cel
militar, preponderent în fundamentarea deciziilor la nivelul diferitelor structu
ri
specializate din domeniul securităŃii naŃionale.
Tipuri de modele matematice. ExperienŃa acumulată prin realizarea unui număr
mare de modele a arătat că, pentru acelaşi model, cerinŃele formulate formează u
n
ansamblu contradictoriu. Din acest motiv, orice model matematic îndeplineşte, de
regulă, numai o parte a acestor cerinŃe, ceea ce, printre altele, a condus la st
abilirea
unor criterii de clasificare a modelelor funcŃie de informaŃiile pe care le conŃ
in şi pe
care le pot oferi, pe de o parte, şi de instrumentul matematic utilizat, pe de a
ltă parte.
Vom prezenta în continuare categoriile rezultate din analiza criteriilor de
clasificare, evidenŃiind relevanŃa, adaptabilitatea şi utilitatea fiecărui tip d
e model la
domeniul militar.
După informaŃiile pe care le conŃin şi le pot oferi, precum şi după interpretare
a
rezultatelor obŃinute pe baza lor, modelele se clasifică în două mari grupe:
deterministe si stohastice, ambele fiind în strânsa legătură cu unele tipuri de
decizie şi
anume cu deciziile în condiŃii de certitudine şi de risc.
Modelul determinist se caracterizează prin aceea că parametrii ce definesc
procesul modelat sunt cunoscuŃi cu precizia necesară garantării valabilităŃii
rezultatelor.
126
Acest tip de model nu are în structura sa nici un factor aleator,
observându-se cu uşurinŃă similitudinea dintre modelul determinist şi decizia ce
rtă,
iar variabilele de decizie (necunoscutele) ale modelului iau valori în domeniul
restricŃiilor impuse de structura modelului. SoluŃia obŃinută prin rezolvarea mo
delului
satisface restricŃiile (soluŃiile posibile) şi corespunde criteriului optim adop
tat,
posedând, în acelaşi timp şi un caracter determinist.
De regulă, modelul determinist se bazează pe metodele algebrei liniare, pe
teoria ecuaŃiilor diferenŃiale, teoria probabilităŃilor, teoria jocurilor etc.
Modelul stohastic se caracterizează prin parametri ce sunt variabile aleatoare
ale căror valori nu pot fi înlocuite cu valorile medii corespunzătoare, fie pent
ru ca
aceste valori medii nu sunt cunoscute, fie pentru motivul că, dacă ar fi înlocui
te cu
valori medii, rezolvarea modelului ar putea conduce la soluŃii (decizii) neconfo
rme cu
realitatea, fapt ce evidenŃiază legătura între modelul stohastic si decizia de r
isc. În
modelul stohastic variabilele aleatoare pot fi fie cunoscute numai pentru unele
variabile aleatoare (ceea ce este caracteristic pentru modelele cu incertitudini
parŃiale,
fie cunoscute toate, ceea ce generează „adevăratele" modele stohastice).
Modelele stohastice sunt programate exclusiv de către programarea stohastică,
rezultantă a îmbinării teoriei probabilităŃilor cu procesele aleatoare şi a stat
isticii
matematice cu teoria optimizării.
FuncŃie de instrumentul matematic utilizat, modelele matematice pot fi
clasificate astfel: modele ce utilizează cercetarea operaŃională; modele ce util
izează
teoria jocurilor; modele ale teoriei deciziei; modele ce folosesc combinatorica;
modele probabilistice; modele statistice; modele ale teoriei aşteptării; modele
ce
utilizează algebra, precum şi modele ce utilizează geometria, trigonometria si
geometria analitică.
La rândul lor, modelele ce utilizează cercetarea operaŃională pot fi liniare,
neliniare, de programare dinamică sau modele ce folosesc teoria grafurilor.
Modelele liniare pot fi deopotrivă aplicate la luarea deciziilor în cadrul
structurilor operaŃionale multinaŃionale, dar şi în cel al structurilor naŃional
e, atunci
când planificatorii se confruntă cu deficite de resurse (personal, tehnică de lu
ptă,
armament etc.), care trebuie folosite în aşa fel incât să se aducă la valoarea o
ptimă
unul sau mai multe scopuri (pierderi ale adversarului, pierderi proprii, probabi
litatea
de descoperire, probabilitatea de distrugere etc.).
În cazul programării liniare, modelul este de forma:
( ) ( ) ∑=
=
n
j
j j x c x f
1
max min
în condiŃiile
( ) ∑=
≥ = ≤
n
j
j i t x a
1
, , 1
unde: f(x) poate reprezenta probabilitatea de îndeplinire a misiunii de către
o structură militară operaŃională.
În acelaşi timp, coeficienŃii pot avea interpretările de mai jos, astfel:
cj – probabilitatea deplasării în timp util a unităŃii “j”, alocată de către
structura ”X”, pentru ocuparea noilor raioane;
cij - aspecte legate de transportul unităŃii “j”, cum ar fi distanŃa pe care
aceasta trebuie să se deplaseze;
aij - numărul de mijloace de transport la dispoziŃia unităŃii “j”;
(
3)
127
ti - numărul total de mijloace de transport aflate la dispoziŃie la un
moment dat.
Metoda de bază în rezolvarea acestei categorii de probleme este algoritmul
simplex (cu toate variantele lui), care este legat foarte strâns de structura mu
lŃimii
soluŃiilor admisibile. Aceasta legătură îl face să fie deosebit de eficient, sim
plu si uşor
de programat pe calculator.
Un caz particular de model liniar cu utilizare şi în activităŃile militare curen
te îl
constituie modelul activităŃilor de transport, cu toate variantele cunoscute, pe
ntru care
au fost elaborate metode specifice de rezolvare (metoda distributivă, metoda
distributivă modificată, metoda acoperirii zerourilor, metoda potenŃialelor etc.
), care
Ńin seama de particularităŃile structurii modelului, respectiv: restricŃiile sun
t toate
egalităŃi, coeficientii aij au cu toŃii valoarea 1, iar toate soluŃiile admisibi
le optime
sunt numere întregi.
Utilizarea modelelor neliniare a cunoscut o mare dezvoltare odata cu
introducerea metodei multiplicatorilor.
Acestea au următoarea structură:
să se determine extremul funcŃiei f(x) cu urmatoarele condiŃii:
gi(x){?, =,?} bj, (i =1,..., n)
unde: x - (xi,..., xn);
f - o funcŃie neliniară;
gi - funcŃii neliniare;
bj - date constante”.
De rezolvarea acestor modele se ocupă programarea neliniară, cu multiple
aplicaŃii in domeniul militar, cum ar fi, spre exemplu, problema repartiŃiei pun
ctelor
decizionale pe obiective.
Numeroase fenomene, procese ale naturii sau care corespund domeniului
militar au o evoluŃie care, pe planul gândirii poate fi concepută ca având o
desfăşurare în etape, fără ca prin aceasta să se denatureze în vreun fel importa
nŃa
esenŃei lor. Din această categorie fac parte şi procesele de luare a deciziilor,
care se
rezolvă matematic prin modele de programare dinamică. Spre deosebire de
programarea liniară, aceasta din urmă nu presupune caracterizarea problemelor pr
in
ecuaŃii de formă particulară, motiv pentru care, pentru programarea dinamică nu
există un algoritm general. Această trăsătură a programării dinamice face ca ea
sa fie
flexibilă şi să ofere răspunsuri la situaŃii dificil de rezolvat prin alte metod
e.
Modelele ce folosesc teoria grafurilor sunt utilizate în domeniul militar pentru
optimizarea transporturilor pe reŃelele rutiere, alegerea celor mai bune (scurte
)
itinerare pentru deplasarea unor forŃe între zonele de intervenŃie sau dislocare
,
planificarea optimă a realizării unor lucrări (activităŃi specifice servicilor d
e
informaŃii, tehnice, de mascare sau inducere în eroare etc.), atingerea celor ma
i bune
itinerare pentru trecerea printr-o reŃea de drumuri şi pase de navigaŃie etc.
Teoria grafurilor a fost relansata in actualitate mai ales odată cu apariŃia
metodelor de tip PERT şi a constituirii teoriei reŃelelor, deşi problematica sa
a fost
propusă cu mai mult timp în urmă, atunci când s-a constatat că unele activităŃi,
printre
care şi cele militare, pot fi modelate matematic eficient, folosindu-se o struct
ură de
graf îmbogăŃită cu o serie de funcŃii asociate.
(
4)
128
Specificul domeniului militar a generat o categorie foarte importantă de
modele matematice, reprezentată de modelele teoriei jocurilor9.
În principal, teoria jocurilor cuprinde următoarele elemente: elaborarea
definiŃiei soluŃiei jocului; demonstrarea existenŃei soluŃiei; elaborarea metode
lor de
găsire a soluŃiilor; aspecte practice ale utilizării sale. În mod evident, aceas
ta teorie nu
poate să cuprindă în schemele ei toate situaŃiile reale, însă multe din ele, pen
tru o
experienŃă determinată, se pot încadra într-o schemă de joc, care se caracterize
ază
prin numărul de participanŃi, acŃiunile posibile ale acestora şi repartiŃia efec
telor
(câştigurilor) funcŃie de comportarea lor.
Teoria jocurilor şi-a găsit un câmp larg de aplicare în domeniul militar,
caracterizat adesea prin situaŃii conflictuale, dovedindu-se extrem de utilă înd
eosebi
în rezolvarea problemelor de căutare a Ńintelor submarine în care optimizarea
probabilităŃii de descoperire oferite de lanŃurile Markov neomogene este deosebi
t de
greoaie.
Un alt exemplu de aplicare a teoriei jocurilor îl constituie algoritmul propus d
e
Juttler pentru rezolvarea problemelor de extrem multicriterial, foarte frecvent
întâlnite in domeniul militar, întrucât analiza situaŃiilor militare pe baza unu
i singur
criteriu de eficienŃă este încă departe de a satisface utilizatorul. Alte exempl
e de
aplicare a teoriei jocurilor sunt: alegerea tipului de unităŃi (subunităŃi, arma
mente) cu
eficacitatea cea mai ridicată pentru lovirea unor obiective; alegerea procedeulu
i
tactic, a mascării, a modalităŃii de urmărire a adversarului etc.
Modelele ce utilizează teoria deciziei şi-au dovedit în ultimul timp eficienŃa î
n
aplicarea eficientă în domeniul militar.
Teoria deciziei are drept obiectiv modelarea structurii generale a procesului
decizional, ocupându-se de studiul jocurilor în care se acŃionează în condiŃii d
e
incertitudine; în această situaŃie adversarul este natura, motiv pentru care joc
urile se
mai numesc şi contra naturii.
Criteriile x1, x2,..., xn pe care le are în vedere decidentul sunt de natură
subiectivă, depinzând de informaŃiile pe care le are despre el însuşi. Având în
vedere
starea de incertitudine în care decidentul ia decizia, există uneori posibilitat
ea
efectuării unor experimente legate de jocul respectiv care pot ameliora rezultat
ul
jocului în favoarea sa. Problema care se pune este legată de costul experimenŃel
or (de
timp, financiare etc.). De aceea putem considera trei tipuri de jocuri contra na
turii:
jocuri fără experienŃă; jocuri statistice cu experienta unică; jocuri statistice
cu
eşantionaj secvenŃial. Toate aceste trei tipuri de jocuri pot fi folosite în dom
eniul
militar pentru alegerea strategiei optime când avem mai multe opŃiuni, rezolvare
a
eficientă a jocurilor de război, luarea deciziei în munca de stat major.
Un alt tip de modele utilizate în organizaŃia militară îl reprezintă modelele ce
folosesc combinatorica, care are rolul de a îmbogăŃi problemele cu o serie de
caracteristici numerice ce reflectă anumite proprietăŃi profunde ale esenŃei
fenomenelor.
Printre problemele aplicative militare cu caracter combinatorial enumerăm
amplasarea în câmpul de luptă a unor obiective care acŃionează la distanŃă (staŃ
iile de
9 Cf. Ionescu Gh. Gh., Cazan Emil, NegruŃă Adina LetiŃia - op. cit., cap. X.
129
radiolocaŃie, mine etc.); construirea codurilor pentru transmiterea informaŃiilo
r
cu caracter secret sau alegerea itinerariilor (identificarea celui mai scurt dru
m).
În problemele combinatoriale se cercetează mulŃimi discrete, în general finite,
atenŃie deosebită acordându-se la două operaŃii: alegerea unor submulŃimi şi
ordonarea elementelor. Principalele componente ale combinatoricii sunt problemel
e
de numărare, existenŃa soluŃiilor, elaborarea algoritmilor de găsire a soluŃiilo
r şi
altele.
Modelele probabilistice sunt un alt tip de modele ce şi-au demonstrat utilitatea
în unele determinări din mediul militar, cum ar fi cele ale duelurilor de foc şi
ale
luptei de grup, a rezultatului unei confruntări, a raportului de forŃe, a necesa
rului de
forŃe şi mijloace şi în optimizarea întrebuinŃării acestora.
Modelele probabilistice se află în legătură permanentă cu un alt tip de modele
matematice care se utilizează în domeniul militar, anume modelele statistice, ca
re se
aplică pentru probleme cum ar fi: estimarea eficacităŃii unor sisteme de armamen
t;
studiul implicaŃiei pe care fenomenele politice si economice le au asupra evoluŃ
iei
stărilor conflictuale; estimarea parametrilor la tragere (punctul mediu, distanŃ
ele de
tragere); estimarea necesarului de materiale, forŃe si mijloace necesare unei an
umite
acŃiuni militare; prelucrarea datelor obŃinute prin cercetare în scopul realizăr
ii unor
prognoze asupra desfăşurării crizelor (conflictelor).
Un alt tip de modele ce-şi găsesc din ce în ce mai mult aplicabilitatea în
organizaŃia militară sunt modelele teoriei aşteptării, a căror teorie mai este d
enumită
şi teoria deservirii în masă, principalele elemente ale unei probleme de aştepta
re fiind
sursa, firul de aşteptare şi staŃia de serviciu.
Teoria aşteptării rezolvă unele probleme, cum ar fi: numărul de unităŃi din firu
l
de aşteptare la un moment A; numărul de unităŃi ce sunt deservite la un moment A
;
timpul mediu de aşteptare a unei unităŃi în fir. Din punct de vedere al specific
ului
militar, teoria aşteptării poate rezolva probleme privind modelarea eficacităŃii
luptei
individuale şi de grup, repartizarea resurselor logistice şi financiare pe unită
Ńi,
repartizarea resurselor materiale funcŃie de necesarul prognozat pe etape ale op
eraŃiei
etc.
Următorul tip prezentat, modelele ce utilizează algebra, se bazează în special
pe acele elemente de calcul matricial care stau la baza teoriei lanŃurilor Marko
v
(utilizate eficient în problemele de duel al focului) şi pe teoria grupurilor şi
a
corpurilor cu aplicaŃii de interes în domeniul militar.
Cel de pe urmă model prezentat, modele ce utilizează geometria, trigonometria
si geometria analitică, rezolvă probleme legate de studiul proprietăŃilor traiec
toriei,
spaŃii periculoase, spaŃiul mort, spaŃiul defilat, determinarea unghiurilor de t
ragere,
determinarea corecŃiilor, recalcularea abaterilor atunci când direcŃia de trager
e face
un unghi cu dimensiunea principală a Ńintei, rezolvarea unor probleme de topogra
fie
si topogeodezie.
În măsura în care evidenŃiază în mod corect o proprietate a fenomenului,
modelul reprezintă un rezultat, reflectă o legătură, sintetizează legi din reali
tate, cu
alte cuvinte prezintă un adevăr obiectiv.
Descrierea tipurilor de modele matematice prezentate mai sus evidenŃiază
aplicarea accentuată în ultimele decenii a modelării matematice în domeniul mili
tar în
130
scopul optimizării activităŃilor specifice, printre care şi a celei de luare a
deciziei, atribuirea rolului de a procesa date de intrare şi de a genera mesaje
comandantului reflectând faptul că teoriile actuale tind să creeze un comandant
ideal,
dar care, într-un anumit sens, este prizonierul evenimentelor. Astfel, comandant
ul
trebuie să reacŃioneze la modul de desfăşurare al luptei în loc să-l anticipeze.
În mod
logic rezultă că informaŃiile care sunt critice pentru capacitatea comandantului
de a
înŃelege şi decide trebuie transmise în timp real. Întrucât deciziile comandantu
lui sunt
o reacŃie la evenimentele care au avut loc deja şi nu sunt luate în anticiparea
lor,
devine clar că informaŃiile necesare pentru a descrie cât mai complet spaŃiul de
luptă
sunt critice pentru comandant.
Lipsa principală a acestor teorii constă în faptul că nu iau în considerare
conŃinutul informaŃiilor de transmis. Se presupune că realizatorii acestor siste
me sunt
capabili să determine tipul şi conŃinutul informaŃiilor necesare comandantului.
De
asemenea, comanda şi controlul reprezintă pur şi simplu un sistem ce depinde doa
r de
echipament, tehnologie, software şi doctrină.
Opinăm că obiectivul principal este realizarea unui sistem capabil să
coroboreze date, să posede modalităŃi de filtrare a informaŃiilor inutile, astfe
l încât
comandantul să poată avea informaŃiile necesare pentru a lua decizii oportune.
Teoretic, acest sistem ar fi capabil să atenŃioneze comandantul despre eveniment
ele
importante şi, poate mai relevant, pleacă de la ipoteza că informaŃiile critice
la care
trebuie să răspundă un comandant sunt aceleaşi pentru toŃi comandanŃii.
Concluzii
Modelele matematice nu trebuie să elimine procesul de gândire al decidentului.
Scopul lor este să pună la dispoziŃia celui ce ia o decizie metode care să-i spo
rească
propria capacitate de a face judecăŃi şi de a lua hotărâri, nelăsând acest lucru
numai
pe baza intuiŃiei sau modului personal de a raŃiona.
Suntem la un prag care desparte ştiinŃele precise care folosesc măsura de cele
care nu pot cuantifica fenomenele de care se ocupă. Explorăm ce ştim din teoria
informaŃiei şi comunicaŃiei, a logicii şi schemelor decizionale pentru a gândi ş
i
acŃiona eficient.
Folosirea metodelor cercetării operaŃionale permite adoptarea unor hotărâri cu
probabilitatea de a prevedea care sunt rezultatele posibile aşteptate; chiar în
cazuri de
totală incertitudine există procedee de stabilire a strategiei optime (optimizar
e
stocastică, jocuri stocastice etc.).
Dezvoltându-se spectaculos în ultimele trei decenii, preocupările teoretice şi î
n
special practice, în domeniul cercetării operaŃionale, au ajuns să antreneze ast
ăzi pe
plan mondial sute de mii de specialişti.
În prezent nu se mai poate concepe conducerea unei activităŃi importante în
orice domeniu fără a face apel la metodele cercetării operaŃionale, bineînŃeles
împreună cu celelalte tehnici moderne cum ar fi cibernetica, informatica,
psihosociologia organizării (organizaŃiilor) şi teoria generală a sistemelor.
Exercitarea managementului structurilor specializate din domeniul securităŃii
naŃionale urmăreşte îndeplinirea cantitativă şi calitativă a tuturor obiectivelo
r stabilite
pentru fiecare structură în parte. Calitatea eficienŃei managementului este conc
retizată
131
pe fundamentarea riguroasă a obiectivelor stabilite sau propuse şi, mai ales, pe
gradul lor de realizare dat de volumul şi structura resurselor consumate pe unit
atea de
efect obŃinut.
Pe parcursul derulării procesului de management se poate interveni cu măsuri
corective pentru a stopa sau diminua unele consumuri de resurse. Comensurarea
permanentă a efectelor şi compararea lor cu eforturile depuse pentru a evidenŃia
eficienŃa activităŃilor conduse şi gradul de îndeplinire a obiectivelor stabilit
e
reprezintă o trăsătură definitorie a unui management eficace şi dinamic.
Managementul nu este un scop în sine, ci un mijloc de a facilita prin
intermediul unor decizii corespunzătoare de previziune, organizare, coordonare,
antrenare şi control-evaluare îndeplinirea obiectivelor asumate.
Evaluarea eficienŃei managementului se realizează prin reliefarea efectelor şi
eforturilor la nivelul sistemului de management în ansamblu său ori la nivelul
principalelor componente ale acestuia: subsistemul organizatoric, informaŃional,
metodologic şi decizional.
Creşterea mobilităŃii structurilor specializate din domeniul securităŃii naŃiona
le,
raŃionalizarea subsistemelor informaŃionale şi îmbogăŃirea instrumentarului de
conducere se realizează prin conceperea şi utilizarea de noi sisteme, metode şi
tehnici
manageriale, prin creşterea gradului de fundamentare a deciziilor.
Amplificarea dimensiunii creativ-inovative este o mutaŃie majoră produsă în
ultimii ani la nivelul managementului organizaŃiilor, inclusiv cele din domeniul
securităŃii naŃionale, cu influenŃe benefice asupra eficienŃei activităŃilor. Ac
eastă
tendinŃă este strâns legată de explozia informaŃională şi viteza de circulaŃie a
informaŃiei în zilele noastre.
Bibliografie
[1] ACKOFF R.L, SASIENI M.W. – Bazele cercetării operaŃionale, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1979.
[2] BĂCANU Bogdan – Practici de management strategic, Editura Polirom,
Iaşi, 2006.
[3] IACOB Dumitru, CISMARU Diana-Maria – OrganizaŃia inteligentă,
Editura comunicare.ro, 2002.
[4] IONESCU Gh. Gh., CAZAN Emil, NEGRUŢĂ Adina LetiŃia – Modelarea
şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999.
[5] MALIŢA Mircea – Zece mii de culturi o singură civilizaŃie, Editura
Nemira, Bucureşti, 2002.
[6] MITRUŢ Dorin – Modelarea matematică. Rolul ei în cercetarea
operaŃională, www.asecib.ase.ro.
[7] NICOLESCU Ovidiu, VERBONCU Ion – Management şi eficienŃă,
Editura Nora, Bucureşti, 1994.
[8] RĂCHITAN Daniela – Modelarea matematică la începutul noului mileniu
şi importanŃa ei pentru învăŃământul superior militar, în Buletinul ştiinŃific n
r. 1/2001,
http://www.actrus.ro.
[9] REES W. David, PORTE Christine – Arta managementului, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2005.
132
[10] STANCU Stelian – Modelarea matematica a sistemelor si
proceselor de conducere. Analiza sistemelor economice complex. Teorie si aplicat
ii,
Editura ASE, Bucureşti, 2007.
[11] ŢIGĂNESCU Eugen, MITRUŢ Dorin – Bazele cercetării operaŃionale,
www.ase.ro, biblioteca digitală.
[12] VERBONCU Ion, ZALAMAN Michael – Management şi performanŃe,
Editura Universitară, Bucureşti, 2005.
[13] Strategia de securitate naŃională a României, Bucureşti, 2007,
http://www.presidency.ro.
[14] Legea securităŃii naŃionale a României, proiect, 2007 -
http://www.guv.ro.
[15] Programul de guvernare 2005 – 2008, http://www.guv.ro.
[16] Carta Albă a securităŃii şi apărării, Bucureşti, 2004,
http://www.mapn.ro.
133
SISTEMELE INFORMATICE ÎN MANAGEMENTUL
ACHIZIŢIILOR PUBLICE MILITARE
Dr. Ştefan – Mircea MUSTAŢĂ
Dr. Mihai MIHĂILĂ – ANDRES
Cosmin – Ludovic MUREŞAN
This work, propose to tackle some appearances in the aim emphasize the role on w
hich have
the informatics systems in public acquisition management process from the milita
ry structures,
concordantly lows in operation with the Ministry of Defence disposals.
Introducere
Aplicarea unui sistem integrat de management al achiziŃiilor militare, necesită
identificarea şi stabilirea priorităŃilor privind necesarul de resurse, coordona
rea şi
monitorizarea procesului de achiziŃii, aceasta fiind posibilă numai pe baza unui
sistem informatic integrat.
Prin aplicarea la nivelul Ministerului Apărării a acestui sistem integrat,
informatizat, se întareşte controlul stucturilor cu responsabilitate în domeniul
achiziŃiilor, putând fi asigurate condiŃiile optime impuse de standardele NATO î
n
acest domeniu.
În deplină concordanŃă cu LegislaŃia României, legislaŃie ce a fost adaptată
cerinŃelor impuse de noul context ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii
Europene, se are în vedere asigurarea şi menŃinerea unui sistem informatic la ni
velul
structurilor abilitate, funcŃionând pe baza unor reglementăari unitare pentru to
ate
structurile armatei care derulează proceduri de achiziŃii publice.
Definirea, componenŃa şi dezvoltarea sistemelor informatice
Un sistem informatic utilizează resurse hardware (maşini şi media – suport de
informaŃie), software (programe şi proceduri) şi oameni (specialişti şi utilizat
ori)
pentru a realiza date de intrare, procesarea, date de ieşire, stocarea şi contro
lul
activităŃilor care convertesc datele în produse informaŃionale (fig.1).
Inginer, Academia Tehnică Militară
Căpitan lector universitar inginer, Academia Tehnică Militară
MSc. Economist, Ministerul Muncii - Corpul de Control
134
Fig. 1 - Model de sistem informatic
Acest model de sistem informatic ajută la luarea în considerare a multor
realităŃi şi concepte implicate în studierea sistemelor informatice bazate pe si
steme de
calcul. Se evidenŃiază trei concepte majore:
•Hardware (maşini şi media – suport de informaŃie), software (programe şi
proceduri) şi oameni (specialişti şi utilizatori), sunt resursele primare necesa
re pentru
a îndeplini activităŃi de procesare în sistemele informaŃionale.
•Datele sunt transformate într-o varietate de produse informatice de către
activitatea de procesare a informaŃiei, de catre sistemele informatice.
•Procesarea informaŃiei constă din activităŃile de bază ale sistemului, relativ
la
intrări, procesare, ieşiri, stocare şi control.
Sistemele informatice pot fi considerate instrumente puternice folosite în
scopul schimbării organizaŃionale. Acestea oferă posibilitatea ca organizaŃiile
să-şi
reproiecteze structura, misiunea, fluxurile de muncă, produsele şi serviciile.
Se pot identifica astfel, anumite pârghii de transformare a organizaŃiilor prin
tehnologia informaŃiei, dintre care sunt de menŃionat în principal, următoarele:
-ReŃelele globale de calculatoare, care contribuie la realizarea diviziunii
internaŃionale a muncii. În acest context, operaŃiunile între instituŃii nu mai
depind de
distanŃele dintre acestea, costurile de coordonare la nivel global diminuându-se
, iar
costul tranzacŃiilor fiind în scădere;
-ReŃelele proprii organizaŃiilor (interne) sunt cele care determină ca
organizarea muncii în cadrul instituŃiei să poată fi acum coordonată la nivel
interdepartamental. Se realizează astfel o mai bună informare a colaboratorilor
în
legătură cu obiectul de activitate al instituŃiei respective, centralizându-se n
ecesităŃile
primite de la nivelul compartimentelor pe tipuri de produse şi servicii, toate a
cestea
putând fi rezolvate prin structura specializată de contracte şi achiziŃii public
e;
Resurse software: programe şi proceduri
Resurse hardware: maşini şi m
edia
Resurse umane: specialişti şi utilizatori
Procesarea
datelor
D
ate de
ieşire
Date
de intrare
Controlul
performanŃei
sistemului
Stocarea datelor, modelelor şi a bazelor de cunoştinŃe
135
-Sistemele de calcul distribuite, reprezintă acele reŃele izolate din cadrul
instituŃiei, ce permit ca prin conexiuni locale, grupuri sau persoane independen
te să
aibă acces la informaŃiile şi la cunoştinŃele necesare pentru a a-şi desfăşura c
ât mai
eficient activitatea.
Prin aplicarea acestor pârghii, procesele de realizare a diferitelor activităŃi
contractuale sunt reproiectate şi eficientizate şi se încearcă astfel reducerea
costurilor
privind managementul acestora.
Datorită sistemelor informatice, ierarhia sistemului de conducere se
aplatizează, gradul de centralizare a adoptării deciziilor diminuându-se.
Cele mai importante schimbări structurale ale organizaŃiei, determinate de tehno
logia
informaŃiilor, sunt: automatizarea, raŃionalizarea şi reingineria sistemelor.
Automatizarea este cea mai cunoscută schimbare produsă de tehnologia informaŃiei
într-o organizaŃie, contribuind la realizarea modificărilor necesare pentru
eliminarea anumitor deficienŃe ce pot apare în cadrul unui proces.
RaŃionalizarea procedurilor este o formă mai profundă de schimbare
organizaŃională. Prin automatizare, în mod frecvent sunt abordate acele locuri d
e
muncă „înguste" (cu blocaje) din cadrul unei organizaŃii. Automatizarea contribu
ie la
realizarea modificărilor necesare pentru a elimina aceste deficienŃe. RaŃionaliz
area
procedurilor constă în eliminarea unor calcule, simplificare ale unor operaŃii p
rea
complicate ş.a., astfel încât să poată fi automatizate fluxuri întregi de operaŃ
ii.
Reingineria afacerilor reprezintă o schimbare de profunzime a organizaŃiei şi
se caracterizează prin faptul că procesele sale de realizare a afacerilor sunt a
nalizate,
simplificate şi reproiectate. Reingineria implică o regândire a fluxului de oper
aŃii şi a
proceselor de realizare a afacerilor utilizate pentru producŃia de bunuri econom
ice, cu
o reducere semnificativă a costurilor. Reingineria afacerilor reorganizează flux
urile
de operaŃii, caută soluŃii pentru eliminarea risipei şi a anumitor acŃiuni repet
itive etc.
Prin reingineria afacerilor se obŃine mai mult decât în cazul raŃionalizării pro
cedurilor
şi, adesea, o nouă viziune de ansamblu asupra modului de organizare a proceselor
.
Toate schimbările menŃionate anterior pot fi transpuse în viaŃă prin reproiectar
ea
proceselor de realizare a afacerilor.
.
Locul sistemelor informatice în managementul achiziŃiilor publice militare
Orice organizaŃie poate fi asimilată cu un sistem. În fig. 2 se prezintă schemat
ic
şi principial locul pe care îl ocupă sistemele informaŃionale în cadrul structur
ilor de
achiziŃii, în cadrul acestui sistem fiind definite mai multe componente, după cu
m
urmează: :
• Elementul de intrare. Datele privind resursele economice cum ar fi: oameni, ba
ni,
materiale, maşini, terenuri, facilităŃi, energie şi informaŃii sunt preluate şi
utilizate
în cadrul sistemului informaŃional.
• Prelucrarea. Procesele organizaŃionale ca marketingul, producŃia şi finanŃele
transformă elementul de intrare în element de ieşire. Alte procese organizaŃiona
le
sunt ingineria, cercetarea şi dezvoltarea, serviciile juridice şi altele.
• Elementul de ieşire. Produsele şi serviciile, plăŃile angajaŃilor şi ale furni
zorilor,
dividendele, contribuŃiile, taxele şi informaŃiile sunt elemente de ieşire produ
se de
un anumit schimb commercial.
136
• Feedback. Un rol fundamental al sistemelor informaŃionale este acela de a
servi ca şi componentă feedback pentru un sistem organizaŃional. Acestea
furnizează informaŃii pentru management relativ la performanŃele organizaŃiei.
• Controlul. Managementul este componenta de control a unui sistem
organizaŃional. Managerii controlează fazele unei proceduri de achiziŃii astfel
încât să existe o supervizare a modului în care se aplică prevederile legale în
domeniu, verificăndu-se şi specificaŃiile de produs ce sunt lansate în cadrul
procedurii.
• Mediul. O procedură de achiziŃii caracterizează un sistem deschis, adaptiv, ca
re
partajează elementele de intrare şi elementele de ieşire cu alte sisteme din med
iul
său.
Fig. 2 – Locul sistemelor informatice în cadrul procedurilor de achiziŃii.
Un sistem informatic nou este construit ca soluŃie la anumite categorii de
probleme cu care se confruntă organizaŃia. Problemele care apar pot fi rezultatu
l unor
performanŃe mai slabe decât cele dorite sau al proiectelor managementului de a
fructifica oportunităŃile de afaceri, cu scopul de a obŃine o creştere semnifica
tivă a
performanŃelor organizaŃiei. Realizarea sistemelor informatice se referă la anal
iza,
proiectarea, programarea, testarea, conversia, producŃia şi mentenanŃa (întreŃin
erea)
sistemelor respective.
În figura 3 sunt prezentate activităŃile citate, cu menŃiunea că fiecare dintre
ele
interacŃionează într-un mod particular cu organizaŃia. Membrii organizaŃiei part
icipă
Resurse
economice:
- personal;
- fonduri;
- materiale
- transport;
Resurse
organizaŃionale:
- marketing;
- asigurare
logistică;
- personal;
- alte procese.
Bunuri şi
servicii:
- produse;
- servicii;
- plăŃi;
- contribuŃii;
- informaŃii;
alte efecte
Sisteme
Managem
t
CONTR
OL
Fe
db k
Elem
ent de
Prel
ucrare
Ele
ment de
B
Cl
F
Director
program
Competit
SEA
MINIST
ERUL
APĂRĂRII
137
la aceste activităŃi de creare a sistemului, iar procesul de realizare a unui
sistem informatic produce schimbări organizaŃionale semnificative.
Fig. 3 - Structura ciclică a procesului de realizare a unui sistem informatic
În contextul actual ca tară membră NATO, România şi-a adaptat sistemul
achiziŃiilor militare nu numai în concordanŃă cu legislaŃia Uniunii Europene, da
r a
creat un nou set de reglementări în concordanŃă şi cu cerinŃele NATO, în care:
- activitatea de achiziŃii se bazează pe documente emise de utilizatorii finali,
reprezentând nevoile misiunii şi cerinŃele operaŃionale, având la bază
determinarea cât mai precisă a ameninŃărilor reale şi satisfacerea, pe cât
posibil, a nevoilor categoriilor de forŃe armate;
- se analizează mai multe variante înainte de demararea unui program de
achiziŃii, având la bază soluŃii materiale bine fundamentate;
- procesul de achiziŃii este structurat pe faze distincte, trecerea de la o fază
la
cealaltă efectuându-se la punctele de decizie majore;
- atribuirea în execuŃie a programelor şi proiectelor se face în principal, pe b
ază
de competiŃie;
- fiecare program sau proiect este în responsabilitatea unui director însărcinat
cu
managementul acestuia, care are drepturi şi obligaŃii bine definite;
- conducerea programelor se face centralizat, iar execuŃia proiectelor se face
descentralizat;
- se asigura furnizarea permanentă a informaŃiilor specifice pentru programe de
activităŃi în cadrul unui sistem unitar de raportări periodice;
- contractul de achiziŃii are în vedere o împărŃire echitabilă a riscurilor într
e
Ministerul Apărării şi executanŃi;
- gestionarea tuturor elementelor de risc prin costuri, graficul de realizare şi
parametrii de performanŃă cât şi strategia de achiziŃii se vor stabili la începu
tul
programului de achiziŃii, urmând apoi a fi evaluate şi ajustate, după caz, pe
parcursul derulării programului.
Reglementările în vigoare referitoare la procedurile de achiziŃie în domeniul
militar sunt chemate să stabilească un cadru flexibil şi coerent pentru transpun
erea
Analiza
sistemului
Proiectarea
sistemului
Programarea
OrganizaŃia
Conversia ProducŃia
şi
mentenanŃa
Testarea
138
nevoilor misiunilor în programe majore de achiziŃie de sisteme informatice
militare şi de armament.
Analizând Ordonanta de UrgenŃă a Guvernului nr.34/2006 modificată cu O.G.
nr.94/2007 privind atribuirea contractelor de achiziŃie publică, a contractelor
de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, deduc
em
importanŃa pe care o au sistemele informatice în domeniul achiziŃiilor publice.
Acest
act normativ a fost întocmit în concordanŃă cu prevederile directivelor Parlamen
tului
European şi a Consiliului Uniunii Europene, caracterul de noutate constând în
principal în obligativitatea conectării tututor structurilor care desfaşoară pro
ceduri de
achiziŃie publică la sistemul electronic de achiziŃii publice, denumit pe scurt,
SEAP.
Sistemul electronic de achiziŃii publice desemnează sistemul informatic de
utilitate publică, accesibil prin Internet la o adresă dedicată, utilizat în sco
pul
aplicării prin mijloace electronice a procedurilor de atribuire şi a asigurării
unei
transparenŃe a procedurilor de atribuire.
Sistemul de achiziŃii din Armata României se derulează în concordanŃă cu
prevederile legale în vigoare şi după centralizarea necesarului la nivelul
categoriilor de forŃe armate se poate lansa prin SEAP procedura de achiziŃie
publică.
Concluzii
Din cele prezentate, se desprinde faptul că printr-o bună gestionare a sistemelo
r
informatice, se înlătură un mare procentaj de erori ce pot apare, realizându-se
un
control asupra întregului proces, prin monitorizarea etapelor de achiziŃie de că
tre
stucturile abilitate, înlăturându-se astfel orice suspiciune ce ar putea lua naş
tere în
urma validării societăŃii câştigătoare.
Bibliografie
[1] MALOŞ, G., Sandu, I. E., Năstăsescu, V., -“Managementul calităŃii
totale”, Ed. Junimea, Iaşi, 1998.
[2] ROŞCA, L., “Sisteme informationale pentru management”, Editura Univ.
"Lucian Blaga" din Sibiu, 1999.
[3] ***InstrucŃiunea I 1000.1 a M.Ap.N. privind stabilirea nevoilor misiunii şi
emiterea cerinŃelor operaŃionale.
[4] *** InstrucŃiunea I 1000.2-01 a M.Ap.N. privind managementul calităŃii
totale
[5] *** Standardul STPM M 40546-99, “Ingineria sistemelor. Politici şi
proceduri”.
[6] *** O.u.G nr.34 / 2006
[7] *** O.u.G nr.94 / 2007.
139
COMUNICAREA – FACTOR ESENŢIAL
ÎN MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR PUBLICE
Dr. Ştefan – Mircea MUSTAŢĂ
Cosmin – Ludovic MUREŞAN
Dr. Daniel – Traian GRECU
This subject propose to treat some theoretical appearances in the aim to accentu
ate the role
in create a good communication between managers and underlings in public institu
tions.
Introducere
Un factor determinant în colaborarea la nivelul structurilor statului este dat d
e
felul în care poporul în speŃă ştie să îşi organizeze conceptele şi modul în car
e îşi
structurează instituŃiile.
Managementul după sunt structurate instituŃiile şi care în final îşi poate mai
mult sau mai puŃin sublinia eficienŃa, are la bază comunicarea, factor determina
nt nu
numai la nivelul instituŃiilor publice ale statului ci chiar şi în ceea ce prive
şte evoluŃia
umană.
Definim comunicarea, ca fiind procesul de înŃelegere între oameni prin
intermediul transferului de informaŃie.
În lucrarea de faŃă se urmăreşte prezentarea factorilor determinanŃi în
managementul informaŃiei, în vederea creşterii eficenŃei procesului de comunicar
e la
nivelul structurilor publice.
FuncŃii determinante specifice procesului de comunicare
Comunicarea în ansamblul ei, reprezintă un proces foarte complex care are la
bază o serie de funcŃii determinante, cele mai importante dintre acestea fiind
următoarele:
1 - Mijloceşte influenŃarea comportamentului membrilor structurii publice;
2 - Permite exprimarea sentimentelor şi a emoŃiilor;
3 - Furnizează, receptează sau face schimb de informaŃii.
Aceste funcŃii determinante ale comunicării, prezentate mai sus, vor fi
dezvoltate în cele ce urmează :
1 - Mijlocirea influenŃării comportamentului membrilor structurii publice:
Felul în care este organizată cunoaşterea determină felul organizării oamenilor,
şi invers. Când cunoaşterea este concepută ca fiind specializată şi ierarhică,
instituŃiile sunt la fel.
Inginer, Academia Tehnică Militară
MSc. Economist, Ministerul Muncii - Corpul de Control
Comisar şef de poliŃie inginer, Inspectoratul General al PoliŃiei Române
140
Odată intrate în acest şablon, acestea vor tinde să încremenească
organizarea cunoaşterii, împiedicând reconceptualizările care ar putea porni
modificările radicale în sistem.
Prin regulamentele sale interne, o instituŃie va comunica angajaŃilor ce anume
aşteaptă de la aceştia, cine este imputernicit să decidă şi cine trabuie să fie
obedient.
Aceste reguli, dacă sunt trasate şi considerate imuabile, vor bloca organizaŃia
la
nivelul de evoluŃie a ştiinŃei organizării şi a nevoilor previzibile în momentul
apariŃiei
sale. NepermiŃând schimbările structurale, organizaŃia în speŃă nu se va putea a
dapta
cerinŃelor socio-economice şi se va compromite economic.
2 - Permiterea exprimării sentimentelor şi a emoŃiilor:
MotivaŃiile acŃiunilor umane pot fi de natură materială, sentimentală sau
ideologică. Decizia unei persoane, executant sau manager, va purta amprenta
respectivului, a momentului luării deciziei, a informaŃiilor deŃinute în acel mo
ment şi
a stării psihice sau de sănătate. InformaŃiile pot determina starea psihică a
decidentului. Cunoaşterea sentimentelor şi emoŃiile unei persoane pot fi edifica
toare
asupra motivaŃiilor care au stat la baza luării unei anumite decizii.
3 - Furnizarea, receptarea sau realizarea schimbului de informaŃii:
O organizaŃie reuşeşte numai atunci când parŃile ei componente lucrează
împreună. În cadrul organizaŃiei, fiecare compartiment poate fi comparat cu o bo
xă de
unde informaŃia se scurge în direcŃiile stabilite prin canalele oficiale de comu
nicare.
O informaŃie este comunicată superiorului care decide dacă aceasta trebuie
transmisă unui alt executant, unui omolog din alt compartiment, sau unui manager
de
tip superior, servind astfel ca verigă formală între boxe. Dar sarcina principal
ă a
superiorului este de a aduna informaŃii disparate, obŃinute pe fragmente de la
specialişti şi de a le sintetiza înainte de a le transmite prin alte canale ofic
iale spre
nivelul decizional imediat superior.
Altfel spus, cunoaşterea este dezmembrată orizontal şi reasamblată vertical.
Structura de putere bazată pe controlul informaŃiei se prezintă astfel: boxa est
e
controlată de către specialist iar canalul de către manager.
Dacă informaŃia ar fi quasi-statică, sistemul ar putea funcŃiona. Uneori, ritmul
socio-economic alert impune schimbări repetate, la baza acestei situaŃii aflându
-se o
cantitate de informaŃii foarte mare şi deosebit de complexe, factori ce duc la
supraîncărcarea canalelor de informaŃii, multe dintre acestea ajungând să fie
distribuite greşit sau ducând prin sinteza lor, la o denaturare a realului.
Problema definitorie constă în faptul că organizaŃia este construită pornind de
la premisa cunoaşterii lanŃului informatic, al ierarhizării modului în care info
rmaŃia
este transmisă prin canalele specifice obiectului de activitate al societăŃii.
Procesul comunicării are menirea de a consolida structura formală a
organizaŃiei. Toate avantajele unei organizaŃii – resursele tehnice şi financiar
e,
diversele legături şi aptitudini nu au nicio valoare practică dacă membrii respe
ctivei
organizaŃii nu cunosc lanŃul ierarhic de comunicare, ceea ce demonstrează practi
c că
nu îşi cunosc nici atribuŃiile funcŃionale.
141
În fiecare organizaŃie, informaŃia trebuie să ajungă la persoana potrivită,
în timp util. În reŃelele centralizate, toată informaŃia curge spre centru, fapt
care
expune la riscul ca aceasta să nu ajungă la nivelul sau la compartimentul unde
prezenŃa sa este necesară.
În această situaŃie, în multe organizaŃii se dezvoltă circuite informale de
comunicare. Un exemplu ar fi sistemul japonez prin care, salariaŃii firmelor jap
oneze
angajaŃi în aceeaşi perioadă într-o companie păstreaza legăturile şi fac schimb
de
informaŃii înafara circuitelor oficiale, comunicându-şi adevaratele simŃăminte ş
i
probleme. Astfel, know-how-ul circulă în companie, chiar dacă boxele şi canalele
de
informaŃii sunt supraîncărcate sau blocate.
Limite obiective şi subiective în comunicarea eficientă
În ceea ce priveşte eficienŃa comunicării, se pot distinge anumite limite - cu
sensul de constrângeri - obiective sau subiective, întâlnindu-se următoarele sit
uaŃii:
Numărul nivelelor ierarhice conduce la posibilitatea denaturării mesajului (prin
clivaj,
filtraj);
- Limbajul de strictă specialitate îngreunează înŃelegerea mesajului, prelungind
sau stopând înŃelegerea acestuia. Probabil din acest motiv librăriile occidental
e şi mai
recent, şi cele româneşti conŃin volume de popularizare a ştiinŃei, scrise într-
un limbaj
prietenos, accesibil;
- Focalizarea spre realizarea obiectivelor proprii, prin căi personale, fără a Ń
ine
seama de obiectivele şi nevoile altora.
O continuă luptă pentru supremaŃie, pentru păstrarea poziŃiei, nu se duce doar
pe piaŃa produselor, din păcate, aceasta fiind din ce în ce mai des întâlnită în
scopul
păstrării anumitor funcŃii care la rândul lor se reflectă în anumite facilităŃi,
de aici,
totul reducându-se la interesul personal al individului pentru sine şi nu pentru
colectivitate.
Incapacitatea sau teama unor manageri acestora de a delega competenŃe,
iritarea lor când lucrurile nu se petrec în conformitate cu propriile estimări,
refuzul
acestora de a-şi recunoaşte greşelile au ca urmare faptul că nu pot obŃine o inf
ormare
reală, în timp util. Subalternii, din lipsă de personal, de mijloace de prelucra
re a
datelor, sau pur şi simplu, din teama de a nu fi pedepsiŃi, transmit iformaŃii
denaturate. Prin urmare, deciziile pe care le ia managerul, luate pe baza unor
informaŃii neconforme cu realitatea, raportate la situaŃia efectiv reală pot duc
e uneori
la rezultate nedorite.
În funcŃie de poziŃia unei persoane într-o structură, aceasta poate determina sa
u
interzice accesul la informaŃii. Le poate ascunde, le poate prezenta cu întârzie
re sau
denaturat.
AbilităŃile de comunicare, înnăscute sau dobîndite prin educaŃie ameliorează
calitatea comunicării.
Cunoaşterea problemelor aflate în discuŃie, capacitatea de a exprima clar şi
concis, în termeni accesibili interlocutorului mesajul ce se doreşte a fi transm
is,
deschiderea şi jovialitatea, fac ca receptorul mesajului să-l perceapă corect.
Răbdarea în ascultarea mesajului, capacitatea de a-l percepe, de a-l decodifica
şi de a analiza emoŃiile emiŃătorului fac din ascultător un bun receptor.
142
ImportanŃa climatului de comunicare în structurile publice
Deosebit de important într-o organizaŃie este climatul de comunicare. Acesta se
poate clasifica în: climatul defensiv şi climatul deschis.
- În cazul unui climat de comunicare defensiv avem de-a face cu un mod de
comunicare evaluativ, adică cu o comunicare bazată pe judecăŃi de valoare. În ac
est
caz, managerul sau superiorul urmăreşte în principal să-i influenŃeze pe subordo
naŃi;
va da dovadă de neutralitate, superioritate şi întreaga comunicare se va baza pe
raŃiuni
strategice. Carcteristic acestui tip de climat este certitudinea, comunicarea în
termeni
categorici.
- Deasemeni, putem întâlni în structurile publice şi climatul de comunicare
deschis. Acesta este unul descriptiv, comunicarea fiind orientată spre conŃinut.
În
acest caz, superiorul comunică pe picior de egalitate, putând da dovadă de
spontaneitate şi chiar de empatie. Scopul constă în general în ajungerea la un p
unct de
vedere comun. Astfel, putem vorbi de o comunicare în termeni provizorii.
Concluzii
Din cele prezentate, se desprinde concluzia potrivit căreia, în activitatea
managerială, numai prin analizarea atentă a esenŃei informaŃiilor, verificate şi
corelate
foarte bine cu cerinŃele socio-economice la momentul respectiv, printr-un dialog
deschis, fără temeri cu subalternii, pot fi aduse îmbunătăŃiri viabile în proces
ul
instructiv al angajaŃilor şi în cel managerial în ansamblu, contribuindu-se subs
tanŃial
la creşterea eficienŃei activităŃii desfăşurate.
Bibliografie
[1] HOLBAN, I., “Realizarea personalităŃii, hazard sau ştiinŃă?”, Editura
Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971.
[2] NECULAU, A., Psihologie socială. Aspecte contemporane”, Editura
Polirom, Iaşi, 1996.
[3] MARIAN, L., “Strategii manageriale de firmă”, Editura Univ. “Petru
Maior”, Tg. Mureş, 2001.
[4] NICOLESCU, O., ş.a., “Management”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1992.
143
PROCESUL DE ANALIZĂ DE „INTELLIGENCE”,
COMPONENTĂ A SISTEMULUI DE SECURITATE
Dr. Adriean PÂRLOG
Introducere
În cadrul procesului de „producere” a unei informaŃii relevante pentru
siguranŃa naŃională, analiza ocupă un rol foarte important. Această etapă reprez
intă un
element central al evaluării fluxului informativ, cu scopul valorificării lui, î
n care se
identifică elementele esenŃiale de interes şi se trasează anumite direcŃii de ac
Ńiune.
Comunitatea serviciilor de informaŃii produce o cantitate vastă de informaŃii.
Toate structurile de informaŃii naŃionale sau cele aparŃinând unor instituŃii, d
ar care au
atribuŃii în domeniul siguranŃei, sunt create pentru aceia care iau decizii la n
ivel
strategic şi apar în câteva forme: informaŃii curente, estimări, analize, rapoar
te.
Fluxul informativ reprezintă un ansamblu de informaŃii care circulă între
diferite „noduri ale reŃelei de comunicaŃie” a sistemului de conducere, între su
rsă şi
utilizator.
ÎnŃelegerea analizei informaŃiilor cu relevanŃă pentru siguranŃa naŃională nu
este o chestiune banală. Literatura în domeniu face o distincŃie importantă într
e
soluŃionarea unei probleme de domeniul public şi soluŃionarea unei probleme din
domeniul secret. Această distincŃie pare a fi cheia ce demarcă analiza generală
de
analiza informaŃiei cu relevanŃă pentru siguranŃa naŃională.
Analiştii de astăzi trebuie să depăşească analiza politică, o arie în care este
mai
greu să oferi o informaŃie valoroasă decidenŃilor. De asemenea, ei trebuie să fi
e mai
concentraŃi pe ideile formulate şi nu pe exprimarea unor informaŃii relevante, t
rebuie
să fie integră. Aceasta este cel mai important lucru în era informaŃiei. Tipul n
eutru de
abordare era util în perioada Războiului Rece, când analiştii compensau lipsa de
informaŃii prin aserŃiuni ideologice. Neutralitatea înseamnă distanŃarea de bene
ficiar
şi o abilitatea de a prezenta adevărul dincolo de propriile prejudecăŃi şi bias-
uri.
1. GeneralităŃi
Analiza informaŃiilor este o etapă a ciclului activităŃii de informaŃii care
cuprinde următoarele etape majore:
• DirecŃionarea;
• Culegerea;
• Procesarea;
• Analiza;
• Diseminarea.
Colonel conferenŃiar universitar inginer, DirecŃia informaŃii militare
144
Figura 1 – Ciclul de intelligence, identificarea etapelor de prelucrare a datelo
r
Analiza de informaŃii constă în divizarea uni întreg în părŃi componente în
vederea examinării şi interpretării informaŃiei.
CircumstanŃele sub care analiza de informaŃii este realizată implică situaŃii de
mare ambiguitate, informaŃii care sunt procesate tot mai complex, iar presiunea
pentru o judecată iniŃială nu reprezintă un factor benefic pentru un diagnostic
imediat.
Analistul de informaŃii trebuie să fie în măsură să creeze “produse” care să fie
diseminate, la timp, celor aflaŃi în poziŃii de decizie şi nu numai. Aceasta se
poate
realiza în mai multe moduri.
Deseori, un analist desemnat să lucreze la o problematică a unei Ńări va porni
de la produsele care au fost realizate fie de el, fie de către analişti experime
ntaŃi, care
au lucrat anterior la acea problematică, să spunem, timp de zece ani.
De regulă, analiştii încearcă să gliseze de la o perspectivă la alta, dar o
percepŃie proaspătă este uneori dorită.
Judecata reprezintă ceea ce analiştii folosesc pentru a umple golurile în
cunoştinŃele lor. Aceasta implică trecerea dincolo de informaŃiile disponibile ş
i
reprezintă principalele modalităŃi de lucru cu incertitudinea. Judecata (raŃiona
mentul)
implică, mereu, un salt de la cunoscut la necunoscut. Atât timp cât scopul colec
tării
de informaŃii este cunoaşterea completă, acest scop este rar atins în practică.
Prin
definiŃie, informaŃiile implică o incertitudine considerabilă, precum şi o toler
anŃă la
ambiguitate.
Cea mai comună tehnică de analiză este reprezentată de logica situaŃională.
Aceasta implică generarea diferitelor ipoteze bazate pe luarea în considerare a
HUMINT
SIGINT
IMINT
ALTELE
Analiza cererii de
informaŃii
Etapa elaborării
produsului
Analiză
iniŃială
Etapa
de
Etapa de culegere
- analiză -
OperaŃii de
culegere de date
şi informaŃii
Raportarea
culegerii
Etapa de culegere
- pre-analiză -
Analiză
ulterioară
Analiză
globală
Coordonare
pe
orizontală
Aprobare de
management
Împachetare
Diseminare şi
marketing
CICLUL
INTELLIGENCE
BENEFICIAR
RECEPŢIA
PRODUSULUI
BENEFICIAR
CERERE DE
INFORMAŢII
145
elementelor concrete ale situaŃiei reale, iar generalizările globale, exhaustive
,
sunt evitate. Fiecare situaŃie este tratată ca un specimen, pentru a fi înŃeleas
ă în
termenii logicii specifice. O singură Ńară este privită prin multitudinea proble
melor
interconectate, iar apoi analistul caută să identifice antecedentele logice posi
bile ale
situaŃiei. În mod uzual, este cunoscut sub apelativul “construcŃia unui scenariu
”, iar
analistul poate merge înapoi, abordând aspecte petrecute deja.
Un alt mod de operare în analiza de informaŃii îl reprezintă teoria aplicată
numită, uneori, abordarea socială. Modelul se bazează pe generalizări sugerate d
e
studierea multor exemple concrete. Teoria aplicată permite analistului să vadă
dincolo de evoluŃii, să depisteze care tendinŃe sunt superficiale şi care sunt
semnificative.
O a treia abordare o reprezintă apelul la comparaŃie. În această abordare,
analistul urmăreşte să înŃeleagă evenimentele actuale dintr-o zonă prin comparar
ea
acestora cu precedente istorice din aceeaşi Ńară sau cu evenimente similare din
alte
Ńări. Ca metodă, comparaŃia diferă de teoria aplicată în care concluziile sunt t
ratate pe
baza unui număr de situaŃii distincte.
În ultima perioadă, în activitatea de intelligence şi-au făcut simŃită prezenŃa
şi
metodele de analiză cu un complex suport matematic. În general apelul la un mode
l
matematic este util în procesele în care analiştii cântăresc şi combină informaŃ
iile pe
baza unor variabile relevante.
2. Modele de analiză. Reguli de bază în analiză
În munca de intelligence sunt luate în considerare următoarele nivele de
analiză:
2.1. Variabile cheie şi ipoteze:
SusŃinere militară
Localizare geografică
AliaŃi civili
Disponibilitate militară
Resurse geografice
Stabilitate civilă
Încredere militară
Geografia terenului
Psihologie civilă
Pierderi militare
Atmosfera geografică
Infrastructura civilă
În timp şi spaŃiu
graniŃe şi delimitări
cu valoare strategică
CantităŃi şi distribuŃie
disponibile pentru uz intern
Pregătire şi întreŃinere
implicaŃiile mobilităŃii
coeziune şi eficienŃă
Sisteme militare 1 la 1
modificarea climei
transport, comunicaŃii,
finanŃe
Strategic
OperaŃional
Tactic
Tehnic
146
Variabilele cheie (Drivers) = factorii consideraŃi determinanŃi care
influenŃează rezultatul unei anumite situaŃii ( economia, loialitatea etc)
Înainte de a se schiŃa materialul, trebuie căutate variabilele cheie:
• Crearea unei liste a celor mai importante variabile cheie
• Analizarea relaŃiilor dintre aceste variabile (căutarea ierarhiei importanŃei)
• Selectarea variabilelor cheie, apelând la ipostaza “avocatul diavolului” şi
punând întrebarea: “Care sunt factorii care îmi pot influenŃa părerea în
privinŃa rezultatului?”
Ipotezele (Linchpins) = elementele care construiesc un argument şi justifică
validitatea concluziei
N.B.: a. Ipotezele sunt, prin definiŃie, discutabile şi supuse erorii. Analistul
trebuie să-şi apere afirmaŃiile făcând apel la fapte şi la raŃionamente logice;
b. Gradul mare de incertitudine: Analistul trebuie să găsească alternative
plauzibile privind cursul evenimentelor.
• Înainte de a se stabili ipotezele care vor servi la construirea concluziilor:
evaluarea calităŃii informaŃiilor: Care sunt informaŃiile importante şi
inferenŃele ce pot conduce la interpretări alternative? Cât de probabil este ca
noi informaŃii să schimbe raŃionamentul asupra a ceea ce e considerat
probabil?
• După stabilirea ipotezelor, trebuie verificat dacă informaŃiile utilizate
explică ipotezele şi dacă ipotezele susŃin concluziile.
2.2. Articularea ipotezelor
Sarcina analistului – a gestiona incertitudinea. Multe probleme nu pot fi
explicate cu certitudine: există numeroase variabile care reduc nivelul de încre
dere al
predicŃiei.
Cu cât gradul de incertitudine este mai mare…
…cu atât mai mare e perspectiva divergenŃei de opinie între analişti şi
beneficiari;
…cu atât mai mare e nevoia de gândire critică şi de argumentare pertinentă;
…cu atât mai mult analistul se bazează pe judecată şi nu pe informaŃii;
… cu atât creşte probabilitatea erorii de estimare.
2.3. Caracteristicile argumentării:
• Logică – raŃionament convingător
• Precizie şi claritate – exprimare clară
• Realism – luare în calcul a erorii de prognoză
Concluzii:
a. Analistul se poate bucura de autoritate în abordarea anumitor probleme
politico-militare complexe doar dacă utilizează o argumentare solidă:
clară, logică, pertinentă;
147
b. Cu cât sunt mai bine identificate şi argumentate variabilele cheie
şi ipotezele, cu atât creşte credibilitatea concluziilor.
2.4. Perspectiva – parte integrată a unei analize
Perspectiva cuprinde:
• Cursul probabil al evenimentelor
• SituaŃii alternative cu care se pot confrunta decidenŃii
• Interesul pentru “neaşteptat”
2.5. Elemente de identificat:
• Factorii care pot conduce la situaŃii neaşteptate: există variabile cheie
importante care pot duce la alte rezultate decât cele luate deja în calcul
(economia, corupŃia, o demonstraŃie anti-guvernamentală)?
• Indicatorii care anunŃă o schimbare: Există elemente care indică un alt curs
al evenimentelor decât cel aşteptat (un complot, o problemă financiară)?
3. Reguli generale pentru asigurarea credibilităŃii analizei:
• RaŃionamentul analistului trebuie să urmărească trecerea cursivă de la
informaŃii la articularea ipotezelor.
• Cu cât problema este mai complexă şi mai controversată, cu atât mai mare
este efortul de a surprinde şi de a explica variabilele cheie şi ipotezele.
• Să ia în considerare toŃi factorii importanŃi care pot influenŃa cursul ulteri
or
al evenimentelor.
• Să ierarhizeze factorii în funcŃie de importanŃa lor.
• Să analizeze modul în care pot interacŃiona şi situaŃiile plauzibile la care p
ot
conduce.
• Evitarea expresiilor care sugerează o incertitudine: “posibilităŃi reale”,
“şanse reale” etc.
• Minimizarea interpretărilor greşire prin combinarea afirmaŃiilor cu expresii
probabilistice : “Este puŃin probabil ca rata de utilizare a Internetului în
România să scadă în următoarele 6 luni (şansele sunt mai mici de 20%)”.
• Concentrarea asupra întrebării “cum se poate întâmpla?” şi nu “dacă se
poate întâmpla”.
• Crearea unor scenarii alternative printr-o structurare diferită a informaŃiei
disponibile.
• Liste cu elementele cheie şi “jucătorii” care pot influenŃa cursul
evenimentelor.
• Examinarea factorilor care le influenŃează comportamentul (rivalităŃi
personale, interese de familie).
• Gândire retroactivă: Oportunitatea/pericolul a avut loc? Interpretarea
scenariului: “cum s-a putut întâmpla?”, cine trebuia să facă ce, când,
cum şi de ce?
• Există informaŃii care să sprijine un raŃionament logic total opus?
148
4. Reguli de bază pentru analist:
Regula 1: Să fie sigur pe ceea ce se cunoaşte
• DecidenŃii trebuie să cunoască ceea ce ştie din toate sursele analistul şi cum
a aflat ceea ce ştie: informaŃie directă, indirectă?
• În cazul analizelor pentru decidenŃii politico-militari, analistul nu trebuie
niciodată să exagereze ceea ce se ştie. Nu scrie pentru un beneficiar
ocazional care vrea răspunsuri indiferent de circumstanŃe.
• Analistul trebuie să atragă atenŃia asupra oricărei lipse de informaŃii, să
indice potenŃialele cursuri de acŃiune şi informaŃiile relevante care contrazic
fluxul principal de informaŃii.
Exemplu:
“Nu avem informaŃii directe despre implicarea preşedintelui X în comerŃul cu
arme, în ciuda acuzaŃiilor adversarilor săi politici apărute în presă.”
Expresia “potrivit ambasadei SUA”, de exemplu, nu oferă date despre tipul
informaŃiei: directă/indirectă.
Exprimare corectă: “Ataşatul militar de la Ambasadă a observat…”, “În opinia
unui oficial al Ambasadei…”.
Regula 2: Să distingă între informaŃie şi realitate
Analistul poate avea o informaŃie directă despre ce a spus liderul X şi să tragă
concluzia că e vorba de o realitate. Însă ceea ce liderul X crede, are intenŃia
să facă şi
va face nu se poate şti cu exactitate pe baza unui raport despre ce a declarat a
cesta.
Regula 3: Să distingă între informaŃie şi raŃionamentul estimativ
• RaŃionamentul estimativ al analistului este un element important în cadrul
unei analize. Totuşi, acesta nu se poate sprijini doar pe afirmaŃiile oficialilo
r
străini sau pe cele ale surselor acoperite.
• AfirmaŃiile trebuie dovedite utilizând toate informaŃiile aflate la dispoziŃie
şi
un proces de inferenŃă solid.
Exprimare corectă:
“Credem că statul K e pe cale să se redreseze economic. Baza de date
economice a CIA arată că acesta şi-a mărit producŃia şi exporturile în ultimele
3
luni. Potrivit unei surse acoperite, Ministrul de finanŃe a declarat că economia
a
început să se revigoreze.”
Regula 4: Să ia în considerare aspectele sensibile
• Analistul trebuie să prezinte decidentului aspectele pe care acesta le
consideră ca fiind negative.
• În cazul faptelor controversate, accentul trebuie pus pe informaŃiile
relevante şi nu pe concluziile estimative.
• Când se analizează comportamentul unei Ńări faŃă de acordurile pe care le are
cu statul nostru, analistul trebuie mai mult să descrie şi mai puŃin să
interpreteze. Analistul monitorizează (raportează informaŃiile relevante) şi
149
decidentul verifică (decide dacă a a avut loc o încălcare a acordurilor
existente).
Regula 5: Să ia în considerare posibilitatea unei induceri în eroare
• Verificarea tuturor surselor care ar trebui să prezinte informaŃia: fac ele
acest lucru?
• Verificarea bazelor de date: noua informaŃie corespunde cu cele anterioare?
Serviciul de informaŃii are date despre încercări de inducere în eroare mai
vechi?
• A se apela la gândirea critică: noua informaŃie contravine părerii analistului
în privinŃa intereselor, capacităŃilor şi metodelor de acŃiune ale subiectului
analizat?
Exemplu:
“Preşedintele X l-a asigurat pe ambasadorul SUA că bazele de rachete vor fi
desfiinŃate, însă imaginile satelitare de săptămâna trecută nu indică nici o act
ivitate
în nici unul dintre aceste locuri”.
5. Metode de analiză
În activitate de intelligence se poate spune că există colecŃie de metode şi
instrumente utile în activitatea de informaŃii.
Se disting trei tipologii de astfel de instrumente: metode de investigare şi
producere a ideilor, metode de evaluare şi instrumente de prognoză.
Lucrarea de faŃă nu-şi propune analizarea tuturor metodelor şi tehnicilor de
analiză ci se constituie într-o încercare de prezentare şi dezvoltare a bunelor
practici
ale unor servicii de informaŃii.
Astfel, în cadrul analizei prospective – folosită cu precădere pentru producerea
de intelligence strategic şi avertizare timpurie – una dintre cele mai folosite
metode
este o metodă tip Scenarii, denumită „Are you ready?”
Caracterizare:
• o metodă de identificare şi evaluare a implicaŃiilor incertitudinilor critice;
• un proces analitic de imaginare a unor situaŃii plauzibile, ce reflectă modul
cum ar putea evolua un anumit aspect / situaŃie din mediul extern / intern.
• un serviciu ce are ca scop informarea decidenŃilor în legătură cu modul în
care deciziile lor ar putea fi afectate de evoluŃiile din mediul extern / intern
.
5.1. Etape:
• Identificarea „problemei centrale” – Stabilirea unui set de probleme a căror
evoluŃie ar avea consecinŃe asupra intereselor naŃionale;
• Realizarea unui brainstorming cu implicarea experŃilor interni şi externi pe
tema forŃelor care ar putea afecta / influenŃa problema centrală - Stabilirea un
or
variabile cheie, care ar putea descrie evoluŃia problemei în diferite domenii;
• Selectarea a 2 variabile care să reprezinte cele mai critice şi nesigure forŃe
.
Acestea sunt convertite în axe. (De exemplu, dacă dezvoltarea economică este
forŃa cea mai critică şi cea mai nesigură, punctele axei vor fi „rapidă” şi
150
„lentă” sau „transformatoare” şi „stabilizatoare”, în funcŃie de tipul
de problemă abordată);
• Construirea unei matrice a scenariului prin intersectarea celor două axe. Cele
patru cadrane rezultate oferă baza pentru evoluŃiile viitoare alternative.
ParticipanŃii la proiect generează situaŃii care să reflecte aceste evoluŃii şi
stabilesc varianta cea mai plauzibilă în care ele s-ar putea întâmpla;
• Analiza fiecărui scenariu şi a implicaŃiilor sale, elaborarea strategiilor aso
ciate
şi evidenŃierea riscurilor şi oportunităŃilor.
Impactul temporal al unor posibile probleme asupra intereselor naŃionale
5 ani 10 ani 15 ani 20 ani
ImplicaŃii
Problema A
Problema
B
Problema C
Problema D:
T0:
Politici,
strategii,
programe de
management
151
O altă metodă de analiză prospectivă – folosită în elaborarea scenariilor dar şi
în
antrenarea decidenŃilor este metoda „The Day After”.
Jocul politico-militar construit pe baza metodei “The Day After” îşi propune să
dezvolte un mod de gândire strategic şi preventiv, expunând participanŃii la pos
ibile
ramificări ale tendinŃelor actuale, precum şi la opŃiuni disponibile pentru a in
fluenŃa
aceste tendinŃe.
Etapele jocului:
Metodologia acestui joc politico-militar se bazează pe o aplicaŃie ce
cuprinde 3 etape, în cursul cărora participanŃii joacă rolul principalilor consi
lieri ai
unui important factor de decizie naŃional sau ai unui organism internaŃional.
AplicaŃia constă în deliberări în grup şi este supusă aceloraşi constrângeri
temporale pe care le au şi reuniunile pregătitoare tradiŃionale care precedă ori
ce rundă
de deliberări sau de luări de decizie oficiale.
Jocul începe cu o primă întrunire destinată studiului problemelor critice care
apar « AZI » (etapa 1); este momentul în care intervine o schimbare. În al doile
a
moment, aplicaŃia se concentrează asupra zilei de «MÂINE » (etapa 2). Acum se
analizează , în contextul crizei din prima etapă, cronologia evenimentelor surve
nite în
urma deciziei strategice şi se studiază noile opŃiuni posibile ce rezultă din ge
stiunea
crizei.
Variabila 1
Variabila 2
extremăă
negattiivăă
exttremăă negattiivăă exttremăă poziittiivăă
exttremăă poziittiivăă
Scenariul 4 Scenariul 3
Scenariul 1 Scenariul 2
152
În sfârşit, exerciŃiul abordează ziua de « IERI » (etapa 3), care
corespunde prezentului sau viitorului apropiat, cu scopul de a studia ceea ce s-
ar fi
putut face în următoarele domenii, pentru a preîntâmpina schimbarea din etapa
« AZI » :
• Elaborarea noilor politici şi / sau strategii;
• Elaborarea noilor concepte operaŃionale;
• Lansarea noilor iniŃiative de cercetare / dezvoltare în materie de armament;
Lansarea noilor iniŃiative în materie de informare / avertizare, cu scopul de a
diminua / reduce eventualitatea unei asemenea crize, sau, dacă aceasta este
inevitabilă, de a se asigura că efectele acesteia pot fi gestionate şi că acest
tip de criză
nu se va repeta.
Concluzii
Nevoia de standardizare este din ce în ce mai evidentă în cadrul alianŃei
NATO. Aceasta rezidă din nevoia de a face schimb de date şi informaŃii, schimb c
e
trebuie făcut într-un timp foarte scurt. Datele şi informaŃiile din bazele de da
te
comune trebuie să aibă un mare grad de acurateŃe şi integritate.
Astfel la nivelul NATO a apărut Grupul de Lucru Întrunit Joint Intelligence
Interservice Working Group (JINTWG) pentru standardizarea domeniului
intelligence în cadrul alianŃei, care este subordonat AgenŃiei de Standardizare
a
NATO.
Indiferent din care domeniu de culegere provin, datele se vor stoca în baze de
date grupate în 6 categorii:
• OrganizaŃii;
• RelaŃionări;
• Echipament;
•Biografii;Evenimente;
153
•LocaŃii.
Analiza fiecărui domeniu de
intelligence în parte a arătat că nici una
din metodele de culegere nu este
perfectă. Obiectivul este utilizarea
tuturor în speranŃa obŃinerii sinergiei din
sânul acestora – o „fuziune a tuturor
surselor”, în limbajul de informaŃii –
care va asigura o înŃelegere
cuprinzătoare (multilaterală) asupra
adversarilor.
Cum SUA a devenit mai
sofisticată în capabilităŃile sale tehnice,
succesele naŃionale în culegere au
continuat să se îmbunătăŃească şi a ajuns
să fie privită în general drept cea mai
eficientă activitate de culegere din lume
– chiar în faŃa unei abilităŃi crescânde a
naŃiunilor şi grupurilor de a ieşii de sub supraveghere, şi în ciuda unui izbito
r eşec al
agenŃiilor de informaŃii de a avertiza populaŃia asupra atacurilor de la 11 Sept
embrie.
Veriga slabă din lanŃul culegerii a fost HUMINT şi după tragedia din 11 Septembr
ie,
SUA este acum angajată într-un program care să îmbunătăŃească această parte a
ecuaŃiei pentru angajarea de noi ofiŃeri, agenŃi, analişti, manageri şi translat
ori care să
înŃeleagă limba şi cultura zonelor precum Afganistan, Irak şi Pakistan, o parte
a lumii
care a fost profund ignorată în toate privinŃele, mai ales în timpul Războiului
Rece.
O altă slăbiciune a fost lipsa unui schimb adecvat de informaŃii între agenŃiile
de informaŃii şi cu oficialii politici – un defect care cere schimbări organizaŃ
ionale şi
de strategie profunde în guvern, mai mult complicate de crearea în 2003 a
insuficientului definit Departament al SecurităŃii NaŃionale, care a fost chinui
t în
primele sale zile de funcŃionare de confuzia organizaŃională şi managerială.
Viitorul este constituit ne de dezvoltarea unui domeniu INT sau a altuia, ci de
fuziunea tuturor surselor, dând naştere la:
• ReŃele de senzori orientate pe servicii;
• ReŃea InformaŃională Globală - Global Information Grid GIG – Capacitate
informaŃională şi procese asociate pentru Colectarea, Procesarea, Stocarea
şi Diseminare a informaŃiilor la nivel global, cerute de orice tip de
beneficiar.
Dincolo de metodele de analiză existente, cunoscute şi folosite de analişti în
domeniul intelligence, una dintre cele mai importante calităŃi profesionale ale
analistului este creativitatea.
Creativitatea poate fi pusă în evidenŃă apelând şi la o serie de tehnici pe care
literatura de specialitate le denumeşte principii ale creativităŃii în munca de
informaŃii.
Cele mai cunoscute sunt:
Compunerea reŃelei informaŃionale globale GIG
154
• Judecata amânată – potrivit căreia generarea ipotezei, ca etapă a
analizei, trebuie să fie separată de etapa evaluării acesteia, iar toate
judecăŃile să fie amânate până la momentul la care toate ideile-ipoteză au
fost produse;
• Cantitatea duce la calitate – problema constă nu în volumul de informaŃie ci
cantitatea de gândire;
• SemnificaŃia securităŃii – dintre toŃi factorii care afectează productivitatea
unui serviciu de informaŃii, cel mai important este cel al securităŃii;
• Analiza competitivă – presupune reunirea centrelor de analiză separate care
au acces la acelaşi tip de informaŃii, astfel încât să se poată face o
comparaŃie între estimările separate ale fiecăruia;
• Avocatul diavolului – noŃiune potrivit căreia o echipă B joacă rolul
Avocatului diavolului oferind întotdeauna un punct de vedere contrar, dar
competent la o anumită estimare formulată de echipa A.
În afară de creativitate, un analist are nevoie să cunoască în ce mod să dividă
problemele în părŃile lor componente, analizând pe fiecare în parte, şi apoi să
le
reasambleze într-un tot unitar. În multe privinŃe, aceasta semnifică esenŃa anal
izei –
diferenŃa dintre a te gândi la o problemă şi studierea reală a acesteia. Pentru
rezolvarea problemelor în munca de informaŃii sunt folosite tehnici avansate, pr
intre
care Analiza Ipotezelor Concurente, cunoscută şi sub denumirea de Analiza
Ipotezelor Contrare, respectiv Analiza Ipotezelor Reciproc exclusive.
155
CAPACITATEA DE ADAPTARE A ANALIZEI DE „INTELLIGENCE”
– FACTOR DETERMINANT ÎN CONDIŢIILE EVOLUŢIEI ACTUALE
A MEDIULUI DE SECURITATE
Dr. Ovidiu Ilie FRĂŢILĂ
Lucrarea este un argument în sprijinul folosirii în munca de analiză a informaŃi
ilor, în
scopul optimizării acesteia, a metodelor ştiinŃifice relevante în domeniu.
Metodele de analiză a informaŃiilor relevante (metoda scenariilor, metoda ipotez
elor
concurente şi metoda matricei decizionale), a căror prezentare teoretică a fost
realizată în cadrul
capitolului doi, sunt exemplificate în capitolul trei. Acest capitol se constitu
ie într-un studiu de caz
şi îşi propune aplicarea unor metode de analiză pe o problematică actuală şi sen
sibilă legată de
influenŃa factorului albanez asupra mediului de securitate din Balcanii de Vest.
Lucrarea oferă o serie de propuneri, a căror punere în practică ar reprezenta un
real pas
înainte în efortul de îmbunătăŃire a activităŃii de analiză a informaŃiilor, ace
asta în concordanŃă cu
noile provocări şi evoluŃii ale mediului de securitate.
„Become a student of change.
It is the only thing that will remain constant.”
Anthony J. D'Angelo (fondator al companiei
Collegiate EmPowerment)
Cuvînt de prezentare
Schimbările care se produc în lumea contemporană sunt caracterizate atât prin
dinamism, cât şi printr-o mare flexibilitate, în sensul că se produc foarte repe
de şi
uneori în forme ce pot fi considerate chiar radicale. Predictibile sau nu, ele p
un la
încercare omul societăŃii moderne, de la simplul cetăŃean la factorii de decizie
din
sfera politică şi se manifestă de la nivel micro- (tactic) la macro-social (stra
tegic sau
grand-strategic). În acest context, cuvântul de ordine care defineşte supravieŃu
irea
socială trebuie să fie adaptabilitatea. Aceasta tinde de alfel, să devină una di
n cele
mai importante calităŃi atât pentru individ cât şi pentru organizaŃii.
Serviciile de informaŃii, structuri specializate în asigurarea avertizării timpu
rii,
organizaŃii cu misiuni dintre cele mai diverse şi complexe, sunt parte a mediulu
i
strategic de securitate. Acestea fiind printre primele chemate să îşi ajusteze î
n
permanenŃă instrumentele, metodele şi procedurile de lucru având în vedere rolul
lor
diagnostic şi predictiv în asigurarea securităŃii naŃionale şi/sau colective. El
e trebuie
să evalueze permanent faptele, evenimentele şi situaŃiile care se produc şi să i
ndice
direcŃiile cele mai probabile de evoluŃie ale acestora.
Schimbarea este singura trăsătură constantă a activităŃii serviciilor moderne de
informaŃii militare şi nu numai, acestea fiind chemate să acŃioneze în cadrul
comunităŃilor de informaŃii naŃionale sau de alianŃă, cooperarea internă şi
internaŃională devenind un proces deosebit de important pentru În cele mai multe
Ńări, serviciile de informaŃii au procedat la o serie de reorganizări şi au adop
tat noi
Colonel, DirecŃia informaŃii Militare
156
abordări în vederea instruirii analiştilor, scopul final vizând îmbunătăŃirea
produselor „intelligence”. Toate acestea fiind determinate de necesitatea de a f
ace
faŃă permanentelor schimbări ale mediului de securitate. Analiştii au dezvoltat
relaŃii
de muncă mai apropiate cu omologii lor din alte domenii de activitate militară.
În
ultimii ani s-a pus un accent deosebit pe relaŃia cu beneficiarii produselor
„intelligence”.
În ultima perioadă s-a discutat intens asupra modului în care ar trebui să se
producă schimbările în domeniul „intelligence”. S-au conturat astfel două direcŃ
ii
fundamentale, una susŃinută de „tradiŃionalişti” în domeniu şi o a doua promovat
ă de
„revoluŃionari”. Ambele direcŃii se sprjină în argumentarea lor pe trei elemente
ale
analizei „intelligence”, acestea fiind: managerul, analistul şi mesajul transmis
. Ele au
de asemenea, în vedere punctele de referinŃă în raport cu care se produc schimbă
rile:
beneficiarul şi mediul actual de securitate.
1. TradiŃie sau revoluŃie în analiza „intelligence” din perspectiva
transformării mediului actual de securitate
Imperativul necesităŃii de adaptare la transformările societăŃii moderne a iscat
,
precum era de aşteptat, o serie de dezbateri referitoare la modul în care activi
tatea
serviciilor de informaŃii ar trebui ajustată. Bazându-se pe ideea că sistemele n
u se
schimbă peste noapte - în special cele asupra cărora trăsăturile imuabile ale na
turii
umane îşi pun într-o măsură importantă amprenta -, o parte din teoreticienii şi
practicienii analizei „intelligence” s-au exprimat pentru dorinŃa de a păstra mo
delul
tradiŃional de lucru, argumentând cu faptul că acesta şi-a dovedit eficienŃa în
numeroase ocazii, precum şi cu faptul că în acest domeniu lucrurile nu s-au schi
mbat
foarte mult cu trecerea timpului. A putea să te bazezi pe un sistem de metode şi
instrumente clar definite şi bine cunoscute şi testate, într-un context în care
schimbarea aduce atât de multă nesiguranŃă, reprezintă un punct de sprijin şi un
element de siguranŃă. A înfrunta un mediu nou, încă insuficient conturat, cu met
ode
noi, care nu au fost confirmate în totalitate, nu este securizant. „TradiŃionali
ştii”
argumentează cu faptul că nu ne putem permite riscul de a merge pe metoda
încercare- eroare- corectare.
Un model revoluŃionar, pe de altă parte, ar muta analiza de la concentrarea
asupra evenimentelor zilnice spre abordarea de perspectivă si gândirea conceptua
lă,
care este mai puŃin independentă şi neutră şi mai bine ajustată la nevoile speci
fice ale
factorilor de decizie. Această reacŃie radicală care presupune schimbări fundame
ntale
în abordarea fenomenului „intelligence” scoate în evidenŃă limitările şi eşecuri
le
înregistrate în decursul timpului în analiza în domeniul „intelligence”. Eşecul
poate
îmbrăca diferite forme: impredictibilitatea căderii unui guvern într-o Ńară alia
tă, lipsa
avertizărilor cu privire la iminenŃa executării unui atac terorist, incapacitate
a de a
obŃine date şi informaŃii referitoare la intenŃiile unui stat de a obŃine arme n
ucleare
etc.
Privind dintr-o perspectivă, oarecum plină de astfel de aspecte negative, pare
firesc ca singura alternativă să fie schimbarea drastică a metodelor şi procedur
ilor de
lucru. Această direcŃie are si avantajul de a pune sub lupă întreaga gamă de pro
vocări
la adresa mediului de securitate naŃional şi internaŃional. Atrage atenŃia, de p
ildă,
157
asupra faptului că globalizarea internaŃională, care se propagă la toate
nivelurile vieŃii umane, conduce şi la globalizarea riscurilor. În acest context
, analiza
„intelligence” trebuie să acorde o atenŃie sporită riscurilor asimetrice (terori
sm, crimă
organizată, proliferare nucleară).
Fiecare serviciu de informaŃii şi, mai ales, un serviciu de informaŃii militare
este preocupat de modul în care interesele statului pe care îl serveşte sunt ame
ninŃate.
În acelaşi timp, în era globalizării, în tot mai multe zone de pe glob asistăm l
a o
schimbare a paradigmei puterii unui stat, care nu mai Ńine cont - în aceeaşi măs
ură ca
până acum - de forŃa militară a statelor. Acest aspect face ca beneficiarii prod
uselor
„inteligence” să devină tot mai interesaŃi de o gamă largă de problematici
nonmilitare. Dacă în trecut producerea unui eveniment la mare distanŃă de terito
riul
naŃional se considera că nu afectează interesele statului şi deci, nu prezenta
importanŃă pentru factorii de decizie, astăzi, când cele mai importante ameninŃă
ri sunt
transnaŃionale (crima organizată, terorismul, răspândirea tehnologiilor care per
mit
fabricarea armelor de distrugere în masă), se impune o abordare complet diferită
.
Este fără dubiu că fiecare din aceste direcŃii, atât cea tradiŃională cât şi cea
revoluŃionară, subliniază elemente care trebuiesc luate în considerare. Adaptare
a la
schimbare nu se poate face decât prin schimbare, dar negarea rolului metodelor
consacrate nu reprezintă o soluŃie. În aceste condiŃii, calea de mijloc poate re
prezenta
cea mai bună alternativă. Nu este necesară o revoluŃie, ci o evoluŃie. Această e
voluŃie
presupune adoptarea tehnicilor, metodelor şi instrumentelor de lucru care şi-au
dovedit eficienŃa şi aplicarea lor corespunzătoare la noile provocări ale mediul
ui de
securitate internaŃional.
2. Cine determină adaptarea? - problema care surprinde schimbarea
2.1 Beneficiarul
Ţintele, obiectivele fundamentale ale analizei „intelligence” constau în
informarea factorilor de decizie în scopul îmbunătăŃirii calităŃii actului deciz
ional. Se
conturează astfel necesitatea unei relaŃii strânse între cel care oferă informaŃ
ii şi cel
care le solicită. Această relaŃie trebuie să fie fundamentată pe cunoaşterea de
către cel
dintâi a necesităŃilor celui din urmă.
În mod firesc, natural nici un analist nu se concentrează mai întâi asupra
beneficiarilor, apoi asupra ideilor pe care doreşte să le dezvolte în final dinc
olo de
produsul final de „intelligence”. Se pune întrebarea cum se poate ajunge totuşi,
la
acest nivel de excelenŃă.
În încercarea de formulare a unui răspuns, având în vedere natura relaŃiilor
analist - beneficiar, trebuie avut în vedere problemele care pot apărea şi modal
ităŃile
prin care acestea pot fi evitate. Trei elemente apar ca definitorii ale acestei
relaŃii:
cantitatea şi calitatea informaŃiilor oferite, perspectiva aleasă de analist în
prezentarea
adevărului şi orientarea spre oportunitate.
Un pericol cu care se confruntă analistul este acela ca oferta lui informaŃional
ă
să nu depăşească nivelul de cunoştinŃe / informare al beneficiarilor. PuŃine luc
ruri
subminează încrederea factorilor de decizie într-un mod mai rapid decât lipsa
familiarizării analiştilor cu informaŃii larg răspândite şi cunoscute care se pe
trec în
158
anumite zone sau state şi cu aspectele cu adevărat relevante pentru discuŃii de
actualitate.
Alt doilea pericol pentru analist rezultă din modul în care aceştia se raporteaz
ă
la adevăr. Din acest punct de vedere se evidenŃiază două direcŃii. Una din direc
Ńii
vizează adevărul care reiese din datele şi informaŃiile pe care le deŃine analis
tul şi din
cercetările pe care acesta le efectuează, cu menŃiunea că acesta este tributar p
ropriei
sale viziuni şi interpretări. Această direcŃie se limitează la prezentarea fapte
lor şi
evenimentelor şi la formularea evaluărilor referitoare la acestea, fără a face
recomandări beneficiarilor cu pivire la calea de urmat. În acest caz, se va prec
iza clar
gradul de încredere asupra informaŃiilor prezentate şi a evaluărilor făcute de a
nalist.
Beneficiarului i se oferă astfel liberateta de a acorda sau nu încredere subiect
ului
analizat, urmând a acŃiona în consecinŃă.
Un aspect mai complex şi controversat este acela în care analiştii nu sunt
informaŃi asupra intenŃiilor factorilor de putere din stat, şi cu atât mai puŃin
asupra
celor ale adversarilor sau ale altor actori. Un standard mai realist pentru anal
işti este
spune adevărul aşa cum gândesc ei că este. Atunci când se solicită formularea un
or
predicŃii, trebuie avut în vedere faptul că un veteran în politică este, de asem
enea, un
analist. Aceasta impune verificarea următoarelor puncte: argumentele prezentate
sunt
clare şi solide, faptele care le susŃin sunt reale şi consistente iar rezultatel
e alternative
plauzibile parcurg cursul firesc.
OpŃiunea de a defini adevărul în funcŃie de beneficiar a constituit o sursă de
controversă în cadrul unor comunităŃi „intelligence”. Există şi opinii potrivit
cărora
promovarea unor relaŃii apropiate între comunitatea „intelligence” şi beneficiar
ii
produselor „intelligence” creşte posibilitatea ca analiza „intelligence” să îşi
piardă din
obiectivitate. Pe măsură ce analiştii devin conştienŃi de presupunerile benefici
arilor şi
de preferinŃele acestora, ei vor furniza, conştient sau nu, analize care se vor
conforma
preferinŃelor beneficiarilor. Problema este reală, dar gestionabilă. Nevoia de a
prezenta beneficiarilor adevărul necosmetizat stă la baza pregătirii oricărui an
alist. În
fond, de aceea există „intelligence”. În cadrul sistemului, au loc permanent ver
ificări
şi ajustări ale analizelor şi evaluărilor analiştilor. Munca fiecărui analist es
te
verificată de mai mulŃi experŃi (manageri la diferite niveluri), dintre care nu
toŃi sunt
familiarizaŃi cu „lentilele” prin care un anumit beneficiar „vede” produsele ana
litice.
Astfel de analize, cum este cazul estimărilor la nivel naŃional, sunt analizate
de echipe
mixte inter-agenŃii. Riscul esenŃial pentru analişti este nu să devină politizaŃ
i ci să
devină nerelevanŃi pentru factorii de decizie.
Aprecierile şi evaluările celor care fac şi produc analize de intelligence trebu
ie
să respecte criteriul oportunităŃii. În ultimă instanŃă, scopul analizei este să
ajute
factorii de decizie să modeleze viitorul şi nu să îl prezică. Aceste evaluări vo
r ajuta la
identificarea:
- oportunităŃilor de a promova interesele statului prin mijloace diplomatice,
militare şi economice, diplomaŃie publică şi prin acŃiuni acoperite;
- vulnerabilităŃilor strategice şi tactice ale liderilor, partidelor şi grupăril
or şi
mişcărilor ostile statului;
- factorilor care pot fi influenŃaŃi;
- rezultatului probabil al cursului de acŃiune adoptat;
159
- evaluarea punctelor forte şi a celor slabe ale adversarilor.
După ce a fost redactat mesajul, modalităŃile de transmitere ale acestuia au
importanŃa lor. Analiza „intelligence” rareori impresionează factorii de decizie
, care
cel mai adesea sunt ocupaŃi şi asaltaŃi cu solicitări din timpul şi atenŃia lor,
mult mai
numeroase decât aceştia pot îndeplini. Managerii din „intelligence” trebuie să a
tragă
atenŃia asupra eforturilor organizaŃiilor lor şi să îşi promoveze ideile, mai al
es în cazul
avertizărilor timpurii sau al evoluŃiilor care pot avea consecinŃe semnificative
asupra
intereselor statului. Un telefon, o agendă personalizată, o întâlnire, un mesaj
pe adresa
de e-mail, oricare dintre aceste variante sunt dezirabile dacă situaŃia o cere.
ÎnterrelaŃionarea dintre beneficiar şi analist nu este numai una de predare -
primire de informaŃi şi evaluări, ci reprezintă un dialog permanent. Analiştii t
rebuie
să se aştepte la întrebări de raŃionament din partea beneficiarilor. Nu se aştea
ptă însă
de la ei să ofere neapărat un răspuns concret, ci mai degrabă să prezinte direcŃ
ii de
evoluŃie / acŃiune. De asemenea, analiştii trebuie să explice limitările impuse
de
insuficienŃa datelor şi informaŃiilor (o limitare valabilă în cazul oricărui ser
viciu de
informaŃii). Beneficiarii pot face adesea o evaluare corectă a calităŃii argumen
telor,
incertitudinilor şi limitărilor de raŃionament. Capacitatea de a face cunoscut r
ăspunsul
şi transparenŃa în succesiunea argumentării logice a evenimentelor sunt esenŃial
e.
Astfel de evaluări pot fi mai bine transmise prin discuŃii deschise şi dialog de
cât prin
diseminarea unor produse analitice statice.
2.2 Mediul actual de securitate
Dinamica şi ritmul accelerat al schimbărilor tehnologice, economice, sociale şi
militare care caracterizează lumea contemporană a schimbat în mod esenŃial
caracterul ameninŃărilor la adresa securităŃii naŃionale şi internaŃionale. Dist
ribuŃia
inegală a bogăŃiei şi lipsa resurselor naturale au amplificat şi extins domeniul
conflictelor armate pe glob. AmeninŃările de securitate la nivel local se pot ră
spândi
rapid şi pot evolua spre unele regionale sau chiar globale. Noile tipuri de amen
inŃări
la adresa securităŃii internaŃionale - războaie civile, conflicte entice, separa
tiste sau
religioase, autoritarismul - riscă să se amplifice.
Ansamblul acestor elemente se reconstruiesc şi redefinesc permanent. Odată cu
ele este necesară şi o redefinire a conceptelor de lucru: se conturează un nou p
rofil al
inamicului, noi percepŃii referitoare la ameninŃări, securitate şi la proliferar
ea de noi
riscuri la adresa securităŃii statelor. În prezent, ameninŃările la adresa secur
ităŃii nu au
un front vizibil, nici frontiere şi nici nu dispun de armate în înŃelesul clasic
al
termenilor. AmeninŃarea şi pericolele reprezentate de aceşti adversari solicită
o nouă
înŃelegere a conceptului de securitate.
Pe lângă schimbarea care se produce la nivelul ameninŃărilor şi al termenilor cu
care operăm se adaugă amplificarea vechilor provocări la adresa securităŃii glob
ale,
precum comerŃul ilegal cu armament, traficul de droguri şi terorismul internaŃio
nal sau
dezvoltat, dobândind o dimensiune globală. Manifestându-se în paralel cu celelal
te
tipuri de ameninŃări, acestea au crescut în amploare, fiind favorizate şi de dez
voltările
tehnologice din ultimii ani, de libera circulaŃie a mărfurilor şi persoanelor şi
de
internaŃionalizarea pieŃei financiare. În acest context vulnerabilitatea societă
Ńilor şi a
statelor este şi ea accentuată.
160
Caracteristica de fluiditate specifică mediului de securitate internaŃional
actual face dificil de prognozat ameninŃările exacte cu care ne vom confrunta, c
hiar şi
numai pe termen mediu. Tocmai de aceea, serviciile de informaŃii militare au o
importanŃă incontestabilă în asigurarea securităŃii şi în promovarea intereselor
naŃionale. Pentru a putea face faŃă cu succes noilor provocări, aceste organizaŃ
ii
trebuie să se adapteze din punct de vedere organizaŃional dar şi sub raportul
activităŃilor specifice de culegere, procesare şi interpretare a datelor şi info
rmaŃiilor.
Ca parte a activităŃii acestor servicii, analiza trebuie şi ea restructurată. Ac
easta
presupune ca analistul să aibă un spectru lărgit de cunoştinŃe din domenii varia
te
(politic, economic, militar, financiar, cultural) şi o bună înŃelegere a cadrulu
i
internaŃional în care se petrec evenimentele. Spre exemplu, el nu se va limita l
a
monitorizarea unui singur fenomen, ci va căuta să surprindă conexiunile şi
interdependenŃa dintre diferite fenomene. Atingerea acestui deziderat se va conc
retiza
pe baza unei culturi generale solide.
3. Cine coordonează procesul de adaptare pentru a concorda cu cerinŃele
schimbării?
La nivel organizaŃional adaptarea nu este un proces natural, care survine firesc
ca răspuns la o anumită nevoie, ci este un proces care trebuie bine gândit şi pl
anificat,
evaluat şi corectat în permanenŃă. Este o acŃiune dirijată cu grijă care presupu
ne
proprii ei actori. Rolul acestora este bine definit şi fiecare din ei se concent
rează
asupra unui anumit segment al procesului de adaptare: iniŃiere, ghidare, monitor
izare,
evaluare şi corectare.
Succesul unui proces de adaptare depinde în mare măsură de implicarea celor
mai potriviŃi actori (din perspectiva responsabilităŃilor pe care aceştia le au)
în
managementul pe care îl presupune adaptarea la schimbare. Procesul necesită
delegarea responsabilităŃii pentru schimbare unor anumite persoane / agenŃi care
vor
fi răspunzătoare de rezultatele procesului de adaptare. Fiecare angajat al unui
serviciu
de informaŃii trebuie să cunoască cine sunt aceste persoane şi care este rolul l
or în
procesul de adaptare la care organizaŃia s-a angajat. Foarte important de sublin
iat este
necesitatea ca întreg personalul serviciului de informaŃii militare să fie conşt
ient de
susŃinerea pe care aceşti agenŃi o au din partea conducerii organizaŃiei.
Timpul, durata proceselor şi fenomenelor este factorul fundamental în
realizarea ajustărilor necesare. Scenariul ideal ar presupune pregătirea procesu
lui de
adaptare în avans, pentru ca situaŃia de criză să fie evitată. Mai exact, ar fi
de dorit ca
eventualele schimbări care pot surveni să fie previzionate şi echipele de lucru
să fie
deja pregătite pentru a atenua impactul cauzat de diferite modificări. Spre exem
plu,
dacă s-ar fi anticipat de la bun început faptul că avantajele oferite de Interne
t pot
deveni „armă” pentru teroriştii care recrutează membri, planifică şi execută ata
curi,
serviciile de informaŃii ar fi putut acŃiona mai prompt şi mai eficient. În mod
realist,
aceasta nu se poate însă întâmpla. Singura soluŃie viabilă este confruntarea cu
schimarea şi adaptarea din mers în funcŃie de evoluŃia situaŃiei.
Este de dorit a fi prezentate în continuare funcŃiile ce revin fiecăruia din cei
implicaŃi în procesul de adaptare. Pentru clarificare precizăm că vom utiliza te
rmenul
de ajustare pentru a denumi procesul de adaptare al instituŃiei şi membrilor ace
steia
161
la modificările mediului extern (răsturnarea unui regim politic, obŃinerea de
tehnologii pentru fabricarea armelor de distrugere în masă). Aceste modificări l
e vom
denumi schimbări.
3.1 Liderul
Cel mai important actor în procesul de ajustare este de regulă o persoană din
conducerea organizaŃiei, pe care o vom denumi în continuare lider. Acesta aprobă
ajustarea, urmăreşte implementarea noii strategii şi oferă protecŃie „agenŃilor”
ajustării. Este mult mai uşor de implementat un proces atunci când la nivelul
conducerii este admisă nevoia pentru adaptare şi este sprijinită în mod clar şi
constant. În cadrul serviciilor de informaŃii, ideal ar fi ca imperativul unor a
justări
mai drastice să vină din partea şefilor acestor instituŃii.
Liderul formulează în mod clar condiŃiile atingerii obiectivului (condiŃiile
obŃinerii succesului), inclusiv obiectivele pe termen lung şi victoriile obŃinut
e pe
termen scurt. El urmăreşte cu atenŃie evenimentele importante şi semnalează
obiectivele îndeplinite. Deşi trebuie să aibă viziune asupra direcŃiei spre care
se
îndreaptă organizaŃia pe care o conduce, nu este obligatoriu ca el să fie arhite
ctul care
stabileşte toŃi parametrii schimbării şi articulează detaliile.
Din momentul conturării propunerii pentru ajustarea pe care o aprobă, liderul
nu îşi poate permite să-şi piardă încrederea atunci când lucrurile iau o intorsă
tură
nedorită (iar faptul acesta se întâmplă adesea). ConstanŃa în urmărirea scopului
şi în
conducere sunt esenŃiale. Liderul trebuie să acorde o largă libertate de acŃiune
agenŃilor care promovează ajustarea, pentru ca aceştia să fie creativi şi să gen
ereze
idei noi. Este important ca parametrii pentru schimbare să nu fie stabiliŃi prea
devreme, dar odată ce planul este alcătuit este mai important ca liderul trebuie
să
aprobe o listă scurtă cu lucrurile cele mai importante care trebuiesc făcute, ma
i
degraba decât să se angajeze în atingerea prea multor obiective într-un timp scu
rt.
3.2 Arhitectul ajustării
Arhitectul ajustării ar trebui să fie o persoană cu experienŃă la nivel
operaŃional, care înŃelege contextul mai larg al schimbării, cunoaşte modul în c
are se
rezolvă lucrurile astăzi şi înŃelege pe baza experienŃei proprii unde este neces
ară
ajustarea. Arhitectul este responsabil cu generarea şi dezvoltarea de noi idei ş
i cu
stabilirea parametrilor schimbării. Pentru a fi eficient arhitectul trebuie să f
ie
permanent în căutarea de noi idei. Responsabilitatea sa este să identifice acele
realizări inovative în domeniul tehnologiei, operaŃiilor sau structurii organiza
Ńionale
care ar potenŃa o competenŃă fundamentală (spre exemplu, colectarea datelor prin
fotografiere, comunicaŃii sau elaborarea de analize strategice) în activitatea
„intelligence” actuală.
El trebuie să fie capabil să descrie cu claritate demersurile care trebuiesc
întreprinse şi modul în care acestea diferă de abordarea actuală. Cel mai import
ant
aspect este faptul că arhitectul trebuie să aibă abilitatea de a rămâne obiectiv
, de a se
situa deasupra confruntărilor dintre partizanii birocraŃiei şi cei ai „noului cu
orice
preŃ”, dar şi a celor care o pun în practică, pentru a recunoaşte diferenŃa dint
re
preocupările organizaŃionale legitime şi obstinenŃa birocratică.
162
3.3 Actorii externi
La modul ideal, actorii externi constituie un grup care lucrează împreună cu
arhitectul la determinarea parametrilor ajustării şi la dezvoltarea şi protejare
a
inovaŃiilor. Pentru serviciile de informaŃii militare, această „coaliŃie de forŃ
e” (acest
efort integrat) ar trebui să cuprindă academii, centre de studii şi cercetări re
cunoscute,
contractori externi, consultanŃi independenŃi, foşti ofiŃeri de informaŃii şi al
te părŃi
interesate în acest efort comun.
3.4 Managerii
Managerii au un rol important în procesul de adaptare (la schimbare) al
microgrupului pe care îl conduc, informând permanent liderul despre evoluŃia ace
stui
proces. Sarcina managerilor este să urmărească modificarea dinamicii, menŃinând
un
dialog deschis cu componenŃii cheie.
Managerii trebuie să Ńină permanent legătura cu liderul. Ei trebuie să se asigur
e
că toŃi actorii implicaŃi discută între ei, furnizând în mod constant feed-back
şi
rafinând abordarea pe măsură ce procesul se desfăşoară. De asemenea, ei sunt cei
care trebuie să verifice constant modul cum se desfăşoară lucrurile la nivelul
analiştilor. Pentru că managerii sunt responsabili cu raportarea la obiective, e
i trebuie
să aibă suficiente cunoştinŃe despre activităŃile tuturor structurilor aflate în
compunerea serviciului de informaŃii militare, pentru a observa ajustările
implementate şi a evalua rezultatele.
Nici o persoană din cadrul sistemului nu este entuziastă atunci când vine vorba
de schimbare. Totuşi, şansa unei transformări de succes este mult mai mare dacă
„masa critică” a organizaŃiei recunoaşte nevoia pentru aceasta şi acceptă schimb
ările
propuse. Cea mai dificilă fază a oricărui proces de transformare este faza de
implementare, când oamenii trebuie să-şi schimbe, în fapt, atitudinile,
comportamentele şi rutina cotidiană. Dacă un număr semnificativ de manageri de
nivel mediu şi subordonaŃii lor se dovedeşte mai degrabă rezistent la schimbăril
e
propuse decât să le accepte, acesta este punctul în care efortul poate eşua.
Managerii pricepuŃi anticipează şi sunt gata să prezinte subordonaŃilor
aspectele emoŃionale şi comportamentale pe care le implică schimbarea. Aceşti
manageri integrează noi teorii, strategii, doctrine şi inovaŃii în domeniul lor
de
responsabilitate şi găsesc modalităŃi de a le transpune în acŃiuni. Pentru a rea
liza
aceste lucruri, ei elaborează proiecte şi stabilesc sarcini menite să implemente
ze
ajustările necesare şi, fie îşi ajută echipele să dezvolte abilităŃile corespunz
ătoare, fie
angajează personal care le posedă deja.
4. Cine parcurge procesul de adaptare?
Odată stabilită strategia şi parametrii ajustării la schimbările externe, pasul
următor vizează trecerea la nivelul practic. Aceasta presupune modificarea propr
iuzisă
a comportamentului tuturor celor implicaŃi: managerii, analiştii şi în cele din
urmă, mesajul.
4.1 Managerii
163
Vom face referire din nou la manageri datorită faptului că, deşi prima
lor sarcină este cea de delimitare teoretică a procesului de ajustare, în mod fi
resc şi ei
trebuie să se supună modificărilor implicate de acesta.
Procesul de analiză poate fi imaginat ca un lanŃ decizional în care fiecare
verigă are un rol şi un loc bine definite. Aceasta presupune că fiecare schimbar
e la
un anumit nivel se va repercuta şi asupra celorlalte elemente ale lanŃului. În c
azul
serviciilor de informaŃii elementele principale ale acestui lanŃ sunt managerii
de la
diferite niveluri, analistul şi mesajul transmis. Produsul final de „intelligenc
e” este
mesajul transmis de analist beneficiarilor. Fiecare din aceste verigi în parte t
rebuie să
sufere transformări pentru a face faŃă cât mai bine cerinŃelor societăŃii actual
e.
Responsabilitate de prim rang a managerilor, de la orice nivel, trebuie să fie
eliminarea tuturor impedimentelor care stau în faŃa capacităŃii analistului de a
funcŃiona eficient. FuncŃia esenŃială a managementului este să se asigure că pro
cesul
respectă procedurile de lucru stabilite şi se adaptează permanent la nevoile gen
erate
de schimbare. Angajarea din partea analiştilor trebuie să reprezinte forŃa motri
ce a
analizei moderne în „intelligence”. Managerii trebuie să aibă o bună înŃelegere
a
practicilor analitice şi să asigure o motivaŃie corespunzătoare celor pe care îi
supervizează.
În ultimi ani, una din preocupările constante ale managerilor din domeniul
„intelligence” o reprezintă pregătirea analiştilor pentru a răspunde în timp rea
l
solicitărilor venite din partea factorilor de decizie.
Este de dorit ca managerii să încurajeze autocunoaşterea, introspecŃia,
reevaluând procedurile existente şi identificând permanent căi de îmbunătăŃire a
procesului analitic. Comunitatea analiştilor trebuie să reprezinte un mediu acad
emic
nu doar pentru domeniul cunoaşterii, ci şi pentru procesul şi expertiza metodolo
gică.
Trebuie să existe toleranŃă la prima greşeală, dar nu se poate accepta tolerarea
repetării aceleiaşi greşeli; toŃi suntem supuşi greşelii, dar incapacitatea de a
învăŃa
trebuie sancŃionată.
Un alt moment în care managerul trebuie să îşi facă simŃită prezenŃa, cu
predilecŃie, este abordarea unor subiecte controversate. Aceasta impune alcătuir
ea
unui set de proceduri şi aplicarea cu stricteŃe a acestora atât de către manager
ii cât şi
de către analiştii din domeniul „intelligence”:
- trebuie selecŃionaŃi analişti cu experienŃă sau în cazul în care problematica
urmează a fi prezentată de către analişti începători aceştia trebuie să fie înso
ŃiŃi şi
sprijiniŃi de analişti cu experienŃă. Se va evita selecŃionarea analiştilor care
au viziuni
contrare evaluărilor referitoare la problematica de prezentat;
- este necesar un efort de coordonare a activităŃii. Analiştii nu vor prezenta
aspecte ale unor subiecte controversate înainte de a se asigura că managerii lor
sunt
pregătiŃi să ofere punctul de vedere al instituŃiei cu privire la astfel de subi
ecte. Dacă
timpul permite, se va face o repetiŃie la care managerii vor participa;
- analistul care prezintă tema, subiectul de care este responsabil, dar şi
asistentul său (sau managerul de proiect, după caz), trebuie să anticipeze genul
de
reacŃii sau întrebări venite din partea beneficiarilor, astfel încât să-şi poată
pregăti din
timp răspunsurile. În cazul în care persoanele care asistă la prezentare au adop
tat deja
o anumită poziŃie asupra subiectului prezentat, sau îşi exprimă îndoiala cu priv
ire la
164
probabilitatea de evoluŃie a unui anumit eveniment, analistul care susŃine
prezintarea trebuie să conştientizeze aceste aspecte şi să faciliteze o discuŃie
coerentă
pe parcursul prezentării sale.
4.2 Analiştii
4.2.1 CapacităŃi ale analistului
Pentru a putea face faŃă cerinŃelor impuse de manageri şi necesităŃilor
beneficiarilor, analistul trebuie să îndeplinească o serie de condiŃii şi să înt
runească o
multitudine de calităŃi care la prima vedere par foarte dificil de însuşit.
Analiştii trebuie să sufere de curiozitate, iar procesul analitic trebuie să
încurajeze şi să recompenseze înŃelegerea profundă a problematicii pe care anali
stul o
monitorizează şi investighează.
Specialiştii în analizăi sunt cei care cunosc cel mai bine datele şi informaŃiil
e
de care are nevoie şi de aceea ei sunt primii care formulează nevoile de colecta
re a
acestora. Pentru realizarea eficientă a acestei sarcini analiştii trebuie să cun
oască şi să
înŃeleagă capabilităŃile de colectare şi limitările acestora.
Acumi, mai mult ca oricând, tot mai multe date şi informaŃii circulă prin tot
mai numeroase canale de informare. AbundenŃa datelor de care dispunem astăzi
impune o tratare realistă: o mare parte din informaŃii sunt redundante, iar mult
e dintre
acestea sunt nefolositoare beneficiarilor. Analistul în „intelligence” are şi ro
lul de
„filtru al informaŃiilor” pentru factorii de decizie care operează cu un volum m
are de
informaŃii. În aceste condiŃii, se pune întrebarea cine furnizează informaŃii ex
acte,
valoroase şi oportune şi cine prezintă ştiri sau evenimente fără valoare (fără a
le
plasa în context,fără a le interpreta).
Cei care sunt implicaŃi în procesul de analizăi trebuie să fie participanŃi acti
vi
la elaborarea strategiilor de integrare pentru colectarea datelor, prelucrarea ş
i analiza
lor, căutând permanent informaŃii şi nu comportându-se ca recipienŃi pasivi.
InformaŃiile şi datele pe care analiştii le descoperă şi expertiza pe care
aceştia o crează atunci când
cercetează diferite problematici sunt aspecte la fel de importante ca şi produsu
l
analitic final care poate rezulta în urma cercetării. Ei îşi obŃin datele de car
e au nevoie
cu ajutorul noilor tehnologii care reprezintă un fel de panaceu. Aceste tehnolog
ii îi
ajută să sorteze şi să plaseze informaŃiile în diferite categorii logice, dar te
hnologiile,
oricât de inovatoare ar fi, nu pot realiza sortarea corectă a informaŃiilor, asi
milarea şi
plasarea lor într-un anumit context.
Deşi Intelink este un instrument valoros, puterea sa constă numai în cantitatea
de informaŃii pe care o stochează. Ideea potrivit căreia putem, pur şi simplu, u
tiliza
tehnologia pentru a compila munca realizată în diferite locaŃii nu aparŃine unor
analişti adevăraŃi.
ÎnvăŃarea continuă este o activitate extrem de valoroasă atât pentru analişti câ
t
şi pentru organizaŃia din care aceştia fac parte.
PublicaŃiile actuale în domeniul „intelligence”, care tind să se concentreze
asupra evenimentelor importante ce se derulează în fiecare moment, rămân una din
puŃinele surse de inspiraŃie pentru analiştii care doresc să-şi perfecŃioneze as
tfel de
deprinderi şi să îşi construiască o platformă solidă pentru gândirea creativă. A
locarea,
165
de către analişti, a unui buget de timp pentru consultarea publicaŃiilor
„intelligence” nu constituie o sarcină de serviciu, ci o investiŃie în viitorul
lor.
Consultarea unor astfel de publicaŃii trebuie să aibă ca obiectiv fundamental fo
rmarea
gândirii critice, a deprinderilor necesare analizei alternative şi abia apoi tre
buie să se
facă în scopul informării curente.
IntuiŃia şi gândirea creativă, formularea şi testate diferitelor ipoteze, sunt l
a fel
de importante pentru procesul de analiză ca şi abordările inductive bazate pe ev
idenŃa
faptelor.
4.2.2 Metode de stimulare
Întrunirea tuturor cerinŃelor şi calităŃilor semnalate mai sus ar fi complet
nerealistă fără o susŃinere puternică din partea managerilor, susŃinere care se
concretizează pe trei paliere: instruire, motivare şi recompensă.
Analiştii trebuie să beneficieze de oportunitatea de a lucra sau călători în Ńar
a
sau Ńările pe care se aşteaptă să le acopere atunci când îşi desfăşoară activita
tea în
propria Ńară. Ei trebuie încurajaŃi să urmeze cursuri universitare în domeniul l
or de
expertiză şi să stabilească contacte cu experŃi din sectorul privat. De asemenea
,
analiştii trebuie recompensaŃi pentru efortul de a învăŃa şi a se menŃine la niv
elul de
performanŃă în domeniul limbilor străine. Trebuie precizat că este preferabil pe
ntru
organizaŃie ca analiştii să-şi continue activitatea în domeniul de expertiză în
care s-au
format decât să lucreze, prin rotaŃie, în alte domenii de expertiză sau în poziŃ
ii
mangeriale pentru a fi promovaŃi. Expertiza valoroasă trebuie încurajată şi
recompensată. Analiştilor trebuie să li se ofere cadrul necesar pentru a deveni
cu
adevărat experŃi pe spaŃiile sau problematicile pe care le monitorizează, să dev
ină
fluenŃi în limbile străine şi buni cunoscători ai culturii altor popoare, cu pos
ibilitatea
de a se specializa o lungă perioadă de timp, prin parcurgerea de cursuri în stră
inătate,
pentru a stabili relaŃii apropiate cu colegii străini din mediul respectiv şi a
cunoaşte şi
înŃelege opiniile, descoperirile şi interpretările acestora.
4.2.3 Metode de lucru
Există o gamă largă de aspecte pe care analiza „intelligence” le tratează şi
există, de asemenea, diferite abordări şi metode pentru rezolvarea lor. Analişti
i
trebuie să şi le însuşească pe toate şi să ştie să le aleagă pe cele mai adecvat
e, în
funcŃie de situaŃie.
Printre elementele pe care analiştii trebuie să le aibă în vedere menŃionăm
următoarele:
- căutarea sistematică a informaŃiilor în toate sursele deschise şi exploatarea
lor
în toate tipurile de produse analitice constituie raŃiunea de a fi a analiştilor
;
- instrumentele analitice au rolul de a sprijini analistul şi nu de a suplini ef
ortul
acestuia;
- nu trebuie stabilită o ierarhie a surselor (unele mai privilegiate decât altel
e)
sau a metodelor analitice; analiştii trebuie să utilizeze, în mod constant, o ga
mă
variată de instrumente, metode şi tehnici şi nici una dintre acestea nu trebuie
privită
ca excepŃională sau alternativă;
166
- metodele bazate pe formularea ipotezelor trebuie utilizate frecvent, pe
lângă abordările tradiŃional - inductive bazate pe evidenŃe;
- utilizarea mai largă a testelor de diagnoză a evidenŃelor, prin aceasta analiş
tii
îmbunătăŃindu-şi abilitatea de a confirma sau nega ipoteze;
- colaborarea este o activitate de rutină şi nu una excepŃională, iar repartizar
ea
sarcinilor este un atribut esenŃial al managerilor de la primul nivel al analize
i
„intelligence”. Un nivel scăzut al sarcinilor pentru un analist conduce la subut
ilizarea
acestuia (cu efecte asupra atitudinii ulterioare a acestuia fata de munca), iar
un nivel
prea ridicat al solicitării acestuia poate avea consecinŃe negative atât pentru
analist cât
şi pentru organizaŃia din care acesta face parte (atunci când se confruntă cu un
volum
mare de sarcini, analistul este lipsit de timpul necesar pentru căutarea informa
Ńiilor,
stocarea şi înŃelegerea acestora şi pentru testarea diferitelor ipoteze, validar
ea sau
negarea acestora, rezultatul putând conduce la interpretări şi evaluări greşite
ale
problematicii tratate);
- analiza şi evaluarea trebuie să se realizeze permanent, nu numai după
producerea evenimentului;
- editarea nu trebuie să reprezinte doar un simplu mod de transmitere a unor
date şi informaŃii.
5. Mesajul
Scopul principal al întregului efort analitic constă în înŃelegerea problematici
i
tratate şi nu în producerea de rapoarte. Obiectivul analizei este de a furniza i
nformaŃii
într-un context care să fie înŃeles şi nu de a prezenta fapte sau evenimente ind
ividuale
disparate. InformaŃiile trebuie să fie interpretate şi supuse unei gândiri criti
ce. Acestă
metodă s-a dovedit a fi foarte eficientă în formularea de mesaje clare şi bine
fundamentate. Datorită acestui fapt, promovarea gândirii critice a devenit una d
in
preocupările principale ale managerilor din domeniul analizei „intelligence”, fi
ind
identificate următoarele modalităŃi de dezvoltare a acestei metode:
- proiectarea unui mecanism pentru identificarea celor mai adecvate practici de
analiză in „intelligence”-ul militar;
- articularea unui plan cuprinzător care să aibă ca scop îmbunătăŃirea analizei
alternative care face legătura dintre priorităŃi şi scopuri specifice;
-analizarea periodică şi îmbunătăŃirea suportului metodologic pentru derularea
activităŃii de analiză;
- implementarea unui curiculum de instruire care să asigure expunerea în
profunzime la instrumentele de analiză alternativă şi la tehnicile de prezentare
,
concentrându-se mai întâi asupra instruirii managerilor;
- uzilizarea intensă a unor tehnici precum echipa roşie (rolul adversarului),
avocatul diavolului - provocarea deliberată a analiştilor asupra unui punct de v
edere
care, îndeobşte, pare de necombătut), analiza bazată pe evaluări competitive (ec
hipa
A versus echipa B).
În plus, pentru a consolida pregătirea analiştilor şi pentru a gândi alte
mecanisme interne menite să conducă la formarea unei gândiri critice a acestora,
unii
experŃi în analiză au gândit două situaŃii externe pentru a se asigura că analiş
tii sunt
mai riguroşi atunci când tratează evenimente sau subiecte de importanŃă majoră:
167
-aducerea unor experŃi din afara respectivei structuri de analiză, pentru a
se evita modelele de comportament şi gândire de genul toată lumea gândeşte
ca noi – eliminarea prejudecăŃilor;
- introducerea experŃilor în procesul de analiză atunci când serviciul de
informaŃii trebuie să facă faŃă unui eveniment important. Aceşti analişti vor
juca rolul adversarului pe subiecte importante şi vor lucra cu analiştii la
studierea presupunerilor şi a procesului analitic complex.
Un al doilea element cheie al mesajului, pe lângă cel de informare, este
avertizarea strategică. Avertizarea strategică poate fi definită ca percepŃia an
alitică şi
comunicarea oportună şi eficientă factorilor de decizie, referitoare la schimbăr
ile
importante care pot interveni în nivelul sau caracterul ameninŃărilor la adresa
intereselor de securitate naŃională şi care necesită intervenŃia promptă a statu
lui
pentru a împiedica sau limita efectele negative posibile. În esenŃă, scopul aver
tizării
strategice constă în prevenirea surprinderii. Aspectul care interesează în acest
punct
este reprezentat de schimbările în nivelul probabilităŃii ca un element ostil să
acŃioneze împotriva intereselor statului sau ca evoluŃii nefavorabile statului s
ă se
producă şi să afecteze mecanismul său de funcŃionare, cauzându-i pierderi.
Atunci când analiştii sunt prea precauŃi în estimările lor cu privire la
ameninŃări, ei pot eşua în realizarea avertizării; când sunt prea agresivi în fo
rmularea
avertizărilor, riscă să fie criticaŃi pentru că alarmează inutil.
Avertizarea strategică este o provocare permanentă şi costisitoare atât pentru
analişti cât şi pentru factorii de decizie. Istoria modernă a consemnat mai mult
e cazuri
în care avertizarea strategică nu a funcŃionat, iar consecinŃele acesteia sunt b
ine
cunoscute şi astăzi: atacul de la Pearl Harbor (1941), invadarea Cehoslovaciei d
e
către Uniunea Sovietică (1968), căderea şahului şi declanşarea RevoluŃiei islami
ce
din Iran (1979), invadarea Kuwaitului de către Irak (1990).
Analiza evoluŃiilor probabile se bazează pe evaluări ale unor elemente care
împreună ar putea influenŃa cursul evenimentelor. Aceste elemente reprezintă „fi
rele
conducătoare” ale analizei. Dacă unul din sau mai multe din aceste elemente se
schimbă, se înlocuieşte sau se dovedeşte greşit, baza întregii analize trebuie
reconsiderată. Identificarea corectă a rolului acestor elemente în procesul anal
itic
reprezintă o cerinŃă fundamentală a oricărei previziuni „intelligence” solide. F
actorii
de decizie doresc să cunoască impactul potenŃial al schimbărilor care pot interv
eni în
cazul acestor „fire conducătoare”. Beneficiarii au nevoie să cunoască, în specia
l, dacă
pentru vreunul din aceste „fire conducătoare” în mod particular, probele sunt
inconsistente, există un grad ridicat de incertitudine sau nu există probe empir
ice, ci
doar presupuneri bazate pe fapte din trecut sau pe ceea ce pare a fi o extensie
logică
la ceea ce se cunoaşte deja.
„Schimbarea are un impact psihologic considerabil asupra minŃii umane.
Pentru cei temători schimbarea este ameninŃătoare pentru că însemnă că lucrurile
se
pot înrăutăŃi. Pentru optimişti este încurajatoare pentru că lucrurile se pot îm
bunătăŃi.
Pentru cei încrezători schimbarea este mobilizatoare pentru că provocarea există
pentru a face lucrurile mai bune.” Aceste cuvinte îi aparŃin lui King Whitney Jr
. Este
un mod pozitiv de a privi lumea aflată sub semnul constantei schimbări, o viziun
e pe
care omul obişnuit poate şi trebuie să şi-o însuşească în dorinŃa de a înfrunta
fiecare
168
zi cu încredere. Nu este însă o alternativă pentru serviciile de informaŃii.
Pentru acestea citatul se termină la sfârşitul primei propoziŃii: schimbarea est
e
ameninŃătoare pentru că înseamnă că lucrurile se pot înrăutăŃi. Aceasta nu însea
mnă
că pesimismul este cheia în care se citeşte lumea din perspectiva serviciilor de
informaŃii, ci că datoria acestora este de a prevedea eventualele întorsături
nefavorabile, a le preîntâmpina şi a proteja statul în slujba cărora se află de
consecinŃele negative ale schimbărilor. Sigur că valorizarea aspectelor pozitive
ale
schimbării, fructificarea oricărei oportunităŃi nu trebuiesc ignorate. Serviciil
e de
informaŃii însă lucrează în primul rând cu termeni ca provocări, riscuri, amenin
Ńări,
pericole, agravare, etc. Aici nu este loc pentru optimism. Optimismul presupune
o
doză de noroc, de întâmplăîtor, dar nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării
cu atât
mai mult procesul continuu de adaptare la schimbările externe. Tocmai acest aspe
ct
am încercat să îl subliniem în lucrarea de faŃă, abordând pe rând factorii exter
ni care
fac necesară adaptarea (dintre care ne-am oprit doar asupra beneficiarilor şi a
mediului de securitate), factorii care iniŃiază procesul la nivel teoretic (lide
rii), cei
care îl implementează (managerii) şi cei care i se supun (analiştii şi mesajul t
ransmis).
Deşi fără a aprofunda foarte mult subiectul, concluzia firească ce se desprinde
în
urma acestei prezentări este aceea că singurul răspuns posibil la schimbare este
adaptarea, iar serviciile de informaŃii mai mult decât oricare alte organizaŃii
sunt
datoare să se specializeze în acest domeniu.
Bibliografie selectivă
[1] BARGER Deborah G., Toward a revolution in intelligence affairs, Rand
Corporation, Technical Report.
[2] DAVIS Jack, Tensions in analyst-policymaker’s relations: opinions, facts
and evidences, Sherman Kent Center, Occasional Papers: Volume 2, Number 2, Jan.
’03.
[3] DAVIS Jack, Improving CIA Analytic Performance: Analysts and the
Policymaking Process, Sherman Kent Center, Occasional Papers: Volume 1, Number
2, Sept. ’02.
[4] DAVIS Jack, Improving CIA Analytic Performance: DI Analytic Priorities,
Sherman Kent Center, Occasional Papers: Volume 1, Number 3, sept. 2002.
DAVIS Jack, A policymaker’s perspective on intelligence analysis, , ibd.
[5] MURPHY James lt. col. and Smith Wayne K. dr., Making intelligence
analysis responsive to policy concerns, CIA Historical Review Program, 1993.
[6] STOICA Ionel din “CapacităŃi ale serviciilor moderne de informaŃii”, 2007,
Ed. CTEA, Coordonator Sergiu MEDAR.
[7] TREVERTON Gregory F., JONES Seth G., BORAZ Steven, LIPSCY
Phillip, Toward a Theory of Intelligence, Workshop Report, Rand Corporation,
Workshop Report, 2005.
[8] Some limitations in sytems analyis in intelligence activities, R.C.
Shreckengost.
[9] Evolution beats revolution in analysis, Steven R. Ward,
www.cia.gov/csi/kent_csi/docs/v46i3a04p.htm.
169
MANAGEMENTUL EFICIENT ŞI RELANSAREA VALORILOR
Dr. Doina MUREŞAN
Organizations, structures are prone to change. Change is caused by the extremely
complex
and dynamic environment. As a result, all organizations – just like live organis
ms – are under
permanent transformations and adaptation. Their capacity to react becomes, in th
is context,
essential premises for success, a condition for survival following new coordinat
es.
Schimbarea s-a născut o dată cu universul, dacă nu chiar mai înainte, este o
trăsătură a existenŃei naturii, o constantă a evoluŃiei. Schimbarea este un proc
es
continuu care se manifestă pretutindeni în natură, în societate, în micro-colect
ivităŃi,
în viaŃa noastră de zi cu zi. Schimbarea vizează fenomenele, lucrurile, flintele
vii şi
nevii de la naşterea până la încetarea proceselor biologice, a activităŃii speci
fice. Este
deja dovedit dictonul de notorietate "În natură nimic nu se pierde, nimic nu se
câştigă,
totul se transformă1". Transformarea, schimbarea este un proces indispensabil vi
eŃii,
indiferent de forma în care se manifestă, este continuu şi nu se termină nicioda
tă, nu
are un punct final.
OrganizaŃiile, structurile sunt supuse la rândul lor procesului de schimbare.
Schimbarea este determinată de modul extrem de complex şi dinamic în care
fiinŃează. Ca urmare toate organizaŃiile, ca şi organismele vii sunt supuse perm
anent
unor noi procese, încercări de adaptare, iar capacitatea lor reactivă de adecvar
e
devine, în acest context, o premisă esenŃială de reuşită, o condiŃie de supravie
Ńuire, de
vieŃuire pe noi coordonate.
Schimbarea este o reacŃie de răspuns a organizaŃiei la manifestările,
transformările tot mai frecvente din mediu, la nevoile, cerinŃele şi condiŃiile
care se
manifestă perpetuu. Schimbarea a devenit o iluzie deşartă.
Schimbările din mediul intern şi extern sunt nu numai inevitabile ci şi necesare
,
pentru că în natură, în universul nemărginit totul este într-o stare evolutivă/i
nvolutivă,
în raport cu vârsta şi ciclul de viată al fiinŃelor, lucrurilor şi fenomenelor.
Schimbările din mediul intern al organizaŃiei sunt determinate în primul rând
de schimbările care au loc în masa resurselor umane, tehnice, tehnologice,
inovaŃionale, imobiliare etc., de care organizaŃia dispune la un moment dat.
Unele dintre acestea se află la început de drum, fiind tinere sau noi, altele au
ajuns la maturitate, iar altele sunt pe cale de a-şi încheia ciclul de viaŃă, ur
mând ca
cele mai tinere/noi să le ia locul, ciclul evolutiv/involutiv (descendent) perpe
tuânduse
astfel după legile vieŃii, ale evoluŃiei, progresului, regresului, al scoaterii
la pensie
sau din uz.
Schimbările din mediul extern sunt, după părerea noastră, cele care impun în
mod hotărâtor schimbările organizaŃionale. Mediul extern este imposibil de stăpâ
nit
în anumite momente.
Locotenent colonel, Director administrativ al Colegiului NaŃional de Apărare
1 Antoine Laurent de Lavoiser, chimist francez (1743-1794).
170
Schimbarea, conceptual vorbind, reprezintă diferenŃa de la o stare de
relativă stabilitate către o alta, percepută la nivelul unui fenomen, al unei pe
rsoane, al
unei organizaŃii, al unui lucru.
Schimbarea este fenomenul de metamorfoză, de modificare de la o stare de
relativă stabilitate la alta, o reacŃie de adaptare la variaŃiile de mediu, cons
tând în
transformări şi prefaceri informă şi conŃinut.
În aceste condiŃii organizaŃia devine obiect al schimbării. Managementul
organizaŃional este supus unor încercări de mare responsabilitate pentru reproie
ctarea
structurii adecvate noilor condiŃii, în vederea funcŃionării în pas cu dinamica
mediului
de amplasare. Transformările (schimbările) pot viza toate compartimentele
(substructurile) organizaŃiei sau numai o parte dintre acestea, în raport cu acŃ
iunea
directă/indirectă a factorilor de mediu.
Profunzimea schimbărilor asupra structurii, caracterului sau naturii organizaŃie
i
impun reconsiderări ale misiunii organizaŃiei respective, concepŃiei de acŃiune,
politicilor, planificărilor strategice şi celorlalte elemente relaŃionale şi de
altă natură.
Aşa cum se poate sesiza cu uşurinŃă organizaŃia este supusă acŃiunii mediului
extern, care generează reacŃiile interne de răspuns, de împotrivire pentru a înv
inge,
sau mai bine-zis, pentru a se adapta noilor condiŃii impuse de mediul extern,
determinând noi abordări şi răspunzând exteriorului prin noua atitudine cu privi
re la
produsele/serviciile de mai bună calitate prestate, după care adoptă reacŃia de
răspuns
a altor factori ai mediului extern pentru alte şi alte readaptări. Avem aşadar,
didactic
vorbind patru faze: intrările din exterior (input-urile); procesele specifice in
terne ale
organizaŃiei; reacŃiile de răspuns ale organizaŃiei, ieşirile (output-urile); co
nexiunea
inversă, reacŃia de răspuns din exterior (feedback-ul).
Se mai poate sesiza că avem de a face cu un lanŃ de interdependenŃe, fapt ce
implică găsirea unei căi de mijloc. "Ambele entităŃi" organizaŃia, pe de-o parte
, şi
„mulŃimea celorlalte organizaŃii şi fenomene din mediul exterior" pe de altă par
te se
pun de acord. Păstrând proporŃiile, ambele se află în antiteză şi de aceea organ
izaŃia
trebuie să-şi focalizeze eforturile în direcŃia considerată cea mai adecvată pen
tru
reuşita acŃiunilor sale, Ńinând cont şi de impactul pe care-1 va produce în medi
u.
În accepŃiunea noastră, managementul schimbării este un proces complex
previzional, de organizare, coordonare şi evaluare a trecerii organizaŃiei de la
o stare
de relativă stabilitate la alta, sub influenta factorilor de mediu, în scopul re
adaptării la
noile condiŃii pentru îndeplinirea adecvată a misiunii şi obiectivelor planifica
te.
DefiniŃia formulată redă într-o modalitate optimistă saltul de la o stare la alt
a a
organizaŃiei. Totuşi, este nevoie de o perioadă de timp, mai mare sau mai mică,
pentru ca organizaŃia să se obişnuiască cu schimbarea. Ritmul schimbărilor la ca
re
asistăm este extrem de rapid, astfel încât organizaŃia se confruntă cu modificăr
i
esenŃiale ale pieŃelor de consum, iar pentru supravieŃuire reacŃia trebuie să fi
e
promptă.
Abordarea schimbărilor a devenit o obişnuinŃă pentru avantajul concurenŃial.
Schimbarea este atributul managerului (patronului). De aici, necesitatea ca
acesta să cunoască în profunzime mediul organizaŃiei, ameninŃările, vulnerabilit
ăŃile,
oportunităŃile, aranjamentele posibile etc. Factorii de mediu trebuie bine monit
orizaŃi
în dinamica lor şi analizaŃi rară încetare, să se sesizeze la timp semnalele de
171
schimbare pentru a interveni oportun în vederea identificării provocărilor şi
evitării primejdiilor. În primul rând, trebuie identificate pericolele din mediu
l extern,
cu impact major asupra organizaŃiei. Într-un mediu extern fluid, orice este posi
bil:
unii clienŃi devin concurenŃi, furnizorii pot deveni parteneri, iar concurenŃii
să pot
orienta spre alte domenii fără tangenŃă cu organizaŃia în cauză, înŃelegerea la
timp a
necesităŃii schimbării şi acŃiunea imediată poate situa organizaŃia pe un loc av
antajos,
care poate influenŃa un segment important al mediului. Aşa se stabilesc regulile
jocului şi se poate alege un loc confortabil la masa bucatelor.
Schimbarea este inevitabilă şi, ca urmare, nu trebuie să i se opună nimeni.
Orice oportunitate trebuie exploatată, chiar şi o schimbare la 180°, dacă este
promiŃătoare.
Întoarcerea spre trecut este păgubitoare, trecutul este istorie, experienŃă, car
e
trebuie fructificată în înfruntarea viitorului prin prezent, caracterizat de ins
tabilitate şi
incertitudini. Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI au fost caracte
rizate
prin amploarea transformărilor în sfere de influenŃă politice, sociale, tehnolog
ice,
concurenŃiale, de mediu etc. S-au reîmpărŃit sferele de influentă ale marilor lu
mi:
prăbuşirea zidului Berlinului, dezmembrarea U.R.S.S., căderea comunismului în
Ńările Europei de Est, revigorarea islamismului etc. Toate acestea au generat va
luri
uriaşe în toate domeniile, inclusiv în cel economic. Noii lideri aleşi în mod
democratic, nu au fost în măsură să anticipeze gigantismul problematicii politic
o -
socio-economice şi, de aici, reculul resimŃit cu durere, în special de cei mulŃi
care au
fost tăvăliŃi de asperităŃile Ńepoase ale perioadelor de tranziŃie.
Cu toată opoziŃia regimului comunist, aflat la putere în România până la finele
anului 1989, seismele succesive provocate în exterior, menŃionate mai sus, ca şi
valurile de nemulŃumiri ale populaŃiei ca urmare a nivelului de trai scăzut; a c
ultului
personalităŃii conducătorilor; a lipsei de informare cu privire la evenimentele
majore
interne şi internaŃionale; a politicii de aplatizare socială dusă de fosta clasă
politică
românească; a nepotismului împins până la rangul de politică de stat; a îngrădir
ii
exagerată a libertăŃii mass-mediei şi multe altele au dus la spulberarea regimul
ui
totalitar instaurat cu peste 40 de ani în urmă, cu forŃa, fără voinŃa poporului
român şi
menŃinut la putere fără legitimitate populară.
Iată, aşadar, un model de schimbare la scară naŃională produs în România
contemporană, şi nu numai.
Schimbarea mult aşteptată, însă, nu a adus, aşa cum se spera în vacarmul de
bucurie şi satisfacŃie populară-naŃională din timpul revoltei spontane declanşat
e,
întrucât noii conducători, propulsaŃi de soartă şi de forte oculte nu au avut un
program
naŃional bine fundamentat pe specificul românesc şi în interesul naŃiunii (este
posibil
să nu se fi dorit acest lucru). Din această cauză s-a manifestat aşa numitul "vi
d de
putere", care s-a transformat apoi într-o "perioadă de tranziŃie" de peste 15 an
i, cu
consecinŃe grave asupra sortii celor mulŃi.
Factorii ajunşi la putere nu au putut evita crizele profunde în plan economic,
domeniu care ne interesează direct pe noi în acest context, dar şi în celelalte
domenii
(politic, social, militar, de ordine publică şi siguranŃă naŃională, învăŃământ,
sănătate
etc.).
172
La nivel naŃional, după cum se cunoaşte, exista o centralizare excesivă,
cu un plan naŃional unic pe economie, care avea pârghiile proprii de acŃiune şi
care
Ńinea, oarecum în frâu, toate unităŃile economice, dar şi pe cele din celelalte
domenii.
O dată cu căderea regimului comunist, acest plan a devenit desuet sau, mai bine-
zis, a
fost treptat, treptat, abandonat, dar în mod sigur nimeni n-a mai urmărit derula
rea lui.
Multe întreprinderi, toate de stat, şi-au diminuat ori şi-au încetat activitatea
şi încet,
dar sigur, s-a ajuns la ruperea acestui lanŃ, blocajul economic devenind inevita
bil.
Fluxurile relaŃional-economice au fost întrerupte, unităŃile economice au începu
t să se
divizeze, s-au încercat diferite metode de privatizare, care, din cauza principi
ilor
clientelare, au avut ca rezultat cert înavuŃirea anumitor persoane sau a unor gr
upuri de
interese, pieŃele externe au fost pierdute, materiile prime de import abandonate
, iar
exportul a căzut de la sine. Toate acestea şi multe altele, dar mai ales politic
a
ambiguă a partidelor aflate la putere au dus România cu mulŃi zeci de ani în urm
ă.
Sperăm ca specialiştii în materie, istorici, economişti, analişti politici, expe
rŃi din
celelalte domenii să ne prezinte o situaŃie reală cu o analiză profundă a cauzel
or,
astfel încât să nu se mai repete o astfel de situaŃie păgubitoare pentru o naŃiu
ne.
De aici concluzia că schimbarea necesită o pregătire complexă. Managementul,
domeniu responsabil al iniŃierii şi monitorizării schimbării, trebuie să se impl
ice în
cunoştinŃă de cauză, să analizeze în profunzime variantele de acŃiune, să le tes
teze la
nevoie, pe staŃii pilot şi, numai după aceea, să treacă la pregătirea, pe părŃi,
a
organizaŃiei şi apoi la planificarea, organizarea, coordonarea şi evaluarea cont
inuă a
procesului de schimbare. O schimbare nu se face de dragul schimbării şi oricum,
ci
după un management adecvat condiŃiilor concrete şi nicidecum copiate de la alŃii
.
Fiecare organizaŃie are propriile particularităŃi, fapt ce ne determină să afirm
ăm că nu
există o reŃetă prestabilită general valabilă. Rezolvarea creativă presupune găs
irea
unor modalităŃi ştiinŃifice inovaŃionale adecvate fiecărei particularităŃi. Nici
măcar în
interiorul organizaŃiei nu se potrivesc aceleaşi metode şi procedee de schimbare
.
Atunci când se analizează condiŃiile de declanşare a schimbării, trebuie avute
în vedere aspectele de natură politică, juridică, socială, economică, educaŃiona
lă,
tradiŃional-culturală, psihologică etc.
Principalii determinanŃi ai schimbării: particularităŃile legislative (cadrul
legislativ constituŃional, organic şi special) ale domeniului de interes; mediul
economic naŃional, regional, global; gradul de liberalizare a preŃurilor; cursul
valutar;
gradul de stabilitate/instabilitate a inflaŃiei; structura proprietăŃii; accesul
la
informaŃie al organizaŃiei versus accesul la informaŃii al consumatori lor/utili
zatorilor;
starea de ordine internă; sistemul bancar; gradul de implicare a statului în sti
mularea
domeniului; influenŃe ale conflictelor locale, regionale, globale în curs de apa
riŃie
(desfăşurare); blocaje financiare; aplicarea legislaŃiei; gradul de corupŃie pe
diferite
paliere de putere etc.
Trebuie să constatăm că mediul politico-socio-economic cunoaşte un proces de
schimbare accelerat. Aceste fenomene transpun organizaŃiile în situaŃia de a
intensifica ritmul schimbărilor. Managerii curajoşi, cu voinŃă, care cred în sch
imbare
impun strategii de şoc de dezvoltare şi reuşesc. Schimbarea se accentuează şi es
te o
caracteristică a zilelor noastre, trebuie percepută, gândită şi aplicată.
173
Schimbarea, menŃionam mai sus, este un proces complex. Ca orice
proces, trebuie bine dirijat şi, ca urmare, bine cunoscut. Deşi literatura de sp
ecialitate
nu abundă în explicaŃii, intenŃionăm, în continuare, o clasificare a acestui pro
ces.
Schimbarea se clasifică după mai multe criterii:
după amploarea schimbărilor: parŃiale. Vizează numai anumite laturi ale
organizaŃiei (redimensionarea unor substructuri, reorientări manageriale etc.);
totale.
Au în vedere ansamblul organizaŃiei (totalitatea sau majoritatea covârşitoare a
substrucrurilor).
după gradul de pregătire: schimbări planificate. Sunt anticipate din timp şi
implementate după metodologii (proceduri) deja pregătite, reducându-se riscurile
acŃiunilor precipitate, în grabă. In acest caz, totul se îndreaptă în sensul dor
it de
organizaŃie; schimbări neplanificate. Sunt reactive, ca răspuns la fluctuaŃiile
de
conjunctură ale mediului, avem de a face cu adaptarea la nişte condiŃii impuse ş
i,
drept urmare, există la tot pasul riscul unor greşeli în modul de concepere şi
implementare a stimulării. Cauzele pot fi determinate de acŃiuni greviste de amp
loare
justificate, pierderea unor pieŃe ca urmare a unor conflicte, calamităŃi natural
e etc..
după modalitatea de determinare: schimbări impuse. Au loc în situaŃii de
urgentă, sub presiunea factorilor de mediu. De regulă, creează nemulŃumiri, opoz
iŃie,
tensiuni. Sunt impuse fie de management, fie de structurile de execuŃie; schimbă
ri
participative. La care ia parte, într-o formă sau alta, întregul personal al org
anizaŃiei.
RezistenŃa la schimbare este practic nulă. Vizează schimbări pe termen lung;
schimbări determinate de retehnologizare. Tehnologiile performante influenŃează
direct sau indirect ansamblul organizaŃiei, ca de pildă: darea în folosinŃă a un
ei reŃele
intranet, introducerea unor roboŃi industriali de mare performanŃă, înlocuirea
mijloacelor de transport tehnologic şi de modernizare etc. Toate acestea
disponibilizează o parte dintre salariaŃi, ridică gradul profesional, cultural a
l
organizaŃiei, creşte productivitatea, profitul, calitatea produselor, scad costu
rile de
producŃie, lărgeşte aria pieŃelor de desfacere şi altele. În consecinŃă, pentru
personalul
disponibilizat, trebuie găsite soluŃii. Ca de exemplu, una dintre rezolvări ar p
utea fi
constituirea de noi substructuri de prestări servicii prin recalificarea forŃei
de muncă
şi dotarea adecvată cu mijloace de producŃie, dar în mod sigur mai sunt şi alte
variante profitabile pentru organizaŃie şi salariaŃii săi; schimbări negociate.
Au la bază
discuŃii care vizează armonizarea intereselor părŃilor aflate în negociere şi ac
ordul
comun de sprijinire a procesului de implementare.
Schimbarea, fiind un proces sistematic, cuprinde mai multe etape. Etapizarea
este o succesiune logică de operaŃiuni prestabilite, interfaŃate şi flexibile. P
entru ca
schimbarea să fie benefică pe toate planurile trebuie bine fundamentată şi desfă
şurată
după o metodologie bazată pe situaŃia concretă.
Etape ale schimbării: analiza mediului extern; evaluarea capacităŃii de reacŃie
a
organizaŃiei; identificarea, însuşirea nevoii de schimbare; pregătirea resurselo
r umane
pentru schimbare; înŃelegerea nevoii de schimbare; diagnosticarea organizaŃiei î
n
punctele sensibile; identificarea variantelor de schimbare; anticiparea şi învin
gerea
rezistenŃei la schimbare; alegerea momentului şi duratei schimbării; menŃinerea
trendului
schimbării.
174
Analiza mediului extern este determinată de manifestările care au loc.
Schimbarea este antrenată de tehnologiile de ultimă oră, de noile pieŃe şi prefe
rinŃe
ale consumatorilor, de presiunile guvernamentale, de aşteptările sociale. Lumea
a
devenit neliniştită, se grăbeşte şi aşa va fi şi în viitor. OrganizaŃia, prin po
sibilităŃile
pe care le are, nu poate influenŃa mediul extern. Ea se supune acŃiunii acestor
factori
externi. Iată câteva forme de manifestare ale acestora: retrasarea limitelor de
influenŃă
politică mondială, regională, locală; transformările sociale din aria pieŃelor (
probleme
demografice, gradul de pregătire al populaŃiei, raportul populaŃiei urbane/rural
e,
numărul mediu al membrilor de familie, raportul pe sexe al populaŃiei şi pe cate
gorii
de vârstă, toate analizate în dinamică şi execuŃie); tendinŃa de globalizare a p
ieŃelor şi
extinderea cooperării în producŃie la nivel mondial (la realizarea unui automobi
l, de
pildă, Volkswagen, participă, practic, firme de pe toate continentele); accelera
rea fără
precedent a înnoirilor tehnologice (noile tehnologii informatice şi de comunicaŃ
ii
scurtează ciclurile de viaŃă, reduc timpii de comunicare dintre oameni, genereaz
ă noi
sisteme, infrastructuri, concepŃii şi evoluŃii imprevizibile); schimbarea atitud
inii faŃă
de protecŃia mediului (se caută tot mai insistent produse ecologice, lipsite de
chimicale şi înlocuitori). Aşa cum uşor se deduce, organizaŃia, oricât de putern
ică ar
fi, nu este capabilă să se confrunte cu aceste fenomene din mediul exterior.
Evaluarea capacităŃii de reacŃie a organizaŃiei. OrganizaŃia se comportă ca un
organism viu. Se naşte, creşte, se maturizează, ajunge la apogeu, intră în decli
n şi
moare. Pe întregul parcurs ea trebuie întreŃinută, reajustată, primenită, menŃin
ută
printr-un anume sistem de tratament la parametri funcŃionali. Managementul este
cel
care vizualizează, în orice moment, treapta pe care se află organizaŃia şi, în f
uncŃie de
starea în care se află, aplică măsurile adecvate. Specialiştii în domeniu au ide
ntificat
cinci faze ale ciclului evolutiv al organizaŃiei: dezvoltarea prin creativitate
(specifică
perioadei incipiente a organizaŃiei când fondatorul, cu previziunea şi stilul să
u
vizionar, se află în centrul atenŃiei); către sfârşitul fazei apare criza de aut
oritate;
dezvoltarea prin management (când apare nevoia de un manager autoritar, întrucât
fondatorul se menŃine într-o stare melancolică, ca un "părinte bun"); la finalul
fazei se
manifestă criza de autonomie;
• dezvoltarea prin delegare (când autoritatea a devenit insuportabilă şi ea
trebuie delegată mai multor angajaŃi pe ierarhie. Numai aşa se creează un putern
ic
sentiment de implicare a echipelor manageriale în problemele esenŃiale cu
răspunderile ce decurg din această fază). Apare criza de putere, în care se duce
lupta
pentru putere între managerii profesionişti;
• dezvoltarea prin coordonare (când se armonizează planificările de "sus în
jos" cu cele de, "jos în sus", comunicarea devine esenŃială, managerii de pe dif
eritele
trepte ierarhice se comportă conform noilor cerinŃe, se naşte o nouă cultură
organizaŃională, o nouă percepŃie a salariaŃilor). Criza care se manifestă este
birocraŃia în care iniŃiativa locală este sufocată;
• dezvoltarea prin colaborare (în care birocraŃia este înlocuită de simplificare
a
şi integrarea fluxurilor informaŃionale, munca în echipe multidisciplinare const
ituite
temporar, coordonarea, cooperarea este pornită din interior, nu este impusă de s
us).
Se aşteptă o manifestare de criză.
175
Observăm că, la finalul fiecărei faze, se manifestă câte o criză, care nu
face altceva decât să "ajute" organizaŃia să facă saltul pe treapta următoare, c
eea ce
înseamnă o nouă provocare, agitaŃie (efervescentă), emoŃii care creează noi
oportunităŃi de schimbare şi care nu trebuie să sperie pe nimeni. Totuşi, cel ma
i greu
pentru management este gândirea modalităŃilor de interpretare şi acŃiune. Acest
lucru
presupune monitorizarea atentă a mediului de afaceri, sesizarea reacŃiilor şi ac
Ńiuni
bine dirijate.
Evaluarea reală a capacităŃii organizaŃiei în raport cu mediul extern este de
foarte mare importanŃă, în acest fel se previn schimbările cosmetice, de faŃadă,
care
nu au viaŃă, consumă în zadar resurse şi timp în detrimentul transformărilor de
profunzime, durabile. Este de menŃionat că factorii de mediu externi şi interni
se pot
compara cu un cuplu vectorial alimentat de comunicare. Cu cât comunicarea
multidirecŃională este mai bună, cu atât rezultanta cuplului vectorial este în a
vantajul
organizaŃiei.
În procesul schimbării, condiŃiile de mediu determină reacŃia managementului,
care prin planificări strategice adecvate determină reorganizările necesare munc
ii în
raport cu resursele existente (resursa umană este esenŃială), modificările tehno
logice
şi alŃi factori interni. Strategia constituie pârghia schimbării, cu condiŃia ca
ea să fie
aplicabilă la toate nivelurile organizaŃionale, adică să fie rodul ideilor acest
ora -
bazate pe realitate şi flexibile. TendinŃa în construcŃia organizatorică este sp
re
organizaŃii orizontale (cu un număr redus de niveluri ierarhice), orientate spre
clienŃi
(discuŃii pe fond cu clienŃii), de tip reŃea şi formate din celule autonome (baz
ate pe
tehnologia informaŃiei în sistem integrat).
Identificarea şi însuşirea nevoii de schimbare este o etapă previzională
importantă. Rolul infrastructurii este esenŃial, în special, în ceea ce priveşte
: volumul
de vânzări, cheltuielile şi veniturile realizate, situaŃia stocurilor, penetrare
a pe piaŃă şi
a altor concurenŃi puternici etc. sunt numai câŃiva dintre factorii care dau pri
mele
semnale ale necesităŃii de schimbare. Managerul (patronul) trebuie să se sesizez
e, să
diagnosticheze şi să administreze tratamentul adecvat.
Pregătirea resurselor umane pentru schimbare. În cadrul acestui concept,
semnalul schimbării trebuie dat de manager (patron) prin fapte, nu numai prin vo
rbe.
Managerul este receptorul, senzorul sensibil al mesajelor de mulŃumire/nemulŃumi
re
ale clienŃilor şi salariaŃilor. El trebuie să asigure trecerea de la managementu
l pe
verticală la cel pe orizontală, prin descentralizarea atribuŃiilor şi responsabi
lităŃilor la
managementul de pe treptele ierarhice inferioare, să se constituie în catalizato
rul
schimbării, să reconsidere importanŃa muncii şi a vieŃii particulare a resurselo
r
umane, să promoveze utilizarea circuitelor şi fluxurilor informaŃionale.
Managementul este necesar să deŃină expertiză în evaluarea strategiilor,
managementul resurselor umane (dar şi a altor resurse), activitatea de marketing
,
negocierile în aplanarea conflictelor sociale interne şi, ca atare, între aceste
limite săşi
împartă timpul său de muncă. Apoi trebuie acŃionat asupra resurselor umane în
integritatea lor organizaŃională (recompense, evoluŃia în carieră, evaluareautoe
valuare,
comunicare, operaŃionalitatea efectivă etc.).
Competitivitatea în profesiune pe piaŃa forŃei de muncă este hotărâtoare. Cu
oameni bine pregătiŃi schimbarea este percepută ca adecvată şi aplicată neabătut
.
176
Autoevaluarea şi evaluarea trebuie să se situeze la cote reale. Poşta
electronică, sistemul de teleconferinŃe, reŃelele internet şi intranet, mesajele
vocale,
sunt elemente de primă mărime ale schimbărilor. Progresele în tehnologia informa
Ńiei
situează omenirea, cu sau fără voia noastră, pe alte coordonate. Se renunŃă la
"agendele" învechite, se trece la folosirea tehnologiilor computerizate. Un
comportament nou implică renunŃarea la vechile obiceiuri. O componentă de bază î
n
organizaŃie o constituie cultura organizaŃională (tradiŃii, istoric, idei, valor
i,
comportamente, titluri, merite, medalii, marca produsului în percepŃia consumato
rului
şi alte elemente caracteristice).
Schimbarea nu are cum să dispară. Realitatea este într-un proces dinamic
continuu. Nu ne rămâne decât să ne schimbăm mentalitatea. In această direcŃie
trebuie orientată pregătirea resurselor umane pentru acceptarea schimbării.
ÎnŃelegerea nevoii de schimbare. Resursele umane trebuie îndemnate să
înŃeleagă coordonatele pe care se află organizaŃia şi încotro trebuie să se îndr
epte.
Trecutul constituie istorie şi nu trebuie insistat prea mult asupra lui. Din tre
cut este
bine să tragem concluzii, să ne îmbogăŃim experienŃa. Principalul accent trebuie
pus
pe: ceea ce nu mai dă rezultate în prezent, învăŃarea noutăŃilor în domeniu,
circumstanŃele schimbării, oportunităŃile practice, încurajare, crearea mecanism
elor
de sprijin, recompense/ sancŃiuni, evaluări, pregătire continuă a resurselor uma
ne.
Trebuie explicate tranşant riscurile, ambiguităŃile, condiŃiile de siguranŃă soc
ială,
nevoia de emulaŃie favorabilă schimbării şi consolidare a schimbării pe termen l
ung.
Diagnosticarea organizaŃiei în punctele sensibile. Este, într-adevăr, de mare
importanŃă pentru aflarea simptomaticii, ce trebuie făcut şi cum, ce rezultate s
e
aşteaptă. Deseori problemele de răscruce nu sunt bine formulate. Pentru limpezir
ea şi
clarificarea acestora, importante sunt întâlnirile dintre manageri şi salariaŃi,
aplicarea
unor chestionare adecvate, în acest fel amploarea problemelor specifice va fi ma
i bine
conturată şi, în consecinŃă, mai bine soluŃionate. După diagnosticare se stabile
sc
obiectivele schimbării, atitudinile, moralitatea etc. toate acestea trebuind să
conducă
la creşterea profitului, competitivităŃii, eficienŃei/eficacităŃii, flexibilităŃ
ii, supleŃei în
noile condiŃii (după schimbare).
Identificarea variantelor de schimbare. Urmăreşte schimbarea structurii,
aspecte comportamentale ale salariaŃilor, reînnoirea tehnologică. Schimbarea
structurală se referă la îmbunătăŃirea performanŃei substructurilor, optimizarea
raportului management/execuŃie, a nivelurilor ierarhice, proceduri relaŃionale ş
i
informaŃionale, interdependenŃe structurale.
Aspectele de comportament, se înscriu în aria motivării, educării, sporirii
competenŃei profesionale, atragerii în actul decizional etc.
Reînnoirile tehnologice trebuie corelate cu structurile şi gradul de pregătire a
utilizatorilor.
Anticiparea şi învingerea rezistentei la schimbare este atributul
managementului de pe toate nivelurile ierarhice. RezistenŃa la schimbare este o
atitudine, totuşi normală, pentru teama de necunoscut, incertitudine, grija zile
i de
mâine. De aceea, toate aceste manifestări se impune a fi anticipate, identificat
e şi
tratate în consecinŃă şi în cunoştinŃă de cauză.
177
RezistenŃa la schimbare se datorează anumitor cauze: îndoiala în
capacitatea managerială pentru implementarea schimbării; suspiciunea că momentul
şi metodele alese ar fi improprii; neglijarea propunerilor unor salariaŃi; conse
cinŃele
unor decizii greşite luate anterior; toleranŃa scăzută fată de incertitudini şi
ambiguităŃi; neînŃelegerea implicaŃiilor schimbării; teama pierderii locului de
muncă,
a puterii, libertăŃii, autorităŃii; constituirea ad-hoc a grupurilor, focarelor
care
promovează rezistenŃa la schimbare.
De la caz la caz, managementul intensifică instruirea, educaŃia şi comunicarea
cu angajaŃii, se implică în explicarea motivelor schimbării, acordarea sprijinul
ui,
organizarea şi desfăşurarea negocierilor pentru ameliorarea asperităŃilor şi a p
unctelor
de rezistenŃă, manipularea şi cooptarea celor ce manifestă rezistenŃă (din parte
a
optimiştilor), corectarea atitudinii celor ce persistă în rezistenŃa la schimbar
e prin
ameninŃări (pierderea locului de muncă, transferarea, nepromovarea în muncă).
Tactul şi diplomaŃia trebuie să caracterizeze maniera de abordare de către
management.
Alegerea momentului şi durata schimbării. Se caută momentul optim în funcŃie
de ciclul operaŃional precedent al schimbării. Durata schimbării este determinat
ă de
amploarea şi complexitatea procesului, operaŃiuni tehnologice, investiŃionale,
proceduri, cultură şi tradiŃii organizaŃionale. Se planifică şi se monitorizează
respectarea termenelor stabilite.
MenŃinerea trend-ului schimbării. Schimbarea trebuie să fie ireversibilă. Pentru
aceasta majoritatea membrilor organizaŃiei este nevoie să o accepte şi să o susŃ
ină.
Este necesar ca propagarea ei în masa organizaŃiei să se manifeste ca o undă, ca
un
val care să antreneze tot ce întâlneşte în cale.
Pentru învingerea nesiguranŃei celor ce se împotrivesc, ca şi a celor indecişi
este nevoie de comunicare intensă, multipunctuală care să se propage în toate
direcŃiile şi mediile organizaŃiei, de sus în jos, de jos în sus, pe orizontală
şi pe
diagonală.
Perioadele de tranziŃie creează nesiguranŃă şi crize pentru că se porneşte de la
cunoscut spre necunoscut. AmbiguităŃile, nesiguranŃa, bâlbâielile inerente în as
tfel de
situaŃii pot fi combătute, clarificate şi elucidate numai printr-o comunicare de
schisă,
bazată pe încredere, activă, continuă, diferenŃiată pe categorii socio-profesion
ale,
niveluri ierarhice şi de pregătire de la managementul superior până la ultima
formaŃiune şi membru al organizaŃiei respective.
Comunicarea este un schimb de informaŃii. Cine stăpâneşte informaŃia deŃine
supremaŃia şi controlul. InformaŃia este antidotul fricii şi panicii. Pentru ca
schimbarea să aibă un trend ascendent informaŃiile trebuie să fie unitare,
particularizate acolo unde se impune, bine dirijate şi monitorizate. Stilul de
comunicare deschis, bilateral (bidirecŃional) şi-a dovedit eficacitatea pentru
transformările ireversibile şi de durată. Cinstea, corectitudinea, onestitatea r
eprezintă
succesul sigur în comunicarea schimbării, în înŃelegerea de către subiecŃi a val
enŃelor
acesteia. Schimbarea are şi veşti bune şi veşti proaste, trebuie discutate desch
is,
bărbăteşte şi soluŃionate consensual ca atare. De cele mai multe ori, nici
managerul/patronul nu ştie ce-1 aşteaptă, nu cunoaşte răspunsurile la toate într
ebările,
de aceea trebuie purtate discuŃii şi negocieri repetate, bine gândite şi desfăşu
rate. Din
178
acestea se vor naşte răspunsurile. Dar acest lucru cere timp, răbdare, tact şi
perseverenŃă, finalitate.
Orice afacere dinamică creează surprize şi de aceea managerul/patronul trebuie
să se implice de timpuriu (preventiv) în discutarea problemelor spinoase. ToŃi s
unt
interesaŃi cum îi va afecta schimbarea, motivele schimbării şi, ca atare, este f
oarte
importantă comunicarea viziunii schimbării şi a destinaŃiei. Modalitatea adoptat
ă
pentru schimbare constituie cea mai mare greutate pentru management. Membrilor
organizaŃiei le este necesar să li se inoculeze ideea „sentimentului de propriet
ate"
asupra locului lor de muncă şi atunci vor adera mai uşor şi vor deveni mai recep
tivi la
schimbare.
Canalele şi fluxurile de comunicare să fie menŃinute permanent deschise. Este
de preferat să se constituie echipe pentru comunicare în cascadă, să prezinte ma
teriale
video documentate, se pot angaja şi firme specializate pentru schimbul bilateral
de
opinii.
Literatura de specialitate formulează şi câteva repere cu privire la atitudinea
managerului la comunicarea schimbării: să nu-şi critice predecesorul, să nu se
prezinte la adunări fără să fie pregătit în detaliu, să nu se spună neadevăruri,
să
prevină vidul de comunicare, să însoŃească mesajul de comunicare cu măsuri ce
trebuie întreprinse, să nu se considere stăpân absolut, să nu-i descurajeze pe
colaboratorii apropiaŃi şi pe salariaŃi în reuniunile organizate pentru schimbar
e, să nu
se bazeze numai pe rapoarte şi informaŃii venite de la eşaloanele subalterne, ci
să se
axeze mai mult pe discuŃii cu oamenii, să conştientizeze că schimbarea este a
organizaŃiei şi nu a unei persoane (manager/patron).
Bibliografie
[1] DUMITRU Vasile, TOMA Gheorghe, BALTĂ Corneliu, STOIAN Ioan
(coordonator), Sisteme informaŃionale militare - analiză şi proiectare, Editura
Ceres, Bucureşti, 2000;
[2] POSTOLACHE Sava, TOMA Gheorghe, OROS Ioan, Managementul
instabilităŃii, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2003.
[3] TOMA Gheorghe, ANDREESCU Anghel, Conflictele sfârşitului de
mileniu - stabilitate•instabilitate• manipulare, Editura Timpolis.
[4] TOMA Gheorghe, BALTĂ Corneliu, Secretul Managementului.
Abilitatea Conducerii, Editura Ceres, Bucureşti 2001.
[5] TOMA Gheorghe, Managementul schimbării, Editura UniversităŃii de
Apărare "Carol I", Bucureşti 2006.
179
GESTIONAREA DIFERENŢELOR SOCIO-STRATEGICE
PRIN STRATEGIA DE SECURITATE NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Colonel Dumitru LĂUDATU
Mariana-Iulia LĂUDATU
The European security depends on the way the management of the social and strate
gic
differences is projected and achieved. The transatlantic differences must be ack
nowledged and
recognized and their evolution must be guided on the top of the convergence of t
he security process.
The strategies and the security and the defense policies are true identification
, checking and
management projects of the differences so that their constructive potential to b
e activated and
multiplied. The European Union has the capacity to make a difference and to rend
er valuable the
evolutive capacity of the differences as a synthesis of the national contributio
n of the national
contribution at the diversity unity of the continent.
I. RelevanŃa diferenŃelor socio-strategice în procesele securităŃii naŃionale
Mediul de securitate de la început de mileniu în care se prefigurează să se
realizeze şi să se manifeste securitatea naŃională reprezintă un peisaj plurifor
m şi
diferenŃiat de stări şi procese marcate de „coexistenŃa şi confruntarea unor ten
dinŃe
pozitive majore cu altele care generează riscuri şi ameninŃări”1. Mediul de secu
ritate
este astfel „un continuum în care cuvântul cheie este diferenŃa”2 populat în mod
natural de diferenŃe fără de care nu ar putea exista şi nu am putea înŃelege
individualul statal sau identitarul naŃional. Riscurile şi ameninŃările apar ca
urmare a
gestionării deficitare a diferenŃelor geostrategice.
ConŃinutul diferenŃelor socio-strategice este dat de relaŃia specifică de putere
faŃă de resursele socio-strategice. Tipologia resurselor socio-strategice le cup
rinde pe
cele spaŃiale, temporare (evidenŃiate de calendarul proceselor social-istorice),
energetice, informaŃionale, comunicaŃionale, simbolice (drapele de stat, imn, si
giliu
de stat, stemă) etc.
Specificitatea relaŃiilor de diferenŃă dintre actorii sociali este dată atât de
individualitatea acestora, cât şi de modul în care se raportează la resursele st
rategice
enumerate, atât în ceea ce priveşte posesia şi accesul, cât mai ales capacitatea
de
procesare, de valorificare şi de consum.
DiferenŃele socio-strategice vizează practic, resursele fundamentale ale vieŃii
în
ambele sale valenŃe: individuale şi comunitare. Iată de ce este important ca mod
ul în
care acestea sunt gestionate să se constituie în factor de securitate naŃională.
În lume
există atâta securitate câtă rezultă din capacitatea actorilor sociali de a gest
iona
diferenŃele care se manifestă la un moment dat. Iată de ce, implicit, management
ul
Colonel, Conailier al Secretarului General al Ministerului Apărării
Masterand
1 Strategia de Securitate NaŃională a României, 2006, p.9.
2 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2005). Câteva observaŃii privind contextul relaŃi
ilor publice
militare, în vol. Provocări la adresa securităŃii şi strategiei la începutul sec
.XXI – Comunicare şi
relaŃii publice. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.538.
180
diferenŃelor determină starea de pace sau război, binele sau mai puŃin binele
societăŃii.
Managementul diferenŃelor devine un important exerciŃiu strategic.
Pentru a înŃelege relevanŃa diferenŃelor şi a gestionării lor în procesele secur
ităŃii
naŃionale vom arăta că, dacă securitatea naŃională este studiată în general în t
ermenii
vulnerabilităŃii şi ameninŃării, ultimii termeni au o legătură directă cu modul
de
manifestare a diferenŃelor: ameninŃările sunt forme concrete ale existenŃei,
manifestării, percepŃiilor şi acŃiunilor pentru eliminarea unor diferenŃe faŃă d
e celălalt
termen social activ al relaŃiilor internaŃionale, iar vulnerabilităŃile apar ca
urmare a
modului defectuos în care, în plan intern, sunt gestionate diferenŃele. Aceste d
ouă
câmpuri se întretaie şi sunt greu de separat.
Diversitatea şi multitudinea de participanŃi la relaŃiile internaŃionale şi
globalizarea proceselor securităŃii au multiplicat semnificativ diferenŃele soci
ale care
se manifestă la diferitele niveluri de organizare socio-umană. Natura fluctuantă
a
distincŃiei dintre global, regional şi naŃional în domeniul securităŃii a determ
inat
încercări diferite de explicare a interdependenŃelor care se manifestă prin dife
renŃele
sociale caracteristice diferitelor zone geografice.
DispariŃia categoricei deosebiri dintre sisteme de la începutul anilor ’90 şi a
întregului spectru de diferenŃe conexate binomului NATO/ Tratatul de la Varşovia
a
însemnat şi o anumită relansare în universul diferenŃelor sociale. „Prăbuşirea
bipolarismului a ridicat vălul, a reanimat diferenŃele naturale ale socialului”3
.
În condiŃiile în care, sub efectele globalizării, întregul sistem social îşi sch
imbă
natura proceselor de echilibrare funcŃională, câmpul proceselor de securitate de
vine
un păienjeniş diversificat de actori, poziŃii publice şi acŃiuni astfel încât „p
otenŃialul
constructiv, evolutiv al diferenŃelor să fie activat şi multiplicat, iar conseci
nŃele
negative ale acestora să fie diminuate şi contracarate”4.
II. ExperienŃa românească în domeniul gestionării diferenŃelor
Începând cu anul 1990, România a parcurs un drum lung în demersul său de
fundamentare teoretică şi clădire instituŃională a politicii sale de securitate
şi apărare.
Devenită membru NATO din 2004 şi aderând la Uniunea Europeană la 1 ianuarie
2007, Ńara noastră îşi vede îndeplinite două obiective majore, în asigurarea cad
rului
evoluŃiei sale viitoare. Acesta însă era doar începutul unui proces intens, mult
ilateral
şi de durată, de integrare în cele două organizaŃii. „Într-un sens mai larg, tre
buie
observate fluxurile de integrare ale României în Uniunea Europeană (politicile d
e
integrare sunt, de fapt, politici de gestionare a diferenŃelor)” 5 . Răspunzând
provocărilor pe care le reprezintă gestionarea diferenŃelor în procesele securit
ăŃii într-
3 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2005). Câteva observaŃii privind contextul relaŃi
ilor publice
militare. în vol. „Provocări la adresa securităŃii şi strategiei la începutul se
c. XXI – Comunicare şi
relaŃii publice”, Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.2.
4 Ibidem.
5 Maria Iacob. Dumitru Iacob .(2006). Un model posibil de realizare a securităŃi
i şi apărării
naŃionale prin gestionare corelaŃiilor sociale fundamentale în volumul Securitat
ea şi apărarea
spaŃiului sud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mileniu
lui III. Bucureşti:
Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.537.
181
un mediu internaŃional şi regional supus unor schimbări fără precedent,
România a acŃionat pe două direcŃii complementare. Prima a fost cea a contribuŃi
ei la
construcŃia Politicii Europene de Securitate şi Apărare (sau Politica de Securit
ate şi
Apărare Comună, conform Tratatului de la Lisabona din 13 decembrie 2007) şi la
întărirea IdentităŃii Europene de Securitate şi Apărare în NATO. Cea de-a doua
direcŃie a constituit-o reacŃia la aceste evoluŃii euroatlantice prin elaborarea
unor noi
documente strategice care au ca obiect securitatea şi apărarea naŃionale. Desigu
r, cele
două direcŃii se intercondiŃionează reciproc iar securitatea şi apărarea Românie
i nu
mai pot fi văzute în afara securităŃii şi apărării comune ale spaŃiului european
.
Acestei duble perspective asupra proceselor de securitate ne propunem să-i
răspundem prin studierea corelaŃiilor sociale de securitate, supunându-le evaluă
rii,
prin prisma raportării la mediul intern şi regional.
România are nevoie de documente definitorii pentru politica de securitate şi
apărare. La acest moment, societatea românească are la dispoziŃie o Strategie de
Securitate NaŃională, elaborată la sfârşitul anului 2006 care, conform prevederi
lor
legale6, ar fi trebuit să se aplice începând cu 2005. ContradicŃia apărută între
legea de
organizare şi funcŃionare a C.S.A.T. şi Legea planificării apărării a fost rezol
vată doar
în 2008 prin Legea nr. 141 care conferă C.S.A.T. atributul de a elabora şi Strat
egia
NaŃională de Apărare. Conform reglementărilor ce vizează planificarea apărării7
,
guvernanŃii aveau obligaŃia legală să adopte, alături de Strategia NaŃională de
Apărare
şi de Programul de Guvernare, ca documente care fundamentează planificarea
apărării la nivel naŃional, şi Carta albă a apărării şi strategia militară, ca d
ocumente de
planificare a apărării.
Strategia de Securitate NaŃională a României – 2006 Ńine cont de transformarea
profundă a mediului de securitate înregistrând totodată angajamentele şi
responsabilităŃile după aderarea la NATO şi accederea în Uniunea Europeană. În
comparaŃie cu versiunile precedente din 2000 şi 2001, actuala formă înlătură
deficienŃele raportării programatice la Politica Europeană de Securitate şi Apăr
are şi
Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare şi reflectă angajarea României la
proiectele de construcŃie europeană şi euroatlantică a securităŃii.
Strategia de Securitate reflectă preocuparea României ca în actualul context
internaŃional tensionat şi complex să-şi dezvolte capacitatea de anticipare şi d
e
acŃiune pro-activă şi să-şi consolideze capacitatea de reacŃie şi adaptare. Stra
tegia de
Securitate oferă în acelaşi timp instrumentele procedurale prin care diferenŃele
sociale, aparŃinând atât mediului de securitate intern cât şi celui extern, pot
fi
identificate, monitorizate şi gestionate.
Din acest punct de vedere „Strategia de Securitate NaŃională reprezintă un
factor integrator de sinteză…”8 menit „să prevină şi să contracareze eficient ri
scurile
şi ameninŃările ce pun în pericol valorile şi interesele naŃionale, precum şi va
lorile
care dau identitate şi unitate construcŃiei europene”9.
6 Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului Suprem de Ap
ărare a Ţării,
Bucureşti: Monitorul Oficial nr.494/ 10.07.2002.
7 Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării, Monitorul Oficial nr.1052/12
.11.2004.
8 Strategia de Securitate NaŃională a României, 2006, p.5.
9 Ibid., p.5.
182
Reprezentând un răspuns al statului la nevoia de a afirma şi proteja
valorile şi interesele naŃionale vitale, Strategia de Securitate reprezintă poli
tica
publică cu cel mai înalt grad de generalitate prin care guvernanŃii „trebuie să
construiască şi să protejeze un numitor social comun (cuprinzând valorile de
securitate ale vieŃii – viaŃa ca atare, demnitatea umană şi dezvoltarea comunita
ră) şi
să gestioneze adecvat, să protejeze diversitatea naturală a vieŃii (diferenŃele
sociale)”10.
În acest sens, la baza construcŃiei securităŃii României sunt aşezate următoarel
e
valori: „democraŃia, libertatea, egalitatea şi supremaŃia legii; respectul pentr
u
demnitatea omului, pentru drepturile şi libertăŃile sale fundamentale; identitat
ea
naŃională şi responsabilitatea civică; pluralismul politic; proprietatea garanta
tă şi
economia de piaŃă; solidaritatea cu naŃiunile democratice; pacea şi cooperarea
internaŃională; dialogul şi comunicarea dintre civilizaŃii”11.
Deşi după Războiul Rece lumea a intrat într-o etapă de construcŃie a unei noi
arhitecturi de securitate, ea rămâne, ca posibilitate, puternic conflictuală. Ac
easta se
datorează diferenŃelor care se manifestă activ în două mari domenii. Unul este c
el al
„accesului la resurse, la mecanismele de distribuŃie a acestora şi la pieŃele de
desfacere”12, iar celălalt este „cel al diferenŃelor identitare de natură civică
, etnică,
religioasă, culturală sau ideologică”13.
Faza actuală de evoluŃie a lumii este marcată de diferenŃele generate de
„coexistenŃa şi confruntarea unor tendinŃe pozitive majore cu altele care genere
ază
riscuri şi ameninŃări”14.
Pentru securitatea naŃională a României premisele favorabile create de
racordarea Ńării la zona de prosperitate şi securitate euroatlantică, coroborată
cu
situaŃia sa geopolitică, se transformă în oportunităŃi strategice importante. Ac
este stări
şi procese se constituie în oportunităŃi doar în condiŃiile în care managementul
diferenŃelor de raportare la ceilalŃi termeni ai relaŃiei sociale se realizează
prin
procesele de integrare în NATO şi UE, în cadrul politicilor sociale de atingere
a
interoperabilităŃii „instituŃiilor de securitate şi apărare ale României în stru
cturile
similare ale statelor membre ale AlianŃei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene”15.
Riscurile şi ameninŃările la adresa securităŃii naŃionale, din perspectiva
studiului nostru, pot fi analizate ca rezultat al unui management defectuos al
diferenŃelor, dar şi ca diferenŃe de percepŃie a acestora.
Majoritatea Ńărilor europene fiind membre ale NATO şi UE pericolul evoluŃiei
diferenŃelor de la deosebire spre opoziŃie, separaŃie şi conflict devine din ce
în ce mai
puŃin posibil. Se păstrează însă posibilitatea manifestării unor diferenŃe confl
ictuale în
10 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2006). Un model posibil de realizare a securităŃ
ii şi apărării
naŃionale prin gestionarea corelaŃiilor sociale fundamentale, în volumul Securit
atea şi apărarea
spaŃiului sud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mileniu
lui III. Bucureşti:
Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.539.
11 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006),2006, p.8.
12 Strategia de Securitate NaŃională a României, p.10.
13 Ibid., p.10.
14 Ibid., p.9.
15 Ibid., p.12.
183
imediata vecinătate a graniŃelor României care constituie în acelaşi timp şi
frontierele estice ale celor două organizaŃii. Aceasta se datorează şi faptului
că
„Proximitatea naşte întotdeauna reflexe de diferenŃiere, de iritare şi ostilitat
e”16.
Asemeni strategiei europene de securitate, strategia de securitate românească
identifică principalele riscuri şi ameninŃări care ar putea pune în pericol sigu
ranŃa
cetăŃeanului: „terorismul internaŃional structurat în reŃele transfrontaliere; p
roliferarea
armelor de distrugere în masă; conflictele regionale; criminalitatea transnaŃion
ală
organizată; guvernarea ineficientă”17.
III. Gestionarea diferenŃelor socio-strategice prin Strategia de Securitate
NaŃională a României
Ca răspuns la acŃiunea spectrului larg de diferenŃe, într-o lume plurală şi
diversă, Strategia de securitate reprezintă un adevărat program naŃional de real
izare a
unei identităŃi strategice a statului român integrat în comunitatea europeană şi
euroatlantică. Prin căile construcŃiei securităŃii naŃionale specificate în docu
ment se
constituie baza conceptuală pentru concretizarea direcŃiilor de acŃiune în cadru
l
politicilor publice. „În esenŃă, politicile publice constau într-un ansamblu de
proceduri prin care diferenŃele sunt identificate, monitorizate si gestionate în
aşa fel
încât potenŃialul constructiv, evolutiv al diferenŃelor să fie activat şi multip
licat, iar
consecinŃele negative ale acestora să fie diminuate şi contracarate”18.
În gestionarea adecvată a diferenŃelor apar o serie de provocări izvorâte din
împletirea a ceea ce este naŃional cu ceea ce este european, a proceselor intern
e cu
cele de integrare europeană.
Strategia de Securitate NaŃională a României prefigurează acŃiunea statului
român de gestionare coezivă a diferenŃelor pentru asigurarea stării de securitat
e
naŃională şi de integrare a efortului naŃional în demersurile internaŃionale de
asigurare
a securităŃii regionale şi globale.
Complementaritatea abordărilor şi a soluŃiilor identificate pentru raportul inte
rn
– extern în planul proceselor securităŃii ne dezvăluie faptul că, deşi naŃională
,
strategia nu dezvoltă o competiŃie între logica integrării europene şi euroatlan
tice şi
logica diferenŃierii, a căutării şi afirmării identităŃii naŃionale. Proiectând
căile
construcŃiei unui ”viitor sigur şi prosper pentru români”, Strategia de securita
te este
în acelaşi timp atât o strategie de management a diferenŃelor de conexiune pe
versantul conlucrării comunitare, cât şi una de gestionare coezivă a diferenŃelo
r
interne. Raportările frecvente la termeni cum sunt colaborare, cooperare, comuni
tate
europeana şi euroatlantică pe de o parte şi la naŃional, român, identitate, inte
rn etc. pe
de altă parte, ne direcŃionează spre o astfel de înŃelegere.
Unor procese de integrare vizate de exerciŃiul drepturilor şi libertăŃilor
democratice li se alătură condiŃionările unor posibile procese de destrucŃie soc
ială
(corupŃie, tensiuni interetnice şi interconfesionale, vulnerabilităŃi ale infras
tructurii
16 Jean Marie Domenach. (1991). Europe: le defi culturel. Paris. La decouverte,
p.12, apud Grigore
Georgiu. (1997). NaŃiune. Cultură. Identitate. Bucureşti: Editura Diogene, p.74.
17 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.13.
18 Dumitru Iacob. Remus Pricopie. (2005). RelaŃii publice – un nou model explica
tiv în Revista
Română de Jurnalism şi Comunicare nr.2(11), p.50.
184
critice, instabilitatea sistemelor finaciar-bancare şi a pieŃelor de capital,
probleme de mediu), dar şi corelaŃiile politico-administrative prin care se
instituŃionalizează securitatea naŃională.
În plan extern, procesul de valorificare a convergenŃei şi armoniei dintre
termenii diferenŃelor este condiŃionat de procesele de perfecŃionare a capacităŃ
ii
Uniunii Europene şi OrganizaŃiei Nord-Atlantice de a reconstrui securitatea prin
cooperare, parteneriat strategic şi bună vecinătate.
Abordând constructiv manifestările divergente din mediul de securitate prin
dialog şi cooperare, România îşi asumă un rol „activ şi constructiv” în organiza
Ńiile
internaŃionale, astfel încât în plan regional şi european „să fie o punte de leg
ătură
între civilizaŃii, interese economice şi culturale diferite”19. Se confirmă încă
odată
dorinŃa de depăşire a expresiei statistice dată de dimensiunea economică, demogr
afică
sau militară a Ńării noastre în arhitectura de securitate europeană şi asumarea
unui
important rol politic şi cultural în realizarea securităŃii.
România se pronunŃă pentru folosirea mijloacelor paşnice, politice,
diplomatice, economice şi culturale în promovarea intereselor sale de securitate
.
Similar abordării din Strategia Europeană de Securitate, Strategia NaŃională de
Securitate proiectează soluŃionarea crizelor internaŃionale – efect al evoluŃiei
în
securitate a diferenŃelor socio-strategice – „în spiritul legalităŃii internaŃio
nale şi al
multilateralismului efectiv”20.
Principiile pe care se fundamentează Strategia de Securitate NaŃională sunt:
„abordarea sistemică si cuprinzătoare a problematicii securităŃii naŃionale;
convergenŃa dintre politica de securitate şi politica de dezvoltare economico-so
cială;
concentrarea eforturilor asupra siguranŃei cetăŃeanului şi securităŃii publice;
concordanŃa dintre concluziile rezultate din evaluarea mediului de securitate, o
pŃiunea
politică şi acŃiunea politică” 21 . Totodată, acestea constituie cadrul doctrina
r al
politicilor publice care se vor articula într-un sistem coerent de gestionare co
ezivă a
diferenŃelor socio-strategice.
Strategia prezintă şi etapele procesului de formulare şi înfăptuire a obiectivel
or
naŃionale de securitate care, în principiu, corespund metodologiei adecvate de
proiectare a politicilor publice din spaŃiul social al proceselor de securitate
pentru
gestionarea diferenŃelor.
Astfel, după evaluarea realistă şi oportună a riscurilor şi ameninŃărilor urmeaz
ă
identificarea valorilor şi intereselor fundamentale de securitate pentru ca, oda
tă
stabilite căile şi mijloacele, să fie angajate resursele necesare evoluŃiei dori
te.
În strategie au fost formulate nouă căi de acŃiune pentru realizarea obiectivelo
r
naŃionale. Acestea trebuie privite şi ca direcŃii prioritare în conturarea opŃiu
nii
coezive comunitare de armonizare a măsurilor de operaŃionalizare prin acŃiunea
statului şi a cetăŃenilor. Acestea sunt:
- Participarea activă la înfăptuirea securităŃii naŃionale;
- ConstrucŃia noii identităŃi europene şi euroatlantice a României;
19 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.18.
20 Ibid., p.18.
21 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.19.
185
- Securitatea şi stabilitatea regională în contextul unei noi paradigme;
- Asumare rolului de vector dinamic al securităŃii în regiunea Mării Negre;
- Abordarea cuprinzătoare şi adecvată a securităŃii interne;
- Buna guvernare ca instrument esenŃial în construcŃia securităŃii naŃionale;
- Economia competitivă şi performantă-pilon al securităŃii naŃionale;
- Transformarea instituŃiilor cu responsabilităŃi în domeniul securităŃii
naŃionale;
- Dezvoltarea şi protecŃia activă a infrastructurii strategice22 .
România îşi propune să participe la construcŃia securităŃii naŃionale prin
măsurile interne de valorificare a potenŃialului pozitiv, evolutiv al diferenŃel
or care-i
prezervă identitatea naŃională şi asigură existenŃa sigură a statului român. Tot
odată
participă activ la gestionarea afacerilor globale concentrându-se pe ceea ce est
e vital
şi relevant pentru securitate, specializându-se pe roluri strategice. Contextul
extern
este cel al cooperării pentru construcŃia securităŃii europene şi regionale în c
adrul
oferit de integrarea euroatlantică. Asemenea Strategiei Europene de Securitate,
Strategia NaŃională vizează cooperarea prin adoptarea de măsuri pro-active şi
dezvoltarea capacităŃii de anticipare, de preîntâmpinare, prevenire şi combatere
eficientă a noilor riscuri şi ameninŃări.
În acest de demers, se pleacă de la premisa că „România are propria experienŃă
în gestionarea diferenŃelor. Deşi a ştiut să se ferească şi a avut şanse de a fi
ferită de
explozia beligenă a diferenŃelor etnice şi religioase (în anii din urmă), în soc
ietatea
românească există, în chip real, deficienŃe privind gestionarea a multiple difer
enŃe (de
vârstă, sex, rezidenŃă şi habitat, de instrucŃie, de posesie etc.)”23.
Complexitatea acestui proces de gestionare a diferenŃelor socio-strategice
cuprinde atât resursele temporale, („să parcurgă la timp etapele planificate” „î
n
conformitate cu priorităŃile”, forŃe rapid dislocabile), pe cele spaŃiale (aflat
e la
confluenŃa trecerii de la apărarea teritorială la cea colectivă şi participarea
la misiuni
internaŃionale concomitent cu asigurarea „credibilităŃii apărării teritoriului
naŃional”24), cât şi pe cele energetice (unde eficientizarea utilizării resursel
or capătă
un rol deosebit).
IV.Concluzii
Strategia de Securitate NaŃională a României este o veritabilă strategie de
management coeziv al diferenŃelor sociale (interne şi de conexiune), acoperind
primele trei etape ale investigării şi gestionării diferenŃelor, respectiv „defi
nirea
indicatorilor de diferenŃă; monitorizarea câmpului social, (diagnoza diferenŃelo
r) şi
evaluarea diferenŃelor (a sensului de coagulare a evoluŃiilor posibile şi a prin
cipalelor
22 Ibid., p.19..
23 Maria Iacob. Dumitru Iacob. (2005). Un model explicativ al surselor de insecu
ritate în lumea
globală, în volumul Provocări la adresa securităŃii şi strategiei la începutul s
ec.XXI – Comunicare
şi relaŃii publice. Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.20.
24 Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006), p.50.
186
cerinŃe)” 25 . Pe drumul aceleiaşi interpretări, Strategia reprezintă şi baza
conceptuală pentru celelalte două etape, mult mai aproape de real şi atingerea
scopului propus şi anume: „proiectarea unor politici de gestionarea diferenŃelor
şi
guvernarea diferenŃelor prin acte practice”26.
Diversitatea şi complexitatea diferenŃelor socio-strategice interne şi de
raportare necesită un amplu efort de identificare şi de gestionare coezivă pentr
u
asigurarea stării de securitate şi a progresului naŃional.
În aceste sens, Strategia de Securitate NaŃională şi politica de apărare dau
direcŃia acŃiunilor de gestionare instituŃională a acestor diferenŃe şi de proie
ctare a
capacităŃii de reacŃie a comunităŃii naŃionale în situaŃiile în care este pusă s
ub semnul
întrebării starea de securitate a naŃiunii.
Din nefericire, România este caracterizată de un sistem în continuă căutare a
bazei legislative, dar mai ales are un grav deficit în a-şi dezvolta capacitatea
de a
guverna procesele securităŃii. Dinamica parteneriatelor nu este susŃinută de un
efort
intern coerent de gestionare a diferenŃelor sociale.
Procesele de integrare europeană sunt adevărate procese de gestionare a
diferenŃelor, iar strategiile de transformare şi măsurile de asigurare a
interoperabilităŃii sunt parte a acestora.
Securitatea naŃională a României nu mai poate fi abordată făcând abstracŃie de
evoluŃia negativă a indicatorilor demografici şi de dependenŃa de sursele de ene
rgie
care nu aparŃin teritoriului naŃional.
O provocare aparte, pentru sistemul de guvernare, o reprezintă dezvoltarea
capacităŃii structurale şi acŃionale de a gestiona diferenŃele rezultate din lim
itările
interne (economice, politice, militare etc.) şi externe (asumate prin tratatele
semnate).
Dacă diferenŃele sociale se constituie în premisele unui nou proiect european şi
naŃional, calea spre securitate şi prosperitate o reprezintă managementul lor
performant. Europenismul şi naŃionalismul nu trebuie reabilitate, ci redefinite
într-o
sinteză de paradigme sau într-o nouă paradigmă, dincolo de cea conjunctivă şi de
cea
disjunctivă.
Bibliografie
[1] GEORGIU, Grigore. (1997). NaŃiune. Cultură. Identitate. Bucureşti:
Editura Diogene.
[2] IACOB, Maria. Iacob, Dumitru. (2006). Un model posibil de realizare a
securităŃii şi apărării naŃionale prin gestionarea corelaŃiilor sociale fundamen
tale în
volumul Securitatea şi apărarea spaŃiului sud-est european, în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III. Bucureşti: Editura UniversităŃii
NaŃionale de Apărare „Carol I”.
25 Maria Iacob. Dumitru Iacob .(2006). Un model posibil de realizare a securităŃ
ii şi apărării naŃionale
prin gestionarea corelaŃiilor sociale fundamentale în volumul Securitatea şi apă
rarea spaŃiului sudest
european, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III. Bucureşti
: Editura
UniversităŃii NaŃionale de Apărare, p.539.
26 Ibid., p.539.
187
[3] IACOB, Maria. Iacob, Dumitru. (2005). Un model explicativ al
surselor de insecuritate globală, în vol. Provocări la adresa securităŃii şi str
ategiei la
începutul sec XXI, Bucureşti: Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare.
[4] IACOB, Dumitru. PRICOPIE, Remus. (2005). RelaŃiile publice – un nou
model explicativ, în revista „Jurnalism şi Comunicare” nr. 2 (11)/ 2005, Univers
itatea
Bucureşti, Editura Tritonic.
[5] IACOB, Dumitru. IACOB, Maria. (2005). Câteva observaŃii privind
contextul relaŃiilor publice militare, în vol. Provocări la adresa securităŃii ş
i
strategiei la începutul sec.XXI – Comunicare şi relaŃii publice, Bucureşti: Edit
ura
UniversităŃii NaŃionale de Apărare.
[6] Strategia de Securitate NaŃională a României, (2006) în
http:presidency.ro.
[7] Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcŃionarea Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării, Bucureşti: Monitorul Oficial nr.494/ 10.07.2002.
[8] Legea nr. 473/2004 privind planificarea apărării, Monitorul Oficial
nr.1052/12.11.2004.
188
SISTEMUL DE ASIGURARE MEDICALĂ OPERAŢIONALĂ
AL VIITORULUI, CA POSIBILĂ CONTRIBUŢIE LA SOLUŢIONAREA
FAVORABILĂ A CONFLICTELOR
Ion-Iulian PETRESCU
The aim of this paper is to present the aspects of the operational medical care
system of the
future, and the issues from the use of this system in NATO lead current and futu
re operations, and
within the situations of the favorable response at the conflicts.
The content of the paper develops the imperative necessity of this system for ri
sk factors
diminution about the health of Force’s implicated effectives in the conflict. At
the same time, they
are stated the requirements of the new medical capabilities for the future.
In the end, it relieves a few conclusions concerning of the multinational operat
ional medical
care system of the future.
În general, se poate spune că sarcina asigurării medicale operaŃionale pentru
forŃele militare în conflicte, în misiuni de menŃinere a păcii sau în situaŃie d
e ajutor
umanitar s-a schimbat, în mare măsură, încă de la sfârşitul Războiului Rece.
Având în vedere acest lucru, OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord
(NATO / OTAN) a publicat o Doctrină a Sprijinului Medical Întrunit Aliat (AJP-
4.10 A), ca ghid pentru forŃele NATO.
În conformitate cu AJP- 4.10 A, aria posibilelor operaŃii este acum răspândită
în lumea întreagă şi nu numai în cadrul graniŃelor NATO. Riscurile asumate solic
ită
însă un mod diferit de abordare, altul decât pentru conflictul convenŃional cu o
evoluŃie liniară.
OperaŃiile mai mici ca anvergură, dar mai precis localizate, cum ar fi cele de
menŃinere şi sprijin al păcii, sunt pe cale, probabil, să devină cele mai comune
operaŃii NATO, pe termen scurt şi mediu.
Noile scenarii vor necesita ForŃe Rapid Dislocabile, de tipul ForŃei de Răspuns
a NATO (NRF) existente, dimensionate pe tipuri de misiuni, care vor fi sustenabi
le
integral, înafara graniŃelor NATO1.
Sistemul de Asigurare Medicală OperaŃională al Viitorului trebuie să fie
capabil să răspundă noilor provocări, prin asigurarea următoarelor cerinŃe cheie
:
•SoluŃii medicale focusate, flexibile şi eficiente;
•Asigurare medicală operaŃională oportună şi esenŃială a respectivelor
misiuni.
SoluŃiile medicale focusate, flexibile şi eficiente, precum şi asigurarea
medicală operaŃională oportună şi esenŃială, constituie posibile răspunsuri la
concepŃia medicală modulară preconizată a fi implementată şi la nevoia în creşte
re de
capacităŃi medicale. Acestea trebuie să facă faŃă următoarelor aspecte:
•OperaŃii întrunite (cu desfăşurare de forŃe terestre, aeriene şi maritime);
Locotenent - colonel medic doctorand, Şef Birou medicină operaŃională în Direc
Ńia logistică
din Statul Major General, Ministerul Apărării
1 Doctrina sprijinului medical întrunit aliat AJP – 4.10 (A), 2004.
189
•Structuri de stat major şi forŃe combinate (din două sau mai multe
NaŃiuni Membre NATO);
•Un înalt grad de mobilitate;
•Rate de pierderi sanitare probabile la valori joase sau medii, care au fost, în
mod tradiŃional, planificate în prealabil.
Asigurarea medicală operaŃională conferă dreptul de a acorda un tratament,
conform celor mai bune practici, în mod egal tuturor pacienŃilor, precum şi de a
executa ProtecŃia Medicală a ForŃei (MPF) la toate nivelurile. De asemenea, se
realizează în situaŃii umanitare de urgenŃă, împreună cu cea a OrganizaŃiilor
InternaŃionale (IOs), Guvernamentale (GOs) şi Non-Guvernamentale (NGOs),
precum şi în cazul ameninŃărilor asimetrice chimice, biologice, radiologice şi
nucleare (CBRN), la un înalt grad de standardizare al echipamentului medical şi
al
regimului de tratament pentru răniŃi şi bolnavi.
În vederea reducerii ratei mortalităŃii sau invalidităŃii răniŃilor şi bolnavilo
r,
precum şi a micşorării perioadei de spitalizare a acestora, manevrele medicale d
e
resuscitare şi stabilizare trebuie iniŃiate, cât mai curând posibil, pe teren.
Planificarea medicală pentru dislocări de efective în conflicte impune
asigurarea capacităŃii de intervenŃie, prin chirurgie generală primară, pentru p
acienŃii
răniŃi în stare critică, în maxim o oră.
Sistemul în discuŃie se cuvine să permită facilităŃi medicale înaintate, care să
fie mult mai mobile şi care să concentreze mai multe resurse de terapie intensiv
ă a
răniŃilor şi bolnavilor, în arii mai securizate, unde facilităŃile medicale să n
u mai fie
solicitate de a fi mutate, în funcŃie de situaŃiile tactice în schimbare2.
Toate componentele facilităŃilor medicale actuale sunt clasificate în cele 4 Rol
uri
consacrate, care sunt definite, conform cu capacitatea clinică minimă disponibil
ă
în facilitate, şi nu cu capacitatea lor de manevrabilitate3.
Ca regulă generală, deoarece capacităŃile medicale sunt în creştere, cerinŃele d
e
personal şi logistică medicală din compunerea lor, nu trebuie să le limiteze
mobilitatea. În acest sens, NaŃiunile Membre NATO îşi manifestă nevoia în creşte
re
pentru capacităŃile clinice ale FacilităŃilor Medicale de Tratament (MTFs) Rol 2
.
Noua Doctrină a Sprijinului Medical Întrunit Aliat se reflectă în strategia
Sistemului de Asigurare Medicală OperaŃională al Viitorului, prin respectarea:
•Sistemelor medicale mobile şi uşoare;
•ConfiguraŃiilor medicale flexibile pentru ducerea operaŃiilor;
•Standardizării şi interoperabilităŃii în domeniu;
•CalităŃii înalte a îngrijirii medicale;
•Acoperirii cu MTFs Rol 2.
Acestea implică, la rândul lor:
2 ConferinŃa Medicală Întrunită a Cartierelor Generale a celor două Comandamente
Strategice ale
AlianŃei Nord - Atlantice şi a Cartierului General al Comandamentului Nordic Înt
runit al ForŃei de
la Brunssum, Olanda, 2006;
3 Doctrina sprijinului medical întrunit aliat AJP – 4.10 (A), 2004.
190
•Reducerea greutăŃii şi a volumului echipamentelor medicale, prin
creşterea utilizării corturilor gonflabile cu armătură de aluminiu sau a contain
erelor,
precum şi a optimizării transportului pe platforme;
•ConcepŃia medicală modulară totală, pentru MTFs Rol 2, cu abilitatea de
ansamblare a tuturor modulelor medicale unul cu altul;
•Standardizarea şi interoperabilitatea tuturor componentelor majore medicale
în cadrul sistemului montat complet;
•Configurarea seturilor de echipament medical pentru interoperabilitate
deplină, ori de câte ori este posibil;
•Conformarea şi la standardele şi regulamentele medicale ale Uniunii
Europene (UE);
•Focusarea pe sistemele primare medicale (Rol-uri).
Ca atare, soluŃiile actuale de asigurare medicală operaŃională pentru forŃele
militare în conflicte, în misiuni de menŃinere a păcii sau în situaŃii urgente d
e ajutor
umanitar, constau în asigurarea cu următoarele componente majore:
•VentilaŃie cu aer condiŃionat pentru încălzire (HVAC);
•Echipament şi mobilier medical şi non-medical, care să poată fi plasat în orice
loc al modulelor asamblate;
•Generatoare electrice, surse de apă şi comunicaŃii;
•Module medicale relevante pentru scenariul misiunii de bază;
•CapacităŃi chirurgicale şi medicale de urgenŃă (triaj, recepŃie, tratament al
şocului, unitate de terapie intensivă, etc.);
•CapacităŃi de diagnostic (radiologic, de laborator clinic hematologic, etc.);
• Bancă de sânge;
•SecŃie de medicină generală;
•Alte funcŃii medicale (dentare, management al stres-ului, etc.);
•FuncŃii de sprijin (sterilizare, farmacie, administraŃie, etc.);
•Corturi uşoare, ce permit operaŃiuni de împachetare şi despachetare, foarte
rapide;
•Containere, ce fac obiectul unei pre-integrări posibile de nivel înalt şi care
asigură un mediu rigid şi o platformă stabilă;
•Elemente de conectare, etc.
Alternativa, pentru viitor, la nivel global, va aparŃine marilor producători
mondiali de echipamente medicale, care vor aplica, în practică, noul concept de
mobilitate înaltă pentru spaŃiul de lucru pre-integrat (Tentainer). Acesta repre
zintă o
sinteză interesantă între un cort, care constă în partea gonflabilă de sus, şi u
n
container, care constă în partea rigidă, dar de greutate mică, de jos. Se utiliz
ează,
astfel, avantajele ambelor tipuri de echipamente, şi anume, volumul redus de
transport, armătura metalică uşoară, pre-integrarea posibilă de echipament, plat
forma
sigură de sprijin, etc. De asemenea, modulele de tip Tentainer pot fi împachetat
e,
despachetate, configurate, reconfigurate şi dislocate, în mod facil.
O altă revoluŃie în domeniu se va produce în transportul aerian de tip cargo
pentru componentele medicale majore. În acest sens, politicile noi de repaletiza
re ale
încărcăturilor medicale, ce pot fi recepŃionate în diferite tipuri de avioane şi
elicoptere
191
de transport, produse de marile firme aviatice internaŃionale, vor fi soluŃii de
succes şi, astfel, prototipul unei facilităŃi medicale de tratament, dimensionat
ă pe un
tip de avion de transport de clasă mare, Transhospital, să fie viabil4.
În concluzie, Sistemul de Asigurare Medicală OperaŃională al Viitorului este
bazat pe doctrina NATO, conceptele medicale de flexibilitate, mobilitate şi
modularitate sunt asumate, iar posibilitatea de a contribui, în mod favorabil, l
a
soluŃionarea conflictelor, de orice natură, prin limitarea drastică a pierderilo
r umane,
devine din ce în ce mai certă.
Bibliografie
[1] ConferinŃa Medicală Întrunită a Cartierelor Generale a celor două
Comandamente Strategice ale AlianŃei Nord - Atlantice şi a Cartierului General a
l
Comandamentului Nordic Întrunit al ForŃei de la Brunssum, Olanda, 2006;
[2] Doctrina sprijinului medical întrunit aliat AJP – 4.10 (A), 2004.
4 ConferinŃa Medicală Întrunită a Cartierelor Generale a celor două Comandamente
Strategice ale
AlianŃei Nord - Atlantice şi a Cartierului General al Comandamentului Nordic Înt
runit al ForŃei de
la Brunssum, Olanda, 2006.
192
CHEMAREA TERORII – PRIVIRE DE ANSAMBLU
ASUPRA “CULTURII TERORISMULUI”
Marina MUSCAN
The personality dynamics of individual terrorists, including the causes and moti
vations
behind the decision to join a terrorist group and to commit violent acts, have a
lso received attention
because it might be a key in controlling/ stopping the terrorist threat. Individ
uals who become
terrorists often are unemployed, socially alienated individuals who have dropped
out of society. The
more educated youths may be motivated more by genuine political or religious con
victions. These
are variables that are taken into account today by the leaders of the terrorist
organizations in order
for them to be able to attract more sympathizers to their cause.
Profilul psihologic al unui posibil terrorist actual
Conform abordării fiziologice propusă de David G. Hubbard la începutul anilor
’80 există trei substanŃe produse de corpul uman în situaŃii de stres:
•Norefendrina – asociată cu cu o creştere a ritmului cardiac şi cu o infuzie
de sânge crescută la nivel muscular;
•Acetylcolina – produsă de corp pentru a atenua efectele norefendrinei;
•Endorfina - are efect de anstezic la nivelul crerului şi este de 100 de ori
mai puternică decât morfina stimuland în acelaşi timp şi centrii plăcerii
din creier.1
Aceşti trei compuşi sunt produşi şi în corpurile teroriştilor în situaŃii de str
es
ducând la o aşa-numită dependenŃă de adrenalină care poate fi contagioasă mai al
es la
nivel de grup restrans.
Kent Layne Oots şi Thomas C. Wiegele au propus şi ei un model de
determinism fiziologic pentru comportamentul terorist. Conform teoriei lor un
potenŃial terorist este atras de violenŃă. Pentru un asemenea individ este îndea
juns să
vadă că oacŃiune teroristă a avut succes pentru a deveni şi el atras către o org
anizaŃie
teroristă.
Din perspectiva psihologică o persoană nu se naşte terorist politic ci suferă un
proces de transformare.
Structura socială globală este concepută ca un aranjament de trei cercuri
concentrice, fiecare întretăind graniŃele naŃionale şi reprezentând elitele, pe
cei
mulŃumiŃi şi pe cei marginalizaŃi.
Pentru organizaŃiile teroriste sunt importante trei grupuri Ńinte majore situate
pe
primele trei paliere ale piramidei lui Maslow după cum se poate observa şi din
graficul următor:
* LicenŃiată în Comunicare şi RelaŃii Publice
1 HUDSON Rex A. – “The Sociology and Psychology of Terrorism: Who Becomes a Terr
orist and
Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington DC, septembri
e 1999.
193
Fig. 1 Grupurile Ńintă organizate conform piramidei lui Maslow
Ipoteza frustarării care duce la agresiune este strîns legată de relaŃia dintre
aşteptările ridicate ale unei personae şi nivelul de satisfacere a nevoilor aces
teia. O
parte din comportamentul teroriştilor este legat de frustarea privind imposibili
tatea de
a-şi satiface o parte dintre nevoile personale fie că sunt de natură psihologică
sau
fiziologică iar această frustrare acumulată duce la agresiune.
Ipoteza identităŃii negative este şi ea legată de procesul de satisfacere a unor
nevoi. Astfel, dacă o persoană nu reuşeşte să îşi satisfacă o anumită nevoie tin
de să se
izoleze de restul societŃăii şi să îşi nege orice fel de comportament uman. Devi
ne
astfel lipsit de empatie faŃă de nevoile altora şi dezvoltă un comportament anti
-social
distructiv faŃă de semenii săi.
Ipoteza narcisistă ia în considerare sindromul grandomaniei. În acest caz,
individu are o părere idealizată despre el însuşi şi nu posedă nici un fel de re
spect
pentru ceilalŃi. Poate deveni violent dacă consider că societatea nu îl respectă
la
adevărata valoare şi se simte frustrat dacă nu poate avansa pe treptele priramid
ei lui
Maslow. Are nevoi de afirmare puternice şi simte nevoia să îi distrugă pe cei ca
re i se
opun.
O asemena tipologie se poate uşor aplica leaderilor grupărilor teroriste care
îndeamnă simpatizanŃii către un cult al personalităŃii.
OrganizaŃiile teroriste – factor de putere
ReŃelele teroriste internaŃionale au acces la tehnologia modernă şi se pot folos
i
de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide, de infrastructura şi as
istenŃa
oferite de organizaŃii extremiste, de suportul criminalităŃii transfrontaliere o
ri de
194
sprijinul regimurilor corupte sau incapabile să guverneze democratic. Ele pot
provoca pierderi masive de vieŃi omeneşti şi distrugeri materiale de mare amploa
re, în
timp ce, prin accesul posibil la armele de distrugere în masă, consecinŃele acŃi
unilor
lor pot deveni devastatoare. Caracterul deschis al societăŃilor democratice mode
rne,
ca şi modul complex şi contradictoriu în care se manifestă diferite aspecte ale
globalizării, determină ca atât fiecare stat în parte cât şi comunitatea interna
Ńională, în
ansamblu, să rămână vulnerabile în faŃa terorismului internaŃional. Din această
cauză,
imperativul contracarării acestui flagel şi al cooperarii forŃelor democratice,
pentru
contracararea lui - inclusiv prin acŃiuni comune desfăşurate în zonele care gene
rază
terorism - constituie o cerinŃă vitală.
Puterea la nivel de actor internaŃional înseamnă capacitatea unui actor de
influenŃa comportamentul altor actori în concordanŃă cu propriile sale obiective
.
Aceast raport de putere se poate defini ca fiind relaŃia dintre doi actori A şi
B unde A
încearcă să-l influenŃeze pe B pentru ca acesta să acŃioneze în favoarea lui A p
rin x
mijloace. Pentru mulŃi influenŃa este un instrument prin care îşi ating scopuril
e.
Actualmente organizaŃiile teroriste sunt actori internaŃionali care generază un
anumit tip de putere bazat pe teroare pentru a influenşa alŃi actorii internaŃio
nali.
Puterea poate fi evaluată doar într-un context şi poate fi măsurată doar
analizând toate elementele de putere şi comparând rezultatele cu cele altor acto
ri
internaŃionali. Elementele de putere trebuie relaŃionate cu anumite conexte
internaŃionale în care se poate exercita puterea.
Centrul de putere nu reprezintă puterea în sensul pur al cuvântului şi nici nu
este o sursă de putere ci un punct în care se focalizează forta unui actor inter
naŃional,
formată atât din factori fizici cât şi psihologici. Problematica Centrului de Pu
tere a
devenit atât de prezentă in doctrina de război a S.U.A., care în momentul actual
este
focalizată pe distrugerea reŃelelor teroriste şi, prin urmare, doreşte să le ide
ntifice
centrele de putere pentru a le putea anihila.
Puterea este dinamică, nu absolută. Orice vector de putere se poate schimba.
Vectorii naturali de putere (geografia, populaŃia şi resursele naturale) se conc
entreză
pe numărul de locuitori ai unui teritoriu şi mediul fizic în care trăiesc. Vecto
rii
geografici care Ńin de localizare, marimea teritoriului, clima şi topografia unu
i anumit
tritoriu determină capacitatea unui grup de oameni care ocupă teritoriul respect
iv să
influenŃeze acel teritoriu.
Din punctul de vedere al unei grupări teroriste putem spune că factorul natural
a influenŃat transformări în felul de a acŃiona a acestor grupuri. Putem da ca e
xemplu
cazul mişcărilor de guerrilă din America Latină care au început ca mişcări rural
e dar
s-au transformat în mişcări ce acŃionează în mediul urban din cauză că în zonele
rurale nu s-au bucurat de un scucces prea mare, având in vedere că populaŃia era
destul de săracă iar Ńintele cu adevărat importante prin a căror răpire se putea
u strânge
fonduri pentru mişcare acŃinau şi acŃionează în mediul urban. Astfel de la mişcă
ri de
guerrilă rurale s-a trecut ăncet la mişcări de guerrilă care acŃionează în mediu
l urban.
Caracas de exemplu fiind citat de către „Foreign Affairs” drept cel mai periculo
s oraş
din America Latină.
195
Vectorii sociali ai puterii (economia, puterea politică, puterea militară,
psihologică şi informaŃională) se centrează pe modul în care oamenii se organize
ază
într-o structură si modul in care modifica mediul în care trăiesc.
Capacitatea economică şi capacitatea de dezvoltare sunt factorii cheie care
leaga vectorul de putere reprezentat de elementul social de factorul de putere
reprezentat de resursele naturale.
OrganizaŃiile teroriste au nevoie de bani pentru aşi indeplini obiectivele.
Aceasta este componenta economică. O parte dintre membrii organizaŃiilor teroris
te
muncesc pentru a se întreŃine atât pe ei cât şi familiile lor.
Hamas, de exemplu, cere fonduri de la palestineinii din diaspora. Aceste
fonduri sunt pe de-o parte folosite pentru a susŃine spitalele din Fâşia Gaza şi
pe de
altă parte pentru a cumpâra amament. Este foarte dificil să se diferenŃieze ce p
arte din
bani sunt folosiŃi în scopuri caritabile şi ce parte sunt folosiŃi pentru procur
area de
armament. Prin faptul că o parte din fonduri sunt folosite pentru acte care să a
jute
comunitatea Hamas îşi asigură susŃinerea din partea comunităŃii. De asemenea, se
crează şi un sentiment de coeziune în interiorul organizaŃiei prin faptul că mem
brii
acesteia au un contact sporit cu comunitatea2.
Al-Qaida a susŃinut o parte din proiectele de infrastructură din Sudan şi a strâ
ns
fonduri de la simpatizanŃi prin donaŃii asigurandu-şi pe de o parte atât fonduri
cât şi
susŃinerea din partea comunităŃii.
Pentru Al-Qaida Internetul înseamnă o posibilitate de a-şi face propagandă în
vederea recrutării şi a strângerii de fonduri.
Factorul demografic consituie un aspect important al puterii unei structuri. O
populatie numeroasa constituie baza pentru factorul de putere demografic dar nu
garantează în mod automat puterea.
De aceea, organizaŃiile teroriste au început să fie din ce în ce mai interesate
să
atragă de partea lor cât mai mulŃi simpatizanŃi: de la oameni cu o pregătire inf
erioară
până la tineri din clasa de mijloc. Conducătorii diverselor organizaŃii terorist
e au
conştientizat că cu cît au mai mulŃi adepŃi cu atăt puterea lor creşte. Iată de
ce factorul
demografic de putere se aplică la organizaŃiile teroriste.
Vectorul psihologic al puterii constă din voinŃa şi coeziunea unui grup. Este ce
l
mai efemer element al puterii, dar a determinat înfrângerea unor actori superior
i din
punct de vedere economic şi militar de către actori mai putin capabili.
Dacă aplicăm acest vector de putere la o organizaŃie teroristă ne apropiem de
abordardarea organizaŃională enunŃată de Crenshaw3. Autoarea susŃine că terorism
ul
în sine nu este un act făcut de un singur om ci reprezintă acte de violenŃă comi
se de
un grup de oameni care au ajuns la o decizie colectivă la care a ajuns un grup d
e
indivizi şi această decizie este bazată pe un set de valori sau credinŃe comune.
Este
adevărat că de foarte multe ori grupările teroriste sunt organizate ca un cult,
membrii
fiind influenŃaŃi de o figură centrală ca Osama bin Laden de exemplu. Hezbollah,
la
2 CRAGIN Kim, DALY Sara A. – „The Dynamic Terrorist Threat, An Assessment of Gro
up
Motivations and Capabilities in a Changing World” – pregătit pentru United State
s Air Force,
publicat de RAND Corporation Arlington, VA, US, p. 55.
3 HUDSON Rex A. – “The Sociology and Pszchology of Terrorism: Who Becomes a Terr
orist and
Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington DC, septembri
e 1999.
196
rândul său transmite mesaje care îndeamnă audienŃa către un cult al
personalităŃii care îl are ca figură centrală pe Hassan Nasrallah4.
Dar asta nu face ca voinŃa şi gradul lor de coeziune să fie mai mic. Este
adevărat că decizia finală este luată de liderul organizaŃiei dar punerea ei în
practică
se face de către locotenenŃii acestuia. Dacă aceştia nu ar fi în consens cu lead
erul
principal atunci operaŃiunea ar eşua.
Puterea militară a fost de multe ori asimilată cu puterea naŃională. Moralul
disciplina şi capacitatea de conducere rămân în continuare factorii vitali ai pu
terii
miltare. Calitatea armamentului a devenit un factor foarte important pentru acto
rii
internaŃionali din ziua de azi care îşi bazează o parte din influenŃă pe acest f
actor de
putere – aici avem vedere în principal actorii statli şi organizaŃiile teroriste
. La aceşti
factori se adaugă viteza de reacŃie, manevrabilitatea şi capacitatea de mobiliza
re
rapidă a trupelor.
Atât Hezbollah cât şi Hamas încearcă să îşi aducă la zi arsenalele, în special c
u
ajutorul altor state. Potrivit observaŃiilor, atât Hezbollah, cât şi Hamas încea
rcă să îşi
procure arme avansate. Conform datelor israeliene, Hezbollah a început să îşi re
facă
arsenalul, în special cu ajutorul Siriei şi Iranului, ceea ce a determinat ca re
laŃiile
dintre Israel şi aceste două Ńări să rămână în continuare tensionate. Iranul şi
Siria văd
Hezbollah ca pe o unealtă strategică împotriva Israelului şi, de aceea, susŃin c
u arme
această mişcare. Conform datelor prezentate de Intelligence and Terrorism
Information Center at the Center for Special Studies, există o reŃea de contraba
ndă cu
armament care introduce arme în sudul Libanului din Siria.5
De asemenea, Iranul a promis primului-ministru Ismail Haniya un ajutor de
250 de millione de dolari pentru programe de dezvoltare. De altfel, Israelul con
sideră
Iranul ca principalul vinovat de creşterea numărului de rachete din fâşia Gaza.
Conform datelor prezentate de Intelligence and Terrorism Information Center at t
he
Center for Special Studies, între anii 2001 – 2006, numărul de atacuri cu rachet
e
venite din fâşia Gaza spre Israel a crescut de la 60 la 861.
Puterea unui actor internaŃional este un produs al vectorilor de putere şi nu o
sumă a acestora.
Prin simplul fapt că aceste organizaŃii sunt generatoare de putere ele devin
atractive pentru posibili membrii.
Posibilitati şi strategii de atagere (organizaŃii teroriste - indivizi)
Rolul psihologic al mass media nu poate fi negat în procesul de atragere a noi
potenŃial terorişti. Cu ajutorul mass media metodele, cerinŃele şi scopurile
4 *** Terrorism and Internet: Hezbollah’s widespread use of the Internet as a me
ans to distribute
anti-Israeli, anti-Jewish, and anti-American incitement as part of the war for t
he hearts and minds
(as at December 3, 2006) - Intelligence and Terrorism Information Center at the
Center for Special
Studies (C.S.S), Israel, decembrie 2006, disponibil la (http://www.terrorisminfo
.
org.il/malam_multimedia/English/eng_n/pdf/hezbollah_int_e.pdf) - accesat la data
de
02.02.2008, p.2.
5 *** “Anti-Israeli Terrorism, 2006: Data, Analysis and Trends” - Intelligence a
nd Terrorism
Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, 2007, p.13
.
197
organizaŃiilor teroriste sunt făcute publice la scară globală şi pot fi
recepŃionate de către oricare dintre grupurile Ńintă precizate în secŃiunea ante
rioară.
În special sunt făcute publice mesaje cheie care pot atrage viitori membrii.
Aceste mesaje au evoluat de la cele destinate unei audienŃe cu educaŃie minimă s
pre o
audienŃă cu educaŃie mai înaltă sau medie după cum se poate observa şi în grafic
ul de
mai jos:
Fig. 2 EvoluŃia mesajelor transmise de către organizaŃiile teroriste
Primele două tipuri de mesaje din schema de mai sus sunt destinate în principal
unei categorii de audienŃă care este predispusă spre violenŃă. Acei indivizi car
e se
identifică cu actul de violenŃă în sine.
De asemenea, în mesajele Hamas există un grad de violenŃă destul de mare
având în vedere că glorifică atentatorii sinucigaşi numindu-i “eroii primului ră
spuns”
sau “lei raidurilor şi operaŃiunilor speciale [atentatele sinucigaşe cu bombă]”6
.
Hezbollah este mult mai radical in mesajele sale decât Hamas. Hezbollah
transmite şi magini de pe câmpul de luptă care pot fi foarte atragătoare pentru
indivizii dependenŃi de adrenalină sau pentru tinerii fără multă carte care sper
ă să aibă
parte de aventură odată înrolaŃi într-o grupare teroristă.
Spre deosebire de “imaginile de pe câmpul de luptă” difuzate atât de Hamas cât
şi de Hezbalah organizaŃia Al-Qaida s-a axat foarte mult pe teroarea pură îndrep
tată
direct către Occident. Pe Internet şi pe alte canale mass media s-au difuzat exe
cuŃii
ale mai multor ostatici cu scopul de a şoca opinia publică şi de a destabiliza o
rdinea
comunităŃilor Ńintă. Un alt scop a fost atragerea elementelor din societate pred
ispose
să se înroleze în rândurile organizaŃie pentru a putea lua parte la actele descr
ies pe
Internet.
6 *** „Terrorism and Internet: an examination of Hamas’s websites and the hostin
g providers used
by them” - Intelligence and Terrorism Information Center at the Center for Speci
al Studies (C.S.S),
Israel, iunie 2006, disponibil la (http://www.terrorism-info.org.il - secŃiunea
Hamas), accesat în data
de 02.02.2008, p. 10.
198
Acest tip de violenŃa atrage persoanele predispuse la un comportament
violent. Tipul de terrorist propus de paradigma fiziologică, cel care este depen
dent de
adrenalină şi care are impulsuri de ai controla pe ceilalŃi este tipul de persoa
nă care va
fi atras de primele două categorii de mesaje.
Tipul de personalitate narcisistă sau individul care îşi neagă identitatea pot f
i
cer mai uşor atraşi de către mesajul prezentat în faza a treia din graficul de m
ai sus.
În general cei care se alătură unei grupări teroriste au o stimă de sine redusă.
Sunt persoane considerate ca făcând parte din grupuri de risc.
Există mai multe categorii de personane care sunt vulnerabile la metodele de
propagandă folosite de organizaŃiile teroriste după cum se poate observa şi din
tabelul
de mai jos:
Fig. 3 Categoriile de persoane care se pot alătura unei grupări teroriste7
Aceste persoane sunt vulnerabile în faŃa campaniilor de propagandă folosite de
grupările teroriste. Mai ales persaonele care fac parte din primele două categor
ii pot
devenii uşor atentatori sinucigaşi.
Mesajele pentru câştigarea minŃii şi inimii audienŃei pot fi transmise fie prin
posturile TV care aparŃin grupărilor teroriste. Hezbollah operează staŃia libane
ză de
televiziune prin satelitul Al-Manar, postul de radio al-Nour, precum şi mensualu
l
Qubth Ut Alla („Pumnul lui Dumnezeu“). Hamas operează postul de televiziune Al-
Aqsa.
7 Sursa: HUDSON Rex A. – “The Sociology and Pszchology of Terrorism: Who Becomes
a
Terrorist and Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington
DC, septembrie
1999.
199
Pentru Al-Qaida Internetul înseamnă o posibilitate de a-şi face
propagandă în vederea recrutării şi a strângerii de fonduri.
De-a lungul anilor, Hamas a acordat o mare importanŃă diseminării mesajelor
sale pe Internet şi a investit bani în formarea unei reŃele estinse de web-site-
uri;
aceasta reŃea este formata din circa 20 de web-site-uri in opt limbi (araba, eng
leza,
franceza, rusa, persana, malay, urdu, şi indoneziana).
Concluzii
Este adevărat că o parte dintre terorişti pot fi catalogaŃi ca indivizi cu un
puternic comportament anti-social dar ei sunt doar o parte din cei care alcătuie
sc o
organizaŃie teroristă.
Nu toŃi teroriştii pot fi clasificaŃi ca bolnavi psihic sau persoane care şi-au
pierdut orice urmă de umanitate. Există persoane care pot deveni vulnerabile la
campanile de propagandă ale teroriştilor prin simplul fapt că sunt fie izolaŃi d
e
societate sau sunt nemulŃumiŃi de aceasta. Sunt persoane care nu mai au încreder
e în
propriile lor valori şi care sunt atrase de către mesajele transmise de organiza
Ńiile
teroriste. Astfel, organizaŃiile teroriste devin creatoare de “valori” bazate pe
elementele violente ale Islamismului, iar aceste “valori” pot deveni baza unei c
ulturii
a terorii sau ceea ce ei numesc a fi cultură.
Este important pentru procesul de a controla fenomenul terorii să înŃelegem ce
îi poate determina pe unii indivizi să se înroleze într-o astel de grupare şi să
încercăm
să remediem acest lucru la nivelul societăŃii printr-un process mai amplu de
incluziune social a indivizilor care fac parte din grupurile considerate cu nive
l mare
de risc.
Bibliografie
[1] CILLUFFO Frank, SAATHOFF Gregory, Jan Lane Jan, CARDASH
Sharon, WHITEHEAD Andrew; Grup de lucru: MAGARIK Josh, Lord John
ALDERDICE, , Tal ELHARRAR, BARKER Eileen, GRAY Anna, BLITZER
Robert, HERRICK Steve, COHEN John, HEYMAN David, COPELAND Guy,
HICKEY J. Michael, DAVI Robert, JUERGENSMEYER Mark, JONES Anita,
RICCIUTI Michael, KING Stephen, RYAN Julie, McCARTHY Mary, SAGEMAN
Marc, McDONELL Michael, STODDER Seth, NICHOLAS Paul, ULPH Stephen,
PAZ Reuven, YORAN Amit, PLUCHINSKY Dennis, – „Networked Radicalization:
A Counterstrategy” - The George Washington University Homeland Security Policy
Institute şi The University of Virginia Critical Incident Analysis Group, dispon
ibil la
(http://www.gwumc.edu/hspi/reports/NETworked%20Radicalization_A%20Counter
%20Strategy.pdf) accesat la data de 11.02.2008.
[2] CRAGIN Kim, DALY Sara A. – „The Dynamic Terrorist Threat, An
Assessment of Group Motivations and Capabilities in a Changing World” – pregătit
pentru United States Air Force, publicat de RAND Corporation Arlington, VA, US
FATTAH Hassan M. – „Al Qaeda Increasingly Reliant on Media” – The New York
Times, versiunea electronică, 30 septembrie 2006
(http://www.nytimes.com/2006/09/30/world/30jordan.html?_r=1&oref=slogin),
accesat în data de 02.03.2008.
200
[3] HOFFMAN Bruce – „The Use of the Internet By Islamic Extremists” –
raport prezentat Comitetului pentru InformaŃii (House Permanent Select Committee
on Intelligence) în 4 mai 2006, publicat de RAND Corporation Arlington, VA, US
HUDSON Rex A. – “The Sociology and Pszchology of Terrorism: Who Becomes a
Terrorist and Why?” - Federal Research Division, Library of Congress, Washington
DC, septembrie 1999.
[4] IONESCU Costin – „RevoluŃia PR a militanŃilor islamişti” – Săptămâna
Financiară, ediŃia on-line, publicat în NR. 72, LUNI 7 AUGUST 2006,
(http://www.sfin.ro/articol_5853/revolutia_pr_a_militantilor_islamisti.html), ac
cesat
în data de 02.02.2008,
[5] METZ Steven, JOHNSON II Douglas V.– “Asymmetry and U.S. Military
Strategy: Definition, Background, and Strategic Concepts” – Strategic Studies
Institute, U.S. Army War College – ianuarie 2001.
[6] NELSON Bill, CHOI Rodney, IACOBUCCI Michael, MITCHELL Mark,
GAGNON Greg, Responsabili de proiect: ARQUILLA John, TUCKER David –
„Cyberterror - Prospects and Implications” – Raport pregătit în cadrul US Naval
Postgraduate School pentru Defense Intelligence Agency, Office for
Counterterrorism Analysis (TWC-1),, publicat de Center for the Study of Terroris
m
and Irregular Warfare, disponibil pe (http://www.nps.navy.mil/ctiw/files/
Cyberterror%20Prospects %20and%20 Implications.pdf), accesat în data de
02.02.2008.
[7] Techical Analysis Group - „Examing the Cyber Capabilities of Islamic
Terrorists Groups”- Institute for Security Technology Studies din cadrul Dartmou
th
College, Olanda, martie 2004, disponibil la (http://www.ists.dartmouth.edu/
TAG/ITB/ ITB_032004.pdf), accesat la data de 11.02.2008
[8] *** „Hezbollah publications found during the second Lebanon war in
south Lebanon inculcate the radical ideology of the Islamic revolution in Iran,
and
glorify jihad, shahada (death as a martyr) and the personality cults of the Ayat
ollah
Khomeini and ‘Ali Khamenei.” - Intelligence and Terrorism Information Center at
the
Center for Special Studies (C.S.S), Israel, 10 octombrie 2006, disponibil la
(http://www.terrorism-info.org.il/malam_multimedia/English/eng_n/pdf/
hezbollah_e_pub.pdf), accesat în data de 02.02.2008
[9] *** „Hezbollah as a case study of the battle for hearts and minds in the
confrontation between Israel and the terrorist organizaŃions” - Intelligence and
Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel,
martie
2007, disponibil la (http://www.terrorism-info.org.il/malam_multimedia/English/
eng_n/ pdf/hezbollah_e_0607.pdf), accesat în data de 02.02.2008
[10] *** „Terrorism and Internet: an examination of Hamas’s websites and
the hosting providers used by them” - Intelligence and Terrorism Information Cen
ter
at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel, iunie 2006, disponibil la
(http://www.terrorism-info.org.il - secŃiunea Hamas), accesat în data de 02.02.2
008
[11] *** „ Terrorism and Internet: Hezbollah’s widespread use of the Internet
as a means to distribute anti-Israeli, anti-Jewish, and anti-American incitement
as
part of the war for the hearts and minds (as at December 3, 2006)” - Intelligenc
e and
Terrorism Information Center at the Center for Special Studies (C.S.S), Israel,
201
decembrie 2006, disponibil la (http://www.terrorisminfo.
org.il/malam_multimedia/English/eng_n/pdf/hezbollah_int_e.pdf) - accesat la
data de 02.02.2008.
202
OPTIMIZAREA RELAŢIILOR ORGANIZATORICE ŞI ADECVAREA
LA SCHIMBĂRILE DIN MEDIUL ORGANIZAŢIEI MILITARE
Tania STOEAN
The specificity of the psycho-social climate and the human relationships is infl
uenced by the
characteristics of the military organization – a role-type culture, specific to
formal classical
organization. Military organization can be defined by major functional and/or sp
ecialized areas.
There is a high level of standardization a formal procedures, activity and relat
ion in different
functional compartments being controlled through rules and regulation, jobs desc
ription and their
specific features. Compartment communication and interrelationships are also str
ictly controlled.
Hierarchical level is the main power in the military organization; people are se
lected appreciated
according to their proper accomplishment of the tasks.
Obiectivul organizaŃional reprezintă raŃiunea constituirii şi existenŃei oricăru
i
tip de organizaŃie. Dar trebuie subliniat faptul că doar existenŃa scopului atât
de
necesar, nu este şi suficient. Este importantă procedura de realizare, de îndepl
inire a
scopului, în condiŃiile în care, simpla adunare a unui grup de oameni sub acoper
işul
unui scop comun nu garantează, în sine, atingerea scopului propus. O condiŃie a
evoluŃiei umane este apartenenŃa individului la un grup social. Oamenii au neces
itatea
de a se organiza, pentru a activa în cadrul unor relaŃii interdependente. Prin
organizare se definesc procesele şi acŃiunile orientate spre formarea şi perfecŃ
ionarea
legăturilor dintre componentele sistemului social. Fenomenul este realizat print
r-un
operator care asigură această organizare, instituŃionalizarea, formalizarea şi
standardizarea relaŃiilor interumane şi a comportamentului indivizilor. J.R.Comm
ons
în analizele efectuate a depistat două tipuri de instituŃii: organizate şi neorg
anizate.
„InstituŃiile organizate, concepute ca unităŃi ale acŃiunii colective, exercită
o
reglementare structurală a interacŃiunilor: statul, partidele politice, întrepri
nderile etc.
Obiceiurile, ca instituŃii neorganizate, sunt acceptate ca fenomene colective in
erente
oricărei comunităŃi, reguli generale de conduită, care condiŃionează transmitere
a de la
o generaŃie la alta a deprinderilor individuale” .
Rolul organizaŃiile este deosebit de important în primul rând ca instituŃii
sociale, datorită faptului că evidenŃiază o serie de nevoi şi valori, acceptate
din punct
de vedere socio-cultural fiind spaŃiul în care un individ nu se poate forma sau
realiza
şi nici nu poate participa la viaŃa grupurilor sau a societăŃii în afara organiz
aŃiilor cu
obiect de activitate din ce în ce mai diversificat.
Abordarea lui Ph.Selznick, care a pus practic temelia abordării instituŃionalist
e
a organizaŃiilor, evidenŃiază promovarea valorilor în organizaŃii şi procesul de
transformare în instituŃii, identificându-se astfel cultura organizaŃională.
Din punct de vedere sistemic organizaŃiile sunt sisteme sociale, dinamice,
deschise, capabile de autoreglare şi autoinstruire. Însă orice organizaŃie este
alcătuită
Asistent universitar doctorand, Universitatea NaŃională de Apărare “Carol I”
203
din subsistemele funcŃionale: de producŃie, de susŃinere, de menŃinere, de
adaptare şi de conducere.
Putem spune că organizaŃia este un sistem social în care şi prin care oamenii
interacŃionează în vederea realizării unor obiective comune. Cu alte cuvinte,
organizaŃia este un melanaj distinctă de corelare între oameni şi scopuri, dar ş
i între
oameni şi structuri.
În esenŃă trbebui avut în vedere că orice scop organizaŃional este un scop
general în sine. Dar transformarea scopului general în rezultate practice finale
presupune:
–existenŃa unor repere semnificative între scopurile individuale, între
interesele şi aspiraŃiile indivizilor care alcătuiesc organizaŃia;
–atât pe parcursul evoluŃiei unei organizaŃii, şi mai ales atunci când
organizaŃia îşi modifică (total sau parŃial) scopul general, se impune ca membri
i
organizaŃiei să participe la remodelarea şi redefinirea scopului organizaŃional,
ca o
măsură a păstrării interacŃiunii scopurilor individuale în cadrul scopului gener
al.
OrganizaŃia militară a apărut şi s-a dezvoltat când entitaŃile umane au ajuns la
un grad de socializare ridicat şi au conştientizat nevoia de apărare împotriva v
iolenŃei
armate din interiorul dar mai cu seamă din exteriorul său, cât şi posibilitatea
de a-şi
realiza anumite interese de natură politică utilizând forŃa armată ca ultim repe
r.
O particularitate dinstinctă, spre deosebire de celelelalte tipuri de organizaŃi
i, o
constituie faptul că organizaŃia militară este subordonată voinŃei poporului, pr
in
intermediul autorităŃilor publice abilitate. Organele de controlul abilitate din
punct de
vedere politico-civil, sunt reprezentate de Parlamentul României, PreşedenŃia
României, Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
OrganizaŃia militară mai dispune şi de o reprezentare proprie, aproape
singulară de stratificare. Legat de acest amănunt semnificativ este cunoscut că
fiecare
organizaŃie evoluează într-un cadru specific, în care işi realizează obiectivele
utilizând un anume gen de resurse, astfel încât activităŃile şi acŃiunile să se
desfasoare în condiŃii de eficienŃă maximă asigurându-şi funcŃionalitatea şi
continuitatea contribuind astfel la propria dezvoltare.
Elementele necesare unei bune funcŃionări a unei organizaŃii implică prezenŃa:
- resursa umană pe care o poate recruta şi orienta în structurile sale;
- metode de pregătire profesională: formare sau/şi perfecŃionare profesională a
personalului implicat în activităŃi manageriale şi de execuŃie;
- resursele materiale, informatice, tehnice şi financiare şi modul în care pot
fi
utilizate, atrase şi consumate;
Acestea exprimă, în fapt, rigori fără a caror concretizare nu se poate imagina
existenŃa organizaŃiei şi definesc, în plan managerial, tipuri şi direcŃii de ac
Ńiune
specializată, prin care se asigură îndeplinirea obiectivului fundamental şi, tot
odată,
perenitatea organizaŃiei respective. De aceea, modul în care se exprimă procesua
l
fiecare dintre aceste tipuri şi direcŃii de actiune deriva din obiectivele pe ca
re trebuie
să le îndeplinească pentru a contribui la realizarea obiectivului fundamental. A
ltfel
spus pentru a exista şi a-şi îndeplini obiectivul fundamental, organizaŃia milit
ară
trebuie să dispună, la nivelurile manageriale de vârf şi, într-un mod adecvat, l
a cele
subordonate, de structuri şi personal specializat în: asigurarea bazei de selecŃ
ie,
204
recrutarea, formarea şi perfecŃionarea, promovarea si salarizarea personalului;
constituirea acestuia în structuri adecvate naturii şi specificităŃii acŃiunii m
ilitare, în
timp de pace, criză sau război; înzestrarea cu armament, tehnică militară,
echipamente şi materiale şi asigurarea cu produse şi servicii necesare susŃineri
i
Trebuie reŃinut că orice organizaŃie este un sistem, dar nu orice sistem social
este propriu-zis o organizaŃie, cu variabile de intrare şi ieşire.
În cazul în care organizaŃia se constituie ca un sistem complet închis este
posibil să nu funcŃioneze niciodată, deoarece componentele sale sunt întotdeauna
influenŃate de forŃe exterioare sistemului.
OrganizaŃia este un sistem social de activitate care reuneşte resurse umane şi
resurse materiale prin intermediul sau cu ajutorul cărora se realizează scopul p
entru
care a fost creată.
OrganizaŃia este un sistem dinamic, în sensul că evoluŃia şi viabilitatea sa sun
t
determinate de modificările care se produc în cadrul sistemului, în relaŃiile lu
i cu
mediul. Ea este, de asemenea, un sistem complex, probabilistic şi relativ stabil
,
deoarece reprezintă o reuniune de componente articulate prin numeroase legături,
supusă unor factori perturbatori, dar capabilă să-şi menŃină funcŃionalitatea în
cadrul
unor limite care-i definesc maniera de comportare. Totodată, organizaŃia este un
sistem autoreglabil şi autoorganizabil, deoarece are capacitatea să facă faŃă di
feritelor
influenŃe din interior şi din exterior, cu ajutorul conducerii, prin acte decizi
onale. Ca
sistem autoreglabil, organizaŃia acŃionează în concordanŃă cu un ansamblu de nor
me
şi valori şi se reglează în funcŃie de mai multe elemente.
Printre elemente importante pentru realizarea unei planificări eficiente a
resurselor umane necesare structurilor sistemului de apărare naŃională, trebuie
să fie
următoarele: fundamentarea dinamicii şi a estimărilor de personal, a intrărilor
şi
ieşirilor din sistem pentru menŃinerea unei încadrări corespunzătoare, identific
area şi
stabilirea categoriile de personal.
Sistemul de norme, valori, credinŃe cu rol de cutume există şi în mediul militar
,
dar, aici, acesta are interpretări proprii, evaluări şi efecte în funcŃie de spe
cificul
instituŃiei militare. RelaŃiile inter umane din armată, date fiind conŃinutul şi
scopurile
lor, sunt riguros reglementate, orientate, conduse şi controlate, pentru a răspu
nde în
întregime cerinŃelor obiective ale funcŃionalităŃii instituŃiei militare, pe coo
rdonatele
oportunităŃii acŃiunilor în raport cu realitatea luptei armate, convergenŃei efo
rturilor,
subordonării necondiŃionate şi execuŃiei prompte a ordinelor şi dispoziŃiunilor,
ale
coeziuni subunităŃilor, de cerinŃele disciplinei militare.
Climatul psihosocial, relaŃiile umane existente determină sau sunt determinate
de caracteristicile culturii organizaŃiei militare – văzută ca o cultură de tip
rol, proprie
organizaŃiei clasice formale. OrganizaŃia militară este caracterizată prin puter
nice
sectoare funcŃionale şi/sau specializate. Există un grad înalt de formalizare şi
standardizare, activitatea diferitelor compartimente funcŃionale şi interacŃiune
a dintre
ele fiind controlate prin reguli şi proceduri, prin definirea posturilor şi a au
torităŃilor
conferite acestora. Comunicarea şi relaŃiile dintre compartimente şi dintre post
uri sunt
strict reglementate. PoziŃia ierarhică este văzută ca principala sursă de putere
în
organizaŃia militară în care indivizii sunt selectaŃi şi apreciaŃi în vederea în
deplinirii
sarcinilor ce le revin.
205
Putem evidenŃia o serie de valori şi atitudini de o importanŃă deosebită
în activitatea grupului, precum: nivelul ierarhic, autoritatea, disciplina, loia
litatea faŃă
de comandant, organizarea, cooperarea, atitudinea faŃă de misiunile şi sarcinile
primite, competenŃa, spiritul de corp, patriotismul. Altfel spus, normele, au ro
lul de a
conserva aceste valori, şi, implicit de a le impune membrilor.
Bibliografie
[1] BĂLAN N., IACOB D. (coord.) – Teoria organizaŃiilor, Buletinul
ÎnvăŃământului Militar, anul III, nr. 1-2, Bucureşti, 1996.
[2] EMILIAN R., TIGU G., STATE O., TUCLEA C. - Managementul
resurselor umane, Editura ASE, Bucureşti, 2005.
[3] GAVRILĂ T., BĂRBULESCU C., PRICOP M., POPESCU D. –
Managementul general al firmei.Editura Economică, Bucureşti, 2004.
[4] JOHNS, Gary – Comportament organizaŃional, Editura Economică,
Bucureşti, 1996.
[5] STOICA M. (coord.) – Managementul organizaŃiilor militare, Buletinul
ÎnvăŃământului Militar, anul III, nr. 3-4, Bucureşti, 1996.
[6] ZORLENŢAN T., BURDUŞ E., CĂPRĂRESCU Ghe. – Managementul
organizaŃiei, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
[7] Strategia de Transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007.
206
EVOLUŢII PRIVIND PERSOANELE DEFAVORIZATE IN ROMÂNIA ŞI
IMPLICAŢII ASUPRA SECURITĂŢII NAŢIONALE
Iustina PREDUŢ RADU
La définition de l’économie inclue la production, la distribution et le consome
de l’avoir, en
essayant d’établir ce qui vaut mieux , par l’étude de la valeur de l’echange rel
ative, des biens et
des services.
C’est alors que l’économie est certainement la plus normative et la plus depende
nte des
valeurs parmis les sciences sociales.
L’économie de nos jours est caracterisée par une abordation fragmentaire et rédu
ctioniste,
dont les économistes refusent de reconaitre le fait que l’économie ne représente
qu’un aspect du
cadre écologique et social d’un systeme vif, composé par des gens étant toujours
en interaction , les
uns avec les autres, et aussi avec leurs réssurses natureles.
L’erreur principale est de fragmenter ce cadre en parties considerées independen
tes et les
traiter par des domaines scintifiques differents. Ainsi, les politologues font n
egliger les principales
forces économiques , pendant que les économistes ne réussissent pas d’incorporer
les réalites
sociales et politiques dans leurs modèles.
Plusieurs problèmes sociales et économiques actuelles ont leur origine dans l’ad
aptation
difficile des gens et des institutions publiques aux valeurs de nos jours. La sc
ience de l’économie
est focalisée sur la bienveiillence materièlle, en promovant un système dont les
attitudes et les
activités sont:
- L’acquisitions des biens;
- L’éxpansion;
- La concurence;
- La préoccupation obsessive pour la technologie hard et la science hard.
L’obsession globale du puissament a eu comme resultat une remarcable similitude
des
économies capitalistes et communistes.
Stiinta economiei este definita drept disciplina care trateaza productia,
distributia si consumul avutiei, incercand sa stabileasca ce anume este valoros
la un
moment dat, prin studiul valorii de schimb relative, a bunurilor si serviciilor.
Prin urmare, economia este in mod clar cea mai normativa si cea mai
dependenta de valori dintre ştiintele sociale.
Economia din zilele noastre este caracterizata printr-o abordare fragmentara si
reductionista, economistii refuzand sa recunoasca faptul ca economia nu reprezin
ta
decat un aspect al cadrului ecologic si social, un sistem viu, compus din oameni
aflati
in continua interactiune, unii cu ceilalti, cat si cu resursele lor naturale, ma
joritatea
acestora fiind, la randul lor, organisme vii.
Eroarea principala este divizarea acestui cadru in fragmente considerate
independente si tratarea acestor fragmente de catre domenii stiintifice separate
.
Astfel, politologii neglijeaza fortele economice de baza, in timp ce economistii
nu
reusesc sa incorporeze in modelele lor realitatile sociale si politice.
Doctorand inginer, AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală, Ministerul Econo
miei şi
FinanŃelor
207
Economia reprezinta un sistem in continua schimbare si evolutie, sistem
ce depinde de sistemele ecologice si sociale in care este incorporat si care, la
randul
lor, se schimba continuu.
Evitarea problemelor legate de valoare i-a obligat pe economisti sa abordeze
probleme mai simple, dar mai putin relevante, si sa mascheze conflictele legate
de
problema sistemelor de valori, prin utilizarea unui limbaj tehnic sofisticat. In
Statele
Unite ale Americii, in special, exista credinta larg raspandita, ca toate proble
mele
economice, sociale sau politice au solutii tehnice. Singurele valori prezente in
problemele economice actuale sunt cele care pot fi cuantificate in echivalnte
monetare. Acest accent pus pe cuantificare restrange in mod grav sfera teoriilor
economice prin excluderea distinctiilor calitative.1
Modelele cantitative abstracte si neglijarea evolutiei structurale a economie au
ca rezultat o prapastie imensa intre teoria economica si realitatea economica.
Milton Friedman2 considera ca “ economistii au facut un rau imens, in ultimii
ani, societatii in general si profesiunii noastre, in particular, pretinzand ca
putem
oferi mai mult decat suntem capabili sa oferim. Cred cu adevarat ca profesia de
economist a ajuns la faliment ”.
Multe dintre problemele sociale si economice actuale isi au originea in
adaptarea dificiala a oamenilor si a institutiilor la valorile schimbatoare ale
vremurilor noastre. Stiinta economiei este focalizata asupra bunastarii material
e,
promovand un sistem in care atitudinile si activitatile care se bucura de o inal
ta
pretuire sunt :
- achizitionarea de bunuri materiale
- expansiunea
- concurenta
- preocuparea obsesiva pentru tehnologie hard si stiinta hard
Obsesia globala a cresterii a avut ca rezultat o remarcabila similitudine intre
economiile capitaliste si cele comuniste. Cele doua reprezentante principale ale
acestor asa numite sisteme de valori opuse : SUA si Uniunea Sovietica, nu sunt d
eloc
diferite, ambele fiind dedicate cresterii industriale si tehnologiei hard, cu un
control
din ce in ce mai centralizat si birocratic, efectuat fie de catre stat, fie de c
atre
corporatii multinationale, asa-zis private. Dorinta universala pentru crestere s
i
expansiune devine foarte puternica. Pana la un anumit punct, credinta comuna in
crestere este justificata, deoarece cresterea este o caracteristica esentiala a
vietii. In
societatile industriale exista trei dimensiuni ale cresterii, aflate in stransa
legatura una
cu cealalta: economica, ecologica si institutionala. Ideea ca aceasta crestere p
oate fi
obstructiva, nesanatoasa sau patologica nu este acceptata, si, cea mai grava con
secinta
este epuizarea resurselor naturale ale planetei: rezervele de carbune, petrol, g
aze
naturale, metale, paduri, parcuri piscicole, oxige, ozon.
1 Exemplu : energia este masurata numai in kw, indiferent de provenienta acestei
a, nefacandu-se
distinctie intre bunurile regenerabile si cele neregenerabile, iar costurile soc
iale ale productiei sunt
adaugate, in mod absurd, drept contributii pozitive la produsul intern brut.
2 Milton Friedman – Raportul catre Asociatia Economistilor Americani.
208
In cultura noastra, cresterea economica ete indestructibil legata de
cresterea tehnologica. Oamenii au ajuns sa creada ca tehnologia moderna poate
rezolva orice problema. Consumul risipitor de energie este contrabalansat de ene
rgia
nucleara, lipsa viziunii politice este compensata prin construirea mai multor ra
chete si
bombe, iar otravirea mediului este remediata prin dezvoltarea de tehnologii spec
iale
care, la randul lor, afecteaza mediul. Aceasta tehnologie este fragmentara si nu
holistica , avand ca obiectiv manipularea si controlul si nu cooperarea, cu cara
cter
afirmativ si nu integrator, cu un management de tip centralizat si nu focusat pe
nivel
regional si pe grupuri de mici dimensiuni. Consecinta este ca aceasta tehnologie
a
devenit profund antiecologica, nesanatoasa si inumana.
Cel de al treilea aspect al cresterii nediferentiate este reprezentat de crester
ea
institutiilor, companii si corporatii, colegii, universitati, biserici, orase, g
uverne si
natiuni. Indiferent care ar fi scopul initial al unei institutii, el va fi inloc
uit cu scopul
autocoservarii si al expansiunii viitoare.
Persoanele care apartin institutiei, cat si persoanele care iau contact cu
institutia, resimt o senzatie din ce in ce mai puternica de alienare si deperson
alizare,
in timp ce familiile, vecinii si alte organizatii sociale mai mici sunt ameninta
te si
adesea distruse de catre dominarea si exploatarea institutionala (Roszak Teodore
–
The making of a counter culture).
Una din cele mai periculoase manifestari ale cresterii institutiilor este
reprezentata de cresterea corporatiilor, care au depasit deja limitele granitelo
r
nationale, devenind actori importanti pe scena globala. Puterea lor economica si
politica depaseste puterea politica si economica a multor guverne, amenintand
suveranitatea nationala si stabilitatea monetara la nivel mondial. Se vorbeste,
astfel, despre constrangere, control si manipulare. Pe masura ce corporatiile
internationale isi intensifica eforturile de cautare la nivel global: a resursel
or naturale,
a fortei de munca ieftine si a noilor piete de desfacere, dezastrele ecologice s
i
tensiunile sociale create de aceste corporatii, referitoare la cresterea nelimit
ata, devin
si mai evidente. Daca consecintele puterii corporatiilor sunt daunatoare in tari
le
industrializate, in tarile lumii a treia aceste consecinte sunt totalmente
dezastruoase. In aceste tari, reglementarile legale sunt adeseori inexistente sa
u
imposibil de pus in practica, iar exploatarea oamenilor si a terenurilor acestor
a a atins
dimensiuni extreme14. Cu ajutorul manipularii experte a mijloacelor de informare
in
masa si adesea cu sprijinul deplin al guvernului SUA, corporatiile multinational
e
exploateaza nemilos resursele naturale ale lumii, utilizand de multe ori tehnolo
gii
poluante, care submineaza societatea cauzand dezastre ecologice si haos politic;
utilizeaza in mod abuziv soluri si resurse pentru a produce recolte profitabile,
destinate vanzarii la export, in loc de hrana pentru populatia locala, promoveaz
a
modele de consum nesanatoase, incluzand vanzarea de produse toxice, care in SUA
au fost interzise prin lege. Respectul fata de oameni, fata de natura si fata de
viata nu
face parte din mentalitatea de tip corporatist. Crima corporatista pe scara larg
a este
cea mai raspandita si, in acelasi timp, cea mai putin pedepsita activitate crimi
nala.
209
Marile corporatii sunt actualmente institutii demodate, care inglobeaza
capital, management si resurse, dar care sunt incapabile sa-si adapteze function
area la
necesitatile in continua schimbare.3
Exemple:
- industria automobilelor, incapabila sa se adapteze limitarilor resurselor
naturale; in loc sa procedeze la o restructurare drastica a sistemelor de
transport;
- companiile de servicii publice, mari consumatoare de energie electrica, ce
promoveaza energia nucleara, in loc sa promoveze tehnologia bazata pe
energia solara, tehnologie descentralizata, care poate asigura
supravietuirea umanitatii.
Chiar daca acesti colosi corporatisti se afla undeva foarte aproape de faliment,
ei au puterea politica de a convinge guvernele sa le salveze cu banii contribuab
ililor.
Argumentul corporatiilor este acela al pastrarii locurilor de munca, chiar daca,
s-a
demonstrat in mod clar ca intreprinderile mici si mijlocii cu volum mare de munc
a,
creaza mai multe locuri de munca si genereaza costuri sociale si ecologice mult
mai
mici.
Economia mondiala din zilele noastre este bazata pe vechile configuratii de
putere, pe structuri de clasa care s-au perpetuat si pe distributia inechitabila
a
bogatiei, in cadrul economiilor nationale, precum si pe exploatarea tarilor din
lumea a
treia, de catre natiunile industrializate prospere.
Distribuirea profund inegala a bogatiilor si a veniturilor in tarile industriali
zate
isi are corespondentul in modelele similare de distributie inegala intre tarile
dezvoltate si tarile din lumea a treia.
Programele de asistenta economica si tehnologica pentru tarile lumii a teria
sunt adesea utilizate de corporatiile multinationale, pentru a exploata forta de
munca
si resursele naturale ale acestor tari si pentru a umple buzunarele unei elite c
orupte si
reduse din punct de vedere numeric. Ajutorul economic ia bani de la oamenii sara
ci
din tarile bogate si ii da oamenilor bogati din tarile sarace.
Economistii neglijeaza interdependenta sociala si ecologica, tratand in mod
nediferentiat toate bunurile, fara a lua in considerare modalitatile diferite in
care sunt
legate aceste bunuri de restul lumii ( naturale sau produse de om, regenerabile
sau
neregenerabile ).
Exemplu: Carbunele cu valoarea de 10 USD este egal cu painea, transportul,
pantofii sau educatia, in valoarea de 10 USD. Singurul criteriu pentru determina
rea
valorii relative a acestor bunuri si servicii este valoarea lor monetara pe piat
a. Toate
valorile sunt reduse la unicul criteriu, acela ala capacitatii de a crea profit
privat.
a. Deoarece cadrul conceptual al stiintei economiei este inadecvat,
pentru a tine seama de costurile sociale si ecologice generate de toate
activitatile economice, economistii au tendinta de a ignora aceste
3 Le monde diplomotique – Corporatiile multinationale si impunerea PMG-urilor si
OMG-urilor.
210
costuri, etichetandu-le drept variabile externe, care nu se
incadreaza in modelele lor teoretice.
b. Deoarece majoritatea economistilor sunt angajati de grupuri de
interese private, pentru a elabora analize cost-beneficii ( care de
obicei sustin proiectele pentru care sunt platiti ) exista foarte putine
date, chiar si despre variabilele externe, care sunt cel mai usor de
cuantificat.
c. Economistii din sistemul corporatist trateaza drept bunuri de consum
pe piata libera nu numai aerul, apa si diversele rezerve ale
ecosistemului, dar si sistemul delicat al relatiilor sociale, care este
grav afectat de expansiunea economica continua.
d. Profiturile private sunt obtinute intr-o masura din ce in ce mai mare ,
pe seama costurilor publice si reprezentate de deteriorarea mediului si
a calitatii generale a vietii.
Incapacitatea economistilor de a studia activitatile economice in contextul lor
ecologic, ii impiedica sa inteleaga problemele economice ale zilelor noastre, di
ntre
care, cea mai importanta, este persistenta inflatiei si a somajului. Majoritatea
economistilor nu considera ca sunt mai multe cauze ale inflatiei si nu reusesc s
a
inteleaga inflatia, deoarece toate aceste cauze implica variabile ce au fost exc
luse din
modelele economice contemporane. Nu se ia in consideratie faptul ca bogatia se
bazeaza pe resaursele naturale si pe energia naturala. Pe masura ce baza de resu
rse se
diminueaza, materiile brute si energia trebuie extrase din rezervoare si mai deg
radate,
si mai inaccesibile. Prin urmare, pentru procesul de extractie este nevoie de si
mai
mult capital. Declinul inevitabil al resurselor naturale este insotit de o crest
ere
exponentiala a pretului resurselor si energiei, iar aceasta crestere devine una
din
principalele forte conducatoare ale inflatiei.
Dependenta excesiva a economiei de energie si de resurse se reflecta in faptul
ca aceasta economie utilizeaza mai mult capitalul, decat forta de munca, iar pe
masura ce aceste resurse descresc, capitalul va deveni el insusi o resursa foart
e rara.
Companiile multinationale fac un lobby permanent in favoarea creditelor fiscale
pentru investitiile de capital, in conditiile in care, multe dintre acestea redu
c gradul de
ocupare a fortei de munca prin inlocuirea cu tehnologii foarte complexe.
Exemplu: bancomate si sistemele de transfer economic de fonduri.
Atat capitalul cat si munca produc bogatie. Dar o economie mare consumatoare
de capital este, in acelasi timp, o economie mare consumatoare de energie si de
resurse si, ca atare, este o economie inflationista intr-un grad inalt. Intelepc
iunea
economica clasica sustine ca exista o piata libera care se afla in mod natural i
n
echilibru. Inflatia si somajul sunt considerate ca fiind abateri temporare
interdependente de la starea de echilibru, somajul fiind pretul platit pentru in
flatie, si
invers.
A doua cauza majora a inflatiei este reprezentata de costurile sociale din ce in
ce mai mari, generate de cresterea nediferentiata.
In competitia lor de a-si maximiza profiturile, oamenii companiile si institutii
le
externalizeaza toate costurile sociale si ecologice, incercand sa le excluda din
bilanturile lor, si sa le paseze unii altora, transferandu-le in cadrul sistemul
ui, catre
211
mediu, sau catre generatiile viitoare. Aceste costuri se acumuleaza si apar
drept costuri legate de procese, controlul crimei organizate, coordonare birocra
tica,
reglementari guvernamentale, protectia consumatorului, ingrijirea sanatatii etc.
Niciuna din aceste activitati nu adauga nimic productiei adevarate, toate aceste
activitati contribuind semnificativ la inflatie. Modelele economice actuale sunt
bazate
pe ideea clasica a pietei libere, unde vanzatorii si cumparatorii se intalnesc,
avand
puteri si informatii egale. In realitate, marile corporatii controleaza distribu
tia
bunurilor, creaza cereri artificiale prin intermediul mass-media si au o influen
ta
decisiva asupra politicilor nationale.
Exemplu: In SUA , deciziile importante luate in politica energetica nu sunt
luate in conformitate cu interesul national ci cu interesele corporatiilor domin
ante.
Gigantii corporatisti au puterea de a stabili intr-o mare masura, nu numai polit
ica
energetica, ci si sistemele de transport, agricole, de ingrijire a sanatatii etc
.
Pietele libere reglate de cerere si oferta au disparut demult. Ele exista
numai in manualele de economie.
Numeroase modele economice, considerate actualmente in mod tacit ca fiind
inevitabile, vor trebui sa fie schimbate. Adevarata globalizare impune ca activi
tatile
economice sa fie studiate in contextul ecosistemului global, iar majoritatea
conceptelor utilizate in teoria economica actuala vor trebui extinse, modificate
sau,
dupa caz, abandonate.
Problemele protectiei sociale, cu care se confrunta in prezent toate tarile,
sunt o preocupare aparte pentru statele aflate in tranzitie, in general, si pent
ru
tara noastra, in special. Aceasta in contextul in care ne confruntam cu inexiste
nta
unui model de tranzitie a societatii de la o forma social-economica bazata pe un
sistem de organizare si conducere sociala si economica autoritara la un sistem b
azat
pe autonomizarea relatiilor si a agentilor si functionarea economiei pe principi
ile
cererii si ofertei. Mobilizarea resurselor - resurse menite sa sprijine politica
activa in
domeniul fortei de munca pot sa provina atât din sectorul de stat, cât si din ce
l
particular, desi la inceputul tranzitiei acestuia din urma ii revine un rol foar
te limitat
in domeniul finantarii.
Sistemul de protectie a cetatenilor reprezinta ansamblul beneficiilor
sociale alcatuit din beneficiile universaliste si sistemul de securitate sociala
.
Protectia sociala mai poate fi apreciata ca ansamblu de actiuni, decizii si
masuri inteprinse in societate pentru prevenirea, diminuarea sau inlaturarea
consecintelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra conditilor d
e
viata ale populatiei constituie una dintre definirile agreate de specialistii in
stiinte
sociale.
In stabilirea nivelului de trai conform standardelor oraganismelor international
e
(ONU, UNESCO, OEM) exista anumiti parametri si anume : conditiile materiale de
trai (ocuparea fortei de munca, venituri, conditii de munca, locuinta, imbracami
nte
etc) si conditiile sociale (sanatatea, educatia, cultura etc).
Protejarea populatiei unei tari de inflatie, mentinerea unui anumit pret la
produsele de baza prin acordarea de subventii de catre stat, asigurarea unui ven
it
minim familial, masuri de reducere a criminalitatii, a impactului calamitatilor
212
naturale,a raspandirii unor boli, programe nationale de lupta impotriva
coruptiei sau planuri nationale a ocuparea fortei de munca, de lupta impotriva
saraciei- sunt tot atatea exemple de realizare a protectiei sociale la nivelul i
ntregii
societati. Unul dintre obiectivele protectiei sociale are in vedere reintegrarea
in viata
normala a persoanelor care au beneficiat de asistenta sociala prin: activarea re
surselor
proprii lor, identificarea modalitatilor optime de a face fata problemelor, prom
ovarea
unor solutii de a reduce timpul marcat de situatia de risc. In vederea integrari
i sociale,
nevoia sociala reprezinta ansamblul de cerinte indispensabile fiecarei persoane
pentru asigurarea conditiilor de viata.
Nevoia de asistenta sociala
Asistenta sociala functioneaza dupa un alt principiu decat asigurarile :
bazandu-se doar pe fonduri provenite din bugetul statului sau din donatii ale
voluntarilor si ale institutiilor internationale, asistenta nu presupune nici o
contributie
financiara anterioara a persoanei asistata. Ajutorarea persoanelor aflate in sit
uatii
problematice are la baza principiul solidaritatii si presupune evaluarea trebuin
telor
asistatului.
Nevoii sociale cu o etiologie economica i se poate raspunde prin interventii in
care beneficiile sociale acopera necesarul dorit pentru un standard minim de via
ta.
Serviciile din domeniul asistentei sociale sunt specifice pentru nevoile provoca
te de
incapacitati personale sau dependenta. Cand intre asistenta sociala si schimbare
sociala nu se stabileste o relatie stransa, se pot ivi probleme serioase dinspre
utilizatori, dinspre cei care ofera sprijin, dinspre practicieni, dinspre manage
ri si
organizatiile furnizoare de servicii sociale.
AsistenŃa socială este componenta non-contributivă a sistemului de protecŃie
socială şi reprezintă ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care statul, autori
tăŃile
publice ale administraŃiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limit
area sau
înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaŃii care pot genera
marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.
Obiectivul principal îl constituie protejarea persoanelor care, datorită unor
motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să
îşi
asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităŃi şi competenŃe pent
ru
participarea activă la viaŃa socială.
AsistenŃa socială in Romania, dezvoltată rapid după 1990 a avut mai degrabă
un caracter fragmentat, constituit mai ales în jurul unor situaŃii de criză, făr
ă priorităŃi
clar stabilite. În prima perioadă după 1990 sistemul de asistenŃă socială nu urm
ărea
asigurarea aplicata de solutii ci se implica in rezolvarea de probleme, adica in
cautarea de solutii noi adaptate fiecarei situatii. Activitatea asistentiala are
doua
dimensiuni principale: dimensiunea economica (vizeaza alocarea unor resurse
materiale si financiare persoanelor care pentru o perioada limitata de timp nu p
ot
duce o viata auto-suficienta, ex:copiii orfani, batranii fara sustinere familial
a si fara
pensii), si dimensiunea propriu-zis sociala si psiho-sociala care vizeaza proces
ele de
integrare si reintegrare sociala in sens larg, ex : protectia persoanelor victim
e ale
abuzului fizic, sexual si psihic, in asistenta dependentilor de droguri si alcoo
l etc).
Sistemul institutiilor asistentiale de stat difera de la o tara la alta el dezvo
ltandu-se in
213
functie de resursele bugetare ale statelor, de specificul problemelor sociale pe
care incearca sa le solutioneze, de traditiile asistentiale si oraganizationale
precum si
de ideologia dominanta. Acest sistem evolueaza permanent, adaptandu-se dinamicii
problemelor sociale4. Sintagma “ problema sociala” apare in sociologie si in
domeniul politicilor sociale pentru a desemna un set de situatii problematice in
talnite
la nivel comunitar, societal si mai putin la nivel individual. Macro-problemele
si
micro-problemele sociale devin aspecte diferite ale aceluiasi fenomen. Nevoia de
sprijin a unei persoane devine o problema pentru asistentii sociali atunci cand
familia
sau comunitatea locala apropiata nu pot raspunde sau nu o pot implini. Astfel,
sprijinul de care au nevoie persoanele si familiile acestora este adesea solicit
at atat de
la formele institutionalizate de asistenta sociala cat si de la comunitate sau d
e la
societate. In cadrul sistemului de protectie sociala, asistenta ofera o protecti
e
minimala indivizilor aflati intr-o situatie problematica. Prestatiile asistentei
sociale,
finantate din banul public sau din donatii, sunt expresia solidaritatii national
e.
Ajutorul acordat pe o perioada limitata de timp celor cu probleme deosebite nu
depinde de vreo contributie a acestora si nici nu presupune o rambursare a ajuto
rului.
Sistemul asigurarilor (care sta la baza securitatii sociale) se intemeiaza pe o
logica
contributiva in cadrul careia cotizatiile finanteaza compensarile de venituri in
mod
proportional cu contributia anterioara a individului.
Asistenta sociala experimenteaza acum o importanta perioada de schimbare a
prioritatilor, a organizarii si a practicilor de zi cu zi. Conform noilor preved
eri
legislative privind protectia copilului, a persoanelor cu deficiente, a persoane
lor
varstnice, apoi cele din domeniul justitiei restaurative, a altenativelor la for
mele
traditionale de asistenta, a perspectivei comunitare si personalizate de interve
ntie,
natura si viitorul asistentei sociale se modifica fundamental.
Intr-un stat democratic, protecŃia socială reprezintă un element fundamental
al politicilor statale, deoarece prin punerea în aplicare se realizează prevenir
ea,
diminuarea sau înlăturarea consecinŃelor unor evenimente considerate ca "riscuri
sociale" asupra nivelului de trai al populaŃiei.
Cu rădăcini în antichitate, prin includerea elementelor de protecŃie în Dreptul
Roman, remarcăm apariŃia primelor forme de asistenŃă socială în secolele 13 şi 1
4,
când în jurul mănăstirilor au fost construite aşezăminte de asistenŃă socială pe
ntru
săraci, bătrâni şi bolnavi.
Primele forme de protecŃie socială au apărut la începutul secolului 19 şi s-au
referit la măsuri de asigurare socială; la acestea s-au adăugat cu timpul şi ele
mente
de asistenŃă socială, ambele forme căpătând denumirea de "securitate socială". A
cest
termen a fost utilizat pentru prima oară de instituŃiile create în SUA, odată cu
adoptarea Legii securităŃii sociale din 1935, care cuprindea reglementări cu pri
vire la
prevenirea riscului pentru bătrâneŃe, moarte, handicap şi şomaj.
Conceptul de protecŃie socială a fost prima oară introdus de către John K.
Galbraith şi defineşte politica de protejare a categoriilor defavorizate ale pop
ulaŃiei,
4 In Elvetia, in luna decembrie 2007 s-a trecut de la Standardele minime obligat
orii pentru centrele
rezidentiale de persoane varstnice la Standarde superioare, care includ pachete
de servicii sociomedicale
adaptate cerintelor societatii actuale (Revue d’Homme medicalisee de Friburg, Ma
noir,
2008).
214
prin măsuri ce urmăresc alinierea unei protecŃii minimale, legislaŃia adoptată
în această perioadă având în vedere dezvoltarea unui sistem de beneficii pentru
depăşirea perioadei de tranziŃie către o economie de piaŃă.
De asemenea, încercarea de descentralizare rapidă care a avut loc mai ales după
1997 a generat incoerenŃă organizaŃională, costuri sociale ridicate, şi a scăzut
capacitatea de supervizare şi control, în acelaşi timp funcŃionând mai multe ins
tituŃii
de coordonare pe domenii sectoriale cum sunt copiii în dificultate, persoanele
vârstnice, persoanele cu handicap etc.
215
MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE
DIN ROMÂNIA ŞI IMPACTUL ASUPRA SECURITĂŢII NAŢIONALE
Iustina PREDUŢ RADU
La différence entre les politiques sociales et les politiques publiques renvoie
beaucoup de
controverses en Roumanie. Pendant que les politiques sociales gèrent une interve
ntion
gouvernamentale pour resoudre les problèmes sociales, les politiques publiques p
euvent etre
proactives.
D’habitude, les gens laissent les institutions prendre les décisions. La Roumani
e de l’année
2008 se trouve indoubitable dans une situqtion de crise sociale. Une crise majeu
re ne détruit pas
les normes sociales. Dans une tèlle situation, la communité quitte les principes
morales et va
prendre les décisions d’urgence. La protection de ceux qui se trouvent dans les
hautes positions
garde la structure des institutions fondamentales et soutient les canales de com
munications en
fonction. Le resultat : le mentien d’un niveau minimum du fonctionnement.
Le changement du modèle de management des institutions publiques est inévitable
et il va
donner des effects pour les citoyens et pour le secteur privé. Personne ne peut
garantir l’existence
où le niveau du finnançement des institutions publiques. Il faut que les institu
tions apprennent la
dinamique des téchnologies en changement. Chaque institution publique doit avoir
une conception
strategique, des nouvelle pratiques, éficientes, se renouveller, savoir présente
r ses problèmes au
grand public, par des stratégies d’image bien faite.
Managementul schimbării in institutiile publice din romania si impactul
asupra securitatii nationale
Diferenta intre politicile sociale si politicile publice genereaza inca multe
controverse in Romania. Insa, cea mai semnificativa diferenta consta in faptul c
a, in
timp ce politicile sociale desemneaza o interventie guvernamentala pentru rezolv
area
problemelor sociale, politicile publice pot fi proactive, de exemplu dezvoltarea
durabila, iar agentiile guvernamentale responsabile pot decide sa angajeze o ins
titutie
specializata pentru elaborarea alternativei de interventie, implementarea politi
cii sau
evaluarea ei. Este vorba de doua conceptii despre stat si despre efectele benefi
ce ori
paradoxale ale politicilor asistentiale. In Statele Unite ale Americii se consid
era ca
politicile sociale sunt o parte a politicilor publice, iar in Franta se consider
a ca
politicile publice sunt sociale.
In mod normal, indivizii lasa luarea deciziilor pe seama institutiilor. Romania
anului 2008 se afla in situatie de criza sociala. O criza majora nu provoaca o
distrugere a normelor sociale. Intr-o asemenea situatie, comunitatea trece de la
setul
obisnuit de principii morale la un alt set obisnuit, cel de urgenta. Sistemul de
urgenta
nu inseamna o abrogare a tuturor principiilor, o prabusire a conventiilor, ci o
ingustare si o stramtare a principiilor normale de distributie. Protejarea celor
aflati la
conducere pastreaza structura institutiilor fundamentale si tine in stare de fun
ctionare
canalele de comunicare obisnuite.
Rezultatul este mentinerea unui nivel minim de functionare. Pe masura ce
criza se accentueaza se observa distrugerea sistematica a anumitor categorii soc
iale.
Doctorand inginer
216
Se poate prevede cine este condamnat sa moara. Oricare ar fi principiile
normative de excludere de la privilegii sau de la siguranta oferita de comunitat
e,
excluderile legiferate stabilesc cine va primi tot mai putin – odata cu diminuar
ea
resurselor – si in cele din urma, cine va ramane pe dinafara sau va fi lasat sa
moara de
foame.
Surprinzator, cercetarile arata ca victimele prestabilite isi accepta soarta cu
resemnare. Ele accepta ca nenorocirea abatuta asupra lor si a familiilor lor, a
fost
meritata, si ca facea parte din conditiile normale in timpul unei crize. Ei inte
leg ca
elitele nu au fost nici un moment in pericol si iau de la capat vechile raportur
i de
servitute, fara sa sufere, ba chiar cu recunostinta. Acceptarea conditiei de vic
tima
arata ca nu e vorba de o prabusire a ordinii sociale, ci chiar de afirmarea ei.1
Popoarele nu gandesc prin intermediul institutiilor lor, ci institutiile gandesc
pentru ele (Teoria lui William Torry).
O colectivitate poate sa impuna victimelor sale prestabilite sa duca greul in
timp de criza si poate rezolva probleme deciziilor de distributie, lasand instit
utiile sa
faca alegerea, dar numai atunci cand comunitatea le-a conferit legitimitatea.
Distributia prin intermediul institutiilor publice responsabile si competente es
te
nesatisfacatoare, dar este pretul care trebuie platit, pentru ca traim intr-o so
cietate
pluralista, unde legitimitatea este pusa intotdeauna la indoiala.
Atunci cand indivizii se contrazic pe tema dreptatii elementare, conflictul cel
mai greu de rezolvat este intre institutiile intemeiate pe principii incompatibi
le.
Predicile impotriva violentei conjugale si a abuzurilor fata de minori, impotriv
a
abuzurilor de alcool sau de droguri, impotriva rasismului sau discriminarii sexu
ale nu
au sanse de reusita. Numai transformarea institutiilor poate schimba lucrurile.
Lor
trebuie sa ne adresam, nu indivizilor. Si trebuie sa o facem permanent, nu numai
in
perioade de criza.2
Referiri la nevoia de management al schimbarii in institutiile publice din
domeniul social din România
Trebuie constientizat faptul ca institutiile legitimate iau deciziile importante
,
iar cetatenii, atunci cand trebuie sa ia decizii importante, nu pot face acest l
ucru decat
in cadrele delimitate de institutiile pe care tot ei le cladesc.
In Romania institutiile sunt dependente de factorul politic, ce dirijeaza
resursele publice de multe ori in conformitate cu interesele clientelare.
Cetatenii isi gasesc cu mare greutate locul intr-o societate in care institutiil
e isi
pierd legitimitatea din cauza faptului ca sunt remorcate la interesele clientele
i
politice aflate in functii. Deciziile majore se iau prin asumarea raspunderii
guvernamentale, iar legile organice sunt deturnate prin Ordonante de urgenta3. E
ste
necesara formularea treptata a unei retele de concepte si modele articulate intr
e ele si,
1 Mary Douglas, How institutions think?, Cum gandesc institutiile, Editura Polir
om, 2005, pp.173-
176.
2 Iustina Radu, Leadership-ul organizational, Sesiune de comunicari stiintifice,
 Prefectura
Municipiului Bucuresti, World Trade Plaza, Bucuresti, iunie 2006.
3 ex. O.G. nr.51/2005 prin care se modifica o lege speciala, Lg. nr.239/2003 (Iu
stina Radu –
Memoriu inaintat la Curtea Constitutionala prin care se contesta constitutionali
tatea Ordonantei de
Urgenta).
217
in acelasi timp, dezvoltarea organizatiilor sociale corespunzatoare. Institutiil
e
vor fi la fel de importante si vor trebui sa fie constiente de existenta tuturor
celorlalti
parteneri sociali si sa coopereze una cu alta. Trebuie abordata o viziune sistem
ica
asupra lumii din punct de vedere al relatiilor si al integrarii. Sistemele sunt
entitati
integrate, ale caror proprietati nu pot fi reduse la proprietatile partilor comp
onente
mai mici. Cu toate ca putem discerne partile individuale care compun un sistem,
intregul este intotdeauna diferit de simpla suma a partilor sale componente4.
Concluzie: sistemul de management ar trebui sa fie unul ecologist - sistemele
naturale sunt autoreglabile. Institutiile sunt organisme vii, care gandesc si ex
amineaza
gradul in care gandirea individuala este dependenta de ele, precum si modul in c
are
indivizii reusesc sa cada de acord asupra renuntarii la interesul personal in fa
voarea
construirii bunurilor colective. Relatia individ-institutie merge in ambele sens
uri, in
scopul legitimarii si al conferirii de identitate. Managementul schimbarii insti
tutiilor
publice este o necesitate pentru viitorul functionarii societatii romanesti. De
legitimitate are nevoie Inspectia Sociala in Romania de astazi.
Managerii din sectorul public trebuie sa investeasca si ei din ce in ce mai mult
timp si energie in planificarea managementului schimbarii organizationale. Efort
ul de
planificare a schimbarii raspunde provocarilor derivate din mediile turbulente s
i
competitive, solicitarilor beneficiarilor si ale decidentilor care mandateaza
schimbarea. Programele de schimbare planificata necesita implicarea indivizilor
de la
toate nivelurile organizationale si prevede actiuni derulate atat la nivel indiv
idual, cat
si organizational.
Beneficiarii Inspectiei Sociale au o foarte mare varietate de nevoi si dorinte,
iar
majoritatea considera ca este putin probabil ca ele sa fie satisfacute cu o sing
ura
oferta, sau chiar cu un singur tip de oferta.
Pentru a asigura succesul managementului schimbarii in domeniul social, se
cere imperativ efectuarea unei diagnosticari a sistemului si o cercetare evaluat
iva a
starii de fapt.
Interventia colectiva (un nou concept in managementul Inspectiei Sociale) va
duce, in urma aplicarii managementului schimbarii, prin cadrul legislativ si
reglementari ulterioare5, la orientari, organizari, adaptari ale politicilor soc
iale, ale
programelor, masurilor, normelor, serviciilor, planurilor de actiune, sau orice
factor
cu impact in domeniul social, la participarea activa a persoanelor defavorizate
la viata
sociala.
Interventia colectiva a Inspectiei Sociale va fi locala, regionala sau nationala
.
Acest tip de interventie se va efectua la organele administratiei centrale si
locale, asociatii si organizatii nonguvernamentale cu activitati in domeniul soc
ial,
prestatori de servicii sociale catre populatie, cu tinta finala de combatere a e
xcluziunii
sociale, in general.
4 European journal of population-revue europeenne de demographie, mai 2006 , ISS
N: 0168-6577,
Dordrecht, Netherlands.
5 Proiectare de acte normative, in urma diagnozei Inspectiei Sociale si a Ghidul
ui matodologic al
inspectorului social (nota autorului)..
218
Pentru a realiza aceste activitati, personalul Inspectiei Sociale se va
asocia cu partenerii din mediul asociativ, mediul guvernamental, societate civil
a, etc.6
Rolul Inspectiei Sociale in acest sens, va implica o munca de analiza, de evalua
re, de
control si consiliere, de reprezentare, de concentrare, de sustinere, de sensibi
lizare si
formare, de negociere si mediatizare, de cercetare, de coordonare si de redactar
e,
precum si de producere de documente.
Concret, rezultatele vizate de Inspectia Sociala pot duce la actiuni avand ca
scop modificarea actelor normative existente si elaborarea unor reglementari
legislative speciale7.
Odata cu schimbarea modelului de management al celor 8 Inspectorate Sociale
Regionale, responsabilitatile directiilor de interventie colectiva regionala, vo
r sustine
rolul de supraveghere, control, consiliere, evaluare si formare, precum si acela
de
interventie si coordonare a politicilor sociale, programelor, serviciilor si pre
statiilor
sociale, avand ca impact combaterea excluziunii sociale de orice fel, precum si
menirea de a sprijini organismele publice judetene si locale in vederea elaborai
i
planului lor de actiune la nivel judetean si local, in domeniul social. Inspecto
ratele
Sociale Regionale vor aduce in mod egal un sprijin municipalitatilor in raport c
u
obligatia acestora de a realiza adaptarile mediului (accesibilizarea mijloacelor
de
transport, cladiri publice, etc.8), respectarea standardelor de calitate cu priv
ire la
centrele de asistenta sociala, prestatiilor si ansamblului serviciilor sociale l
a nivel
regional.
Rezultatele muncii de evaluare vor fi destinate ansamblului partenerilor ce
lucreaza la ameliorarea integrarii socio-profesionale a persoanelor defavorizate
.
Inspectia Sociala va adopta de asemenea o perspectiva multisectoriala, deoarece
integrarea socio-profesionala a persoanelor defavorizate se realizeaza prin
relationarea acestora cu apropiatii, activitati cotidiene si domestice, deplasar
i,
comunicatii, activitati educative si de foramere, scolarizare, munca, petrecerea
timpului liber, etc.
Productiile programului de evaluare vor fi de natura transversala sau specifica.
Lucrarile de natura transversala vor permite evaluarea situatiilor de integrare
6 Conform noului model pe care il propunem, Inspectia Sociala are nevoie sa ingl
obeze in
structurile sale alte organizatii (cum ar fi Protectia consumatorului de servici
i sociale si o parte a
Politiei comunitare), care ii pot conferi legitimitate, autoritate si expertiza
de care are nevoie (nota
autorului).
7 Iustina Radu - Extras din “Strategia nationala a Inspectiei Sociale” – materia
l prezentat la
Conferinrta Nationala “Integrarea sociala a persoanelor defavorizate din Romania
” – MMFES si
Ambasada Frantei, Institutul Cultural Francez “Elvira Popescu”, 2006 : “ regleme
ntari cu privire la
drepturile persoanelor cu deficiente in vederea integrarii lor scolare, profesio
nale si sociale,
realizarea unor norme cu caracter de recomandare sau imperative, documentarea un
or problematici,
culegerea de date si informatii, sensibilizarea opiniei publice, experimentarea
unor produse si
servicii, contributia la un plan de actiune concertat, etc.- Extras din “Strateg
ia nationala a Inspectiei
Sociale” -
8 “Centru National de studii si cercetari pentru accesibilizarea institutiilor P
ublice” in colaborare cu
Inspectia Regionala Bucuresti si Universitatea Politehnica Bucuresti – proiect i
nitiat si coordonat de
Iustina Radu (2005), ce a avut ca finalitate lucrarea: “Norme si standarse de ac
cesibilizare a
institutiilor publice din Romania” ( prezentat in octombrie 2005 in plenul Camer
ei Deputatilor)
219
sociala si stabilirea de constante prin punerea in aplicare a activitatilor
multisectoriale de urmarit.
Acest lucru da o viziune de ansamblu a situatiei si pune in legatura mai multe
informatii, ceea ce va permite o intelegere aprofundata globala si structurata a
problemelor. Programul va numara doua productii transversale:
O noutate in Romania va fi Revista anuala de actiune guvernamentala din
domeniul social, ce va cuprinde rapoarte ale interventiilor si initiativelor
guvernamentale, fie legislative, fie de reglementare sau administrative. Proiect
ele si
diversele lucrari implementate prin initiativa guvernamentala sau cu sprijinul a
ctiv al
mijloacelor guvernamentale, vor fi deasemenea in mod egal examinate, in fiecare
an.
Revista anuala de actiune guvernamentala din domeniul social va interpela decide
ntii
politici si pe linie administrativa, precum si pe diversii parteneri sociali, pe
ntru a
recunoaste castigurile si pierderile legate de actiunile lor si va acorda un spr
ijin
suplimentar, prin aplicarea corectiilor necesare.
Starea situatiilor multisectoriale apreciaza evolutia integrarii sociale pe o
perioada mai lunga. Aceasta apreciere este stabilita in functie de situatiile “i
deale” ale
participantilor, pe care Romania doreste sa le atinga (vezi standarde de calitat
e) in
toate domeniile vietii cotidiene si sociale pentru persoanele beneficiare de ser
vicii si
prestatii sociale. Progresele sau regresele sistemului social vor fi analizate i
n raport
cu asteptarile mai mult sau mai putin mari ale acestor situatii « dorite ». O at
entie
particulara va fi acordata factorilor care sunt recunoscuti, in literatura stiin
tifica sau
de catre experti, ca determinanti majori ai asteptarii in aceste situatii.
Lucrarile de natura specifica vor permite aprofundarea unui subiect, a unei
tematici sau a unui aspect particular al participarii sociale si al determinanti
lor sai.
Aceste lucrari fiind mai aprofundate, permit fie documentarea sub toate aspectel
e ale
unui subiect precis, fie intreprinderea unei cercetari evaluative propriu-zise,
care
vizeaza stabilirea de relatii explicative intre situatia examinata si factorii s
ai
determinantii care o influenteaza. Activitatile de natura specifica vor fi apana
jul
Inspectiei Sociale si/sau realizate in colaborare cu cercetatori externi.9
Activitatile Programului de evaluare pot fi de folos fiecarui partener in parte.
Facand legatura intre cercetare si interventie, informatiile colectate si analiz
ate din
cadrul tezei, vizeaza facilitarea planificarii strategice a interventiilor fieca
rui actor
social, precum si amelioraea eficacitatii actiunilor acestora. Concluziile si
recomandarile Programului de evaluare vor face posibila o noua coerenta a actiun
ilor,
precum si o ajustare a legilor, politicilor si programelor ce influenteaza integ
rarea
sociala si combaterea excluziunii sociale.
Schimbarea modelului de management al institutiilor publice este
inevitabila si va produce efecte atat asupra cetatenilor, cat si asupra sectorul
ui
privat. Institutiilor publice nu le este garantata existenta sau nivelul finanta
rii.
Va trebui ca si ele sa inteleaga dinamica tehnologiilor aflate in schimbare.
9 In urma prezentarii in mass-media a cazurilor grave depistate in activitatea a
sistentilor maternali,
luna august 2008, am propus Ispectorului General de Stat al Inspectiei Sociale d
emararea unui
proiect de evaluare a activitatii de asistenta maternala la nivel national, pe u
n esantion de 1870 de
copii aflati in plasament. ( Nota autorului).
220
Fiecare institutie publica va trebui sa aiba o conceptie strategica proprie,
sa aiba in vedere practici noi, eficiente, sa se innoiasca, sa inoveze si sa sti
e sa-si
prezinte meritele publicului in general si categoriilor de public care platesc
impozite si le urmaresc activitatea, prin strategii de imagine foarte clar
concepute.
InstituŃiile publice, în sensul birocratic pe care îl au în ziua de astăzi, repr
ezintă
singurul mod de organizare social-economică a statului care poate face faŃă
provocărilor modernităŃii (numărul mare al populaŃiei, diversitatea şi complexit
atea
nevoilor umane ce se cer satisfăcute). Ceea ce face din instituŃiile birocratice
instrumente eficiente este caracterul lor raŃional – observa Max Weber10 – manif
estat
în cele patru dimensiuni principale ale acestora:
o pot manevra un număr mare de sarcini:
o pun accent pe cuantificare;
o operează într-un mod previzibil, standardizat;
o pun accent pe controlul asupra celor angrenaŃi în sistemul instituŃiilor.
Într-un stat democratic institutiile publice au următoarele funcŃiuni:
o pregătirea şi adoptarea de acte normative;
o punerea în executare a legilor;
o supravegherea punerii în executare a hotărârilor luate la nivel politic.
O instituŃie publică „vinde” bunuri şi servicii care asigură facilităŃi precum:
servicii de telecomunicaŃii, electricitate, aprovizionarea cu gaze şi apa, trans
port (căi
ferate, aeriene, navale), transportul public urban, servicii financiare (bănci,
companii
de asigurare). Obiectivul unei instituŃii publice este servirea interesului publ
ic. Sunt
situaŃii în care iniŃiativa particulară nu poate acoperi cerinŃele societăŃii şi
de aceea
sunt necesare instituŃii specifice.
Scurt istoric al institutiei publice
Agregarea comunităŃilor umane la nivelul unor sisteme naŃionale a condus la
apariŃia primelor guverne. Pentru gestionarea situaŃiei la nivel teritorial au f
ost
necesare structuri administrative, precum:
o Sistemele administrative din Egiptul antic;
o Sistemele administrative din timpul dinastiei Han (206 î.e.n. – 220 e.n.), car
e
sugerau pornind de la preceptele confucianiste, modul de acces al indivizilor la
guvernare (calitatea indivizilor şi nu poziŃia socială);
o Imperiile administrative grec şi roman controlate de la centru prin legi şi
proceduri.
Modelul tradiŃional de administraŃie publică datează de la mijlocul secolului al
XIX-lea, structurile democratice dezvoltându-se odată cu apariŃia statului moder
n. Sa
trecut astfel de la sistemele de administraŃie bazate pe loialitatea faŃă de un
individ
(rege, ministru etc.) la sisteme administrative în care individul este subsumat
statului
în raport cu componentele sistemului legislativ. În ultima parte a secolului al
XIX-lea
au fost necesare reforme asociate cu modelul tradiŃional de administraŃie.11
10 Max Weber – “Teoria elitelor birocratice” – promoveaza ideea concentrarii put
erii in
organizatiile birocratice
11Mireille Radoi – “Evaluarea politicilor publice” Tritonic, Bucuresti, 2005 – p
.19.
221
Caracterizare generală a institutiilor publice
InstituŃiile publice au deŃinut pentru multă vreme un rol important în
majoritatea tărilor dezvoltate, dar odată cu privatizarea unor servicii publice,
unele
instituŃii au trecut într-un plan secundar.
Aceste instituŃii sunt importante pentru că:
o Activitatea lor este dependentă de sectorul guvernamental;
o Managementul sectorului public controlează activitatea organizaŃiilor cu scop
lucrativ.
În cadrul acestor instituŃii avem în vedere şi politicile sociale, industriale ş
i de
investiŃii. În cazul în care controlul guvernamental este prea rigid, instituŃii
le publice
îşi pierd statutul de entităŃi independente, astfel că nu mai sunt rentabile pen
tru
public.
Sunt situaŃii în care instituŃiile publice nu pot fi controlate eficient iar
randamentul lor este inferior companiilor private. Este oportun ca atunci să se
pună
problema privatizării unor servicii publice12. Dacă managerii din organizaŃiile
private
au în vedere în primul rând profitul, scopul managementului public este satisfac
erea
interesului general.
Succesul instituŃiilor publice depinde şi de modul în care Guvernele gasesc
mecanismele de motivare şi control adecvate fără a implementa proceduri rigide l
a
nivelul fiecărei entităŃi publice.
Serviciile publice. Caracteristicile lor sunt :
o Satisfac o nevoie socială;
o Se crează / desfiinŃează prin decizie administrativă de management;
o Regimul lor juridic este reglementat de norme ale dreptului public;
o Se realizează prin stabilimente publice, etc.
Serviciile publice asigura servicii precum asistenta speciala pentru persoanele
cu handicap, centre de ingrijire si asistenta pentru persoane varstnice, centre
de zi si
respiro, centre de urgenta, centre pentru copii aflati in dificultate, etc., con
siderate
esenŃiale pentru societate, în ansamblu, dar mai ales, foarte importante pentru
siguranta nationala.
Sunt situaŃii în care activităŃile de interes public nu aparŃin serviciului publ
ic.
Sunt considerate servicii publice numai activităŃile care satisfac nevoi sociale
apreciate de puterea politică ca fiind de interes public - furnizate ca servicii
în reŃea.
De cele mai multe ori, guvernele acordă facilităŃi grupurilor dezavantajate. Ace
ste
servicii impun investiŃii iniŃiale mari conducând la tendinŃe monopoliste13. Pri
n natura
lor, aceste servicii pot avea un impact politic. Controlul susŃinut prin regleme
ntări
12Privatizarea unor servicii rezidentiale din cadrul Directiilor Generale de Asi
stenta Sociala si
Protectia Copilului din Romania, institutii subordonate Consiliilor Judetene sau
Locale ale
Municipiului Bucuresti (externalizarea serviciilor de psihoterapie sau fiziotera
pie la Centrul de
Ingrijire si Asistenta nr.2- Bucuresti).(nota autorului).
13Exemplul centrelor rezidentiale pentru adultii cu handicap, care nu au persona
litate juridica, fiind
in subordinea Directiilor Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului j
udetene si locale.
Interesul consiliilor judetene si locale ale municipiului Bucuresti este de a mo
nopoliza aceste centre,
de a creste costurile si de a face ca internarea si asigurarea serviciilor la st
andarde minimale
beneficiarilor de servicii rezidentiale de acest tip sa fie cel putin discutabil
a.(nota autorului).
222
legislative asigură coordonarea instituŃiilor publice. Există riscul, din cauza
gestionării defectuoase a resurselor financiare, ca bugetele să aibă de suferit.
Companiile publice se află în competiŃie directă cu companiile private: bănci,
companii de asigurare, aeriene, petroliere.
Pentru a stimula competiŃia şi pentru a menŃine controlul unor ramuri
strategice, guvernele controlează aceste companii.
Sunt Ńări, în care statul deŃine monopolul asupra companiilor:
producătoare de maşini;
de alcool şi tutun.
Apar astfel diferenŃieri în dezvoltarea sistemelor fiscale de la Ńară la Ńară. E
xistă
patru motive care determină existenŃa companiilor publice :
o minimalizarea erorilor de pe piaŃă;
o creşterea rentabilităŃii economice;
o facilitarea planificării centralizate a economiei;
o schimbarea naturii economiei.
Sectorul public a avut întotdeauna şi alte scopuri decât cele financiare. Orice
guvern are autoritatea de a se implica în toate sectoarele economiei, ceea ce
presupune şi crearea de companii proprii.
Interesul public a fost întotdeauna o prioritate care presupunea angajarea celor
mai competente persoane pentru a forma o elită administrativă care să acŃioneze
în
conformitate cu legea şi precedentele existente.
Exemple – modele:
Conform modelului tradiŃional, o administraŃie funcŃionează sub controlul
formal al elitei politice. Există un sistem strict de ierarhie birocratică, cu o
ficialităŃi
anonime motivate de interesul public şi care susŃin partidele aflate la guvernar
e.
Teoriile lansate la sfârşitul secolul al XIX-lea s-au menŃinut neschimbate şi au
fost utilizate până la sfârşitul secolului al XX-lea în majoritatea Ńărilor occi
dentale. La
începutul anilor ’80 guvernele au început să caute răspunsuri la marile probleme
sociale şi economice apărute. S-a constatat că răspunsurile rapide şi flexibile,
la
stimuli din ce în ce mai variaŃi, sunt necesare într-o societate dinamică.
Exemplificare – Modelul birocratic weberian
Weber are în vedere şase principii ale sistemului birocratic modern, derivate
din conceptul de autoritate legală / raŃională:
o principiul teritoriilor stabile aflate sub o jurisdicŃie specifică. Sunt stabi
lite în
general prin legi sau regulamente administrative.
o principiul ierarhiei oficiale şi a nivelelor de autoritate. Presupune o
subordonare a cadrelor inferioare celor superioare.
o managementul birocraŃiei moderne. Se bazează pe documente scrise, „dosare”
ce sunt păstrate.
o managementul birocratic. Presupune o pregătire de specialitate.
o persoanele implicate în aceste activităŃi sunt pe primul plan.
o managementul birocratic urmează anumite legi, mai mult sau mai puŃin stabile
sau exhaustive, care pot fi invalidate.
CunoştinŃele celor ce fac parte din domeniu trebuie să includă jurisprudenŃa,
management administrativ şi de afaceri.
223
EvoluŃia societăŃii a impus mai multe tipuri de sisteme administrative.
Dacă în sistemul birocratic tradiŃional, personalul răspundea la stimuli simpli
fără să
ia decizii, astăzi se acordă o mai mare importanŃă managementului decât
administraŃiei, rezultatelor decât mijloacelor.
În situaŃii de criză există posibilitatea ca autoritatea personală să ia locul
regulilor iar funcŃionarii publici să fie obligaŃi să se supună unor factori de
putere.
Aceste crize pot ajuta sistemul de organizare birocratică. 14 Este clar că aceas
tă
adaptare contribuie la dezvoltarea sistemului de organizare birocratică. Acest s
istem
este format din proceduri de rutină dar şi din perioade de criză care asigură ap
oi,
perioadele de stabilitate.
Schimbările iniŃiate în administraŃiile publice impun:
o investiŃii în tehnologii de vârf;
o redefinirea relaŃiilor cu clienŃii;
o reorganizarea muncii;
o utilizarea managementului calităŃii;
o campanii de informare.
Schimbarea modelului de management al institutiilor publice este inevitabila
si va produce efecte atat asupra cetatenilor, cat si asupra sectorului privat.
Institutiilor publice nu le este garantata existenta sau nivelul finantarii. Va
trebui
ca si ele sa inteleaga dinamica tehnologiilor aflate in schimbare. Fiecare insti
tutie
publica va trebui sa aiba o conceptie strategica proprie, sa aiba in vedere prac
tici
noi, eficiente, sa se innoiasca, sa inoveze si sa stie sa-si prezinte meritele p
ublicului
in general si categoriilor de public care platesc impozite si le urmaresc activi
tatea,
prin strategii de imagine foarte clar concepute.
14 Chelcea Septimiu – Metodologia cercetarii sociale, Editura economica, Bucures
ti,2006 – pag.43
224
EFECTELE ECOLOGICE ALE CONFLICTELOR
Irina CUCU
In a very best wish of the armed forces training, when experineces or military e
xercises are
ongoing, sometime they can’t tale into account the negative effects over the env
ironment leading
many times to the environment’s degradation. This can be seen the best into the
armed conflict
areas. Consequently, the implications provoked by the „profit hunt’ have dezastr
ous consequences
over the environment.
Dacă la început omul era supus naturii, de-a lungul timpului – prin forŃa
cunoaşterii, inteligenŃei şi creaŃiei – omul s-a transformat pe sine, a transfor
mat natura
conform necesităŃilor sale, dar încet, încet, a adus şi dezechilibre în procesel
e naturii.
Întreaga relaŃie dintre om şi natură a suferit profunde transformări datorită
faptului că urmându-şi interesele, din neglijenŃă şi ignoranŃă – uneori chiar di
n reacredinŃă
– prin acŃiunile sale necugetate, îndreptate împotriva naturii, omul a ajuns să
devină autorul crizei cu care se confruntă mediul înconjurător, criza ce pune su
b
semnul întrebării propria sa supravieŃuire. Ca suport al vieŃii, mediul natural
a
imprimat şi continuă să imprime acŃiunilor militare numeroase particularităŃi.
Conceptul de securitate ecologică a fost avansat la sfârşitul anilor 1980 de
către militanŃii pentru protecŃia mediului şi organizaŃii neguvernamentale şi re
prezintă
capacitatea unei comunităŃi de a sesiza, anticipa suficient de cuprinzător riscu
rile
ecologice ale dezvoltării şi de a-şi construi în timp real instrumentele de acŃi
une
adecvate.1 Acest concept, extrem de actual şi important, a fost însuşit de oamen
ii
politici, şi datorită implicaŃiilor tot mai mari ale efectelor poluării asupra s
ănătăŃii
planetei.
InfluenŃa conflictelor asupra mediului
Ca noŃiune, criza continuă să plutească între concret şi abstract stârnind
preocupări analitice, în contextul unor oportunităŃi. Relevant este şi faptul că
, în
lume, în ultimii ani, din multitudinea de manifestări cu tematică politico-socia
lă, mai
mult de jumătate au avut în centrul atenŃiei crizele şi necesitatea unui managem
ent
eficient al acestora. Dar, criza constituie întotdeauna şi un început deoarece e
ste
urmată de o soluŃie ce deschide noi posibilităŃi.
Provocările ştiinŃifice despre prevenirea şi soluŃionarea crizelor presupun o
înŃelegere cuprinzătoare a genurilor de determinări ce guvernează organizările ş
i
procesele sociale. Crizele sunt consecinŃe şi expresii ale dificultăŃilor genera
te de
intervenŃiile în existenŃa socială. În afara efectelor în plan politic, social,
militar etc.,
crizele din ultimele decenii au avut repercusiuni şi în plan ecologic.
Ecologia este ştiinŃa care se ocupă cu studiul distribuŃiei şi bogăŃia
organismelor vii, a interacŃiunii dintre organismele vii şi mediul lor de viaŃă.
Mediul
Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, doctorand al Universită
Ńii NaŃionale
de Apărare “Carol I”
1 Ligia, Leaua, „Dimensiunea de mediu a securităŃii naŃionale”, în Intelligence,
nr. 12, 2008, p 19.
225
ambiant presupune două proprietăŃi fizice, care pot fi descrise de o combinaŃie
de factori abiotici locali, cum ar fi lumina soarelui, clima şi geologia, şi alt
e
organisme care împart acelaşi habitat.
Până în prezent, impactul crizelor asupra ecologiei nu a captat prea mult
atenŃia specialiştilor.
De fapt, crizele din ultimii ani au arătat că pe parcursul soluŃionării lor au f
ost
întrebuinŃate diverse metode sau tehnologii ce au avut repercusiuni asupra
ecosistemelor. Utilizarea muniŃiilor cu fragmentaŃie şi uraniu sărăcit au afecta
t
suprafeŃe de teren cu urmări asupra culturilor din zona afectată, care cu timpul
pot
avea efecte şi asupra populaŃiilor locale. Minele antipersonal, chiar dacă au fo
st
interzise, alte categorii de explozive au transformat mari suprafeŃe de teren în
locuri
improprii pentru activităŃi umane.
Dacă vorbim de crizele economice putem arăta că dezvoltările planificate
pentru profituri imediate au afectat şi ele capacitatea adaptare a speciilor la
noile
dezvoltări economice, câteodată haotice. Perturbarea ecosistemelor din cauze
economice au efecte negative: creşterea temperaturii globale, lipsa semnificativ
ă a
precipitaŃiilor, dispariŃia anumitor specii de vieŃuitoare etc.
Dincolo de declaraŃiile generoase, războiul economic şi chiar competiŃia
economică la nivel global condamnă zone întregi ale lumii la activităŃi
noneconomice. Din păcate, rezervele acestora se transformă în dezastre, în
ecosisteme de mare importanŃă asupra fenomenelor naturale. În lipsa altor altern
ative,
omul distruge echilibrele din jungla africană, Amazonia, etc., iar efectele se s
imnt în
întreaga lume, generând crize.
Efectele unor astfel de crize se pot transforma în crize globale cu consecinŃe
semnificative pentru mediul ambiant. Impactul ecologic al unor crize poate fi
paradoxal prin biodiversitatea efectelor de nişă ecologică, ca de exemplu dispar
iŃia
speciei umane, aşa cum au dispărut şi alte specii.
În ultima perioadă, în arealul situaŃiilor de criză, s-au manifestat riscuri
scăpate de sub control, cum ar fi: acŃiuni teroriste, trafic de armament, muniŃi
e,
materiale şi componente nucleare, droguri, trafic de persoane, dezvoltarea econo
miei
subterane, exploatarea vulnerabilităŃilor infrastructurii critice (alimentare cu
apă,
energie, telecomunicaŃii, transport). Uneori, toate acestea pot constitui premis
ele
apariŃiei unor crize pur ecologice.
Crizele pot duce şi la catastrofe ecologice. Posibila efectuare a unor atacuri
asupra sistemelor de protecŃie a mediului, barajelor şi folosirea deşeurilor tox
ice şi
radioactive pentru a produce catastrofe ecologice poate fi cauza unor crize
nemonitorizate îndeajuns. Construirea canalului navigabil Bâstroe, care constitu
ie un
pericol pentru echilibrul ecologic al Deltei Dunării, demonstrează clar intenŃii
le
Ucrainei în ceea ce priveşte politica zonei. Contruirea acestuia nu ar duce doar
la
distrugerea ecosistemului Deltei, ci şi la dezavantaje economice pentru România.
Acestea sunt date, pe de o parte, de micşorarea numărului de turişti, îndeosebi
străini,
care vin anual în Deltă, dar, pe de altă parte, la scăderea traficului navigabil
pe
Canalul Dunăre-Marea Neagră, aducănd, astfel, în ambele cazuri mai puŃin profit
pentru Ńara noastră.
226
Există şi o serie de alte presiuni externe, deosebit de periculoase, din
partea reŃelelor teroriste, a traficanŃilor de droguri, a crimei organizate, car
e urmăresc
menŃinerea contrastelor, a tensiunilor şi situaŃiei incerte necesare şi propice
pentru
activităŃi ilegale, producerea şi valorificarea materiei prime pentru traficul d
e droguri,
conexarea la resursele de materii prime pentru droguri din Asia de Sud-Est şi
activarea continuă, pe această bază, a foaierului perturbator.
Crizele au dezvoltat în unele societăŃi ideea de apărare a naturii şi a
animalelor. Drept urmare au apărut societăŃi de protecŃie a mediului înconjurăto
r sau
a drepturilor animalelor. Unele dintre ele, cum ar fi organizaŃia britanică Fron
tul de
Eliberare a Animalelor (Animals Liberation Front), care numără peste 200 de
„ecorăzboinici” sau Frontul de Eliberare a Pământului (Earth Liberation Front) o
ri
PoliŃia drepturilor animalelor recurg la acŃiuni ecoteroriste având ca Ńinte lab
oratoare,
oameni de ştiinŃă, societatea civilă în general, dar în nici un caz aceste acŃiu
ni nu au
avut ca Ńintă politicieni ori actualele crize de securitate internaŃionale. Atac
urile
ecoteroriştilor au luat forme diferite, cum ar fi: cibergherila – dusă de hacker
ii care
sunt de partea ecoteroriştilor; contaminarea produselor alimentare pentru
compromiterea firmelor care fac teste alimentare pe animale; atentate cu bombă
asupra societăŃilor care exploatează excesiv zone forestiere ori petroliere; inc
endii
asupra unor coloane auto de transport animale, păsări; atacuri armate asupra uno
r
laboratoare ale universităŃilor de cercetare în domeniul ecologic.
O altă modalitate de exploatare a crizelor politice şi de securitate actuale cu
impact ecologic sunt legate de controlarea straturile superioare ale atmosferei
şi
cosmosului unde superputerile îşi vor impune, fără îndoială, politica şi interes
ele,
desigur, printr-o strategie neconvenŃională adecvată. Acest mod este considerat
şi un
pericol extrem de grav pentru mediu, întrucât intervine în stratul ionosferic pr
otector
al planetei, folosindu-l ca pe o oglindă reflectoare şi atacându-l dinspre pămân
t. De
aceea, unele organizaŃii ecologiste protestează împotriva acestui sistem.
Deşi aparent resursele de apă sunt considerabile, tot atât de adevărat este că ş
i
nevoile sunt tot atât de mari. Accesul la apă este limitat datorită unei aşezări
geografice a unei zone sau a alteia, de nivelul de trai şi facilităŃile în distr
ibuirea apei.
Putem vorbi de o criză a apei care este declanşată de diversificarea activităŃil
or şi
nevoilor umane, iar prin implicaŃiile pe care le are nu de puŃine ori devine un
element
de interes geopolitic sau geostrategic.
TendinŃele care vor amplifica criza apei în viitor sunt: perturbarea dinamicii
ecologice a fluviilor şi râurilor prin amenajări raŃionale (baraje, diguri, dren
ări de
terenuri, despăduriri, etc.), poluarea industrială, cea produsă prin efectuarea
diferitelor servicii (curăŃenia străzilor, transporturile), poluarea din agricul
tură
(folosirea îngrăşămintelor chimice, dejecŃiile animaliere) şi poluarea produsă d
e
locuitorii planetei în calitate de consumatori. Este inutil să amintim aici că m
ulŃi
analişti consideră că adevărata cauză a crizei din Orientul Mijlociu o constitui
e apa.
Efectele conflictelor armate asupra mediului
O influenŃă devastatoare asupra mediului o au, în primul rând, conflictele
armate care, uneori au provocat adevărate dezastre. Exemplele în acest caz sunt
227
multiple, cele mai relevante în acest caz sunt războaielor din Vietnam, Golful
Persic şi Iugoslavia.
În urma războiului din Vietnam, conform datelor oficiale, datorită răspândirii
a circa 70 milioane litri de ierbicide foarte puternice, în special de „agent or
anj", o
cincime din pădurile sud-vietnameze au fost distruse chimic şi peste o treime di
n
mlaştini au disparut. Foarte puŃine dintre ele au putut să se refacă, marea majo
ritate
dintre ele au devenit simple mărăcinişuri, mediul iniŃial nemaiavând nici o şans
ă de
refacere. În Serbia, deşi evenimentele politice domină mediul informaŃional, răz
bat
din când în când informaŃii şi despre efectele folosirii loviturilor cu uraniu s
ărăcit.
Unul din cele mai mari dezastre ecologice ale secolului al XX-lea a fost
provocat în Golf, considerat în esenŃa sa ca secvenŃă a unui război economic la
nivel
global în domeniul energetic. Înaintea retragerii, trupele irakiene au vărsat în
apele
Golfului Persic aproximativ 3 milioane de barili de petrol şi mult mai mult în d
eşert,
dân foc la peste 600 de puŃuri de petrol, estimânduse că s-au răspândit în mediu
circa
10 milioane de m3 de petrol. Tot atunci, terenurile petroliere ale Kuweitului au
ars
aproape un an producând o poluare de 10 ori mai mare decât toate combinatele
industriale ale Statelor Unite ale Americii. Nici după şase luni de la stingerea
puŃurilor petroliere incendiate, dimensiunile catastrofei ecologice provocate nu
s-au
diminuat, zone întregi ale teritoriului erau încă dominate de bălŃi de petrol in
filtrat
până la adâncimea de cinci metri. PuŃina vegetaŃia a deşertului dispăruse şi
majoritatea animalelor nu au putut supravieŃui din cauza ploilor infestate cu re
ziduuri
chimice şi a apei poluate cu petrol2.
Efectele distructive ale acestui război sunt mult mai mari, ele fiind cauzate şi
de bombardarea buncărelor şi depozitelor armatei irakiene, rupând astfel stratur
ile de
pietriş care menŃineau avansarea dunelor. În urma traficului intens al maşinilor
de
mare tonaj (tancuri, transportoare de trupe, camioane) stratul de sol atât de fr
agil în
deşert, a cărui refacere necesită sute de ani, a fost afectat şi vegetaŃia distr
usă, fiind
afectată o suprafaŃă de peste 900 km2. Din păcate, în aceeaşi zonă, grav afectat
ă cu
puŃin timp în urmă a reînceput războiul. Probabil că peste câŃiva ani, se va con
stata
amploarea dezastrului ecologic produs şi după acest de-al doilea conflict. Probl
ema
cea mai gravă este că astfel de situaŃii care agresează fizic doar o anumită zon
ă au
repercursiuni mari şi în zonele învecinate3.
Distrugerea ecosistemelor acŃionează ca un joc de puzzle. Chiar dacă pe
moment avem impresia că este afectată doar o suprafaŃă restrânsă, cea agresată f
izic,
în timp vom observa că suprafaŃa afectată este mult mai mare, iar dezastrul se
propagă în jur, chiar dacă cu o forŃa mică.
Din păcate conflictele militare izbucnesc mereu, în tot mai multe zone ale
globului. Un alt conflict investigat din punct de vedere al distrugerilor ecolog
ice este
cel din fosta Iugoslavie. Potrivit constatărilor Echipei Speciale pentru Balcani
a
O.N.U., patru localităŃi au fost afectate în mod special de poluare: Pancevo, No
vi
Sad, Kragujevac şi Bor. Bombardarea complexului petrochimic Pancevo a determinat
arderea a circa 800 tone de clorură de vinil monomer, produs cancerigen. în urma
2 http://www.armyacademy.ro/reviste/4_2000/art_12.html
3 Ibidem.
228
arderii s-au degajat în aer, printre alŃi compuşi toxici, acid clorhidric, dioxi
na.
Golirea la timp a rezervoarelor de amoniac a dus la evitarea generării unei grav
e
poluări în oraş, însă a provocat, prin deversare, distrugerea faunei Dunării pân
ă la 30
km în amonte. De asemenea, peste 1.000 tone de hidroxid de sodiu (sodă caustică)
au
fost aruncate în fluviu, rezultând astfel o gravă poluare. La Novi Sad, în urma
bombardamentelor succesive asupra rafinăriei, circa 73.000 tone petrol brut şi
produse derivate au ars sau au fost deversate în canalizare, infiltrându-se în a
pa
subterană. La Kragujevac, bombardarea uzinei de autovehicule „Zastava" a provoca
t
o poluare de mare amploare, care a afectat solul, apele şi aerul, în special pri
n
bifenilii policloruraŃi. Bombardarea minelor de cupru, a centralei electrice şi
a
depozitului de hidro-carburi, situate în proximitatea oraşului Bor, aproape de
frontiera bulgară, a generat o poluare transfrontalieră. Dioxidul de carbon şi o
xizii de
azot formaŃi prin arderea kerosenului utilizat pentru cele peste 7.000 de zborur
i ale
avioanelor de luptă, de explozia a peste 1.000 de rachete – care din punct de ve
dere al
poluării, fac fiecare cât 30 de avioane, de arderea mai multor rafinării şi depo
zite de
combustibili vor afecta cu certitudine stratul de ozon4.
Efectele produse de astfel de conflicte, în timp şi spaŃiu, sunt uriaşe. Poate c
ă
aşa cum există legi care reglementează statutul şi drepturile persoanelor civile
în
timpul unor astfel de conflicte ar trebui să se instituie şi legi care să protej
eze mediul.
Trebuie să avem în vedere că trebuie să protejăm viaŃa, chiar dacă este vorba de
viaŃa
oamenilor, a plantelor sau a vieŃiutoarelor. Până în prezent, a fost mai importa
ntă
obŃinerea victoriei neŃinându-se cont de protejarea mediului natural.
Din păcate, atâta vreme cât există războaie, scopurile militare sunt mai
importante decât problemele ecologice. Nu se va putea proteja niciodată în total
itate
mediul de riscurile de natură militară. Totuşi, având în vedere situaŃiile grave
care pot
aparea în timp, şi care deja au început să îşi facă simŃită prezenŃa (vorbind do
ar de
încalzirea globală), se poate avea în vedere măcar atenuarea efectelor distructi
ve ale
războiului.
În concluzie, în opinia noastră nu doar conflictele armate afectează mediul, ci
şi cele economice. În goana după profit şi îmbogăŃire rapidă, atâta timp cât
concurenŃa este foarte mare, marile companii uită de protecŃia mediului, deversâ
nd
diverse substanŃe în mediul înconjurător afectându-l, atât ca spaŃiu, cât şi în
timp.
Chiar dacă în prezent sunt numeroase organizaŃii neguvernamentale care s-au
implicat activ în protecŃia mediului, acŃiunile şi măsurile propuse de acestea n
u sunt
suficiente. Până când decidenŃii politici, politico-militari, managerii marilor
corporaŃii
transnaŃionale nu vor conştientiza cât de gravă este problema protecŃiei mediulu
i
versus dezvoltare economică haotică/conflicte, ea nu îşi va găsi o rezolvare ime
diată.
Un rol important în sensibilizarea găsirii soluŃiilor reale şi oportune pe terme
n lung în
protecŃia mediului ar trebui să îl reprezinte implicarea proactivă a specialişti
lor în
domeniu ori din domeniile de graniŃă, prin analize temeinic documentate care să
evidenŃieze efectele pe termen scurt, mediu şi lung.
4 http://www.actrus.ro/reviste/4_2000/art_12.html
229
POLITICI, SERVICII ŞI MECANISME DE SECURITATE
ÎN SISTEMELE INFORMATICE
Maria GĂLUŞCĂ
Computer network security is more and more seen as a priority, particularly give
n the need
of data protection, promotion of electronic commerce, providing a functioning ec
onomy, and not
least for reasons of guaranteeing the national security.
Having a strong security policy is the most important first step towards the pro
tection and
security of the network. Policies provide the foundations of defining what is al
lowable and the
appropriate behavior inside the company and in the network. At the deepest level
, policies form the
rules with the value of law in relation to which everything is judged. Security
must be an intrinsic
feature of the system. A secure system is well designed, implemented, used and m
anaged.
Securitatea reŃelelor de calculatoare este din ce în ce mai mult considerată
drept o prioritate, în special datorită nevoii de protejare a datelor, de promov
are a
comerŃului electronic, de asigurare a unei economii funcŃionale, şi nu în ultimu
l rând,
din motive de asigurare a securităŃii naŃionale.
A avea politici de securitate este cel mai important prim pas spre protecŃia şi
securitatea reŃelei. Politicile oferă bazele definirii a ceea ce este admis şi a
comportamentului adecvat în cadrul companiei şi al reŃelei. La nivelul cel mai
profund, politicile formează regulamentul cu valoare de lege în raport cu care s
e
judecă totul. Securitatea trebuie să fie o caracteristică intrinsecă a sistemulu
i. Un
sistem sigur este unul bine proiectat, implementat, utilizat şi administrat.
Politica de securitate este o componentă a politicilor de dezvoltare a companiei
prin care se garantează continuitatea funcŃională a proceselor de afaceri şi se
asigură
protecŃia informaŃiilor confidenŃiale. O politică de securitate conŃine precizar
ea
scopurilor şi a intenŃiilor, elaborarea ei fiind un proces dificil şi care presu
pune
adaptarea la specificul organizaŃiei.
ExistenŃa unei politici de securitate permite şi dă posibilitatea tuturor celor
din
companie să ştie cine este răspunzător şi pentru ce şi stabileşte metodologiile
şi
procedurile fiecărui departament. Pe baza politicii de securitate, personalul IT
ştie
cum să configureze serverele, instrumentele de care are nevoie, regulile pentru
sistemele firewall, parametrii reŃelei virtuale private şi altele.
Lista de ameninŃări constituie baza definirii cerinŃelor de securitate. Odată
acestea cunoscute, se pot elabora regulile conform cărora să se controleze opera
Ńiile
reŃelei. Aceste reguli operaŃionale se numesc servicii de securitate, iar implem
entarea
serviciilor se face prin protocoale de securitate.
CerinŃele de securitate constituie nucleul unui plan de securitate. Acestea
reprezintă necesităŃi funcŃionale sau de performanŃă din cadrul unui sistem care
determină un nivel dorit de securitate.
Inginer, doctorand, Consilier - Ministerul Apărării
230
Pentru a defini lista cerinŃelor de securitate, trebuie elaborată o listă
exhaustivă a operaŃiilor din reŃea, a entităŃilor şi resurselor reŃelei, împreun
ă cu
posibilele probleme, precum operaŃii ilegale, defecte de funcŃionare.
CerinŃele de securitate specifică necesităŃile sistemului în ceea ce priveşte
componentele ce trebuie protejate. Un plan de securitate trebuie să recomande şi
ce
mecanisme de control să fie cuprinse în sistem pentru a realiza aceste cerinŃe.
Mecanismele de control determină modul în care va fi proiectat şi dezvoltat sist
emul
pentru a îndeplini cerinŃele de securitate.
O mulŃime de mecanisme de securitate, privind toate cerinŃele de securitate şi
proiectele conform setului de reguli definite, face ca o reŃea să fie sau nu sig
ură.
Proiectarea şi implementarea securităŃii se realizează, principial, în următoare
le
etape:
- analiza vulnerabilităŃilor (identificarea elementelor potenŃial slabe),
ameninŃărilor (determinarea problemelor ce pot apărea) şi riscurilor (evaluarea
consecinŃelor). În urma analizei se obŃine o listă cu operaŃiile care se execută
,
entităŃile existente, resursele disponibile, problemele posibile care pot apărea
,
operaŃiile ilegale, defectele de funcŃionare. Rezultatul principal al analizei c
onstă în
determinarea cerinŃelor de securitate;
- definirea politicii de securitate constă în identificarea ameninŃărilor
care trebuie eliminate şi care se permit, a resurselor care trebuie protejate şi
a
nivelului lor de protecŃie, a mijloacelor cu care poate fi implementată securita
tea,
determinarea costurilor pentru măsurile de securitate;
- selecŃia serviciilor de securitate constă în stabilirea regulilor
operaŃionale care stau la baza controlului operaŃiilor;
- alegerea mecanismelor şi metodelor pentru implementarea soluŃiilor
de securitate, adică a serviciilor. Fiecare serviciu de securitate poate fi impl
ementat
prin metode variate;
- implementarea serviciilor de securitate, prin realizarea protocoalelor
de securitate.
Obiectul măsurilor de securitate îl constituie utilizatorii, datele şi informaŃi
ile,
serviciile reŃelei şi echipamentele componente.
Concluzionând, putem spune că, pentru a avea o reŃea sigură de calculatoare
trebuie elaborate lista cerinŃelor de securitate, regulile de protecŃie şi secur
itate,
mecanismele de securitate corespunzătoare.
I. Analiza vulnerabilităŃilor
O reŃea de calculatoare este în general o structură deschisă, la care se pot
conecta noi tipuri de echipamente (terminale, calculatoare etc.). Acest lucru du
ce la o
lărgire necontrolată a cercului utilizatorilor cu acces nemijlocit la resursele
reŃelei
(programe, fişiere, baze de date etc.).
Vulnerabilitatea reŃelelor se manifestă pe două planuri: posibilitatea modificăr
ii
sau distrugerii informaŃiei, adică atacul la integritatea ei fizică şi, pe de al
tă parte,
posibilitatea folosirii neautorizate a informaŃiilor, adică scurgerea lor din ce
rcul
limitat de utilizatori stabilit.
Referitor la securitatea în informatică trebuie avute în vedere două aspecte:
231
- integritatea resurselor unei reŃele, adică disponibilitatea lor
indiferent de defectele de funcŃionare hard sau soft care pot apărea, inclusiv
deteriorările sau sustragerile răuvoitoare;
- caracterul privat al informaŃiei, adică dreptul individual de a dispune
ce informaŃie poate fi stocată şi vehiculată în reŃea şi cine are dreptul să o a
cceseze.
Securitatea şi caracterul privat trebuie să fie obiectul unor analize atente şi
responsabile din următoarele motive:
- reŃelele sunt sisteme mari sau foarte mari, de arie şi complexitate
considerabile. Penetrarea reŃelelor şi atacurile răuvoitoare se pot face în mult
e locuri
şi în modalităŃi nebănuite, greu depistabile;
- informaŃia este vulnerabilă la atac în orice punct al reŃelei, de la
introducere şi până la utilizatorul final;
- reŃelele de calculatoare sunt o componentă tot mai prezentă în viaŃa
economică, socială, individuală, de funcŃionarea lor corectă depinzând activitat
ea
guvernamentală, comercială, industrială şi individuală;
- tot mai multe informaŃii memorate în fişiere separate pot fi corelate,
sintetizate, prelucrate prin intermediul reŃelelor sporind posibilele consecinŃe
nefaste
asupra caracterului privat al acestora.
Securitatea reŃelelor este ameninŃată, în principal, de mai multe categorii de
intruşi: hacker – persoană din interior sau din exterior care se ocupă cu sparge
rea
securităŃii sistemului; cracker – persoană care se ocupă cu spargerea programelo
r
protejate prin licenŃe, drepturi de utilizare sau de autor; infractor – persoană
neautorizată care caută informaŃii în sistem în scopuri personale. Un alt perico
l la
adresa securităŃii îl constituie personalul de serviciu care este una din cele m
ai
periculoase categorii, deoarece membrii ei au acces la tehnici şi resurse la car
e nu
poate ajunge majoritatea utilizatorilor. Furnizorii care vând şi dezvoltă sistem
ele pot
avea acces la resursele acestora constituind la rândul lor un potenŃial pericol.
Mai
există utilizatorii corupŃi, cei care nu raportează problemele din sistem şi nu
anunŃă
deteriorările cu scopul de a permite complicilor să acŃioneze.
Dintre programele ce pot constitui ameninŃări la adresa securităŃii reŃelelor
putem enumera: calul troian – program ascuns în sistem sau în aplicaŃii software
care
realizează distrugerea sistematică a datelor, utilizând parametri predefiniŃi; v
iruşii –
programe distructive, lente, autoprotejate, desemnate producerii pagubelor în si
stem
şi în reŃea, prin erodarea programelor executabile, înainte ca acestea să devină
inutilizabile.
Analiza riscului într-un mediu de reŃea implică desfăşurarea următoarelor
activităŃi1:
- determinarea obiectivelor care trebuie protejate - informaŃii,
echipamente, personal, bunuri personale, consumabile, bani, servicii de reŃea et
c.;
- identificarea surselor de risc – fiecare clasă de intruşi trebuie
examinată în contextul spargerii reŃelei, luând în considerare fiecare caz, de l
a cel
accidental până la cel intenŃionat;
1 Roşca Gh. Ion, Bucur Cristina-Mihaela, Timofte-Stanciu Carmen - ComerŃul elect
ronic. Concepte,
tehnologii şi aplicaŃii, Editura Economică, Bucureşti.
232
- stabilirea probabilităŃii riscului – o estimare rezonabilă care să
permită o privire generală asupra riscului de spargere a reŃelei;
- evaluarea costului unei acŃiuni de spargere – există trei tipuri de
costuri de bază care trebuie luate în considerare – costul primar care se referă
la
înlocuirea resurselor pierdute, reintroducerea datelor în bazele de date etc.; c
ostul
secundar care se referă la afacerile pierdute şi este greu de evaluat şi cuantif
icat
înainte de incident; costul proporŃional pentru valori statistice care se referă
la
pierderile resurselor reŃelei care au un efect negativ asupra afacerilor clienŃi
lor.
Pentru a putea planifica securitatea, o organizaŃie trebuie să facă o analiză a
vulnerabilităŃilor şi riscurilor la care este expusă. Analiza riscului este fund
amentală
pentru descrierea stării curente a securităŃii informatice. Pentru că pot apare
situaŃii
noi, neanticipate de către proiectanŃii sistemului de securitate, trebuie să exi
ste o
detaliere a procesului de urmat în momentul identificării unor noi vulnerabilită
Ńi şi a
modului de integrare a metodelor de control aferente.
II. Politici de securitate
Sistemele informatice interconectate au o politică de securitate care are un set
extins de reguli pentru controlarea condiŃiilor de comunicaŃie. Determinarea cel
ei mai
potrivite politici de securitate se face Ńinându-se cont de asigurarea confidenŃ
ialităŃii,
integrităŃii şi disponibilităŃii informaŃiei.
În cadrul unei organizaŃii, top managerii sunt aceia care au misiunea de a
formula DeclaraŃia politicii organizaŃiei (Statement of Policy). Din declaraŃie
trebuie
să reiasă:
- importanŃa resurselor informaŃioanle pentru atingerea obiectivelor strategice
ale organizaŃiei;
- formularea clară a sprijinului acordat tehnologiilor informaŃionale în
unitate;
- angajamentul top managerilor de a autoriza sau coordona activităŃile de
definire a standardelor, procedurilor şi normelor de securitate de pe nivelurile
inferioare.
Politica de securitate are următoarele roluri2:
- comunică un consens operaŃional şi de afaceri;
- defineşte comportamentul adecvat;
- oferă o bază pentru decizia compartimentului de resurse umane, atunci când
apare un comportament care nu este admis;
- defineşte rolurile şi responsabilităŃile fiecărui grup în asigurarea securităŃ
ii
companiei;
- oferă asistenŃă pentru acŃiunile de urmărire legală dacă apare un
comportament inadmisibil;
- oferă definiŃii pentru conceptele şi ideile hotărâtoare în protejarea reŃelei;
- permite ca instrumentele necesare să fie definite, justificând astfel
finanŃarea securităŃii reŃelei.
2 Thomas Tom – Primii paşi în securitatea reŃelelor, Editura Corint, Bucureşti,
2005.
233
De asemenea, politica de securitate trebuie să specifice în mod foarte
clar următoarele aspecte:
- obiectivele organizaŃiei privind securitatea – asigurarea protecŃiei datelor
împotriva scurgerilor de informaŃii către entităŃi externe, protejarea datelor f
aŃă de
calamităŃile naturale, asigurarea integrităŃii datelor sau asigurarea continuită
Ńii
afacerii;
- personalul răspunzător pentru asigurarea securităŃii - care poate fi un grup
restrâns de lucru, un grup de conducere sau fiecare angajat;
- implicarea organizaŃiei în ansamblu la asigurarea securităŃii - cine va
asigura instruirea în domeniul securităŃii, cum va fi integrată partea de securi
tate în
structura organizaŃiei.
Pe lângă declaraŃia politicii de securitate există şi politici obligatorii, poli
tici
recomandate şi politici informative.
Politicile obligatorii sunt politici de securitate pe care organizaŃiile sunt
obligate să le implementeze ca efect al acordurilor, regulamentelor sau al altor
prevederi legale. De regulă, aici se încadrează instituŃiile financiare, servici
ile publice
sau orice alt tip de organizaŃie care serveşte interesului public.
Politicile obligatorii au două scopuri3:
- asigurarea că o organizaŃie urmează procedurile standard sau politicile de
bază din domeniul ei de activitate;
- oferirea încrederii organizaŃiilor că ele urmează standardele şi politicile de
securitate din domeniul de activitate.
Politicile recomandate, prin definiŃie, nu sunt obligatorii dar sunt puternic
susŃinute, organizaŃiile fiind interesate ca aceste politici să fie considerate
obligatorii
de către angajaŃii lor de aceea sunt foarte clar formulate la toate nivelurile.
Prin astfel
de politici, aceştia pot fi riguros controlaŃi, definindu-li-se rolurile şi
responsabilităŃile.
Politicile informative, sunt altele decât cele din primele două categorii.
Membrii organizaŃiei sau partenerii ei pot fi interesaŃi de aceste politici, şi
în anumite
situaŃii pot cere şi aplicarea acestora.
III. Servicii de securitate
După stabilirea unei politici de securitate se selectează serviciile de securita
te
optime. Acestea sunt funcŃii individuale care contribuie la creşterea securităŃi
i
sistemului şi care au menirea de a contabiliza atacurile de securitate şi apoi d
e a
utiliza unul din mecanismele de securitate pentru a împiedica aceste atacuri. Fi
ecare
serviciu de securitate poate fi implementat prin diferite metode, numite mecanis
me de
securitate sau tehnici de securitate.
Serviciile de securitate pot fi pentru o entitate (un calculator) sau un grup de
entităŃi (o reŃea de calculatoare). În documentele ISO sunt specificate următoar
ele
tipuri de servicii de securitate4:
3 Oprea Dumitru – ProtecŃia şi securitatea informaŃiilor, Editura Polirom, Iaşi,
2003.
4 Bocan Valer - Stadiul actual al dezvoltării sistemelor de securitate pentru re
Ńele de calculatoare
de înaltă siguranŃă, Timişoara, 2002.
234
1. Serviciul de autentificare – permite autentificarea entităŃilor
participante la comunicaŃie sau a originii datelor:
- serviciul de autentificare a entităŃilor similare verifică dacă o
entitate dintr-o asociaŃie aparŃine acesteia şi nu încearcă să-şi falsifice iden
titatea sau
să retransmită copii neautorizate ale entităŃilor din trecut. Autentificarea se
face în
faza de stabilire a conexiunilor şi ocazional în timpul de transfer a datelor;
- serviciul de autentificare a originii datelor verifică sursele de date
dar nu poate oferi protecŃie împotriva duplicării sau modificării datelor. Se fo
loseşte
în timpul fazei de transfer a datelor.
2. Serviciul de control al accesului – asigură protecŃie împotriva folosirii
neautorizate a resurselor sistemelor.
3. Serviciul de confidenŃialitate a datelor protejează sistemul împotriva
divulgării neautorizate a datelor:
- serviciul de confidenŃialitate a conexiunii furnizează confidenŃialitatea
tuturor informaŃiilor dintr-o conexiune;
- serviciul de confidenŃialitate fără conexiune furnizează confidenŃialitatea
unităŃilor de informaŃie;
- serviciul de confidenŃialitate a fluxului de trafic furnizează protecŃie
împotriva analizei traficului;
- serviciul de confidenŃialitate cu scop selectiv furnizează
confidenŃialitatea câmpurilor specifice dintr-un flux pe durata unei conexiuni s
au
corespunzător unor unităŃi de informaŃie;
4. Serviciul de integritate a datelor – protejează datele de modificări
neautorizate:
- serviciul de integritate cu recuperare furnizează integritatea datelor
într-o conexiune. Pierderea informaŃiei este recuperată dacă acest lucru este po
sibil;
- serviciul de integritate fără recuperare – fără posibilitatea de recuperare
a pierderii integrităŃii;
- serviciul de integritate a unui câmp desemnat furnizează integritatea
unor câmpuri specifice în cadrul conexiunii;
- serviciul de integritate fără conexiune furnizează integritatea unor
unităŃi de date separate;
- serviciul de integritate al unui câmp desemnat fără conexiune
furnizează integritatea unor unităŃi de date separate.
5. Servicii non-negare (de nerepudiere a originii) – furnizează protecŃie
împotriva acceptării ulterioare a trimiterii sau receptării unui mesaj:
- non-negare cu dovada originii oferă receptorului o dovadă a originii
mesajului;
- non-negare cu dovada livrării oferă transmiŃătorului o dovadă a
recepŃionării mesajului.
Serviciile de securitate pentru comunicaŃii pot fi împotriva atacurilor pasive
sau active. Serviciile de securitate împotriva atacurilor pasive presupun că int
rusul
poate numai să “asculte” mesajele care trec, protocolul, informaŃia aferentă
protocolului în mesaje etc. Aceste servicii implică: acŃiuni împotriva analizei
traficului; acŃiuni împotriva pierderii confidenŃialităŃii mesajelor; utilizarea
235
pseudonimelor digitale (utilizatorul foloseşte identităŃi diferite pentru fiecar
e
asociere pe care o face, ascunzându-şi adevărata identitate, atât pentru intruşi
, cât şi
pentru partenerii cu care comunică).
Atacurile active constau în operaŃii ilicite asupra mesajelor interceptate:
modificarea, ştergerea, întârzierea, duplicarea, inserarea de mesaje false, reor
donarea.
Atacurile active sunt de trei tipuri:
- modificarea secvenŃei mesajelor;
- refuzul de servicii;
- declanşarea iniŃierii unei asocieri.
Serviciile de securitate împotriva atacurilor active se referă la:
- păstrarea integrităŃii secvenŃei de mesaje, care constă în eliminarea
atacurilor asupra autenticităŃii, integrităŃii şi ordinii;
- continuitatea comunicaŃiei, care asigură că mesajele nu pot dispărea
dintr-o asociere sau că asocierea nu este distrusă în mod ilicit;
- autentificarea asocierilor, care verifică integritatea asocierii şi elimină
atacul de tip identitate falsă.
Considerăm că, alegerea serviciilor de securitate ce vor fi implementate într-o
reŃea este un punct important în proiectarea acelei reŃele. FuncŃie de tipul de
reŃea, de
politica de securitate a companiei, specialiştii IT implementează serviciile de
securitate potrivite pentru a proteja interesele organizaŃiei.
Serviciile de securitate odată alese, implementarea lor nu va însemna şi
sfârşitul obligaŃiilor asumate de administratorul de reŃea şi de responsabilul c
u
securitatea informatică. Aceştia vor trebui să monitorizeze permanent starea
sistemului sau reŃelei şi să asigure upgradarea polticilor de securitate funcŃie
de noile
ameninŃări apărute. De asemenea, conducerea firmei va trebui să aloce permanent
o
sumă din bugetul propriu pentru menŃinerea, întreŃinerea şi upgradarea serviciil
or de
securitate.
Un principiu cheie pentru managementul serviciilor de securitate este ca toate
elementele să fie realizabile. Asta înseamnă că întregul control asupra unui dis
pozitiv
nu trebuie să se facă de către utilizator sau oricine apropiat fizic de acesta,
ci prin
funcŃii de management special destinate. Aceste funcŃii vor gestiona de la dista
nŃă
aproape orice dispozitiv, permiŃând concentrarea experŃilor pe domenii. Nevoia
pentru management de la distanŃă necesită ca anumite servicii de securitate să f
ie
aplicate managementului traficului. În timp ce protecŃia confidenŃialităŃii a fo
st
considerată adesea ca cel mai important serviciu de securitate pentru informaŃii
le
militare, cel mai important serviciu de securitate necesar pentru informaŃiile
referitoare la management este integritatea-autenticitatea sursei şi faptul că
informaŃiile nu au fost afectate în timpul transportului.
IV. Mecanisme de securitate
Un mecanism de securitate este conceput pentru a detecta, preveni un atac de
securitate.
Pentru implementarea serviciilor de securitate se pot identifica următoarele
mecanisme specifice de securitate:
236
Criptografia – asigură confidenŃialitatea datelor şi transmisiei acestora.
Criptografia se identifică prin totalitatea mijloacelor şi metodelor utilizate p
entru
contracararea unor interceptări pasive (înregistrarea mesajului transmis) şi/sau
active
(modificarea informaŃiei sau introducerea de mesaje false pe canalul de comunica
Ńie
între emiŃătorul şi receptorul legal). Algoritmii de cifrare trebuie să fie reve
rsibili şi
pot fi simetrici sau asimetrici. Criptanaliza se ocupă de tehnicile folosite în
scopul de
a intra în posesia informaŃiei originale prin alte mijloace decât cele disponibi
le
receptorului legal.
Semnătura digitală se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:
semnarea datelor, care implică cifrarea datelor şi producerea unei valori rezuma
t;
semnarea informaŃiei folosind cheia secretă a semnatarului; verificarea semnătur
ii,
care se realizează utilizând cheia publică a emiŃătorului care stabileşte dacă
semnătura este autentică şi dacă a fost aplicată datelor originale.
Controlul accesului – mecanismul de control al accesului presupune controlul
accesului entităŃilor la resurse, presupunând cunoscută identitatea entităŃii ce
solicită
accesul. AcŃiunile se produc atunci când este încercat un acces neautorizat, fie
prin
generarea unei alarme, fie prin simpla înregistrare a incidentului. Politica de
control
al accesului poate fi bazată pe unul sau mai multe din următoarele elemente: lis
ta
drepturilor de acces, parole, etichete de securitate, durata accesului, timpul d
e
încercare al acccesului, calea de încercare a accesului.
Integritatea datelor – se poate referi la: integritatea traficului (a şirului de
date), pentru care se folosesc numerele de secvenŃă, înlănŃuirea criptografică s
au
marcajele de timp; integritatea unei unităŃi de date, care presupune că la emisi
e se
adaugă o cifră de control criptografic de tip BCC (cod de verificare a şirului d
e date),
iar la recepŃie se generează valoarea corespunzătoare mesajului recepŃionat şi s
e
compară cu cea efectiv primită.
Autentificarea schimbului este necesară pentru implementarea serviciului de
autentificare mutuală. Mecanismul constă în utilizarea unor informaŃii de
autentificare de tip parole, furnizate de emiŃător şi verificate la recepŃie, a
unor
protocoale criptografice sau a unor entităŃi hardware.
ProtecŃia traficului – se realizează prin analiza traficului. InformaŃia de
protecŃie a traficului este, la rândul ei, protejată printr-un serviciu de confi
denŃialitate.
ProtecŃia împotriva analizei datelor se realizează prin mascarea datelor reale
intercalând date fără valoare.
Controlul rutărilor – se foloseşte pentru alegerea dinamică sau, într-un mod
predeterminat, a rutelor pentru transmiterea informaŃiei. La un atac pasiv sau a
ctiv se
poate comanda modificarea rutei sau anumite date etichetate în prealabil pot ben
eficia
de rute speciale.
Notarizarea – fiecare entitate utilizează mecanisme de cifrare, verificare de
integritate, semnături digitale, iar eventualele conflicte sunt rezolvate de o a
treia
parte, numită notar.
Pe lângă mecanismele specifice de securitate mai există şi mecanisme generale
de securitate:
- funcŃionalitatea credibilă reprezintă un concept care se foloseşte în scopul
extinderii sau a definirii eficienŃei altor mecanisme de securitate. Orice funcŃ
ionalitate
237
care oferă în mod direct sau mijloceşte accesul la mecanismele de securitate
trebuie să fie de încredere;
- etichetele de securitate corespund resurselor sistemului şi sunt transmise
împreună cu datele sub forma unor informaŃii adiŃionale asociate datelor de tran
sferat
sau sub o formă implicită de context precum ruta sau sursa;
- detectarea evenimentelor se foloseşte în scopul detectării violării securităŃi
i;
- auditul de securitate constă în examinarea independentă a jurnalului
sistemului în scopul detectării breşelor de securitate şi recomandării schimbări
lor în
control, politici şi proceduri;
- recuperarea de siguranŃă se ocupă cu manipularea cererilor mecanismelor de
securitate şi aplică un set de reguli stabilite apriori.
Putem concluziona că, înainte de a implementa soluŃii de protejare a
informaŃiei, e necesară elaborarea politicii de securitate corespunzătoare scopu
rilor şi
sarcinilor organizaŃiei. Într-un sistem solid de securitate informaŃiile, în urm
a
implementării mecanismelor de securitate, nu vor putea fi accesate sau intercept
ate de
persoane neautorizate (curioase sau, eventual, chiar rău intenŃionate) şi se va
împiedica falsificarea informaŃiilor transmise sau utilizarea clandestină a anum
itor
servicii destinate unor categorii specifice de utilizatori ai reŃelelor.
238
INFRACŢIONALITATEA INFORMATICĂ
Maria GĂLUŞCĂ
Societatea umană cunoaşte în momentul de faŃă una din cele mai profunde
transformări din întreaga ei existenŃă, în care informatica joacă un rol determi
nant.
Sute de milioane de calculatoare, deservind utilizatori foarte diverşi, sunt
interconectate într-o infrastructură informatică globală, Cyberspace (SpaŃiul
Cibernetic).
Internetul, cea mai flexibilă structură pe care a cunoscut-o omenirea este cel
mai important proiect de conectivitate umană creat vreodată. În prezent există
aproximativ 1,4 miliarde de utilizatori1 iar în următorii patru ani, numărul va
creşte la
1,9 miliarde.
Noua civilizaŃie informatică se bazează pe disponibilitatea şi accesibilitatea
informaŃiei. ProducŃia de informaŃie reprezintă astăzi mai mult decât echivalent
ul
fabricilor de ieri, pentru că informaŃia nu se epuizează. Economiile statelor de
pind de
corectitudinea şi rapiditatea operaŃiilor făcute cu ajutorul calculatoarelor. Pr
oprietate
naŃională vitală, cu valoare strategică, informaŃia şi valoarea economică au aju
ns
aproape sinonime şi dacă nu este protejată, poate fi cucerită sau distrusă.
Pe măsură ce Societatea InformaŃională începe să depindă din ce în ce mai
mult de calculatoare, prin urmare componente importante ale vieŃii sociale sunt
coordonate de sisteme informatice, criminalitatea în spaŃiul virtual devine un
fenomen real, iar progresul tehnologic actual face ca unele infracŃiuni să creas
că
exponenŃial. În acest context, ameninŃările venite din spaŃiul cibernetic sunt î
n
continuă creştere, reprezentând un pericol potenŃial aflat la marginea dintre po
sibil şi
realizabil.
InfracŃiunile informatice şi reŃeaua Internet constituie o atracŃie pentru
grupările crimei organizate. Starea de anonimat oferită de reŃelele mondiale cor
elată
cu imposibilitatea de a controla fluxul de informaŃii reprezintă doar câteva ava
ntaje
pentru grupările crimei organizate, inclusiv cele cu caracter transnaŃional.
Deoarece Societatea Informatizată devine tot mai importantă atât pentru
afaceri cât şi pentru societate în sine, asigurarea securităŃii, atât pentru inf
rastructură,
cât şi pentru informaŃiile care circulă, reprezintă o preocupare permanentă a
organizaŃiilor.
Protejarea reŃelelor de calculatoare este din ce în ce mai mult considerată drep
t
o prioritate pentru politicieni fiind invocate chiar motive de siguranŃă naŃiona
lă, în
special datorită nevoii de protejare a informaŃiilor clasificate, de asigurare a
unei
economii funcŃionale prin promovarea comerŃului electronic.
Într-o perioadă în care criminalitatea informatică nu cruŃă niciunul dintre
statele membre, Comisia Europeană propune definirea unei politici comune pentru
a
combate acest flagel. Această nouă politică va mobiliza organele de aplicare a l
egii,
Inginer, doctorand, Consilier - Ministerul Apărării
1 http://www.internetworldstats.com/stats.htm
239
precum şi sectorul privat, şi va veni în completarea măsurilor luate la nivel
naŃional şi internaŃional. Într-o primă fază, va avea ca obiectiv:
ameliorarea şi facilitarea coordonării şi a cooperării dintre unităŃile de
combatere a criminalităŃii informatice, celelalte autorităŃi competente
şi experŃii Uniunii Europene;
elaborarea unui cadru politic coerent la nivel european;
sensibilizarea publicului în legătură cu costurile şi pericolele
criminalităŃii informatice.
Uniunea Europeană recunoaşte cât de important este pentru siguranŃa
consumatorului să se găsească o soluŃie la problema criminalităŃii informatice.
Pentru
aceasta, statele membre trebuie să coopereze şi să investească atât bani cât şi
experienŃă. SituaŃia este complexă deoarece nivelurile de protecŃie variază încă
destul
de mult de la o Ńară la alta.
AgenŃia Europeană pentru Securitatea ReŃelelor Informatice şi a Datelor
(ENISA) a arătat că Ńările europene mai au încă un drum lung de parcurs până la
stoparea criminalităŃii informatice şi a fraudei. În opinia AgenŃiei Europene, a
ceasta
nu este o sarcină lipsită de importanŃă, având în vedere că sumele fraudate pot
atinge
100 de milioane de euro pe an (2006). Este o bătălie pe care Europa nu-şi poate
permite s-o piardă.
România, prin Legea nr. 64 din 24 martie 2000, a ratificat ConvenŃia
Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, aliniindu-se la cerinŃel
e luptei
comune împotriva infracŃionalităŃii informatice.
Dovedind preocuparea în domeniu a tuturor statelor membre, NATO a aprobat
pe 7 ianuarie 2008 documentul referitor la Politica NATO în domeniul apărării
cibernetice. Documentul stabileşte pricipiile de bază şi oferă recomandări pentr
u
organismele civile şi militare NATO şi pentru Ńările membre în vederea unei abor
dări
comune şi coordonate a apărării cibernetice.
Obiectivul urmărit constă în creşterea capabilităŃii NATO de protecŃie a
sistemelor de comunicaŃii şi informaŃii de importanŃă critică pentru AlianŃă împ
otriva
atacurilor cibernetice.
I. InfracŃionalitatea informatică. ConsideraŃii generale
InfracŃiunile informatice au apărut şi s-au extins odată cu dezvoltarea noilor
economii bazate pe tehnologia informaŃională şi pe transportul de informaŃii onl
ine.
Prin infracŃiune informatică, în sens larg, se înŃelege orice infracŃiune în car
e
un calculator sau o reŃea de calculatoare constituie obiectul unei infracŃiuni,
sau
instrumentul de înfăptuire al acesteia. În termeni juridici, infracŃiunea inform
atică
înseamnă folosirea calculatorului ca obiect prin intermediul căruia se săvârşeşt
e o
infracŃiune, deci o faptă care prezintă un pericol social, săvârşită cu vinovăŃi
e şi
prevăzută de legea penală.
Dintre multele infracŃiuni întâlnite în spaŃiul virtual menŃionăm2: distribuirea
de materiale obscene, probleme contractuale care apar la realizarea de afaceri p
rin
2 Pânzaru Ciprian - Dimensiuni ale infracŃionalităŃii în spaŃiul virtual,
http://www.ris.uvt.ro/Publications/Iunie%202006/Panzaru.pdf
240
Internet, problema realizării reclamelor comerciale, problema pedofiliei,
jocurile de noroc, defăimarea în Internet etc. Multe dintre acestea existau şi î
nainte
de apariŃia Internetului, cum ar fi frauda, furtul, falsul. Ansamblul acestor in
fracŃiuni,
deşi săvârşite cu ajutorul calculatorului, prin amploarea şi implicaŃiile lor su
nt
încadrate în sfera criminalităŃii şi infracŃionalităŃii organizate, în tot mai m
ulte state
de anchetarea lor ocupându-se chiar specialiştii compartimentelor de poliŃie
specializate în combaterea crimei organizate. Aceasta se deosebeşte de criminali
tatea
tradiŃională prin câteva caracteristici aparte. Datorită calculatoarelor există
posibilitatea mereu crescândă de a înmagazina, transfera, utiliza şi manipula da
te de
la mare distanŃă, de a comunica şi transmite rapid şi la o calitate ridicată can
tităŃi
practic nelimitate de date de la un sistem informatic la altul. Astfel, numărul
locurilor
şi al Ńărilor implicate în criminalitatea informatică creşte simŃitor. InfracŃiu
nea
informatică poate fi comisă în parte într-o jurisdicŃie, în parte într-o altă ju
risdicŃie,
iar făptuitorul poate să se găsească oriunde în lume. Obstacole ca distanŃa, con
trolul
de frontieră, necesitatea prezenŃei fizice a autorului infracŃiunii nu mai au ni
mic de a
face cu problema. Viteza cu care este comisă o infracŃiune informatică, volumul
datelor sau a sumelor implicate, distanŃa în raport cu locul comiterii infracŃiu
nii
reprezintă diferenŃe nete în comparaŃie cu criminalitatea tradiŃională.
Este din ce în ce mai evident că, în zilele noastre, grupările teroriste utilize
ază
tot mai mult Internetul pentru a-şi atinge scopurile subversive. Majoritatea din
tre ele
sunt, de altfel, prezente pe Internet pe care îl utilizează, în primul rând în c
alitatea sa
de mijloc de comunicare.
InfracŃiunea informatică poate avea în unele situaŃii şi conotaŃii ideologice sa
u
politice. Acest aspect este extrem de vizibil în cazul momentului 11 septembrie
2001.
Revendicarea acestor atentate a fost făcută prin intermediul Internetului. Membr
ii
celulelor teroriste care au fost implicaŃi în atentat au Ńinut legătura tot prin
intermediul
Internetului. Ulterior, o parte din războiul declanşat ca urmare a acestui eveni
ment s-a
desfăşurat în spaŃiul cibernetic. Desigur, acesta este un exemplu dus la extrem
şi care
depăşeşte prin amploare limitele infracŃionalităŃii informatice. Totuşi, subiect
ul este
de o maximă importanŃă, pentru că după incidentul de la 11 septembrie, s-a văzut
că
există şi posibilitatea unui atac terorist mondial, acesta putându-se declanşa p
rin
Internet.
Atacurile din 11 septembrie au condus la discuŃii referitoare la probleme de
securitate internă şi crearea unei noi agenŃii federale, Departamentul SiguranŃe
i
NaŃionale. Actul PATRIOT din 2001 a fost aprobat imediat după atacuri, acordând
agenŃiilor de securitate puteri nelimitate de percheziŃionare şi supraveghere as
upra
cetăŃenilor americani. A fost infiinŃat Information Awareness Office (IAO). IAO
a
iniŃiat un program numit “Total Information Awareness” transformat în mai 2003 î
n
“Terrorist Information Awareness” (TIA), având drept scop dezvoltarea tehnologie
i
care îi va permite să adune cantităŃi masive de informaŃie despre fiecare cetăŃe
an din
Statele Unite şi să alcătuiască tipare de comportament prin care să prevadă acti
vităŃile
teroriste. InformaŃiile adunate de IAO includ activităŃile de pe Internet, cumpă
răturile
efectuate prin intermediul cardurilor de credit, cumpărarea biletelor de avion,
închirieri de maşini, istorii medicale, permise auto, cheltuieli, diferenŃe de t
axe şi
orice alte informaŃii disponibile. Criticii IAO sunt de părere că activitatea ac
esteia
241
încalcă libertăŃile civile şi dreptul la confidenŃialitate. Trebuie remarcat fap
tul
că, în ciuda acestor intruzionări nedemocratice în intimitatea oamenilor, marea
parte a
populaŃiei Statelor Unite a fost de acord ca agenŃiile guvernamentale să le cont
roleze
corespondenŃa, să îi filmeze sau să li se intercepteze convorbirile telefonice.
În anul
2008, referindu-se la Strategia NaŃională de Securizare a SpaŃiului Cibernetic,
preşedintele SUA George W. Bush a afirmat că: “Felul în care se derulează
afacerile, cum funcŃionează guvernul şi este condusă apărarea naŃională s-au
schimbat. Aceste activităŃi se bazează acum pe interdependenŃa reŃelelor de
calculatoare bazate pe tehnologia informaŃiei care împreună formează spaŃiul
cibernetic. Strategia NaŃională de Securizare a SpaŃiului Cibernetic oferă cadru
l
pentru protejarea acestei infrastructuri, care este esenŃială pentru economia no
astră,
securitatea şi modul nostru de viaŃă...... Securizarea spaŃiului virtual este o
provocare
strategică, extrem de dificilă, care necesită un efort coordonat şi concentrat d
in
partea întregii noastre societăŃi: guvernul federal, administraŃiile de stat loc
ale,
sectorul privat şi poporul american.”
În România, criminalitatea informatică se produce mai ales sub forma
intruziunii ilegale în computerele instituŃiilor, persoanelor juridice şi fizice
prin
diferite moduri de operare cum ar fi asocierea infractorilor, formarea de grupur
i
organizate, folosirea oportunităŃilor oferite de Internet, precum şi a aplicaŃii
lor în
continuă extindere, aflate pe Internet pentru servicii de e-commerce, e-banking
şi
altele.
Potrivit unei statistici realizate de DirecŃia Generală de Combatere a
CriminalităŃii Organizate din cadrul PoliŃiei Române, valoarea prejudiciilor cau
zate
de infracŃiuni informatice s-a ridicat anul trecut la 4-5 milioane de euro, dubl
u faŃă de
anul 2006, cea mai mare parte revenind fraudelor cu carduri. În ceea ce priveşte
atacurile de phishing s-a observat o creştere a acestui gen de infracŃiuni, prin
care
site-urile instituŃiilor financiare sunt clonate şi se transmit mesaje electroni
ce
clienŃilor acestora.
Serviciul de combatere a criminalităŃii informatice a înregistrat anul trecut
1.276 de cazuri de infracŃiuni, faŃă de 831 de cazuri în 2006.
Ministerul ComunicaŃiilor şi Tehnologiei InformaŃiei reprezintă organul de
specialitate al administraŃiei publice centrale care sprijină acŃiunea Guvernulu
i de a
preveni, minimiza şi combate acŃiunile negative asupra sistemelor informatice şi
reŃelelor de comunicaŃii electronice.
Asigurarea securităŃii sistemelor informatice a devenit o prioritate la nivel
global atât pentru instituŃiile publice cât şi pentru companii, în condiŃiile în
care
fluxul lor informaŃional este gestionat electronic.
Formarea specialiştilor în managementul securităŃii informaŃiilor şi a
administratorilor de securitate pentru sistemele informatice reprezintă o priori
tate
naŃională, cerută atât de mediile guvernamentale şi de administraŃia centrală şi
locală,
cât şi de mediul privat – companii, bănci. Acestea sunt responsabile de
implementarea unor servicii şi sisteme informatice, dar şi beneficiare ale acest
ora, cu
aplicabilitate în domenii ca: e-guvernare, e-administraŃie, e-banking, e-commerc
e, epayment,
în care rolul comunicaŃiilor şi tehnicii de calcul, precum şi al Internet-ului,
este determinant.
242
II. InfracŃiuni săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice
Cele mai cunoscute infracŃiuni informatice sunt3:
1) Frauda informatică – activele reprezentate sau administrate cu ajutorul
calculatorului (de exemplu fondurile electronice, depozitele, banking-ul electro
nic,
gestiunea stocurilor şi a conturilor, bancomatele) au devenit Ńinta atacurilor
informatice. Utilizarea frauduloasă a cardului de credit sau de debit într-un
distribuitor automat, utilizarea propriului card depăşind prin manipulare limite
le
creditului, ştergerea sau suprimarea de date sau de programe de calculator cauzâ
nd
prin aceasta un prejudiciu economic sau material cu intenŃia de a obŃine un avan
taj
economic nelegitim constituie fraudă informatică.
2) Falsul informatic – este identic cu falsificarea de documente sau de alte
instrumente, numai că de această dată se utilizează un tratament informatic. Pri
n
introducerea, de cele mai multe ori neautorizată de date se ajunge la o situaŃie
ce
corespunde fabricării unui document fals, sau prin alterările ulterioare, coresp
unde
falsificării unui document autentic.
3) Sabotajul informatic – împiedicarea funcŃionării unor sisteme de informaŃii
publice importante, calculatoare sau reŃele strategice (militare, bancare, etc.)
pot avea
nu numai consecinŃe economice grave, dar pot să provoace chiar catastrofe pe pla
n
umanitar. Provocarea oricărui tip de daune materiale unui calculator, realizarea
unor
acte de terorism (distrugere fizică cu bombe, incendii, etc.), utilizarea unor v
iruşi
informatici, folosirea nelegitimă a unui sistem informatic intră în sfera sabota
jului
informatic. Toate aceste acŃiuni sunt comise cu intenŃia de a împiedica funcŃion
area
unui sistem informatic.
4) Accesul neautorizat – datorită progreselor informatice, în ultima vreme tot
mai multe date (economice, administrative, militare etc.) sunt stocate în sistem
e
informatice. În paralel, a crescut şi numărul tentativelor de penetrare a acesto
r sisteme
pentru a avea acces la datele stocate. Cei ce comit astfel de infracŃiuni se num
esc
hackeri. Ei se folosesc personal de informaŃiile obŃinute sau le pun, de cele ma
i multe
ori contra cost, la dispoziŃia celor interesaŃi.
5) Spionajul informatic – terenul cel mai fertil al spionajului informatic este
cel
economic. Este vorba de obŃinerea, prin mijloace ilegale, a unui secret comercia
l sau
industrial în intenŃia de a crea un prejudiciu economic persoanei care deŃine dr
eptul
asupra secretului. Spionaj informatic constituie şi activităŃile de interceptare
de date
în curs de transmitere în cadrul unui sistem sau al unei reŃele informatice.
6) Reproducerea unor programe pentru calculator – poate cel mai răspândit
fenomen al criminalităŃii informatice îl constituie pirateria software. Statisti
cile arată
că, la nivel global, pentru fiecare copie legală există cel puŃin o alta ilegală
. În unele
Ńări există însă până la 99 de copii ilegale pentru fiecare copie autorizată.
În România, în Legea nr. 161/2003 sunt definite trei categorii de infracŃiuni
informatice, astfel:
1. InfracŃiuni contra confidenŃialităŃii şi integrităŃii datelor şi sistemelor
informatice:
3 Vasiu Ioana – Criminalitatea Informatică, Editura Nemira 1998.
243
-infracŃiunea de acces ilegal la un sistem informatic;
-infracŃiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice;
-infracŃiunea de alterare a integrităŃii datelor informatice;
-infracŃiunea de perturbare a funcŃionării sistemelor informatice;
-infracŃiunea de a realiza operaŃiuni ilegale cu dispozitive sau programe
informatice.
2. InfracŃiuni informatice:
-infracŃiunea de fals informatic;
-infracŃiunea de fraudă informatică.
3. Pornografia infantilă prin intermediul sistemelor informatice.
ConŃinutul noŃiunii de faptă penală de natură informatică este deosebit de
variat, fiind abordat din diferite perspective în cadrul lucrărilor de specialit
ate. Astfel,
în raportul Comitetului European pentru probleme criminale, infracŃiunile inform
atice
sunt sistematizate în următoarele categorii:
-infracŃiunea de fraudă informatică;
-infracŃiunea de fals în informatică;
-infracŃiunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice;
-infracŃiunea de sabotaj informatic;
-infracŃiunea de acces neautorizat la un calculator;
-infracŃiunea de interceptare neautorizată;
-infracŃiunea de reproducere neautorizată a unui program informatic
protejat de lege;
-infracŃiunea de reproducere neautorizată a unei topografii;
- infracŃiunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice;
-infracŃiunea de spionaj informatic;
-infracŃiunea de utilizare neautorizată a unui calculator;
- infracŃiunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat
de lege.
ExperŃii în domeniul securităŃii informaŃionale au constatat că există unele
grupuri sau chiar state care au interesul, şi uneori încearcă să scoată din func
Ńiune sau
să manipuleze reŃelele de comunicaŃii de date şi telecomunicaŃii, precum şi sist
emele
de radiolocaŃie şi de armament, utilizând un spectru larg de mijloace inteligent
e,
declanşând în adevăratul sens al cuvântului, un război prin Internet. Arme precu
m
viruşii sau troienii sunt mijloace ce stau la dispoziŃia oricui, inclusiv a grup
ărilor
teroriste sau statelor sărace.
După tipologia tehnică infracŃiunile informatice se pot clasifica astfel4:
1. Furt de timp-calculator (computer-time steal) care constă într-o sustragere
frauduloasă de folosinŃă, în însuşirea injustă a unei activităŃi de prelucrare a
unor
date.
Marea majoritate a calculatoarelor nu lucrează la capacitatea maximă, astfel
încât un delicvent poate face să funcŃioneze un sistem în profitul său. Furtul d
e timp-
4 Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exe
rcitarea
demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri şi prevenirea
corupŃiei, publicată în
Monitorul Oficial nr. 279, din 21 aprilie 2003.
244
calculator se poate manifesta sub diverse forme: cazul programatorilor
angajaŃi în cadrul unei firme care testează pe calculatoarele acesteia programe
realizate de ei în scopuri comerciale, cazul funcŃionarilor care folosesc calcul
atorul
firmei pentru soluŃionarea unor probleme personale sau ale unor terŃe persoane,
rularea de programe sau a altor servicii în detrimentul serviciului pentru care
este
Ńinut să funcŃioneze calculatorul, utilizarea calculatoarelor firmei pentru jocu
ri etc.
2. Diverse manipulări reprezentate de intrări-ieşiri în fişierele de date, prin
modificarea suporturilor de informaŃie pentru a introduce astfel facturi fictive
pentru
creditare, stingerea de debite, crearea unor noi conturi etc. Aceste manipulări
pot fi
făcute prin introducerea datelor false direct de la tastatură, prin intermediul
unor
programe introduse în sistem sau prin modificarea programelor existente. Un alt
gen
de manipulare poate fi făcută prin modificarea caracteristicilor (setărilor,
parametrilor) unui sistem, aşa încât acesta să nu poată fi utilizat la parametri
i normali,
sau să dea erori de funcŃionare, caz care intră în altă categorie - sabotajul.
3. Sabotajul reprezintă infracŃiunea prin care se pot altera datele sau distruge
materialul, atât soft (programe, baze de date), cât şi hard (echipament), pentru
a
produce pagube sau pentru a acoperi fraude comise anterior.
4. Divulgarea-însuşirea de date protejate prin secret: furt de programe, vânzare
de fişiere, vânzare de date obŃinute din fişierele secrete la care au acces făpt
aşii.
Tipologia infracŃiunilor săvârşite cu ajutorul sistemelor informatice,
considerăm că este absolut necesar să fie cunoscută de către toŃi utilizatorii,
atât
pentru propria protecŃie cât şi pentru lupta comună împotriva celor care le săvâ
rşesc
în dauna colectivităŃii.
III. Internetul şi criminalitatea informatică
Cele mai multe calculatoare sunt folosite astăzi interconectate, în reŃele local
e
şi de arie largă, ceea ce conferă informaticii un rol determinant în asigurarea
legăturilor ştiinŃifice, de afaceri, bancare sau de natură umană între persoane
şi
instituŃii. Economia, politica, practic întreaga societate se bazează astăzi din
ce în ce
mai mult pe Internet. Guvernele, firmele din sectorul privat şi public, organism
ele
financiare naŃionale şi internaŃionale, cultura, cercetarea ştiinŃifică benefici
ază de
forme eficiente de conducere, informare şi comunicare prin intermediul Internetu
lui.
„ReŃea a reŃelelor” aşa cum a fost denumit, Internetul este o reŃea virtuală
formată dintr-un număr în continuă creştere de reŃele locale (Local Area Network
-
LAN) – publice şi private, reŃele pe arii extinse (Wide Area Network – WAN), reŃ
ele
regionale şi naŃionale interconectate.
Internetul pune la dispoziŃia utilizatorilor câteva categorii majore de servicii
:
World Wide Web-ul (o „piaŃă electronică” pentru bunuri, servicii şi aplicaŃii);
Electronic mail-ul (e-mail sau poşta electronică care dă posibilitatea celor car
e au
acces la Internet să comunice şi să transmită mesaje cu cost redus altor utiliza
tori ai
reŃelei); Usenet Newsgroups-ul (grupuri de ştiri); Internet Relay Chat (IRC – di
scuŃii
direct pe Internet) este format din mii de camere de discuŃii în care utilizator
ii stau de
vorbă în timp real.
Toate aceste servicii oferite de Internet se bucură de o atenŃie din ce în ce ma
i
mare din partea criminalilor. Mai mult, Internetul se dovedeşte a fi un teren fe
rtil
245
pentru manifestarea unor infracŃiuni, unele dintre ele intrând chiar în sfera
criminalităŃii organizate.
Cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în prealabil un program
adecvat) şi al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice
individ
se poate afla la un „click” de crimă.
World Wide Web-ul este preferat pentru escrocheriile prin site-uri de Web.
Infractorii înfiinŃează un site, adună bani sau informaŃii de identificare, după
care
“şterg” site-ul. Sau, infractorii înfiinŃează site-uri pentru a colecta numere d
e cărŃi de
credit şi alte informaŃii personale de la clienŃi care sunt încredinŃaŃi că achi
ziŃionează
un bun sau un serviciu. În realitate, nu primesc niciodată produsul sau serviciu
l
comandat. Infractorul însă, va vinde informaŃiile altor infractori sau le va uti
liza
pentru propriile scopuri ilegale.
Electronic mail-ul este utilizat de infractori pentru a-şi promova activitatea p
rin
trimiterea de mesaje către mii de adresanŃi care nu le-au cerut. Spam-ul este un
e-mail
nesolicitat, trimis în mod abuziv unui număr mare de destinatari. Aceste e-mail-
uri
pot conŃine orice, de la informaŃii inutile, anunŃuri comerciale până la mesaje
ofensatoare. Spam-ul este un fenomen care provoacă anual pagube importante şi de
aceea trebuie combătut. Un studiu efectuat de CISCO arată că, în 2007, numărul
mesajelor spam s-a dublat faŃă de 2006 ajungând la 120 miliarde zilnic. Utilizat
orii la
nivelul companiilor primesc zilnic între 100 şi 1000 de mesaje de spam, însemnân
d
circa 20 mesaje spam pe zi pentru fiecare individ de pe pământ. Utilizatorul pet
rece
zilnic aproximativ 5-10 minute pentru a verifica şi şterge mesajele spam. Cele m
ai
costisitoare însă sunt pierderile de date, de multe ori cauzând daune iremediabi
le
pentru companii.
La rândul lor, Usenet Newsgroups-urile sunt utilizate pentru a distribui imagini
pornografice cu copii sau pentru a pune copiii la dispoziŃia amatorilor de relaŃ
ii
sexuale cu aceştia. HoŃii folosesc Usenet Newsgroups-urile pentru a face reclamă
bunurilor furate, iar escrocii pentru a promova jocuri care asigură câştiguri
“garantate” sau diverse escrocherii.
Internet Relay Chat-ul s-a dovedit a fi, de asemenea, un teren fertil pentru
activităŃile infracŃionale. Astfel, pedofilii folosesc chat-room-urile pentru a-
şi povesti
aventurile sexuale, pentru a căuta noi victime în rândul copiilor şi al adolesce
nŃilor,
pe care, prin discuŃii îndelungate, caută să-i ademenească la o întâlnire în lum
ea reală
spre a avea relaŃii sexuale cu ei.
Conform FBI, circa 90% dintre investigaŃiile curente sunt legate, într-un fel sa
u
altul de Internet, care a devenit un mijloc major de comunicare pentru scopuri i
legale.
Internetul a creat noi posibilităŃi de comitere a crimelor şi un mediu care ofer
ă
anonimat. El are deja o istorie semnificativă de fraudă şi spionaj. Aceste probl
eme
sunt tratate foarte serios în Ńările high-tech. SUA, Marea Britanie, FranŃa, Ger
mania,
China etc. pun problema existenŃei Dreptului Internet şi fireşte adoptarea urgen
tă de
către comunitatea internaŃională a unei Legi a CyberspaŃiului.
Securizarea spaŃiului cibernetic şi contracararea infracŃionalităŃii informatice
este un deziderat strategic dificil dar extrem de important de atins care presup
une o
coordonare majoră între instituŃii de stat, firme private, organisme internaŃion
ale
pentru că pierderea de sub control a fenomenului criminalităŃii şi infracŃionali
tăŃii
246
informatice poate afecta în mod grav siguranŃa şi securitatea naŃională a
oricărui stat de pe glob. Atât la nivel naŃional cât şi european există o nevoie
urgentă
de luare a unor măsuri împotriva oricăror forme de criminalitate cibernetică, ca
re
reprezintă ameninŃări semnificative pentru infrastructurile de importanŃă majoră
,
pentru societate, întreprinderi şi cetăŃeni.
247
TRANSFORMĂRI ALE SECURITĂŢII ŞI RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE ÎN
CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
Dr. Cornel CUCU
In the last decades, international security experts from world are making effort
s for
designing and developing speciality structures for common stability. With this p
aper I have tried to
analyze some considerations regarding has the purpose of transmitting informatio
n and ideas about
the things that stand at the foundation of performance assessment destined to br
ing success in
private life and also in the organisation development.
In the aim of an efficient whole covering ranges of problematic that a firm has
to cope with,
the formation of such a teams must be done as soon as possible in order to obtai
n the competitive
advantages under the conditions of a harsh competition and the markets globaliza
tion. It is
necessary that a specialist in international security should take part from this
team, as the manager
of integrating complex activities, whose optimization will increase the chances
for competitiveness
of the firm.
Transformările din ultimul deceniu la nivel geopolitic şi geostrategic
evidenŃiază clar lupta pentru controlul resurselor primare la nivel mondial şi o
evoluŃie necontrolată a efectelor globalizării. În prezent, statele lumii trec p
rintr-o
perioadă de transformări, de redefinire a conceptelor, a principiilor şi a mijlo
acelor de
acŃiune în promovarea stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale, incluzând şi o
reevaluare a riscurilor şi provocărilor în plan global.
Globalizarea este un proces complex şi dinamic cu conexiuni în dezvoltarea
societăŃii umane, care destramă relaŃiile politice, economice, sociale şi chiar
de
securitate bazate pe autoritatea ierarhiilor publice şi înlocuirea lor cu struct
uri
dezvoltate pe orizontală, flexibile şi uşor de condus într-o reŃea supranaŃional
ă.
Globalizarea are un efect de integrare mai întâi la nivel local a intereselor ac
torilor
prin stabilirea obiectivelor politice, economice, sociale şi chiar de securitate
, apoi o
extindere la nivel regional şi ca în final atingându-se nivelul integrării globa
le.
Securitatea internaŃională şi securitatea naŃională sunt noŃiuni complexe şi
controversate. Specialiştii în domeniul securităŃii şi relaŃiilor internaŃionale
, dar şi cei
din spectrul securităŃii naŃionale se bazează inconştient pe filtre conceptuale
ce
proiectează imagini contrastante. În sprijinul acestor activităŃi vin acordurile
şi
structurile organizaŃionale necesare facilitării proceselor de schimb de informa
Ńii,
consultare şi decizionale, precum şi aspectele administrative şi bugetare specif
ice
acestor domenii diverse. Astfel, statele încheie diverse alianŃe, unele la veder
e, altele
secrete. AlianŃele funcŃionează în baza principiului conform căruia securitatea
fiecărui membru depinde de securitatea tuturor celorlalŃi. Dacă securitatea oric
ăruia
dintre ei este ameninŃată, toŃi sunt afectaŃi. Prin semnarea unor tratate, proto
coale
LicenŃiat în ştiinŃe militare la Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I”,
absolvent al
Cursului Postuniversitar de RelaŃii InternaŃionale la Academia de PoliŃie „Alexa
ndru Ioan
Cuza”
248
fiecare stat membru se angajează în faŃă celorlalŃi să respecte acest principiu,
împărŃind atât riscurile şi responsabilităŃile, cât şi avantajele apărării comun
e.
Majoritatea oamenilor înŃeleg prin problemă de securitate faptul că o terŃă
persoană, organizaŃie sau stat ameninŃă viaŃa, integritatea fizică sau mijloacel
e de
subzistenŃă ale altcuiva. Din punct de vedere psiho-sociologic, putem considera
securitatea un domeniu autonom, atât al comportamentului uman, cât şi al societă
Ńii
în ansamblu. Psihologii agreează faptul că securitatea reprezintă o „stare psihi
că de
siguranŃă fondată pe convingerea că nu există motive de teamă”1 , iar sociologii
evidenŃiază latura socială a securităŃii printr-un „sistem de legi, instituŃii ş
i activităŃi
destinate asistării persoanelor afectate de anumite riscuri la care este expusă,
în
principiu, întreaga populaŃie şi prin care se alocă resurse în aceste scopuri cu
titlu de
drepturi prevăzute de lege şi nu ca ajutor filantropic”2.
Într-o lume antrenată de la începuturi şi până în zilele noastre, în căutarea
frenetică a celor mai uşoare căi de atingere a scopurilor egoiste şi a succesulu
i
personal ori de grup pe seama celorlalŃi, standardele personale, valorile cultur
ale
naŃionale sunt fărâmiŃate, lucru ce se răsfrânge dureros în lipsa de credibilita
te a
indivizilor din organizaŃii, fie ei lideri ori simpli cetăŃeni exprimându-şi apa
rtenenŃa
sau simpatia de grup. Chiar şi în aceste condiŃii, poate cu atât mai mult, cea m
ai
importantă componentă a ştiinŃei managementului securităŃii este etica în conduc
ere,
pentru că oferă reperele integrităŃii unui lider, adică măsura în care acesta es
te un om
complet şi întreg, indiferent unde se găseşte sau în compania cui se află.
Securitatea internaŃională reprezintă un mod de organizare a relaŃiilor
internaŃionale, caracterizat de faptul că statele lumii sunt protejate de agresi
uni, acte
de forŃă ori ameninŃări de folosirea forŃei, garantarea independenŃei şi suveran
ităŃii
naŃionale sau a integrităŃii teritoriale. Securitatea este un parametru de proce
s şi nu de
stare.
Deşi mediul de securitate internaŃional se menŃine extrem de fluid, este
evident că lumea evoluează spre cooperare, ale cărei elemente definitorii sunt
integrarea politică şi economică şi extinderea comunităŃii statelor care împărtă
şesc şi
promovează aceleaşi valorile democratice. Este axiomatic că în prezent, interese
le şi
obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare, pri
n forme de
acŃiune conjugată ale statelor care se raportează la aceleaşi interese şi valori
.
Fenomenul globalizării, manifestat prin sporirea gradului de integrare şi
interdependenŃă la nivel regional şi global, dar şi prin multiplicarea riscurilo
r şi
ameninŃărilor (în mod deosebit cele asimetrice), determină redefinirea strategii
lor de
apărare a statelor în sensul valorificării conceptului de securitate colectivă ş
i, în
consecinŃă, o reconsiderare a sistemelor de alianŃe după declanşarea războiului
global
împotriva terorismului ori a luptei pentru controlul resurselor naturale în cont
extul
actualei crize economice mondiale, probabil ce o va depăşi pe cea anilor ’30 din
secolul XX.
1 ŞCHIOPU, Ursula, coord., „DicŃionar de psihologie”, Editura Babel, Bucureşti,
1997, p. 628.
2 ZAMFIR, Cătălin, VLĂSCEANU, Lazăr, coord. „DicŃionar de sociologie”, Editura B
abel,
Bucureşti, 1993, p. 536.
249
Pentru cea mai mare parte a secolului XX, securitatea a făcut referire la
relaŃiile militare de securitate. Pe parcursul evoluŃiei societăŃii, analişti di
n domeniile
politic, diplomatic, economic, social au abordat conceptul vizând ameninŃările ş
i
riscurile la adresa securităŃii şi relaŃiilor internaŃionale. În esenŃă, aceasta
presupune
participarea solidară la eforturile de creare şi dezvoltare a unui mediu regiona
l şi
internaŃional favorabil garantării securităŃii regionale şi globale, în principa
l prin
participarea la operaŃiuni comune, prin crearea unui sistem general de securitat
e
internaŃională, la nivel european, prin dezvoltarea cooperării regionale şi la n
ivel
global, prin promovarea de proiecte de largă anvergură.
Practic, starea de securitate a unui stat sau regiuni dobândeşte concreteŃe prin
punerea în practică a măsurilor şi acŃiunilor politice, diplomatice, economice,
culturale, ecologice, umanitare şi - nu în ultimul rând - militare, întreprinse
de către
instituŃiile abilitate, pe timp de pace şi continuate în eventualitatea apariŃie
i crizelor
sau a unui conflict armat. Ea se întemeiază pe respectarea prevederilor tratelor
internaŃionale şi a legislaŃiei în vigoare, a normelor general-admise de dreptul
internaŃional, precum şi a prevederile convenŃiilor la care un stat sau grup de
state
este parte.
ConcepŃia şi conŃinutul securităŃii naŃionale a unui stat se regăsesc în Strateg
ia
de securitate naŃională care defineşte interesele naŃionale de securitate, preci
zează
obiectivele ce conduc la protejarea şi afirmarea acestor interese, evaluează med
iul
internaŃional de securitate, identifică factorii de risc din mediul intern şi in
ternaŃional,
trasând în acelaşi timp direcŃiile de acŃiune şi stabilind principalele mijloace
pentru
asigurarea securităŃii naŃionale a respectivului stat.
Astăzi, mai mult oricând, securitatea internaŃională şi naŃională este percepută
ca un proces dinamic cu geometrie variabilă, care necesită o raportare permanent
ă la
diferitele tipuri de ameninŃări din mediul extern şi intern: terorismul, prolife
rarea
armelor de distrugere în masă, crima organizată, migraŃia ilegală, insecuritatea
frontierelor, entităŃile statale sau substatale neconsolidate sau cu deficit dem
ocratic,
conflictele etnice şi religioase, şi nu numai. Majoritatea acestora au un grad r
idicat de
impredictibilitate şi se caracterizează prin faptul că acŃionează separat sau în
conexiune şi, în funcŃie de particularităŃile diferitelor zone, tind să se „plie
ze” pe
anumite vulnerabilităŃi sau imposibilităŃi de acŃiune locale, crescând gradul de
risc la
adresa securităŃii.
În consecinŃă, orice demers internaŃional şi naŃional de proiectare/reproiectare
a unei strategii de securitate va trebui să Ńină cont de complexitatea şi fluidi
tatea
mediului actual internaŃional de securitate.
Lumea în general traversează un proces de „actualizare” a strategiilor în
domeniu, raportându-se la caracteristicile de bază ale sistemului de securitate,
respectiv: globalizarea ameninŃărilor neconvenŃionale (terorism, proliferare, cr
imă
organizată). În prezent, principalele ameninŃări la adresa valorilor democraŃiei
nu mai
sunt legate de un posibil atac convenŃional. Există multe Ńări nedemocratice car
e au
acces la arme de distrugere în masă şi care sunt interesate să le folosească pen
tru
atingerea unor obiective politice. ReŃelele teroriste şi conflictele regionale p
ot folosi
traficul de fiinŃe umane, de arme şi droguri drept mijloace de finanŃare. În ace
st
250
context, cooperarea internaŃională şi regională devine cheia în combaterea
acestor noi ameninŃări.
Lipsa oricărei cooperări în domeniul securităŃii poate constitui un serios
obstacol în depăşirea neînŃelegerilor şi divizării regionale. Pe acest fond, înt
regul
sistem multilateral de securitate creat la sfârşitul celui de al doilea Război M
ondial, se
află în plin proces de reconsiderare. La nivel mondial, ONU trebuie să se adapte
ze
noilor realităŃi pentru a fi un organism puternic, credibil şi eficient.
După sfârşitul celei de-a doua conflagraŃii mondiale, OrganizaŃia NaŃiunilor
Unite a preluat funcŃia asigurării securităŃii colective de la fosta Ligă a NaŃi
unilor.
Charta NaŃiunilor Unite permite intervenŃia statelor membre în scopul menŃinerii
şi
restaurării păcii şi securităŃii. Ulterior, au apărut şi alte organizaŃii de apă
rare
colectivă: NATO, Tratatul de la Varşovia, UEO (Uniunea Europei Occidentale),
SEATO (OrganizaŃia Tratatului Asiei de Sud-Est), CENTO (OrganizaŃia Tratatului
Central), CSCE (ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa), devenită,
ulterior, OSCE (OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa).
Un alt termen vehiculat în lucrările de specialitate este acela de securitate
globală, care defineşte un sistem strategic polarizat în jurul unui nucleu de st
ate
liberal-democratice unite printr-o reŃea de alianŃe şi instituŃii care împărtăşe
sc aceleaşi
valori democratice, cooperare, transparenŃă economică, politică şi de apărare. P
rin
definiŃia sa, Securitatea Globală priveşte atât în interiorul, cât şi în exterio
rul
sistemului şi încorporează, pe lângă securitatea colectivă şi apărarea colectivă
,
securitatea individului şi promovarea şi protecŃia activă a stabilităŃii din spa
Ńiile
adiacente SecurităŃii Cooperante.
Unele organizaŃii internaŃionale sunt, de asemenea, în plin proces de
transformare. Un exemplu concret îl reprezintă NATO, care este organizaŃia
internaŃională cea mai activă în momentul de faŃă. Pentru realizarea acestui com
plex
proces s-a constituit în structura militară NATO, Comandamentul Aliat pentru
Transformare-ACT, cu cartierul general la Norfolk, SUA şi aceasta în condiŃiile
în
care AlianŃa îşi îndeplineşte misiunea fundamentală - apărarea colectivă - acŃio
nând
dincolo de arealul tradiŃional, prin proiectarea securităŃii potrivit conceptulu
i „out of
area”. Fie că este vorba de spaŃiul neintegrat al Europei de Sud-Est, arealul ex
tins al
Mării Negre, inclusiv Caucaz, Asia Centrală, Africa de Nord sau Orientul Mijloci
u,
„caracterul indivizibil al securităŃii” impune un exerciŃiu comun pentru gestion
area
eficientă a principalilor vectori de ameninŃare la adresa stabilităŃii euroatlan
tice. În
prezent, acest exerciŃiu este echivalentul consensului aliat de „proiectare a
stabilităŃii”, acesta fiind unul dintre motivele pentru care NATO, inclusiv Româ
nia,
este implicată, în Afganistan (misiune NATO, deci comanda asigurată de AlianŃă)
sau
Irak (unde participă multe Ńări din NATO, în cadrul coaliŃiei multinaŃionale).
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU), OrganizaŃia pentru Securitate şi
Cooperare Europeană (OSCE), Uniunea Europeană (UE) au adus contribuŃii
deosebite la securitatea şi stabilitatea euroatlantică. Consiliul de Securitate
al ONU
are în continuare o răspundere recunoscută şi invocată în menŃinerea păcii şi
securităŃii internaŃionale, urmând ca şi în anii următori să deŃină un rol impor
tant în
edificarea securităŃii şi stabilităŃii mondiale.
251
Vom continua investigarea noilor evoluŃii ale mediului de securitate
internaŃional şi implicaŃiile acestora asupra misiunilor NATO şi UE, pentru a
identifica consecinŃele lor privind securitatea naŃională a României, acesta con
stituind
argumentul esenŃial al necesităŃii unui management integrat al securităŃii naŃio
nale a
Ńării noastre, pe care să-l practice conducerea politico-militară.
Tot mai mult, studiile recente au în vedere tranziŃia de la securitatea naŃional
ă
şi cea internaŃională la securitatea globală în care indivizii şi comunităŃile s
e
confruntă cu primejdii nu cu duşmani. Securizarea spaŃiului „oecumenic” nu găseş
te,
însă, soluŃii în gândirea tradiŃionalistă care se bazează pe renaşteri religioas
e şi nici în
entuziasmul globalist care ignoră provocările create de deschiderea pieŃelor.
Într-o lume din ce în ce mai interdependentă, s-a văzut că orice şoc serios se
repercutează dintr-o Ńară în alta, iar acesta se poate şi amplifica pe parcurs,
extinzându-se, printr-o contagiune psihologică, de la o zonă restrânsă la întrea
ga
planetă. Pe măsură ce spaŃiile naŃionale devin arii de continuitate ale sistemul
ui
mondial, din acest punct de vedere guvernele reprezentând nu entităŃi separate c
i
partea din întreg, consecinŃele riscurilor locale se transmit rapid de la o Ńară
la alta.
Iată de ce, astăzi, mai mult ca oricând, statelor li se solicită transparenŃă, p
rudenŃă şi
rigurozitate, consolidarea respectării drepturilor omului, a democraŃiei şi prom
ovarea
tuturor aspectelor societăŃii civile, consolidarea încrederii în domeniul milita
r şi
promovarea securităŃii prin cooperare.
Autoritatea redusă a statelor în ceea ce priveşte capacitatea lor de intervenŃie
pentru a limita expansiunea necontrolată a fenomenelor economice de tip global
poate conduce la manifestarea unor noi tipuri de primejdii care se deosebesc de
conflictele sau războaiele cunoscute. Astfel de situaŃii, care constituie produs
ul
secundar al mondializării economiei şi al gestionării afacerilor multinaŃionale
individuale, asupra cărora nu se poate exercita un control global, sunt caracter
izate
prin procese economico-financiare cu inerente fluctuaŃii şi cicluri, ce pot fi s
urse de
instabilitate pe plan local dar cu repercusiuni mai ample.
Pe termen lung, managementul afacerilor globale va trebui conceput în
conformitate cu potenŃialele conflicte ce se pot naşte între spaŃiul dominant şi
cel
periferic unde stările de anarhie se pot acutiza în confruntarea pe piaŃă a ofer
telor şi a
îndreptăŃirilor cetăŃenilor de a opta pentru ele. Deci, cantitatea tot mai mare
a
bunurilor şi serviciilor pe care munca este în stare să le producă nu reprezintă
o
soluŃie miraculoasă pentru pacea socială.
În acest context, la o examinare atentă observăm că, economia modernă a
integrării globale încurajând corporaŃiile, produsele şi serviciile internaŃiona
le
readuce în centrul interesului afecŃiunea umană pentru viaŃa personală începând
cu
familia, dar şi pentru viaŃa oraşelor şi regiunilor interne, explicând, prin ace
asta,
exacerbarea fenomenelor legate de semnificaŃia sentimentelor, de pildă privind
fervoarea cu care echipa sportivă favorită este susŃinută în confruntările acest
eia.
Globalizarea – eliminarea barierelor din calea liberului schimb şi integrarea
economiilor naŃionale, privatizarea monopolurilor de stat şi transparenŃa – acce
sul
neîngrădit la informaŃie, necesare în a furniza potenŃialul pentru dezvoltarea Ń
ărilor
sărace, nu elimină imperfecŃiunile economiei de piaŃă.
252
În ultimii ani au proliferat asociaŃii şi mişcări transfrontaliere care
cuprind corporaŃii economice, mişcări sindicale, grupuri etnice, religioase, civ
ice,
culturale şi ecologice, fiecare având milioane de membri şi zeci de mii de ramif
icaŃii,
concurând acŃiunile organismelor interguvernamentale organizate pentru coordonar
ea
eforturilor pe diferite domenii de activitate.
În ciuda controverselor privind rolul organismelor internaŃionale, al
nemulŃumirilor şi efectelor nedorite, exploatarea potenŃialului benefic al globa
lizării
reflectă că, nu există un singur model de economie de piaŃă, unele state fiind
preocupate de combaterea sărăciei, altele de bunăstarea socială şi starea de săn
ătate a
populaŃiei. Peste tot, însă, periodic, piaŃa produce recesiuni şi crize, falimen
te şi
şomaj, iar statul, chiar dacă nu a reuşit întotdeauna să joace un rol esenŃial î
n
diminuarea acestor neajunsuri, a îndeplinit sarcina de asigurare a dreptăŃii soc
iale
furnizând învăŃământul de calitate, infrastructura juridică şi socială.
Totuşi, mulŃi analişti consideră statul mai mult o problemă a economiei de
piaŃă decât o rezolvare a deficienŃelor acesteia, dar imperfecŃiunile pieŃei şi
statului
sunt, în fond, rezultatul aceluiaşi vector, respectiv al informaŃiei permanent
imperfecte pe baza căreia se iau deciziile.
Fiind dependente de evoluŃia cunoaşterii cu privire la conceptul informaŃie -
informare, progresele în domeniul economic sunt strâns legate de schimbările
respective producând noi manifestări în planul transformării cunoştinŃelor despr
e
economia de piaŃă.
Din această cauză, dacă instituŃiile internaŃionale se concentrează pe probleme
vizând stabilitatea şi securitatea economiei mondiale, asupra conflictelor şi
dificultăŃilor locale sau acŃiunilor care aduc beneficii mai ales cetăŃenilor un
ei Ńări
trebuie să existe preocupare la nivel naŃional. Cu certitudine, nu ne putem baza
pe
mecanismele economiei de piaŃă pentru produse şi servicii precum apărarea,
securitatea, educaŃia, controlul poluării, nici pe efectele bune ale globalizări
i la nivel
local, cu toate acestea, declinul unui stat din punct de vedere economic sau pol
uarea
mediului acestuia pot afecta pe toată lumea nu doar afacerile din Ńara respectiv
ă sau
din statele vecine, pentru aceasta organismele mondiale trebuie să fie deschise
cooperării, să fie transparente şi să acŃioneze în interesul general.
Aşadar, schimbarea cea mai importantă pentru ca procesul globalizării să se
desfăşoare cu succes vizează asemenea proceduri care să asigure buna informare î
n
luarea deciziilor, transparenŃa nu doar a guvernelor şi a pieŃelor naŃionale, ci
şi a
instituŃiilor internaŃionale care deşi sunt organizaŃii publice nu răspund direc
t în faŃa
opiniei publice, în acest scop fiind necesară explicarea consecinŃelor diferitel
or
politici şi decizii mai ales categoriilor sociale afectate.
Dacă arhitectura organizării internaŃionale este ideală, pe termen lung nici un
interes special nu va obŃine avantaje diferenŃiale în cadrul regulilor comune. S
peranŃa
pentru îmbunătăŃirea condiŃiei sociale particulare trebuie să derive din accepta
rea
colectivă a promovării intereselor private prin reguli organizaŃionale ca parte
a
procesului democratic modern.
Concluzia este că, organizarea socială ideală, fie şi de tipul grupurilor
corporatiste multinaŃionale, în actualul stadiu de dezvoltare a umanităŃii, nu p
oate
elimina asimetria informaŃională, deşi, se poate presupune că există posibilitat
ea
253
maximizării câştigurilor individuale din interdependenŃa socială fără a face
abstracŃie de raŃionalitatea bazată pe capacităŃile diferite şi limitate de info
rmare şi
cunoaştere ale indivizilor şi entităŃilor din care aceştia fac parte.
România, ca orice stat modern racordat la realităŃile vieŃii, receptează din pli
n
presiunile exercitate de schimbările cotidiene. Nevoită să se adapteze noilor
coordonate geostrategice şi geopolitice, România a renunŃat poate mult prea uşor
la
mai multe sectoare de interes strategic sau şi-a diminuat substanŃial potenŃialu
l
acestora.
Determinările externe, dar şi managementul defectuos intern au fost factorii
decisivi în domenii precum apărarea, energia, industria grea şi cea specială,
transporturile, cercetarea, sănătatea, agricultura, turismul, învăŃământul şi cu
ltura,
etc., înregistrându-se regrese vizibile, cu potenŃiale efecte negative asupra vi
itorului
societăŃii româneşti în ansamblu.
Procesul de globalizare impus de statele dezvoltate şi acceptat fără rezerve de
foştii sateliŃi ai Moscovei a permis apariŃia, menŃinerea şi dezvoltarea unor pr
ocese de
tranziŃie de la socialism la capitalism cu un pronunŃat caracter experimental, a
căror
finalitate sunt dificil de previzionat sub multiple aspecte: social, economic, p
olitic sau
strategic la nivel naŃional, european şi mondial.
Istoria va consemna în mod sigur, mai devreme sau mai târziu, că integrarea
euroatlantică a statelor est-europene - ca instrument al procesului de globaliza
re -
constituie evenimentul istoric de maximă importanŃă al ultimului secol, depăşind
în
anvergură şi ca efecte chiar şi marile conflicte militare.
Statele continuă să existe în formele lor iniŃiale, chiar dacă asistăm la o
integrare din ce în ce mai mare a acestora pe diferite planuri. Există o anumită
rezistenŃă ce încearcă să contrabalanseze fenomenul de globalizare şi care deter
mină
numeroase grupuri să încerce să-Ńi afirme cât mai mult identitatea culturală, di
stinctă
de a celorlalŃi. ApartenenŃa la o naŃiune le oferă un sentiment de solidaritate,
de
reprezentare a unei istorii şi tradiŃii glorioase, a unor realizări remarcabile
din care se
naşte sentimentul de mândrie naŃională.
Componenta militară a globalizării nu poate fi tratată în mod abstract fără a o
include în dimensiunea de securitate a globalizării care este cea mai sensibilă,
atât în
relaŃiile cu tendinŃele de globalizare a riscurilor, cât şi cu ideea păstrării a
tribuŃiilor şi
componenŃelor statelor naŃionale.
Puterea militară convenŃională nu şi-a pierdut rolul de a fi un „indice” al
puterii unui stat şi de a constitui un descurajant pentru o gamă largă de agresi
uni, însă
securitatea militară nu mai înseamnă asigurarea inviolabilităŃii teritoriale, ci
protejarea individului împotriva violenŃei militare, a traiului şi condiŃiilor d
e viaŃă ale
acestuia.
Globalizarea militară contemporană ridică probleme serioase privind
semnificaŃia şi practica suveranităŃii şi autonomiei statului. Puterea militară
a jucat un
rol fundamental în evoluŃia şi forma instituŃională a statului-naŃiune. Capacita
tea de
apărare naŃională prin mijloace militare autonome este centrală pentru concepŃia
modernă de stat suveran. În „epoca globalizării”, corelaŃia tradiŃională între
organizarea naŃională a puterii militare, respectiv a apărării naŃionale şi stat
ul-naŃiune
teritorial pare să sufere unele transformări.
254
Aranjamentele multilaterale de apărare şi de securitate complică, dacă
nu chiar compromite luarea deciziilor de către guverne în această privinŃă.
Elaborarea politicilor de apărare şi managementul apărării în statele capitalist
e
avansate nu mai constituie o problemă în principal naŃională. Elaborarea unei po
litici
de apărare naŃională, pornind de la deciziile privind strategia de apărare şi pâ
nă la
cele privind desfăşurarea şi folosirea forŃei militare, este integrată într-o ma
trice a
mecanismelor instituŃionalizate de consultare şi cooperare, bilaterale şi multil
aterale,
atât oficiale, cât şi neoficiale.
ExistenŃa şi creşterea rolului ONU şi a NATO, a altor foruri internaŃionale
(OSCE, ConferinŃa ONU pentru Dezarmare, etc.), au contribuit la o „extindere” a
procesului de elaborare şi administrare a politicii de apărare peste graniŃele n
aŃionale.
Globalizarea a stimulat instituŃionalizarea şi perfecŃionarea unui sistem de sec
uritate
şi de apărare în zona euroatlantică, complementar celor naŃionale. Există puŃine
aspecte ale politicii de securitate naŃională asupra cărora evoluŃiile din viaŃa
internaŃională a ultimelor decenii să nu-şi fi pus amprenta, încât, până şi agen
Ńiile de
informaŃii au pus la punct o formă proprie de dialog.
Doctrina securităŃii naŃionale reprezintă unul dintre principiile esenŃiale şi
definitorii ale noŃiunii moderne de suveranitate. Capacitatea autonomă a statulu
i
modern de a apăra naŃiunea de ameninŃări externe este o componentă primordială ş
i
premisa esenŃială a concepŃiei tradiŃionale de suveranitate. Statele moderne, do
meniul
militar, şi-au dorit totdeauna să fie independente. Era contemporană, marcată de
procesele globalizării a determinat o reconsiderare a ideii şi practicii securit
ăŃii
naŃionale. Pentru multe state, strategia „securităŃii naŃionale” aproape că nu s
e mai
deosebeşte de strategia „securităŃii internaŃionale”, împreună cu alte state, fo
rmând o
„comunitate de securitate”.
În interiorul acestei „comunităŃi de securitate”, strategiile de apărare şi
securitate naŃională sunt formulate în cadrul unor sisteme instituŃionalizate de
alianŃă,
consultarea şi cooperarea fiind mecanismele de bază ale politicii de securitate.
Elaborarea şi urmărirea obiectivelor de securitate naŃională sunt inseparabile d
e
elaborarea şi urmărirea securităŃii colective. Chiar şi statele care a căutat în
decursul
istoriei să atingă un nivel înalt de autonomie a apărării naŃionale (ex. FranŃa)
sau să-şi
menŃină o politica oficială de neutralitate (ex. Suedia), s-au alăturat „comunit
ăŃi de
securitate” extinse.
În contextul acestor realităŃi şi tendinŃe este firesc a ne întreba dacă se
prefigurează sfârşitul forŃelor armate naŃionale? Dacă se prefigurează o deplasa
re
către o specializare funcŃională a rolurilor militare naŃionale sau dacă asistăm
la o
integrare militară internaŃională cu pierderea identităŃii naŃionale .
În general, statul deŃine monopolul asupra folosirii legitime a forŃei şi este
singurul furnizor de securitate, responsabil atât pentru asigurarea securităŃii
interne,
cât şi pentru apărarea împotriva ameninŃărilor externe. Cu toate acestea, în ult
imii ani,
specificul conflictelor şi reacŃia populaŃiei la pierderile omeneşti din rândul
militarilor, a adus în prim plan un nou fenomen cunoscut ca privatizarea funcŃii
lor de
securitate.
Faptul că astăzi, deja se vorbeşte de o „comunitate de interese” este de
aşteptat, că într-un viitor nu prea îndepărtat, să existe şi o „piaŃă de securit
ate” unde
255
competiŃia să presupună „excelenŃa în afacerile militare”, să determine statele
să opteze pentru o specializare funcŃională a rolurilor militare sau, să „reinve
nteze
mercenariatul” întrucât, legislaŃia internaŃională actuală condamnă doar pe cei
care
practică mercenariatul (în sensul că nu le este recunoscut statutul de combatant
) nu şi
statele care folosesc mercenari. Dacă în vremurile din secolul al XVI-lea, războ
iul a
putut constitui o „industrie naŃionalizată” pentru elveŃieni, de ce am refuza să
credem
că acest lucru nu este posibil şi în secolul XXI?
În astfel de circumstanŃe, companiile militare private sunt contractate (dar
acestea lucrează pentru profit), pentru a oferi servicii militare şi pregătire s
au mai
precis, servicii de luptă şi auxiliare. Totuşi, din punct de vedere legal, nu se
încadrează în definiŃia limitativă a forŃelor mercenare pentru că de obicei sunt
alcătuite din personal militar în rezervă. Companiile militare private oferă o g
amă
variată de servicii, de la luptă la suport operaŃional, consiliere şi pregătire,
achiziŃionarea armamentului, adunarea de informaŃii, recuperarea ostaticilor, et
c.
Indiferent de tipul de servicii oferite, caracteristica lor comună este aceea că
operează
la invitaŃia guvernelor, în special în situaŃii conflictuale sau reconstrucŃie p
ostconflictuală.
AdministraŃia americană încredinŃează un număr mare de contracte
civile, chiar şi în Irak, pentru îndeplinirea multor sarcini militare. Un exempl
u de
astfel de companie militară privată este compania MPRI din SUA, companie
profesională de servicii în domeniul contractării pentru apărare, axată pe sprij
in şi
asistenŃă în probleme de apărare, precum expertiză în implementarea cadrului
legislativ, şi dezvoltarea păturii de lideri3. A fost creată în 1987 din foste c
adre
militare superioare şi operează încă sub conducerea personalului militar în reze
rvă.
În principiu, globalizarea, este asociată cu o structură globală, dinamică, în
evoluŃie, de facilitare şi constrângere. Structura este puternic stratificată, d
e vreme ce
globalizarea este profund inegală. Aceasta reflectă atât inegalităŃile existente
şi
generează noi procese de includere şi excludere, noi învingători şi învinşi.
Deschiderea spre nou, viziunea dar şi „antreprenoriatul în afaceri ” se pot cons
titui în
elemente de reuşită pentru cei care înŃeleg că startul mileniului trei pe care l
-am
început a fost dat de trei revoluŃii – revoluŃia informaŃională, revoluŃia globa
lizării şi
revoluŃia în afacerile militare – care se află în relaŃie de înlănŃuire: revoluŃ
ia
informaŃională accentuează globalizarea şi amândouă determină o revoluŃie în
afacerile militare.
EvoluŃia războiului de generaŃia a 4-a şi prevalenŃa probabilă a acŃiunilor
asimetrice în fizionomia de ansamblu a conflictelor viitoare implică o nevoie
crescândă de instruire a trupelor, în sensul formării şi perfecŃionării unor dep
rinderi
combative, cu accent pe tacticile, tehnicile şi procedurile neregulate sau nonli
niare,
potenŃate de capacităŃi şi posibilităŃi de lovire în adâncime, pe întrebuinŃarea
, pe scară
largă, a operaŃiilor informaŃionale şi psihologice, pe dominanta informaŃională
şi, mai
presus de toate, pe superioritatea decizională. Aşadar, evoluŃia artei militare
determină modificări nu numai în sfera acŃiunii militare propriu-zise, ci şi în
formarea
şi instruirea pentru acŃiuni militare complexe a agenŃilor ei.
3 www.mpri.com/
256
Explozia de informaŃii şi cunoştinŃe noi ce apar zi de zi în domeniul
militar precum şi implicaŃiile şi întrepătrunderea tot mai accentuată a acestora
cu
întreaga viaŃă materială, spirituală şi politică a societăŃii impun un studiu ap
rofundat
al profesiei militare atât din perspectivă istorică, tehnologică dar şi sociolog
ică.
În prezent, când omenirea se încadrează ireversibil în societatea
informaŃională, definită ca o societate a cunoaşterii şi, în acelaşi timp, ca o
societate a
organizaŃiilor, organizaŃii ce marchează convergenŃa între două fenomene definit
orii
pentru natura umană - cel al cunoaşterii şi cel al organizării într-o construcŃi
e socială
emblematică pentru ideile de competenŃă colectivă, acŃiune inteligentă şi perfor
manŃă
durabilă - studiul profesiunilor devine o problemă de actualitate nu numai în sp
aŃiul
teoriei organizaŃiilor, ci şi la scara organizaŃiilor concrete; fiecare din ele
îşi
elaborează şi testează continuu reprezentările despre mediul în care acŃionează,
misiunea şi competenŃele proprii, făcându-le intangibile membrilor săi.
Era contemporană, marcată de procesele globalizării a determinat o
reconsiderare a ideii şi practicii securităŃii naŃionale. Pentru multe state, st
rategia
„securităŃii naŃionale” aproape nu se mai deosebeşte de strategia „securităŃii
internaŃionale”, împreună cu alte state formând o „comunitate de securitate”.
ObligaŃiile prevăzute în tratate, angajamentele militare, natura intercorelată a
capacităŃilor, logisticii şi forŃelor militare, internaŃionalizarea producŃiei d
e armament,
transformă procesele de luare a deciziilor de folosire a forŃelor militare. Toat
e acestea
sunt de natură să schimbe şi fizionomia profesiei militare, mai ales, plecând de
la
cererea şi oferta de pe „piaŃa de securitate” internaŃională şi mai puŃin naŃion
ală.
Globalizarea militară reflectă impactul noilor tehnologii în domeniul militar
care, de-a lungul etapelor de dezvoltare au determinat şi determină crearea unui
spaŃiu geostrategic unic dar şi a unui profesionist militar de nivel internaŃion
al.
Fiecare actor statal reacŃionează la globalizare regională şi integrare în funcŃ
ie
de o serie de factori interni: nivelul de dezvoltare economică, cantitatea şi ca
litatea
resurselor materiale, financiare, materiale şi informaŃionale deŃinute, bună sau
slabă
guvernare etc. dar şi în funcŃie de o serie de factori externi: participarea înt
r-o
organizaŃie economică sau politico-militară, relaŃiile cu organizaŃiile regional
e sau
globale depinzând, în acelaşi timp, şi de dinamica mediului de securitate region
al sau
global.
Globalizarea este un fenomen emergent fără de care nu ne putem imagina
viitorul pentru că toate premisele mediului în care trăim, cu mijloacele şi prac
ticile
uzuale („networking-ul”, reŃele şi infrastructuri mega-gigantice de conectare la
orice
şi oricând etc.) duc spre evidentul rezultat: o lume interconectată, în care inf
ormaŃia
înseamnă putere şi cantitatea nu mai este într-atât de mult o calitate ca în sec
olele
trecute.
După cum bine ştim cu toŃii, tendinŃa de a îngloba entităŃi diferite într-un
întreg şi a le standardiza a existat decât s-au „ciocnit” primele civilizaŃii, n
umai că
toate acele acŃiuni nu se numeau aşa.
Globalizarea, ca fenomen multidimensional este o etapă viitoare a procesului
general de dezvoltare politico - economică şi culturală a omenirii. Aceasta într
ucât,
mai întâi de toate, globalizarea este un proces geo-economic şi mai apoi geopoli
tic şi
geo-cultural. Acest proces nu este doar o apropiere, o integrare a economiilor m
ai
257
multor Ńări, ci o schimbare a caracteristicilor calitative ale acestor economii
care se transformă din nişte sisteme închise în elemente constitutive ale unui s
istem
mondial.
Totuşi, globalizarea are un potenŃial enorm de a genera creştere, dar, în acelaş
i
timp, ea provoacă „status quo”, adică slăbeşte reglementarea socială, politică,
economico-financiară naŃională fără a furniza o alternativă satisfăcătoare.
În concluzie, globalizarea este un fenomen complex, omniprezent şi
multidimensional, care afectează toate domeniile de activitate umană şi implicit
toate
statele. Unii autori îl socotesc un fenomen capabil să aducă fericirea şi bunăst
area
pentru toată lumea, în timp ce alŃii îl apreciază ca fiind dăunător umanităŃii,
prin
efectele pe care le generează.
Actorii globalizării sunt prezentaŃi relativ diferit în studiile de specialitate
.
Astfel, în „Guide de formation sur globalisation dans les Amériques” în calitate
de
actori ai globalizării sunt menŃionaŃi următorii4: Guvernele; InstituŃiile econo
mice
internaŃionale şi regionale - în fruntea listei, se vor afla desigur marile orga
nizaŃii
economice internaŃionale, printre care se numără Banca InternaŃională de
ReconstrucŃie (BIRD), Banca Mondială (BM), Fondul Monetar InternaŃional (FMI),
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC- în 1994 a luat locul GAAT). Apoi, sunt
organizaŃiile economice regionale, cum ar fi Comisia pentru America Latină şi
Caraibe a ONU şi Banca Interamericană de Dezvoltare; SocietăŃile transnaŃionale;
OrganizaŃiile şi mişcările sociale sunt un alt actor al globalizării.
Este adevărat că atât integrarea regională, cât şi globalizarea presupun o serie
de costuri sociale, economice şi nu numai, dar respingerea celor două fenomene n
u
este benefică pentru nici un stat. Astăzi, pe arena mondială, acŃionează destul
de
consistent o serie de actori non statali, definiŃi printr-o mare putere economic
ă. Este
vorba de organizaŃiile multinaŃionale, care agreează şi susŃin ideea globalizări
i.
Aceste instituŃii financiare şi economice (multinaŃionale sau transnaŃionale) au
capacitatea financiară şi economică, dar şi influenŃa politică necesară de a pro
mova şi
susŃine cu succes globalizarea.
Ele sunt interesate de obŃinerea unui profit cât mai mare şi fac tot ceea le stă
în
putinŃă în acest sens, iar globalizarea le satisface din acest punct de vedere.
RelaŃiile
de integrare sunt cu atât mai ridicate cu cât economiile sunt mai dezvoltate, cu
cât ele
au structuri de producŃie şi de consum diversificate şi cu cât ele sunt mai apro
piate
geografic.
Am încercat să prezentăm principalele mutaŃii din mediul de securitate
internaŃional şi să situăm România în acest complex şi imprevizibil ansamblu, pe
ntru
a evidenŃia profundele schimbări în conŃinutul managementului evoluŃiilor
contradictorii la nivel planetar, care este atributul principalelor organisme cu
atribuŃii
la scară globală. Ca membră a acestor organisme, Ńara noastră înregistrează acel
eaşi
modificări în toate compartimentele vieŃii sociale, dintre care noi ne-am oprit
asupra
domeniului securităŃii, pe care ne-am străduit să o analizăm în toată complexita
tea ei,
pentru a sugera necesitatea stringentă a unui management modern şi eficient al
acesteia, pentru a putea îndeplini toate misiunile în cadrul NATO şi UE.
4 http://www. ccmm-csn.qc.ca/publications/Dorval_02-12-10.pdf
258
ÎnŃelegerea situaŃiei contemporane trebuie să înceapă cu recunoaşterea
că natura schimbătoare a mediului internaŃional semnalizează o transformare a or
dinii
internaŃionale rezultând din schimbarea structurilor interne ale actorilor cei m
ai
importanŃi din democratizarea politicii, globalizarea economiilor şi comunicarea
în
timp real între actori. Securitatea şi relaŃiile internaŃionale au avut şi vor a
vea la bază
implicarea organizatorică a statului-naŃiune, care în epoca actuală combină un n
ucleu
naŃional şi cultural cu atribute multietnice. Important este ca statele-naŃiune
să se
adapteze la noile circumstanŃe fără a li se submina propria imagine despre ele î
nsele
ca actori internaŃionali, globali şi/sau regionali.
În cadrul complex al mediului internaŃional de securitate, supus unor
schimbări importante în ultimul timp, atenŃia comunităŃii internaŃionale este
îndreptată spre punerea în practică a unei viziuni care să contribuie la o conso
lidare a
păcii şi securităŃii mondiale, ceea ce înseamnă reducerea stărilor conflictuale
de orice
natură şi, implicit, acolo unde este posibil, a cauzelor ce le generează. Aceast
ă
viziune presupune identificarea la scară globală a vulnerabilităŃilor, a posibil
elor
riscuri şi ameninŃări ce ar putea conduce la apariŃia unor surse de instabilitat
e sau
agravarea unora deja existente.
BIBLIOGRAFIE
[1] BAUMAN, Zygmunt, Globalizarea şi efectele ei sociale, Bucureşti, Antet,
2004.
[2] DORVAL, Brunelle, Lorine Guay, Ana Maria D’Urbano, Tania Vachon,
Guide de formation sur globalisation dans les Ameriques, în http://www.ccmmcsn.
qc.ca/publications/Dorval_02-12-10.pdf.CALLAGHAN, Jean, KERNIC, Franz,
Securitatea InternaŃională şi ForŃele Armate, Editura Titronic, Bucureşti, 2003.
[3] GIDDENS, Anthony, Cum globalizarea schimbă modul nostru de viaŃă,
Editura ALL, Bucureşti, 2005.
[4] FRUNZETI, Teodor, Glbalizarea securităŃii, Editura Militară, Bucureşti,
2006;
[5] KOLODZIEJ, A. Edward, Securitatea şi relaŃiile internaŃionale, Editura
Polirom, Bucureşti, 2007.
[6] MALIŢA, Mircea, Zece mii de culturi, o singură civilizaŃie. Spre
geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, Bucureşti, 2001.
[7] MUREŞAN, Mircea, Globalizare, integrare, dezvoltare-pilonii unei lumi
durabile, Impact Strategic nr.1/2006, Bucureşti.
[8] POPA, Vasile, ImplicaŃiile globalizării asupra securităŃii naŃionale,
Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Editura UniversităŃii NaŃ
ionale
de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006.
[9] SOROS, George, Despre globalizare, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
[10] STIGLITZ, Joseph E., Globalizarea, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
259
DREPTUL ŞI ECONOMIA JUSTIŢIEI GLOBALE
Dr. Valentin - Stelian BĂDESCU
International law might be viewed as a fundamantally conservative, embendding th
e rule of
law in its principles about the role of the state and how is made. Its tradition
al concerns for
executive sovereignity and uncompromised autonomy of states might be viewed as a
nalogous in
domestic setting, to an exclusive concern for protecting private property in a s
ociety where some
are fabulously wealthy while others live in misery.
So, is the international legal system complicit in the immiseration of hundreds
of milions?
That system, insofar as it emanates from and rigidifies a particular structure o
f distribution, is part
of the problen, but it also can part of the solution. To the extent that the int
ernational legal system
provides a theoretical framework for ignoring the plight of the poor, i tis part
of the problem To the
extent that the system provides an institutional structure which to effect distr
ibutive justice, i tis part
of the solution. Likewise, to the extent that the system provides an analytical
framework by which to
recognize the plight of the poor and responsability of the wealthy to effect dis
tributive justice, i tis
also part of the solution. Finally, i tis important to note that not every ethic
al obligation, and not
every natural law obligation , must be reflected in positive law. Rather, i tis
necessary to examine
the way in which transposition to positive law affects the value sought to be ac
hieved.
1. ConsideraŃii generale. Dreptul internaŃional ar putea fi considerat o
disciplină fundamental conservatoare impunând un status quo distributiv în inter
esele
sale privind aplicarea normelor şi principiilor sale despre rolul statului şi mo
dul de
elaborare a legilor. Interesele tradiŃionale referitoare la suveranitatea şi ind
ependenŃa
totală a statelor pot fi considerate prin analogie ca cadrul intern echivalent c
u
interesul exclusiv pentru protecŃia proprietăŃii private într-o societate în car
e există
indivizi extrem de bogaŃi şi indivizi care trăiesc în sărăcie. În ce măsură inte
resul
pentru o justiŃie distributivă ar putea afecta sistemul de drept internaŃional.
Chiar
dacă sistemul de drept internaŃional nu reprezintă cauza sărăciei (deşi totul de
pinde de
definiŃia personală a cauzalităŃii) este nevoie de o reformă pentru a eradica să
răcia?
Ce fel de reforme sunt necesare?
Există un interes pentru justiŃia distributivă care intervine în cadrul multor
aserŃiuni privind realizarea sau interpretarea dreptului internaŃional, deşi des
eori nu
are un rol distinct sau chiar legitim. Conform unui punct de vedere împărtăşit d
e
economişti, justiŃia distributivă reprezintă „o constrângere minoră”, un factor
care
trebuie luat în considerare când toate celelalte sunt egale. Desigur, niciodată
lucrurile
nu sunt egale. Mai mult decât atât, Louis Kaplown şi Steven Shavel1 au arătat că
augmentarea de interese pentru corectitudine sau justiŃie în analiza politicilor
sociale
reduce în mod necesar (şi tautologic) prosperitatea cel puŃin cu atât cu cât pre
ferinŃele
individuale includ un sens al corectitudinii sau al justiŃiei. Această perspecti
vă
economică ar putea să nu aibă implicaŃii politice; autorii precitaŃi acceptă jus
tiŃia şi
corectitudinea în mod corect ca aport individual preferenŃial. Analiza s-ar pute
a
Avocat în Baroul Bucureşti
1 Joel P. Trachtman, The law and economics of global justice, AJIL, vol. 96 nr.4
, october 2002, p.
984.
260
extinde luând în calcul sugestia că indivizii, conform propriilor lor idei de
corectitudine şi justiŃie, pot delega misiunea de evaluare a tot ceea ce este co
rect sau
just, judecătorilor, legislatorilor, celor care scriu tratate sau altor reprezen
tanŃi.
Economiştii vor accepta posibilitatea ca astfel de agenŃi să Ńină cont de corect
itudine
şi justiŃie în deliberările lor.
În timp ce abordarea dreptului natural include interese mari pentru concepte
complexe ale justiŃiei naturale, juriştii din întreaga lume nu au făcut practic
prea mult
pentru a formaliza şi într-adevăr pentru a legitima problemele justiŃiei distrib
utive.
Probabil că acest lucru se datorează faptului că vocaŃia dreptului furnizează pu
Ńine
instrumente de rezolvare a problemelor justiŃiei distributive (de fapt avantajul
comparativ al discursului legal constă în justiŃia procedurală). După cum s-a am
intit
mai sus, dreptul (spre deosebire de procesul mai mult politic de elaborare a nor
melor
de drept şi lăsând deoparte pentru moment procesul dreptului comun) este un proc
es
conservator dar nu în sens politic ci în sensul menŃinerii statutului existent.
Astfel,
dreptul transpune puterea politică dintr-un moment anterior, când au fost concep
ute
legile, într-un moment ulterior, când beneficiarii acestor legi ar putea să nu d
orească
refacerea acestora. Mai mult, sfera limitată la anumite cazuri pentru discursul
legal
împreună cu accentul pus pe regulile cutumiare, spre deosebire de tratat, în mul
te
analize legal internaŃionale, deseori nu reuşeşte să întrezărească şi alte posib
ilităŃi
decât un schimb interstiŃial.
De aceea, dreptul încearcă să angajeze perspective ale unor discipline mai puŃin
conservatoare, normative şi chiar imaginative cum ar fi filosofia, politica şi
economia. Aceste discipline pot fi înŃelese adresându-ne de lege ferenda şi efec
tuând
doar parŃial dacă nu deloc lege lata care reprezintă mai mult decât o expresie a
c0onservatorismului. Discursul despre lege ferenda nu este într - adevăr un dome
niu
monopolizat de jurişti şi este necesară o analiză atentă pentru a identifica ava
ntajele
în favoarea lor. Discursul despre lege ferenda conŃine valori şi consecvenŃă: ce
dorim
să realizăm şi care este modalitatea optimă de realizare? Specialiştii în ştiinŃ
e juridice
nu acordă o atenŃie specială valorilor, dar contribuie la aceasta prin înŃeleger
ea
funcŃionării şi efectelor normelor juridice. Filosofii şi sociologii au dreptul
de a face
cunoscute avocaŃilor aspecte în legătură cu lege ferenda.
JustiŃia globală2 include rezultatele unui studiu efectuat de importanŃi filosof
i şi
teoreticieni politici din Europa şi America, juriştii simŃindu-se desconsideraŃi
şi
dezamăgiŃi prin excluderea lor de la un proiect privind justiŃia. Dar, după cum
afirmam în cele ce preced, ştiinŃa dreptului oferă o viziune surprinzător de res
trânsă
privind conŃinutul justiŃiei distributive. Spre deosebire de aceştia din urmă,
economiştii s-ar putea să nu aibă reŃineri în privinŃa excluderii lor, pe de o p
arte
pentru că metodologia lor ignoră în general tipul de probleme distributive/norma
tive
la care se referă „Global Justice”. Oricum, economiştii reprezintă o parte
indispensabilă a acestui demers despre distribuŃia bogăŃiei şi eradicarea sărăci
ei în
întreaga lume. Problemele controversate ale justiŃiei globale nu apar la nivelul
valorilor şi principiilor morale ci după aplicarea acestora. Dezbaterea necesită
aportul
2 Este şi o lucrare omonimă Global Justice, a lui Thomas W. Pogge, apărută în Ed
itura Oxford:
Blackwell Publishers, în 2001.
261
economiştilor şi juriştilor, mai mult decât al filozofilor şi teoreticienilor
politici. Voi încerca să Ńin cont de criticile specialiştilor îmbunătăŃind valoa
rea
discursului, adăugând câte ceva, din perspectiva unui avocat, nu a unui economis
t,
acordând însă atenŃie şi problemelor care ar putea fi puse şi de un economist. Î
n timp
ce criticii susŃin controversata nevoie de a îmbunătăŃi nivelul de trai al celor
săraci,
acest demers poate avea un rol important în dezvoltarea şi consolidarea unor
fundamente etice pentru o acŃiune fermă. Mai mult, aceste fundamente etice sunt
utile
pentru a înŃelege care sunt modurile de acŃiune solicitate. Lipsa unei înŃeleger
i şi
incertitudinea au constituit un obstacol în calea acŃiunilor concrete anterior
întreprinse. Deşi Pogge3 a avut dreptate să susŃină acest proiect în sfera filos
ofiei
politice, totuşi va fi necesară implicarea economicului şi a dreptului pentru a
realiza
acest obiectiv complex.
Analiza filosofică şi etică reprezintă temeiul pe care se poate construi edifici
ul
unor instituŃii, dar şi suportul acŃiunii. Vom aminti în cele ce urmează domenii
le în
care criticii au identificat corect imperfecŃiunile unei metode exclusiv teoreti
ce.
2. Etica, polemica şi ştiinŃele sociale.
Această problemă a fost abordată şi de alŃi autori contemporani în „Global
justice”4. Apoi, nu există un consens general privind cea mai bună modalitate de
asigurare a traiului celor săraci, având ca rezultat o ambiguitate empirică şi p
ractică
cu ?justiŃiei globale” că situaŃia disperată a săracilor este un lung şir de sta
tistici care
arată două tipuri de ambiguităŃi ce pot limita posibilităŃile de acŃiune. Ambigu
itatea
etică poate duce la crearea unor probleme vizând acŃiunea colectivă: ştim cu toŃ
ii că
una ajutor poate fi binevenit, însă nimeni nu face acest lucru de unul singur. C
hiar şi
cu o decizie colectivă, ambiguitatea practică poate stânjeni iniŃiativa unei acŃ
iuni.
Statisticile pot fi cu siguranŃă convingătoare pentru cei care au nevoie de o
motivare privind o anumită problemă – într-adevăr, una dintre dimensiunile
covârşitoare – dar nu este convingătoare pentru stabilirea cauzelor şi a soluŃii
lor.
Exempli gratia, evidenŃiind faptul că la sfârşitul războiului rece numărul oamen
ilor
săraci a crescut se poate afirma că numai structura economică de după război est
e
cauza acestei creşteri. Analiza empirică necesară abordării acestei problematici
se
află în afara sferei acestui material însă nu pot să nu sugerez că nu a fost făc
ută o
diferenŃiere clară între cauzalitate şi corelare şi nici între criteriile relati
ve şi cele
absolute. Mai mult, există contraexemplul pe care analiza nu poate să-l ia în ca
lcul –
cazul Coreei de Nord, care şi-a sărăcit populaŃia în ciuda faptului că nu partic
ipă la
economia globală.
După cum arătam mai sus, foarte mult depinde de propria definiŃie a
cauzalităŃii. Nu se poate cauza sărăcia prin eşecul încercării de a o remedia? D
acă
este aşa, atunci principala întrebare vizează obligaŃiile noastre şi izvorul ace
stora –
dreptul natural sau consimŃământul? Care sunt cele mai bune metode? O dezbatere
privind utilitatea eforturilor din partea instituŃiilor cu vocaŃie universală, c
um ar fi
Fondul Monetar InternaŃional şi Banca Mondială. Din păcate lucrările de azi abun
dă
3 Th. Pogge, op. cit. p. 272.
4 A se vedea, G. A. Cohen, If you’re an egalitarian, how come you’re so rich? (1
999).
262
în informaŃii economice şi statistice, iar modul de prezentare nu este nici
social nici cel puŃin filosofic, ci polemic – ceea ce inadecvat pentru o încerca
re de a
convinge prin argumente solide. Nu suntem împotriva globalizării, însă pentru a
schimba atitudinea statelor dezvoltate care impun bariere importurilor de bunuri
din
Ńările sărace credem că sunt foarte puŃini cei care ar avea ceva împotrivă.
Deşi este un adevăr că unele state dezvoltate impunând bariere importului de
produse agricole textile, etc., acŃionează împotriva statelor sărace şi determin
ă
accentuarea acestei crize, este necesară o analiză atentă. În acest context, un
recent
raport, în ciuda unor probleme a adus o contribuŃie importantă la continuarea
dialogului privind cauzele sărăciei. Obiectivul major al acestui dialog nu este
atribuirea responsabilităŃilor şi a vinovăŃiei ci, de a cunoaşte modalitatea de
remediere
a acestei probleme. Acest lucru este adevărat atât din punct de vedere practic,
cât şi
etic. Responsabilitatea pentru redistribuire reiese din înseşi relaŃiile sociale
şi nu din
cauzalitate. De aceea, trebuie numai să încercăm să demonstrăm că faza pentru o
redistribuire corectă este cauzalitatea ci să analizăm societatea globală pentru
a
determina caracteristicile care pot fi modificate pentru a ajunge la dreptate! E
nevoie
să cunoaştem cauzele sărăciei şi să identificăm cele mai bune metode de abordare
a
acestora.
Trebuie să existe reforme instituŃionale globale care, puse în practică, ar
reabilita starea populaŃiei sărace din toată lumea. Din păcate, structura sistem
ului
politic şi de drept din lume este astfel încât pentru a realiza aceste reforme,
Ńările
bogate trebuie convinse. Este necesar să fie convinse că este obligaŃia lor (leg
ală sau
morală) sau interesul lor de a acŃiona şi în al doilea rând că acŃiunea propusă
va fi, în
contextul respectiv, eficientă şi corectă.
3. Cauzalitatea şi relaŃiile sociale
Întrebarea filosofică esenŃială care se află în miezul problemei care priveşte
reducerea sărăciei vizează relaŃiile noastre cu alŃii pe plan mondial. Care este
obiectivul societăŃii, al solidarităŃii sociale şi care sunt responsabilităŃile
fiecărui
individ în parte faŃă de ceilalŃi? În contextul internaŃional, întrebarea este c
um sunt
influenŃate aceste relaŃii de graniŃele naŃionale. Andrew Hurell în lucrarea
„Inegalitatea globală şi instituŃiile internaŃionale”5 analizează rolul de agent
al statului
pentru a sugera faptul că statul ca o comunitate este aproape asemănător unei
organizaŃii internaŃionale ca o comunitate. În ce priveşte relaŃiile sociale se
pot
deosebi trei tipuri de legături între cei bogaŃi şi cei săraci: (1) nedreptatea
istorică
datorită căreia avem poziŃia respectivă în prezent; (2) necesitatea comună de a
împărŃi
resursele globale şi (3) necesitatea comună de a munci împreună într-o ierarhie
economică globală. Cele din urmă două legături duc la o altă afirmaŃie conform c
ăreia
oamenii bogaŃi împart o societate cu cei săraci, însă nu se specifică ce fel de
societate
trebuie să fie şi cu ce implicaŃii pentru problemele sărăciei şi redistribuirii.
5 A se vedea, pentru mai multe detalii, So why does Europe need a Constitution?
Pe site-ul
http://www.iue.it/RSC Publications (european University Institute Robert Schuman
Centre of
Advanced Studies, Serie son Constutional Reform of the European Union).
263
Punem acum accentul pe cauzalitate întrucât se pare că s-ar fi ajuns la
concluzia că oamenii bogaŃi care au această presupusă relaŃie cauzală cu cei săr
aci
sunt obligaŃi să redreseze situaŃia. În consecinŃă, rezultând dintr-o examinare
mai
amănunŃită a bazei acestor afirmaŃii cauzale şi a relaŃiei existente între cauza
litate şi
responsabilitate s-ar fi ajuns la o analiză mai aprofundată. Un economist ar fi
putut
răspunde la întrebarea dacă sărăcia este provocată datorită structurii economice
globale sau din cauza politicilor urmate de guvernele Ńărilor sărace. Dacă ultim
a
afirmaŃie este valabilă, se va solicita o revizuire sau modificare a structurii
economice
globale pentru a constrânge politicile urmate de guvernele Ńărilor sărace şi nu
de
guvernele Ńărilor bogate.
Pogge are dreptate spunând că „politicile noastre economice şi instituŃiile
economice mondiale pe care le impunem ne fac răspunzători din punct de vedere
moral pentru perpetuarea sau chiar agravarea sărăciei din lume”6. Ceea ce doresc
să
spun este că aven nevoie de o analiză socială detaliată privind cauzalitatea (şi
pentru a
astabili o ordine de acŃiune) şi că, în al doilea rând, cauzalitatea nu este suf
icientă şi
nici imperios necesară pentru stabilirea responsabilităŃii din punct de vedere m
oral
sau legal. Domeniul legal de comparare corectă nu este prejudiciul ci taxa: taxe
le de
susŃinere a şcolilor publice par corecte chiar dacă oamenii bogaŃi îşi trimit co
pii la
şcoli particulare – chiar dacă nu fac parte din această componentă a „societăŃii
”.
Astfel, nu ne interesează cauzalitatea ci distribuŃia corectă a bunurilor.
Care anume caracteristici ale instituŃiilor economice mondiale trebuie
reformate? Pentru specialiştii în drept internaŃional şi pentru economişti, acea
stă
întrebare este esenŃială şi trebuie să facă obiectul unui proiect urgent de cerc
etare.
Exempli gratia, un util proiect de cercetare care analizează şi prioritizează ca
uzele
sărăciei ca un punct de plecare a unui plan de acŃiune.
4. Spre o poziŃie iniŃială de două nivele. Pogge aduce o contribuŃie esenŃială
prin detaşarea argumentelor filosofice, asemănătoare cu cele evidenŃiate de Rawl
s,
care sunt folosite ca bază pentru ipoteza că Ńările bogate au o responsabilitate
limitată
în desfăşurarea acŃiunii în sprijinul celor săraci, dar respinge afirmaŃia acest
uia din
urmă potrivit căreia teoria justiŃiei nu ar impune aceleaşi responsabilităŃi pen
tru toate
statele ci numai pentru anumite Ńări. Criticându-l pe Rawls, Pogge afirmă, în Gl
obal
Justice, că este necesar un principiu care să evalueze ordinea economică globală
în
funcŃie de efectele sale distributive aşa cum principiul de diferenŃiere stabili
t de
Rawls, evaluează metodele alternative de structură a economiei naŃionale” 7 . De
aceea, ia în considerare un context internaŃional şi nu transnaŃional. În al doi
lea rând,
această ipoteză empirică despre participanŃi are ca rezultat inaplicabilitatea
principiului de diferenŃiere, corespondenta redistributivă esenŃială a teoriei j
ustiŃiei.
Pe cale de consecinŃă, în ciuda cerinŃei de conformitate cu principiul de difere
nŃiere
dreptul internaŃional impune, la nivel global, doar o modestă „obligaŃie de asis
tare”.
Această poziŃie este contrazisă de atitudinea statelor: nimeni nu poate studia s
istemul
economic internaŃional fără a recunoaşte faptul că statele caută să se îmbogăŃea
scă.
6 Thomas W Pogge, op. cit. p. 15.
7 Thomas W Pogge, op. cit. p. 16.
264
Dacă se acceptă principiul diferenŃierii, atunci merită să se analizeze
argumentele stabilite conform cărora separarea, stat naŃional – societate intern
aŃională
adică, ideea unei poziŃii iniŃiale pe două nivele, unul pentru principiile inter
naŃionale
şi, celălalt pentru principiile interne, este artificială. O concluzie rezonabil
ă este că
această teorie nu este greşită, dar este atât de vagă încât pentru detalii sunt
necesare
cercetări suplimentare.
Pe lângă efectele economice, principiul diferenŃierii, aplicat societăŃii
internaŃionale, implică o restructurare politică extinsă pentru a stabili proces
ul
democratic global care pare să fie necesar pentru implementare. Într-adevăr, apl
icarea
acestui principiu în comunitatea internaŃională, ar putea duce la formarea unui
guvern
mondial care va declanşa redistribuirea masivă pe plan global. Este lesne de înŃ
eles că
unii nu vor fi de acord cu aceste schimbări radicale. Desigur, este utilă o măsu
ră de
proximitate socială necesară solidarităŃii. Această poziŃie Ńine mai mult de nat
ura
umană şi comportamentul uman şi mai puŃin de un principiu filosofic, logic sau
juridic. Altfel, nu are rost să folosim această teorie ca bază în determinarea j
usteŃei
acŃiunilor omului sau a dispoziŃiilor instituŃionale dar, poate fi interpretată
ca
materializare a relaŃiilor sociale şi ca adeziune la comunitarismul normativ în
dauna
menŃinerii individualismului normativ. Se postulează caracteristicile existente
ale
relaŃiilor dintre state fără a lua în calcul oportunitatea lor. Numai că aceste
caracteristici sunt contingente şi de aceea ar fi cazul ca alte caracteristici s
ă fie puse
în acord cu solicitările de dreptate şi justiŃie. Dacă obligaŃiile morale dintre
persoane
depind numai de relaŃiile dintre acestea, nu există motive de analiză a acestor
relaŃii
din punct de vedere moral ci, dacă este necesar să se restabilească.
Această concepŃie privind justiŃia poate fi reconciliată cu un model de contract
social? Chiar dacă accepta condiŃia că relaŃiile sociale sunt necesare, nu este
adevărat
că societatea internaŃională nu există. Analizând ideea că societatea internaŃio
nală nu
este o comunitate sugerăm că această idee nu este sprijinită de condiŃiile moder
ne.
Pentru majoritatea cosmopoliŃilor, circumstanŃele justiŃiei şi natura cooperării
sociale
s-au degradat atât de mult încât suntem îndreptăŃiŃi să transpunem concepŃiile
egalitariste ale justiŃiei distributive care se află în cadrul intern al statulu
i la nivel
internaŃional sau transnaŃional.
O modalitate de a înŃelege limitările dreptului popoarelor8 este că acest drept
caută să creeze condiŃii de justiŃie în state, căzând în aceeaşi capcană ca şi d
reptul
internaŃional: lipsa accentului pe individ. Accentul pus pe stat este suspect at
ât din
punct de vedere metodologic cât şi normativ. Din perspectiva teoriei economice,
se
încalcă principiul individualismului metodologic; din perspectiva liberalismului
se
încalcă principiul individualismului normativ.
Mai mult, putem demonstra destul de simplu diferenŃa dintre societatea
naŃională şi comunitatea internaŃională. Un profesor de drept ar putea pune
următoarele întrebări: Principiile de diferenŃă se aplică în UE? Dar în NAFTA? D
acă
nu se aplică, de ce se aplică între statele SUA? Când a început aplicarea în SUA
? Ce
nivel economic, politic, cultural sau alt mod de integrare trebuie să statornice
ască
acele condiŃii de aplicare a principiului diferenŃierii. În ceea ce priveşte niv
elul de
8 În textul original „law of peoples”, AJIL, op. cit. p. 990.
265
integrare a Ńărilor, pare dificil să explicăm ce semnifică o „comunitate” care
justifică cererea morală de redistribuire, de asemenea, pare inacceptabil să
presupunem că toate statele reprezintă comunităŃi din punctul de vedere al scopu
rilor
redistribuirii. Acest exemplu de delimitare ne arată doar dificultatea delimităr
ii.
ObligaŃia de a face dreptate nu depinde de nicio relaŃie anume sau de vreun cod.
Această obligaŃie survine din faptul că ne pasă de ceilalŃi şi este stabilită pe
baza
poziŃiei iniŃiale de a ne păsa de noi înşine.
Dacă ne imaginăm o poziŃie iniŃială printre reprezentanŃii popoarelor, trebuie s
ă
înŃelegem această poziŃie integrată pe două nivele. Astfel, reprezentanŃii popoa
relor
trebuie să reprezinte oamenii în mod corect şi nu la alegerea publică sau alte
probleme endemice din lumea reală. Atunci va fi o mică diferenŃă între poziŃia i
niŃială
a reprezentanŃilor popoarelor şi oamenii ca indivizi. Această poziŃie iniŃială p
e două
nivele nu diferă de poziŃia originală globală. De pe această poziŃie originală g
lobală,
oamenii se tem că ar pute rămâne într - unul din cele mai sărace state şi vor de
cide
aplicarea unui principiu de diferenŃă la fel ca şi de pe o poziŃie originală int
ernă. De
fapt, dată fiind diferenŃa dintre veniturile individuale în SUA care este mai mi
că decât
diferenŃa de venituri ale americanilor în comparaŃie cu indivizii din Ńările săr
ace şi de
asemenea, pentru că în multe cazuri Ńara în care un individ rămâne să trăiască (
după
cum este impusă ignoranŃa) poate afecta calitatea vieŃii, principiul diferenŃier
ii va fi
mai atractiv pentru poziŃia iniŃială globală decât pentru o analiză a poziŃiei i
niŃiale
care îşi limitează domeniul la relaŃiile dintre oamenii dintr-o anumită Ńară.
RelaŃiile dintre state sunt diferite de relaŃiile dintre oameni deoarece statele
sunt autosuficiente şi sunt responsabile pentru propriile capacităŃi de a satisf
ace
solicitările propriilor cetăŃeni. Sugerarea acestei proprii suficienŃe pare fals
ă şi poate
fi considerată un concept relativ. Un economist ar întreba în ce măsură un stat
care
deschide graniŃele pentru comerŃul internaŃional îşi sporeşte gradul de bunăstar
e şi nu
dacă un stat îşi este sieşi suficient. Mai mult, chiar dacă un exemplu este Core
ea de
Nord care demonstrează că autarhia este o cale spre distrugere, se poate susŃine
că
auto - suficienŃa este necesară pentru a satisface „principiul de oportunităŃi e
gale” ales
în poziŃia iniŃială. Dar chiar dacă această presupunere ar fi corectă nu ar păre
a să
justifice abandonarea indivizilor în sărăcie numai pentru că statele în care tră
iesc nu
au profitat sau nu au făcut cele mai bune alegeri între oportunităŃi. Dacă cetăŃ
enii s-ar
putea baza pe redistribuŃia globală, aceştia nu ar avea motivaŃiile necesare pen
tru a
impune statului lor să realizeze în mod eficient obiectivele; în termeni economi
ci ar fi
o „constrângere uşoară a pieŃei”. Acest lucru ar putea fi combătut deoarece
administraŃia statală există şi are responsabilităŃi, iar consecinŃele ar trebui
suportate
de cei care conduc acel stat. Mai există şi alte modalităŃi de a responsabiliza
un
guvern să nu-şi abandoneze cetăŃenii în sărăcie. Irak. Myanmar şi Coreea de Nord
au
demonstrat că lăsând poporul să sufere consecinŃele eşecurilor provocate de guve
rn
nu au în mod necesar ca rezultat o reformă guvernamentală. Acest tip de stat par
e să
profite de un cerc vicios de jefuire a propriilor cetăŃeni provocând astfel o cr
eştere a
puterii şi a averii, care mai departe înlesneşte un jaf continuu. Aceste state n
u pot
susŃine legitimitatea bazată pe individualism normativ care este primordial pent
ru
teorie popoarelor susŃinută de Rawls. Deşi condiŃiile impuse de Banca Mondială ş
i
FMI sunt criticate de mulŃi, acesta este un exemplu de disciplină aplicată pe pl
an
266
extern pentru un stat – o constrângere care ar putea reduce problema
hazardului moral şi ar putea rupe cercul vicios al jafurilor.
Un alt aspect: ce rol mai are statul care nu este stăpânul propriului destin. Pa
re
să se nege posibilitatea unui gen de federalism global în care fiecare individua
l are o
serie de relaŃii corecte cu celălalt. Exemplu, federalismul SUA. Dacă guvernul f
ederal
este nivelul corect la care „se face dreptate”, nu înseamnă că statele separate
nu
există. În lume satisfacerea preferinŃelor individuale are loc la diferite nivel
e şi
foloseşte diferite modalităŃi de guvernare: familie, biserică, loc de muncă, loc
alitate,
stat, regiune etc. Pentru multiple centre de autoritate avem nevoie de multiple
şi
intercorelate analize ale poziŃiei iniŃiale. Fiecare poziŃie originală implică d
ecizii
privind probleme speciale ale centrului de autoritate şi poate fi reŃinut de ind
ivizi sau
desemnată altor centre de autoritate. Mai mult, avem o bogată experienŃă privind
hazardul moral din domeniul regularizărilor bancare şi a asigurărilor. Pot exist
a
modalităŃi de obŃinere a unor beneficii motivate de o guvernare corectă.. Dacă e
xistă
această posibilitate, de ce ar renunŃa oamenii aflaŃi în poziŃii originale?
Disponibilitatea unei salvări revine rolului organizaŃiilor internaŃionale şi
intervenŃiei lor condiŃionate în autoritatea naŃională. Deci, în timp ce facem l
ista
criticilor adresate FMI şi Băncii Mondiale şi la condiŃiile impuse de acestea şi
în timp
ce modalităŃile de salvare pot prezenta aspecte de ordin moral la care acestea s
e
adresează, putem recunoaşte că aceste structuri caută să ofere un ajutor minim î
n
schimbul unor sacrificii specifice din partea autorităŃii naŃionale. Luând în
considerare astfel de soluŃii, ar pute fi eficient să analizăm materialele compe
tiŃiei
guvernamentale şi să recunoaştem că în angajamentele federale (şi uneori
internaŃionale) există puŃine elemente care ar putea provoca o „cădere liberă”.
5. InstituŃii internaŃionale: probleme şi soluŃii.
Pogge ridică o problemă esenŃială în lucrarea sa: unde va avea loc politica
redistributivă? Deşi nu studiază această problemă, este clar că găsirea unei loc
aŃii
politice pentru a aplica redistribuirea întâmpină obstacole inevitabile privind
politicile
naŃionale Ce fel de „moment constituŃional” este necesar statelor pentru a permi
te
aplicarea acestor hotărâri în afara politicilor naŃionale? De exemplu, propuneri
le
recente de a permite statelor să invoce o procedură similară reorganizării în ur
ma
falimentului – administrat probabil de FMI – ar putea avea ca final solicitarea
statelor
sărace de a renunŃa la controlul politicilor interne pentru ca propunerile să fi
e
atractive pentru statele bogate şi solicitarea statelor bogate de a furniza resu
rse
suplimentare pentru ca propunerile să fie atractive pentru popoarele sărace. În
timp ce
această dezvoltare instituŃională va implica un schimb simultan de consideraŃii
alte
mecanisme de redistribuire s-ar putea desfăşura în moduri mai puŃin simetrice.
InstituŃiile internaŃionale actuale nu dispun de capacitatea necesară
redistribuirii. S-ar putea comenta că în lipsa unui guvern mondial sistemul de d
rept
internaŃional actual – capacitatea sa legislativă constând în dreptul tratatelor
şi dreptul
cutumiar şi rolul său în structurarea şi regularizarea activităŃii şi interacŃiu
nilor
realizate de organizaŃiile internaŃionale funcŃionale – diferă numai în grade fa
Ńă de
instituŃiile interne. Dar capacitatea legislativă a sistemului de drept internaŃ
ional este
extrem de restrânsă de ceea ce s-ar putea numi „teoria specifică a consimŃământu
lui:
267
o regulă a unanimităŃii face acest sistem incapabil de a realiza acŃiuni
redistributive semnificative.
Interesant este că problema integrării internaŃionale joacă roluri diferite în
această dezbatere. Nu numai că această integrare are funcŃia constitutivă, dar a
re şi o
funcŃie de facilitare. Redistribuirea poate fi împiedicată sau cel puŃin inefici
entă în
lipsa unor instituŃii care să permită indivizilor să aplice redistribuirea cu în
credere şi
eficienŃă. „Este foarte plauzibil ca bunăstarea săracilor să fie afectată de acŃ
iunile
celor bogaŃi în cadrul acestor instituŃii”9
Cadrul actual al instituŃiilor internaŃionale generează trei tipuri de efecte: (
1)
creează condiŃiile necesare pentru aplicarea principiului diferenŃei, (2) serveş
te ca
infrastructură ce determină o redistribuire practic mai abordabilă şi mai eficie
ntă; (3)
în cazul în care acest cadru rămâne neschimbat, poate perpetua inegalitatea.
În tendinŃa sa de bază, justiŃia globală pere să conducă – aşa cum se temea
Kant – spre un stat mondial, sau dacă această posibilitate ar putea fi exclusă î
n vreun
fel, cel puŃin spre un gen de cosmopolitism10. Specialiştii în drept internaŃion
al ştiu că
alocările de autoritate sunt complexe, subtile şi susŃinute. De asemenea, ei mai
cunosc
faptul că însuşi dreptul internaŃional reprezintă primul pas spre un stat mondia
l sau
cel puŃin că fiecare obligaŃie legală internaŃională reprezintă o îndepărtare de
statul
naŃional. Întrebarea corectă nu este „unde se află puterea” ci, „cum se alocă ce
l mai
bine fiecare componentă a autorităŃii, recunoscând valorile pluralismului”. Glob
al
justice arată că poate fi mai bine să se aloce anumite componente ale autorităŃi
i unor
agenŃi mondiali în scopul de a realiza justiŃia sau cel puŃin de a ne îndrepta s
pre
justiŃie.
Problema nu este „statul mondial” ci descentralizarea în guvernarea globală. În
ce măsură este util să se desemneze autoritatea pentru a realiza obiectivele ind
ivizilor,
inclusiv obiectivele justiŃiei distributive? Descentralizarea, cu accentul pe
individualismul etic şi nominalizările pe nivele mai înalte numai în măsura în c
are
acest lucru promovează mai eficient preferinŃele individuale, nu trebuie confund
ată
cu un principiu care permite statelor bogate să evite redistribuirea. Este o ana
liză a
poziŃiei iniŃiale cere înfrânge împotrivirea celor bogaŃi de a aplica redistribu
irea sau
mai corect, care permite stabilirea regulilor ce privesc nivelele acceptabile de
inegalitate.
Modelul de autoritate dispersată vertical care ar înlocui un guvern mondial
confundă nivelul normativ care stabileşte autoritatea legitimă cu nivelul politi
c de
exercitare a puterii11. Prin aceasta înŃelegem că politica puterii va domina alo
carea
normativă a puterii, însă pentru un jurist nu este clar de ce autoritatea nu poa
te fi
divizată ca în alte sisteme federale unde puterea reziduală nu este neapărat alo
cată.
Această ambiguitate pare să fi avut un rol important în istoria federalismului S
UA şi
în conturarea UE. Pot statele independente să suporte distribuŃia egalitară? Răs
punsul
este pozitiv şi trebuie susŃinut de o relaxare a stricteŃii principiului egalita
rist.
Probabil că pentru a oferi posibilităŃi egale este necesar un regim de imigrare
liberă.
9 Th. W. Poge, op. cit. p. 993.
10 Ibidem.
11 Idem, p. 994.
268
Dacă indivizii au posibilitatea să aleagă structura socială în care vor să
trăiască, egalitatea nu ar trebui să impună asemănarea sau o omogenitate exagera
tă.
Putem analiza motivele pentru care oamenii săraci ar putea accepta beneficii
economice mai mici în schimbul unei autonomii mai mari.
Probabil că cea mai bună metodă de a exprima această viziune este că
egalitatea nu reprezintă obiectivul nostru social principal. JustiŃia distributi
vă din
economia de piaŃă unde motivaŃiile individuale sunt importante, pe când într-o
federaŃie motivaŃiile pentru o bună guvernare sunt importante şi permit un anumi
t
grad de distribuire inegală. Aceste principii sunt aplicabile criteriului de dif
erenŃă în
cadrul unei naŃiuni. Se poate proceda la fel şi în context internaŃional? Aplica
rea
principiului de diferenŃă într-un context internaŃional impune atenŃia spre stru
ctura
instituŃiilor şi nu spre veniturile economice ce rezultă în urma funcŃionării lo
r.
6. Concluzii. Este oare sistemul de drept internaŃional complice la sărăcia
milioanelor de oameni? Acest sistem, care până acum reiese din şi rigidizează o
anumită structură de distribuire, reprezintă o parte a problemei dar, poate fi ş
i o parte
a soluŃiei. În măsura în care sistemul de drept internaŃional furnizează un cadr
u
teoretic care ignoră sărăcia oamenilor acesta reprezintă o parte a problemei, ia
r în
măsura în care sistemul oferă o structură instituŃională prin care afectează jus
tiŃia
distributivă, acesta este o parte a soluŃiei. De asemenea, în măsura în care sis
temul
oferă un cadru analitic care ajută la identificarea sărăciei şi a responsabilită
Ńii celor
bogaŃi de a aplica justiŃia distributivă, reprezintă o parte a soluŃiei.
În final este important să se observe că în dreptul pozitiv nu trebuie să se
reflecte fiecare obligaŃie legală sau etică. Este necesar să se analizeze modali
tatea în
care transpunerea în dreptul pozitiv afectează valorile ce trebuie obŃinute. Pen
tru
justiŃia globală ar fi bine să se susŃină un proiect de cercetare mai amplu care
să
includă nu numai economişti şi jurişti ci şi politicieni. Acest tip de proiect a
r putea
defini principiile justiŃiei aplicându-le societăŃii globale şi ar putea demara
definirea
unui plan de cercetare în vederea implementării, plan care să includă pe lângă o
analiză juridico – economică şi una etică punând accentul pe problemele ce prive
sc
echitatea dintre generaŃii. Analiza relaŃiilor publice şi de marketing este impo
rtantă
deoarece este o componentă a implementării: de ce indivizii votează pentru
redistribuire în statele naŃionale şi cum ar putea fi convinşi să susŃină redist
ribuirea
globală?
Mai este încă timp, dar această problemă nu va dispărea. „JustiŃia globală”
începe rezolvarea acestei probleme şi arată calea de urmat pentru cei interesaŃi
,
printre care ar trebui să ne includem cu toŃii, să luăm parte la dezbaterea priv
ind
definirea şi implementarea justiŃiei. Teoria este necesară pentru o implementare
corectă şi nu este prea de vreme să punem accentul pe implementare. Merită să
recunoaştem că actuala structură globală politică şi economică nu pune accentul
pe
nevoile celor săraci. Este improbabil ca structurile politice ale Ńărilor bogate
să
reuşească să – i convingă de aplicarea redistribuirii revoluŃionare sau de crear
ea unor
noi instituŃii care să ceară această redistribuire.
Pentru a fi de acord cu redistribuirea este necesară înŃelegerea fiecărei
schimbări instituŃionale. Citându-l pe Rousseau „Limitele posibilului pentru
269
problemele morale sunt mai puŃin înguste decât credeam. Ceea ce la
îngustează sunt slăbiciunile, viciile şi prejudecăŃile noastre”. Este bine să în
cepem să
depăşim aceste slăbiciuni. Probabil că cel mai mare avantaj al poziŃiei original
e este
că necesită acŃiuni din partea fiecărui participant în calitate de cetăŃeni cosm
opoliŃi în
sensul kantian. În timp ce poziŃia originală are o structură teoretică, am putea
să ne
întrebăm dacă într - adevăr este atât de diferită de cea în care ne aflăm în pre
zent.
270
SCURTE CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE ELEMENTELE
CONSTITUTIVE ALE STATULUI ŞI SUVERANITĂŢII DIN PERSPECTIVA
GLOBALIZĂRII RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE
Dr. Valentin - Stelian BĂDESCU
Il appartient au droit international, á défaut de „créer” L’Etat, d’en définir l
es critères et
les competénces. Confronté aux avatars historiques de la societé internationale,
le droit
international a du également préciser le régime juridique de ľapparition et de l
a disparition des
Etats. Ce sont les „principes du droit international qui permettent de définir á
quelles conditions
une entité constitue un Etat”.
L’Etat est un phénomène historique, sociologique et politique en compte par le d
roit. Sa
définition a pour ambition première d’isoler ce phénomène, et cette institution
juridique, d’autres
entités jouant un role dans les relations internationales: L’Etat doit rester un
sujet de droit
suffisamment puissant et rare pour pretendre conserve rune place privilégiée dan
s la conduite des
relations internationales. Cet but est atteint dans la mesure où L’Etat est le s
eul sujet du droit qui
bénéficie d’un atribut fondamental, la souveranité ou ľ independance.
1.Identificarea statului - Îi revine dreptului internaŃional, în locul "creării"
statului, sarcina să-i definească criteriile şi competenŃele. Confruntat cu avat
arii
istorici ai societăŃii internaŃionale, dreptul internaŃional a trebuit să preciz
eze şi
regimul juridic al apariŃiei şi dispariŃiei statelor. "Principiile de drept inte
rnaŃional
sunt acelea care permit să definească în ce condiŃii o entitate constituie un st
at"
Considerând statul când ca o instituŃie juridică, când ca o realitate istorică,
regimul
juridic al statului este un amalgam de reguli uniforme, fondate pe "egalitatea
suverană" a statelor, şi pe reguli diversificate, mai mult sau mai puŃin adaptat
e la
diferenŃele de bogăŃie, de putere, de regimuri economice, sociale şi culturale d
intre
state. Compromisul dintre căutarea uniformităŃii şi problemele cauzate de divers
itate
variază el însuşi de la o epocă la alta.
2. DefiniŃia statului conform dreptului internaŃional. Statul este un
fenomen istoric, sociologic şi politic şi care este luat în considerare de către
drept.
DefiniŃia lui are ca prim scop izolarea acestui fenomen şi a acestei instituŃii
juridice,
alte entităŃi vor juca un rol în relaŃiile internaŃionale: Statul trebuie să răm
ână un
subiect de drept suficient de puternic şi de "rar" pentru a putea să pretindă să
-şi
păstreze un loc privilegiat în conducerea relaŃiilor internaŃionale.
Acest scop este atins în măsura în care statul este singurul subiect de drept ca
re
beneficiază de un atribut fundamental, suveranitatea sau independenŃa.
Acest atribut se explică prin istoria statelor moderne. Născute din destrămarea
imperiilor, ele s-au afirmat prin refuzul de a se supune autorităŃii altor entit
ăŃi
politice. Doctrina este unanimă când afirmă că o colectivitate umană nu poate fi
un
stat, decât dacă dispune de o populaŃie, de un teritoriu şi de o autoritate poli
tică
("guvern"). Aceste elemente constitutive ale statutului, care au un caracter obi
ectiv,
Avocat în Baroul Bucureşti
271
sunt necesare dar nu şi suficiente. Trebuie de asemenea ca entitatea care aspiră
la calitatea de stat să beneficieze şi de suveranitate (sau independenŃă).
Dacă acest al doilea element din definiŃie are o funcŃie politică este un fapt
extrem de evident în epoca actuală: statele ameninŃate cu dezmembrarea vor refuz
a
accesul la suveranitate al grupărilor "separatiste", pentru a le interzice acces
ul la
folosirea egală a mijloacelor militare şi diplomatice de presiune. La rândul lor
,
partizanii secesiunii vor da dovadă de ingeniozitate politică în încercarea de a
face să
fie recunoscută "independenŃa" lor cât mai prematur posibil.
Statele, conduse de această idee a preeminenŃei faŃă de ceilalŃi subiecŃi de dre
pt
internaŃional, nu se vor mulŃumi doar cu o definiŃie care se bazează pe criterii
"obiective". Ele vor introduce în această definiŃie elemente mai subiective, car
e le
permit păstrarea unui anumit control în privinŃa apariŃiei altor state, printr-u
n fel de
drept de cooptare.
CircumstanŃele istorice ale apariŃiei statelor ilustrează permanenta tendinŃă de
a
revendica un anumit drept de privire asupra compoziŃiei societăŃii internaŃional
e.
Statele moderne au apărut în condiŃii politice dificile, în ciuda voinŃei celor
mai
puternice entităŃi politice din epoca lor. Acestea din urmă au condiŃionat
subordonarea deplinului exerciŃiu al competenŃelor internaŃionale ale noilor sta
te, faŃă
de recunoaşterea de către ele însele a noii situaŃii apărute. În continuare, sta
tele au
adoptat aceeaşi atitudine faŃă de alte entităŃi politice care încercau să partic
ipe la
relaŃiile internaŃionale.
Această tensiune dintre caracterul obiectiv al suveranităŃii şi condiŃiile
exercitării sale concrete, este aceea care stă la baza controversei clasice desp
re natura
şi dimensiunea recunoaşterii unui stat. "Statul este definit în mod comun ca o
colectivitate care se compune dintr-un teritoriu şi o populaŃie supuse unei pute
ri
politice organizate" şi "se caracterizează prin suveranitate". Din acest punct d
e
vedere, el nu este subordonat niciunui alt membru al comunităŃii internaŃionale;
din
contră, el este supus direct dreptului internaŃional, ceea ce îi oferă o anumită
protecŃie
juridică.
Această definiŃie a statului are un caracter puŃin cam tautologic. Dacă avem
nevoie de o definiŃie a statului, este aşa pentru că se doreşte să se ştie dacă
o astfel de
colectivitate umană poate să invoce principiul suveranităŃii în folosul propriu.
DefiniŃia a presupus că a rezolvat această problemă. Dar ea se dovedeşte mai deg
rabă
folositoare pentru a distinge statele de alte entităŃi concurente, decât pentru
a-i
demonstra existenŃa.
3. Elementele constitutive ale statului. Raporturile dintre stat şi populaŃie.
- Statul este înainte de toate o colectivitate umană. El nu poate să existe fără
o
populaŃie. Această logică "fără populaŃie nu există niciun stat" implică în mod
logic
ideea că statul ar dispărea în cazul dispariŃiei sau migraŃiei întregii sale pop
ulaŃii.
Această situaŃie se apropie foarte mult de ipoteza clasică, din lumea contempora
nă:
diaspora poporului evreu este un fenomen unic în istoria statelor lumii. Mai
interesantă ar fi de ştiut dacă o populaŃie foarte redusă sau prea fluctuantă
(nomadism) ar fi un handicap de netrecut pentru constituirea unui stat. În sine,
factorul demografic nu este decisiv. Oricare ar fi criticile aduse multiplicării
"micro-
272
statelor" (denumite şi "state liliputane"), nu aptitudinea de a exista a unui st
at a
fost negată, ci participarea egalitară a colectivităŃilor foarte mici în cadrul
instituŃiilor
internaŃionale. Cât despre nomadism, acesta prezintă inconveniente practice în l
umea
modernă şi poate naşte dubii în privinŃa existenŃei unui real control guvernamen
tal; el
nu poate să conteste calitatea de stat recunoscut, şi în acest caz, a grupurilor
nomade:
dacă am concluziona altfel, am aduce atingere principiului de autonomie politică
a
oricărui stat.
Ce este populaŃia unui stat? Există criterii ale structurii ei?
1°În sens larg, ea cuprinde toŃi locuitorii care trăiesc şi lucrează pe teritori
ul
statului. E o noŃiune geografică şi demografică, în acelaşi timp prea largă dar
şi prea
restrânsă din punct de vedere juridic. Prea largă pentru că îi include şi pe str
ăinii
domiciliaŃi în acel stat sau care îşi au principala reşedinŃă acolo, dar care n-
au
renunŃat la naŃionalitatea lor de origine; această alegere nu justifică deloc in
cluderea
lor în elementele constitutive ale statului. Este în acelaşi timp şi o concepŃie
prea
restrictivă pentru că-i neglijează pe cetăŃenii stabiliŃi în străinătate şi care
au ales să
continue să participe la viaŃa politică a statului lor de origine.
2°Ca şi element constitutiv al statului, populaŃia este înŃeleasă mai degrabă ca
o
sumă a indivizilor ataşaŃi de o manieră stabilă unui stat printr-un mijloc jurid
ic, prin
mijlocul naŃionalităŃii. Este ansamblul cetăŃenilor naŃionali. NaŃionalitatea cr
eează o
obligaŃie personală a individului faŃă de statul său naŃional; ea dă naştere com
petenŃei
personale a statului, competenŃă care-l autorizează să exercite anumite puteri a
supra
cetăŃenilor lui naŃionali, oriunde s-ar afla. ImportanŃa simbolică şi politică a
acestui
ataşament prin naŃionalitate este atât de puternică încât statele frânează apari
Ńia
regulilor internaŃionale generale în această chestiune. FuncŃia dreptului intern
aŃional
se limitează la reglarea sau la prevenirea conflictelor de naŃionalitate. Chesti
unea
naŃionalităŃii rămâne deci foarte marcată de originile ei istorice. În epoca mon
arhistă,
individul era devotat Regelui său, al cărui supus era. Astăzi, el este devotat s
tatului
său, dar, rămăşiŃă a unui sistem tradiŃional, cetăŃeanul naŃional continuă să fi
e
considerat un supus al statului său.
3°Prin populaŃia unui stat, se mai desemnează uneori şi colectivitatea
resortisanŃilor lui. Ori, acest termen, folosit în contexte foarte variate de că
tre tratate,
nu este interpretat într-o manieră uniformă.
Uneori, "resortisant" şi "naŃional" vor fi considerate sinonime:
"termenul resortisant... se referă şi la persoanele fizice a căror situaŃie juri
dică
este determinată de către mijlocul personal al naŃionalităŃii care-i leagă de că
tre un
stat. Alteori, termenul "resortisant" are un sens mai larg decât noŃiunea de "na
Ńional"
şi se referă la persoane asimilate naŃionalilor, spre exemplu la subiecŃii unui
stat
protejat: "... expresia "resortisant" ce apare în articolul 297 din Tratatul de
la
Versailles nu se restrânge doar la naŃionalii unui stat, ci... cuprinde şi pe to
Ńi aceia
care, prin alte rapoarte juridice decât naŃionalitatea, aparŃin unui stat".
4. PopulaŃie, naŃiune şi popor. - Doar primul termen este pertinent, în ceea ce
priveşte elementele constitutive ale statului. Astfel, nicio regulă de drept int
ernaŃional
nu impune ca fiecărui stat să-i corespundă o "naŃiune" şi doar una singură. Drep
tul
273
internaŃional cu siguranŃă nu interzice ca un stat să înglobeze mai multe
"naŃiuni", ai căror membri să aibă cu toŃii aceeaşi naŃionalitate.
Exemplele de state multinaŃionale sunt numeroase. Adeseori sunt state mari:
Rusia sau China; sau state constituite în regiunile unde coexistă multe etnii, c
um este
cazul celor mai multe dintre statele africane. Însăşi noŃiunea de "naŃiune" nu e
ste de
altfel decât o ficŃiune pentru multe state nou create în urma federalizării etni
ilor de
către colonizatori: principala lor ambiŃie este, foarte oficial, să-şi foloseasc
ă puterile
de instituŃie statală ca să-şi creeze o naŃiune. Pentru aceste state, naŃiunea n
u va fi un
element constitutiv, şi cu atât mai puŃin un criteriu prealabil. Cu toate aceste
a,
noŃiunea de populaŃie nu este suficientă ca să acopere toate realităŃile luate î
n calcul
de către drept şi politica internaŃională. De multe ori s-a considerat oportun s
ă se
privilegieze, dincolo de simpla realitate statistică şi juridică care defineşte
o
populaŃie, un fapt sociologic şi politic simbolizat prin "naŃiune" sau "popor",
expresii
cu o anumită omogenitate ale populaŃiei.
Ce este o naŃiune ? Dezacordul este total în privinŃa criteriilor sale. Conform
concepŃiei subiective, ca să existe o naŃiune, trebuie şi este suficient ca indi
vizii care o
compun să aibă voinŃa de a trăi împreună. Pentru partizanii concepŃiei obiective
,
existenŃa naŃiunii se bazează pe factori reali: comunitate istorică, omogenitate
rasială,
lingvistică, culturală, etc.; unii merg până într-acolo încât pretind că e legit
imă
integrarea într-un stat, la nevoie şi-mpotriva voinŃei lor, a tuturor acelora ca
re fac
parte din aceeaşi naŃiune în virtutea unor astfel de "criterii".
Dimensiunea acestui dezacord este pe măsura implicaŃiilor politice care s-au
dorit a fi acordate conceptului de naŃiune. În secolul al XIX-lea s-a născut pri
ncipiul
naŃionalităŃilor, conform căruia toŃi indivizii care aparŃin unei aceleiaşi naŃi
uni au
dreptul - dar nu şi obligaŃia - să trăiască în interiorul unui stat, care va fi
statul lor
propriu. Statul coincide astfel cu o naŃiune şi este un "stat naŃional". În lips
a admiterii
sale ca un principiu general de către dreptul internaŃional, principiul naŃional
ităŃilor a
guvernat mai multe regimuri convenŃionale din secolele XIX şi XX (tratate de pac
e,
recunoaşterea colectivă a noilor state, protejarea minorităŃilor).
Avatarul lui contemporan este principiul dreptul popoarelor de a dispune de
ele însele, consacrat de către dreptul pozitiv în concepŃia lui anti-colonială.
Dar nu
este vorba decât de o consacrare parŃială a principiului naŃionalităŃilor: drept
ul
internaŃional actual nu recunoaşte nici astăzi legitimitatea secesiunii. Tentati
va
anumitor state de a concretiza viziunea rasială a principiului naŃionalităŃilor
(Germania nazistă) arată pericolele exploatării abuzive a unui "principiu de art
ă
politică". Comunitatea internaŃională nu poate să accepte bulversările născute d
in
revendicările teritoriale fără limite care rezultă din aceasta, şi este simptoma
tic faptul
că în această privinŃă Consiliul de Securitate şi Comisia pentru Drepturile Omul
ui a
NaŃiunilor Unite au reacŃionat cu putere faŃă de politica de "epurare" sau de "c
urăŃare
etnică" a diverselor facŃiuni de pe teritoriul fostei Iugoslavii, şi în special
în Bosnia-
HerŃegovina. Din contră, fără să le susŃină, ea se conformează totuşi modificări
lor
născute din secesiune.
Dar în ce măsură această noŃiune de a dispune de ele însele este concret în
beneficiul populaŃiei, adică a naŃiunii sau a poporului ? Principiul de drept al
popoarelor de a dispune de ele însele se află la intersecŃia dintre două noŃiuni
274
fundamentale: principiul naŃionalităŃilor şi ideea de democraŃie. Născut din
primul, el implică faptul că cesiunile şi adăugările teritoriale nu pot fi reali
zate fără
voinŃa liber exprimată a populaŃiilor vizate; ataşat de cea de-a doua noŃiune, e
l
implică dreptul pentru populaŃia fiecărui stat de a-şi alge liberă regimul polit
ic şi
forma ei constituŃională. Pentru popoarele deja constituite în state, principiul
se
confundă cu cel al autonomiei constituŃionale şi politice a statului: înseamnă
posibilitatea de a-şi alege regimul politic şi dreptul de a-şi desemna guvernanŃ
ii fără
nicio ingerinŃă străină. Singurele limite impuse se referă la respectarea anumit
or
drepturi ale omului (interzicerea rasismului şi a apartheidului), şi progresiv,
a ideii de
democraŃie.
Deşi a trebuit, în circumstanŃele istorice ale decolonizării, să li se recunoasc
ă
anumite drepturi popoarelor, pentru a le uşura accesul către independenŃă, nici
nu s-a
pus problema ca noile state să împartă cu popoarele lor acele competenŃe şi drep
turi
care erau tradiŃional recunoscute ca fiind doar ale statelor. După ce un stat a
fost
creat, a existat o confiscare de către acesta a drepturilor oficial recunoscute
ca fiind
ale popoarelor. Regăsim astfel limitele principiului naŃionalităŃilor pe "terenu
l"
politic. Totuşi, evenimentele care au afectat estul Europei la sfârşitul anilor
1980 şi
începutul anilor 1990 - dizolvarea URSS-ului, a Iugoslaviei şi a Cehoslovaciei,
reunificarea germană - dovedesc o redobândire de vitalitate a principiului de dr
ept al
popoarelor .
Înaintarea în paralel şi în domeniul economic nu aduce deloc profit popoarelor.
Doctrina suveranităŃii permanente asupra resurselor naturale şi a activităŃilor
economice se prezintă, desigur, ca un "element fundamental" al dreptului popoare
lor
de a dispune de ele însele. Popoarele nu sunt titularele acestei "suveranităŃi"
decât atât
timp cât este vorba să împiedice statul dominant să obŃină profit din suveranita
tea lui
politică. Din ziua în care, devenind independente, vor fi în măsură să devină ti
tularii
lor direcŃi, noile state constituite vor revendica folosirea exclusivă a "suvera
nităŃii lor
economice".
5. Un teritoriu. Raporturile dintre stat şi teritoriul său. - La fel cum putem
să spunem că "nu există stat fără populaŃie", la fel trebuie să spunem şi că "nu
există
stat fără teritoriu". Acest principiu este ferm stabilit de către cutuma interna
Ńională.
Statul dispare odată cu pierderea totală a teritoriului său. Dreptul internaŃion
al nu se
interesează decât de raporturile dintre anumite date geografice şi suveranitate
prin
care este definit teritoriul statal. ImportanŃa acordată teritoriului ca element
constitutiv al statului conduce la recunoaşterea unei puternice interdependenŃe
între
teritoriul statal şi celelalte elemente constitutive, populaŃia şi guvernarea.
ContribuŃia adusă de celelalte discipline care se ocupă cu spaŃiile şi cu resurs
ele
lor nu trebuie totuşi să fie neglijată. RepartiŃia spaŃială a maselor umane, sit
uaŃia geopolitică
a fiecărui stat, condiŃiile climatice şi amplasarea aleatoare a resurselor
naturale, geologia, etc., justifică diversele tipologii de state şi o anumită di
versificare
a regimului juridic al statelor. Nu este necesar ca teritoriul să aibă o dimensi
une
importantă pentru ca să se poată defini un stat. Se cunosc "micro-state" de foar
te mult
timp, iar existenŃa lor nu este deloc contestată.
275
1° Teritoriul şi populaŃia. - Între cele două concepte, relaŃia este directă
şi necesară: niciun teritoriu statal fără populaŃie.
PopulaŃia statală modernă este o populaŃie sedentară, stabilizată în interiorul
frontierelor unui teritoriu statal. Ideea unui stat nomad este "aberantă" şi toa
te
guvernele care se confruntă cu probleme de nomadism transfrontalier duc politici
,
uneori chiar brutale, de sedentarizare a grupurilor nomade.
În acelaşi sens, prezenŃa unui individ pe un teritoriu statal constituie, dacă n
u o
dovadă de naŃionalitate, atunci cel puŃin un mijloc de ataşament faŃă de stat, ş
i
reprezintă un indiciu folositor în cazul contestării naŃionalităŃii reale. Aceas
tă
coincidenŃă necesară dintre un teritoriu şi o populaŃie statală nu interzice, ev
ident,
anumite fluctuaŃii demografice importante: un stat nu-şi pierde calitatea de sta
t pentru
că duce sau favorizează o politică de emigraŃie masivă a populaŃiei sale, sau pe
ntru că
permite un imigraŃie străină importantă.
2° Teritoriul şi guvernarea. - Legătura dintre aceste două noŃiuni este şi ea
foarte necesară, pentru că nu putem să ne imaginăm un stat fără o putere stabilă
.
CondiŃiile moderne de exercitare a puterii politice şi administrative impune stă
pânirea
unui teritoriu, oricât de mic ar fi acesta.
Posesia unui teritoriu se impune deci ca o condiŃie prealabilă pentru existenŃa
unui "guvern". Invers, teritoriul este spaŃiul în care statul îşi exercită ansam
blul de
puteri recunoscute tuturor entităŃilor suverane de către dreptul internaŃional.
Această
legătură foarte puternică stabilită între toate funcŃiile guvernamentale şi teri
toriul
statal ne obligă să definim în alt fel acele spaŃii în care autorităŃile statale
nu-şi
exercită competenŃe totale sau exclusive: vorbim despre zonele sau spaŃiile "făr
ă
jurisdicŃie" ale statului. Trebuie, şi este suficient, ca guvernul să dispună de
un
minimum de bază teritorială pentru ca un stat să existe. Acest lucru implică mai
întâi
că integritatea teritorială este un principiu fundamental de drept internaŃional
contemporan - din moment ce sunt admise doar modificările teritoriale realizate
prin
mijloace pacifiste.
Principiul integrităŃii teritoriale, enunŃat în articolul 2, paragraful 4, din C
arta
NaŃiunilor Unite, este invocat în foarte multe documente internaŃionale: comunic
atul
final al ConferinŃei afro-asiatice din Bandoeng ("principii de coexistenŃă pacif
istă"),
documentele constitutive ale organizaŃiilor regionale (O.E.A., O.U.A.), Actul fi
nal al
ConferinŃei de la Helsinki (C.S.C.E.).
"DeclaraŃia privind principiile ce guvernează relaŃiile reciproce dintre statele
participante", inclusă în Actul final de la Helsinki, reaminteşte la punctul I
("egalitatea suverană") că "frontierele pot fi modificate, conform dreptului
internaŃional, prin mijloace pacifiste şi pe calea acordurilor", iar la punctele
III-IV că
"îşi vor menŃine reciproc inviolabile toate frontierele lor" şi că "se vor abŃin
e de la
orice act incompatibil cu scopurile şi cu principiile Cartei NaŃiunilor Unite îm
potriva
integrităŃii teritoriale... a oricărui stat participant"; in fine, acest text se
mnalează că
toate aceste principii "sunt dotate cu o importanŃă primordială" şi că în consec
inŃă
"ele se vor aplica în mod egal şi fără rezerve, fiecare dintre ele va fi interpr
etat Ńinând
cont şi de celelalte".
Putem să deducem de aici că această calitate de stat nu este pierdută doar în
cazul unei scăderi a teritoriului. Nu numai că modificările de frontiere vor fi
posibile,
276
dar identitatea vechiului stat nici nu va fi atinsă de fluctuaŃiile consistenŃei
sale
geografice. În 1870, după ce a pierdut două treimi din teritoriul său în favoare
a
Argentinei, Paraguaiul a supravieŃuit şi a rămas acelaşi stat.
6. Natura juridică a teritoriului. - Părerile sunt împărŃite în privinŃa celei m
ai
bune formulări juridice care ar permite consacrarea strânsei legături dintre sta
t şi
teritoriu. Patru teorii principale au fost propuse de către doctrină, dintre car
e doar
ultimele două merită să fie reŃinute astăzi.
1°În interesul statului, primele două teorii s-au străduit să creeze o legătură
cât
mai strâns posibilă între stat şi teritoriul său.
a) În teoria teritoriului-subiect care aparŃine de concepŃia organicistă a statu
lui,
teritoriul este considerat ca o componentă a însuşi statului-persoană. El este
desemnat fie ca "o calitate a statului", fie ca "un corp al statului", fie ca "u
n element
al naturii statului", fie ca "esenŃa statului"; aici, statul este "o corporaŃie
teritorială".
În diverse variante, această doctrină a fost reŃinută de numeroşi autori din
secolele al XIX-lea şi al XX-lea1.
O astfel de valorizare juridică a teritoriului, care îl asimilează cu un titular
direct de drepturi şi obligaŃii, este inacceptabilă. Ea favorizează multiplicare
a
ficŃiunilor juridice (de exemplu, extrateritorialitatea vapoarelor) şi este cont
razisă de
dreptul pozitiv. În mod logic, ea conduce la ideea că identitatea statului trebu
ie să se
schimbe cu fiecare modificare teritorială. Tocmai am văzut mai devreme că nu are
nimic de-a face cu asta.
b) Teoria teritoriului-obiect reprezintă un progres doctrinal, căci ea disociază
statul de teritoriul lui. Dar numai pentru a crea imediat între ele o legătură ş
i mai
intimă, raportul de proprietate. Statul se presupune că-şi exercită asupra terit
oriului
său un drept real asemănător celui avut de un proprietar asupra lucrurilor sale.
Această teorie datează din perioada monarhiilor absolute, în care preleva o
concepŃie patrimonială a statului (reunirea tuturor drepturilor în mâinile monar
hului).
În ciuda dispariŃiei concepŃiei patrimoniale, teoria care a rezultat din aceasta
nu a
căzut în desuetudine şi numără încă şi astăzi, în epoca contemporană, numeroşi
adepŃi2. În realitate, teoria teritoriului-obiect este construită pe o idee eron
ată despre
puterea statului, o putere care se exercită direct asupra oamenilor sau a activi
tăŃilor şi
nu asupra lucrurilor.
2° Ultimele două teorii, dacă sunt asociate, prezintă chiar realitatea juridică,
fără să sacrifice interesele legitime ale statului.
a) Teoria susŃinută de Michoud şi de Duguit propune să se considere teritoriul
ca o limită a puterii statului. Această teorie a teritoriului-limită , mai reali
stă decât
precedentele, reflectă asocierea strânsă dintre teritoriu şi guvern. Ea rămâne t
otuşi
insuficientă căci nu reflectă în totalitate importanŃa juridică pe care o are te
ritoriul
pentru însăşi existenŃa statului.
b) Într-adevăr, teritoriul este mai mult decât o limită. El reprezintă un titlu
juridic esenŃial al competenŃei statale. Formulată încă din 1905 de către Radnit
zky,
1 Exempli gratia, în FranŃa, Hauriou şi Carré de Malberg.
2 Cu ar fi, Hall, Lauterpacht, Laband, Donati, Cavaglieri, Fauch.
277
teoria teritoriului-titlu de competenŃă este astăzi teoria cel mai larg acceptat
ă
de către doctrină3. Ea este perfect compatibilă cu toate aspectele influenŃei te
ritoriale
a statului. Acceptarea ei nu exclude, dimpotrivă, chiar impune, reŃinerea în par
alel a
teoriei teritoriului-limită. Căci, dacă teritoriul conferă statului un titlu pen
tru a
acŃiona, este deci necesar să i se limiteze puterea de acŃiune la propriul lui t
eritoriu.
7. ConsistenŃa teritoriului statal. - ConsistenŃa teritoriului rezultă din ideea
că
teritoriul este spaŃiul în care se aplică puterea statului. Acolo unde statul îş
i exercită
ansamblul lui de competenŃe rezultate din suveranitate, se află teritoriul stata
l.
1° Diferitele componente ale teritoriului. Orice spaŃiu care răspunde condiŃiei
mai sus enunŃate este inclus în teritoriul stricto-sensu. Este vorba, mai întâi,
de
ansamblul teritoriului terestru, inclusiv cursurile de apă. La acestea trebuie a
dăugate
anumite spaŃii maritime (ape interioare, mări teritoriale) şi întregul spaŃiu ae
rian
(stratul atmosferic de deasupra teritoriului terestru şi maritim al statului).
"Conceptul juridic fundamental al suveranităŃii statelor în dreptul internaŃiona
l
cutumiar, consacrat în special de către articolul 2, paragraful 1, din Carta NaŃ
iunilor
Unite se extinde şi la apele interioare şi la mările interioare ale oricărui sta
t, cât şi la
spaŃiul aerian de deasupra teritoriului său4". Nu contează din acest punct de ve
dere
controversele referitoare la semnificaŃia suveranităŃii teritoriale şi întindere
a exactă a
spaŃiului aerian. În schimb, spaŃiile în care statul nu-şi exercită decât "drept
uri
suverane" sau "o jurisdicŃie funcŃională" nu sunt încorporate în teritoriul stat
al: acesta
este cazul platoului continental, al zonei denumită limitrofă, a zonelor de pesc
uit şi al
zonei economice exclusive). Regulile aplicabile acestor zone nu sunt cu nimic ma
i
puŃin considerate a servi la determinarea "statutului teritorial" al statului de
pe
coastă5. 2° Trebuie oare ca teritoriul statal să aparŃină unui singur posesor ?
Dacă
este aşa, ca o regulă generală, - cu rezerva posesiunilor insulare -, dreptul
internaŃional nu cere expres acest lucru.
CircumstanŃele istorice au favorizat uneori menŃinerea unor enclave în
interiorul teritoriilor străine sau apariŃia unor state fără unitate geografică.
Teritoriul
unui stat terŃ poate să constituie o soluŃie pentru continuitatea între elemente
le
teritoriului terestru sau maritim ale unui stat: "coridorul" polonez de pe terit
oriul
german, în vederea unui acces liber al Poloniei la portul Dantzig între cele dou
ă
războaie mondiale; India între cele două tronsoane ale Pakistanului, înainte de
înfiinŃarea în 1972 a statului Bangladesh; teritoriul Kaliningrad separat de Rus
ia de
către Lituania în urma independenŃei acestui stat în 1990.
3° Delimitarea teritoriului statal este cu siguranŃă folositoare pentru a preven
i
conflictele dintre statele limitrofe. Ea nu este juridic necesară şi este adeseo
ri tardiv
înfăptuită. AbsenŃa delimitării sau imprecizia ei nu constituie vreun motiv de o
biecŃie
în privinŃa recunoaşterii existenŃei statului.
3 Cei mai reprezentativi, Kelsen, Verdross, Basdevant, Scelle, Bourquin.
4 A se vedea, C.I.J. decizia din 27 iunie 1986, ActivităŃile militare din Nicara
gua (fond), § 212, Rec,
1986, p.111.
5Pentru detalii, a se vedea, C.I.J.., Platoul continental al Mării Egee, Rec, 19
78, p.137).
278
8. Un guvern. Raporturile dintre stat şi guvern
1° Un aparat politic îi este la fel de necesar existenŃei statului ca şi o popul
aŃie
şi un teritoriu. Persoană juridică, statul are nevoie de organisme care să îl re
prezinte şi
să-i exprime voinŃa. Titular de puteri, el nu poate să şi le exercite decât prin
intermediul unor organisme compuse din indivizi.
Un teritoriu fără guvern în accepŃiunea modernă a termenului nu poate fi un
stat din prisma dreptului internaŃional. PoziŃia C.I.J. din avizul ei consultati
v din
1975 6 este foarte clară: legăturile de ordin divers care existau între triburil
e şi
emiratele sahariene din secolul al XIX-lea ne permit să afirmăm că nu era vorba
despre o terra nullius (un teritoriu fără stăpân; dar acest ansamblu politic "nu
avea
caracterul unei persoane sau al unei entităŃi juridice distincte de diversele em
irate şi
triburi care îl formau". Deşi admite că aceste criterii ale activităŃii statale
trebuie să
Ńină cont de particularităŃile obligaŃiilor politice şi religioase ale anumitor
civilizaŃii,
Curtea consideră că în această speŃă condiŃiile minimale - în termeni de autorit
ate
politică şi de structuri guvernamentale - nu ne îndreptăŃesc să vorbim despre un
stat.
Dreptul internaŃional confirmă această necesitate a unui guvern, dar fără să
meargă până într-acolo încât să le dicteze statelor modalităŃile lor de reprezen
tare
guvernamentală. NoŃiunea de guvern statal are deci un înŃeles larg, fără vreun r
aport
strict cu aprecierile dreptului intern. AparŃin "guvernului", în sensul dreptulu
i
internaŃional, nu doar autorităŃile executive ale statului, ci întregul ansamblu
al
"puterilor sale publice". Întreaga ordine politică, jurisdicŃională şi administr
ativă
internă este vizată.
Cu toate acestea, dreptul internaŃional nu este interesat decât de instituŃiile
naŃionale care pot să angajeze statul pe plan internaŃional. El nu ia în conside
rare
structura complexă a anumitor state în materie de repartizare a competenŃelor
legislative şi guvernamentale: imediat ce coexistenŃa internă a mai multor autor
ităŃi
guvernamentale nu conduce la o explozie a responsabilităŃilor internaŃionale ale
statului, el nu vrea să se amestece. În aceste condiŃii, puŃin decisiv în sine e
ste
calificativul de "guvernamental" acordat anumitor autorităŃi de către dreptul in
tern.
2° Există şi o a doua relaŃie între guvern şi stat, care nu vizează existenŃa
statului, ci competenŃele lui. Statul dispune de un guvern pentru a răspunde mis
iunii
sale fundamentale, şi anume de a satisface nevoile populaŃiei supuse autorităŃii
lui.
Ideea de guvern este direct ataşată de concepŃia funcŃională a statului. Ea conf
eră prin
aceasta un titlu particular de competenŃe statale, cele referitoare la organizar
ea şi la
apărarea serviciilor publice ale statului, fără de care acesta ar fi privat de
instrumentele indispensabile exercitării obligaŃiilor sale.
9. CerinŃa de efectivitate guvernamentală. - Efectivitatea înseamnă aici
capacitatea reală de a exercita toate funcŃiile statale, inclusiv menŃinerea ord
inii şi a
siguranŃei în interiorul statului, şi îndeplinirea angajamentelor externe. În ci
uda
dificultăŃilor practice, această cerinŃă este o condiŃie juridică a existenŃei s
tatului.
Desigur, în cele mai multe cazuri, se presupune că această condiŃie este
îndeplinită. În circumstanŃe normale, punerea sub semnul întrebării a efectivită
Ńii
6 Pentru Sahara Occidentală, Rec. 1975, p.39 şi 63.
279
puterii politice locale, sau chiar încercarea de a se verifica existenŃa acestei
a,
ar fi considerată o acŃiune incompatibilă cu principiul de neamestec în chestiun
ile
interne ale statelor. Cu atât este mai de mirare să constaŃi că aceeaşi rezervă
pudică se
aplică şi unor situaŃii în care un stat este confruntat cu un război civil (Ciad
, Liban,
Cambogia, Republicile născute din fosta Iugoslavie, pentru a aminti doar câteva
exemple recente). În ipotezele precedente, în care era vorba despre state admise
de
mult timp deja în comunitatea internaŃională, putem considera că problemele cu c
are
acestea se confruntă nu le pun existenŃa sub semnul întrebării: celelalte state
consideră că inaptitudinea acestora nu este decât temporară.
Şi mai uimitoare este atitudinea observată faŃă de entităŃile care aspiră la
suveranitate: câte noi state au intrat în NaŃiunile Unite, fără să se verifice c
ondiŃia
impusă de articolul 4, paragraful 1, din Charta: "Pot să devină state membre ale
NaŃiunilor Unite toate celelalte state pacifiste care acceptă obligaŃiile prezen
tei Carte
şi, care, conform analizei OrganizaŃiei sunt capabile să le îndeplinească şi sun
t
dispuse să facă acest lucru" ?
Ar trebui totuşi ca în această fază iniŃială a existenŃei statului ca această
examinare să fie făcută, şi ea este realizată uneori. CandidaŃii la suveranitate
sunt
conştienŃi de acest lucru dacă judecăm după iniŃiativele de mişcărilor de eliber
are
naŃională, iniŃiative axate pe dovada efectivităŃii controlului lor politic şi
administrativ asupra unui teritoriu dat sau asupra unei populaŃii date, realizat
e în nişte
forme cât mai simbolice cu putinŃă, sau chiar caricaturale. În practică, se trec
e la
verificarea efectivităŃii guvernamentale doar în situaŃiile în care o intervenŃi
e militară
externă a jucat un rol semnificativ în independenŃa noului stat: condiŃiile poli
tice sunt
astfel îndeplinite pentru ca marile puteri, folosindu-se de dreptul lor de veto,
să ceară
o examinare mai serioasă (Bangladesh, Angola, Bantustanul sud-african, Rodezia d
e
sud)7.
Trebuie oare să facem legătura între această chestiune şi cea a statelor divizat
e
? Pentru ele, ca pentru oricare alt stat, existenŃa unui guvern ar fi suficientă
pentru
afirmarea calităŃii lor de stat şi pentru recunoaşterea celor două state. Dificu
ltatea
provine din faptul că fiecare din entităŃile statale pretinde că reprezintă ea s
ingură
întregul stat.
E o problemă mai mult politică decât juridică, dar care se bazează pe
argumentul unei pretinse dependenŃe a "adversarului" faŃă de un protector străin
, în
scopul de a refuza orice reprezentativitate statală faŃă de cealaltă entitate "n
aŃională"8
Proclamarea Statului Palestinei de către Consiliul naŃional al O.L.P. la Alger,
pe data de 15 noiembrie 1988, ridică şi ea probleme juridice dificile din punctu
l de
vedere al creditării acestei entităŃi cu o populaŃie, cu un teritoriu şi cu o pu
tere
politică, frontierele sale rămânând şi acum nedeterminate, iar efectivitatea con
trolului
autorităŃilor politice asupra populaŃiei palestiniene rămâne contestată. Adunare
a
Generală a O.N.U. a "luat cunoştinŃă" de această proclamaŃie prin decizia ei 43/
47 şi
a înlocuit denumirea "Palestina" cu cea de O.L.P. în cadrul sistemului NaŃiunilo
r
7Despre acest ultim exemplu, vezi V.Gowlland-Debbas, "Răspunsuri Colective faŃă
de DeclaraŃia
Unilaterală de IndependenŃă a Rodeziei de Sud şi a Palestinei", B.Y.B.I.L., 1990
, pp. 135-153).
8A se vedea, R.W. Piotrowicz, "Statutul Germaniei în Dreptul InternaŃional", I.C
.I.Q. 1989, pp.609-
635).
280
Unite, dar fără să-o modifice statutul juridic. SituaŃia juridică a Palestinei ş
i
efectivitatea autorităŃilor palestiniene, ca premize ale unui stat palestinian,
au fost
parŃial clarificate şi reîmputernicite prin Acordurile de la Washington din 1993
şi de
la Cairo din 1994. Recunoaşterea reciprocă a Israelului şi a O.L.P. este o etapă
esenŃială în drumul către o opozabilitate internaŃională a acestui stat embriona
r.
10. Elemente constitutive ale statului şi suveranitatea. - Statul nu este
singura colectivitate umană care poate să se mândrească cu faptul că dispune de
o
populaŃie, de un teritoriu şi de o "guvernare" efectivă. Alături de el, sau chia
r în
interiorul acestuia, şi alte colectivităŃi autonome pot să revendice aceleaşi
caracteristici. Dar, fără îndoială că aceşti "concurenŃi" ai statului nu au acel
aşi loc ca
şi acesta în funcŃia lor de subiecŃi de drept internaŃional. Deci numai statul e
ste acela
care poate să pretindă o efectivitate completă, atât internaŃională cât şi inter
nă. Nu
merită calitatea de stat decât acele colectivităŃi ale căror guverne sunt indepe
ndente şi
suverane.
11. NoŃiunea de suveranitate. Asimilarea suveranităŃii în cadrul noŃiunii
de independenŃă. - A°. Principiul suveranităŃii statului este la fel de vechi ca
şi statul
însuşi. La origine, rolul lui era în principal să consolideze existenŃa statelor
care se
afirmau în Europa împotriva dublei tutele a Papei şi a Sfântului Imperiu romanog
ermanic.
Până în secolul al XVIII-lea, aprobaŃi şi încurajaŃi de Jean Bodin, de Vattel
şi de cei mai mari filosofi ai acelor timpuri, monarhii au putut astfel să îşi j
ustifice
absolutismul.
Din acest fapt, suveranitatea era definită în general ca o putere supremă şi
nelimitată. Această concepŃie era puternic consacrată în secolul al XIX-lea în ş
tiinŃa
juridică germană , care, sub influenŃa lui Hegel, legase puternic noŃiunea de
suveranitate de noŃiunea de stat atotputernic. Jellinek o definea ca fiind "comp
etenŃa
competenŃei", înŃelegând prin aceasta că ea reprezenta puterea originară, nelimi
tată şi
necondiŃionată a statului de a îşi determina propriile competenŃe. ÎnŃeleasă ast
fel,
suveranitatea statului a deschis larg uşa către nişte excese care nu au dispărut
odată cu
statul princiar. Pentru a ne referi doar la ordinea internaŃională, dacă statul
are dreptul
să-şi atribuie în mod liber competenŃele sale, atunci nimic, în afară de voinŃa
lui
proprie de autolimitare, nu îl împiedică să lezeze voinŃa celorlalte state. Doct
rina de
autolimitare conduce direct către negarea dreptului internaŃional.
Ca reacŃie împotriva acestor teze care au consecinŃe inacceptabile, şcoala
sociologică nu a ezitat să propună interzicerea completă a noŃiunii de suveranit
ate în
cadrul teoriei dreptului. Conform acestei abordări, ar trebui să existe un singu
r
determinator unic al competenŃelor, comun tuturor statelor, şi care n-ar putea s
ă fie
decât ordinea juridică internaŃională, titulară exclusivă a suveranităŃii.
B° Oricât de viguroasă şi de fundamentată ar fi ea, această reacŃie nu poate să
lupte împotriva faptului că principiul suveranităŃii statale este puternic ancor
at în
dreptul pozitiv. El stă la baza relaŃiilor dintre statele NaŃiunilor Unite, a că
rui Cartă
reaminteşte în art. 2, paragraful 1 că: "OrganizaŃia e fondată pe principiul ega
lităŃii
suverane a tuturor membrilor ei." Nu numai că este imposibil de negat pozitivism
ul
noŃiunii de suveranitate, dar acesta apare chiar ca un criteriu al statului însu
şi. Nu este
281
necesar din acest motiv să aderăm la concepŃia absolutistă a suveranităŃii, fie
şi
doar pentru faptul că în societatea internaŃională contemporană, interstatală as
tăzi pe
scară largă, suveranitatea fiecărui stat se loveşte de cea a tuturor celorlalte
state,
concurente şi egale.
De atunci, în mod contrar faŃă de ce susŃin autorii voluntarişti, limitarea
suveranităŃii nu decurge din voinŃa statului, ci din necesităŃile de coexistenŃă
între
subiecŃii de drept internaŃional. Astfel, este întotdeauna regretabil ca un orga
nism
naŃional să pretindă că poate să definească el singur, unilateral, limitele
competenŃelor statale considerate compatibile cu respectarea suveranităŃii statu
lui.
Suveranitatea apare, în aceste condiŃii, ca fiind izvorul competenŃelor pe care
statul şi
le ia din dreptul internaŃional; acestea nu sunt nelimitate, dar nicio altă enti
tate nu
posedă altele care să fie superioare.
Suveranitatea rămâne deci atributul fundamental al statului.
3° Prin prisma egalităŃii suveranităŃii, independenŃa statului s-a afirmat şi ea
.
JurisprudenŃa internaŃională asimilează în mod sistematic suveranitatea cu
independenŃa. Astfel, judecătorul Max Huber a declarat în cazul Insulelor Palmas
:
"Suveranitatea în relaŃiile dintre state înseamnă independenŃă".
S-a tot folosit criteriul independenŃei, atât de organele politice cât şi de
instanŃele jurisdicŃionale sau arbitrale, de fiecare dată când este analizată ca
litatea de
stat a unei colectivităŃi politice date. Deoarece au existat dubii extrem de ser
ioase
asupra independenŃei lor reale, Adunarea Generală a recomandat statelor membre d
in
NaŃiunile Unite să nu recunoască entităŃile apărute, începând din 1976, din Bant
ustan,
cărora Africa de Sud le acordase deja dinainte statutul de autonomie (Transkei,
Ciskei, Bophutswana şi Venda). IndependenŃa statului nu este cu nimic compromisă
,
nici suveranitatea lui nu este lezată, prin existenŃa obligaŃiilor internaŃional
e ale
statului.
Doctrina voluntaristă admitea deja acest lucru: "Limitările libertăŃii unui stat
,
atunci când derivă din dreptul internaŃional comun sau din angajamentele contrac
tate
nu afectează în niciun caz, luate în sine, independenŃa statului respectiv"9.
12. Supunerea directă în faŃa ordinii juridice internaŃionale. - 1° NoŃiunea
de imediativitate normativă. Suveranitatea nu implică cu nimic ipoteza că un sta
t ar
putea să încalce regulile de drept internaŃional. Dimpotrivă, statul este suvera
n abia
atunci când se supune în mod direct şi imediat dreptului internaŃional.
Legătura dintre suveranitate şi capacitatea normativă în ordinea juridică
internaŃională, în prealabil necesară caracterului de imediativitate a dreptului
faŃă de
state, este reamintită într-un dictum celebru din prima decizie a C.P.J.I. : "Ca
pacitatea
de a contracta angajamente internaŃionale este tocmai un atribut al suveranităŃi
i
statului". Ce este valabil pentru angajamentele convenŃionale este valabil şi pe
ntru
angajamentele contractuale: în virtutea suveranităŃii sale un stat poate să incl
udă o
obligaŃie de arbitraj într-un contract şi deci nu mai poate să se degajeze de ac
easta
pretinzând că acel angajament ar fi în contradicŃie cu suveranitatea sa.
9 Potrivit opiniei dizidentă a lui Anzilotti în cazul Regimului vamal austro-ger
man, C.P.J.I., seria AB,
nr. 41, p. 57.
282
Însuşi principiul de imediativitate, sistematizat de Kunz, va fi confirmat
tangenŃial de către C.I.J., în avizul ei din 11 aprilie 1949: statul este o enti
tate
"rezultată... direct din dreptul internaŃional". Curtea înŃelege prin aceasta că
, prin
natura lor, statele sunt titulare directe de drepturi şi obligaŃii în virtutea d
reptului
internaŃional. Acesta are un efect direct faŃă de ele prin toate regulile care î
l compun.
2° Imediativitatea şi calitatea de stat. Doar în interiorul statului se întâlnes
c
faŃă în faŃă suveranitatea şi imediativitatea internaŃională generală. CombinaŃi
a dintre
cele două criterii permite deci distingerea entităŃii statale, în sensul dreptul
ui
internaŃional, de ceilalŃi subiecŃi de drept internaŃional şi de colectivităŃile
autonome
de drept intern.
a) Cât timp o entitate statală nu renunŃă la această supunere directă în faŃa
dreptului internaŃional, ea îşi păstrează calitatea de stat, chiar şi atunci cân
d delegările
de competenŃe vor fi consimŃite în favoarea unui alt stat (fenomenul "reprezentă
rii
internaŃionale" - conform Uniunii economice belgiano-luxemburgheze sau relaŃiile
dintre Monaco şi FranŃa sau Lichtenstein şi ElveŃia) sau al unei organizaŃii
internaŃionale.
Astfel, în pofida dimensiunii largi a competenŃelor ComunităŃii Europene şi a
faptului că ea aduce atingere în anumite domenii "condiŃiilor esenŃiale de exerc
itare a
suveranităŃii naŃionale" (decizia Consiliului constituŃional din 9 aprilie 1992
referitoare la Tratatul de la Maastricht), participarea la această comunitate nu
este
deloc incompatibilă cu menŃinerea statelor suverane. În această privinŃă, sistem
ul
comunitar, uneori catalogat drept unul "prefederal", seamănă şi mai mult cu o
confederaŃie ale cărei state membre, renunŃând la importante prerogative ale
suveranităŃii - în raporturile lor reciproce dar şi în relaŃiile lor cu statele
terŃe - îşi
păstrează personalitatea juridică proprie, deci rămân în continuare supuse în mo
d
direct şi imediat dreptului internaŃional. Din acest motiv, ele sunt în continua
re state,
în sensul dreptului internaŃional. Conform formulei acordului de la Banjul din 1
1
noiembrie 1981 dintre Senegal şi Gambia (proiectul ConfederaŃiei "Senegambia"),
"Fiecare dintre statele confederate îşi va păstra independenŃa şi suveranitatea
sa".
ConfederaŃia statelor este o instituŃie "fragilă": cea mai mare parte din totalu
l
lor nu mai sunt astăzi decât nişte exemple istorice: fie confederaŃia s-a destră
mat şi
fiecare stat membru şi-a regăsit autonomia lui deplină (Commonwealth,
"Comunitatea" instituită de ConstituŃia franceză din 1958, Uniunea olandezoindon
eziană:
era vorba de nişte formule politice de tranziŃie în cadrul procesului de
decolonizare); fie s-au transformat în state federale (ConfederaŃia Statelor Uni
te ale
Americii de Nord, 1781-1787; ConfederaŃia Helvetă, 1815-1848; ConfederaŃia
Germană, 1815-1866; ConfederaŃia Germaniei de Nord, 1867-1870). Cel mai recent
exemplu, acordul din 18 martie 1994 dintre Bosnia-HerŃegovina şi CroaŃia se însc
rie
în contextul unui conflict armat care face imposibil orice pronostic în privinŃa
longevităŃii sale. Această fragilitate Ńine mai puŃin de condiŃiile juridice exi
stente în
momentul creării acestor confederaŃii - în general, ele erau înfiinŃate prin tra
tate - şi
mai mult de dimensiunea delegărilor de competenŃe internaŃionale către nişte
organisme comune, delegări care slăbeau progresiv reprezentativitatea şi
responsabilitatea statelor confederale în cadrul relaŃiilor internaŃionale. Prin
impunerea unor limitări în privinŃa dreptului de recurgere la forŃă, a dreptului
de
283
reprezentare diplomatică, sau a capacităŃii lor de a încheia tratate, statele
confederale au devenit "victimele" dinamismului în creştere al instituŃiilor
confederale (sau al statului dominant în cadrul confederaŃiei).
b) Atât timp cât o entitate politică nu a reuşit să facă să i se recunoască
beneficiul imediativităŃii internaŃionale, şi oricare ar fi dimensiunea competen
Ńelor
care îi sunt recunoscute de către statul din care ea a provenit, această entitat
e nu poate
să pretindă că este un stat în sensul dreptului internaŃional.
Acesta este cazul statului confederat în cadrul statului federal.
Statul federal se defineşte ca un grup de state care au renunŃat să mai aibă
raporturi imediate cu societatea internaŃională, care nu mai pot să pretindă o
personalitate juridică statală conform dreptului internaŃional. Odată federaŃia
constituită, nu mai există decât un singur stat: statul federal.
Şeful statului federal reprezintă toate statele membre în relaŃiile internaŃiona
le;
ministerul Afacerilor Externe este un organism al statului federal; agenŃii dipl
omatici
şi consulari sunt numiŃi de către autorităŃile federale şi acŃionează în numele
tuturor
statelor confederate; tratatele sunt încheiate de către statul federal în benefi
ciul
tuturor statelor membre; responsabilitatea internaŃională ce reiese din
comportamentul statelor membre este suportată de către statul federal; în final,
statul
confederat nu beneficiază de imunitate de jurisdicŃie în faŃa tribunalelor străi
ne. În
realitate, situaŃia pare adeseori mult mai complexă. Anumite state confederate
continuă să întreŃină raporturi neintermediate de către statul federal cu comuni
tatea
internaŃională.
Sub regimul Imperiului german din 1871, Bavaria îşi conservase dreptul de a
putea deschide legaŃii şi, precum Wurtemberg, capacitatea de a încheia tratate
importante. Chiar şi astăzi, sub incidenŃa Legii fundamentale din 1949 care a
diminuat federalismul anterior epocii naziste, landurile vest-germane sunt consi
derate
ca fiind "subiecŃi de drept internaŃional public" şi au dreptul de a încheia tra
tate
internaŃionale în domenii care reies din propriile lor competenŃele legislative,
cu
excepŃia acordurilor "politice"; pentru a garanta primatul dreptului federal, ac
este
acorduri trebuie să fie compatibile cu tratatele încheiate de către statul feder
al.
În ElveŃia şi în Statele Unite, statele confederate sunt împuternicite să închei
e,
în mod direct sau sub rezerva aprobării date de statului federal, acorduri tehni
ce
referitoare la relaŃiile de vecinătate cu Ńările străine (poliŃie, economie, luc
rări
publice).
Aceste soluŃii se explică prin condiŃiile politice dificile care existau pe vrem
ea
naşterii acestor federaŃii, o naştere care a fost negociată cu preŃul câtorva
compromisuri diplomatice.
Şi federalismul sovietic cuprindea câteva derogări de la principiul personalităŃ
ii
juridice exclusive a statului federal. Justificarea iniŃială era grija de a resp
ecta
principiul naŃionalităŃilor, într-o construcŃie politică ce nu era încă bine asi
gurată
(1920). Începând mai ales cu revizuirea constituŃională din 1944, Republicile fe
derale
au beneficiat teoretic de competenŃe externe importante. Conform articolului 80
din
versiunea din 1977 a ConstituŃiei URSS, "republica federală are dreptul să între
Ńină
relaŃii cu statele străine, să încheie tratate cu ele şi să schimbe reprezentanŃ
i
diplomatici şi consulari, să participe la activităŃile organizaŃiilor internaŃio
nale".
284
Articolul 76 le recunoştea ca fiind nişte entităŃi suverane. Era astfel asigurat
ă
concordanŃa dintre dreptul intern şi situaŃia foarte specială a Ucrainei şi a Bi
elorusiei
în cadrul O.N.U. şi în cele mai multe dintre organizaŃiile cuprinse în sistemul
NaŃiunilor Unite (reprezentare proprie din motive politice în timpul înfiinŃării
O.N.U.).
În zilele noastre, veleităŃile de independenŃă ale Québec-ului au favorizat o
anumită creştere a competenŃelor externe ale acestui stat, cu preŃul câtorva dis
pute cu
autorităŃile federale canadiene.
Trebuie să observăm că în toate cazurile, competenŃa internaŃională prin
excelenŃă - posibilitatea de a recurge la forŃă - nu le este acordată statelor c
onfederate.
În ciuda tuturor acestor aspecte, subzistă o diferenŃă de natură între statul
confederat şi celelalte state, în sensul deplin al termenului. Într-adevăr, căci
competenŃele ultimelor derivă direct din dreptul internaŃional şi sunt garantate
de
către acesta, iar cele ale statelor confederate sunt determinate de către dreptu
l
constituŃional federal şi nu sunt garantate decât prin proceduri interne. O revi
zuire a
constituŃiei poate în orice moment, şi poate chiar împotriva voinŃei unui astfel
de stat
confederat, să sporească, dar şi să restrângă sau chiar să suprime competenŃele
lor
internaŃionale. Personalitatea lor juridică internaŃională va rămâne întotdeauna
derivată din cea a statului federal.
c) Şi alte entităŃi beneficiază de imediatitate în cadrul dreptului internaŃiona
l.
OrganizaŃiile internaŃionale, anumite grupuri politice precum mişcările de elibe
rare
naŃională, posedă capacităŃi juridice trasate direct de către dreptul internaŃio
nal şi, în
această măsură, sunt imediat supuse acestuia.
Cu toate acestea, aceste entităŃi nu trebuie să fie confundate cu statul în sine
:
"Acest fapt nu înseamnă că trebuie să se spună că OrganizaŃia (O.N.U.) ar fi un
stat,
pentru că nu este deloc aşa ceva.. Cu atât mai puŃin n-ar trebui să se spună că
OrganizaŃia ar fi un "super-stat", oricare ar fi înŃelesul acestei expresii", re
aminteşte
C.I.J. în avizul ei despre "ReparaŃiile daunele suferite în serviciul NaŃiunilor
Unite".
Orice colectivitate care beneficiază de imediatitate nu este neapărat un stat.
4. Egalitatea suverană a statelor. - Deoarece în virtutea imediatităŃii
normative, statele nu sunt subordonate niciunei alte autorităŃi naŃionale sau
internaŃionale, ele sunt egale între ele din punct de vedere juridic.
Acest principiu al "egalităŃii suverane" este prezentat ca fiind fundamentul
cooperării NaŃiunilor Unite în articolul 2, paragraful 1, din Chartă şi va fi de
zvoltat,
dacă nu chiar explicitat, în DeclaraŃia referitoare la principiile de drept inte
rnaŃional
care vizează relaŃiile amicale şi cooperarea dintre state 10. El este reluat în
toate
chartele de înfiinŃare a organizaŃiilor regionale de cooperare. Este şi mai prez
ent în
tratatele care dau naştere organizaŃiilor denumite şi organizaŃii de integrare (
Uniunea
Europeană).
Actul final al ConferinŃei de la Helsinki (C.S.C.E. 1975) încearcă să precizeze
implicaŃiile acestuia în relaŃiile dintre Est şi Vest: "... În cadrul dreptului
internaŃional,
toate statele participante au drepturi şi obligaŃii egale. Ele respectă dreptul
fiecăruia
10 A se vedea, RezoluŃia 2625 (XXV) a Adunării Generale).
285
dintre ele de a defini şi de a-şi conduce după propria voinŃă relaŃiile lui cu
celelalte state, conform dreptului internaŃional... Ele au şi dreptul de a aparŃ
ine sau de
a nu aparŃine unor organizaŃii internaŃionale, să facă parte sau nu din tratate
bilaterale
sau multilaterale, inclusiv dreptul de a face parte sau nu din tratatele de alia
nŃă; Au de
asemenea şi dreptul la neutralitate" (punctul I din DeclaraŃia despre principiil
e care
guvernează relaŃiile reciproce dintre statele participante).
1° Aşa cum precizează DeclaraŃia de la Helsinki, toate statele au aceleaşi
drepturi şi obligaŃii internaŃionale.
Dreptul internaŃional este un reductor şi un agent de negaŃie al diferenŃelor
reale dintre state. NepermiŃând în majoritatea cazurilor să prevină sau să corec
teze
inegalităŃile de dimensiune, de bogăŃie, de putere, el constituie un obstacol pe
ntru
toate încercările de a consacra din punct de vedere juridic o tipologie inegalit
ară între
statutele statelor.
Jocul succesiunilor la tron şi căsătoriile princiare în vremurile în care
predominau regimurile monarhice, aplicarea principiului naŃionalităŃilor şi apoi
a
celui al dreptului popoarelor de a dispune de ele însele au favorizat apariŃia s
tatelor
foarte mici, atât prin suprafaŃă cât şi prin populaŃie.
Participarea acestor entităŃi "liliputane" în cadrul relaŃiilor internaŃionale e
ste
destul de teoretică în numeroase domenii, şi mai ales, ea contribuie la proasta
funcŃionare a anumitor organizaŃii internaŃionale, în special pe plan financiar.
În perioada interbelică, înŃelegerile dintre marile puteri erau suficient de
puternice pentru a interzice intrarea acestor state mici în organizaŃiile cu spe
cific
universal. Principiul autodeterminării şi "mitologia" democraŃiei internaŃionale
au
făcut să se renunŃe la această practică. În faŃa tensiunilor apărute din puterea
crescândă a acestor micro-state în cadrul O.N.U., câteva mari puteri şi secretar
ul
general al O.N.U. au făcut câteva propuneri în scopul obŃinerii unui statut mai
bine
adaptat al statelor "asociate" în cadrul OrganizaŃiei; ele nu au fost niciodată
examinate în mod serios11, Prin rezoluŃiile 44/51 şi 46/43, Adunarea generală a
atras
atenŃia asupra problemelor speciale întâlnite de aceste micro-state în materie d
e
securitate.
În dreptul internaŃional şi în doctrinele politice internaŃionale ("coexistenŃa
pacifistă"), principala implicaŃie a principiului egalităŃii este reciprocitatea
drepturilor şi a avantajelor. Este universal admis faptul că de aici poate fi de
dus şi
principiul nediscriminării. Reciprocitatea şi nediscriminarea sunt protectorii
suveranităŃii şi nu este realistă teza posibilităŃii ca aceşti doi factori să sl
ăbească în
intensitate.
Mult mai controversate sunt anumite consecinŃe care Ńin de participarea statelor
la instituŃiile politice internaŃionale, sub pretextul "democratizării". Nu exis
tă încă
vreun drept de a participa la toate tratatele multilaterale deschise; dezbateril
e despre
dimensiunea clauzei naŃiunii celei mai favorizate, în timpul lucrărilor de codif
icare,
au stabilit de asemenea voinŃa statelor de a modula punerea în aplicare a princi
piului
reciprocităŃii avantajelor.
11 Pentru detalii, vezi J. Chappez, A.F.D.I., 1971, pp.541-551).
286
2° În lipsa statutelor diferenŃiate, nu este interzis să se aibă în vedere şi
regimuri diferenŃiate de exercitare a drepturilor şi obligaŃiilor internaŃionale
ale
statelor. Egalitatea suverană poate să conducă la neglijarea şi la perpetuarea
inegalităŃilor concrete dintre state. Dreptul internaŃional, sub presiunea Ńăril
or din
lumea a treia care sunt principalele victime ale situaŃiei actuale, tinde să aib
ă aceeaşi
evoluŃie cu cea observată în ordinea juridică a Ńărilor dezvoltate din secolele
al XIXlea
şi al XX-lea: el începe să introducă elemente de corectare a handicapurilor
naturale sau istorice, pentru a permite tuturor statelor să obŃină un profit rea
l din
egalitatea juridică.
O astfel de evoluŃie a dreptului internaŃional antrenează reacŃii negative din
partea anumitor state, în măsura în care ea aduce atingere ideii existenŃei unui
raport
direct şi necesar între egalitate şi reciprocitate12
Când a fost creată B.E.R.D., a existat teama că enormele nevoi financiare ale
URSS vor absorbi toate resursele Băncii. În vederea salvării în acelaşi timp a
principiului suveranităŃii şi posibilităŃilor de acŃiune a noii instituŃii, arti
colul 8 din
Acordul de la Paris din 29 mai 1990 prevede că anumite state membre pot "să cear
ă"
ca accesul lor la resursele băncii să fie limitat - este ceea ce a făcut URSS şi
apoi
Rusia.
Abandonarea unei reciprocităŃi stricte să reprezinte oare o veritabilă atingere
adusă principiului egalităŃii ? În realitate, teoria inegalităŃii compensatorii
poate să fie
considerată ca o aplicaŃie mai realistă şi mai exactă a egalităŃii dintre subiec
Ńii de
drept în situaŃii diferite; acest demers nu este foarte diferit de cel al jurisd
icŃiilor
naŃionale şi al C.J.C.E., care, prelevându-se de argumentul egalităŃii împotriva
actelor
normative ale administraŃiilor sau ale instituŃiilor comunitare, îi limitează ar
ia de
desfăşurare doar la acele situaŃii perfect comparabile. Din această perspectivă,
nereciprocitatea
nu este un temperament pragmatic al principiului egalităŃii, justificat
doar prin nişte considerente morale. Ea este compatibilă, în drept, cu principiu
l
egalităŃii suverane în măsura în care ea se aplică în cazul diferenŃelor obiecti
ve dintre
state.
5. Efectele suveranităŃii. Corolarele suveranităŃii. - În ciuda criticilor aduse
de către doctrină conceptului de suveranitate, statele sunt încă prea mult ataşa
te de
"avantajele" acestuia pentru a renunŃa la el. Obiectivul lor este mai degrabă să
-i
precizeze implicaŃiile juridice, ca să îşi stabilească mai bine competenŃele şi
drepturile lor, apărându-şi autonomia în faŃa celorlalŃi subiecŃi de drept.
Activitatea de "codificare" a corolarelor suveranităŃii nu este recentă şi a avu
t
mai întâi un caracter mai ales regional şi defensiv (America Latină, Ńările afro
-asiatice
în timpul ConferinŃei de la Bandoeng, 1955). Ea înseamnă luarea la cunoştinŃă a
faptului că independenŃa statelor nu poate să se limiteze doar la exercitarea
competenŃelor exclusiv "interne" ale statelor, şi că este nevoie să se precizeze
consecinŃele acestora în cadrul relaŃiilor interstatale: este vorba de discutare
a
principiilor fundamentale ale puterilor "externe" ale statelor, pentru a combate
mai
bine inegalitatea existentă în exercitarea lor.
12 E. Decaux, "Reciprocitatea în dreptul internaŃional", L.G.D. J., 1980, p.41.
287
În pofida folosirii termenilor "drepturi" şi "obligaŃii", textele în cauză nu
încearcă să definească capacităŃile şi drepturile subiective ale fiecărui stat,
ci doar
anumite principii directoare care permit măsurarea validităŃii comportamentelor
statelor şi a eventualelor lor abuzuri de drept. La fel de importante ca şi drep
turile
recunoscute sunt, din acest punct de vedere, şi limitările impuse.
1° Principiile care consacră libertatea de acŃiune a statelor
a) AbsenŃa oricărei subordonări organice a statelor faŃă de alŃi subiecŃi ai
dreptului internaŃional reprezintă consecinŃa dar şi consacrarea principiului
imediatităŃii. În mod tradiŃional, absenŃa subordonării se referă mai întâi faŃă
de
celelalte state. Un stat nu poate fi independent şi nici suveran dacă se află în
tr-o
situaŃie de dependenŃă faŃă de un alt stat care poate să îi dicteze asupra voinŃ
ei sale.
DeclaraŃia anexată la rezoluŃia 2625 (XXV) a Adunării Generale notează doar fapt
ul
că "fiecare stat are datoria să respecte personalitatea celorlalte state" şi că
"statele
sunt egale din punct de vedere juridic".
Astfel, putem să ne îndoim că statele "protejate", acele protectorate, au rămas
suverane. Ele nu mai dispuneau nici de totalitatea, nici de exclusivitatea
competenŃelor interne şi externe care sunt în principiu reieşite din ideea de
suveranitate (vezi infra, nr. 301 şi s.).
Subordonarea organică a unei colectivităŃi politice şi umane faŃă de un stat
superior poate să existe chiar şi atunci când această colectivitate beneficiază
de o
largă autonomie internă: "o entitate autonomă nu este un stat" decidea C.P.J.I.
în
chestiunea Phares (decizia din 1937, seria A/B, nr. 71, p. 103).
În mod invers, este admis faptul că primatul de fapt al anumitor state
(ÎnŃelegerile europene, duopolul americano-sovietic, G5 sau G7), care sunt în mă
sură
să impună respectarea unor anumite situaŃii obiective, nu reprezintă o atingere
adusă
principiului de independenŃă şi de suveranitate a celorlalte state.
Mai recent, în faŃa dinamismului organizaŃiilor internaŃionale - care sunt uneor
i
mai puternice chiar decât statele care le compun - a apărut necesitatea de a se
reaminti şi de a se sublinia independenŃa statelor în raport cu aceste organizaŃ
ii.
Acest aspect al independenŃei se traduce prin ideea că nicio organizaŃie nu
formează un "super-stat", nici chiar O.N.U., şi deci nu poate să pretindă că est
e o
structură organică superioară statelor (C.I.J., "ReparaŃia daunelor", Rec. 1949,
p.179):
OrganizaŃia, declară Curtea în avizul ei consultativ, este "plasată înaintea mem
brilor
ei" şi are ca funcŃie esenŃială "să reamintească acestora anumite obligaŃii" . E
ste
adevărat totuşi şi faptul că majorităŃile fluctuante din cadrul Adunării general
e uită
uneori această limitare fundamentală impusă de articolul 2, paragraful 7 al Cart
ei.
b) PrezumŃia de regularitate a actelor statale este o altă consecinŃă directă a
suveranităŃii statelor.
Desigur, ea nu are un caracter absolut, dar într-o societate puŃin reglementată,
în care statul beneficiază de un fel de "privilegiu al prealabilului" (un contro
l a
posteriori numai asupra compartimentelor lui), ea reprezintă un argument comod d
e
apărare a statului, obligând celelalte state să se plaseze pe un teren minat, ce
l al
abuzului de drept sau al relei credinŃe. Această prezumŃie este stabilită într-o
manieră
foarte solidă pentru actele emise de state pe teritoriul propriu; are şi o efici
enŃă mare,
pentru a afirma legalitatea actelor sale, în domenii care nu sunt reglementate d
e
288
dreptul internaŃional. Chiar dacă există o regulă de drept internaŃional,
legalitatea comportamentului statului poate fi apreciată în mod diferit, în func
Ńie de
conŃinutul preluat din norma internaŃională respectivă; în acest caz, trebuie să
se
recurgă la procedurile de control a posteriori, favorabile pentru statul aflat î
ntr-o
poziŃie defensivă.
DeclaraŃia din 1970 referitoare la principiile care guvernează relaŃiile pacifis
te
dintre state nu formulează în mod expres acest "drept inerent al suveranităŃii d
epline",
dar el poate fi dedus din combinaŃia celorlalte principii impuse de acest text.
6. Regionalizarea în Europa şi suveranitatea statelor. De la declararea – şi
acceptarea parŃială a independenŃei Kosovo, chestiunea în Europa a redevenit o t
emă
majoră de discuŃie. Se confruntă două principii fundamentale ale dreptului
internaŃional: inviolabilitatea frontierelor şi implicit suveranitatea statelor
şi dreptul
popoarelor la autodeterminare. SituaŃia nu mai este cea de la sfârşitul secolulu
i XIX
şi începutul secolului XX, când imperiile multietnice s-au spart pentru a da naş
tere
statelor naŃiune. DorinŃa de fărâmiŃare merge mai departe, către împărŃirea Ńări
lor în
zone şi mai mici care să reflecte câte o identitate regională.
Exemplul cel mai acut în cadrul Uniunii Europene e în plină desfăşurare în
Belgia, unde tensiunile dintre valoni şi flamanzi au făcut ca tema divizării sta
tului să
devină dintr-un scenariu de televiziune (cum s-a întâmplat în urmă cu doi ani, c
ând
RTBF – televiziunea publică – a difuzat un reality – show despre scindarea Ńării
) o
realitate posibilă. Scenariile sunt multiple: fie Ńara rămâne, dar doar pe hârti
e; numele
de Belgia este păstrat, dar cele două regiuni plus Bruxelles sunt practic autono
me; fie
regiunile devin două Ńări, iar Bruxelles capătă un statut aparte; fie Valonia e
ataşată
FranŃei, cu sau fără Bruxelles etc. Deznodământul e încă dificil de anticipat, d
ar pare
din ce în ce mai greu de crezut că Belgia va continua să funcŃioneze ca acum.
Belgia nu este singurul exemplu. ScoŃia se gândeşte şi ea să iasă din Marea
Britanie, iar naŃionaliştii scoŃieni îşi freacă deja mâinile gândindu-se la veni
turile pe
care le va încasa noul stat din petrolul din Marea Nordului. În Italia, solidari
tatea
dintre nord şi sud nu este nici ea atât de evidentă. Chiar şi statele care sunt
obişnuite
cu comunităŃile autonome, cum ar fi Spania, tensiunile sunt din ce în ce mai mar
i.
Mişcările „independentiste” din Ţara bascilor şi Catalonia sunt mai puternice în
ultimii ani, iar puterea de la Madrid face un delicat balet politic pentru a împ
iedica
divizarea Ńării.
În fin, chiar în state cu o puternică tradiŃie de centralizare, cum ar fi FranŃa
,
există mişcări regionaliste, unele mai puternice, în Ţara Bascilor şi în Corsica
, altele
mai puŃin, în Bretania şi Alsacia. „Regionaliştii” francezi se plâng că statul c
entralizat
nu le acordă suficiente drepturi şi acuză autorităŃile de la Paris de practicare
a unor
acŃiuni contradictorii; pe de o parte, la nivel global, FranŃa cere respectarea
diversităŃii culturale, pe de alta, această diversitate culturală este refuzată
chiar în
FranŃa.
Şi în România folosirea cuvântului „regional” naşte uneori spaime. Pentru cei
puŃin instruiŃi, „regionalizare” înseamnă desprinderea Transilvaniei, teamă într
eŃinută
şi de naŃionaliştii români. Se fac confuzii, deliberate sau nu,. Între regiunile
istorice şi
cele de dezvoltare. IniŃiativele de a face o regiune din judeŃele aflate în Ţinu
tul
289
Secuiesc au servit drept pretext pentru a lansa mesaje naŃionaliste care au prin
s
bine la unii votanŃi.
Regionalizarea la nivel european este un fenomen de moment sau o mişcare pe
termen lung? Greu de răspuns la această întrebare acum. După separarea
Cehoslovaciei, după fărâmiŃarea Iugoslaviei, ar putea apărea în Europa şi alte n
oi
state? E posibil, dar e şi paradoxal: obiectivul construcŃiei europene este reun
irea
statelor într-un proiect comun, în care e nevoie de o cooperare între naŃiuni. R
iscul de
a dori o Europă din ce în ce mai integrată şi de a avea una din ce în ce mai făr
âmiŃată.
Sigur, există posibilitatea ca, în câteva zeci de ani să existe o Europă federal
ă, în care
să nu mai avem state mari, ci doar regiuni mari. În cazul cel mai fericit, ident
itatea
naŃională s-ar transforma într-una europeană. În cel mai nefericit, identităŃile
naŃionale s-ar dilua în naŃionalisme regionale. Proiectul european ar fi, atunci
compromis.
7. Cum va arăta lumea în 2025. Până în 2025, mutarea bunăstării dinspre
Vest către Est va fi completa. În plus, marele joc al resurselor energetice, com
pletat
cu schimbări demografice si de clima, pune tendinŃele mondiale în competiŃie.
TendinŃele demografice, factor care generează creşterea, se vor schimba pentru
diferite parŃi ale lumii. Prognozele arata ca populaŃia lumii va creste de la 6,
5 miliarde
de oameni în 2005 la 8 miliarde în 2025, cu toate efectele pe care creşterea le
implica
asupra resurselor limitate. China si India vor fi cele mai populate regiuni. Div
idendul
demografi c al Chinei va dispărea în jurului lui 2015, când va începe îmbătrânir
ea
populaŃiei, iar strategia de control a populat iei va determina o scădere a
productivităŃii. În acelaşi timp, aproape jumătate din populaŃia de 1,5 miliarde
a
Indiei va fi sub vârsta de 30 de ani. Din punct de vedere demografic, abilitatea
Occidentului de a determina globalizarea va fi limitata de sindromul maturităŃii
. În
2025, doar 16% din populaŃia lumii va trai în Occident, în scădere de la 24% în
1980.
Creşterea şomajului în Occident va înăspri legile muncii, iar intrarea în Occide
nt a
muncitorilor necalificaŃi din Est va fi mai dificila. În tarile occidentale sunt
aşteptate
violenŃe ca rezultat al inegalităŃilor, rasismului si blocării accesului. SituaŃ
ia
demografica a Rusiei se va înrăutăŃi până în 2025. PopulaŃia tânăra va scădea.
MinorităŃile musulmane vor avea rate mai mari de fertilitate, iar chinezii turci
si
imigranŃii asiatici vor creste ca număr. În condiŃiile unor astfel de schimbări
demografi ce, lupta pentru resurse va fi la fel de interesanta. Globalizarea duc
e la
creştere economica globala, care generează presiuni asupra resurselor naturale l
a
nivel mondial, între care energia, alimentele si rezervele de apa, crescând în a
cest fel
nivelul competiŃiei pentru resurse. Este de aşteptat ca până în 2025 China sa fi
e
principala putere militara, cea de-a doua economie a lumii, cel mai mare importa
tor
de resurse naturale si cel mai mare poluator al tuturor timpurilor. Aceasta va f
i o
provocare directa pentru SUA. Întreprinderile de stat vor fi predominante până î
n
2025, iar diversificarea energiei se va face prin intermediul lor. Specializarea
sectoarelor industriale pentru fiecare piaŃă emergenta va fi probabil în felul u
rmător:
braziliană - în industria agricolă si exploatarea resurselor energetice offshore
; rusă -
pentru energie si metale; indiană - pentru serviciile IT, domeniile farmaceutic
si al
construcŃiilor de maşini; si chineză - pentru otel, aparate casnice si echipamen
te de
290
telecomunicaŃii. Rusia, care va fi prinsă între Orientul înfometat de resurse si
Occidentul sărac în resurse, îşi va folosi rezervele energetice pentru a-si întă
ri
influenta, dar ar putea avea de suferit dacă se descoperă în curând resurse alte
rnative.
Brazilia si Indonezia au potenŃial de dezvoltare, la fel Arabia Saudita si Iranu
l. Dacă
resursele alternative sunt descoperite repede, sistemul internaŃional ar putea s
uferi
schimbări masive de putere si, în acest fel, va deveni mai instabil.
291
RĂZBOAIELE DE MEDIE ŞI JOASĂ INTENSITATE,
TIPUL DE CONFLICT MILITAR AL ZILELOR NOASTRE
Narcisa GRĂDINARU
Modern wars are increasingly moving far away from traditional war, as his lastin
g
confrontation between two armed camps, that is, between two or more armed states
with large
campaigns and battles, and become a kind of niche wars, complementary and circum
stantial
elements, in the conduct of a meta-confrontation, which far exceeds the scope an
d content of the
war, has many tentacles and facets, covers almost everything, from finance to in
formation, from the
battle for in Cosmos or for Cosmos (even if the location of the military means i
n Cosmos is
prohibited) to the battles for land or maritime resources, from networks which g
lobalize to entities
which fragment.
Războaiele moderne nu sunt confruntări sângeroase, cu hecatombe de morŃi şi
sute de mii de răniŃi – chiar dacă şi în noile războaie se moare –, ci confruntă
ri pentru
a impune voinŃa, pentru a realiza un fapt împlinit, pentru a câştiga şi menŃine
supremaŃia politică, economică şi strategică, pentru a preveni alte confruntări
sau, pur
şi simplu, pentru a pune în operă o afacere.
Războiul modern, sub toate aspectele sale – de la scopuri, obiective şi acŃiuni,
la
forŃe, mijloace şi roluri – devine din ce în ce mai mult o afacere de un tip spe
cial, cu
extensii în toate direcŃiile şi în aproape toate domeniile. Se poate spune că lu
mea
întreagă lucrează efectiv pentru astfel de războaie şi participă efectiv, conşti
ent sau
nu, la astfel de războaie.
Războiul modern – înalt tehnologizat sau nu – este un război de reŃea şi în reŃe
a,
cu derulări surprinzătoare şi efecte complexe, de care nimeni nu scapă, întrucât
aproape toată lumea este implicată.
1. Noi caracteristici ale războiului de joasă si medie intensitate
S-au generalizat deja conflictele asimetrice.1 Cu cât dezechilibrele bugetare vo
r
fi mai mari, cu atât ele vor fi mai numeroase şi mai accentuate. Avantajele pe c
are le
au marile puteri financiare, economice şi tehnologice în ceea ce priveşte mijloa
cele
de luptă şi capacitatea de a acŃiona în reŃea şi în orice mediu sunt contracarat
e de o
logică a războiului de gherilă, război în şi prin care se evită orice opoziŃie f
rontală,
acŃionându-se totdeauna prin grupuri mici şi procedee ingenioase asupra
vulnerabilităŃilor sau în zona vulnerabilităŃilor marilor puteri tehnologice. Ac
esta este,
de fapt, războiul de joasă intensitate. Acesta va avea o amploare din ce în ce m
ai mare
şi rareori va trece la o intensitate medie. AcŃiunile proporŃionate ale marilor
puteri
tehnologice, alianŃelor şi coaliŃiilor în gestionarea crizelor şi conflictelor n
u vor putea
depăşi stadiul de intensitate joasă sau medie, nu neapărat pentru că n-ar avea
Doctorand în ştiinŃe militare
1 http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3, La guerre, entre constanc
e et
transformations, Barthélémy COURMONT par Joseph Henrotin (DSI, mars 2008)
292
posibilitatea să o facă, ci din cu totul alte motive, dintre care cele mai
importante ar putea fi următoarele:
în conflictele sau războaiele asimetrice de joasă intensitate nu pot fi
concentrate forŃe masive, pentru că nu există grupări masive care să li se
opună;
armatele profesioniste moderne nu depăşesc încă logica şi filozofia
războiului simetric şi nici pe cea a războiului disproporŃionat, întrucât
există încă pe lume armate puternice şi Ńări puternice, de unde rezultă că
pericolul confruntărilor de mare intensitate n-a trecut;
armele de distrugere în masă, uriaşele arsenale şi distribuirea lor inegală pe
suprafaŃa pământului menŃin încă în actualitate riscul marelui război, chiar
dacă logica unei astfel de confruntări pierde din ce în ce mai mult teren;
noile reglementări internaŃionale nu permit acŃiunea sau reacŃia
disproporŃionată în gestionarea crizelor şi conflictelor armate, chiar dacă
ar exista o astfel de posibilitate;
războiul de joasă intensitate este avantajos pentru toată lumea, atât pentru
marile puteri care-şi permit orice tip de acŃiune, dar care sunt obligate, dar
şi interesate, să acŃioneze ponderat, pe de o parte, pentru a-şi economisi
forŃele şi resursele şi, pe de altă parte, pentru a face ca războiul sau
acŃiunea de gestionare a crizelor şi conflictelor armate să fie acceptată de
propria populaŃie şi de opinia publică internaŃională.
Mai mult, menŃinerea la joasă intensitate a războiului şi conflictului armat, a
conflictualităŃii, în general, constituie cea mai bună modalitate de prevenire a
războiului distrugător, a conflictului major şi de menŃinere a păcii. Este vorba
,
desigur, de o pace relativă, întrucât conflictele şi acŃiunile asimetrice sunt n
umeroase,
iar gestionarea acestora din ce în ce mai dificilă.
Terorismul, care, prin acŃiunile sale diversificate şi surprinzătoare, devine o
ameninŃare majoră, nu intensifică, ci doar extinde aria conflictualităŃii, creea
ză noi
pericole, noi ameninŃări, noi vulnerabilităŃi şi, de aici, noi temeri şi noi ang
oase. Nici
posibilitatea ca, pe o anumită treaptă a dezvoltării sale, terorismul să folosea
scă arme
de distrugere în masă, componente ale acestora sau mijloace CBRN nu constituie,
de
fapt, o intensificare a conflictualităŃii, ci doar o intensificare a pericolului
 şi
ameninŃării de tip terorist. Nu constituie o intensificare, pentru că, terorişti
i nu vor
realiza şi nu vor folosi niciodată grupări masive de forŃe, în teatre de operaŃi
i şi, de
aceea, în războiul împotriva terorismului, coaliŃia antiteroristă nu poate şi nu
va putea
folosi aviaŃie strategică, grupări de nave, forŃe expediŃionare de mare amploare
,
divizii, corpuri de armată etc. Chiar şi războiul din Irak, cu cele două campani
i ale
sale (din 1991 şi din 2003), n-a fost un război de mare intensitate, ci un războ
i
expediŃionar, cel mult, de intensitate medie, cu desfăşurări locale, dar implica
Ńii
politice, financiare, economice, psihologice şi mediatice majore.
„Totuşi, în cele mai multe cazuri, este foarte probabil ca puterile să fie mai m
ult
sau mai puŃin asociate acestor conflicte de joasă intensitate, ceea ce ne determ
ină să
considerăm că războiul asimetric are un frumos viitor”.2
2 http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3, Ibidem
293
Cele mai răspândite războaie şi conflicte de joasă intensitate sunt, la ora
actuală, următoarele: gherila, îndeosebi gherila urbană şi gherila teroristă; te
rorismul,
sub toate formele şi formulele sale; protestul violent; acŃiunile violente în re
Ńea şi din
reŃele (crima organizată transfrontalieră extinsă, traficul violent de droguri,
arme şi
persoane, materiale radioactive etc.); războiul psihologic; diferendul etnic; di
ferendul
religios; războiul economic; războiul mediatic; cyberconflictul sau cyberrăzboiu
l;
acŃiunile de gestionare a crizelor şi conflictelor; războiul cognitiv.
Toate aceste tipuri de conflicte şi războaie sunt, pe de o parte, un efect al
conflictualităŃii lumii şi, pe de altă parte, forme de refulare a acestei confli
ctualităŃi,
tocmai pentru a se evita un război major, de mare intensitate, care ar putea gen
era o
tragedie imensă.
Chiar dacă se pare că aceste războaie şi conflicte de joasă intensitate sunt mai
„bune” ca un război de mare intensitate, ele sunt un produs al decalajelor econo
mice
imense, al faliilor strategice adâncite tot mai mult de o dinamică extrem de
conflictuală a intereselor, de polarizarea lumii în bogăŃie şi sărăcie, în creşt
erea
interdependenŃelor conflictuale şi în numeroase alte realităŃi nedrepte şi durer
oase.
După opinia noastră, printre noile caracteristici ale războiului de joasă intens
itate
se pot releva şi următoarele: accentuarea componentei teroriste; extinderea arie
i lor
de cuprindere şi la alte domenii care nu Ńin de confruntarea armată; creşterea
componentelor non-militare; diversificarea formelor şi procedeelor de acŃiune;
accentuarea caracterului asimetric; multiplicarea efectelor.
Toate aceste caracteristici, dar şi altele, numeroase, constituie, deopotrivă, u
n
semnal de alarmă în ceea ce priveşte evoluŃia şi deplasarea către zona haotică a
conflictualităŃii lumii şi o modalitate de descărcare a energiilor care genereaz
ă
conflictualitate, de deconflictualizare a lumii. De unde, un nou paradox: confli
ctele de
joasă intensitate sunt o formă din ce în ce mai extinsă a conflictualităŃii lumi
i şi, în
acelaşi timp, o modalitate de Ńinere a acesteia la un nivel minim acceptabil.
2. Noua dinamică a războiului. Modificări ale fizionomiei războiului de medie
si joasă intensitate
Este de aşteptat ca războiul viitorului să nu mai fie o confruntare foarte
distinctă, cu parametri cognoscibili, previzibili şi, în acest sens, uşor de eva
luat şi de
modificat. Confruntările din cadrul tipologiei viitoare a războaielor se vor apr
opia
foarte mult de cele din spaŃiul politic, economic şi informaŃional. Războiul va
deveni,
după toate afirmaŃiile şi după toate probabilităŃile, o afacere ca oricare alta.
Probabil
că, într-un anume fel, se va şi privatiza. N-ar fi nicio noutate, aşa ceva s-a m
ai
întâmplat şi în Evul Mediu. Desigur, privatizarea războiului, în epoca modernă,
nu va
avea acelaşi conŃinut cu cea din epoca medievală.
Războiul a fost dintotdeauna apanajul statelor, al comunităŃilor umane sau, în
orice caz, un atribut şi un fenomen specific societăŃii. Decizia pentru începere
a sau
încetarea războiului a fost totdeauna politică, iar politicul este dintotdeauna
o expresie
concentrată, sintetică a intereselor unei comunităŃi. Rareori, războiul a fost d
us şi
declanşat de către o persoană, în numele acelei persoane. Chiar dacă decizia a f
ost
luată de un rege sau de un împărat, suportul acesteia şi motivul acesteia a fost
dat
totdeauna de un interes sau de un grup de interese. Războiul presupune un mare
294
consum de energie, de forŃe, de resurse şi de vieŃi şi, oricât de puŃin ar fi co
ntat
viaŃa oamenilor pentru unii dintre dictatorii lumii, nu s-a putut trece niciodat
ă
complet şi nonşalant peste acest parametru.
Oamenii fac războaie nu pentru că aşa îşi doresc, ci pentru că aşa trebuie, pent
ru
că aşa le dictează interesul, pentru vă vor să le facă în numele voinŃei care-i
animă,
sau sunt nevoiŃi să le facă, în numele idealurilor care dau sens existenŃei lor,
al
vieŃuirii şi supravieŃuirii într-un mediu totdeauna tensionat şi conflictual.
Dar războiul viitorului, deşi nu va ieşi din esenŃa războiului – continuarea
politicii prin mijloace nepolitice, de regulă, violente –, va fi mult mai flexib
il şi mai
adaptabil la situaŃie, se va extinde în toate sferele vieŃii şi activităŃii uman
e, va fi un
omnirăzboi, adică un război al tuturor, împotriva tuturor, în sensul că fiecare
va fi
angajat, între-o formă sau alta, cu sau fără voia sa, în această confruntare ext
insă atât
pe orizontală (în sensul că îi va cuprinde pe toŃi, indiferent cine ar fi şi und
e s-ar afla),
cât şi pe verticală (în senul că va avea diferite grade de intensitate şi de ang
ajare, de la
simpla competiŃie economică, la lupta armată).
Războiul nelimitat, al cărui concept a fost dezvoltat de China, invadează spaŃiu
l
economic şi financiar, aduce în prim-plan dimensiunea economică şi financiară şi
îl
trece pe soldat în planul secundar, ca pe un fel de rezervă strategică sau ca pe
un
simplu accesoriu.
Războiul devine mai mult o chestiune de leadership decât de dominare. În
Statele Unite, această idee a fost dezvoltată după Războiul Rece de Joseph Nye3,
care
apreciază că hard power, definită ca putere economică şi militară de fond,
substanŃială şi agresivă a Statelor Unite, cea care face războiul (aşa cum este
el
cunoscut din antichitate şi până în prezent) cedează încet, încet locul unei noi
puteri,
denumită soft power, care constă în dezvoltarea unei capacităŃi redutabile de
cunoaştere, de convingere şi de influenŃare.
În Statele Unite, dezbaterea asupra acestor două dimensiuni este dinamică şi
pasionantă. În fond, uriaşul complex militaro-industrial este, deopotrivă, un su
port de
hard power, dar şi unul de soft power, pentru că nu există cunoaştere, persuasiu
ne şi
influenŃă, acolo unde nu există mijloace pentru realizarea acestor obiective. Ia
r
complexul-militar industrial şi mulŃimea de instituŃii de studii strategice pe t
eme ale
conflictualităŃii armate sunt din ce în ce mai mult şi puternice instrumente de
soft
power sau de expertiză în acest domeniu.
China afirmă însă deschis şi tranşant că urmează calea soft power, iar războiul
dincolo de limite (nelimitat) se traduce prin supleŃe, prin adaptare la cerinŃe
şi la
situaŃii. Nici aceasta nu este o noutate. În fond, întreaga artă a războiului cr
eată cu
mult timp în urmă de Sun Tzî, este o artă de soft power.
Totdeauna şi dintotdeauna, conflictualitatea lumii a avut diferite grade de
intensitate. Războaiele din generaŃia a 4-a transformă aceste praguri, le apropi
e pe
unele de altele, le coboară, le diversifică şi le fluidizează. Piramida intensit
ăŃii este
activată şi animată, astăzi, doar la baza ei. Deşi pericolul unor confruntări ma
jore, de
maximă intensitate, încă de menŃine, realitatea este că intensitatea conflictual
ităŃii
3 Joseph, Nye, Soft Power : The Means to Success in World Politics, 2004, The Pa
radox of
American Power, 2003; Joseph Nye, Robert Keohane, Power and Interdependence, 197
7.
295
tinde către nivelul ei cel mai de jos. Grafic, această tendinŃă, ar putea fi
exprimată astfel:
Notând pe axa OX timpul şi pe axa OY intensitatea (de la 0 la 1) şi având în
vedere intensitatea conflictualităŃii (a războiului), avem reprezentarea grafică
de mai
sus. După cum se observă, după pagul maxim de intensitate atins în cel de al doi
lea
război mondial, aceste praguri au scăzut, au ieşit din linearitate şi au devenit
fluide şi
controlabile.
Intensitatea maximă – adică 1 – este realizată atunci când toate Ńările, ca
beligerante, îşi angajează toate forŃele şi îşi folosesc toate resursele în răzb
oi sau în
conflict. Intensitatea minimă – adică 0 – nu există, întrucât niciodată lumea nu
a fost
lipsită de conflictualitate.
Desigur, intensitatea conflictualităŃii sau a conflictului şi războiului nu este
aceeaşi pentru toate Ńările. Spre exemplu, în timp ce, pentru Statele Unite ale
Americii, războiul din Golf din anul 2003 a fost de joasă intensitate, pentru Ir
ak el a
fost de cea mai mare intensitate posibilă, întrucât această Ńară a angajat între
gul ei
potenŃial de război. Dar, în conflictualitatea lumii, acest război poate fi apre
ciat ca
fiind de intensitate medie.
În ceea ce priveşte filozofia şi fizionomia războiului viitorului, există o pute
rnică
tendinŃă de trecere, aşa cum se afirma mai sus, de la hard power la soft power,
dar nu
prin eliminarea mijloacelor hard power deja existente, ci prin transformarea lor
în
mijloace sau în suporturi soft power.
Această transformare nu se realizează prin simpla atribuire de noi funcŃii
tancului, tunului, avionului sau rachetei, ci prin folosirea lor ca suport hard
al unei
filosofii soft. Or acest lucru nu se poate realiza decât prin scăderea semnifica
tivă a
intensităŃii conflictualităŃii de tip violent, realizarea unor puternice alianŃe
, coaliŃii,
organizaŃii şi organisme internaŃionale şi regionale, ale căror principale funcŃ
ii sunt de
soft power pe un suport semnificativ, deja existent, de hard power.
Trăim o nouă epocă a ceea ce înŃelepŃii Romei antice rezumau în cunoscutele
cuvinte ale lui Vergiliu, din Eneida: Nulla salus bello; pacem te poseimus omnes
4
4 Vergiliu, Eneida (IX, 362), „Nu-i nicio scăpare în război; cu toŃii cerem de l
a tine pacea”.
,9
,6
1877 1917 1944 1990 1991 2001 2003 2008
296
Bibliografie
[1] ILIE, Marin -Despre operaŃiile militare internaŃionale – ConsideraŃii,
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002.
[2] MUREŞAN Mircea general dr., VĂDUVA Gheorghe general de brigadă (r)
dr., Războiul viitorului, viitorul războiului, EdiŃia a II-a, Editura Universită
Ńii
NaŃionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2006.
[3] MUREŞAN Mircea general dr., VĂDUVA Gheorghe general de brigadă (r)
dr., Criza, conflictul, războiul, vol. 1-4, Editura UniversităŃii NaŃionale de A
părare
“Carol I”, Bucureşti, 2007.
[4] NYE Joseph, Soft Power : The Means to Success in World Politics, 2004,
The Paradox of American Power, 2003; Joseph Nye, Robert Keohane, Power and
Interdependence, 1977.
[5] VĂDUVA Gheorghe, Războiul asimetric şi noua filosofie a conflictualităŃii
armate, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2007.
[6] http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3, La guerre, entre
constance et transformations, Barthélémy COURMONT par Joseph Henrotin (DSI,
mars 2008).
[7] http://www.iris-france.org/Tribunes-2008-03-19.php3
297
UNELE ASPECTE REFERITOARE LA IMPORTANŢA
ANALIZEI ÎN MEDIUL INTELLIGENCE
Dr. Mihai ŞERBAN
The analysis is looking for models. It "requires selection, separation, comparis
on with other
data and, eventually, to incorporate into a larger" This involves the transforma
tion of information
acquired in primary form in a product use the intelligence. Analysis is a compon
ent of the
intelligence which express the value added.
Although there is no perfect intelligence, the intelligence which prevents manag
ers on the
lack of information put them in position to be able to carry out scenarios of fi
nancial markets or
better faciliteza assessment attractiveness of certain markets and supports mana
gers in anticipation
future moves of adversaries.
Conceptul de intelligence larg uzitat în statele democratice la care ne raportăm
deseori în stabilirea diverselor standarde de performanŃă nu are o traducere fid
elă în
limba română, cele mai importante sensuri pentru care este folosit în literatura
de
specialitate se referă la acesta ca fiind:
Element de cunoaştere susceptibil a fi codificat pentru a fi păstrat, prelucra
t
sau comunicat;
Produs rezultat din culegerea, procesarea, integrarea, analiza, evaluarea şi
interpretarea datelor avute la dispoziŃie referitor la domenii de interes;
Produsul analitic rezultat din procesarea datelor (informaŃiilor brute);
Activitatea ce generează informaŃii prelucrate;
Titlu generic pentru spionaj.
La aceste sensuri încercăm să mai adăugăm încă un sens conceptului de
intelligence, acela de informaŃie prelucrată cognitiv cu o anumită semnificaŃie
pentru
un beneficiar; insistăm pe acordarea unei anumite semnificaŃii deoarece prelucra
rea
cognitivă este necesară, dar nu şi suficientă dacă nu corespunde unor interese s
au
nevoi ale unui beneficiar. În ceea ce priveşte intelligence-ul apreciem că nu se
fac
prelucrări cognitive ale informaŃiilor fără a se avea în vedere un anumit scop,
ceea ce
îi conferă valoarea semnificativă de întrebuinŃare.
Putem spune că intelligence-ul reprezintă ansamblul operaŃiilor de culegere,
filtrare şi analiză a datelor şi informaŃiilor, precum şi de diseminare a produs
elor de
intelligence cu valoare funcŃională, în scopul satisfacerii necesităŃilor unui
consumator specific.
Acesta reprezintă informaŃii care au fost analizate în anumite condiŃii
particulare şi pentru o anumită perspectivă. Analiza şi producŃia reprezintă cea
de-a
patra etapă a procesului de intelligence, aşa cum au fost ele analizate în lucră
rile de
specialitate.
Analiza, din această perspectivă, reprezintă căutarea modelelor. Ea necesită
selectarea, separarea şi compararea cu alte date şi, în cele din urmă, includere
a într-o
unitate mai mare, ceea ce putem numi structură-model. Aceasta implică
 Căpitan lector universitar
298
transformarea informaŃiilor achiziŃionate în formă primară într-un produs de
intelligence a cărui valoare este conferită de caracterul său utilizabil. Analiz
a
reprezintă o componentă a intelligence-ului care exprimă valoarea adaugată.
Se pot identifica 4 tipuri specifice de rezultate ale analizei:
1. Prima categorie implică aspectul predictiv al analizei. Din acest punct de
vedere, rezultatul intelligence-ului poate fi constituit dintr-o descriere cupri
nzătoare şi
o explicare a tendinŃelor importante din domeniile social-economic, tehnic şi po
litic
sau din mediul factorilor industriali ori de piaŃă specifici, precum şi implicaŃ
iile
asupra firmei a unuia sau mai multora dintre aceşti factori.
O companie care exportă are nevoie să cunoască modul în care adversarii au
apreciat o recentă rundă de negocieri dintr-o Ńară anume. În mod particular, ar
fi
important de cunoscut care crede adversarul că ar fi impactul oricărui rezultat
posibil
al discuŃiilor, atât asupra propriei afaceri, cât şi asupra industriei respectiv
e, şi cum
planuieşte să reacŃioneze acesta pentru fiecare situaŃie posibilă.
2. Categoria secundară implică analiza al cărei scop este acela de a spori
semnificativitatea datelor şi de a asigura îndrumarea factorilor de decizie, evi
denŃiind
scopuri precise, precum şi mijloacele alternative care pot deveni disponibile pe
ntru
îndeplinirea acestora. Este cunoscut exemplul dr. Ernest Mario, şeful Executivul
ui şi
preşedinte delegat al companiei Glaxo, cel mai mare grup farmaceutic din Europa,
care în martie 1993, a fost îndepărtat din funcŃie, în momentul în care valoarea
de
piaŃă a companiei Glaxo era aproximată la 20 de miliarde de lire sterline, compa
nia
dispunând de aproximativ 1,5 miliarde de lire sterline, lichidităŃi. Glaxo înreg
istrase o
creştere economică deosebită, evoluŃia favorabilă fiind sprijinită de eficienta
sa
organizare de marketing.
Indiscutabil, câŃiva directori executivi din industria farmaceutică ar fi fost
extrem de nefericiŃi dacă ar fi primit o analiză rapidă referitoare la impactul
pentru
companiile lor generat de plecarea dr. Mario. La ce dimenisiune, de exemplu, ace
astă
schimbare bruscă a managerilor de la Glaxo ar fi putut reflecta disensiunile int
erne
ale acesteia asupra planurilor companiei de a pătrunde în noi sectoare ale pieŃi
i
medicamentelor? Care ar fi fost schimbările strategice care au determinat aceste
măsuri drastice în cadrul companiei Glaxo şi ce influenŃă ar putea avea asupra
strategiilor adversarilor?
3. O a treia categorie de intelligence este utilizată în scopul furnizării
avertismentelor referitoare la evenimentele majore, atacurile particulare şi est
imări pe
termen lung, tendinŃe şi evaluări ale dezvoltării diferitelor regiuni sau zone
funcŃionale importante, bazate pe probe apreciate uneori ca fiind empirice.
Unul dintre obiectivele de bază ale intelligence-ului competitiv este acela al
prevenirii surprizelor (în acest mediu, conotaŃiile fiind, în esenŃă, negative).
Un
exemplu îl constituie analizele care au ca scop identificarea potenŃialelor amen
inŃări
generate de planurile adversarilor de a acapara sau, cel puŃin, de se alia cu al
Ńi
adversari.
Relevant este exemplul companiei Digital Equipment Corporation-DEC, a
doua companie ca importanŃă după IBM în industria de IT (în acea perioadă), care
, în
1992, a pierdut aproximativ 2,7 miliarde de dolari. Compania pierduse mulŃi bani
şi
în anul anterior. Cu toate acestea, sub conducerea ambiŃioasă a unui nou preşedi
nte şi
299
a unei noi echipe manageriale, DEC şi-a fixat ca scop să redevină, cel târziu în
1995, unul dintre primii furnizori globali de PC-uri. DEC, compania care eşuase
deoarece nu a abordat cu maximă seriozitate problema calculatoarelor personale,
şi-a
revizuit atitudinea, Ńinând seama că a pierdut timp şi o serie de oportunităŃi ş
i a trecut
la ofensivă.
Este foarte clar că acele companii care concurau împotriva DEC şi-ar fi dorit
să înŃeleagă în detaliu strategiile adoptate de aceasta pentru a-şi atinge scopu
rile
propuse, precum şi potenŃialul impact pe care DEC era pe cale să-l realizeze asu
pra
industriei de PC-uri.
4. A patra categorie implică analiza elementelor informaŃiilor actuale despre
problemele specializate referitoare la factorii de decizie. Pe de o parte, la în
ceputul
procesului de formulare a propriei strategii, un grup de afaceri trebuie să cuno
ască
când şi unde va fi lansat un nou produs de către adversari, înainte ca această
informaŃie să devină publică. Pe de altă parte, în cadrul efortului pentru a-Ńi
îmbunătăŃi performanŃele în procesul de fabricaŃie sau de management, o firmă şi
-ar
dori să poată repera companiile cunoscute drept „cele mai bune din domeniu”, atâ
t
pentru industria în care evoluează, cât şi în afara acesteia.
Dar, oricare ar fi tipul sau tipurile rezultatelor analitice, este necesar să se
stabilească legături puternice şi frecvente între cerinŃele strategice curente (
şi, uneori,
operaŃionale) ale firmei. Astfel, activitatea de intelligence competitiv va pier
de
credibilitatea managerilor companiei. Pentru a realiza aceste legături, manageri
i
trebuie să fie direct implicaŃi în procesul de analiză.
Sarcina analiştilor este, deci, de a integra date singulare într-un produs unita
r,
să evalueze informaŃiile în funcŃie de un anumit context şi să realizeze produsu
l final,
care să includă aprecieri ale evenimentelor sau dezvoltări ori judecăŃi în legat
ură cu
implicaŃiile informaŃiilor respective asupra consumatorilor.
Managerii, care întotdeauna au de suferit din cauza volumului foarte mare de
informaŃii şi a agendelor prea încărcate, au nevoie ritmic de fluxuri cu rezulta
tele
analizelor, pentru a-şi dezvolta şi conduce implementarea strategiei. Managerii
nu
trebuie să se zbată într-un ocean de fapte. Pe de altă parte, managerii trebuie
să
prevină acea capcană care este numită deseori „paralized by analysis“; aceasta a
pare
atunci când analiza adversarului devine un virtual sfârşit pentru propria persoa
nă sau
când managerii şi analiştii se blochează într-o nemiloasă cursă pentru atingerea
perfecŃiunii sau raŃionalismului excesiv. Analiza adversarilor este un proces pr
oiectat
pentru a furniza informaŃii utilizabile, pe care factorii de decizie le pot folo
si pentru
îmbunătăŃirea performanŃelor în afaceri. Ea nu are altă valoare. Aprecierile făc
ute de
intelligence:
sunt orientate către viitor – sprijină managementul în dezvoltarea unor
strategii competitive superioare;
facilitează o înŃelegere superioară a adversarilor şi a schimbărilor petrecute
în mediul concurenŃial;
identifică actualii şi viitorii adversari, strategia şi planurile acestora.
Cu toate că intelligence perfect nu există, intelligence-ul care previne
managerii asupra lipsei de informaŃii îi pune pe aceştia în postura de a fi în m
ăsură să
realizeze scenarii de piaŃă sau financiare mai bune, faciliteză evaluarea atract
ivităŃii
300
unei anumite pieŃe şi sprijină managerii în anticiparea viitoarelor mutări ale
adversarilor.
Ce analizează managerii, şi din ce motiv, sunt probleme la fel de importante ca
şi modul în care sunt analizate informaŃiile. De exemplu o analiză detaliată a
cunoştinŃelor adversarului (cunoştinŃe instituŃionale, experienŃa în management
şi
modalitatea de acŃiune), deciziile acestuia privind investiŃiile, precum şi efic
acitatea
cu care acestea sunt integrate în cadrul companiei, vor dezvălui mai multe despr
e
posibilităŃile adversarului şi direcŃia de evoluŃie ulterioară a acestuia. În ac
elaşi mod,
a şti cum şi unde adversarul îşi îmbunătăŃeşte fiecare activitate corespunzătoar
e
afacerii pe care o desfăşoară, va crea mai multe oportunităŃi pentru obŃinerea
avantajului asupra concurenŃilor, decât pentru stabilirea amalgamului implicaŃii
lor
financiare ale acestora.
În opinia noastră securitatea privată trebuie să fie abordată la nivel legislati
v şi
conceptual ca fiind parte intrinsecă a securităŃii naŃionale. Probabil că într-o
perioadă
apropiată se va ajunge şi la noi ca în problematica securităŃii naŃionale să pre
luăm
într-un fel sau altul experienŃa americană. Statele Unite ale Americii prin acti
varea
dimensiunii pre-emptive a intelligence-ului guvernamental determinat de războiul
declarat împotriva terorismului după dramaticele atentate din 11 septembrie 2001
,
s-au văzut în scurt timp în faŃa unui aflux masiv de informaŃii primare care nu
puteau
fi procesate, analizate şi exploatate oportun numai cu mijloacele de care dispun
eau
instituŃiile de stat. Pentru rezolvarea acestui impas F.B.I. a apelat din ce în
ce mai des
la firmele private de Intelligence (Business Intelligence, Competitive Intellige
nce
etc.) pentru a folosi tehnologia şi experŃii lor în sprijinul guvernului.
Dezvoltarea unui mediu de afaceri concurenŃial şi performant este o preocupare
constantă în orice societate capitalistă, iar România, aflată în mod ireversibil
pe calea
democraŃiei, nu face excepŃie de la această regulă.
Managementul strategic al oricărei companii care se respectă se bazează într-o
măsură mai mare sau mai mică pe intelligence-ul privat, iar capacitatea acestuia
de a
recunoaşte valoarea noului în fluxul informaŃional, de a-l asimila şi de a-l apl
ica în
funcŃie de necesităŃile derulării afacerilor, asigură eficacitatea procesului de
cizional la
acest nivel. Abilitatea unei companii de a obŃine şi utiliza intelligence-ul pri
vat
devine tot mai importantă pe măsură ce debitul informaŃional referitor la dinami
ca
pieŃei sporeşte, iar incertitudinile privind oportunităŃile viitoare se intensif
ică.
Din această perspectivă şi nu numai, companiile au nevoie de o capabilitate
structurală pentru a căuta, a identifica şi a interpreta informaŃiile despre pro
priile
rezultate, despre preferinŃele neexploatate ale clienŃilor, despre concurenŃă, p
recum şi
despre potenŃialele nişe de piaŃă. Schimbările mediului de afaceri sunt mai rapi
de ca
niciodată. Pentru a fi la curent cu aceste schimbări organizaŃia trebuie să depu
nă un
efort concertat pentru a obŃine informaŃiile despre dinamica lor şi mai ales des
pre
modul în care acestea ar putea influenŃa activitatea companiei.
Problematica business intelligence-ului este doar o mică parte a ceea ce ar
putea deveni intelligence-ul privat dacă va fi proiectat într-un cadru legislati
v adecvat
(activităŃile de detectivi particulari, activităŃile de analiză de risc etc.). E
ste în
interesul întregii societăŃi ca securitatea privată şi, implicit intelligence-ul
privat să fie
301
foarte bine reglementate pentru a pune mai presus de orice principiul legalităŃi
i
şi respectarea necondiŃionată a drepturilor fundamentale ale omului.
n această etapă apreciem că este necesară clarificarea aspectelor referitoare la
Intelligence-ul Competitiv, perceput drept un proces sistematic de culegere şi d
e
analiză a datelor şi informaŃiilor provenind din surse publice privind capabilit
ăŃile,
motivele, intenŃiile şi practicile competitorilor, în scopul obŃinerii unui avan
taj
competitiv durabil pe o anumită piaŃă.
Companiile performante ştiu că pentru a fi competitive trebuie să fie capabile
să anticipeze schimbările din interiorul sau din exteriorul industriei în care
acŃionează. De asemenea, acestea mai ştiu că pentru a obŃine un avantaj competit
iv
este necesar un plan de transformare a datelor şi informaŃiilor în intelligence,
pe baza
cărora să poată fi luate decizii strategice sau tactice. Nevoia realizării la ni
vel de
companie a unui proces coerent de Intelligence Competitiv a apărut datorită
specificului procesului decizional, care presupune elaborarea unor variante de c
ursuri
de acŃiune plecând de la anumite situaŃii date. Cunoaşterea cât mai precisă a
configuraŃiei mediul de afaceri şi analizarea în timp real a implicaŃiilor acest
eia
presupune efectuarea unor corelaŃii complexe şi rapide.
FuncŃia de Intelligence Competitiv face parte din “sistemul nervos” al
companiei. Pentru a planifica şi acŃiona strategic trebuie să “gândim” strategic
, să ne
administrăm cunoştinŃele, să înŃelegem ce fac ceilalŃi, dar mai ales ce intenŃii
au şi să
fim capabili să proiectăm scenarii în care am dori să ne aflăm.
Privit ca instrument de creştere a competitivităŃii, Intelligence-ul Competitiv
contribuie la îmbunătăŃirea continuă a calităŃii produselor, serviciilor şi solu
Ńiilor
oferite de companii. Pe de altă parte Intelligence-ul Competitiv are un rol impo
rtant
în creşterea seminificativă a gradului de inovare.
Rolul-cheie al Intelligence-ului Competitiv în managementul strategic este
generat de faptul că acesta asigură funcŃia de Avertizare Timpurie asupra
ameninŃărilor, riscurilor şi oportunităŃilor la adresa intereselor pe termen lun
g ale
companiei. De asemenea, intelligence-ul produs pentru elaborarea strategiilor de
piaŃă
şi de dezvoltare a companiei este esenŃial în condiŃiile existenŃei unor pieŃe m
ature,
consolidate, în care creşterea naturală nu mai este posibilă, iar nişele sunt di
n ce în ce
mai puŃine şi mai costisitoare.
Utilizarea Intelligence-ului Competitiv în managementul riscurilor derivă din
faptul că în cadrul procesului de Intelligence Competitiv sunt monitorizaŃi cons
tant o
serie de indicatori, care prin evoluŃia lor pot furniza primele semne de apariŃi
e a unor
schimbări structurale pe piaŃă sau a implementării unor noi strategii concurenŃi
ale de
către competitori. Această funcŃie de avertizare timpurie a Intelligence-ului
Competitiv, împreuna cu identificarea din vreme a vulnerabilităŃilor proprii, po
ate
sprijini un Risk Manager să elaboreze şi prioritizeze lista cu riscurile la adre
sa
îndeplinirii obiectivelor strategice. De asemenea, Intelligence-ul Competitiv
furnizează o parte din feed-back-ul necesar adaptării dinamice a planurilor de
reducere a riscurilor.
Intelligence-ul Competitiv trebuie să promoveze în companie o cultură
organizaŃională de tip Intelligence Centric: proactivă, centrată pe culegerea,
302
prelucrarea şi exploatarea deplină a informaŃiilor. De asemenea, personalul
companiei va dobândi o atitudine şi o mentalitate ofensivă de raportare la piaŃă
şi
competiŃie.
Este importantă şi scaderea gradului de utilizare a informaŃiilor in interes
personal în favoarea partajării acestora. Într-o companie care utilizează Intell
igenceul
Competitiv, importantă nu mai este deŃinerea informaŃiei, ci modul în care
personalul se raportează la respectiva informaŃie. Sintagma “InformaŃia este put
ere!”
devine depăşită în cadrul echipei manageriale, transformându-se în “Noutatea est
e
putere!”
În acest context menŃionăm şi numeroasele preocupări care vizează
implementarea unui program deosebit, utilizat cu succes în aproximativ 40 de Ńăr
i,
numit I2 ANALYST NOTEBOOK (produs de către firma I-2 Ltd. din Cambridge).
EvidenŃiem faptul că acest instrument este folosit de către F.B.I., în mod const
ant,
încă din 1994, el fiind un program complex, utilizat în scopul modelării complex
e, de
natură grafică, a tuturor acŃiunilor umane, în scopul asigurării vizualizarii şi
analizei
unui volum mare de date, reprezentând un mijloc deosebit de eficient în evidenŃi
erea
relaŃiilor existente între membrii oricărui grup. Conexiunile interumane sunt
reprezentate prin diferite forme de text sau prin tabele, concomitent cu evidenŃ
ierea
legăturilor dintre diferite entităŃi: nume de persoane, numere de telefon, contu
ri
bancare, fotografii, filme etc.
Cu ajutorul sistemului I2 Analyst Notebook se pot realiza: reprezentări prin
diagrame, analiza vizuală a datelor, analiza cantitativă/calitativă a datelor, a
naliza
succesiunii acŃiunilor etc. În baza acestor conexiuni pot fi anticipate diferite
acŃiuni
pe care membrii le pot pune în practică.
Plecând de la acest suport al intelligence-ului, mediul privat a identificat
avantajele sistemului şi se întreprind demersuri pentru dezvoltarea utilizării s
ale la
nivelul companiilor. DificultăŃile nu sunt generate doar de costul softului
(aproximativ 4.300 euro), ci şi de instruirea personalului desemnat să îl utiliz
eze.
În mod cert, două sunt direcŃiile dezvoltării ariei de utilizare a sistemului I2
Analyst Notebook: atât în studierea relaŃiilor dezvoltate de către concurenŃă, c
ât şi
identificarea nucleelor relaŃionale din interiorul companiei.
În concluzie, dată fiind explozia informaŃională, analiza de intelligence
desfăşurată de firme nu poate fi realizată doar prin utilizarea resurselor umane
specializate, ci va necesita extinderea sistemelor informatice (tip I2), doar as
tfel
reuşindu-se asigurarea creşterii perfomanŃelor angajaŃilor, concomitent cu obŃin
erea
unor date exacte despre intenŃiile concurenŃei.
Bibliografie
[1] BORN, Hans; LEIGH, Ian. Legal Standards and Best Practice for
Oversight of Intelligence Agencies. Oslo, Publishing House of the Parliament of
Norway, 2005.
[2] DUVAC, Ion (coordonare metodologică). Decizia politică şi securitatea
naŃională (suport de curs). Editura UniversităŃii Bucureşti, 2005.
[3] GODSON, Roy. Intelligence - un punct de vedere american. În: ConcepŃia
britanică şi americană asupra intelligence-ului, editată de K.G. Robertson.
303
[4] MAYER, Herbert E. Adevarata lume a intelligence-ului. New
York, 1987
[5] PETRESCU, Stan. Despre inteligence: spionaj-contraspionaj. Bucureşti,
Editura Militară, 2007.
[6] SERRA, Eduardo. Necesitatea serviciilor de informaŃii în cadrul noilor
politici de securitate. În: Securitate şi democraŃie. Viitorul serviciilor de in
formaŃii.
San Lorenzo del Escorial, 2000.
Webgrafie
[7] www.studiidesecuritate.ro
[8] www.stsnet.ro
[9] www.fas.org/irp
[10] www.i2.co.uk
[11] www.janes.com
[12] www.odci.gov/csi
[13] www.pharmacychoice.com
[14] www.goliath.ecnext.com.
304
PROVOCĂRI IN DOMENIUL INTELLIGENCE AL AFACERILOR
Dr. Mihai ŞERBAN
The biggest problem of data security in enterprise environments remain control o
ver
confidential information on laptops and mobile devices. There are still a large
number of computers
lost or stolen, and recent studies have revealed that employees, especially youn
ger ones, are not
very worried about the safety rules of the company.
They connect to computers in the office of MP3 players, iPod-ROMs, USB drivers a
nd
personal cameras. Each of them represents a threat in terms of data leakage sinc
e receiving / stores
easily and quickly a large quantity of information less controlled and protected
.
În scopul reducerii riscurilor de securitate în utilizarea şi administrarea
sistemelor IT, cea mai bună strategie o reprezintă, indiscutabil, abordarea în a
nsamblu
a problematicii securităŃii (security in depth). Aceasta presupune evaluarea în
totalitate a infrastructurii IT şi clasificarea expunerii la riscuri de securita
te. Pentru
fiecare dintre riscurile identificate trebuie elaborate planuri detaliate de măs
uri, atât
pentru reducerea expunerii la acele riscuri (mitigation), cât şi pentru reducere
a
impactului odată ce riscul s-a produs (contingency).
La polul opus se află abordarea punctuală, a implementării unui sistem specific
de securitate, de exemplu un program antivirus sau un program pentru detecŃia
intruşilor. Deşi sistemele respective sunt foarte utile în cadrul ariei specific
e de
aplicabilitate, această abordare lasă descoperite alte zone cu posibile breşe de
securitate. Foarte multe companii cad în greşeala de a investi mult în astfel de
sisteme, fără însă a avea o strategie de securitate integrală.
Pentru a avea o abordare de ansamblu, trebuie pornit de la lucrurile elementare:
uniformitatea infrastructurii din punct de vedere al sistemelor folosite, admini
strarea
centralizată, menŃinerea „la zi” a sistemelor, din punct de vedere al patch-uril
or şi fixurilor,
aplicarea unor configurări standard de securitate pe toate serverele şi staŃiile
de
lucru, în funcŃie de rolul funcŃional al acestora, precum şi proceduri standard
de
utilizare şi administrare.
Studiile arată că în medie 90% din breşele de securitate identificate nu sunt
datorate problemelor tehnologice ci instalării şi configurării necorespunzătoare
a
acestora sau datorită nerespectării unor proceduri de utilizare şi administrare
a
sistemului. În multe cazuri, aceste proceduri nici nu există. De aceea este nece
sar să
privim problema pe ansamblu, preocupându-ne de tehnologie, procedurile interne a
le
companiei, precum şi de oameni.
Abordarea securităŃii doar prin prisma problemelor tehnologice este un punct
de vedere limitat. Nu ne putem aştepta ca un sistem care nu a fost instalat şi
configurat corespunzător, care nu e menŃinut la zi cu patch-urile sau pentru car
e nu se
respectă nişte proceduri simple de utilizare şi administrare, să fie un sistem s
igur.
Securitatea trebuie să fie o caracteristică intrinsecă a sistemului, acesta treb
uind să fie
bine proiectat, implementat, utilizat şi administrat.
Căpitan lector universitar
305
Atunci când instalăm servere şi staŃii de lucru în reŃea, trebuie să avem
în vedere 2 lucruri importante:
acestea trebuie să fie menŃinute la zi din punct de vedere al aplicării patchu
rilor
şi fix-urilor de securitate;
trebuie să realizăm o configurare standard din punct de vedere al setărilor
de securitate, în funcŃie de rolul funcŃional al serverului sau al staŃiei de
lucru şi al nivelului de securitate dorit.
La aplicarea unei configurări de securitate asupra serverelor sau a staŃiilor de
lucru trebuie realizat un compromis între funcŃionalitate şi securitate. Gradul
de
securitate dorit trebuie aplicat în funcŃie de importanŃa resurselor stocate sau
utilizate
pe acel server sau staŃie de lucru. Cel mai simplu mod de aplicare al unor şablo
nuri
(template-uri) de securitate este cu ajutorul lui Active Directory şi Group Poli
cy. În
acest fel ne asigurăm şi de faptul că setările de securitate aplicate sunt şi me
nŃinute.
De asemenea, datorită accentului pus pe comunicaŃii şi a necesităŃii accesării
informaŃilor din orice locaŃie pentru utilizatorii companiei, problema securizăr
ii
perimetrului reŃelei este destul de complexă, în primul rând deoarece perimetrul
nu e
simplu de definit. Securizarea perimetrului implică nu doar instalarea şi config
urarea
unui firewall pentru controlul traficului dinspre şi către Internet, ci şi secur
izarea
conexiunilor de tipul RAS sau VPN pentru utilizatorii mobili sau pentru reŃele l
a
distanŃă.
De remarcat faptul că un sistem IT sigur este unul proiectat, instalat şi
administrat în mod corect. Securitatea comunicaŃiei pleacă de la conceperea
arhitecturii reŃelei. În cadrul Windows Server System Reference Architecture
(WSSRA) se disting patru elemente: Introduction to Network Services; Internal
Firewall Service Design for the CDC Scenario; Firewall Services Build Guide;
Switch and Router Design for the CDC Scenario.
Nu putem ignora ideea că un domeniu particular îl reprezintă comunicaŃiile de ti
pul
wireless. Ca şi în cazul perimetrului, apare problema definirii reŃelei interne.
Referitor la securitatea aplicaŃiilor, trebuie subliniat faptul că fiecare aplic
aŃie
implementată în cadrul infrastructurii IT trebuie să aibă incluse facilităŃi de
securitate
specifice. Specialiştii IT recomandă ca aplicaŃiile să folosească facilităŃile d
e
securitate oferite de platformă, de exemplu pentru autentificarea utilizatorilor
şi
autorizarea accesului la resurse.
Din acest punct de vedere, nu poate fi tratată, în acest context, problema
securităŃii aplicaŃiilor, dar putem prezenta câteva aspecte referitoare la secur
izarea
serverelor care utilizează aplicaŃii Microsoft (securitatea aplicaŃiilor ASP.NET
.):
Improving Web Application Security: Threats and Countermeasures; Building Secure
ASP.NET Applications: Authentication, Authorization, and Secure Communication.
În mod evident, nu poate fi ignorată problematica securităŃii datelor. Astfel,
orice server pentru aplicaŃii trebuie să aibă caracteristici de protecŃie şi rec
uperarea
datelor, deosebit de utile fiind protecŃia şi recuperarea fişierelor de date, cu
ajutorul
soluŃiilor de back-up şi restaurarea datelor, precum şi Step by Step Guide to
Encrypting File System (EFS).
Securizarea reŃelei nu poate fi completă fără menŃinerea la zi a sistemelor din
punctul
de vedere al patch-urilor (căilor de up-date) de securitate. De foarte multe ori
se
306
întâmplă ca, deşi majoritatea sistemelor, (servere şi staŃii de lucru din reŃea)
,
au fost actualizate cu ultimele patch-uri, aceste instrumente au fost uitate pri
n reŃea,
iar sistemele configurate implicit, odată infectate, au generat probleme în într
eaga
reŃea.
Permanent trebuie să ne asigurăm că toate sistemele sunt menŃinute la zi din
punct de vedere al patch-urilor, şi să nu ne lăsăm pradă utilizatorilor. Din ace
ste
motive, un e-mail care ne reaminteşte să instalăm ultimele patch-uri şi fix-uri
nu
rezolvă problema, doar automatizarea acestor acŃiuni este soluŃia eficientă.
Pentru scanarea sistemelor din perspectiva aplicării patch-urilor şi fix-urilor
pentru sistemele de operare şi aplicaŃiile pe bază Microsoft, se poate folosi Mi
crosoft
Baseline Security Analyzer şi Microsoft Baseline Security Analyzer V1.2.
La toate aceste elemente se adaugă o măsură eficientă: criptarea datelor.
Modelul clasic de criptare presupune transformarea unui text iniŃial (plain text
) printro
cheie (key), proces din care rezultă textul cifrat (ciphertext). Domeniul care s
e
ocupă de spargerea (decodificarea) cifrurilor se numeste criptanaliza (cryptanal
ysis),
iar conceperea cifrurilor (criptografia) şi spargerea lor (criptanaliza) sunt cu
noscute
global sub numele de criptologie (cryptology).
Adesea sunt utilizate următoarele notaŃii: S - textul sursă, CK - funcŃia de
criptare, dependentă de o cheie K, R - codul rezultat şi DK - funcŃia de decript
are.
R = CK(S) iar decriptarea - prin S = DK(R).
De remarcat că DK[CK(S)] = S.
O regulă de bază în criptografie impune cunoaşterea metodei generale de
criptare de către orice criptanalist, cel mai important element devenind cheia d
e
criptare. Cheia constă într-un şir de caractere care defineşte/selectează una sa
u mai
multe criptări potenŃiale. Spre deosebire de metoda generală, care, în mod tradi
Ńional,
se schimbă doar la câŃiva ani, cheia putea fi schimbată oricât de des era necesa
r.
În concluzie, modelul de bază al criptării foloseşte o metodă generală
cunoscută, care este parametrizată cu o cheie secretă, ce poate fi schimbată uşo
r. În
mod paradoxal, publicarea algoritmului de criptare, prin faptul că dă posibilita
tea
unui număr mare de criptologi să spargă sistemul, îi poate dovedi stabilitatea.
Componenta secretă a criptării este, în consecinŃă, cheia, a cărei lungime
devine foarte importantă. În mod evident, cu cât cheia este mai lungă, cu atât
elementele ei sunt mai greu de determinat. De exemplu, pentru o secvenŃă de n ci
fre
(0,...,9), există 10xn posibilităŃi de a o crea. În cazul în care cheile ar conŃ
ine litere,
numărul de alternative creşte fiindcă în alfabet există 26 de litere. O cheie ca
re să
poată Ńine la distanŃă adversari profesionişti ar trebui să aibă cel puŃin 256 d
e biŃi (cel
puŃin 32 de cifre), în timp ce uzual se pot folosi chei de 64 de biŃi (în jur de
8 cifre).
Există două metode tradiŃionale de criptare: cifruri cu substituŃie şi cifruri c
u
transpoziŃie. Aceste tehnici de bază sunt folosite, în forme evoluate, şi în sis
temele
moderne de criptare.
În cazul cifrurilor cu substituŃie, fiecare literă sau grup de litere este înloc
uit(ă)
cu o altă literă sau cu un grup de litere. Cel mai vechi exemplu este cifrul uti
lizat de
către Cezar, prin care a devine D, b devine E, ..., z devine C. Prin generalizar
e,
alfabetul poate fi deplasat cu k litere în loc de 3. În acest caz, k devine chei
a pentru
metoda generală a alfabetelor deplasate circular.
307
Pentru cifrurile cu transpoziŃie, spre deosebire de cifrurile cu substituŃie,
care păstrează ordinea literelor din textul sursă dar le transformă, cifrurile c
u
transpoziŃie (transposition ciphers) reordonează literele, fără a le camufla.
Adesea este întâlnită situaŃia transpoziŃiei pe coloane, în care textul sursă va
fi
scris literă cu literă şi apoi citit pe coloane, în ordinea dată de o anumită ch
eie. Ca şi
cheie se poate alege un cuvânt cu litere distincte, de o lungime egală cu număru
l de
coloane folosite în cifru. Ordinea alfabetică a literelor din cuvântul cheie va
da
ordinea în care se vor citi coloanele.
O altă ameninŃare importantă pentru companii sunt proprii angajaŃi. Aproape
jumătate dintre angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea într-o mare varietate
de
domenii au recunoscut că au luat date cu ei când şi-au schimbat locul de muncă,
mergând de la documente şi persoane de contact până la contracte şi liste de pre
Ńuri.
În general măsurile de securitate şi regulile de conduită fie nu sunt luate în
considerare, fie sunt ocolite.
Conform Information Security Breaches Survey 2008, utilizatorii chestionaŃi au
declarat că nu văd un obstacol în politicile de securitate IT ale companiilor la
care
lucrează, fiind capabili să obŃină date din afara sediului companiei sau să iasă
nestânjeniŃi pe uşă cu diverse suporturi de stocare - stick-uri USB, discuri opt
ice
inscripŃionate în companie, hard-discuri cu adaptor sau în rack USB etc.
Dat fiind că atât de mulŃi angajaŃi au recunoscut că au “păstrat” informaŃii la
schimbarea locului de muncă, 53% dintre aceştia suspectează că datele ce Ńin de
proprietatea intelectuală a companiei sunt folosite de concurenŃă. În jur de 42%
dintre
respondenŃi au apreciat că măsurile de securitate ale companiei lor sunt inexist
ente,
insuficiente, nu sunt adaptate specificului activităŃii sau sunt prea restrictiv
e.
În acest context, evidenŃiem importanŃa managementului resurselor umane, ce
reprezintă complexul de activităŃi orientate către utilizarea eficientă a person
alului
unei organizaŃii, urmărindu-se atât realizarea obiectivelor acesteia cât şi sati
sfacerea
nevoilor angajaŃilor. Conceptul resurse umane nu este nou. P. Drucker în lucrare
a sa
atribuia managementului trei funcŃii: obŃinerea performanŃei economice, conducer
ea
managerilor şi managementul muncitorilor şi al muncii. Omul e singura resursă
aflată la dispoziŃia omului care poate fi dezvoltată, afirma el, şi oamenii treb
uie
consideraŃi ca resurse.
Individul, prin structura sa, prin sentimente, mentalitate, cultură, motivaŃie,
dorinŃe şi în special prin conştiinŃa de sine, reprezintă marea necunoscută a un
ui
sistem, putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potenŃa o acŃiune, un proces, o
activitate.
Resursele umane constituie elementul creator, activ şi coordonator al activităŃi
i
din cadrul organizaŃiilor, ele influenŃând decisiv eficacitatea utilizării resur
selor
materiale, financiare şi informaŃionale. A descrie oamenii ca fiind „resurse” le
subliniază importanŃa şi arată faptul că managementul lor cere nivele înalte de
preocupare sinceră faŃă de oameni, atenŃie şi profesionalism.
EvoluŃia practicii şi gândirii manageriale a determinat deplasarea atenŃiei
specialiştilor de la factorul material către resursa umană. S-a ajuns astfel la
concluzia
că individul este mai mult decât o simplă componentă a factorilor productivi, ia
r
managementul resurselor umane depăşeşte principiile rigide ale gestionării activ
elor
308
firmei, trebuind să Ńină seama de o serie de caracteristici ce scapă calculului
economic. Numai luând în considerare toate aspectele ce definesc personalitatea
umană, abilităŃile, cunoştinŃele, aspiraŃiile, trăsăturile de temperament şi car
acter,
managementul poate reuşi să conducă resursa cea mai preŃioasă, unica resursă dot
ată
cu capacitatea de a-şi cunoaşte şi învinge propriile limite.
Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifică însă o subevaluare a
celorlalte resurse. Conceperea sistemică a firmei implică abordarea interdepende
ntă a
resurselor, pornind de la obiectivele fundamentale la a căror realizare concură
împreună, de la conexiunile de esenŃă ce există între ele. Supralicitarea resurs
elor
umane în detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic al organizaŃiei.
Numai prin satisfacerea nevoilor angajatului se va putea obŃine implicarea
acestuia în realizarea obiectivelor organizaŃiei şi numai contribuind la succesu
l
organizaŃiei angajaŃii vor putea să-şi satisfacă nevoile legate de munca pe care
o
desfăşoară. Numai atunci când cei implicaŃi înŃeleg această relaŃie managementul
resurselor umane ocupă o poziŃie importantă în cadrul organizaŃiei şi poate cont
ribui
la succesului acesteia.
De remarcat faptul că specialiştii au identificat nouă stadii în cadrul ciclului
de
viaŃă al carierei:
0 - 21 Creştere, fantezii, explorare
16 - 25 Intrarea în lumea muncii
16 - 25 EducaŃia de bază
17 - 30 Etapa de început a carierei
25 - Etapa de mijloc a carierei
35 - 45 Criza de mijloc a carierei
40 - Etapa de final a carierei
50 - Declin, pensionare .
Ignorarea acestor etape, (fiecare având implicaŃii asupra performanŃelor şi
interesului profesional al angajaŃilor) reprezintă o gravă eroare din partea
managerilor. Pe oricare dintre aceste trepre, angajaŃii pot avea motivaŃii care
să
conducă la justificarea unor acŃiuni care pot fi asimilate trădării intereselor
companiei. Dacă sunt plantaŃi de către firmele concurente, ei vor încerca să sus
tragă
date clasificate, încă din faza de intrare în lumea muncii. Dacă, în perioada cr
izei de
mijloc a carierei, salariaŃii nu vor fi mulŃumiŃi de postul ocupat sau vor fi in
vidioşi pe
noii angajaŃi (care vor ocupa posturi mai bune decât ei), iarăşi există premize
importante pentru trădarea intereselor companiei din care fac parte. În apropier
ea
pensionării, angajaŃii vor dori să obŃină date pe care să le valorifice ulterior
sau să îşi
deschidă propria afacere.
Activitatea de protecŃie a informaŃiilor clasificate este reglementată prin acte
normative specifice, respectiv: "Legea privind siguranŃa naŃională a României"
(Legea nr. 51/1991), "Legea privind protecŃia informaŃiilor clasificate" (Legea
nr.
182/2002), "Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor privind protecŃia
informaŃiilor clasificate ale OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord în Ro
mânia
"(HG nr. 353/2002 HG nr. 354/2002) şi "Hotărârea Guvernului pentru aprobarea
Standardelor naŃionale de protecŃie a informaŃiilor clasificate în România" (HG
nr.
585/2002).
309
Potrivit acestora, obiectivul activităŃilor aferente protecŃiei informaŃiilor
clasificate îl constituie, deopotrivă, respectarea dreptului la informare al cet
ăŃeanului
şi garantarea funcŃionării normale a instituŃiilor publice. În această abordare,
poate fi
evaluată şi activitatea de apărare a valorilor fundamentale ale societăŃii român
eşti
circumscrise siguranŃei naŃionale.
InformaŃiile secrete de serviciu sunt informaŃiile a căror divulgare este de
natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat
şi se
referă la acele activităŃi care, fără a constitui, în înŃelesul legii, secrete d
e stat, nu
trebuie cunoscute decât pentru îndeplinirea atribuŃiilor de serviciu, divulgarea
lor
putând prejudicia interesul instituŃiei.
Conducătorii persoanelor juridice de drept public sau privat sunt abilitaŃi să
stabilească informaŃiile care constituie secrete de serviciu, precum şi regulile
de
protecŃie a acestora şi, totodată, să coordoneze şi să controleze măsurile privi
toare la
protecŃia acestora, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernu
lui.
Legea interzice clasificarea ca secrete de serviciu a informaŃiilor care, prin
natura sau conŃinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăŃenilor asup
ra unor
probleme de interes public sau personal, respectiv a celor de natură să favorize
ze ori
să acopere eludarea legii sau obstrucŃionarea justiŃiei.
În concluzie, cea mai mare problemă de securitate a datelor în mediile
enterprise rămâne controlul asupra informaŃiilor confidenŃiale de pe laptopuri ş
i de pe
dispozitivele mobile. Există în continuare un număr mare de calculatoare pierdut
e sau
furate, iar studiile recente au dezvăluit că angajaŃii nu sunt foarte îngrijoraŃ
i de
regulile de securitate ale companiei, fiind generate astfel situaŃii cu implicaŃ
ii
negative la adresa performanŃelor economice ale firmelor.
Bibliografie
[1] HOWARD, MICHAEL., Leblanc, David. Writing Secure Code,
Washington, 2002.
[2] PETER F. Drucker The Practice of Management. New York, 1986.
[3] The National Strategy to SECURE CYBERSPACE, The White House,
2003, whitehouse. Gov/pcipb/cyberspace_strategy.
Webgrafie
[4] www.business-nlp.ro
[5] www.hrworld.com
[6] www.resurseumane.org
[7] www.security-survey.gov.uk/ -
310
LIMITELE INFORMAŢIONALE ALE SITUAŢIEI
FLUXURILOR DE TREZORERIE ÎN GARANTAREA SIGURANŢEI
UTILIZATORILOR DE INFORMAŢII CONTABILE
Floarea GEORGESCU
The information regarding the cash flows are useful in determining the ability o
f an entity to
generate cash and cash equivalents and enable users to develop models to evaluat
e and compare
the updated value of future cash flows of various entities. Also, these informat
ion enhance the
degree of comparability of reporting the exploitation results between different
entities, because it
eliminates the use of different accounting treatments for the same transactions
and events (IAS 7.4).
Cuvinte cheie: PerformanŃă; Utilizatori de informaŃii; Echivalente de numerar; F
luxuri de
trezorerie; PoziŃie financiară
Starea financiară a întreprinderii reprezintă factorul determinant în adoptarea
decizilor de către managerii întreprinderii şi de către toate categoriile de par
teneri
sociali ai unei întreprinderi: investitorii, băncile şi celelalte instituŃii fin
anciare,
furnizorii, clienŃii, angajaŃii şi organizaŃiile sindicale, statul.
PerformanŃa financiară reprezintă obiectivul oricărei întreprinderi şi deviza
tuturor utilizatorilor de informaŃii financiare. Pentru a veni în întâmpinarea a
cestora,
organismele de normalizare contabilă au fost preocupate de găsirea unor modele c
are
să reflecte informaŃiile privind performanŃa întreprinderii. Astfel, bilanŃul,co
ntul de
profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalului propriu, situaŃia fluxuri
lor de
trezorerie, reprezintă componentele situaŃiilor financiare, toate constituind fu
rnizori
de informaŃii privind performanŃele întreprinderii.
Obiectivul dominant al oricărei activităŃi economice, acela de a fi performantă,
constituie o provocare pentru identificarea unui model de reflectare a acesteia.
O componentă obligatorie a unui set complet de situaŃii financiare conform
IFRS este situaŃia fluxurilor de trezorerie (cash flow statements) întocmită în
baza IAS
7, ca un instrument de sine stătător, de aceeaşi importanŃă alături de bilanŃ, c
ont de
profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalurilor proprii şi notele expli
cative.
ImportanŃa deosebită a acestei componente a situaŃiilor financiare este atât de
mare încât pentru a o normaliza, a fost promulgat un standard separat care se oc
upă
doar de această situaŃie. Este o situaŃie ce se bazează pe mărimi de flux în
reprezentarea modificărilor în poziŃia financiară a întreprinderii dar şi pe măr
imi de
stare, pornind de la poziŃiile din bilanŃ. Pentru a reflecta modificările în pro
venienŃa şi
utilizarea mijloacelor, situaŃia fluxurilor de trezorerie, va prezenta fluxurile
de
trezorerie din cursul perioadei, clasificate în activităŃi de exploatare, invest
iŃie şi
finanŃare (IAS 7.10). Această clasificare în funcŃie de activităŃi, furnizează i
nformaŃii
deosebit de utile, care permit utilizatorilor să analizeze impactul respectivelo
r activităŃi
Lector universitar doctorand, Universitatea Spiru Haret – Facultatea Managemen
t
Financiar-Contabil, Catedra de Contabilitate
311
asupra poziŃiei financiare a întreprinderii, informaŃii, ce pot fi folosite pent
ru a
evalua, de asemenea, relaŃiile ce apar între activităŃile respective.
Trezoreria este un indicator deosebit de important pentru analiza financiară,
deoarece o întreprindere capabilă să genereze constant o trezorerie semnificativ
ă este o
întreprindere solvabilă, iar utilizatorii pot să aprecieze schimbările în struct
ura
financiară a întreprinderii şi să anticipeze capacitatea acesteia de a se adapta
la
schimbările mediului.
Intr-o viziune simplistă, trezoreria poate fi echivalentă cu banii din casă şi d
in
bancă.
Intr-o viziune amplă, trezoreria este mult mai cuprinzătoare. In acest sens,
Bernard Colasse preciza că „noŃiunea de trezorerie nu trebuie confundată, ca în
limbajul curent, cu aceea de disponibilităŃi; trezoreria este ceea ce rămâne din
resursele
stabile după ce au fost finanŃate imobilizările şi nevoia de finanŃare legată de
activitatea curentă sau nevoia de fond de rulment”.
Pentru contabilitate, trezoreria reprezintă „activitatea în cadrul căreia se cup
rind
tranzacŃiile şi evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare p
e termen
scurt (titlurile de plasament respectiv investiŃiile financiare pe termen scurt)
, valorile
de încasat, disponibilităŃile băneşti aflate în casieria societăŃilor comerciale
, creditele
bancare pe termen scurt, disponibilităŃile băneşti separate sub forma acreditive
lor la
societăŃile bancare şi alte valori de trezorerie” In România, odată cu OMFP 94/2
001, a
fost reglementată situaŃia fluxurilor de trezorerie, ca o componentă obligatorie
a
situaŃiilor financiare ce trebuie întocmite de către întreprinderile ce îndeplin
eau două
din cele trei condiŃii de mărime prevăzute de acest ordin.
Conform prevederilor OMFP 306/2002 şi societăŃile care nu îndeplineau
criteriile de mărime erau încurajate să prezinte o astfel de situaŃie. Modelul a
doptat de
OMFP 94/2001 este preluat integral din IAS 7, iar metoda şi forma de prezentare
au
fost lăsate la latitudinea agenŃilor economici.
OMFP 1752/2005, obligă la întocmirea situaŃiei fluxurilor de trezorerie acele
societăŃi care depăşesc două din cele trei condiŃii de mărime. In plus, entităŃi
le ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacŃionare pe o piaŃă reglementată, aş
a cum
aceasta este definită de legislaŃia în vigoare privind piaŃa de capital, sunt ob
ligate să
întocmească situaŃii anuale formate din cele cinci componente, indiferent de măr
imea
lor.
Conform Directivei a patra a CEE, situaŃiile financiare anuale se compun din
bilanŃ, cont de profit şi pierdere şi notele explicative. Statele membre pot să
stabilească şi alte componente pentru setul de situaŃii financiare.
In timp ce bilanŃul şi contul de profit şi pierdere oferă informaŃii primare
despre situaŃia activelor, datoriilor şi performanŃele întreprinderii, situaŃia
fluxurilor
de trezorerie prezintă informaŃii despre poziŃia financiară. Pe baza fluxurilor
de
trezorerie se poate aprecia capacitatea întreprinderii de a-şi asigura mijloacel
e de
plată, lichiditatea şi modificările ei precum şi nevoile corespunzătoare de lich
idităŃi
viitoare. Această componentă a situaŃiilor financiare arată deosebirea între rez
ultatul
exerciŃiului financiar şi fluxurile de trezorerie ce-i aparŃin precum şi influen
Ńele
tranzacŃiilor monetare şi nemonetare asupra poziŃiei financiare.
312
InformaŃiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare la
stabilirea capacităŃii unei entităŃi de a genera numerar şi echivalente de numer
ar şi
dau posibilitatea utilizatorilor să dezvolte modele de evaluare şi comparare a v
alorii
actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor entităŃi. De ase
menea,
aceste informaŃii sporesc gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor d
in
exploatare între diferite entităŃi, deoarece elimină efectele utilizării unor tr
atamente
contabile diferite pentru aceleaşi tranzacŃii şi evenimente .
Numerarul cuprinde disponibilităŃile băneşti şi depozitele la vedere iar
echivalentele de numerar reprezintă investiŃiile financiare pe termen scurt, ext
rem de
lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt s
upuse
unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Echivalentele de numerar sunt
deŃinute, mai degrabă, în scopul îndeplinirii angajamentelor în numerar pe terme
n
scurt, decât pentru investiŃii sau în alte scopuri.
Pentru a califica un plasament drept echivalent de numerar, acesta trebuie să fi
e
uşor convertibil într-o sumă prestabilită de numerar şi să fie supus unui risc
nesemnificativ de schimbare a valorii. Prin urmare, o investiŃie este în mod nor
mal
calificată drept echivalent de numerar doar atunci când are o scadenŃă mică, de
trei
luni sau mai puŃin de la data achiziŃiei.
InvestiŃiile în capitaluri proprii nu sunt considerate echivalente de numerar, c
u
excepŃia cazului în care sunt, în fondul lor economic, echivalente de numerar, d
e
exemplu, în cazul acŃiunilor preferenŃiale achiziŃionate în cursul unei perioade
scurte
înaintea scadenŃei lor şi cu o dată de răscumpărare specificată. Astfel, include
rea
echivalentelor de numerar în trezoreria întreprinderii este posibilă numai când
acestea
pot servi îndeplinirii obligaŃiilor pe termen scurt şi nu când au caracter de in
vestiŃie.
Creditele bancare Ńin în general de activitatea de finanŃare a întreprinderii. E
ste
posibil ca descoperirile de cont ce sunt rambursabile la vedere să facă parte di
n
gestiunea trezoreriei unei entităŃi şi ca atare sunt considerate ca o componentă
a
numerarului şi echivalentelor de numerar .
Sunt excluse din fluxurile de trezorerie mişcările dintre elemente componente
(care constituie numerar sau echivalente de numerar), deoarece acestea fac parte
din
gestiunea numerarului unei entităŃi, şi nu din activităŃile de exploatare, inves
tiŃie şi
finanŃare .
O entitate trebuie să prezinte fluxurile sale de trezorerie din activităŃile de
exploatare, investiŃie şi finanŃare într-o manieră care corespunde cel mai bine
activităŃii sale. Clasificarea pe activităŃi furnizează informaŃii ce permit uti
lizatorilor
să stabilească impactul respectivelor activităŃi asupra poziŃiei financiare a en
tităŃii,
precum şi valoarea numerarului şi a echivalentelor de numerar. Aceste informaŃii
pot
fi folosite, de asemenea, pentru a evalua relaŃiile ce apar între activităŃile r
espective .
Există tranzacŃii care pot combina fluxuri de trezorerie ce aparŃin mai multor
activităŃi, de exemplu atunci când rambursarea în numerar a unui împrumut includ
e
atât dobânda, cât şi capitalul împrumutat, elementul dobândă poate fi clasificat
drept
activitate de exploatare, iar elementul de capital, drept activitate de finanŃar
e .
Formatul situaŃiei fluxurilor de trezorerie nu este specificat de către IAS 1 sa
u
IAS 7, prin urmare aceasta situaŃie poate fi prezentată atât sub formă de cont c
ât şi
sub formă de listă. In practică se utilizează aproape exclusiv forma listă.
313
În ceea ce priveşte raportarea fluxurilor de trezorerie, cazul normal se
bazează pe principiul brut de raportare. Astfel, entităŃile vor raporta separat
clasele
principale de încasări şi plăŃi brute în numerar provenite din activităŃi de inv
estiŃie şi
finanŃare. ExcepŃie de la această regulă face, raportarea pe o bază netă a fluxu
rilor de
trezorerie,care se efectuează atunci când fluxurile de trezorerie reflectă, mai
degrabă,
activităŃile clientului decât pe acelea ale entităŃii şi când plăŃile şi încasăr
ile în
numerar pentru elementele pentru care rulajul este rapid, sumele sunt mari, iar
termenul de scadenŃă este scurt.
Activitatea de finanŃare, este domeniul care transmite utilizatorilor informaŃii
despre capacitatea productivă a întreprinderii, deoarece activităŃile de exploat
are sunt
principalele activităŃi producătoare de venit ale entităŃilor.
Conform IAS 7.14. fluxurile de trezorerie provenite din activităŃi de exploatare
rezultă, în general, din tranzacŃiile şi alte evenimente care intră în determina
rea
profitului sau a pierderii. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activ
ităŃi de
exploatare sunt:
(a) intrările de numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
(b) intrările de numerar provenite din redevenŃe, onorarii, comisioane şi alte
venituri;
(c) plăŃile de numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de
servicii;
(d) plăŃile de numerar efectuate către şi în numele angajaŃilor;
(e) încasările şi plăŃile în numerar ale unei entităŃi de asigurare pentru prime
şi
daune, anuităŃi şi alte beneficii generate de poliŃele de asigurare;
(f) plăŃile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepŃia caz
ului
în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităŃile de investiŃie şi
finanŃare; şi
(g) încasările şi plăŃile în numerar provenite din contracte încheiate în scopur
i
de plasament sau tranzacŃionare.
O activitate poate fi subordonată mai multor domenii de activitate. O entitate
poate deŃine valori mobiliare şi titluri de credit pentru scopuri de tranzacŃion
are sau
plasament, caz în care sunt similare stocurilor de mărfuri achiziŃionate special
pentru
a fi revândute. Prin urmare, fluxurile de trezorerie generate de cumpărarea şi v
ânzarea
titlurilor de tranzacŃionare şi plasament sunt clasificate drept activităŃi de e
xploatare.
In cazul în care aceste active sunt deŃinute în scop investiŃional nu ar mai fi
încadrate în această categorie.
Prezentarea fluxurilor de trezorerie din cadrul activităŃii de investiŃii,
utilizatorilor situaŃiilor financiare, oferă posibilitatea cunoaşterii asupra mo
dificărilor
din cadrul activelor deŃinute pe termen lung. În acest sens, IAS 7.16 exemplific
ă
situaŃii de încasări şi plaŃi ce fac parte din activitatea de investiŃii:
(a) plăŃile în numerar pentru achiziŃionarea de imobilizări corporale,
necorporale şi alte active imobilizate. Aceste plăŃi le includ şi pe acelea care
se referă
la costurile de dezvoltare capitalizate şi la construcŃia, în regie proprie, a
imobilizărilor corporale;
(b) încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale şi
alte active imobilizate;
314
(c) plăŃile în numerar pentru achiziŃia de instrumente de capitaluri
proprii sau de datorie ale altor entităŃi şi de interese în asocierile în partic
ipaŃie (altele
decât plăŃile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar
sau
acelea păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacŃionare);
(d) încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau
de datorie ale altor entităŃi, şi interese în asocierile în participaŃie (altele
decât
încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau
acelea
păstrate în scopuri de plasament şi de tranzacŃionare);
(e) avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părŃi (altele
decât avansurile şi împrumuturile efectuate de o instituŃie financiară);
(f) încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor
efectuate către alte părŃi (altele decât avansurile şi împrumuturile unei instit
uŃii
financiare);
(g) plăŃile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opŃiuni şi swa
p,
în afara cazului când acestea sunt deŃinute în scopuri de plasament sau de
tranzacŃionare sau când plăŃile sunt clasificate ca fiind activităŃi de finanŃar
e; şi
(h) încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opŃiuni sau
swap, în afara cazului când acestea sunt deŃinute în scopuri de plasament sau de
tranzacŃionare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activităŃi de finan
Ńare.
Activitatea de finanŃare cuprinde toate evenimentele şi tranzacŃiile în legătură
cu capitalul permanent. Cunoaşterea fluxurilor de trezorerie din această activit
ate este
importantă deoarece este utilă în previzionarea fluxurilor viitoare aşteptate de
către
finanŃatorii entităŃii.
Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activităŃi de finanŃare:
(a) încasările în numerar provenite din emisiunea de acŃiuni sau alte
instrumente de capital;
(b) plăŃile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziŃiona sau
răscumpăra acŃiunile entităŃii;
(c) încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanŃă, a
împrumuturilor, obligaŃiunilor, ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scur
t sau
lung;
(d)rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; şi
(e) plăŃile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligaŃiilor aferen
te
unui contract de leasing financiar.
O determinarea a fluxurilor de trezorerie este posibilă atât într-o modalitate
originară cât şi una derivativă. In cazul determinării originare, încasările şi
plăŃile
sunt preluate direct din conturi iar domeniile de activitate în mod direct clasi
ficate.
Datele se preiau, în acest caz direct din contabilitatea financiară şi se împart
în
tranzacŃii monetare şi nemonetare. In cadrul determinării derivative se porneşte
în
principal de la posturile bilanŃului şi ale contului de profit şi pierdere dar ş
i de la alte
situaŃii (de exemplu situaŃia provizioanelor).
Conform IAS 7.18, calculul şi prezentarea fluxurilor de trezorerie aferente
activităŃii de exploatare poate avea loc după metoda directă sau după cea indire
ctă,
metoda directă fiind bineînŃeles şi cea preferată de IAS deoarece aceasta furniz
ează
315
informaŃii folositoare în estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare şi care nu
sunt disponibile prin metoda indirectă.
Pe baza metodei directe, informaŃiile privind clasele principale de plăŃi şi
încasări brute în numerar pot fi obŃinute fie:
(a) din înregistrările contabile ale entităŃii; fie
(b) prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor (dobânzi şi alte venituri
similareşi cheltuieli cu dobânda şi alte cheltuieli similare pentru instituŃiile
financiare) şi a altor elemente în contul de profit şi pierdere cu:
(i) modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanŃelor şi
datoriilor din exploatare;
(ii) alte elemente nemonetare şi
(iii) alte elemente pentru care efectele numerarului sunt fluxurile de trezoreri
e
din investiŃii sau finanŃare.
Prin metoda indirectă, fluxul de trezorerie net din activităŃi de exploatare est
e
determinat prin ajustarea profitului sau a pierderii cu efectele modificărilor s
urvenite,
pe parcursul perioadei în stocuri, creanŃe şi datorii din exploatare, elementelo
r
nemonetare cum ar fi amortizarea, provizioanele, impozitele amânate, pierderile
şi
câştigurile asociate valutelor, profiturile nerepartizate ale întreprinderilor a
sociate şi
interesele minoritare şi tuturor celorlalte elemente pentru care efectele în num
erar
sunt fluxurile de trezorerie din investiŃii şi finanŃare.
Alternativ, fluxul de trezorerie net din activităŃile de exploatare poate fi
prezentat folosind metoda indirectă, prin evidenŃierea veniturilor şi cheltuieli
lor
prezentate în contul de profit şi pierdere şi a modificărilor de pe parcursul pe
rioadei
survenite în valoarea stocurilor şi a creanŃelor şi datoriilor din exploatare.
Atunci când, în cadrul mijloacelor financiare ale unei entităŃi au apărut
mijloace de plată în valută sau au avut loc intrări de mijloace financiare în va
luta,
atunci este necesară o conversie valutară. Astfel IAS 7. 25 face referire la flu
xurile de
trezorerie provenite din tranzacŃiile efectuate în valută, care trebuie să fie î
nregistrate
în moneda funcŃională a întreprinderii raportoare, prin aplicarea cursului de sc
himb
dintre moneda funcŃională şi valută, asupra valorii în valută, la data fluxului
de
trezorerie. IAS 7.26. precizează că fluxurile de trezorerie ale unei sucursale d
in
străinătate vor fi convertite la cursul de schimb dintre moneda funcŃională şi v
alută, la
data fluxului de trezorerie. Pentru simplificare se poate utiliza un curs mediu
sau un
curs de schimb ce aproximează cursul curent. Profiturile sau pierderile din dife
renŃe
de curs valutar nerealizate, înregistrate din disponibilităŃi băneşti, depozite
la vedere
şi echivalente de numerar nu reprezintă tranzacŃii monetare şi de aceea nu sunt
considerate cash flow. Totuşi, acestea se răsfrâng asupra mijloacelor financiare
, a
căror valoare scade sau creşte, datorită modificărilor de curs valutar.
Fluxurile de trezorerie rezultate din încasări sau plăŃi de dividende şi dobânzi
trebuie prezentate separat. Sub rezerva respectării principiului permanenŃei
metodelor, aceste tranzacŃii se subordonează uneia din cele trei categorii de ac
tivităŃi.
PlăŃile de dobânzi sunt independente de efectul lor asupra contului de profit şi
pierdere, în sensul că pot fi recunoscute drept cheltuieli ale perioadei sau pot
face
parte din costul de achiziŃie al activelor cu ciclu lung de fabricaŃie (IAS 7.32
). In
cazul instituŃiilor financiare atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividende
le
316
încasate sunt clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare. Totuşi, nu
există un consens privind clasificarea acestor fluxuri de trezorerie de către al
te
entităŃi. Atât dobânda plătită, cât şi dobânda şi dividendele încasate pot fi cl
asificate
drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în determinarea profi
tului
sau a pierderii. Alternativ, dobânda plătită şi dobânda şi dividendele încasate
pot fi
clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanŃare şi, respectiv, din investi
Ńie,
deoarece ele reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanŃare sau a rentab
ilităŃii
investiŃiilor. Similar, dividendele plătite pot fi clasificate drept fluxuri de
trezorerie
din finanŃare, deoarece reprezintă costuri ale atragerii resurselor de finanŃare
.
Alternativ, dividendele plătite pot fi clasificate drept componentă a fluxului d
e
trezorerie din activităŃi de exploatare pentru a ajuta utilizatorii să determine
capacitatea unei entităŃi de a plăti dividende din fluxurile de trezorerie de ex
ploatare.
Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate
separat şi vor fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităŃi de expl
oatare, cu
excepŃia situaŃiei în care ele pot fi alocate în mod specific activităŃilor de f
inanŃare şi
investiŃie. În timp ce cheltuielile cu impozitul pot fi alocate fără dificultate
activităŃilor de investiŃie şi finanŃare, fluxurile de trezorerie aferente impoz
itelor
respective sunt, adesea, imposibil de alocat şi pot apărea într-o perioadă difer
ită de
cea a fluxurilor de trezorerie aferente tranzacŃiei de bază. Prin urmare, impozi
tele
plătite sunt clasificate, de obicei drept fluxuri de trezorerie din activităŃi d
e
exploatare. Totuşi, atunci când este posibilă identificarea fluxului de trezorer
ie din
impozite şi alocarea lui unei tranzacŃii individuale care dă naştere unor fluxur
i de
trezorerie clasificate drept activităŃi de investiŃie sau finanŃare, fluxul de t
rezorerie din
impozite va fi clasificat în mod corespunzător ca activitate de investiŃie sau f
inanŃare.
Atunci când fluxurile de trezorerie din impozite sunt aferente mai multor clase
de
activităŃi, este prezentată valoarea totală a impozitelor plătite.
TranzacŃiile aferente activităŃilor de investiŃie şi de finanŃare sunt prezentat
e în
situaŃia fluxurilor de trezoreria numai atunci când conduc la modificări în cadr
ul
mijloacelor de plată.
Din acest motiv prezentarea tranzacŃiilor nemonetare trebuie să aibă loc fie în
notele explicative fie într-o altă situaŃie distinctă. IAS 7.47 exemplifică astf
el de
situaŃii care nu au efect asupra fluxurilor de trezorerie: achiziŃionarea de act
ive fie
prin asumarea directă a obligaŃiilor aferente, fie prin intermediul unui leasing
financiar, achiziŃionarea unei entităŃi prin intermediul emiterii de acŃiuni şi
convertirea datoriilor în capital. Atunci când apar tranzacŃii, care parŃial au
efect
monetar, atunci partea monetară trebuie prezentată în cadrul fluxurilor de trezo
rerie
respective.
Soldurile numerarului şi echivalentelor de numerar trebuie să fie prezentate în
componentele lor. De asemenea trebuie prezentată o reconciliere a sumelor din
situaŃia fluxurilor de trezorerie cu elementele echivalente raportate în bilanŃ.
In cadrul
notelor explicative trebuie indicată politica adoptată în determinarea component
elor
numerarului şi ale echivalentelor de numerar. In plus, efectul oricărei modifică
ri în
politica de determinare a componentelor numerarului şi echivalentelor de numerar
, de
exemplu, o modificare în clasificarea instrumentelor financiare anterior conside
rate
317
ca făcând parte din portofoliul de investiŃii ale entităŃii, este raportat în
conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile şi
erori.
Trebuie prezentate acele mijloace de plată a căror utilizare de către grup este
restricŃionată, de exemplu soldurile de numerar şi echivalente de numerar deŃinu
te de
o filială care îşi desfăşoară activitatea într-o Ńară unde se aplică controlul s
chimbului
valutar sau alte restricŃii legale, atunci când soldurile nu sunt utilizabile în
orice
scopuri de către societatea-mamă sau de alte filiale.
InformaŃiile despre fluxurilor de trezorerie care conduc la creşteri ale
capacităŃii de exploatare sau la menŃinerea capacităŃii de exploatare oferă de
asemenea posibilitatea utilizatorilor să determine dacă entitatea investeşte în
mod
adecvat pentru menŃinerea capacităŃii sale de exploatare. O entitate care nu inv
esteşte
în mod adecvat în menŃinerea capacităŃii de exploatare poate prejudicia
profitabilitatea sa pe viitor pentru lichiditatea curentă şi repartizările către
acŃionari.
Alături de IAS 7 şi alte standarde solicită informaŃii în legătură cu fluxurile
de
trezorerie. De exemplu, prezentarea pe segmente a fluxurilor de trezorerie oferă
utilizatorilor posibilitatea de a obŃine o înŃelegere mai bună a relaŃiilor dint
re fluxurile
de trezorerie ale societăŃii, pe ansamblu, şi acelea ale părŃilor sale component
e, pe de
o parte, şi gradul de disponibilitate şi variabilitate a fluxurilor de trezoreri
e pe
segmente, pe de altă parte.
Bibliografie
[1] ALBU N., ALBU C. - Instrumente de management al performanŃeiEditura
Economică, Bucureşti, 2004.
[2] BOJIAN, O. - Contabilitatea financiară a întreprinderii Editura
Universitară, Bucureşti, 2004.
[3] CĂLIN O., CÂRSTEA Ghe. - Contabilitatea de gestiune şi calclulaŃia
costurilor Editura Atals Press, Bucuresti, 2003.
[4] CARAIANI C., DUMITRANA M (coordonatori) - Contabilitate de
gestiune & Control de gestiune, editia a II-a Editura Infomega, Bucuresti, 2005.
[5] DUŢESCU, A. - Ghid pentru înŃelegerea şi aplicarea Standardelor
InternaŃionale de Contabilitate Editura CECCAR, Bucureşti, 2002.
[6] DUŢESCU A. - Politici contabile de întreprindere Editura CECCAR,
Bucureşti, 2003.
[7] FELEAGĂ N. (coordonator) - Contabilitate aprofundată Editura
Economica, Bucuresti, 1996.
[8] FELEAGĂ N. - Îmblânzirea junglei contabilităŃii – concept şi normalizare
în contabilitate Editura Economică, Bucureşti 1996.
[9] FELEAGĂ N. - Controverse contabile. Dificultati conceptuale si
credibilitatea contabilitatii Editura Economica, Bucuresti, 1996.
[10] FELEAGĂ N., IONAŞCU I.. - Tratat de contabilitate financiară, vol .I si
II Editura Economică, Bucureşti, 1998.
[11] FELEAGĂ N., MALCIU L., BUNEA Şt. - Contabilitatea românească
între Scylla şi Charybda Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor
, nr.
12/2000.
318
[12] Feleagă N. - Provocări în contabilitatea românească a anului 2001
Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, nr.2/2001.
[13] Feleagă N., Malciu L., Bunea Şt. - Bazele contabilitatii – o abordare
europeană şi internaŃională Editura Economică, Bucureşti, 2002.
[14] FELEAGĂ N., MALCIU L. - Politici şi opŃiuni contabile (Fair Accountin
versus Bad Accounting) Editura Economică, Bucureşti, 2002.
[15] FELEAGĂ, N., MALCIU, L. - Recunoaştere, evaluare şi estimare în
contabilitatea internaŃională Editura CECCAR, Bucureşti, 2004.
[16] IONAŞCU I. - Epistemologia contabilităŃii Editura Economică, Bucureşti,
1997.
[17] IONAŞCU I. - TendinŃe internaŃionale privind (de)reglementararea
contabilităŃii firmelor: învăŃăminte pentru România Lucrările congresului al XII
lea
al Profesiei Contabile din România, Bucureşti, 20-21 septembrie, 2002 Editura
CECCAR, Bucureşti, 2003.
[18] IONAŞCU I. - Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane Ed.
Economică, Bucureşti, 2003.
[19] RISTEA M - Contul de profit şi pierdere între natura şi destinaŃia
cheltuielilor şi veniturilor Revista Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacer
ilor, nr.
3/1999.
[20] RISTEA M. - Metode şi politici contabile de întreprindere Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2000.
[21] *** Standardele Internationale de Contabilitate 2005, Editura
Economică, Bucureşti, 2005
[22] * * * Legea contabilitatii nr.82/1991modificata si completată.
319
STUDENT MOBILITY /PLACEMENTS (SMP) IN EUROPEAN PROGRAMMES. A
SOCIOLOGICAL VIEW OF THE IMPACT SMP
ON THE ROMANIAN MARKET LABOUR
Madlena NEN
Dan POPESCU
Iulia CHIVU
Cercetarea actuala urmareste a studia eficienta programelor comunitare si impact
ul
mobilitatilor studentesti in spatial Uniunii Europene asupra formarii resurselor
umane superior
calificate. Sunt urmarite atat stagiile de studiu cat si cele de plasament, resp
ectiv, perioada de
mobilitate desfasurata in cadrul unei intreprinderi, centru de cercetare sau in
cadrul unei firme.
Studiul s-a bazat pe raspunsurile date la chestionarul distribuit tuturor Agenti
ilor Nationale
participante la programul Erasmus.
In the last years, progress has been made at European level to develop and adopt
a
European Qualification Framework (EQF), a sort of Esperanto of qualification tha
t allows an easy
translation of all national qualification frameworks into one common language an
d that covers not
only vocational training but also higher education.
The current study is based on the results of the questionnaire distributed to al
l participant
Agencies in the ERASMUS programme. Overall, answers from 31 Agencies were receiv
ed. This
programme supports, within the European Union, a number of Higher education and
training
institutions which attract mainly European students, researchers and trainees. I
n 2007, close to
1,200 students and researchers will thus be involved and more than 15,000 profes
sionals.
Key words: mobility, ERASMUS, study, placement
Introduction
In Romania the SMP numbers for 2007/08 will be lower than expected. The
reasons given by the HEIs are: lack of information about the possibilities among
the
students and lack of information on departmental level at the HEIs. It would be
necessary to help the HEIs in creating links to the enterprises. At the moment i
n
many cases it is the students’ responsibility to find the placement which does n
ot
always lead to the best quality of the placement. Common initiatives should be
implemented in order to advertise this possibility to the enterprises at the Eur
opean
level.
Methodology and findings
AgenŃia NaŃională pentru Programe de EducaŃie şi Pregătire Profesională, Bucur
eşti,
România
Academia de Studii Economice, Bucureşti – Facultatea de Management, Bucureşti
,
România
 Academia de Studii Economice, Bucureşti – Facultatea de Management, Bucureşt
i,
România
320
Data from National Agencies was gathered by means of questionnaires.
Overall, answers from 31 Agencies were received.
Results
Key findings of the questionnaire:
- Monthly Erasmus placement grants to students: There were remarkable
differences in the level of the placement grants paid to students. In some count
ries the
grants are below 400 € / month, in some others clearly above 600 €, even up to 1
000
€ / month.
In 16 out of 30 countries there is national co-funding available for Erasmus
placements. In most cases the co-funding is in the form of state financial aid o
r loan
directly to the students.
- Mobility numbers: The total estimated number of SMP to be carried out in
2007/08 is 22 844 students,even though this figure might be greatly over estimat
ed. It
was emphasized that it still is very hard to estimate the mobility flows. Howeve
r,
notable increase is foreseen compared to numbers under Leonardo programme. In
average 134 % increase is expected but there are great differences between count
ries.
Lack of information on Erasmus placements among the HEIs / students and lack of
experience in arranging the placements among the HEIs may have lowered the SMP
numbers during the first year of LLP but the numbers are expected to grow. All i
n all,
the SMPs will have a significant contribution in reaching the target of 3 millio
n
Erasmus students.
Consortia: In total 66 Erasmus placement consortia were approved in Europe
in 2007. Out of those as many as 46 consortia were already active under LdV.
Consortia exist in 13 countries. Countries with most consortia are Spain (22),
Germany (14), France (12) and Austria (4). The size of consortia varies; the lar
gest
have up to 20 partners. Many of the consortia already active under LdV have a st
rong
expertise in cooperating with the enterprises and arranging the placements. A
consortium may save resources from individual HEIs and make university-enterpris
e
cooperation easier offering one common contact point for the enterprises to reac
h the
whole consortium. At the same in many countries there is a lack of knowledge on
how to work as a consortium.
Conclusions
The cooperation between the NAs is seen important. The forms of cooperation
could be: exchange of info and good practice, promotion activities, common partn
er
finding and consortia database, website with practical information on each count
ry
for incoming trainees, large contact seminars for different stakeholders etc.
Challenges and good practice related to SMP
o During the first year of SMP many more challenges than good practices have
been reported.
o The challenges are related to grant amounts, programme rules, information,
partner finding, study programmes, quality assurance, recognition and practical
arrangements of the placements. Also the role of incoming trainees is seen
problematic in many countries due to lack of receiving HEI.
321
- Monitoring: It was stated that it is the HEIs’ task to monitor the quality
of individualplacements and the compliance of the Quality Commitment. The
monitoring of the EUCcompliance will be planned and organized by DG EAC and
will see the direct participationand responsibility of external academic experts
with
the support of the NA.
- Promotion of the action to all stakeholders is seen as an important task. The
NAs can also cooperate in order to reach wider results on European level.
- Help in partner finding could be done in a form of European database and / or
contact seminars. An individual HEI may benefit greatly from being a member of a
placement consortium or an European network.
- Contribution to the recognition of placements. The NAs could cooperate with
the national Bologna expert groups in order to improve the recognition issues.
- In order to develop the action further, results of the first 1-2 years of SMPs
must be collected and carefully analyzed.
- In order to reach the common goals all the NAs should include the activities
of the guidance plan into their work programme.
- The cooperation between the NAs is seen important.
Challenges and good practice related to SMP. During the first year of SMP
many more challenges than good practices have been reported. The challenges are
related to grant amounts, programme rules, information, partner finding, study
programmes, quality assurance, recognition and practical arrangements of the
placements. Also the role of incoming trainees is seen problematic in many count
ries
due to lack of receiving HEI.
Bibliografie
[1] "Higher Education Cooperation 1975-1985 : Creating a basis for growth in
an adverse economic climate", Alan Smith, European Journal of Education, Vol. 20
,
Nos 2-3 1985.
[2] "The History of European Cooperation in Education and Training",
European Commission, Publication Office, 2006.
[3] “L’assurance qualité de la formation des enseignants en Europe”,
Commission Europénne
[4] www.europa.eu/ploteus and the www.europass.cedefop.europa.eu sites.
[5] Erasmus National Agency Meeting on Erasmus Placements, April 2008,
Helsinki, Finland.
322
NOI VREMURI, NOI ACTORI, NOI PERICOLE, NOI AMENINŢĂRI
Adrian DANIELESCU
One of the main issues we have to take into consideration is the advance in
technology. An adversary may produce, purchase or use a technology that could pu
t
him in circumstantial (lethal) advantage that was by no means anticipated. Under
proper conditions, their quantitative capacity combined with situational advanta
ges
(for instance, initiative, limited objectives, short range communications, known
area,
sufficient time to unfold and prepare battle strategic positions and skilful use
of
asymmetric and asynchronous methods) will prove to be significant challenge.
Una din problemele esenŃiale asupra căreia trebuie să ne îndreptăm atenŃia, este
surpriza tehnologiei, în care un adversar poate elabora, achiziŃiona sau folosi
o
tehnologie care i-ar putea conferi un avantaj circumstanŃial (letal) care nu a f
ost
anticipat. În condiŃii adecvate, capacitatea lor cantitativă, combinată cu avant
ajele
situaŃionale (de exemplu, iniŃiativă, obiective limitate, linii scurte de comuni
caŃii,
teren cunoscut, timp suficient pentru desfăşurarea, pregătirea poziŃiilor de lup
tă şi
folosirea cu abilitate a metodelor asimetrice şi asincrone) vor reprezenta provo
cări
semnificative.
China, Rusia, India, Pakistanul, Iranul, un Irak şi o Coree de Nord nestânjenite
sunt exemple de armate care pot dota forŃe numeroase cu un amestec de capacităŃi
actuale şi avansate. Aceste forŃe ar putea provoca direct forŃele Statelor Unite
şi
AliaŃilor într-un conflict limitat sau regional, în special după anul 2010.
China. Cele mai mari forŃe hibrid vor fi cele ale Chinei. Beijingul îşi
modernizează cele mai bune unităŃi (probabil 10% din totalul forŃelor) într-un r
itm
constant, în concordanŃă cu accentul pe care Ńara îl pune pe dezvoltarea economi
că
generală. În jurul anului 2010, aceste forŃe speciale vor atinge un nivel de com
petenŃă
corespunzător războiului de manevră din anii ‘80, deşi până aproape de anul 2020
nu
vor putea desfăşura operaŃiuni mari şi complexe cu toate armatele.
Totuşi, acest segment din structura forŃelor chineze va fi relativ bine înzestra
t
cu mii de rachete cu rază de acŃiune în teatrul operaŃiunilor, sute de avioane d
e
vânătoare din generaŃia a patra, mii de tancuri şi piese de artilerie echivalent
e cu cele
de la sfârşitul războiului rece, câteva submarine diesel şi nucleare din generaŃ
ia a
treia şi aproximativ 20 de nave noi de luptă la suprafaŃă. Este posibil să pună
la punct
şi un sistem integrat de apărare antiaeriană şi sisteme moderne de comandă şi co
ntrol
la nivel strategic şi operativ.
Rusia. Este posibil ca şi forŃele Rusiei să devină un hibrid. Rusia are o bogată
tradiŃie militară şi are în curs de cercetare şi dezvoltare multe programe tehno
logice
pentru a Ńine pasul. Dar o reducere cronică a finanŃării şi o serie de probleme
cotangente au devastat forŃele militare.
Doctorand
323
Dacă nu vor avea loc schimbări radicale, există puŃine şanse ca forŃele
convenŃionale ale Moscovei să facă progrese semnificative în deceniul următor, i
ar
enormele probleme politice, economice şi sociale cu care se confruntă Rusia fac
imposibil acest lucru.
Totuşi, dacă Moscova începe să-şi revină din criza economică şi politică în
următorii ani, şi dacă armata va avea o conducere şi resurse stabile şi
corespunzătoare.
Rusia va putea să înceapă refacerea unei armate eficiente spre sfârşitul
deceniului următor şi îşi va putea înzestra o forŃă mult avansată în perioada 20
15-
2020. În condiŃii optime (pentru Rusia) această forŃă va fi mare şi puternică la
standarde regionale, echipată cu mii de sisteme de ultimă generaŃie din războiul
rece
şi sute de sisteme mai avansate constituite după anul 2010.
Această perspectivă asupra Rusiei, ca putere regională consolidată, este un
scenariu, din mai multe, şi poate să nu fie rezultatul cel mai probabil, depinzâ
nd în
mare măsură de deciziile politice ale guvernului rus şi de evoluŃia economiei ru
seşti.
Coreea de Nord rămâne Ńara cu cea mai mare probabilitate de a implica Statele
Unite într-un scenariu de război regional pe scară largă în viitorul apropiat (u
rmătorii
cinci ani). Dacă va avea loc un război, forŃele Phenianului foarte numeroase, pu
ternic
înarmate şi desfăşurate în imediata apropiere a raionului acŃiunilor de luptă (î
n special
artileria şi rachetele cu rază scurtă de acŃiune) instalaŃiile subterane, armele
de
distrugere în masă, rachetele cu rază lungă de acŃiune şi capacitatea forŃelor p
entru
operaŃiuni speciale, combinate cu caracteristici de timp, distanŃă, teren şi alt
e trăsături
strategice ale dinamicii războiului în Peninsula Coreea, vor reprezenta o provoc
are
semnificativă pentru forŃele aliate.
Un război în Coreea va fi extraordinar de violent şi distructiv. Pe termen lung,
situaŃia economică cumplită şi securitatea internă vor afecta în continuare star
ea
pregătirii de luptă a armatei şi vor împiedica modernizarea pe scară largă a arm
atei,
chiar dacă unor elemente speciale ale forŃelor (îndeosebi armele de distrugere î
n
masă, rachetele cu rază lungă de acŃiune şi forŃele pentru operaŃiuni speciale)
li se va
acorda prioritate. Coreea de Nord prezintă o dilemă: un stat care se prăbuşeşte,
în care
apar tensiuni interne, cu capacităŃi militare convenŃionale care se diminuează,
dar
care reprezintă o ameninŃare regională şi mondială tot mai mare datorată extinde
rii
capacităŃilor sale în ceea ce priveşte armele de distrugere în masă şi rachetele
cu rază
lungă de acŃiune.
Irakul. Bagdadul încearcă să-şi refacă forŃele pe care le-a pierdut în războiul
din Golf, dar nu va putea face efectiv acest lucru atâta timp cât sancŃiunile ON
U
rămân încă în vigoare. Pe lângă aceasta, operaŃiunile militare ale Irakului vor
rămâne
limitate în faŃa prezenŃei şi angajării Statelor Unite şi AliaŃilor.Pe termen lu
ng,
presupunând că cei aflaŃi la conducerea Irakului vor continua să pună accentul p
e
puterea militară şi că ar putea evita regimul de sancŃiuni mai devreme sau mai t
ârziu,
iar preŃul petrolului revine, Bagdadul ar putea achiziŃiona în jurul anului 2020
un
număr mare de arme de distrugere în masă, sute de rachete balistice şi de croazi
eră,
şi-ar putea tripla numărul avioanelor din generaŃia a treia şi a şi-ar putea dub
la parcul
de vehicule blindate.
324
Deşi această forŃă va fi mare şi puternică la standardele regionale,
perspectivele sale de succes împotriva unui adversar occidental vor depinde în u
ltimă
instanŃă de succesul pe care Bagdadul îl va avea în depăşirea slăbiciunii cronic
e a
conducerii armatei, a activităŃii de informaŃii şi de cercetare-recunoaştere, a
moralului, a stării pregătirii de luptă, a logisticii şi pregătirii. Se poate es
tima o serie
continuă de circumstanŃe provocatoare şi litigioase care implică toate condiŃiil
e
politice, culturale şi geopolitice complexe în care există Irakul. Dacă nu va av
ea loc o
schimbare în conducere, Irakul se va îndrepta spre o situaŃie instabilă şi o rev
italizare
a capacităŃii militare.
Iranul. Creşterea constantă a arsenalului militar al Teheranului este destinată
sporirii influenŃei Iranului în Orientul Mijlociu şi în Asia Centrală, descurajă
rii
Irakului şi a altor agresori din regiune şi limitarea influenŃei Statelor Unite
în regiune.
Iranul recunoaşte că nu poate spera să egaleze direct puterea militară a Statelo
r
Unite şi de aceea caută mijloace asimetrice şi asincrone să provoace indirect St
atele
Unite: prin subversiune şi terorism, prin formarea unor capacităŃi aeriene, de a
părare
antiaeriană, rachete, mine de război şi navale pentru a împiedica accesul mariti
m în şi
în jurul Strâmtorii Hormuz, şi prin achiziŃionarea de arme de distrugere în masă
şi de
rachete cu rază mai lungă de acŃiune pentru descurajarea Statelor Unite şi intim
idarea
vecinilor.
În următoarele două decenii, este posibil ca Iranul să achiziŃioneze toată gama
de arme de distrugere în masă, un număr substanŃial de rachete balistice şi de
croazieră între care unele cu rază intercontinentală de acŃiune, să-şi dubleze n
umărul
de avioane din generaŃia a patra, să-şi tripleze numărul de tancuri şi de blinda
te şi săşi
îmbunătăŃească semnificativ capacitatea navelor de luptă la suprafaŃă. Ca şi în
cazul Irakului, eficienŃa Iranului în asigurarea şi folosirea acestui potenŃial
militar
crescut împotriva unui adversar avansat va depinde în mare măsură de intangibile
–
comandă şi control, instruire, întreŃinere, informaŃii secrete şi cercetare-recu
noaştere,
administrare şi condiŃii şi circumstanŃe situaŃionale. Economia Iranului este pr
obabil
singurul factor esenŃial în realizarea dorinŃei acestuia.
Cu excepŃia situaŃiei din Coreea, în următoarele două decenii ameninŃarea unui
război convenŃional regional pe scară largă în care vor fi implicate Statele Uni
te va fi
probabil în continuare limitată.
Majoritatea adversarilor posibili recunosc superioritatea militară generală
americană şi, dintr-o serie de motive, nu-şi vor îmbunătăŃi semnificativ capacit
atea
militară într-atât încât să reprezinte o provocare convenŃională directă în acea
perioadă.
Totuşi, după anul 2010, şi în mod sigur în 2020, există o posibilitate sporită c
a
principalele puteri militare regionale să-şi perfecŃioneze semnificativ forŃele
şi, în
condiŃii propice, pot ameninŃa direct succesul misiunilor S.U.A. într-o anumită
situaŃie sau într-un conflict regional.
Problema pentru care se planifică forŃele militare americane este menŃinerea
capacităŃii în viitorul apropiat pentru descurajarea agresiunii regionale, îmbun
ătăŃind
în acelaşi timp capacitatea de a face faŃă ameninŃărilor regionale extinse pe ca
re le
reprezintă forŃele hibrid numeroase. Aceste condiŃii pot fi modificate radical d
e mulŃi
325
factori, între care dezvoltarea tehnologiilor letale avansate şi posibilitatea
formării unor alianŃe şi coaliŃii.
SituaŃia mondială dinamică şi diversă, recunoaşterea aproape universală a
superiorităŃii militare convenŃionale a Statelor Unite şi interdependenŃa de sec
ole între
război şi pace, ameninŃare şi reacŃie, ofensivă şi defensivă, arta ştiinŃa şi te
hnologia
militară schimbă fundamental natura ameninŃărilor cu care ne confruntăm şi însuş
i
caracterul războiului.
Este aproape imposibil să se prevadă ce rol vor juca aceşti factori în termenii
motivelor, vulnerabilităŃilor, capacităŃii, oportunităŃii, experienŃei tehnologi
ce şi
locale a ameninŃărilor specifice.
Cu toate acestea recunoscând interesele vitale ale Statelor Unite, înŃelegând de
ce oameni, lideri de state se angajează în război, şi făcând cunoscută interacŃi
unea
între capacitatea, intenŃiile şi dorinŃa posibilă ale unui inamic se pot disting
e
trăsăturile unui nou tipar de ameninŃări şi se pot evalua tendinŃele şi metodele
noului
război. AmeninŃarea bipolară (războiul rece) a fost înlocuită de un set mai dive
rs şi
multipolar de entităŃi generalizate şi condiŃii de conflict. Acestea includ: par
teneri
care în general împărtăşesc acelaşi sistem de valori şi pot fi frecvent consider
aŃi aliaŃi
militari; concurenŃi care pot împărtăşi sau nu aceleaşi valori, sunt concurenŃi
în
diferite situaŃii, dar nu sunt adversari militari; adversari care au în general
valori şi
interese contrare dar nu au cele necesare ca să se opună activ; renegaŃii care a
u
atitudini inacceptabile în care folosesc deseori forŃa şi violenŃa militară şi s
unt
inamici actuali sau posibili împotriva cărora trebuie anticipată folosire activă
a forŃei
militare; stări de necesitate, în general este vorba de operaŃiuni umanitare de
salvare,
diferite operaŃiuni de pace, alte operaŃiuni (nu de război), dezastre naturale s
au
ecologice care necesită folosirea resurselor militare. Acest nou tipar de amenin
Ńare are
implicaŃii semnificative pentru planificarea militară şi pentru perfecŃionarea f
orŃelor
armate. În timpul războiului rece, caracterul bipolar al competiŃiei superputeri
lor a
permis o continuitate substanŃială în planificarea apărării şi perfecŃionarea fo
rŃelor.
ReŃinerea a constituit contextul de bază al tuturor proceselor de decizie ale
politicii superputerilor în probleme de securitate. Doctrina, concepŃiile de lup
tă şi
dotarea sovieticilor, combinate cu raportul de forŃe şi potenŃialul de mobilizar
e,
Pactul de la Varşovia - NATO, ca şi terenul şi caracteristicile geografice unice
ale
Europei Centrale, au stat la baza doctrinei, a strategiei, tacticii şi fabricări
i
materialelor, a criteriilor de dimensionare a forŃelor, cerinŃelor operative şi
organizatorice.
În acest tipar larg al ameninŃării sovietice, alte cerinŃe ale forŃelor au fost
considerate în general cazuri mai puŃin incluse, plecând de la presupunerea că d
acă
Statele Unite puteau şi-i Ńină în frâu pe sovietici în Europa Centrală, atunci p
uteau să
Ńină orice în frâu.
În noul tipar, ameninŃările sunt mai diverse şi mai complexe şi este mult mai
greu să se întocmească planuri în funcŃie de ele. De exemplu, Coreea de Nord şi
Irakul reprezintă provocări semnificativ diferite în ceea ce priveşte tactica,
echipamentele şi capacităŃile lor, terenul şi teatrul de acŃiuni. Nici una nu re
prezintă o
ameninŃare cu tehnologie modernă, deşi Coreea de Nord posedă probabil capacităŃi
nucleare.
326
În acest timp, Rusia, China şi alte puteri europene şi asiatice reprezintă
concurenŃii cei mai importanŃi ai Americii în tehnologie militară, dar este puŃi
n
probabil ca în următorii 10-20 de ani să se confrunte aceste state într-un confl
ict
militar direct.
De asemenea, provocările actuale cele mai presante (alte operaŃiuni decât
războiul, terorismul, traficul cu narcotice şi alte activităŃi criminale cu impl
icaŃii
pentru securitatea naŃională) şi ameninŃările cele mai mari care apar (armele de
distrugere în masă şi proliferarea rachetelor) au o utilitate limitată ca bază p
entru
dimensionarea şi definirea cerinŃelor în viitor.
Ideea că evenimentele singulare se întâmplă izolat şi că pot fi rezolvate întrun
singur mod este mai puŃin reală ca oricând. Impactul global al tehnologiei,
integrarea sistemelor globale, amestecul unor culturi şi efectul armelor cu rază
lungă
de acŃiune şi al ameninŃărilor transnaŃionale de tot felul au contribuit la lume
a prinsă
în reŃea pe care o vedem evoluând acum.CondiŃia viitoare a ordinii sociale globa
le va
fi, foarte probabil, pusă la încercare şi ameninŃată nu de un singur eveniment s
au
oponent, ci de efectul de reŃea al unor (sau chiar mai multor) condiŃii şi circu
mstanŃe
care, atunci când se combină, au consecinŃe mult mai mari şi mai semnificative d
ecât
s-ar fi putut crede.Într-adevăr, se poate imagina un efect de reŃea militară, în
care,
conflictul localizat, incidentele, consecinŃele involuntare (în lumea prinsă în
reŃea),
speranŃele mileniului, teama de necunoscut şi efectele meteorologice şi ale alto
r
fenomene naturale (cutremure) se combină cu religia şi cultura pentru a da naşte
re
unei speranŃe de schimbare radicală.Există multe păreri privind caracterul războ
iului
în viitor. La un capăt al spectrului se află cei care prevăd o rezoluŃie mondial
ă în
problemele militare provocată de aplicarea tehnologiilor avansate şi a unei doct
rine
înnoitoare, progrese îndeosebi în domeniul managementului informaŃiilor, al
senzorilor de detectare la distanŃă, preciziei loviturilor, al legăturilor compl
et
automatizate senzor-trăgător în organizarea şi executarea operaŃiunilor militare
.
La celălalt capăt al spectrului se află cei care cred că tendinŃele sociale
predominante (în special conflictele etnice, dezechilibrul dintre populaŃie şi r
esurse,
ca şi urbanizarea) combinate cu recunoaşterea generală a superiorităŃii militare
occidentale vor împinge războiul la limita inferioară a dictatorilor militari şi
a
forŃelor paramilitare angajate în conflicte militare brutale, dar limitate (dese
ori
urbane).
Din păcate, susŃinătorii acestor păreri şi ai altor păreri, vorbesc deseori ca ş
i
cum una din aceste trăsături o exclude automat pe cealaltă şi, contrar spuselor
lui
Clausewitz, războiul se va desfăşura într-o singură direcŃie. Nimic nu poate fi
mai
departe de adevăr.
Există o serie de tendinŃe în prezent (unele contradictorii) care vor determina
modul în care se vor desfăşura conflictele şi se vor purta războaiele în viitor.
ÎnŃelegerea şi anticiparea evoluŃiei acestor tendinŃe este una din provocările e
senŃiale
la care trebuie să răspundem. Ritmul rapid al progresului tehnologiei militare (
în
special în domeniul armelor de precizie, al managementului informaŃiilor şi
comunicaŃiilor autorizate) va continua.
În următoarele două decenii vor avea loc multe progrese tehnologice
importante în domeniul militar. Unele aspecte ale dominaŃiei tehnologice america
ne
327
(în special cele cu aplicaŃii comerciale şi industriale) vor fi greu de menŃinut
,
deoarece transferul acestor capacităŃi va apărea la început ca utilizare în prim
ul rând
civilă şi apoi ca utilizare dublă.Una din problemele cele mai mari este că o Ńar
ă sau un
grup subnaŃional ar putea achiziŃiona tehnologii-cheie care ar putea duce la o f
ormă
de surpriză tehnică strategică. În general, impactul automatizării aplicate şi a
l
calculatoarelor, al războiului electromagnetic, al senzorilor extraordinari şi a
l altor
tehnologii menŃionate în continuare va duce la apariŃia unei culturi tehnico-mil
itare în
care timpul, zona (spaŃiul), distanŃa, viteza şi alte coordonate fundamentale su
nt
schimbate radical.
EvoluŃiile următoare au posibilitatea de a schimba în mod categoric caracterul
războiului şi caracteristicile ameninŃărilor din viitor: armele nucleare, chimic
e,
bacteriologice, radiologice şi proliferarea lor; rachetele cu rază lungă de acŃi
une şi
tehnologiile aferente; senzorii cu proprietăŃi excepŃionale; aplicaŃii ale comun
icaŃiilor
senzorilor şi ale armelor în spaŃiu; armele electrodinamice; armele convenŃional
e de
distrugere în masă; armele ne-letale; tehnologia informaŃională şi războiul cibe
rnetic;
camuflajul, acoperirea, ascunderea, controlul, negarea şi dezinformarea;
tehnoterorismul; nanotehnologia; biotehnologiile aplicate; ştiinŃe noi.Astăzi,
elaborarea şi aplicarea integrală ale celor mai importante tehnologii şi concept
e
militare au fost limitate la armatele occidentale avansate, în special armata St
atelor
Unite. Unul din motivele esenŃiale este de ordin economic.
În general, proiectarea şi întreŃinerea acestor tehnologii sunt foarte costisito
are
şi majoritatea Ńărilor au pus accentul pe alte priorităŃi după terminarea război
ului rece.
De fapt, cheltuielile de apărare pe plan mondial, fără Statele Unite, au scăzut
cu circa
40% de la sfârşitul anilor ‘80 până acum, iar sectorul modernizare militară, cer
cetare,
dezvoltare, achiziŃionare a fost lovit şi mai rău. Pe lângă aceasta, în aceeaşi
perioadă,
piaŃa mondială de arme a scăzut cu peste 50%. Cu un nivel redus de achiziŃionare
de
pe piaŃa internă, cu scăderea consumului extern şi alte imperative ale cheltuiel
ilor,
multe Ńări nu au avut nici motivaŃia, resursele şi nici capacitatea de a face ef
orturi
pentru dotarea armatei cu tehnologie înaltă.
Dacă aceste tendinŃe vor continua, ne putem aştepta la reduceri mai
semnificative şi în consolidarea bazei industriale a apărării pe plan mondial, c
are va
avea implicaŃii importante pentru nivelul ameninŃării tehnologice cu care ne vom
confrunta. Aceste evoluŃii paralele (un potenŃial tehnologic militar tot mai mar
e,
combinat cu limitarea cheltuielilor de apărare în întreaga lume) fac foarte greu
de
prevăzut care tehnologii, în ce număr şi în ce formă, vor fi integrate în sistem
ele
militare ale viitorilor adversari.
În multe cazuri, problema nu va mai fi care tehnologii asigură potenŃialul
militar cel mai mare, ci care dintre acestea vor primi susŃinerea politică şi re
surse
pentru a se ajunge în faza achiziŃionării şi înzestrării.
Într-una din tendinŃe, dezvoltarea tehnologiei civile determină dezvoltarea
tehnologiei militare în multe Ńări. Acest lucru subliniază şi mai mult înŃeleger
ea
modului în care adversarii posibili îşi corelează programele de cercetare şi dez
voltare
civile şi militare, ca şi identificarea acelor Ńări care fac inovaŃii pentru apl
icarea
tehnologiilor avansate în scopuri militare.
328
Tehnologia, combinată cu ideile creatoare ale gânditorilor militari din
întreaga lume, duce la apariŃia şi aplicarea unor forme noi de război şi la modi
ficarea
înnoitoare a practicilor militare tradiŃionale.
În timp ce Statele Unite şi AliaŃii sunt sursa majorităŃii acestor inovaŃii, alt
e Ńări
sunt impulsionate de poziŃia militară dominantă a Statelor Unite şi de angajarea
acesteia dovedită de a-şi menŃine rolul conducător în domeniul militar.
Această realitate esenŃială îi forŃează pe mulŃi dintre adversarii SUA (actuali
şi
posibili) să caute alte mijloace pentru a le ataca interesele.
În general, putem anticipa un cadru în care adversarii caută să evite războiul
convenŃional tradiŃional cu Statele Unite, urmăresc strategii diverse să le limi
teze sau
diminueze opŃiunile, sau ameninŃă ori folosesc arme de distrugere în masă.
Între noile forme (modificate) de război se întrevăd a fi următoarele:
Războiul informaŃional, acŃiuni întreprinse pentru a degrada sau manipula
sistemele informaŃionale ale unui adversar, concomitent cu apărarea activă a
sistemelor proprii.
În următoarele două decenii, ameninŃarea la adresa sistemelor informaŃionale
ale Occidentului va creşte, deoarece o serie de Ńări şi entităŃi subnaŃionale vo
r pune
accentul pe strategiile, doctrina şi capacităŃile de război care implică informa
Ńii
ofensive şi defensive.
Războiul cibernetic, o formă distinctă de război informaŃional care implică
operaŃiuni de distrugere, refuzare, falsificare sau dislocare a informaŃiilor di
n
calculatoare sau reŃele de calculatoare.
O formă deosebit de grea a războiului în ciberspaŃiu este modificarea secretă a
sistemelor de date şi informaŃii ale unui adversar.
ImportanŃa acestei forme de război va creşte pe măsură ce tehnologia face
posibile noi forme de atac.
Războiul cibernetic sfidează regulile tradiŃionale ale timpului şi distanŃei, al
e
vitezei şi ritmului, ca şi capacităŃile militare convenŃionale sau tradiŃionale
ale
adversarilor.
Războiul contra infrastructurii transnaŃionale, atacul asupra unor industriichei
e
sau utilităŃi ale unei Ńări sau ale unei entităŃi subnaŃionale, telecomunicaŃii,
operaŃiuni bancare şi financiare, transporturi, aprovizionare cu apă, operaŃiuni
guvernamentale, servicii de urgenŃă, energie şi electricitate.
Aceste industrii au în mod normal legături şi interdependenŃe esenŃiale care ar
putea mări semnificativ impactul unui atac asupra unei singure componente.
AmeninŃările la adresa infrastructurii esenŃiale le include pe cele venite din
partea unor state naŃionale, a unor grupuri subnaŃionale sprijinite de stat, a t
eroriştilor
internaŃionali şi interni, elementelor criminale şi hackerilor de pe calculatoar
e.
Războiul asimetric, atacarea punctelor slabe ale unui adversar cu mijloace
neaşteptate sau noi, evitându-i în acelaşi timp punctele sale puternice. Concept
ul de
utilizare a metodelor asimetrice este vechi de când războiul. În epoca modernă,
sunt
posibile multe forme de atac asimetric, formele mai noi de război menŃionate mai
înainte, terorismul, operaŃiunile de gherilă şi folosirea armelor de distrugere
în masă.
Datorită poziŃiei militare dominante a SUA este foarte probabil ca acestea să
fie Ńinta a numeroase strategii asimetrice pe măsură ce adversarii mai slabi înc
earcă
329
să-şi promoveze interesele, evitând în acelaşi timp o angajare directă cu
armata americană.Dacă sunt forŃaŃi să intre într-un conflict direct cu Statele U
nite,
exact aceiaşi adversari vor căuta, foarte probabil, modalităŃi de nivelare a ter
enului de
joc.
Războiul asincron un decalaj de timp semnificativ între atac şi răspuns. Acest
lucru poate include un atac prestabilit sau întârziat asupra unui adversar, prof
itând de
trecerea timpului pentru crearea unei oportunităŃi strategice sau pentru exploat
area
unei vulnerabilităŃi în viitor.
Într-un atac prestabilit, operaŃiunea are efect întârziat asupra adversarului.
Valorile umane sau tehnice sunt stabilite strategic cu mult înainte de confrunta
rea
reală, uneori cu ani înainte.
Un atac întârziat (executat deseori ca represalii peste luni sau chiar ani) poat
e fi
destinat lovirii inamicului după ce acesta şi-a coborât garda. Pentru factorii d
e decizie
o întârziere mare între actul unui inamic şi răspunsul la acesta îi poate lipsi
de sprijin
internaŃional pentru acŃiunile punitive.
TelecomunicaŃiile pe plan mondial, automatizarea aplicată pe scară largă,
efectele conexe ale unui volum mare de informaŃii aflate în multe locuri diferit
e,
putând fi accesate de mulŃi oameni, şi relatările mijloacelor publice de informa
re, care
sunt tot mai agresive şi penetrante, referitoare la operaŃiunile militare, s-au
combinat
şi au pus la grea încercare conceptele tradiŃionale de securitate şi secret oper
ativ.
Trăim şi muncim într-un mediu mult mai transparent în care refuzarea unor
informaŃii domeniului public este contrazisă de noul tipar. Această situaŃie are
efecte
atât pozitive cât şi negative. Publicului i se pun acum la dispoziŃie mult mai m
ulte
informaŃii, dar unele informaŃii periclitează planurile şi intenŃiile militare,
operaŃiunile şi personalul militar.
Rezultatul a fost compromiterea unor informaŃii secrete şi a unor date operative
obŃinute cu mari costuri, în domeniul public şi întâmplător în avantajul inamici
lor şi
adversarilor. În unele cazuri s-a pierdut elementul surpriză şi s-au pus în peri
col multe
surse de informare care sunt ferestre importante spre ceea ce fac inamicii sau
adversarii.Schimbarea dinamică şi o mare instabilitate şi-au lăsat amprenta asup
ra
ultimilor 10 ani. Este foarte probabil ca următoarele două decenii să fie la fel
,
deoarece motoarele principale ale neliniştii au rămas, în mare, aceleaşi. Ameste
cul
instabil de condiŃii politice, economice, sociale, tehnologice şi militare la ni
vel
mondial va continua să creeze mari tensiuni în ordinea internaŃională.
În următorii 10-20 de ani este foarte puŃin probabil să apară condiŃii,
circumstanŃiale sau o putere care să depăşească într-un fel aceste surse de inst
abilitate
şi să ducă la o ordine mondială mai stabilă.
În această perioadă există puŃine posibilităŃi ca Statele Unite să se confrunte
cu
un adversar militar pe plan mondial de talia sovieticilor.
Totuşi, astăzi există ameninŃări şi condiŃii asemănătoare, şi în timp vor mai
apărea şi altele. Impactul combinat al numeroaselor probleme locale, regionale ş
i
transnaŃionale reprezintă un obstacol uriaş pentru orice viziune strategică.
PrezenŃa Statelor Unite pe plan mondial - puterea ei formidabilă, influenŃa şi
dorinŃa de a rămâne angajate, este factorul-cheie în configurarea cadrului secur
ităŃii
internaŃionale în viitor.În următoarele două decenii va apărea un nou tipar de
330
securitate, un tipar în care Statele Unite se vor afla în faŃa unei serii global
generalizate de concurenŃi şi posibili adversari, a proliferării îngrijorătoare
a
tehnologiilor negative şi a existenŃei şi apariŃiei, uneori rapide, a condiŃiilo
r şi
situaŃiilor generatoare de numeroase şi mici conflicte.Noua situaŃie mondială
afectează toate aspectele efortului, inclusiv în planificarea şi executarea oper
aŃiunilor
curente, elaborarea strategiei, organizarea şi dotarea care vor defini forŃele m
ilitare în
viitor.
Bibliografie selectivă
[1] ANDREESCU Anghel, TOMA Gheorghe, Conflictele sfârşitului de
mileniu – stabilitate - instabilitate - manipulare, Editura Timpolis.
[2] CERAPIN Tudor, TOMA Gheorghe, Managementul ordinii publice la
început de secol şi mileniu, Editura Biotera, Bucureşti, 2001.
[3] DEGERATU Constantin, LITEANU Traian, TOMA Gheorghe, Excurs în
funcŃuionarea structurilor de securitate – noi vremuri, noi actori, Editura Acad
emiei
NaŃionale de InformaŃii, Bucureşti 2007.
[4] HEDEŞIU Emil, TOMA Gheorghe, Contracararea crimei organizate
transfrontaliere, Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2005.
[5] HEDEŞIU Emil, TOMA Gheorghe, STOICA Constantin, Securitatea
internaŃională sub impactul globalizării, Editura Academiei NaŃionale de Informa
Ńii,
Bucureşti, 2007.
[6] MUREŞAN Mircea, TOMA Gheorghe, Provocările începutului de mileniu,
Editura UniversităŃii NaŃionale de Apărare, Bucureşti, 2003.
[7] NAGHI Gabriel, TOMA Gheorghe, Ora care a schimbat lumea – asimetria
începutului de secol, Editura Presa NaŃională, Bucureşti , 2004.
[8] TOMA Gheorghe, Securitatea naŃională din perspectiva noilor arhitecturi
de securitate ale începutului de secol - incertitudini, realităŃi, perspective,
Editura
Academiei NaŃionale de InformaŃii, Bucureşti , 2006.
[9] TOMA Gheorghe, Securitatea naŃională sub impactul ameninŃărilor
asimetrice - realităŃi, provocări, schimbări, Editura Academiei NaŃionale de
InformaŃii, Bucureşti, 2006;
[10] TOMA Gheorghe, HOMOTESCU Gabriel, CERAPIN Tudor, De la
securitate individuală la securitate colectivă, Editura Biotera, Bucureşti, 2003
.
[11] TOMA Gheorghe, HOMOTESCU Gabriel, CERAPIN Tudor, Lancea de
silicon – Impactul erei informaŃiei asupra managementului crizei-, Editura Biote
ra,
Bucureşti, 2004.
[12] TOMA Gheorghe, ŢICAL George, Asimetrie şi neconvenŃional în zorii
mileniului trei, Editura Sitech, Craiova, 2006.
331
CRIZELE ÎNTRE STAREA DE DREPT ŞI STAREA DE FAPT
Dorina DANIELESCU
The intertwined and cross border character of the risks to security requires, mo
re than ever,
a harmonization of preventing and combating strategies. This issue is far from b
eing solved, as long
as European integration processes are still lagging behind, with Central and Eas
t-European
countries facing multiple problems (stringent ones) generated by the transition
from one system to
another.
Astăzi mai mult ca oricând, termenii de „criză“, „securitate“, „risc“,
„integrare“ îşi fac simŃită prezenŃa în discursul politico-diplomatic al Ńărilor
de pe
continentul european. Aceasta pentru că mutaŃiile şi transformările ce au avut ş
i au
loc pe bătrânul continent au generat şi generează riscuri şi ameninŃări la adres
a
securităŃii şi stabilităŃii statelor din acest areal geografic, care par să conf
irme faptul
că „timpul schimbărilor este şi timpul pericolelor, al crizelor“.
Chiar dacă pare un paradox, conceptul este abordat nu de puŃine ori în cadrul
unor eforturi europene preocupate de a identifica cele mai viabile modalităŃi de
asigurare a securităŃii atât în plan statal, subregional dar şi continental.
Caracterul conex şi transfrontalier al riscurilor la adresa securităŃii reclamă,
mai
mult ca oricând, o armonizare a strategiilor de prevenire, gestionare şi combate
re a
acestora, problematică ce este încă departe de a fi rezolvată atâta timp cât pro
cesele
de integrare europeană bat încă pasul pe loc, Ńările central şi est-europene
confruntându-se cu multiple probleme (unele dintre ele deosebit de stringente)
generate de tranziŃia de la un sistem la altul.
Analiza structural-funcŃională şi cauzală asupra conceptelor de „criză“,
„securitate“, „risc“, „integrare“ ne dezvăluie concluzii pertinente, îndeosebi p
rivind
complexitatea fenomenelor şi interacŃiunea acestora. Ignorându-se acest lucru, s
e
constată o acutizare a instabilităŃii şi insecurităŃii, dată mai ales de multipl
icarea
riscurilor, ceea ce ar trebui să conducă, în mod firesc, la creşterea preocupări
lor
statelor continentului nostru pentru sporirea modalităŃilor de asigurare a unui
climat
sigur de securitate regională şi globală.
În prezent, cu toate că s-au făcut paşi importanŃi în procesul de adaptare a
atitudinilor organismelor euro-altlantice (N.A.T.O., U.E.) faŃă de statele centr
al şi esteuropene,
la nivelul continentului se menŃin încă asimetrii în domeniul
angajamentelor şi garanŃiilor de securitate, precum şi al distribuŃiei interesel
or de
cooperare. Această stare nu poate decât să inducă în ecuaŃia asigurări stabilită
Ńii
europene variabile specifice sub forma unor riscuri, a căror evaluare şi contrac
arare
reclamă efortul comun al tuturor statelor din acest areal.
În acest caz, integrarea statelor central şi est-europene în organismele euroatl
antice
economice şi de securitate ar crea premisele înlăturării sau diminuării
riscurilor la adresa securităŃii, iar, pe de altă parte, ar accelera procesele d
e tranziŃie
Doctorand
332
cu care aceste Ńări se confruntă, procese marcate de o multitudine de dificultăŃ
i a căror
influenŃă cunoaşte uneori reverberaŃii la scară continentală.
Iată de ce, evaluarea riscurilor, aplanarea crizelor interne de către fiecare Ńa
ră,
se constituie într-o etapă a unui amplu proces de gestionare a acestora, în care
un rol
important trebuie să-l ocupe identificarea lor, analiza şi contracararea efectel
or.
În cadrul etapei de evaluare a riscurilor este necesară realizarea cuantificării
caracteristicilor esenŃiale de determinare a acestora, precizându-se astfel natu
ra,
mărimea şi intensitatea lor. În acelaşi timp însă, se pune problema de a identif
ica
modalităŃile şi resursele necesare înlăturării sau menŃinerii sub control a fact
orilor
generatori de instabilitate.
EvidenŃiem faptul că securitatea pe continentul european ar putea fi afectată
atât de riscuri comune cât şi de riscuri specifice, proprii unor areale regional
e sau a
unor state a căror influenŃă poate fi consimŃită, fie şi indirect, la nivelul st
ării de
securitate a întregului continent. Într-o Europă a interdependenŃelor şi interac
Ńiunilor
pe multiple planuri, nu trebuie să se scape din vedere că proliferarea riscurilo
r ar
putea genera consecinŃe dintre cele mai grave. În acest caz, securitatea statelo
r
occidentale, şi implicit preocupările organismelor în care acestea sunt integrat
e, ar
putea fi serios afectate de nivelul unor factori perturbatori ai securităŃii sta
telor din
Europa Centrală şi de Est. Aşadar, construcŃia noii arhitecturi a securităŃii eu
ropene
despre care se vorbeşte atât de mult, nu se poate întemeia decât pe integrarea t
uturor
statelor din Europa Centrală şi de Est în organismele euro-atlantice, ceea ce ar
răspunde şi necesităŃii destul de real conturate – evaluarea şi contracararea în
comun
a oricăror riscuri ce ar putea afecta securitatea continentului.
Considerăm că în cadrul problematicii ce ar trebui să constituie obiect al
evaluării comune, un loc important îl ocupă găsirea celor mai viabile soluŃii pe
ntru
reducerea decalajelor privind dezvoltarea economică dintre Vest şi Est. Aceste
decalaje nu fac altceva decât să perpetueze împărŃirea Europei şi să genereze, î
n
acelaşi timp, în centrul şi estul continentului stări de instabilitate, provocat
e de
riscurile generate de domeniul economic şi social, riscuri ce se pot repercuta f
ie şi
indirect, chiar asupra Ńărilor dezvoltate. Aceasta ne face să afirmăm că stabili
tatea
Europei depinde în primul rând de dezvoltarea economico-socială a fiecărei naŃiu
ni, a
fiecărui popor în parte, orice decalaj, indiferent de amplitudinea lui, reprezen
tând un
potenŃial risc asupra securităŃii, atât în plan subregional cât şi continental.
Constituie
de asemenea, o potenŃială sursă de risc la adresa securităŃii multor Ńări de pe
continentul european, conflictele interetnice locale, precum şi unele tendinŃe
revizioniste, mai mult sau mai puŃin mascate în argumentaŃii – aparent conforme
normelor şi valorilor europene. Acestea pot genera situaŃii de criză ce pot comp
romite
pacea şi stabilitatea zonală, dar pot conduce, prin escaladarea lor, la conflict
e armate,
cu efecte imprevizibile la scară europeană.
Importantele schimbări în raportul de forŃe pe plan militar, cantităŃile de trup
e,
armamentul şi tehnica de luptă existente încă (unele dintre ele aflate în spaŃii
geografice caracterizate de instabilitate politică şi criza economică) implică r
iscul
scăpării lor de sub control, ceea ce nu poate reprezenta decât un pas în crearea
unor
situaŃii conflictuale, cu efecte a căror previzibilitate este greu de evaluat. A
cestea se
pot agrava şi prin faptul că în procesul restructurării şi modernizării forŃelor
armate
333
ale statelor din Europa centrală şi de Est se manifestă tendinŃe evidente din pa
rtea
unor Ńări mari producătoare de mijloace militare, de a livra, cu predilecŃie,
echipamente şi tehnică militară de luptă moderne numai anumitor state.
În nici un caz, forŃele angajate nu trebuie să-şi depăşească mandatul primit de
la factorul politic autohton. Natura şi conŃinutul misiunilor este obligatoriu a
fi
descrisă în cadrul unor legi specifice din care să se excludă ambiguităŃile, pos
ibilii
duplicitari sau transferul de responsabilitate dintr-o zonă a puterii în alta.
Problema de bază, vitală chiar pentru configurarea argumentelor în sprijinul
tratativelor avantajoase ulterioare, constă în aplicarea tuturor regulilor şi cu
tumelor de
drept internaŃional al conflictelor armate şi eliminarea actelor criminale.
Chiar din această condiŃionare autoimpusă, apare obligativitatea identificării c
u
exactitate a obiectivelor care generează şi întreŃin starea de criză conflictual
ă,
tocmai pentru o umană delimitare a populaŃiilor loiale, dar întâmplător surprins
e în
zona operaŃiilor speciale.
Începutul secolului al XXI-lea reprezintă intervalul de timp în care are lor o
puternică revoluŃie în domeniul militar, revoluŃie generată de descoperirile obŃ
inute
în cercetarea ştiinŃifică, de noutăŃile apărute în organizarea economică şi
instituŃională, de tendinŃele manifestate în sfera socialului, politicii, mental
ului, etc.
Fenomenul militar, şi îndeosebi războiul – ca mod de manifestare a conflictului
social la cel mai înalt nivel – va reflecta restructurarea masivă a relaŃiilor d
e putere în
stat – puterea civilă şi puterea militară – restructurare considerată ca unul di
ntre cele
mai mari evenimente ale istoriei societăŃii şi constând într-o transformare, înt
r-o
autentică revoluŃie în sfera şi însăşi natura puterii. Transformarea puterii mil
itare
dintr-o “putere de calitate medie” într-o “putere de cea mai înaltă calitate”, v
a impune
o nouă fizionomie a acŃiunii militare.
Conform părerilor unor analişti politici şi militari, se pare că în viitor lumea
va
avea parte de tot mai puŃină pace.
Noile ameninŃări şi provocări vor apărea pe fondul unor curente globale, ele
însele generatoare de însemnate mutaŃii cu consecinŃe greu de prevăzut: populaŃi
a
planetei, în următorii 10-15 ani, va creşte cu peste 1 miliard de oameni, din ca
re 95%
vor locui în zone subdezvoltate şi lipsite de mijloacele necesare pentru a face
faŃă
presiunilor demografice; cererea de energie va creşte enorm, făcând necesară o
sporire a creşterii de petrol; resursele de apă vor putea da naştere la conflict
ul pentru
controlul lor în circa şase puncte de pe glob; fluxul informaŃional va dobândi
dimensiuni uriaşe; deja în prezent conŃinutul reŃelei Internet se dublează la fi
ecare trei
luni.
Schimbările care au avut loc în teoria războiului, în baza sa materială, cu alte
cuvinte în conŃinutul şi fizionomia acŃiunii militare, ridică o serie de problem
e care
trebuiesc rezolvate şi care vizează domenii precum: organizarea armatelor,
înzestrarea acestora, pregătirea pentru luptă, lupta armată propriu-zisă şi, nu
în
ultimul rând, folosirea forŃei armate în scopuri civile – impunerea şi menŃinere
a păcii,
ajutor umanitar, etc.
În contextul marilor schimbări ce se anticipează că vor avea loc în mileniul tre
i
şi deopotrivă ca urmare a impactului lor, şi fenomenul militar va cunoaşte profu
nde
transformări. În acest sens, reputatul teoretician A. Toffler sublinia că “o rev
oluŃie a
334
fenomenului militar, în adevăratul sens, se poate întâmpla numai atunci când înt
reaga
societate se transformă ea însăşi, obligând întreg serviciul armat să se schimbe
la
toate nivelurile într-un mod aproape instantaneu – de la tehnologie şi cultură l
a
organizare, strategie, tactică, pregătire, doctrină şi logistic ...”.
În comparaŃie cu războiul clasic, în care sunt prezente efective numeroase,
armamente, muniŃii, echipamente speciale variate şi în cantităŃi impresionante,
se
pare că cel de mâine va apela la modalităŃi şi pârghii nu numai subtile, ci şi m
ai ieftin
pentru realizarea obiectivelor urmărite, precum penetrarea centrelor de putere
politică, socială, mass-media, subminarea şi aservirea economiei naŃionale,
implementarea unor noi sisteme de valori, schimbarea opŃiunilor populaŃiei unui
regim politic sau a conducătorilor, realizarea unor contradicŃii şi rupturi într
e aceştia
şi populaŃia lor.
Analiştii militari sunt în unanimitate de acord că războaiele de mâine vor ave
în mod cert un caracter integrator, în sensul participării la conflict a tuturor
categoriilor de forŃe ale armatei care vor acŃiona în mediul terestru, aerian şi
maritim.
Dacă la aceste forŃe se adaugă şi cele cosmice de observare, dirijare şi
comunicaŃii, vom avea o viziune completă asupra adevăratei dimensiuni a cuprinde
rii
tuturor mediilor de acŃiune.
Coordonatele viitoare ale dezvoltării teatrului de operaŃii, inclusiv a celor de
nivel tactic, sunt date, pe de o parte de utilizarea tot mai intensă a sistemelo
r
autonomizate de conducere şi de armamente, iar pe de altă parte de accelerarea
gradului său de informatizare.
Referitor la fizionomia viitoarelor războaie, analiştii militari americani, au
definit, la începutul secolului XXI, cinci tendinŃe: letalitate şi dispensare cr
escute;
volum şi precizie a focului mărite; integrare masivă a tehnologiilor; realizarea
unui
efect mai mare; perfecŃionări în asigurarea invizibilităŃii mijloacelor şi în de
tectarea
obiectelor.
RoboŃii ai armele inteligente, cu mare putere de lovire sau cu posibilităŃi
individuale de recunoaştere şi scanare a obiectivelor de la mare distanŃă şi alt
itudine,
vor influenŃa de asemenea cursul şi eficienŃa acŃiunilor militare.
Deci se poate afirma că în viitor vor continua să apară elemente spectaculoase
– unele greu de anticipat şi de specialiştii în arta războiului – care, cu sigur
anŃă, vor
schimba fizionomia conflictelor armate.
La sfârşitul mileniului doi şi la începutul celui de-al treilea, cu toate semnel
e
favorabile de detensionare a relaŃiilor internaŃionale, independenŃa şi suverani
tatea
unei Ńări nu vor putea fi asigurate exclusiv prin mijloace politice, fără a pose
da şi o
industrie de apărare modernă în structura sistemului de securitate.
Problema revoluŃiei tehnologice şi impactul ei asupra potenŃialului militar, în
condiŃiile actuale, reprezintă o sferă de cercetare de mare interes, de factură
interdisciplinară, aflată la confluenŃa dintre ştiinŃele tehnice, militare şi ec
onomice.
Deceniile postbelice au pus în evidenŃă, cu pregnanŃă, existenŃa trinomului cu
multiple implicaŃii asupra scenei geopolitice şi geostrategice contemporane: pol
itică –
tehnologie militară – strategie.
Ca întreg procesul social contemporan, deosebit de mobil în coordonatele sale
evolutive, în noua epocă tehnologică gândirea şi practica militară cunoaşte un
335
accelerat proces de dezvoltare. În ansamblu, evoluŃia ştiinŃei şi artei militare
se
distinge prin profunzimea, amploarea şi diversitatea problematicii abordate, pri
n
ritmul acumulării cunoştinŃelor, precum şi prin scurtarea ciclului de înnoire a
acestora, de înlocuire a unor părŃi considerabile a conŃinutului ideatic, consid
erat
depăşit cu noi teorii şi idei, conforme consideraŃiilor social-politice în limit
ele cărora
se manifestă fenomenul militar.
Concluziile din ultimele războaie locale au demonstrat cu prisosinŃă că învinge
de regulă, acea Ńară (grup de Ńări), care folosesc eficient tehnologiile de vârf
, atât în
domeniul economic cât şi cu cel militar.
Singura raŃiune de a fi a potenŃialului militar într-o societate modernă,
echilibrată şi democrată, este aceea de a câştiga, apăra şi menŃine pacea.
Aceasta se realizează, înainte de orice, prin crearea şi menŃinerea în stare de
operativitate a unui sofisticat arsenal de luptă împreună cu efectivele necesare
pregătirii şi ducerii acŃiunilor de luptă.
Impactul revoluŃiei tehnologice contemporane asupra domeniului militar a dus
omenirea în situaŃia în care, întreŃinerea unei armate moderne şi eficiente este
un lux
pentru majoritatea statelor.
Statele mici şi mijlocii nu-şi permit să Ńină pasul cu asigurarea nevoilor
financiare şi umane pe care le ridică potenŃialul militar modern, de ultimă oră
şi sunt
obligate să se realinieze în jurul centrelor de putere de pe arena mondială, cău
tând săşi
valorifice cât mai eficient capitalul de inteligenŃă de care dispune în schimbul
unui
plus de securitate. Fără arme moderne, statul contemporan este dezarmat,
pierzându-şi unul din atributele esenŃiale ale puterii.
În contextul actual şi de perspectivă, tehnologia avansată din domeniul
armelor, muniŃiilor şi sistemelor de arme are şi va avea o influenŃă majoră în d
ucerea
unui război.Dar, cu toate că s-au realizat performanŃe tehnologice deosebite, om
ul va
rămâne factorul principal, deoarece o armată trebuie să dispună de militari inte
ligenŃi,
mai mult decât arme şi muniŃii inteligente.
În următoarele decenii, vor continua să se materializeze mutaŃii semnificative
în mediile social, economic şi militar. Fizionomia riscurilor şi conflictelor,
nonmilitare şi nonviolente va fi deosebit de diversificată, însă, se întrevede
posibilitatea în care acestea pot degenera în confruntări violente cu urmări
imprevizibile. “Astăzi, aliniamentul civilizaŃiilor lumii este altul. Lumea de m
âine va
fi divizată în trei civilizaŃii contrastante şi concurente – prima, încă simboli
zată de
plug; a doua, de linia de asamblare; iar a treia de computer ... Fiecare civiliz
aŃie îşi
are propriile cerinŃe economice şi de aici politice şi militare” 1
În concluzie, apariŃia unei noi civilizaŃii va presupune profunde mutaŃii în
domeniul militar. “O revoluŃie militară se produce numai atunci când se iveşte o
nouă
civilizaŃie spre a o sfida pe cea veche, când o întreagă societate se transformă
pe sine
înseşi, silindu-şi armata să se schimbe la toate nivelurile simultan – de la teh
nologie
şi cultură, până la organizare, strategie, tactică, instrucŃie, doctrină şi logi
stică. Când
1 Alvin Toffler, Război şi anti-războ”, Bucureşti, 1995, p. 4.
336
se întâmplă acest lucru, relaŃia dintre armată, economie şi societate se
metamorfozează, iar echilibrul militar al puterii pe Pământ se spulberă”2.
Sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea pune în evidenŃă
noi concepŃii de ducere a războiului (conflictului militar). Eliminând formele d
e
război neconvenŃionale (nuclear, biologic, chimic), interzise legal, componentel
e
psihologică, informaŃională, economică etc. sunt suficiente pentru a argumenta p
rin
ele însele că o confruntare militară este şi va fi altfel decât în trecut.
Fenomenul militar modern a demonstrat că folosirea tuturor mijloacelor
militare într-o confruntare a armatelor, precum şi îmbunătăŃirea continuă a
posibilităŃilor de acŃiune ale acestora (distanŃa de acŃiune, precizia de lovire
, efectul
loviturilor etc.) dau din ce în ce mai mult o nouă fizionomie luptei. Ca urmare,
rezultă
ca o necesitate obiectivă studierea unor posibile variante de desfăşurare a acŃi
unilor
de luptă în primele decenii ale mileniului trei.
De fapt, un prim factor, care va determina sporirea continuă a importanŃei
prognozării acŃiunilor militare ale viitorului, îl constituie caracterul tot mai
înverşunat
al confruntărilor aero-terestre şi navale, pe măsura perfecŃionării mijloacelor
din
dotarea forŃelor terestre, aeriene şi maritime, gradul ridicat de incertitudine
privind
rezultatul final al confruntării şi, nu în ultimul rând, pierderile umane şi mat
eriale din
ce în ce mai greu de suportat şi de înlocuit.
EvoluŃia continuă şi uniform accelerată a mijloacelor de ameninŃare aerocosmică,
terestră şi navală în perspectiva mileniului al III-lea va avea loc pe fondul
unui impact puternic al revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice, al tehnologiilor perform
ante,
preciziei, vitezei şi transferului de informaŃii.
Actualele perfecŃionări ale tehnicii militare constituie o urmare şi, totodată,
un
fel de continuare în domeniul militar a perfecŃionărilor tehnologice din ştiinŃe
le
naturii: fizica modernă, matematica, chimia, astrologia, cibernetica, electronic
a şi a
altor ştiinŃe care şi-au găsit aplicaŃii specifice în domeniul militar.
Deci, viitorul ne va oferi “perfecŃionarea unor categorii şi sisteme de
armament, cu o putere enormă de distrugere, capabile să acŃioneze prin vectori d
e
purtare în cele patru medii (terestru, aer, apă şi cosmos), să lovească obiectiv
e şi Ńinte
la distanŃe impresionante, în timp scurt şi cu maximă precizie, în orice condiŃi
i
meteorologice”3.
De fapt, “confruntarea militară modernă va avea un aspect tot mai integrator,
câmpul de luptă al viitorului fiind caracterizat de noi dimensiuni şi trăsături
ce se
regăsesc în fronturi discontinue, focare de intervenŃii diferite cu extindere sp
re
verticală, rapiditate în planificare şi executarea manevrelor, lovirea concomite
ntă a
trupelor şi obiectivelor, atât la contact cât şi în adâncime”4
ConfiguraŃia războiului a fost, este şi va fi cât mai strâns condiŃionată de
sistemele economice. Nu direct, desigur, dar hotărâtor, economicul condiŃionează
politicul, iar războiul este totdeauna o urmare a deciziei politice. Aici nu est
e vorba
doar de acŃiunea militară propriu-zisă, ci de configuraŃia complexă a războiului
, de
2 Ibidem, p. 45.
3 Arta operativă între contrarii – Editura A.I.S.M., Bucureşti, 2001, p. 39.
4 Ibidem, p. 79.
337
dimensiunea lui economică, politică, socială şi militară. Bazându-se pe această
concluzie, Alvin Toffler apreciază că până la criza din Golful Persic războiul î
n
general şi conflictul militar în special au cunoscut, în evoluŃia lor, două trep
te
corespunzătoare celor două sisteme economice - agricol şi industrial – pe care l
e-au
parcurs statele lumii. Pentru viitorul previzibil majoritatea Ńărilor încep să
restructureze sistemul economic industrial în vederea tranzitării spre un altul
care
deja ne este cunoscut sub denumirea de sistem economic informaŃional.
Sistemul economic agricol a generat primul tip de război, caracterizat în esenŃă
printr-o confruntare în principal militară intre forŃe şi mijloace reduse ca num
ăr,
într-un spaŃiu preponderent terestru şi pe o suprafaŃă destul de mică, ceea ce a
făcut
va victoria să fie decisă, de regulă, într-o singură bătălie sau într-o succesiu
ne de
câteva confruntări foarte violente. Durata războiului era extrem de scurtă şi
reprezenta, în general, timpul necesar bătăliei decisive.
Sistemul economic industrial a creat condiŃiile apariŃiei celui de-al doilea tip
de
război, caracterizat, în mod deosebit, prin extinderea confruntării şi în afara
domeniului militar. Utilizarea unor grupuri mari de forŃe şi mijloace, înzestrat
e cu
mijloace de luptă moderne, într-un spaŃiu de confruntări care s-a mărit consider
abil
până la valori continentale şi chiar planetare, lupta armată desfăşurându-se în
toate
mediile (terestru, aerian şi maritim), a făcut ca durata războiului să crească f
oarte
mult. Acest sistem a inclus, de asemenea, obŃinerea victoriei printr-un şir de a
cŃiuni,
operaŃii şi bătălii strategice, în multe cazuri acestea formând diferite campani
i.
Trebuie, de asemenea, să precizăm existenŃa unor enorme consumuri umane,
spirituale şi materiale, care prin rezultatele obŃinute, nu au justificat, de fi
ecare dată,
efortul depus şi resursele consumate în aceste tipuri de războaie, având în vede
re
faptul că pierderile civile au căpătat uneori caracter de masă, ceea ce poate et
icheta
războiul ca iraŃional.
Nou apărutul sistem economic informaŃional prefigurează un al treilea tip de
război, caracterizat prin sporirea confruntării în domeniile nemilitare şi utili
zarea
mai raŃională a luptei armate în folosirea unor grupări de forŃe şi mijloace
ultraspecializate ale războiului modern.
Trebuie remarcat că societatea informaŃională reprezintă, pe de o parte, o
oportunitate, o cale de instruire şi educaŃie, iar pe de altă parte, un risc pot
enŃial, o
cale de ameninŃare şi agresiune. InformaŃia a fost întotdeauna vizată de Ńări, l
ideri
politic şi comandanŃi militari.
Din punct de vedere tehnico-militar, importanŃa comunicaŃiilor şi informaŃiilor
constă, pe lângă valoarea lor indiscutabilă, în faptul că există mai multe Ńinte
vulnerabile, accesibile rapid şi pe scară largă care necesită tot mai multe mijl
oace şi
procedee de protecŃie. Armatele moderne şi-au făcut din câştigarea libertăŃii
informaŃionale un obiectiv primordial al strategiei de dezvoltare. Baza câştigăr
ii
acestei bătălii o reprezintă aplicarea cu succes a tehnologiei informaŃionale pe
întregul spaŃiu de luptă, respectiv digitalizarea câmpului de luptă şi acŃiunile
de
natură informaŃională. Din punct de vedere tehnic, problemele referitoare la
echipamente, tehnologii, proceduri, metodologii şi obligaŃiuni în cadrul operaŃi
ilor
informaŃionale (ofensive şi defensive) sunt posibil de realizate şi controlat.
338
Informatizarea şi lupta angajată în conflictele regionale de forŃe vor fi
caracteristici ale războiului din secolul al XXI-lea.
Bibliografie
[1] CEARAPIN Tudor, TOMA Gheorghe, Managementul ordinii publice la
început de secol şi mileniu, Editura Biotera, Bucureşti, 2001.
[2] NAGHI Gabriel, TOMA Gheorghe, Ora care a schimbat lumea. Asimetria
începutului de secol, Editura Presa NaŃională, Bucureşti, 2004.
[3] ŞTEFAN Teodoru, TOMA Gheorghe, LITEANU Traian, DEGERATU
Constantin, SpaŃiul european sub impactul provocărilor globalizării, vol. I, Edi
tura
ANI, Bucureşti, 2008.
[4] TOMA Gheorghe, CEARAPIN Tudor, HOMOTESCU Gabriel, Impactul
erei informaŃiei asupra managementului crizei, Editura Biotera, Bucureşti, 2004.
[5] TOMA Gheorghe, STÂNGACIU Stan, AcŃiunile de luptă independente
desfăşurate de eşaloanele tactice, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1
999.
339
UNELE DIRECŢII DE SCHIMBARE SPRE UN MANAGEMENT EFICIENT
Ionelia MORCOVESCU
One of the main conditions for an efficient and efficacious functioning of an or
ganization is
that all its activities should follow the rules and regulations, on the one hand
, and its own planning
schedule, on the other. The emergence of some disturbing factors coming from wit
hin or without the
organization may generate desynchronized activities, which is very likely to aff
ect the good
functioning of the respective organization. Avoiding such situations is possible
under a good
control/ evaluation command.
Controlul/evaluarea reprezintă ansamblul proceselor prin care se urmăreşte şi
se măsoară rezultatele obŃinute în comparaŃie cu prevederile legale, reglementăr
ile,
normele, planurile şi programele, în vederea adoptării de măsuri corective şi de
dezvoltare pe mai departe a organizaŃiei.
Controlul are, aşadar, în vedere adoptarea unor măsuri de corectare a abaterilor
de la cursul normal al prevederilor stabilite.
Una din condiŃiile de bază ale funcŃionării eficiente şi eficace a unei organiza
Ńii
este ca toate activităŃile ei sa se desfăşoare conform prevederilor stabilite pr
in
legislaŃie şi prin planificările proprii. ApariŃia unor factori perturbatori, at
ât din
interiorul cât şi din exteriorul organizaŃiei, pot genera dereglări sau desincro
nizări în
desfăşurarea activităŃilor prevăzute, afectându-i negativ funcŃionalitatea de an
samblu.
Evitarea acestor neajunsuri este posibilă printr-o bună exercitare a funcŃiei de
control/evaluare.
Exercitarea controlului respectă principiul, general valabil în toate domeniile
de activitate, potrivit căruia oricine trebuie apreciat în strânsă corelaŃie cu
obiectivele
stabilite.
Scopul controlului este de a aprecia dacă oamenii din cadrul organizaŃiei fac ce
trebuie şi acŃionează cum trebuie. Cu alte cuvinte controlul urmăreşte dacă şi c
um se
realizează obiectivele şi sarcinile planificate şi cum se respectă legalitatea î
n
domeniu.
Între control şi planificare există o legătură indisolubilă. Dacă funcŃia de
planificare fixează obiectivele şi strategiile de realizare a acestora, funcŃia
de
control/evaluare asigură prevenirea nerealizării obiectivelor prin supravegherea
în
timp a performanŃelor/contraperformanŃelor salariaŃilor, compartimentelor, ca şi
a
întregii organizaŃii. Intre planificare şi control există o strânsă interdepende
nŃă.
Controlul fără planificare, fără obiective planificate este lipsit de sens. Iar
planificarea
fără control/evaluare este lipsită de unul din principalele mijloace de realizar
e,
controlul venind în sprijinul planificării.
FuncŃia de control/evaluare mai poate fi definită ca ansamblul acŃiunilor prin
care performanŃele organizaŃiei şi a componentelor acesteia sunt urmărite, măsur
ate şi
Doctorand
340
comparate cu obiectivele şi standardele fixate, ca şi aplicarea unor măsuri core
ctive
(de eliminare a deficienŃelor constatate) şi integrării în ansamblul realizărilo
r.
Compararea performanŃelor cu obiectivele planificate şi standardele ce trebuie
aplicate pune în evidenŃă intercondiŃionarea reciprocă dintre planificare şi con
trol,
adică dintre pregătirea acŃiunii, efectuarea acesteia şi informaŃiile despre
performanŃele (rezultatele) acestor acŃiuni.
FuncŃia de control/evaluare este enumerată ultima în cadrul procesului de
management, nu pentru că ar fi cea mai puŃin importantă, ci pentru că toate
activităŃile cuprinse în conŃinutul celorlalte funcŃii trebuie să preceadă, cron
ologic,
controlul şi, de aici, concluzia că funcŃia de control/evaluare închide ciclul p
rocesului
de management, premergând previzionarea de noi obiective, efectuarea de noi
reorganizări, reorientări, schimbări în profunzime etc. încheind ciclul de
management, această funcŃie, prin conŃinutul şi eficacitatea sa condiŃionează se
nsibil
calitatea de ansamblu a procesului de management şi, în special, eficienŃa munci
i
depuse de salariaŃi.
De regulă, cu cât o activitate este mai bine gândită, pregătită şi planificată c
u
atât acŃiunile corective vor fi mai reduse ca frecvenŃă şi amploare.
ÎnŃelegerea procesului de management necesită răspuns la întrebările: de ce
trebuie să Ńinem o situaŃie sub control? de ce trebuie să ne verifice cineva act
ivitatea?
de ce trebuie ca şefii să-şi controleze subordonaŃii? într-un cuvânt, de ce este
necesar
controlul?
Este nevoie de control pentru ca acŃiunile întreprinse să poată fi urmărite şi
îmbunătăŃite, la nevoie, prin acŃiuni corective în vederea atingerii obiectivulu
i urmărit
şi pentru că omul, din variate motive, este supus greşelii.
Pierderea controlului afacerilor poate avea ca efect nu numai nerealizarea
profitului, dar se poate solda cu mari pierderi care pot duce la faliment.
Necesitatea controlului/evaluării constă în anticiparea disfuncŃiilor potenŃiale
,
ajustarea (corectarea) planificării (programării), stabilirea cauzelor generatoa
re de
disfuncŃiuni şi a măsurilor de înlăturare a acestora, aplicarea corectă a decizi
ilor
adoptate impulsionarea activităŃii salariaŃilor pentru realizarea lor, ajustarea
deciziilor
şi stabilirea sarcinilor manageriale adecvate situaŃiei concrete, alte măsuri în
raport cu
situaŃia de fapt.
Prin intermediul controlului/evaluării se poate cunoaşte situaŃia reală în orice
domeniu de activitate din organizaŃie şi se poate interveni prompt şi oportun în
vederea eliminării abaterilor. Controlul/evaluarea contribuie la direcŃionarea
activităŃilor în vederea realizării sarcinilor şi a obiectivelor fixate de manag
ement.
Controlul este o forŃă motrice în funcŃionarea organizaŃiei, întrucât generează
pe plan psihosocial comportamente favorabile muncii şi acŃiuni intense şi eficie
nte,
nepermiŃând relaxarea efortului şi contribuind la integrarea acŃiunilor individu
ale în
procesul productiv unitar al organizaŃiei.
Obiectivele organizaŃiei sunt cuprinse în planuri şi programe şi ca urmare
trebuie stabilită şi modalitatea de control/evaluare prin care să se asigure
supravegherea realizării calitative şi cantitative a obiectivelor respective.
Controlul/evaluarea este un proces psihosocial complex care cuprinde mai
multe etape (determinarea standardelor de comparaŃie, compararea rezultatelor cu
341
standardele, măsurarea performanŃelor realizate la un moment dat, evaluarea ampl
orii
abaterilor, identificarea şi analiza cauzelor generatoare de abateri, stabilirea
măsurilor
de corectare/integrare şi implementare, generalizarea performanŃelor care asigur
ă
progresul organizaŃiei, recompensarea/sancŃionarea celor merituoşi/vinovaŃi de
neajunsurile manifestate şi constatate).
• Stabilirea compartimentelor (domeniilor) de controlat.
În debutul procesului de control, managerii trebuie să stabilească domeniile
care vor fi controlate. Alegerea domeniilor ce vor fi controlate fundamentează
întregul proces de control-evaluare. Managerii aleg aceste domenii plecând de la
planurile elaborate, obiectivele stabilite şi activităŃile în derulare.
Controlul/evaluarea se efectuează de către echipe de experŃi/specialişti cu
experienŃă în domeniu, de regulă, din cadrul organizaŃiei, dar şi din afară (eşa
loane
superioare, curtea de conturi, garda financiară, alte organe de stat cu atribuŃi
i în
domeniu).
• Determinarea standardelor de comparaŃie.
Această etapă este strâns legată de funcŃia de planificare. Un standard este o
mărime (o valoare, un nivel) de performantă, utilizată ca element de referinŃă c
are
trebuie respectat. Rolul standardelor este de a stabili criteriile specifice de
evaluare a
performantelor, a comportamentului angajaŃilor şi a calităŃii produselor şi serv
iciilor
organizaŃiei.
Standardele de performanŃă stabilesc în termeni exacŃi ce se aşteaptă de la
organizaŃie sau de la componentele acesteia. Uneori; obiectivele stabilite în pr
ocesul
de planificare pot fi utilizate direct ca standarde, în alte cazuri însă, îndeos
ebi când
obiectivele sunt de natură calitativă, standardele (ca expresie precisă a perfor
manŃelor
aşteptate) sunt derivate din norme şi normative, instrucŃiuni tehnice de special
itate,
ordine, hotărâri guvernamentale şi ale altor instituŃii de stat abilitate, legi
(legislaŃie în
general).
Într-o organizaŃie sunt utilizate mai multe categorii de standarde, diferenŃiate
în
funcŃie de nivelul ierarhic la care se referă performanŃa urmărită (standarde
organizaŃionale; funcŃionale; departamentale; individuale).
• Standardele organizaŃionale se stabilesc pe baza obiectivelor strategice ale
organizaŃiei şi au în vedere, îndeosebi, performanŃele cu privire la piaŃă şi re
zultatele
financiare ale respectivei organizaŃii.
• Standardele funcŃionale sunt derivate din standardele organizaŃionale şi sunt
specifice fiecărui domeniu funcŃional al organizaŃiei (de exemplu, funcŃiunea de
producŃie poate avea ca standard de performanŃă reducerea costurilor unitare de
producŃie cu „x” %, iar funcŃiunea de marketing îşi poate fixa ca standard reali
zarea
unui volum al vânzărilor pe anul în curs de „y” unităŃi monetare).
• Standardele departamentale reflectă măsura în care fiecare departament
trebuie să contribuie la realizarea standardelor domeniului funcŃional de care a
parŃine
(de exemplu, realizarea unui volum al vânzărilor de „z” mii unităŃi dintr-un pro
dus
este un standard al departamentului vânzări, aparŃinând funcŃiunii de marketing
al
firmei).
• Standardele individuale exprimă performanŃele ce trebuie îndeplinite de
fiecare ocupant al unui post de muncă pentru satisfacerea standardelor
342
departamentului în care lucrează. La stabilirea standardelor individuale de
performanŃă trebuie luate în considerare condiŃiile specifice fiecărui post de m
uncă.
Pentru manageri, standardele individuale de performanŃă se suprapun în mare
măsură cu standardele organizaŃiei sau ale substructurilor pe care le conduc.
Standardele de management în cadrul unei organizaŃii productive trebuie să
acopere domeniile esenŃiale (calitatea, productivitatea, termenele etc.).
• Măsurarea performanŃelor efective.
Măsurarea performanŃelor efective nu constituie o problemă deosebită pentru
organizaŃie, cu condiŃia ca standardele de performantă să fie formulate clar şi
stabilite
pe baza unor obiective bine fundamentate prin planificare şi să fie comunicate c
elor
care trebuie să le îndeplinească. OperaŃiunile de măsurare presupun culegerea şi
prelucrarea datelor cu privire la intrările şi ieşirile în şi din diferitele sub
structuri ale
organizaŃiei.
Pentru fiecare standard fixat, managerul organizează controlul/evaluarea
trebuind să stabilească mijloacele de evaluare (determinare) a performanŃelor.
Acestea pot fi: numărul de unităŃi produse; mărimea valorică a încasărilor; cant
itatea
de materiale utilizate; numărul defectelor identificate; rata rebuturilor; mărim
ea
profitului şi profitabilitatea; calitatea produselor, percepută de clienŃi; efic
ienta
investiŃiilor etc.
O dată cu alegerea mijloacelor de evaluare, trebuie să se precizeze care va fi
frecvenŃa de evaluare a performanŃelor prin control, în unele cazuri, echipele
(organele) de control/evaluare au nevoie de date zilnice sau chiar la fiecare or
ă. În
alte cazuri sunt suficiente raportările săptămânale, lunare, trimestriale (anual
e).
FrecvenŃa măsurării performantelor variază în funcŃie de natura activităŃii şi d
e
nivelul ierarhic al performantei. Astfel, unele performanŃe cantitative şi calit
ative din
activitatea de fabricaŃie sunt urmărite zilnic sau chiar mai des, pe când realiz
ările din
activitatea de concepŃie a produselor sunt evaluate lunar sau trimestrial. Măsur
area
performanŃelor la nivelurile inferioare ale organizaŃiei are o frecvenŃă mai mar
e şi
mai redusă la nivelurile superioare (de exemplu, performanŃele departamentului
livrări pot fi urmărite zilnic sau săptămânal; progresele în ceea ce priveşte ob
iectivele
de creştere pe termen lung ale întregii organizaŃii sunt evaluate mai rar, o dat
ă sau de
două ori pe an).
• Compararea rezultatelor cu standardele.
Managerii realizează compararea rezultatelor obŃinute cu standardele stabilite,
bazându-se pe informaŃiile furnizate prin rapoarte care prezintă planul, compara
tiv cu
rezultatele obŃinute. Astfel de rapoarte pot fi prezentate oral, redactate în sc
ris sau
furnizate automat prin diferite soft-uri speciale. Prin reŃelele de calculatoare
,
managerii pot obŃine în orice moment rapoarte privind diferite evaluări cantitat
ive ale
performanŃelor. De pildă, managementul prin excepŃii, ca metodă de management,
prin care managerii sunt informaŃi progresiv, pe niveluri ierarhice, asupra unei
situaŃii, numai dacă informaŃiile de control indică o deviere semnificativă de l
a
standarde. Utilizarea metodei managementului prin excepŃii economiseşte timpul
managerilor, prin informarea acestora numai despre problemele care necesită
intervenŃia managerială de la nivelul ierarhic respectiv, prin decizii adecvate.
• Evaluarea amplorii abaterilor.
343
În această etapă se stabileşte diferenŃa dintre „ce s-a obŃinut” şi ce „trebuia
să
se obŃină” în activitatea urmărită, adică măsurarea mărimii abaterilor/progresel
or
înregistrate.
Dacă abaterile înregistrate se încadrează în limitele acceptabile prestabilite,
atunci nu trebuie întreprinsă nici o acŃiune. Dacă măsurarea abaterilor indică o
depăşire a limitelor acceptabile, atunci se impune analiza cauzelor care le-au
determinat.
Abaterile semnificative de la standardele stabilite determină o serie de întrebă
ri
între care: dacă standardele sunt realiste; dacă standardele de calitate sunt pe
rcepute
ca atare de către clienŃi; dacă abaterile indică într-adevăr deficienŃe: utiliza
rea
necorespunzătoare a echipamentelor, personalului sau capitalului organizaŃiei, c
u
toate implicaŃiile negative aferente.
• Identificarea şi analiza cauzelor generatoare de abateri.
În urma controlului, echipa managerială (patronul) constată sau i se semnalează
o abatere de la standard (normă), dar nu apare imediat şi cauza abaterii. De ace
ea, în
continuare, managerii trebuie să acorde o mare atenŃie celui mai important aspec
t al
controlului/evaluării şi anume: identificarea şi analiza cauzelor care au genera
t
abaterile constatate.
Uneori, managerii presupun că ştiu de ce au apărut anumite abateri şi caută să
rezolve probleme care nu există. Pentru a evita această greşeală, este necesară
o
investigaŃie atentă, profundă, riguroasă, într-o relaŃie de cauzalitate dintre a
baterile
înregistrate şi condiŃiile concrete de mediu ale organizaŃiei, în multe cazuri d
epistarea
şi înlăturarea cauzelor, implică elaborarea unor noi standarde.
• Stabilirea măsurilor de corectare/integrare şi implementare.
Aceasta este cea mai importantă etapă a procesului de control/evaluare. Pentru
a găsi modalităŃile adecvate de armonizare a performantelor efective cu standard
ele
fixate, managerii trebuie să analizeze abaterile constatate, reliefându-le cauze
le şi
consecinŃele posibile.
Într-o organizaŃie cele mai frecvente cauze ale abaterilor de la standarde sunt
determinate de: deficientele de planificare şi comunicare; superficialitatea sau
neglijenŃa personalului; productivitatea scăzută ca urmare a insuficientei calif
icării
şi/sau a motivării; acŃiunea perturbatoare a unor factori externi (concurenŃă, c
ondiŃii
economice generale, reglementări guvernamentale etc.).
Stabilirea acŃiunilor concrete de întreprins în vederea corectării abaterilor
constatate trebuie să Ńină seama de: standarde, care pot fi prea stricte (greu s
au
imposibil de realizat) sau prea relaxate (uşor de atins şi depăşit); corectitudi
nea
evaluării (măsurării) prin care s-a determinat abaterea; interpretarea dată cauz
elor
abaterii, care poate conduce, în final, la aprecierea greşită asupra măsurii cor
ective.
Pentru abaterile negative, sunt necesare măsuri corective (de reglare) care se
pot opera: prin refacerea planurilor şi modificarea obiectivelor; reorganizări,
reîncadrări şi reevaluarea şi clarificarea responsabilităŃilor; mai buna selecŃi
onare şi
motivare a personalului şi perfecŃionarea pregătirii acestuia; servirea şi satis
facerea
superioară a clienŃilor etc.
344
De regulă, sunt analizate cu mai mare atenŃie abaterile negative, urmărindu-se
declanşarea unor acŃiuni care să ducă la diminuarea sau eliminarea influenŃei vi
itoare
a cauzelor generatoare de abateri cu repercusiuni asupra organizaŃiei.
• Generalizarea performanŃelor care contribuie la progresul organizaŃiei La fel
de importante sunt şi abaterile pozitive, care pot fi preluate, asimilate şi int
egrate în
activităŃile organizaŃiei. Trebuie, însă, stabilit cu discernământ dacă este vor
ba de
performanŃe pozitive reale, cu adevărat superioare sau ele se datorează fie unor
deficiente de planificare (stabilirea unor standarde de performanŃă necorespunză
toare,
prea joase, uşor de depăşit), fie unor modificări neaşteptate ale influenŃei fac
torilor de
mediu, care au oferit posibilităŃi favorabile, valorificate oportun de organizaŃ
iei.
Indiferent de cauzele care le-au generat rezultatele superioare în muncă trebuie
evidenŃiate, popularizate şi tratate ca atare. Dacă acestea se manifestă cu preg
nantă,
trebuie foarte atent monitorizate şi reconsiderate standardele.
• Recompensarea/sancŃionarea celor merituoşi/vinovaŃi de rezultatele
pozitive/neajunsurile manifestate şi constatate.
Nici un control nu trebuie să neglijeze această etapă. De fapt aici se încheie d
in
punct de vedere moral şi motivaŃional procesul de control. Cine munceşte bine
trebuie recompensat, cine greşeşte plăteşte!
La baza activităŃii de control/evaluare se situează o serie de principii între c
are
amintim: principiul legalităŃii, prin care se statuează că activitatea de contro
l/evaluare
se fundamentează pe legi, hotărâri guvernamentale şi ale altor instituŃii abilit
ate
(curtea constituŃională, curtea de conturi etc.), ordine şi dispoziŃiuni ale min
isterelor
şi ale altor eşaloane ierarhice, instrucŃiuni tehnice de specialitate, metodolog
ii,
standarde etc. Orice comparare a rezultatelor obŃinute de structurile controlate
se face
numai prin prisma legislaŃiei în domeniul de referinŃă; principiul obiectivităŃi
i. În
activitatea de control/evaluare nu este admis subiectivismul. Orice exagerare or
i
diminuare a rezultatelor controlului influenŃează negativ activitatea viitoare a
structurii (organizaŃiei) controlate; principiul oportunităŃii, evidenŃiază prez
enŃa
controlului la timpul potrivit pentru înlăturarea unor disfuncŃii; principiul pr
evenŃiei,
conform căruia se previn anumite erori şi abateri care facilitează economia de r
esurse;
principiul eficientei/eficacităŃii, se referă la optimizarea activităŃii viitoar
e, de
perspectivă, reducerea (diminuarea) abaterilor de la cursul normal, economia de
resurse prin eliminarea canalelor de risipă identificate cu prilejul controlului
;
principiul stimulării, vizează mobilizarea resurselor în vederea reorientării ca
urmare
a corectărilor impuse la finalizarea controlului.
Controlul pentru a fi util şi eficace/eficient, este nevoie să îndeplinească o
serie, de cerinŃe: să fie obiectiv, imparŃial şi corect, pentru a asigura o eval
uare reală a
rezultatelor pe baza cărora se apreciază performanŃele. Pentru aceasta,
controlul/evaluarea trebuie să se bazeze pe informaŃii corecte, utile, asigurate
la timp
şi adresate persoanelor care au nevoie de ele şi le pot utiliza cu maximum de
eficacitate; să aibă un conŃinut cauzal, să contribuie la depistarea cauzelor ca
re au
generat abaterea; să se exercite fără întrerupere, adică să nu se limiteze doar
la
perioadele de închidere a perioadei de plan (lună, trimestru, an); să fie antici
pativ şi
preventiv, adică să anticipeze şi să prevină deficientele. Trebuie să constate a
baterea,
să afle cauza ei şi să acŃioneze pentru a o elimina. Controlul trebuie să meargă
la
345
izvorul cauzei răului. Germenii răului trebuie descoperiŃi şi eliminaŃi înainte
de a lua
amploare; să fie complex, să surprindă întreaga complexitatea a activităŃii
organizaŃiei; să fie acceptabil pentru persoanele la care se aplică. Sistemele d
e control
sunt marcate de ineficientă dacă cei controlaŃi le resimt ca nedrepte sau inacce
ptabile.
Un control efectiv şi eficace este posibil numai dacă oamenii care sunt sub inci
denŃa
acestuia îl consideră necesar şi, în consecinŃă, sprijină aplicarea lui; să fie
flexibil şi
adaptabil. Controlul trebuie să fie adecvat obiectivelor, poziŃiei şi personalit
ăŃii celor
controlaŃi. Metodele şi obiectivele controlului trebuie să corespundă şi să fie
corelate
cu natura obiectivelor organizaŃiei, poziŃia ierarhică şi personalitatea oamenil
or ale
căror realizări sunt controlate; să fie strategic şi orientat spre excepŃii. Con
trolul
trebuie să se concentreze asupra unui număr relativ restrâns de activităŃi strat
egice
(de cea mai mare importanŃă), întrucât nu se pot controla toate aspectele activi
tăŃii
organizaŃiei, în atare condiŃii, controlul trebuie să se concentreze asupra exce
pŃiilor
pozitive şi negative ale factorilor critici, de mare importanŃă în realizarea ob
iectivelor
cuprinse în planuri; să fie simplu şi inteligibil. Cu cât va fi mai simplu, sist
emul de
control va fi mai clar, mai uşor de înŃeles şi aplicat; să aibă un caracter
corectiv/constructiv. Finalitatea controlului constă în orientarea deciziilor sp
re luarea
măsurilor corective. Controlul trebuie să fie constructiv şi nu distructiv, să p
revină
deficienŃele şi să aplice corecŃiile adecvate atunci când abaterile s-au produs
şi să
contribuie la performanŃe superioare, prin implementarea unor decizii şi acŃiuni
constructive, creative; să fie oportun şi economic. Implementarea şi funcŃionare
a unui
sistem de control este necesar să fie eficient, efectele economice pe care le pr
oduce
prin ameliorarea activităŃii, trebuind să fie mai mari decât cheltuielile ocazio
nate de
funcŃionarea acestuia. Este un principiu economic general, de la care nu se poat
e
abate nici control/evaluarea.
Controlul/evaluarea se poate clasifica după mai multe criterii: sfera de
cuprindere a controlului/ evaluării; ierarhizarea controlului/evaluării; momentu
l
efectuării controlului/evaluării.
• După sfera de cuprindere a procesului există: control parŃial; control total;
control selectiv.
Controlul parŃial se aplică la persoane sau sisteme disparate. De exemplu,
evaluarea anuală a pregătirii personalului este o formă de control parŃial, incl
us, la
rândul său, în procesul de control al funcŃiunii de personal. Controlul asupra u
nui
grup local de distribuitori cu scopul de a impulsiona vânzările pe un segment de
piaŃă
dat, reprezintă controlul unei substructuri a organizaŃiei.
Controlul total vizează mersul de ansamblu al organizaŃiei. De pildă, urmărirea
fluctuaŃiei vânzărilor şi a profiturilor, de la o lună la alta, reprezintă o for
mă de
control total. O formă particulară de control total este „controlul total al cal
ităŃii”.
Acest tip de control se caracterizează prin faptul că supune controlului toate s
ferele
de activitate din cadrul organizaŃiei, de la concepŃie şi aprovizionare, până la
vânzare
şi servicii post-vânzare.
Controlul selectiv este orientat cu prioritate asupra rezultatelor cheie şi a
punctelor critice, asupra unui eşantion reprezentativ de elemente sau asupra
excepŃiilor. Rezultatele-cheie sunt acelea care determină succesul într-un domen
iu
important al activităŃii şi care la rândul său influenŃează succesul de ansamblu
al
346
organizaŃiei. Punctele critice sunt factorii care influenŃează hotărâtor rezulta
tele
cheie. De exemplu, rezultatele privind cantitatea şi calitatea produselor pot fi
rezultatele-cheie pentru domeniul producŃiei, iar asigurarea cu materii prime
(cantitativ, calitativ şi la termen) poate reprezenta un punct critic pentru rez
ultatele -
cheie (cantitatea şi calitatea produselor). Controlul asupra rezultatelor cheie
şi al
punctelor critice trebuie să fie atent monitorizat şi bine organizat. O altă for
mă a
controlului selectiv este cel efectuat asupra unui eşantion reprezentativ de ele
mente.
De exemplu, controlul tehnic de calitate a produselor, poate fi orientat pe un e
şantion
reprezentativ de produse, iar rezultatele sunt extinse asupra întregului lot de
produse
din care a fost constituit eşantionul reprezentativ. Controlul selectiv se poate
orienta
şi asupra excepŃiilor, (care sunt abateri peste o anumită limită de la obiective
, planuri,
norme şi standarde) şi a cauzelor care au determinat excepŃiile.
După ierarhizarea controlului se disting: controlul strategic şi controlul tacti
c -
operaŃional.
Controlul strategic corespunde nivelului ierarhic de nivel superior al
managementului strategic al organizaŃiei şi se fundamentează pe: planurile finan
ciare
în care sunt stabilite (pe bază de prognoze pe termen lung) evoluŃiile cifrei de
afaceri,
profiturile, eficienŃa producŃiei şi a capitalului. Defalcate pe ani şi trimestr
e, evoluŃiile
se concretizează prin cifre ce reprezintă standarde de control a căror îndeplini
re se
verifică sistematic; rapoartele financiare care se întocmesc periodic, fiind o s
ursă de
informaŃii şi un instrument de control pentru managementul de nivel superior;
analizele financiare compară rezultatele băneşti ale activităŃii obŃinute (înscr
ise în
rapoartele compartimentelor) cu standardele de control precizate în plan.
Controlul tactic - operaŃional corespunde nivelului mediu şi operaŃional al
managementului. La aceste nivele, controalele se bazează pe bugete (care sunt în
egală măsură instrumente de planificare şi de control). La nivelul de bază, al
desfăşurării procesului de producŃie, la execuŃie este preponderent tipul de con
trol al
operaŃiilor (operaŃional).
După momentul efectuării controlului evaluării distingem: controlul preventiv,
controlul operativ şi controlul post-operativ.
Controlul preventiv precede desfăşurarea activităŃii controlate. Este un tip de
control bazat pe anticiparea problemelor şi are la bază constatarea că e mai uşo
r să
previi decât să tratezi. Controlul preventiv are rolul de a preîntâmpina apariŃi
a unor
nereguli şi disfuncŃionalităŃi care pot avea consecinŃe perturbatoare asupra
activităŃilor, întârziind (blocând) realizarea obiectivelor urmărite. Un exemplu
de
control preventiv îl reprezintă controlul efectuat asupra resurselor materiale a
locate
pentru desfăşurarea activităŃii. Astfel, recepŃia atentă a materiilor prime are
rolul de a
preîntâmpina introducerea în fabricaŃie a unor materii prime necorespunzătoare
calitativ, care pot genera rebuturi şi produse de slabă calitate, care ar influe
nŃa
negativ realizarea unor obiective ca: cifra de afaceri, profitul, productivitate
a muncii,
nivelul costurilor de producŃie etc.
Controlul operativ (sau de reglaj) se efectuează în timpul desfăşurării
acŃiunilor şi proceselor care vizează activitatea controlată. Are ca scop depist
area şi
corectarea erorilor şi deviaŃiilor de la standarde, în diferitele momente ale ac
tivităŃii,
înainte ca ele să devină prea costisitoare. Controlul operativ are, mai întâi ro
l de
347
diagnosticare, întrucât urmăreşte să determine ce abatere (deviere) a avut loc,
ce nu
este bine în respectiva activitate. Apoi, controlul operativ are un rol terapeut
ic,
căutând să arate de ce s-a întâmplat abaterea şi pe această bază să se stabileas
că
acŃiunea corectivă. Tipic pentru controlul operativ (de reglaj) este că atât
descoperirea cât şi corectarea abaterii au loc în timpul activităŃii şi nu după
încheierea
acesteia. Controlul operativ este asemănător cu un proces de reglaj (ajustare)
deoarece permite să se acŃioneze în timpul desfăşurării activităŃii respective,
iar
ajustările pot fi efectuate pe măsură ce devin necesare.
Cel mai cunoscut exemplu de control operativ este supervizarea directă. Atunci
când un manager supraveghează direct subalternii, el poate observa la timp nereg
ulile
ce se pot produce şi intervine prompt, evitând astfel neconformităŃile ce pot să
se
manifeste. Un oarecare decalaj, între observarea abaterilor şi momentul când au
început să se producă, va exista, însă decalajul este minim. Iar atunci când
monitorizarea se face continuu, prin echipamente speciale, cum ar fi computerele
cu
display, el este redus la zero. Computerul facilitează sesizarea automată a come
nzilor
greşite introduse de operator, semnalând, totodată, greşelile.
Controlul post-operativ sau controlul de tip „feed-back" se exercită asupra
rezultatelor finale, deja obŃinute. Din acest motiv se mai numeşte şi „output co
ntrol".
Controlul final al calităŃii unui automobil fabricat, verificarea funcŃionării u
nor utilaje
în perioada de garanŃie, analiza reclamaŃiilor beneficiarilor cu privire la cali
tatea
produselor livrate se încadrează în categoria controlului post-operativ. Verific
area
modului de îndeplinire a obiectivelor fixate la diferite niveluri manageriale şi
la orice
compartiment al structurii organizatorice, după încheierea activităŃilor, consti
tuie, de
asemenea, control post-operativ. Oricare ar fi domeniul de aplicare a controlulu
i postoperativ,
informaŃiile obŃinute nu mai pot fi folosite, de regulă, asupra produsului
respectiv pentru intervenŃii corective, dar ele pot şi trebuie folosite pentru u
rmătorul
proiect, produs sau lot de produse. Scopul şi utilitatea controlului postoperati
v este
evitarea repetării greşelilor la produse sau lucrări similare.
În exercitarea acŃiunilor specifice funcŃiei de control/evaluare se pot folosi m
ai
multe metode şi instrumente de control (controlul ierarhic direct, rapoartele sc
rise,
audit-ul financiar, audit-ul managerial, bugetul).
Controlul ierarhic direct. Este o metodă simplă de control. Se exercită de
fiecare manager asupra activităŃii subordonaŃilor săi. Se bazează pe observarea
directă
a realizării de către salariaŃii din subordine a obiectivelor specifice şi sarci
nilor
stabilite, oferind managerilor o imagine asupra activităŃii conduse. Controlul i
erarhic
prin observarea directă a modului în care se desfăşoară activităŃile este utiliz
at mai
frecvent de managerii de la nivelele ierarhice inferioare (şefi de compartimente
, şefi
de unităŃi comerciale, maiştri, şefi de echipă). Managerii de la nivelurile supe
rioare
practică, de regulă, observarea directă mai rar şi discontinuu. InspecŃia zilnic
ă a unui
şef de magazin în raioanele acestuia sau a unui şef de hotel asupra serviciilor
prestate,
vizita trimestrială a managerului general al unei mari companii prin toate unită
Ńile
acesteia reprezintă exemple de control ierarhic direct.
Concluziile rezultate din observarea directă discontinuă trebuie privite cu
circumspecŃie, întrucât angajaŃii pot avea un comportament atipic, diferit de ce
l
obişnuit, în momentul când observă prezenŃa observatorului (managerului). Contro
lul
348
ierarhic direct trebuie să se efectuează operativ şi postoperativ. Prin controlu
l
operativ se urmăreşte parcursul realizării obiectivelor specifice şi factorii pe
rturbatori
care împiedică atingerea obiectivelor fixate. Apoi, managerul împreună cu
subordonaŃii adoptă la momentul oportun deciziile de reglare a activităŃii. Prin
controlul postoperativ se evaluează gradul de realizare a obiectivelor, se ident
ifică
adevăratele cauze care au determinat nerealizările şi se adoptă măsurile de
perfecŃionare a activităŃii. In funcŃie de rezultatele obŃinute de subordonaŃi,
se acordă
recompense (majorări de salarii, prime, participări la profit, promovări etc.) o
ri
sancŃiuni.
Rapoartele scrise, în funcŃie de conŃinut, rapoartele scrise pot fi: informaŃion
ale
şi analitice.
Rapoartele scrise informaŃionale sunt cele care prezintă informaŃii privind
situaŃiile şi faptele desfăşurate. În această categorie se includ: rapoartele de
producŃie
(zilnice, săptămânale, lunare); rapoartele de vânzări; situaŃiile contabile şi f
inanciare
cu caracter periodic. Toate aceste rapoarte informaŃionale sunt utilizate frecve
nt de
managerii de la diferite niveluri ierarhice ale organizaŃiei.
Rapoartele scrise analitice sunt acelea în care faptele şi situaŃiile observate
sunt
însoŃite de fundamentări, interpretări şi explicaŃii. BilanŃul contabil împreună
cu
anexele sale este un exemplu de raport analitic de primă importanŃă pentru manag
erii
de nivel superior. BilanŃul contabil se compune din: bilanŃul propriu-zis; contu
l de
profit şi pierderi; raportul de gestiune.
BilanŃul cuprinde toate elementele de activ şi de pasiv grupate după destinaŃia
şi provenienŃa lor.
Bugetul este o exprimare în termeni financiari sau numerici a necesităŃilor unei
activităŃi şi a rezultatelor aşteptate de la acea activitate. De cele mai multe
ori,
bugetele sunt expresia bănească a planurilor unei organizaŃii. Bugetele sunt, în
general, cele mai utilizate instrumente de control managerial.
Dacă elaborarea unui buget este o activitate specifică funcŃiei de planificare,
urmărirea execuŃiei bugetare se încadrează în funcŃia de control.
În cadrul organizaŃiilor pot fi folosite mai multe tipuri de bugete: bugetele de
venituri şi cheltuieli, ca expresii detaliate ale veniturilor şi cheltuielilor p
lanificate;
bugetele investiŃiilor, prin care sunt precizate cheltuielile specifice prevăzut
e pentru
instalaŃii, echipamente, maşini şi alte elemente de investiŃii; bugetele de chel
tuieli
materiale, care includ cheltuielile materiale în perioada planificată (exprimate
în
unităŃi fizice). De cele mai multe ori, bugetele sunt exprimate în unităŃi monet
are.
Atunci când sunt exprimate în unităŃi fizice (cum sunt bugetele de cheltuieli
materiale) se exprimă şi în unităŃi monetare pentru a fi încorporate într-un bug
et
general.
Prin concepŃia de elaborare, bugetelor trebuie să li se asigure flexibilitatea
necesară determinată, în principal, de schimbările ce se pot produce în perioada
de
plan prevăzută. Un buget flexibil trebuie să permită variaŃia cheltuielilor (mat
eriale,
salariale, de publicitate etc.) în funcŃie de volumul realizărilor (vânzărilor,
de
exemplu), care nu este cunoscut cu precizie prestabilită.
349
Contul de profit şi pierderi cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuiel
ile
exerciŃiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatele exerciŃiului (profi
t sau
pierderi).
Raportul de gestiune conŃine, în principal: prezentarea situaŃiei patrimoniale ş
i
evoluŃia sa previzibilă; participaŃiile de capital la alte organizaŃii; activita
tea şi
rezultatele de ansamblu ale substructurilor proprii; activitatea de cercetare-de
zvoltare;
alte referiri necesare cu privire la activitatea desfăşurată în cursul exerciŃiu
lui.
În procesul de control, necesitatea acestor rapoarte trebuie bine apreciată,
îndeosebi rapoartele periodice care, în timp, o dată cu schimbarea condiŃiilor,
de
regulă, pot deveni inutile (total sau parŃial) din punct de vedere al scopului l
or.
Audit-ul financiar reprezintă investigaŃii complexe ale tranzacŃiilor financiare
realizate într-un anumit interval de timp, având drept scop principal certificar
ea
corectitudinii cu care sunt aplicate regulile prevăzute de metodele contabile fo
losite.
Asemenea investigaŃii pot fi realizate de personal din afara organizaŃiei (firme
specializate în audit financiar - contabil) sau de personal de specialitate prop
riu.
Audit-ul managerial reprezintă, de asemenea, evaluări cuprinzătoare ale unei
organizaŃii asupra operaŃiunilor sale dintr-o anumită perioadă, (mergând dincolo
de
costuri şi profituri) pentru a evidenŃia cauzele performanŃelor sau a neîmplinir
ilor.
Procesul de investigare este complex şi dificil, necesitând un consum mare de ti
mp şi
un volum apreciabil de informaŃii culese din diverse surse: rapoarte ale organiz
aŃiei,
date publicate, chestionare şi interviuri realizate cu diverşi angajaŃi ai firme
i^ clienŃi,
furnizori, instituŃii guvernamentale etc.
În esenŃă, audit-ul managerial presupune evaluarea principalelor tendinŃe
manifestate de factori ai mediului extern (pieŃe, tehnologii etc.), analiza obie
ctivelor
şi strategiilor organizaŃiei pe baza tendinŃelor manifestate şi comensurarea efi
cienŃei
operaŃiunilor interne.
Concluziile rezultate dintr-o astfel de investigaŃie sunt prezentate sub formă d
e
recomandări adresate factorilor de decizie de la nivelul de vârf al organizaŃiei
.
La fel ca audit-urile financiare, audit-urile manageriale pot fi interne (realiz
ate
de specialişti proprii) sau externe (conduse de consultanŃi din firme specializa
te).
Folosirea personalului propriu în realizarea audit-urilor este mai puŃin
costisitoare, dar nu asigură întotdeauna obiectivitatea concluziilor rezultate î
n urma
investigaŃiilor.
Activitatea de control/evaluare este de foarte mare importanŃă în cadrul
funcŃiilor de management. Ca urmare, se situează între priorităŃile managementul
ui.
Ca atare, pentru atingerea scopului pe care-l are de a urmări continua funcŃiona
re a
organizaŃiei la parametrii prestabiliŃi se impune ca activitatea de control/eval
uare să
se claseze în prim-planul managementului. Managerul (patronul) neavând
posibilitatea de a cunoaşte personal cum se derulează procesele în cadrul organi
zaŃiei,
trebuie să planifice şi să organizeze controale, să facă evaluări, să ia măsuri
pentru
recorelarea anumitor aspecte neconforme, să regleze, în final, bunul mers al
organizaŃiei. Acest lucru se face, de cele mai multe ori, prin intermediul unor
echipe
(colective) de control. Controlul/evaluarea trebuie, totodată, să aibă o anumită
coerenŃă, să observe atunci când trebuie şi ce trebuie. Or, acest lucru nu se fa
ce de la
sine, ci numai printr-o bună organizare a controlului.
350
Controlul/evaluarea se desfăşoară pe anumite etape: pregătirea controlului;
desfăşurarea controlului; evaluarea rezultatelor; finalizarea controlului.
Pregătirea controlului constă în: întocmirea planificării controlului, de regulă
,
pe perioada de un an; constituirea echipelor (colectivelor) de control; studiere
a, de
către echipele de control a documentaŃiilor specifice structurilor supuse contro
lului;
întocmirea planului de control (şeful şi membrii echipei de control, tipul contr
olului,
planificarea activităŃii fiecărui membru al echipei de control, structurile cont
rolate;
obiectivele de control; perioada de timp supusă controlului; intervalul de timp
în care
execută controlul; mijloace folosite pe timpul controlului: de deplasare, de ver
ificare,
măsurare etc.; documente ce se întocmesc la finalizarea controlului).
Desfăşurarea controlului se face conform planificării pe zile (ore) întocmite de
şeful echipei de control (secretarul echipei de control) ori o altă persoană des
emnată.
În cadrul acestei etape se urmăreşte verificarea faptică pe teren şi în document
ele
aflate asupra structurilor controlate a obiectivelor, subobiectivelor şi problem
elor care
se urmăresc în control.
Evaluarea rezultatelor reale obŃinute, în fapt, de structura controlată pe
perioada supusă corectorului se face prin compararea realizărilor cu obiectivele
planificate, standardele în materie, normele şi normativele specifice, rezultând
, în
final, abaterile constatate în plus (aspectele pozitive, de generalizat) şi în m
inus
(nereguli, lipsuri de recuperat) care trebuie înlăturate de îndată. Pentru unele
sunt
necesare procese tehnologice de lungă durată, resurse, tehnologii noi, care nu p
ot fi
realizate pe timpul controlului, fapt pentru care se întocmesc planuri de măsuri
cu
termene, responsabilităŃi şi resurse. Tot în această etapă se identifică, în amă
nunt,
cauzele care au generat abateri de la cursul normal al lucrurilor. Ele stau la b
aza
elaborării de noi fundamentări pentru activitatea viitoare a organizaŃiei.
Finalizarea controlului se oglindeşte într-un document de control (raport, notă
de constatare etc.) care sintetizează activitatea desfăşurată de organizaŃie pe
perioada
supusă controlului, cuprinde concluzii pe domenii de activitate, neajunsuri, cau
zele
neajunsurilor şi măsurile care se impun pentru îmbunătăŃirea activităŃii.
Documentul de control se prelucrează cu personalul interesat din cadrul
organizaŃiei controlate, se semnează de şeful (preşedintele) comisiei de control
, este
văzut de managerul organizaŃiei controlate şi aprobat de managerul care a organi
zat
controlul/evaluarea.
Documentul de control are anexate situaŃii statistice, situaŃii comparative,
planuri de măsuri şi altele şi constituie baza de plecare pentru remedierea
neajunsurilor evidenŃiate, în scopul îmbunătăŃirii activităŃii organizaŃiei cont
rolate.
Bibliografie
[1] POSTOLACHE Sava, TOMA Gheorghe, OROS Ioan, Managementul
InstabilităŃii, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2003.
[2] TOMA Gheorghe, Managementul schimbării, Editura UniversităŃii de
Apărare "Carol I", Bucureşti 2006.
[3] TOMA Gheorghe, ANDREESCU Anghel, Conflictele sfârşitului de
mileniu - stabilitate•instabilitate•manipulare- , Editura Timpolis.
351
[4] TOMA Gheorghe, BALTĂ Corneliu, Secretul Managementului Abilitatea
Conducerii, Editura Ceres, Bucureşti, 2001.
[5] VASILE Dumitru, GHEORGHE Toma, CORNELIU Baltă, STOIAN Ioan,
(Coordonator), Sisteme informaŃionale militare - analiză şi proiectare, Editura
Ceres,
Bucureşti, 2000.
352
EVOLUŢIA FENOMENULUI DE TRAFIC
ŞI A CONSUMULUI DE STUPEFIANTE
Daniel ILCU
CunoştinŃele despre proprietăŃile plantelor, precum şi anumite practici erau tra
nsmise din
generaŃie în generaŃie, unele dintre ele regăsindu-se şi astăzi în medicina popu
lară sau în tradiŃiile
folclorice. Astfel, prin cunoaşterea proprie sau prin schimbul de informaŃii cu
alte civilizaŃii,
strămoşii noştri au aflat proprietăŃile unor plante, cărora le-au dat şi denumir
i pe măsură, cum ar
fi iarba-bună, macul-bun (din care se puteau extrage opiu, morfină şi heroină),
cânepa sălbatică
(cannabis), bureŃii veninoşi, buretele şerpilor (denumiri date pentru o specie d
e ciuperci bine
cunoscute cu proprietăŃi halucinogene care induc o stare de transă şi de furie d
eosebită, urmată de
un somn profund).
Până nu de mult, la noi în Ńară s-a considerat că fenomenul drogurilor nu
a fost cunoscut niciodată iar drogurile reprezentau ceva cunoscut numai de
către occidentul decadent, această idee fiind indusă de propaganda comunistă.
Acest fenomen, însă, ca şi în alte părŃi ale lumii, a cunoscut o evolutie în tim
p,
efectele lui fiind conştientizate abia în prezent. Strămoşii noştri, geto-dacii,
fiind o
naŃiune înfloritoare şi participând la schimburile culturale şi comerciale ale t
impului,
au cunoscut drogurile, acestea făcând parte integrantă din viaŃa lor. Drogurile
au fost
folosite cu predilecŃie în cadrul ritualurilor religioase şi la vindecarea bolil
or.
De asemenea, erau cunoscute şi folosite efectele mătrăgunei, credinŃele şi
obiceiurile vechi româneşti conturând imaginea unui ritual al acestei plante, al
cărui
înŃeles deplin nu a fost încă elucidat. O dovadă în plus a cunoaşterii temeinice
a
proprietăŃilor acestor plante rezultă şi din păstrarea până astăzi a ceremonialu
lui de
recoltare a lor. De exemplu, pentru recoltarea mătrăgunei, ce avea o acŃiune
psihotropică datorită conŃinutului bogat în scopolamină şi hiosciamină (cu propr
ietăŃi
excitante, hipnotice, euforizante, halucinogene), se păstrau anumite reguli. Chi
ar dacă
la ritualul culesului mergeau două sau trei persoane, numai una dintre ele avea
dreptul
de a culege propriu-zis planta, celelalte persoane având rol de paznic. Din supe
rstiŃie,
nu se rostea niciodată numele real al plantei, fiind folosite diverse epitete de
alint,
având în vedere proprietăŃile plantei.
De exemplu, două femei merg la un cules: “Ele duc pâine, sare şi un ban, caută
mătrăguna spunând rugăciuni în gând şi,când o găsesc în locuri bine ascunse, pur
ced
la cules. Pentru asta se dezbracă şi se prosternă de trei ori, cu faŃa spre răsă
rit, fac
înconjurul plantei de trei ori, recitând formule magice. Se scoate mătrăguna cu
sapa şi
se aşează pe pământ orientată spre răsărit. În locul de unde au smuls-o pun pâin
e, sare
şi un ban “preŃul mătrăgunei”. Trebuie s-o plătească nu numai sub ameninŃarea de
a
nu avea nici un efect, dar şi de a o auzi noaptea, chemând pe cei care au cules-
o şi
cerându-le să o ducă de unde au luat-o, ameninŃând cu răzbunarea pe cel care nu
se
supune. Cele două femei pun pământ în locul de unde au luat-o şi se prosternă de
trei
Subcomisar MIRA, Absolvent al Colegiului NaŃional de Apărare, specialist în pr
evenire şi
combatere terorism
353
ori, cu faŃa spre apus, după care, se aşează spate în spate, una spre răsărit, c
ealaltă
spre apus. Cea din urmă, ia mătrăguna şi o dă celei dintâi. Culesul s-a terminat
.
Herodot scria, cu privire la folosirea drogurilor de către strămoşii noştri, că
aceştia “luau sămânŃa de cânepă pe care o aruncau pe pietre fierbinŃi, scoase di
n foc;
îndată ce ea atinge pietrele, răspândeşte un fum şi nişte aburi atât de denşi, î
ncât
întrece cu mult efectele unei căldări elineşti. ExcitaŃi prin această baie, ei s
trigau de
bucurie”.
Pe lângă folosirea drogurilor în acest riual, acestea mai erau utilizate şi în
medicină, aşa cum rezultă din literatura de specialitate. Astfel, s-a constatat
că pe
teritoriul carpato-danubiano-pontic se efectuau în mod frecvent trepanaŃii crani
ene,
operaŃii deosebit de dificile şi în zilele noastre. Cu ocazia efectuării acestor
operaŃii
medicul apela cu certitudine la proprietăŃile drogurilor pentru anestezie şi ali
narea
durerilor. Aspectele de mai sus rezultă neîndoielnic din descoperirile arheologi
ce din
Ńara noastră. Se foloseau, bineînŃeles, seminŃe aruncate în foc, care produceau
o
fumigaŃie deosebită, sau sucul din mandragora care, amestecat cu vin, producea u
n
somn letargic ce dura câteva ore, operaŃia decurgând în condiŃii optime.
Schimburile comerciale uşurate de deschiderea la Marea Neagră, precum şi de
prezenŃa cetăŃilor greceşti au făcut posibilă aducerea unor noi droguri, necunos
cute în
acest spaŃiu sau a acelora deja cunoscute, dar în altă formă. Aşa, de exemplu, O
vidius
scria, exilat în cetatea Tomis, că – “nu sunt bune filtrele veştejitoare date fe
telor, ele
dăunează sufletelor şi au puteri înnebunitoare”.
Mai sunt cunoscute, de asemenea, situaŃiile în care geto-dacii recurgeau la
ritualurile de sacrificiu uman închinate lui Zamolxis. Cel asupra căruia cădeau
sorŃii
era luat de mâini şi de picioare şi era azvârlit în vârful suliŃelor Ńinute de a
lŃi trei
participanŃi. Moartea rapidă atrăgea şi concluzia că zeul le este binevoitor.
BineînŃeles, acest ritual sălbatic nu se putea face decât după drogarea celui as
upra
căruia au căzut sorŃii cu diverse substanŃe.
Chiar şi romanii au preluat de la daci arta vindecării, aducând la rândul lor, p
e
teritoriul dacic, arta lor de a prepara otrăvuri. Astfe, Publius Vergiliu Maro a
mintea în
“Georgice” despre macii impregnaŃi cu somnul lui Laethe.
În perioada imediat următoare, a continuat folosirea drogurilor în diverse
scopuri, mai ales în cele medicale. Obiceiurile şi experienŃa adunată de atâtea
generaŃii s-au transmis ajungându-se la cunoaşterea unor multitudini de leacuri
obŃinute din plante cu proprietăŃi toxice şi narcotice. Aceste substanŃe însă au
fost
folosite, din păcate, şi la îndepărtarea adversarilor, Ńinând cont de perioada m
are de
frământări şi lupte date pentru acapararea puterii.
În timpul Evului Mediu, sunt utilizate în mod frecvent drogurile, care erau
folostie nu numai în scop medical, ci şi pentru desfătarea celor cu posibilităŃi
materiale. Sunt cunoscute mai multe exemple, printre care ultima parte a domniei
lui
Ştefan cel Mare, care bolnav fiind, a fost vegheat de vindecători buni cunoscăto
ri ai
proprietăŃilor cânepei indiene şi ale macului opiaceu.
În timpul domniilor fanariote, se remarcă scrisoarea domnului Ţării Româneşti
şi ulterior al Moldovei, Nicolae Mavrocordat, către Patriarhul Hrisant Notara la
Constantinopol, prin care îl înştiinŃează despre trimiterea a “două tenzuhuri (p
astile)
găsite cu mult Penzehr (antitot)” şi “un magiun – de opiu – ales”.
354
Cum era de aşteptat, folosirea acestor substanŃe a început să creeze dependenŃă,
fiind cunoscute câteva cazuri celebre, cum ar fi cel al lui Constantin RacoviŃă
Cehan,
domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti, care “de atâta era straşnic că mânca afi
on
(opiu) dimineaŃa şi la vreme de chindii bea pelin cu ulciorul” sau cel al Mariei
Calimachi, soŃia domnului Moldovei, Scarlat Vodă Calimachi, care solicita “picăt
uri
de licfor anodin” (opiu preparat).
Cu toatea acestea, drogurile pe teritoriul Ńării noastre au fost utilizate mai a
les
pentru scopuri terapeutice. Secolul XX nu cunoaşte schimbări radicale cu privire
la
atitudinea populaŃei faŃă de droguri. În continuare acestea sunt folosite în sco
puri
medicale , fiind rare ocaziile în care erau utilizate de către toxicomani prin î
nşelarea
unor framacişti. În a doua jumătate a secolului, intensificarea traficului ilici
t de
stufefiante în lume nu a afectat în mod deosebit Ńara nostră, mai ales din cauza
controlului strict exercitat de regimul comunist. Acea perioada a făcut ca Ńara
noastră
să fie o Ńară de tranzit, fără a fi cunoscută aici o piată de desfacere a drogur
ilor.
Modificările majore au survenit după evenimentele din decembrie 1989, când
teritoriul Ńării noastre a fost folosit mai întâi ca verigă în transporturile il
egale din
Orient către Occident, după care a devenit piaŃa de desfacere.
Deşi există dispoziŃii prohibitive privind circulaŃia ilicită a drogurilor încă
din Evul Mediu (”Pravila” lui Vasile Lupu – 1646), ne vom ocupa de
reglementările în domeniu începând cu jumătatea secolului al XIX-lea.
Astfel, la 6 iulie 1830 este promulgat „Regulamentul pentru îmbunătăŃirea
pazei bunei orânduieli în PoliŃia Bucureştilor”, în care se prevede obligativita
tea
obŃinerii unei diplome care să ateste calitatea de farmacist pentru deschiderea
unei
spiŃerii.
„Regulamentul MuniŃipalităŃii PoliŃiei”, adoptat la Iaşi la 14 octombrie 1831
cuprinde dispoziŃii referitoare la spiŃerii şi la exercitarea profesiunii de spi
Ńer (art. 74
– „toate spiŃeriile se vor cerceta o dată pe lună de către Sfatul doftoresc, car
e va fi
însoŃit de un comisar al poliŃiei ...”; art. 76 – „vânzarea materialelor sau a o
trăvurilor
nu se poate face fără numai însuşi propietarul spiŃeriei, şi numai de doftori, s
piŃeri şi
la fabricanŃi care îşi vor scrie numele şi materialul cumpărat în condică”).
La 1 ianuarie 1864 apare „Regulamentul Pharmaceutic”, ca urmare a
„Regulamentului Farmaceutic” din 1863 al Principatelor Unite Române şi a
„Regulamentului pentru comerciul cu obiecte medicamentoase şi otrăvitoare în
Principatele Unite”, act în care se prefigurează sistemul naŃional de control al
drogurilor de astăzi.
Între anii 1872-1873 este redactată Legea sanitară, care va fi promulgată în
1874. Acest act normativ stipulează obligaŃia autorizării din partea organelor
Ministerului de Interne pentru redeschiderea şi funcŃionarea farmaciilor. O atri
buŃie
importantă revine Consiliului Medical Superior, departament de sine stătător din
cadrul Ministerului de Interne, aceea de a controla farmaciile pentru a observa
modul
în care personalul acestora respectă dispoziŃiile legale în materie. În anii 188
5 şi 1893
apar noi legi sanitare, iar regimul substanŃelor toxice stabilit de acestea va f
i revizuit
în 1886 şi 1893. În 1910 intră în vigoare o nouă lege de profil în domeniul sănă
tăŃii,
care reglementează executarea profesiunii de farmacist, solicitând existenŃa une
i
355
diplome care să ateste studiile făcute în materie, precum şi o deontologie refer
itoare
la prescrierea, administrarea şi circulaŃia drogurilor.
În anul 1912, România a aderat la ConvenŃia internaŃională privind
stupefiantele semnantă la Haga în 1910.
În anul 1921 se înfiinŃează Ministerul SănătăŃii şi Ocrotirii Sociale, care prei
a
de la Ministerul de Interne atribuŃiile de control şi organizarea medicală şi
farmaceutică. Apare, la data de 21 aprilie 1921, „Regulamentul drogurilor şi vân
zării
substanŃelor medicamentoase brute”, care prevede, printre altele, că deŃinerea ş
i
vânzarea substanŃelor medicamentoase brute, materiilor toxice şi produselor fabr
icilor
chimice indigene şi străine cu o întrebuinŃare în medicină, istorie, etc... va f
i
autorizată de DirecŃiunea Generală a Serviciului Sanitar.
La 18 mai 1928 România ratifică ConvenŃia internaŃională privind opiul
semnantă la data de 19 februarie 1925.
În anul 1928 apare Legea pentru combaterea abuzului de stupefiante. Această
lege consideră ca fiind stupefiante opiul şi preparatele sale sub orice formă, m
orfina,
codeina, cocaina şi derivaŃii acesteie, etc... De asemenea, importul, fabricarea
,
debitarea şi comerŃul cu stupefiante sunt interzise. Constituie infracŃiune şi c
onsumul
în public de stupefiante, oferirea ori înlesnirea întrebuinŃării lor, prin orice
mijloace,
facilitarea obŃinerii de către medic ori eliberării de către farmacist fără ordo
nanŃă
medicală ori pe bază de ordonanŃă falsă, consumul abuziv, înlesnirea intrării
frauduloase în Ńară a stupefiantelor de către vameşi. În această lege este prevă
zută o
dispoziŃie procedurală interesantă care statutează că procesele-verbale de const
atarea
a infracŃiunii flagrante, încheiate de organele Ministerului SănătăŃii Publice ş
i
Ocrotirii Sociale, de funcŃionarii Ministerului de FinanŃe, în punctele de trece
re ale
frontierie de stat, precum şi de ofiŃeriii de poliŃie judicară fac dovada deplin
ă în faŃa
instanŃelor judecătoareşti, însoŃite de corpul delict sau de urmele acestuia. De
asemenea, constatarea săvârşirii infracŃiunii trebuie făcută în prezenŃa a cel p
uŃin 2
martori.
În anexele regulamentului de aplicare a Legii nr. 58/1928 sunt prezentate toate
substanŃele considerate stupefiante şi supuse mecanismului de control.
La 24 iulie 1933 a intrat în vigoare „Regulamentul monopolului de stat al
stupefiantelor”. Se prevede în acest regulament că importarea, depozitarea,
fabricarea, debitarea, punerea în circulaŃie şi comercializarea în întrega Ńară
a tuturor
produselor şi substanŃelor stupefiante, precum şi a diferitelor preparate, a
confecŃionărilor lor, în orice formă farmaceutică şi a specialităŃilor farmaceut
ice care
conŃin stupefiante, sunt un drept exclusiv al statului, exploatat prin monopolul
de stat
al stupefiantelor. Se înfiinŃează Comisia monopolului stupefiantelor, având ca
atribuŃii exercitarea controlului fabricării, exportului şi desfacerii stupefian
telor şi a
preparatelor cu acelaşi conŃinut, pe întreg teritoriul României şi necesitatea a
vizării
prealabile a tuturor problemelor care privesc acest monopol. Introducerea în Ńar
ă a
substanŃelor şi produselor stupefiante se putea executa, în conformitate cu prev
ederile
acestui regulament, numai prin Vama Antrepozite şi Vama Poştei din Bucureşti, un
de
erau vămuite în prezenŃa unui membru al respectivei comisii.
Prin Decretul nr. 456 din 18 decembrie 1952 se reglementează regimul
substanŃelor toxice în Ńara noastră, în acesta prevăzându-se că fabricarea, prod
ucerea,
356
experimentarea, prelucrarea, vânzarea, cumpărarea, transportul, deŃinerea sau
întrebuinŃarea substanŃelor şi produselor sunt permise numai organelor şi instit
uŃiilor
de stat ca şi întreprinderilor şi organizaŃiilor economice de stat şi cooperatis
te care
sunt obligate a se înregistra, în acest scop la organele MiliŃiei.
Printre substanŃele toxice prevăzute în tabelul anexă a decretului se numără şi
droguri şi alcaloizi ai acestora (heroina, cocaina, morfina, opiul, aconitina, a
torpina,
amanitina, etc...).
La 7 noiembrie 1960 se ratifică Protocolul încheiat la Paris la 19 noiembrie
1948.
Datorită intrării în funcŃiune, în 1957, a fabricilor de stupefiante precum şi
pentru asigurarea condiŃiilor necesare efectuării exportului cu aceste substanŃe
şi
produse şi nu în ultimul rând a modificărilor survenite în sistemul medical şi
farmaceutic, se impunea apariŃia unei noi legi în domeniu, care a fost adoptată
şi a
intrat în vigoare în 1970.
În art. 1 din legea mai sus menŃionată se prevăd ca infracŃiuni producerea,
deŃinerea sau orice operaŃie privind ciruculaŃia produselor ori a substanŃelor
stupefiante, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conŃin asemenea
substanŃe, prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau a sub
stanŃelor
stupefiante, organizarea sau îngrăduirea consumului acestora în anumite locuri,
experimentarea stupefiantelor, administrarea lor unei alte perosoane, în orice m
od,
fără prescripŃie medicală, recoltarea ori deŃinerea, în scop de prelucrare a pla
ntelor cu
conŃinut stupefiant. În Buletinul Oficial a fost înserată o listă ce prevedea su
bstanŃele
şi produsele stupefiante.
Competente a efectua controlul respectării legii erau organele de specialitate
din direcŃiile sanitare judeŃene şi ale municipiului Bucureşti şi organele Minis
terului
Afacerilor Interne, acestea din urmă fiind însoŃite de un specialist medic, farm
acist
sau toxicolog.
La 31 decembrie 1973, România aderă la ConvenŃia unică asupra stupefiantelor
din 25 ianuarie 1961 şi la Protocolul privind modificarea acestei convenŃii, înc
heiate
la Geneva la 25 martie 1972.
În 1979, prin decretul nr. 476 privind regimul produselor şi substanŃelor toxice
se face o delimitare clară între produsele şi substanŃele toxice şi stupefiantel
e.
Prin Legea nr. 118 din 8 decembrie 1992 Ńara noastră aderă la ConvenŃia
asupra substanŃelor psihotrope din 1971 şi la ConvenŃia NaŃiunilor Unite contra
traficului ilicit de stupefiante şi substanŃe psihotrope din 1988.
Până la apariŃia Legii nr. 143/2000 privind combatera traficului şi consumului
ilicit de droguri, ce reprezintă reglementarea în vigoare în materie, nu au mai
survenit
alte modificări legislative.
Reglementări internaŃionale în materie
În lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, pe plan
internaŃional au existat numeroase reglementări în domeniu, statele participante
concetrându-şi eforturile pentru combaterea acestui flagel. Ni se pare interesan
t a
releva evoluŃia istorică pe parcursul acestui secol a reglementărilor privind
cooperarea internaŃională în materia traficului de stufefiante.
357
La 23 ianuarie 1912, un număr de 12 state, printre care Germania, Anglia,
Olanda, Portugalia, Rusia, Italia s-au reunit la Haga, unde au convenit intrarea
în
vigoare, până la 31 decembrie 1914, a “ConvenŃiei internaŃionale a opiului”.
ConvenŃia în cauză prevedea că producŃia şi desfacerea opiului brut trebuie
supuse controlului naŃional, prin legi adoptate e fiecare stat în parte. Astfel,
fabricarea, vânzarea şi consumul substanŃelor şi produselor cu conŃinut stufefia
nt
(morfina, alte opiacee, cocaina), trebuiau destinate exclusiv finalităŃilor medi
cale ori
altor scopuri legitime, iar fabricarea şi comercializarea acestora erau supuse u
nui
sistem de înregistrare şi licenŃiere. Intrarea în vigoare a convenŃiei nu a mai
fost
posibilă, datorită intervenŃiei primei conflagraŃii mondiale, care a canalizat
preocupările statelor semnatare în altă direcŃie.
Prin Tratatul de la Versailles, adoptat după închiderea războiului se ratifică
ConvenŃia de la Haga, aceasta fiind considerată intrată în vigoare abia în acest
moment.
În data de 19 februarie 1925, se semnează la Geneva “ConvenŃia
internaŃională a opiului”, extinzându-se sfera de aplicabilitate a ConvenŃiei de
la
Haga şi asupra cânepii indiene şi a frunzelor de coca, interzicând utilizarea ac
estora
în alte scopuri decât cele medicale sau ştiinŃifice. Se reglementează prin aceas
tă
convenŃie certificatele de import şi licenŃele de export pentru substanŃele şi p
rodusele
cu conŃinut stupefiant, urmărindu-se prin aceaste permanenta supraveghere a mişc
ării
drogurilor pe plan internaŃional.
Prin ConvenŃia de la Geneva, semnată la 13 iulie 1931, se urmăreşte limitarea
fabricării precum şi a importării peste cantităŃile maximale a substanŃelor şi
produselor stupefiante fixate după evaluarea necesarului intern de droguri al fi
ecărui
stat. Se rezervă dreptul de a importa şi distribui heroina numai guvernelor, în
scopuri
legitime.
“ConvenŃia pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri dăunătoare”,
adoptată la Geneva la data de 26 iunie 1936, instituie comisiile rogatorii, ca
instrumente de luptă împotriva persoanelor fizice implicate în traficul ilicit d
e
droguri. Se înfiinŃează un Oficiu central împotriva producŃiei şi traficului ili
cit cu
substanŃe stupefiante. De asemenea, se prevăd măsuri privind asistenŃa juridică
internaŃională, reglementându-se în acest sens obŃinerea ori acordarea extrădări
i în
cazuri enumerate în convenŃie.
La 19 noiembrie 1948, se semnează Protocolul de la Paris, prin care
Organizatia Mondială a SănătăŃii este autorizată să propună supunerea oricărui d
rog
nou obŃinut care poate crea dependenŃă fizică sau psihică reglementării internaŃ
ioanle
în materie.
Datorită numeroaselor reglementări în domeniu, pe alocuri contradictorii,
Consiliul Economic şi Social al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite autorizează Comisi
a de
Stupefiante din cadrul aceluiaşi organism pentru elaborarea unei convenŃii care
să
centralizeze prevederile anterioare, precum şi să statueze noi măsuri şi instrum
ente de
luptă împotriva traficului de droguri.
Ca urmare a acestei directive, la 25 ianuarie 1961 se adoptă “ConvenŃia unică
asupra stupefiantelor”, care va intra în vigoare la 13 decembrie 1964. Se preved
e
înfiinŃarea unei instituŃii pentru coordonarea pe plan internaŃional a luptei îm
potriva
358
traficului ilicit de produse şi substanŃe stupefiante, respectiv Organul Interna
Ńional de
Control al Stupefiantelor (O.I.C.S.). FaŃă de reglementările adoptate anterior,
întâlnim
în conventie noi dispoziŃii referitoare la tratamentul medical şi readaptarea
toxicomanilor , precum şi la instituirea unui control privind heroina şi cetobem
idona.
Se reiau dispoziŃiile referitoare la reglementarea importului şi exportului de
stupefiante, cerându-se ca exporturile de stupefiante să fie supuse în mod oblig
atoriu
autorizării celor două guverne, respectiv al Ńării exportatoare, precum şi al Ńă
rii
importatoare.
Datorită evoluŃiei îngrijorătoare a traficului şi consumului ilicit de droguri,
se
impune o modificare a reglementării internaŃionale în acest domeniu, fiind adopt
at,
tot la Geneva, un Protocol privind amendamentele aduse ConvenŃiei unice asupra
stupefiantelor din 1961. Astfel, se prevede completarea regimului pentru evaluar
ea
suprafeŃelor cultivate cu mac opiaceu şi fabricare stupefiantelor sintetice, lim
itarea
producŃiei de opiu şi distrugerea plantaŃiilor de mac opiaceu şi a celor de cann
abis
cultivat în mod ilegal, prevenirea abuzului de stupefiante şi asigurarea unui tr
atament
complet şi corect pentru toxicomani, precum şi luarea de măsuri de reinserŃie so
cială
a acestora.
ConvenŃia privind substanŃele psihotrope din 1971 a fost adoptată la Viena,
ca urmare a conferinŃei plenipotenŃiarilor a 77 de state, cu participarea
reprezentanŃilor OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii, Organului IntenaŃional de Co
ntrol
al Stupefiantelor şi OrganizaŃiei InternaŃionale de PoliŃiei Criminală. Această
convenŃie, intrată în vigoare la 16 august 1976, cuprinde în principal măsuri
restrictive referitoare la anumite substanŃe cu proprietăŃi halucinogene, depres
oare sau
stimulente ce afectează sistemul nervos central, substanŃe neincluse în lista pr
evăzută
în ConvenŃia unică asupra stupefiantelor din 1961 (amfetamine, barbiturice,
tranchilizante, L.S.D.-25). Se prevede în noua reglementare o licenŃă specială p
entru
fabricarea, comercializarea, distribuirea şi posesiunea substanŃelor psihotrope,
exportul şi importul fiind interzise, afară de cazul când exportatorul şi import
atorul
sunt instituŃii guvernamentale sau organisme competente să desfăşoare activităŃi
licite
cu ele.
Ca urmare a DeclaraŃiei privind lupta împotriva traficului şi consumului ilicit
de droguri, adoptată de Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite la 14
decembrie 1984 în care se statua necesitatea unei noi reglementări în domeniu, s
-a
desfăşurat la Viena în perioada 25 noiembrie – 20 decembrie 1988 o conferinŃă
internaŃională unde s-a adoptat “ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva traficului
ilicit de stupefiante şi substanŃe psihotrope”, convenŃie care a intrat în vigoa
re la
data de 11 noiembrie 1990.PărŃile semnatare se angajează să elimine ori să reduc
ă, pe
măsura posibilităŃilor, cererea ilicită de stupefiante şi substanŃe psihotrope,
precum şi
să armonizeze legislaŃiile naŃionale cu prevederile convenŃiei. Se stipulează, d
e
asemenea importanŃa cooperării internaŃionale pentru combaterea într-o manieră c
ât
mai eficace a diferitelor manifestări ale traficului ilicit şi consumului de dro
guri.
Ca elemente de noutate, se prevăd în convenŃie dispoziŃii cu caracter imperativ
referitoare la depistarea, îngheŃarea (sechestrul) şi confiscarea bunurilor şi m
ijloacelor
financiare obŃinute de la infractori în traficul ilicit de droguri, în acest sen
s tribunalele
părŃilor semnatare fiind abilitate să ordone confiscarea documentelor bancare,
359
financiare sau comerciale, secretul bancar nemaiputând fi invocat într-o asemene
a
situaŃie.
De asemenea, se prevede o măsură procedurală deosebit de eficientă în lupta
antidrog (livrarea supraveghetă), această dispoziŃie fiind preluată şi în legisl
aŃia
noastră prin art. 20 al Legii nr. 143/2000. Astfel, la art. 1 lit. K din convenŃ
ie se
prevede că reprezintă livrare supravegheată, “metodele care constau în permisiun
ea
trecerii pe teritoriul uneia sau mai multor Ńări a stupefiantelor şi substanŃelo
r
psihotrope, a substanŃelor înscrise în Tabelul I şi Tabelul II anexat prezentei
ConvenŃii, sau a substanŃelor care sunt substituite celor prezentate în tabele,
expediate
ilicit sau suspectate că ar fi, sub controlul autorităŃilor competente din acest
e Ńări, în
vederea identificării persoanelor implicate în comiterea infracŃiunilor stabilit
e
conform paragrafului 1 al art. 3 din ConvenŃie”.
În articolele 6 şi 7 se reglementează noi dispoziŃii referitoare la extrădarea ş
i
ajutorul reciproc (mutual) judiciar menite să întărească cooperarea internaŃiona
lă în
domeniu. Această ultimă conveŃie, deosebit de complexă, constituie principalul i
zvor
al Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de drog
uri în
Ńara noastră.
Cadrul legal general instituit prin Legea nr. 143/2000
După RevoluŃia din 1989, în bogata paletă de infracŃiuni ce s-au săvârşit şi se
săvârşesc în Ńara noastră, s-a observat că procentul pe care-l ocupă infracŃiuni
le de
trafic de droguri este în continuă creştere până la cote foarte alarmante.
România s-a transformat într-o placă turnantă în traficul cu droguri, cu o
semnificaŃie aparte în contextul balcanic, fapt confirmat şi de cazurile descope
rite în
perioada 1990-2001 de către statele din Europa Occidentală, în care s-a stabilit
că Ńara
noastră a fost tranzitată de mari cantităŃi de droguri (exemplu: peste 9 tone de
haşiş
capturate în portul ConstanŃa).
În Ńara noastră din analiza datelor statistice pe ultimii ani, s-au constatat
următoarele:
În 1989 au fost implicaŃi în săvârşirea de infracŃiuni pe teritoriul Ńării noas
tre,
5 cetăŃeni străini, toti veniŃi în Ńară pe calea aerului, de la care s-a confisc
at 308 gr
droguri.
După perioada scursă în 1990 când recrudescenŃa fenomenului infracŃional a
depăşit toate aşteptările şi asta din cauze cunoscute, perioada 1990- 2002 pune
în
evidenŃă o situaŃie cu totul nouă pentru noi în materia traficului de droguri. —
SituaŃia traficului de droguri în România în ultimii 12 ani, având în vedere
schimbările politice şi economice manifestate în Ńara noastră şi Ńinând cont de
toate
evenimentele ce au avut loc în regiunea Est-Europeană, atestă echivoc că România
este deja un teritoriu de tranzit pentru traficanŃii care utilizează ruta balcan
ică.
Necesitatea unui cadru legal în materie a fost şi este determinat de următorii
factori:
liberalizarea regimului de frontieră şi de paşapoarte pentru toate categoriile
de persoane, vehicule, mărfuri şi servicii, fără a avea la dispoziŃie mijloacele
tehnice
360
şi facilităŃile vamale de a efectua controale eficace la care se adaugă şi lipsa
de date
care să permită selecŃionarea din flux a persoanelor şi autoveviculelor suspecte
;
prezenŃa pe teritoriul României a unui însemnat număr de cetăŃeni străini
(nigerieni, somalezi, turci, chinezi), care intenŃionează să pătrundă în Europa
de Vest
fără a poseda documentele legale necesare, mulŃi din aceştia fiind cunoscuti cu
preocupări legate de droguri;
mai mulŃi cetăŃeni români, cunoscuŃi cu antecedente penale de drept comun,
plecaŃi ilegal din Ńară înainte de 1989, au revenit în Ńară după RevoluŃia din 1
989,
dispun de mari sume de bani şi relaŃii stranse cu grupuri infracŃionale străine
şi pot fi
implicaŃi în traficul de droguri.
În loc de concluzii:
Pe baza datelor analitice, din situaŃiile statistice şi din cazurile mai conclud
ente
descoperite în ultimii ani la noi în Ńară, cât şi în alte Ńări, în care România
a fost
implicată, deoarece pe teritoriul nostru drogurile au trecut dintr-o parte în al
ta a
Europei, se desprind următoarele concluzii:
România aste folosită din ce în ce mai mult ca Ńară de tranzit (fără ca
drogurile să staŃioneze pe teritoriul ei), dar şi ca zonă de depozitare, reambal
are şi
distribuire a drogurilor spre alte Ńări occidentale (Germania, Italia, Suedia, F
ranŃa,
etc.).Drogurile sunt introduse în Ńara noastră, nu numai prin aşa numita “rută
balcanică” (din Orient prin Turcia-Bulgaria-România-Ungaria spre Occident), ci ş
i
direct din Ńările producătoare pe calea aerului, folosind rute ocolitoare în car
e este
inclusă şi România.
CantităŃile deŃinute de traficanŃi sunt din ce în ce mai mari,aspect întâlnit p
rin
folosirea mijloacelor auto, iar cantităŃile mici de ordinul a câtorva zeci sau s
ute de
grame, sunt folosite să testeze posibilităŃile de interceptare a organelor vamal
e şi de
poliŃie pentru a stabili cum şi unde se pot trece mai uşor, deoarece în cazul
descoperirii, pierderea este nesemnificativă valoric ;
Se manifestă consumul de droguri (mai ales haşiş) în rândul cetăŃenilor
români, femeile de moravuri uşoare din România fiind agrenate din ce în ce mai m
ult
în consumul sau în alte activităŃi legate de droguri;
Multe din persoanele depistate nu aveau antecedente (penale) pe linie de
droguri.
Bibliografie selectivă
[1] ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). O noua ecuatie de securitate: mass
media si terorismul (I -IV), in, revista “Frontiera”, Ministerul Internelor si R
eformei
Administrative, IGPFR, nr. 6 - 9.
[2] BELIŞ, V. şi colectiv, Medicină legală, Editura “Teora”, Bucureşti, 1992.
[3] BELIŞ V., Tratat de medicină legală âvol. I, Editura Medicală, Bucureşti, 19
95.
[4] BERCHEŞAN V., PLETEA C-tin, Drogurile şi traficanŃii de droguri,
Editura “Paralela 45”, Piteşti, 1998.
[5] BERCHEŞAN V., Cercetare penală ( criminalistică – teorie şi practică ),
Editura Icar, Bucureşti 2001.
361
[6] DONGOROZ V. şi colectiv, ExplicaŃii teoretice ale Codului penal român,
vol. IV, Bucureşti, 1972.
[7] DRĂGAN J., Aproape totul despre droguri, Editura Militară, Bucureşti,
1994.
[8] Manualul poliŃistului antidrog, Editura Ministerului de Interne,
Bucureşti, 1993.
[9] Revista Dreptul, nr.1/2002,Uniunea Juriştilor din România, Bucureşti.
[10] Revista Dreptul, nr. 8/2000, Uniunea Juriştilor din România, Bucureşti.
362
CONCEPTUALIZAREA SECURITĂŢII
ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE
Daniel ILCU
În ciuda oricăror măsuri de asigurare a păcii, teritoriul şi populaŃia Uniunii E
uropene
rămân vulnerabile în faŃa ameninŃărilor globale. Pentru creşterea încrederii pop
ulaŃiei europene,
Uniunea Europeană s-a înarmat cu noi instrumente de contracarare şi combatere, c
um ar fi
înfiinŃarea structurilor militare, de informaŃii, de poliŃie şi de ordine public
ă. Eficacitatea Uniunii,
care respectă în totalitate libertăŃile noastre civile, va fi continuată printr-
o deplină armonizare a
liniilor politicii în aspecte agreate reciproc, asupra terorismului, traficului
de persoane şi droguri,
corupŃiei, euro-contrafacerilor, traficului de arme, spălării de bani şi a crime
i organizate.
FaŃă de noile provocări la adresa securităŃii (terorismul, proliferarea armelor
de distrugere în masă, conflictele regionale, eşecul statelor-failled states,
criminalitatea organizată), Europa poate aduce, atât direct, cât şi indirect, un
plus de
stabilitate, deoarece riscurile apariŃiei unei confruntări militare tradiŃionale
pe
continentul european s-au diminuat semnificativ. ExplicaŃia acestei evoluŃii rez
idă în
două aspecte:
- interesele şi obiectivele de securitate actuale ale statelor europene, nu sunt
generatoare de stări conflictuale, dimpotrivă ele favorizează cooperarea şi
solidaritate;
- mediul de securitate internaŃional este influenŃat pozitiv de procesele de
integrare europeană şi euroatlantică, în fapt de extinderea comunităŃii statelor
care
împărtăşesc şi promovează interesele democraŃiei şi economiei de piaŃă, în conte
xtul
adâncirii colaborării regionale. FaŃă de ameninŃările de tip nou la adresa secur
ităŃii,
Uniunea Europeană poate răspunde prin trei obiective strategice:
- asigurarea stabilităŃii şi bunei guvernări;
- crearea unei ordini internŃionale bazate pe un multilateralism eficace: întro
lume caracterizată de globalizare (ameninŃări globale,pieŃe globale, mijloace ma
ssmedia
globale), securitatea şi prosperitatea depind de existenŃa unui sistem
multilateral eficace. Unul dintre obiectivele U.E. este dezvoltarea unei societă
Ńii
internaŃionale puternice, caracterizată de existenŃa unor instituŃii internaŃion
ale
eficiente precum şi de existenŃa unei ordini internaŃionale bazate pe respectare
a
legilor. Calitatea societăŃii internaŃionale depind de calitatea guvernelor ce o
compun; cea mai bună apărare pentru securitate europeană este dată de existenŃa
unei lumi formate din state democratice bine conduse;
- pregătirea unui răspuns la ameninŃările de tip nou: identificarea unor
răspunsuri la noile ameninŃări trebuie să pornească de la faptul că acestea surv
in
adesea de la mari depărtări, sunt mult mai dinamice şi mai complexe. Caracterul
dinamic va necesita mutarea accentului pe prevenirea crizelor şi a ameninŃărilor
.
OfiŃer MIRA, Absolvent al Colegiului NaŃional de Apărare, specialist în domeni
ul
prevenirii şi combaterii terorismului.
363
Caracterul complex va necesita soluŃii pe măsură, care vor include controlul
exporturilor, presiuni economice, politice sau chiar militare. Uniunea Europeană
dispune de toate instrumentele pentru adoptarea unor astfel de soluŃii complexe.
Pentru ca politica de securitate şi apărare a Uniunii Europene să devină mai efi
cace,
este necesar ca Uniunea Europeană să devină mai activă în urmărirea obiectelor s
ale
prin mijloace civile sau militare, mai coerentă prin unirea eforturilor şi prin
asigurarea unităŃii de comandă în caz de criză, mai capabilă prin alocarea unor
resurse mai mari, evitarea duplicărilor, gestionarea mai bună a resurselor exist
ente.
În cadrul graniŃelor Uniunii Europene, statele membre se găsesc în relaŃii
normale una cu alta şi nu în relaŃii de ostilitate. Prin realizarea uniunii poli
tice,
economice, sociale şi militare dintre statele membre şi, prin integrarea viitoar
ele
state membre, Uniunea Europeană va evolua într-o zonă a libertăŃii, securităŃii
şi
justiŃiei.
România, împreună cu celelalte state membre ale Uniunii, vor evolua către o
comunitate politică, acest lucru permiŃând folosirea mecanismelor şi bunurilor
SecurităŃii Europene şi Politicii de Apărare în cazuri de criză pe teritoriul Un
iunii
Europene. Angajamentele defensive ale statelor membre, inclusiv posibilitatea un
ei
mai strânse colaborări asupra apărării comune în cadrul U.E., servesc ca asigura
re pe
termen lung împotriva viitoarelor posibile ameninŃări. Politicile U.E. la nivelu
l
organizaŃiei şi la nivel global vor avea drept efect prevenirea în plan acŃional
a
oricăror ameninŃări, indiferent de natură şi întindere.
Analiştii politico-militari anticipează că dezvoltarea tehnicii militare face ca
puterea armată să devină inutilizabilă ca instrument al politicii internaŃionale
, iar
extinderea democraŃiei şi a economiei liberale câştigă tot mai mult teren în
defavoarea războiului, în timp ce globalizarea, prin extinderea ei la nivel plan
etar, va
diminua unele atribuŃii ale autorităŃii statale, ceea ce va conduce la ignorarea
forŃei
militare ca mijloc de rezolvare între state. Practic războiul devene caduc.
Privire globală asupra securităŃii europene
Globalizarea este principalul fenomen care influenŃează mediul de securitate
contemporan, creând atât oportunităŃi de dezvoltare, cât şi noi riscuri şi ameni
nŃări.
În acest mediu nici un stat nu se poate izola sau rămâne neutru, nici un stat nu
este la
adăpost şi nici unul nu trebuie să rămână în afara proceselor globale. Ca urmare
,
securitatea internaŃională tinde tot mai mult să-şi manifeste caracterul indiviz
ibil iar
comunitatea internaŃională este tot mai conştientă de răspunderile globale ce îi
revin.
Principial, globalizarea profilează o şansă reală de evoluŃie economică pozitivă
, aptă
să creeze prosperitate.
Extinderea către est a UE şi NATO vizează tocmai înlăturarea unor surse de
insecuritate europeană. În contextul scenei globale, regiuni întregi sunt afecta
te de
stări de instabilitate şi conflict, de sărăcie şi frustrare care generează sau f
avorizează
amplificarea noilor riscuri şi ameninŃări. La nivel regional, în sud-estul Europ
ei,
îndeosebi în Balcanii de vest şi în regiunea Mării Negre, persistă sau sporesc î
n
intensitate stări de tensiune determinate de vechi dispute de natură etnică sau
religioasă,separatiste ori de contestare a frontierelor existente, precum şi de
criminalitatea transfrontalieră în creştere. Multe din acestea tensiuni au poten
Ńial
364
exploziv. Extinderea NATO şi a Uniunii Europene, deschiderea frontierelor,
intensificarea fluxului de persoane, mărfuri şi capital, precum şi dezvoltarea
tenologocă au creat premisele favorabile pentru racordarea noilor democraŃii la
zona
de prosperitate şi de securitate euroatlantică. Pentru România, aceste fenome,
coroborate cu situaŃia sa geopolitică se constituie în oportunităŃi strategice
importante, între care cele mai importante se referă la: integrarea în spaŃiul
economic, politic, cultural şi de securitate comunitar, creşterea rolului şi a p
onderii
regiunii Mării Negre în preocupările de securitate şi energetice ale Europei.Ris
curile
şi ameninŃările la adresa României sunt percepute, în prezent nu numai din
perspectiva poziŃiei de Ńară membră NATO ci şi din perspectiva de Ńară membră a
Uniunii Europene.Securitatea naŃională a României este direct influenŃată de
poziŃionarea sa la confluenŃa a patru spaŃii: central-european, sud-est european
,
răsăritean şi cel al zonei Mării Negre, zonei Caucazului şi Asiei Centrale, cu
prelungire spre cea a Mediteranei şi a Orientului Mijlociu. Această poziŃie
geopolitică a României reprezintă un atu în promovarea unor politici de stabiliz
are şi
angajare a acestor spaŃii, prin dezvoltarea cooperării intra şi interregionale î
n
contracararea riscurilor la adresa securităŃii continentale şi globale, în corel
aŃie cu
abordările organizaŃiilor internaŃionale(îndeosebi NATO, UE, OSCE).
“Politica externa şi de securitate comună include ansamblul chestiunilor
relative la securitatea Uniunii, inclusiv definirea progresivă a unei politici d
e apărare
comună (...) care ar putea conduce la o apărare comună”. Prevederi ale tratatulu
i
U.E.
Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare (I.E.S.A.) scoate în
evidenŃă rolul european în domeniul apărării, exprimat în întărirea pilonului de
secutitate al U.E., serveşte intereselor tuturor statelor europene şi contribuie
la
întărirea, integritatea şi eficacitatea AlianŃei. Identitatea Europeană de Secur
itate şi
Apărare, în atingerea obiectivelor sale, depinde de modul în care se focalizează
şi se
cristalizează efortul comun al tuturor statelor membre sau candidate la U.E..
Totodată, realizarea acestui concept va depinde şi de gradul de complementaritat
e ce
se va realiza între I.E.S.A. şi conceptul strategic NATO.
Potrivit documentului de poziŃie, capitolul 27, Politica Externă şi de
Securitate Comună, România este pregătită să accepte şi să aplice acquis-ul în
domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună a Uniunii Europene. Astfel că
politica externă şi de securitate a României se bazează pe aceleaşi principii şi
are
aceiaşi orientare cu cea promovată de UE. Politica de apărare naŃională are ca
obiectiv apărarea şi siguranŃa intereselor vitale ale României precum şi partici
parea
activă a Ńării noastre la asigurarea securităŃii zonelor de interes a UE.
Continuarea procesului de reformă a armatei depinde de resursele financiare
ale Ńării, de capacitatea M.Ap.N. de a implementa politici, precum şi de corelaŃ
ia
acestor politici cu măsuri de reformă economică şi capacitatea instituŃională a
altor
ministere şi agenŃii de a-şi îndeplinii la timp funcŃiile cu care au fost învest
ite.
Referitor la Politica Externă şi de Securitate Comună, în Tratatul asupra
Uniunii Europene, semnat la Maastricht, la dat de 07 februarie 1992, şi intrat î
n
vigoare la 01 noiembrie 1993 s-au adus trei noutăŃi fundamentale, şi anume:
365
- PESC acoperă “toate domeniile politicii externa şi de securitate comună”;-
nu numai că statele membre “se informează reciproc şi se armonizează sub protecŃ
ia
Consiliului asupra tuturor chestiunilor de politică externă şi de securitate”, d
ar
pretutindeni ele “lucrează intens, în conformitate cu politica lor naŃională, cu
poziŃiile lor comune. Un stat membru nu se mai poate desolidariza de poziŃia
comună.”;- un nou instrument juridic a fost creat în plus faŃă de poziŃia comună
:
acŃiunea comună (acŃiunea coordonată a fiecărui stat membru, în care resursele d
e
orice fel, umane, financiare, echipamente, sunt mobilizate pentru atingerea
obiectivelor specifice fixate de Consiliu pe baza liniilor directoare generale a
le
Consiliului European),care permite mobolizarea mijloacelor financiare ale Uniuni
i.
Acelaşi Tratat încurajează statele europene care doresc să coopereze între ele î
n
domeniul armamentului, pentru a sprijinii apărarea europeană.
Statele europene, membre ale U.E. au trebuit ca până în anul 2003 să fie în
măsură să desfăşoare în termen de 60 de zile şi să susŃină cel puŃin un an, forŃ
e
militare ce pot atinge valoare unui corp de armată, respectiv 50 000-60 000 de
oameni. Acesta este de fapt obiectivul principal al Politicii de Securitate şi A
părare
Comună (PESC), care de fapt marchează o etapă superioară de dezvoltare a
capacităŃii continentului de a-şi gestiona crizele prin mijloace militare şi nem
ilitare,
în strânsă legătură cu NATO.
Interesele UE
UE a fost fundamentată, de la început, ca o organizaŃie ce urmărea apărarea
intereselor economice şi comerciale ale statelor membre prin acomodarea politici
lor
lor economice pentru a face faŃă concurenŃei de pe piaŃa mondială. Politica exte
rnă şi
de securitate comună s-a născut ca urmare a apărării intereselor economice şi
politice în plan european.RaŃiunea declarată a Politicii Europene de Securitate
şi
Apărare este aceea de a dota UE cu o gamă completă de capacităŃi militare şi
nonmilitare care să-i permită să intervină, când este cazul, în misiuni umanitar
e şi de
salvare, de menŃinere a păcii şi în cele de management al crizelor, inclusiv
impunerea păcii. UE reprezintă un factor major pe plan european şi în zonele
limitrofe. De aceea, UE are în vedere ca influenŃa şi rolul său pe plan politic
să se
ridice la nivelul forŃei sale economice, fapt care impune necesitatea dezvoltări
i
voinŃei politice comune, in declaraŃiile oficiale rezultând că organismul respec
tiv îşi
propune ca obiective:
- să apere valorile comune ale celor 27 de state membre, interesele lor
fundamentale, independenŃa şi securitatea lor;
- să fie capabilă să facă faŃă unor ameninŃări multiple, cum ar fi proliferarea
NBC, traficul cu armament,contrabanda cu materiale nucleare, tendinŃele
fundamentaliste şi extremiste;
- să prevină apariŃia unor conflicte locale sau războaie (de exemplu fosta
Iugoslavie), care pot destabiliza statele vecine UE.
Uniunea Europeană dezvoltă propria Politică de Securitate şi Apărare
(PESA) ca pe un element important al politicii sale externe, pentru a adauga
dimensiunea sa militatră la puterea economică pe care o avea, deja, la dispoziŃi
e.
Cauzele fundamentale ale ameninŃărilor prezente sunt analizate şi gestionate de
către
366
Uniunea Europeană, întrebuinŃând diverse instrumente, fie de natură politică, fi
e de
natură militară,pentru întărirea stabilităŃii pe continent. Dimensiunea militară
a
PESA ajută acum la reechilibrarea acestei abordări şi oferă Uniunii Europene opŃ
iuni
politice mai largi în gestionarea crizelor.
PESA reprezintă răspunsul dat de Uniunea Europeană la crizele şi provocările
la adresa securităŃii şi intereselor statelor membre. DificultăŃile cu carestate
le
europene s-au confruntat în articularea unei reacŃii la o criză în imediata veci
nătate a
Uniunii, precum şi slăbiciunile demonstrate de UE cu acest prilej au constituit
principalele argumente care au condus la asumarea necesităŃii de realizare şi
implementare a unei politici comune de management al crizelor externe. România v
a
fi sprijinită în eforturile sale vizând îmbunătăŃirea capacităŃilor europene de
apărare
în domeniul managmentului crizelor şi de a susŃine Politica Europeană de Securit
ate
şi Apărare de către Consiliul Uniunii Europene, prin intermediul AgenŃiei Europe
ne
pentru Apărare.
Mediul de securitate internaŃional se află într-o schimbare rapidă. Unele
schimbări sunt, într-o anumită măsură, previzibile, fie că decurg din evoluŃia
obiectivă a mediului de securitate, fie că reprezintă rezultatul unor strategii
şi
programe. Majoritatea schimbărilor sunt însă însoŃite de o mare doză de incertit
udine
ca natură, amploare şi durată, iar unele pot avea caracter suprinzător, seismic
şi de
discontinuitate. Proliferarea noilor riscuri şi ameninŃări, de natură asimetrică
,
amplifică aspectele de insecuritate alee mediului global, fapt ce conduce la
destructurarea vechii ordini internaŃionale, astel că în perspectiva următorilor
10-15
ani, ordinea globală va arăta sensibil diferit, în condiŃiile în care dinamica r
elaŃiilor
internaŃionale favorizează eforturi vizând construcŃia unui nou echilibru
internaŃional, capabil să asigure expansiunea libertăŃii şi democraŃiei.
Uniunea Europeană este un important actor de securitate şi, în consecinŃă,
trebuie să fie în masură să işi asume responsabilităŃi în procesul de asigurare
a
echilibrului securitaŃii globale. Uniunea Europeană constituie elementul fundame
ntal
în construcŃia noului mediu de securitate. În România, ca şi în Ńările membre al
e
Uniunii Europene, s-au identificat o serie de ameninŃări la adresa securităŃii
naŃionale,cum ar fi: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, cri
ma
organizată, conflictele regionale. Pornind de la acŃiune acestor ameninŃări, Uni
unea
Europeană impune o serie de obiective politico-militare de importanŃă strategică
, şi
anume:
- reacŃia la ameninŃări şi combaterea acestora, prin stabilirea primei linii de
apărare în afara UE şi prin recunoaşterea faptului că nici una din aceste amenin
Ńări
nu este pur militară şi nici nu poate fi combătută doar prin mijloace militare.
România, până la momentul aderării a fost prima linie de apărare a Uniunii iar a
cum
este graniŃa estică a Uniunii şi are un rol capital în oprirea acestor ameninŃăr
i;
- UE are sarcina de a promova şi întării construirea securităŃii în vecinătatea
apropiatfă, prin atragerea statelor din vecinătate către o bună guvernare şi o b
ună
administraŃie;- dezvoltarea unei comunităŃi internaŃionale puternice, cu institu
Ńii
funcŃionale, guvernate conform principiilor dreptului internaŃional.
Strategia de Securitate a UE a impulsionat gândirea Uniunii Europene în
domeniul aspectelor de securitate. Viziunea acestui document presupune că în
367
politica externă a UE puterea să joace atât un rol gentil cât şi un rol dur. În
acest
scop, Uniunea Europeană trebuie să-şi continuie reforma în domeniul cheltuielilo
r
pentru apărare, aastel încât să transforme armatele statelor membre ale UE în fo
rŃe
mai mobile şi mai flexibile.Strategia Europeană de Securitate reprezintă concepŃ
ia
clară şi coerentă nu numai asupra ameninŃărilor, ci şi asupra modului în carre p
utem
răspunde acestor ameninŃări. Prin identificarea ameninŃărilor, acestea pot fi
gestionate mai bine. Strategia a scos în evidenŃă şi, în acelaşi timp a generat
un punct
de vedere convergent asupra securităŃii între statele membre. S-a confirmat astf
el o
voce autentică şi comună asupra problemelor de securitate. Din anliza conŃinutul
ui
acesteia, rezultă câteve aspecte, extrem de importante, şi anume:
- responsabilitate: Uniunea Europeană îŃi asumă responsabilităŃi de securitate
faŃă de toŃi cetăŃenii Uniunii, faŃă de vecini ei şi faŃă de securitatea globală
;
- vecinătatea: România este graniŃa de est a Uniunii. Sarcina Uniunii
Europene este de a promova un arc de state bine guvernate în vecinătate cu care
să
se promoveze relaŃii de cooperare strânse. Globalizarea trebuie monitorizată şi
gestionată astfel încât să fie evitate efectele ei negative. Sărăcia nu poate fi
considerată azi principala sursă de conflict şi nici cauza izbugnirii lui. Cu to
ate
acestea, trebuie recunoscut că sărăcia şi decadenŃa duc la nemulŃumiri;
- multilateralismul: extinderea acoperirii dreptului internaŃional, întărirea
instituŃiilor multilaterale şi dezvoltarea cooperării regionale strânse. Securit
atea UE
în faŃa ameninŃărilor globale poate fi apărată doar dacă valorile fundamentale
înscrise în Carta ONU şi în alte tratate internaŃionale sunt armonizate într-o r
eŃea
multiplă de mecanisme. Acolo şi atunci când ordinea internaŃională se bazează pe
reguli acceptate de toŃi, UE trebuie să fie pregătită să asigure respectarea ace
stor
reguli şi nu încălcarea lor;
- abordarea comprehensivă a securităŃii: UE acordă atenŃie atât cauzelor
ameninŃărilor, cât şi consecinŃelor lor dramatice. Securitatea este o precondiŃi
e a
dezvoltării. Globalizarea aduce mai multă libertate şi bunăstare dar în acelaşi
timp
milioane de oameni au fost lipsiŃi de efectele pozitive ale acesteia. Eforturi d
e
combatere a sărăciei vor fi intensificate în scopul prevenirii foametei şi a alt
or
nenorociri, întrerupându-se astfel ciclul de insecuritate şi stopând proasta guv
ernare,
corupŃia şi nerespectarea ordinii de drept;
- prevenirea: ameninŃările de astăzi sunt dinamice şi lipsite de control şi devi
n
astfel tot mai periculoase. UE trebuie să contracareze cu toată forŃa aceste ris
curi şi
ameninŃări. Trebuie să fie în măsură să acŃioneze înainte ca o criză să se produ
că.
Prevenirea şi gestionarea stărilor de tensiune trebuie să înceapă din faza timpu
rie a
lor iar reacŃia trebuie adaptată în funcŃie de natura fiecărui tip de ameninŃare
.
În loc de concluzii
Redimensionarea mediului de securitate actual prin reorganizarea
organizaŃiilor internaŃionale de securitate, redefinirea conceptelor privind lup
ta
colectivă împotriva terorismului internaŃional impun noi aspecte ale politicilor
 la
nivel planetar.
• Lumea se schimbă, supusă modificărilor impuse de fenomenul general
al mediului de securitate, capătă un caracter global, apar noi provocări şi amen
inŃări,
368
sunt generate noi forme de violenŃă motivate de neînŃelegeri etnice şi religioas
e şi nu
în ultimul rând, modifică sistemul actual al mediului de securitate.
• Se evidenŃiază tendinŃa factorilor de putere de a sporii importanŃa
structurilor în care deŃin rolul principal în scopul asigurării unei poziŃii cât
mai
avantajoase în noua arhitectură de securitate. Este de aşteptat ca organismele
internaŃionale de securitate, în mod deosebit ONU şi OSCE, să se adapteze struct
ural
şi conceptual la noile cerinŃe ale mediului actual. În acest context, UE desfăşo
ară un
amplu şi complex proces de transformare şi modernizare, concomitent cu
amplificarea demersurilor pentru realizarea de noi capacităŃi necesare gestionăr
ii
situaŃiilor de criză, prevenirii şi combaterii ameninŃărilor. România va continu
a să se
implice activ la soluŃionarea problemelor ce vizează stabilitatea şi securitatea
regională şi globală.
• Aderarea la UE atrage României asumarea unor riscuri şi ameninŃări cu
care se poate confrunta Uniunea, ca organism sau ca membru în parte, aceasta
presupunând adoptarea de noi măsuri şi iniŃierea de acŃiuni comune, care să ofer
e
posibilitatea prevenirii şi contracarării riscurilor şi ameninŃărilor la nivel r
egional şi
global. În paralel cu derularea programelor de trecere la o economie viabilă de
piaŃă,
România trebuie să facă faŃă şi sarcinilor impuse de participarea la identitatea
europeană în domeniul securităŃii şi apărării, fără ca aceasta să afecteze îndep
linirea
angajamentelor pe linie NATO. Nu trebuie desconsiderat faptul că la orice
participare cu obiective la misiunile internaŃionale nu sunt excluse pierderile
umane
şi pagumele materiale, fapt ce impune asumarea acestor riscuri.
• Ca stat al Uniunii Europene, România trebuie să contribuie la edificarea
unei Europe unite, puternice în cadrul unui spaŃiu comun al democraŃiei, libertă
Ńii,
securităŃii, stabilităŃii şi prosperităŃii. România este direct interesată ca su
ccesul
cosntrucŃiei comunitare care face această entitate unicat atât de atractivă să s
e
perpetueze inclusiv într-o Uniune lărgită şi înŃelege să se implice cu responsab
ilitate
în toate etapele construcŃiei sale.
• Aderarea României la UE nu este o asociere sau o aliniere la această
structură. România va pune umărul la construirea unei Uniuni extinse şi împreună
cu
ea va deschide noi perspective Europei. Procesul de construcŃie europeană trebui
e să
aibă ca Ńintă o Europă unită şi puternică, o Europă a solidarităŃii inexclusivis
mului şi
a toleranŃei. O Europă unită înseamnă, deopotrivă, naŃiuni puternice cu conştiiŃ
ă de
sine, care vor găsii în Uniunea Europeană cadrul cel mai adecvat de afirmare. Ca
drul
NaŃional va rămâne un punct de referinŃă esenŃial al afirmării identităŃii naŃio
nale şi
al consolidării democraŃiei. Regulile şi politicele comune ale UE trebuie să se
bazeze
pe valorile şi principiile împărtăşite fără rezerve de toŃi membri săi. Stabilit
atea din
vecinătatea graniŃelor externe ale Uniunii este o garanŃie suplimentară a menŃin
erii
bunăstării şi securităŃii în cadrul acesteia. De aceea trebuie încurajată şi sus
Ńinută
vitalizarea valorilor democraŃiei la scara întregului continent european.
• Securitatea şi dezvoltarea durabilă sunt din ce în ce mai mult noŃiuni
complementare şi care chiar se condoŃionează reciproc, aspectele nemilitare ale
securităŃi devin tot mai pregnante, ceea ce trebuie să modifice comportamentul
indivizilor şi entităŃilor politice.
369
• Securitatea depinde de dezvoltare, de respectarea drepturilor omului, de
oportunităŃile de integrare pe care oamenii le au la nivel social. În acest cont
ext,
Europa trebuie să-şi asigure propria securitate, să-şi promoveze valorile şi
interesele, să răspundă şi provocărilor globalizării. Apărarea şi securitatea nu
se
limitează la concepte, la instituŃii şi la declaraŃii. Acestea depind foarte mul
t de
capacităŃile industriale şi economice de care dispune UE.
Bibliografie selectivă
[1] ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). The voice of terror between
ISLAMIC LOW and CIVILIZATION CONSCIOUSNESS, in, “Romanian Military
Thinking”, april - mai, vol 2.
[2] ANDREESCU, A.; RADU, N., (2007). Geneza Terorii. Măsuri corelative
antiteroriste, Ed. ARTPRINT, Bucureşti.
[3] BARROSO JOSE MANUEL, Fightin terrorism togheter in the UE,
www.europaworld.org.
[4] CREŢU, G., VulnerabilităŃi ale securităŃii NaŃionale, Serviciul de
ProtecŃie şi Pază 2006.
[5] FRUNZETI, T., Globalizarea SecurităŃii, Editura Militară 2006.
[6] PETRESCU, S., Apărarea şi Securitatea Europeană, Editura Militară
2006.
[7] NEGUŢ, S., Introducere în geopolitică, Editura Meteor Press 2006.
[8] ROMANO PRODI, O viziune asupra Europei, Editura Polirom.
[9] TISMĂNEANU, V., Încet spre Europa, Editura Polirom.
[10] Institutul European din România 2005, Manualul Afacerilor Externe.
370
DISTINCŢIA JURIDICĂ DINTRE ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE DE
COOPERARE ŞI CELE DE INTEGRARE
Mădălina Virginia ANTONESCU
In this article, connected to the international organization legal theory, we’ll
prefer to
realize an approach referring to the legal distinction between the international
organisations of
cooperation and the international organisations of integration. This approach is
made from many
perspectives, like that related to the legal acts adopted by the organs of those
IO; like the
composition of the IO organs; like the attributions given to the IO organs, as w
ell as from the
perspective of the general legal relation between the international organisation
as such and the
member states. Within this article we are trying to realize a deeper level of le
gal analysis, referring
to the issue of IO classification, and we are also proposing an answer to the co
ntroversial topic of a
potential transfer of sovereign attributes of member states in the favour of IO
organs.
Key-words: international intergovernmental organization, organizations of cooper
ation,
organizations of integration, IO institutional structure, transfer of sovereign
attributs, supranational
organizations.
În cadrul acestui articol Ńinând de teoria generală a organizaŃiei internaŃional
e
ne vom referi la distincŃia juridică dintre organizaŃiile de cooperare şi organi
zaŃiile de
integrare dintr-o multiplă perspectivă:cea a actelor juridice adoptate, din cea
a
componenŃei organelor din structura lor instituŃională, din perspectiva atribuŃi
ilor
organelor acestora, precum şi din perspectiva relaŃiei organizaŃiei ca atare cu
statele
membre. Încercăm astfel, să aprofundăm prin analiza juridică întreprinsă, nivelu
l
doctrinar referitor la clasificarea organizaŃiilor internaŃionale interguvername
ntale în
OI de cooperare şi în OI de integrare, precum şi să răspundem controversatei
probleme a unui eventual transfer de „atribuŃii suverane1” în beneficiul organel
or
respectivei organizaŃii.
1. DistincŃia dintre organizaŃiile de cooperare şi organizaŃiile de integrare,
sub aspectul actelor juridice adoptate
Doctrina consideră că organizaŃiile supranaŃionale numite şi „imediate” 2
Cercetător, Institutul Diplomatic Român
1 Ion M. Anghel- Subiectele de drept internaŃional, Editura Lumina Lex, Bucureşt
i, 2002, pp. 153-
154; 359-360. După un alt autor, organizaŃiile supranaŃionale permit „un transfe
r al competenŃelor
funcŃionale, acceptat de statele membre, de la nivelul naŃional la organele orga
nizaŃiei, lucru de
natură să aducă atingere suveranităŃii lor”. A se vedea Daniel Colard- Les relat
ions internationales
de 1945 à nos jours, Armand Colin, Dalloz, Paris, pag. 86-87. Un alt autor este
de părere ca
organizaŃiile supranaŃionale „presupun limitări ale suveranităŃii statelor decur
gând din apartenenŃa
lor la OI”- a se vedea Claude–Albert Colliard- Institutions des relations intern
ationales, Dalloz,
Paris, 1985, pp. 376-377.
2 Daniel Dormoy- Droit des organisations internationales, Dalloz, Paris, 1995, p
ag. 6-7. Aceste
organizaŃii sunt numite şi „de subordonare”; a se vedea Réné- Jean Dupuy- Etat e
t organisation
internationale, pag. 15-16, în Réné-Jean Dupuy- Manuel sur les organisations int
ernationales,
Martinus Nijhoff Publishers, Dordrecht, Boston, Lancaster, 1988, Académie de dro
it international
de la Haye, Kluwer Academic Publishers Group. AlŃi autori le mai numesc şi OI „d
e decizie” spre a
371
(echivalate aici cu organizaŃiile de integrare) sunt acele organizaŃii internaŃi
onale care
au capacitatea de a edicta norme juridice aplicabile în mod direct şi imediat pe
teritoriul statelor membre. Aceste norme juridice privesc în mod direct particul
arii3 de
pe teritoriul statelor membre, deci este vorba de norme „care nu trec prin nivel
ul
statului”.
Un alt autor clasifică „organizaŃiile internaŃionale supranaŃionale” (sau
„suprastatale”, în opinia sa4) ca fiind organizaŃii alcătuind o categorie restrâ
nsă a
organizaŃiilor internaŃionale dar fiind, însă organizaŃii ale căror acte juridic
e
alcătuiesc „o legislaŃie aplicabilă pe teritoriul statelor care compun organizaŃ
ia în
cauză”. Tocmai ca un efect juridic direct al existenŃei unui „transfer de suvera
nitate
de la statele membre la organizaŃie” (acest autor înŃelegând aici prin ”suverani
tate”
atributul de a guverna), organizaŃia respectivă poate edicta „legi obligatorii p
entru toŃi
cetăŃenii statelor membre, fără intervenŃia guvernului naŃional”5.
Într-o altă opinie, organizaŃiile de integrare se disting de organizaŃiile de
cooperare sub aspectul actelor juridice adoptate, tocmai datorită faptului că pr
imele
adoptă decizii cu valoare obligatorie pentru statele membre (pentru guvern) dar
şi
pentru locuitorii acestora6. În schimb, organizaŃiile de cooperare emit de regul
ă, acte
juridice care, în marea lor majoritate nu au un caracter obligatoriu (ci valoare
de
„recomandare”7) pentru statele membre. În plus, aceste organizaŃii nu pot înzest
ra
actele juridice nici cu valoare obligatorie pentru locuitorii statelor membre, d
eci se
poate spune că este vorba de acte juridice neaplicabile direct şi imediat pe ter
itoriul
statelor membre, care nu au ca destinatari direcŃi resortisanŃii din statele mem
bre, deci
acte juridice pe care aceştia nu le pot invoca direct în faŃa judecătorului naŃi
onal
pentru a obŃine satisfacerea unui drept acordat printr-un act al organizaŃiei re
spective,
precum în cazul organizaŃiilor de integrare8.
2. DistincŃia dintre organizaŃiile de cooperare şi cele de integrare sub
aspectul structurii instituŃionale
Conform schemei considerate în doctrină9 ca fiind caracteristică organizaŃiilor
de cooperare, structura instituŃională a unei astfel de organizaŃii internaŃiona
le
presupune existenŃa unui organ plenar şi suprem (adunarea generală, congres,
conferinŃă, adunare plenară etc.) în care toate statele sunt reprezentate10; tot
odată, se
le distinge de OI „de cooperare”. A se vedea P. F. Gonidec, R. Charvin- Relation
s internationales,
Ed. Montchrestien, 1981, p. 100.
3 Raluca Miga-Beşteliu- OrganizaŃii internaŃionale interguvernamentale, Ed. All
Beck, Bucureşti,
2000, pag. 17. Ion M. Anghel- op. cit., pag. 360. Réné- Jean Dupuy- Etat et orga
nisation
internationale, op. cit., pag. 15-16, în Réné-Jean Dupuy- op. cit.
4 Ion M. Anghel- op. cit., pp. 359-360.
5 Idem, p. 360.
6 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pag. 17. Daniel Colard- op. cit., p. 86.
7 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pag. 17. Daniel Colard- op. cit., pp. 86-87.
8 Pentru aceste caracteristici ale OI de integrare, a se vedea Daniel Colard- op
. cit., p. 86.
9 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 17
10 Ion M. Anghel- op. cit., p. 402. A se vedea şi Alexandru Bolintineanu, Adrian
Năstase, Bogdan
Aurescu- Drept internaŃional contemporan, Ed. All Beck, 2000, p. 101.
372
cuvine să precizăm că, potrivit doctrinei11, în cadrul acestor organe plenare, s
tatele
membre sunt reprezentate pe picior de egalitate juridică12. Un alt tip de organ
întâlnit
îndeobşte în structura instituŃională a unei „organizaŃii de cooperare” este org
anul cu
o compunere restrânsă13 şi înzestrat cu atribuŃii legate de exercitarea unei fun
cŃii
executive14, în care statele membre (ale acestui organ) sunt alese prin votul tu
turor
membrilor organizaŃiei15. De regulă, în astfel de organe restrânse, participarea
tuturor
statelor membre este asigurată potrivit principiului rotaŃiei. În afară de acest
e două
tipuri de organe, schema clasică a structurii instituŃionale a unei astfel de or
ganizaŃii
internaŃionale mai cuprinde şi un Secretariat, înzestrat cu atribuŃii administra
tive16
(de regulă).
Într-o altă opinie17, se consideră că nu există structuri instituŃionale aplicab
ile
oricărei organizaŃii internaŃionale, aceasta din urmă fiind înfiinŃată de state
potrivit
unor scopuri determinate şi având un obiect precis stabilit. Acest autor nu real
izează o
distincŃie între structura instituŃională a unei organizaŃii de integrare şi cea
a unei
organizaŃii de cooperare, considerând că, în marea majoritate a cazurilor (deci,
indiferent de tipul de organizaŃie internaŃională) se întâlneşte ceea ce el nume
şte „o
structură tripartită”, cuprinzând organul deliberativ (caracterizat ca fiind un
organ cu
o competenŃă generală, cu o componenŃă plenară 18 ); organul executiv (denumit
„consiliu”, având o participare restrânsă, de regulă); organul administrativ
(Secretariatul, având o activitate permanentă, spre deosebire de celelalte organ
e ce se
întrunesc în sesiuni) 19 . Este deci vorba despre o clasificare a organelor unei
organizaŃii internaŃionale (indiferent de tipul acesteia) în funcŃie de criteriu
l
atribuŃiilor cu care sunt înzestrate, de regulă, organizaŃiile internaŃionale. D
in această
perspectivă nu ar rezulta faptul că organizaŃiile de integrare ar avea structuri
instituŃionale distincte faŃă de cele ale organizaŃiilor de cooperare. Acest aut
or însă,
precizează că „structura tripartită” de organe la care face referire nu se întâl
neşte în
cazul organizaŃiilor internaŃionale „mai complexe”, ce au de îndeplinit o serie
de
atribuŃii distincte, necesitând în acest scop „existenŃa mai multor organe princ
ipale”.
Potrivit acestui autor (din nou fără a se face o distincŃie între organizaŃiile
de integrare
şi cele de cooperare, în funcŃie de complexitatea sistemului lor de organe), ONU
este
dată ca exemplu de organizaŃie internaŃională complexă, în cazul ei neaplicându-
se
11 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pag. 17. Réné- Jean Dupuy- op. cit., pag. 17
, în Réné- Jean
Dupuy- op. cit.
12 Daniel Dormoy- op. cit., p. 63.
13 Réné- Jean Dupuy- op. cit., pag. 17, în Réné- Jean Dupuy, op. cit.
14 Conform lui Grigore Geamănu, denumirile de „organ deliberativ” şi de „organ e
xecutiv”sunt
relative, convenŃionale, deoarece atribuŃiile organelor restrânse depăşesc în mu
lte cazuri pe cele ale
unui organ de execuŃie. A se vedea Grigore Geamănu- Drept internaŃional public,
vol. II, tratat, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 206.
15 Raluca Miga-Beşteliu- op. cit., p. 17. Într-o altă opinie, organele restrânse
„iau decizii de mai
mică importanŃă, care nu necesită prezenŃa reprezentanŃilor tuturor statelor”. A
se vedea Ion M.
Anghel- op. cit., pp. 403-404.
16 Daniel Dormoy- op. cit., p. 68.
17 Grigore Geamănu- op. cit., vol. II, pp. 205-206.
18 Idem, p. 205.
19 Ibidem, p. 206.
373
„structura tripartită” caracteristică majorităŃii organizaŃiilor internaŃionale.
După un alt teoretician al organizaŃiilor internaŃionale interguvernamentale20
structura instituŃională a organizaŃiilor de cooperare pune statul într-o poziŃi
e
dominantă. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite devine, în această opinie, o organizaŃie
de
cooperare model pentru caracteristicile structurii instituŃionale întâlnite la
organizaŃiile de cooperare (adunare generală; un organ restrâns; un comitet
consultativ; un Secretariat General, la care se adaugă şi o instanŃă judiciară p
roprie).
ONU este deci, considerată ca având o structură instituŃională tipică pentru înt
reaga
categorie a organizaŃiilor de cooperare, indiferent de complexitatea acestora ex
istând
o anumită schemă instituŃională „ilustrată în mod perfect, datorită universalită
Ńii sale,
de OrganizaŃia NaŃiunilor Unite”21. În schimb, în această opinie, organizaŃiile
de
integrare ar avea o structură instituŃională complexă, corespunzând atribuŃiilor
speciale încredinŃate de statele membre. Cu toate acestea, structura instituŃion
ală a
unei astfel de organizaŃii internaŃionale se apropie, în opinia autorului de mai
sus, mai
degrabă de cea a organizaŃiei de cooperare decât de cea a unui stat. Acest autor
preferă însă să analizeze modul de repartizare al competenŃelor între organele u
nei
organizaŃii de integrare (aspect pe care noi îl vom trata abia în secŃiunea urmă
toare),
pentru a înŃelege modul specific de funcŃionare al acestor organe, decât a insis
ta pe o
analiză a structurii instituŃionale a organizaŃiilor de integrare (acest aspect
fiind
apreciat ca fiind mai puŃin relevant pentru realizarea unei distincŃii juridice
de
profunzime între cele două categorii de organizaŃii internaŃionale).
AlŃi autori22 preferă o distincŃie (în funcŃie de criteriul structurii instituŃi
onale a
organizaŃiei internaŃionale) între „organizaŃii cu structură tripartită” (organ
deliberativ, consiliu, Secretariat) şi „organizaŃii cu structură complexă” (dist
incŃie ce
a mai fost amintită de altfel, în cadrul secŃiunii dedicate tipologiei organizaŃ
iilor
internaŃionale). În acelaşi timp însă, remarcăm faptul că nu este realizată o di
stincŃie,
în funcŃie de structura instituŃională, între organizaŃiile de integrare şi cele
de
cooperare, astfel încât nu reiese că organizaŃiile de integrare ar avea exclusiv
(cel
puŃin din punct de vedere teoretic, din cauza obiectivelor speciale, al metodelo
r,
scopurilor şi atribuŃiilor organelor) structuri instituŃionale complexe şi nu tr
ipartite
(teoretic, fiind posibil să existe şi organizaŃii de integrare cu structuri inst
ituŃionale
tripartite, care să nu aibă complexitatea instituŃională a unei organizaŃii de c
ooperare
precum ONU). Pe de altă parte, dat fiind numărul redus de organizaŃii internaŃio
nale
care ar putea fi calificate „de integrare”, s-ar impune mai multă prudenŃă în în
cercarea
de a stabili o structură instituŃională standard pentru această categorie specia
lă de
organizaŃii internaŃionale.
20 Jean Jacques Roche- Rélations internationales, LGDJ, Paris, 2005, pp. 175-176
(„tocmai datorită
rolului lor de a favoriza dialogul interstatal, aceste organizaŃii îşi articulea
ză viaŃa în jurul unor
instanŃe dominate de logica statală”).
21 Idem, pp. 176.
22 Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Florian Coman- Drept internaŃional public, C
asa de Editură şi
Presă „Şansa”, Bucureşti, 1994, p. 239.
374
3. DistincŃia juridică dintre organizaŃiile de cooperare şi organizaŃiile de
integrare, din perspectiva componenŃei organelor acestora
În cazul organizaŃiilor de cooperare, adunarea plenară (care este, în majoritate
a
cazurilor, organul suprem din structura instituŃională a organizaŃiei)23 este co
mpus din
toate statele membre. În cadrul unei organizaŃii de cooperare, statele membre „î
şi
păstrează suveranitatea după momentul intrării în organizaŃie”, după cum aprecia
ză
doctrina24 (ceea ce justifică, de altfel, existenŃa şi caracterul indispensabil
pentru acest
tip de organizaŃie internaŃională, a organului plenar25 ). OrganizaŃia de cooper
are
cuprinde în structura sa instituŃională şi un organ restrâns în care nu particip
ă toate
statele membre ci doar acele state alese de toŃi membrii organizaŃiei şi însărci
nate să
acŃioneze în numele tuturor26. Într-o altă opinie27, compunerea acestui tip de o
rgan nu
este una fixată odată pentru totdeauna; datorită principiului egalităŃii de trat
ament
(din punct de vedere juridic) între statele membre, toate statele membre ar avea
acces
la organul restrâns, pe bază de rotaŃie.
Dimpotrivă, în cazul organizaŃiilor de integrare, unde structura instituŃională
este de regulă una complexă, organizaŃia dispune de organe proprii având compete
nŃa
de a angaja juridic organizaŃia şi de a emite decizii cu forŃă obligatorie pentr
u
guvernele statelor membre28. După cum se remarca în doctrină, modelul „integrări
i
supranaŃionale” ar corespunde (din perspectiva compunerii organelor unei organiz
aŃii
de integrare) nevoii de definire a intereselor comune ale statelor membre, nu do
ar
prin intermediul guvernelor ci şi al reprezentanŃilor indivizilor29. De exemplu,
în
cadrul unor organizaŃii internaŃionale specializate, care sunt încadrate, în opi
nia de
mai sus, în categoria organizaŃiilor supuse „modelului integrării supranaŃionale
”
(OrganizaŃia InternaŃională a Muncii), organul deliberant este compus din delega
Ńii
naŃionale (compuse la rândul lor, din doi delegaŃi guvernamentali, un patron şi
un
muncitor)30. Tot în cadrul organizaŃiilor de integrare pot fi întâlnite (în func
Ńie de
gradul de complexitate ale structurii lor instituŃionale) şi adunări parlamentar
e sau
chiar parlamente31 (ca organe supranaŃionale, unde indivizii sunt reprezentaŃi î
n mod
direct, prin vot universal). În unele cazuri, putem asista la un adevărat proces
de
„integrare parlamentară32”, în astfel de parlamente membrii fiind grupaŃi pe cri
teriul
23 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pag. 17. Ion M. Anghel- op. cit., pp. 402.
24 Réné –Jean Dupuy- op. cit., p. 17.
25 Pentru alŃi autori, dimpotrivă, organele plenare se întâlnesc nu doar în cazu
l OI de cooperare ci şi
la OI de integrare (acestea putând avea mai multe asemenea organe). A se vedea P
. F. Gonidec, R.
Charvin- op. cit., p. 113.
26 Réné-Jean Dupuy, op. cit. , p17.
27 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 17
28 Daniel Dormoy- op. cit., p. 6-7. Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 17.
29 Réné -Jean Dupuy- op. cit., p. 20.
30 Ultimii doi au un statut independent în raport cu guvernul statului din care
fac parte. A se vedea
Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 82.
31 Ion M. Anghel- op. cit., p. 404-405. Organele parlamentare pot fi alese direc
t de populaŃiile
statelor membre sau pot fi numite de parlamentele naŃionale ale statelor membre,
în funcŃie de tipul
OI. A se vedea şi Ignaz Seidl-Hohenveldern- Les organes des organisations intern
ationales, în
Réné Jean Dupuy- op. cit., p. 85.
32 Réné –Jean Dupuy- op. cit., p. 20.
375
afinităŃilor politice şi nu al statului de cetăŃenie. Tot în cadrul organizaŃiil
or de
integrare mai pot apărea şi aşa-numitele „colegii de suveranităŃi”33 (organe ple
nare, la
care participă toate statele membre, având deci un caracter interguvernamental p
rin
compunerea lor).
În al treilea rând, structura instituŃională a unei organizaŃii de integrare poa
te
cuprinde şi un organ restrâns, având fie un caracter interguvernamental (impunân
d
deci, o participare pe anumite criterii, inclusiv pe bază de rotaŃie, a reprezen
tanŃilor
unor state membre)34, fie având un caracter supranaŃional, independent de guvern
ele
statelor membre (organ restrâns compus din tehnicieni, specialişti, în general d
in
persoane care trebuie să îşi exercite mandatul în condiŃii de deplină independen
Ńă faŃă
de guvernele statelor de origine).
O altă distincŃie dintre organizaŃiile de cooperare şi organizaŃiile de cooperar
e,
din punct de vedere al compunerii organelor din structurile lor instituŃionale,
se referă
la existenŃa Secretariatului. Acest organ este des întâlnit în structura institu
Ńională a
organizaŃiilor de cooperare, deşi nu are un caracter interstatal, conform doctri
nei,
fiind compus din funcŃionari internaŃionali, deci dispunând de o certă autonomie
35.
Cât priveşte categoria organizaŃiilor internaŃionale de integrare, structura
instituŃională a acestora poate avea grade de complexitate diferite, faŃă de str
uctura
instituŃională a unei organizaŃii de cooperare. Prin urmare, nu putem spune că
existenŃa unui Secretariat ar fi o componentă inevitabilă în structura instituŃi
onală a
unei organizaŃii de integrare, putând exista astfel de organizaŃii în care să nu
întâlnim
un Secretariat propriu-zis al organizaŃiei ca atare (în schimb, pot exista Secre
tariate
ale unor instituŃii principale ale organizaŃiei)36.
Datorită tipului diferit de model de la care pleacă („modelul de cooperare”, în
cazul organizaŃiilor de cooperare şi „modelul integrării supranaŃionale”, în cee
a ce
priveşte categoria organizaŃiilor de integrare, conform unei opinii37), datorită
gradului
de complexitate al structurii lor instituŃionale, varietăŃii şi numărului mare d
e
organizaŃii internaŃionale (fiecare având specificitatea sa), cele două tipuri d
e
organizaŃii internaŃionale luate în discuŃie nu se aseamănă nici în privinŃa
componenŃei organelor acestora.
33 Idem, pag. 20. Acest autor se referă la Comunitatea Europeană (pe care o înca
drează în categoria
„organizaŃiilor de integrare”) dând ca exemplu Consiliul UE (organ plenar, cu un
caracter
interstatal).
34 Conform doctrinei, este în interesul oricărei organizaŃii să creeeze organe r
estrânse omogene, în
care să intre membri în care organizaŃia, în ansamblul ei, să aibă deplină încre
dere. A se vedea
Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 89.
35 Réné-Jean Dupuy- op. cit., p. 16-17. Ion M. Anghel - op. cit., pp. 406- 407.
Alexandru
Bolintineanu et alii- op. cit., p. 102.
36 De exemplu, Secretariatul Parlamentului European, „instituŃie principală din
cadrul CE”, în
această opinie (deoarece doctrina în majoritatea ei, califică în general Comunit
atea Europeană ca o
„organizaŃie de integrare” dar nu este unanimă şi în a califica Uniunea European
ă în acest mod, de
unde şi o anumită ambiguitate a subiectului).
37 Réné- Jean Dupuy- op. cit., pp. 16- 21.
376
4. DistincŃia juridică dintre organizaŃiile de cooperare şi cele de integrare,
sub aspectul competenŃelor organelor şi al modului de luare al deciziilor
Spre deosebire de categoria organizaŃiilor de cooperare 38 organizaŃiile de
integrare constituie o categorie juridică distinctă, sub aspectul atribuŃiilor39
conferite
prin actul constitutiv organelor din structurile lor instituŃionale. Astfel, org
anizaŃiile
de integrare pot primi competenŃe decizionale cu un caracter suprastatal (deoare
ce se
impun statelor membre) şi cu un caracter supranaŃional (deoarece actele juridice
emise în exercitarea acestor competenŃe au ca destinatari direcŃi particulari, p
ersoane
fizice şi juridice aflate pe teritoriul statelor membre). Prin urmare, cumulul u
nor astfel
de competenŃe (de tip suprastatal şi supranaŃional) reprezintă o particularitate
a
organizaŃiilor de integrare în raport cu organizaŃiile de cooperare (unde de reg
ulă,
astfel de competenŃe cumulate nu se întâlnesc)40.
Există însă şi alte deosebiri între cele două tipuri de organizaŃii internaŃiona
le,
sub aspectul atribuŃiilor cu care sunt înzestrate organele acestora: de exemplu,
faŃă de
organul restrâns, înzestrat cu anumite competenŃe executive (dar care nu are un
caracter supranaŃional sau suprastatal, în înŃelesul folosit mai sus)41, din str
uctura
instituŃională a unei organizaŃii de cooperare, organul cu atribuŃii executive d
in cadrul
unei organizaŃii de integrare îşi exercită aceste atribuŃii de regulă, în condiŃ
ii de
deplină independenŃă în raport cu statele membre şi în interesul organizaŃiei ca
atare42.
În acelaşi timp însă, specificitatea fiecărei organizaŃii de integrare şi gradul
lor
diferit de complexitate în ceea ce priveşte structura lor instituŃională determi
nă
apariŃia a două sau mai multe organe înzestrate cu atribuŃii executive, de regul
ă de tip
complementar. Astfel, în structura instituŃională a unei organizaŃii de integrar
e (spre
deosebire de schema clasică a unei organizaŃii de cooperare în care nu întâlnim
de
38 În aceste OI, statele, conform doctrinei, „îşi păstrează exclusiv şi discreŃi
onar dreptul de a
aprecia angajamentele asumate şi consecinŃele lor, în sensul că guvernele statel
or membre nu pot fi
obligate împotriva voinŃei lor”, precum în cazul OI de integrare- a se vedea Ral
uca Miga- Beşteliu-
op. cit., p. 17.
39 Aceste atribuŃii sunt legate de exercitarea de către organele OI de integrare
a „unor funcŃii
guvernamentale, în mod independent, fără cooperarea guvernelor statelor membre”.
A se vedea
Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 17.
40 Cu toate acestea, se consideră într-o opinie, elemente de suprastatalism pot
apărea şi în cazul unei
„organizaŃii de cooperare precum ONU”: înzestrarea Consiliului de Securitate ONU
cu atribuŃia de
a lua decizii în domeniile prevăzute de capitolul VII pentru promovarea şi resta
bilirea păcii, pentru
a reacŃiona contra unei ameninŃări la adresa păcii, decizii pe care statele memb
re îşi iau
angajamentul de „a le observa” (de unde şi caracterul mixt, în această opinie, a
l ONU, adică de
cooperare la nivelul organului plenar; de subordonare, la nivelul Consiliului de
Securitate, în
cazurile menŃionate de Cartă). A se vedea Réné- Jean Dupuy- op. cit., p. 19.
41 Deoarece, în cazul OI de cooperare, ele au ca sarcină promovarea cooperării i
nterguvernamentale,
guvernele statelor membre nu transferă „acestor OI puteri suverane, ele rămânând
în continuare
responsabile cu luarea deciziilor”. A se vedea Ion M. Anghel- op. cit., p. 359.
42 Deoarece, indiferent de tipul lor (plenare sau restrânse), aceste organe treb
uie privite ca
aparŃinând structurii instituŃionale a unei OI de integrare, ca OI care „are put
eri reale, deasupra
nivelului statal, care nu se limitează doar la cooperarea între state ci impune
acestora deciziile
organelor sale”. A se vedea Ion M. Anghel- op. cit., pp. 359-360.
377
regulă, decât un singur organ executiv43), unul dintre organele executive poate
dispune de un drept de iniŃiativă legislativă, intervenind în procesul legislati
v din
cadrul organizaŃiei44, în timp ce un alt organ înzestrat şi el cu atribuŃii exec
utive45
exercită şi atribuŃii de tip legislativ (emiŃând acte juridice cu valoare obliga
torie,
vizând în unele cazuri, în mod direct particularii de pe teritoriul statelor mem
bre)46.
De asemenea, în cazul unui organ executiv dintr-o astfel de organizaŃie internaŃ
ională
poate exista şi o atribuŃie specifică, de supraveghere a respectării actului con
stitutiv al
organizaŃiei, de către statele membre şi de urmărire a statelor membre în justiŃ
ie (în
faŃa instanŃei judiciare a organizaŃiei, înzestrată cu atribuŃii specifice, prin
tre care şi
aceea de exercitare a controlului privind respectarea de către statele membre a
obligaŃiilor specifice impuse de actul constitutiv al organizaŃiei). Prin urmare
, dacă în
cadrul organizaŃiilor de cooperare observăm că dreptul de iniŃiativă în procesul
decizional aparŃine statelor membre (de regulă, acest drept fiind exercitat de s
tate în
cadrul organului plenar şi suprem, numit „adunare generală”, „conferinŃă general
ă”
etc.), în ceea ce priveşte organizaŃiile de integrare dreptul de iniŃiativă legi
slativă
poate fi încredinŃat unui organ executiv în care nu statele sunt cele reprezenta
te, ci
însăşi organizaŃia. Totodată, în cazul organizaŃiilor de integrare, organele înz
estrate
cu atribuŃii executive mai pot avea sarcina de a asigura coerenŃa funcŃionării
organizaŃiei în diferite domenii (politica externă, economie, securitate).
În aceste organizaŃii internaŃionale, unul dintre organele înzestrate cu atribuŃ
ii
executive ( dacă există mai multe astfel de organe), în afară de monopolul iniŃi
ativei
legislative acordat prin actul constitutiv al organizaŃiei, mai poate exercita ş
i alte
atribuŃii: supravegherea, alături de instanŃa judiciară a organizaŃiei, a respec
tării şi
executării actelor constitutive şi a actelor adoptate în aplicarea acestora de c
ătre
destinatarii lor; competenŃe de reprezentare pe plan internaŃional a organizaŃie
i
respective şi în cadrul negocierilor internaŃionale (aceste competenŃe fiind de
regulă
încredinŃate Secretariatului, un organ distinct şi specific din structura instit
uŃională a
unei organizaŃii de cooperare).
În structura instituŃională a unei organizaŃii de integrare poate fi întâlnit şi
un
43 Grigore Geamănu- op. cit., vol. II, pp. 205-206.
44 Comisia Europeană, aici înŃeleasă ca instituŃie comunitară, adică aparŃinând
ComunităŃii
Europene ca organizaŃie de integrare. A se vedea şi Iordan Gh. Bărbulescu- De la
ComunităŃile
Europene la Uniunea Europeană. Uniunea Europeană: aprofundare şi extindere, Ed.
Trei, 2001,
Bucureşti, p. 151.
45 Consiliul UE, înŃeles aici tot ca instituŃie comunitară (aparŃinând CE ca OI
de integrare), instituŃie
cu componenŃă plenară, care, conform doctrinei, „exercită o parte importantă a p
uterii executive”,
adică „acordă ajutoare în cadrul politicii agricole comune, adresează recomandăr
i statelor membre
în materie de politică economică, poate decide sancŃiuni în caz de deficit buget
ar execesiv”. Cf.
Augustin Fuerea, InstituŃiile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
, 2002, p. 176.
Conform unei alte opinii, Consiliul UE poate fi înŃeles atât ca instituŃie comun
itară (în măsura în
care „este reglementat prin dreptul comunitar care îi recunoaşte atribuŃii propr
ii a căror exercitare
este reglementată prin norme comunitare”), în virtutea dublei sale naturi şi ca
un for de
reprezentare al guvernelor statelor membre (aspect în care, consideră autorul, C
onsiliul UE nu se
diferenŃiază prea mult de un organ al unei OI). A se vedea Iordan Gh. Bărbulescu
- op. cit., pp. 132-
133.
46 Ion M. Anghel- op. cit., p. 360 (referitor la OI de integrare, în general).
378
organ cu atribuŃii decizionale (în domenii interguvernamentale, care nu au fost
supuse
procesului de integrare propriu-zis) dar şi legislative (un astfel de organ putâ
nd fi
titularul funcŃiei normative, exercitate sub forma emiterii de acte juridice apl
icabile
direct şi imediat particularilor pentru unele tipuri de acte juridice).
Astfel, dacă de regulă, în majoritatea organizaŃiilor de cooperare întâlnim un
organ plenar şi suprem care este înzestrat cu atribuŃii de tip decizional (inclu
siv în
sensul emiterii de acte juridice specifice acelei organizaŃii, conform actului s
ău
constitutiv) dar care nu are şi atribuŃii executive (acestea din urmă fiind conf
erite de
regulă, unui organ restrâns) 47 , în cadrul „organizaŃiilor de integrare”, dator
ită
complexităŃii structurii lor instituŃionale, este posibil să identificăm organe
executive
care să aibă şi atribuŃii legislative 48 , conform dispoziŃiilor specifice ale a
ctului
constitutiv.
Mai mult, dacă în structura instituŃională a unei organizaŃii de cooperare putem
identifica un organ plenar („un forum al organizaŃiei”, „adunarea generală”) car
e
poate dispune sau nu (în funcŃie de prevederile actului constitutiv al organizaŃ
iei
respective) de atribuŃii decizionale 49 , organ care nu poate fi asimilat însă u
nei
autorităŃi legislative supranaŃionale, în schimb, în cadrul organizaŃiilor de in
tegrare
pot fi întâlnite organe care au o natură juridico-politică de adevărate „parlame
nte
supranaŃionale”, în măsura în care ele reprezintă în mod direct particularii (ce
tăŃeni ai
statelor membre) la nivelul decizional politic al organizaŃiei şi în măsura în c
are emit
acte juridice destinate direct acestor particulari, aplicabile imediat şi în mod
prioritar
(în raport cu dreptul naŃional, al statelor membre) pe teritoriul statelor membr
e ale
respectivei organizaŃii 50 . Un astfel de organ („parlamentul” unei organizaŃii
de
integrare) este un organ de reprezentare al cetăŃenilor statelor membre (parlame
ntarii
fiind aleşi prin sufragiu direct şi universal), faŃă de „adunările generale” din
organizaŃiile de cooperare (acestea având un caracter interguvernamental, în cad
rul
unor astfel de organe fiind reprezentate statelor membre şi nu indivizii, în ciu
da
denumirii de „adunări parlamentare”). „Parlamentul” (organ plenar, în opinia noa
stră,
în care sunt reprezentaŃi cetăŃenii din toate statele membre ale organizaŃiei) u
nei
47 A se vedea schema clasică a unei OI de cooperare, în Grigore Geamănu- op. cit
., vol. II, pp. 205-
206. De asemenea, Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pp. 16-17.
48 După cum am mai arătat, este vorba de Consiliul UE din cadrul CE, înŃeleasă a
ici ca OI de
integrare (Comunitatea Europeană, calificată ca ”organizaŃie internaŃională supr
astatală” ce aduce
atingere suveranităŃii statelor- a se vedea opinia lui Gheorghe Moca– Suveranita
tea de stat şi
dreptul internaŃional contemporan, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p. 164. Com
unitatea Europeană
mai este calificată şi „organizaŃie de integrare economică”, la care se adaugă ş
i o dimensiune de
„integrare politică”: a se vedea opinia lui Jean Boulouis- Droit institutionnel
de l’Union
Européenne, Montchrestien, Paris, 1995, pp. 47-49).
49 De exemplu, Adunarea Generală ONU (OrganizaŃia NaŃiunilor Unite fiind dată ca
exemplu, într-o
opinie, în ceea ce priveşte structura sa instituŃională, pentru categoria organi
zaŃiilor de cooperare)
nu ar dispune decât în mod rar de atribuŃii decizionale, deşi este un organ plen
ar şi
interguvenramental şi deşi „poate fi asimilată parlamentului organizaŃiei”. Cons
iliul de Securitate
ONU (organ restrâns) este cel care are atribuŃii decizionale. Cf. Jean Jacques R
oche- op. cit., pp.
176- 177.
50 A se vedea caracterele juridice specifice ale actelor emise de organele unei
OI de integrare.
Daniel Colard- op. cit., pp. 86-87.
379
organizaŃii de integrare participă în grade diferite la procesul legislativ din
cadrul
organizaŃiei respective, în funcŃie de prevederile actului constitutiv; el poate
fi
înzestrat cu prerogativa de a cere demisia colectivă a unui organ executiv al
organizaŃiei respective (dacă există două organe înzestrate cu atribuŃii executi
ve în
structura instituŃională complexă a unei astfel de organizaŃii internaŃionale);
el
participă la procedura de numire a membrilor organului executiv; el poate fi înz
estrat,
de asemenea, cu atribuŃii legate de adoptarea bugetului organizaŃiei51 (având dr
eptul
de a respinge în bloc bugetul sau de a acorda descărcare organului executiv cu p
rivire
la execuŃia bugetului); are şi atribuŃii de control politic (dacă actul constitu
tiv al
organizaŃiei prevede aceasta52).
OrganizaŃiile de cooperare diferă de organizaŃiile de integrare, sub aspectul
atribuŃiilor cu care sunt înzestrate organele acestora în temeiul actelor consti
tutive, şi
în ceea ce priveşte organul judiciar (uneori denumit „curte de justiŃie”).
În practică, se întâlnesc puŃine cazuri de organizaŃii internaŃionale care să
dispună de un organ judiciar propriu. Spre deosebire însă, de instanŃele judicia
re din
structurile instituŃionale ale organizaŃiilor de cooperare (de exemplu, Curtea
InternaŃională de JustiŃie, din cadrul ONU, care este organul său judiciar princ
ipal,
toŃi membrii ONU fiind ipso facto părŃi la statutul CurŃii) unde doar statele po
t
supune diferende spre soluŃionare CurŃii (organizaŃiile internaŃionale, persoane
le
fizice şi juridice neputându-se adresa direct acestei instanŃe judiciare53), în
cazul
instanŃelor judiciare aparŃinând organizaŃiilor de integrare şi particularii (pe
rsoane
fizice şi juridice), la fel ca şi organele respectivelor organizaŃii pot avea, î
n anumite
condiŃii, calitate procesuală activă, ca şi statele membre. Din perspectiva comp
etenŃei
contencioase ratione personae, trebuie precizat caracterul facultativ al jurisdi
cŃiei
instanŃelor internaŃionale de judecată aparŃinând de structura instituŃională a
unei
51 În cazul organizaŃiilor de cooperare, bugetul organizaŃiei este adoptat (prin
rezoluŃie, de regulă),
de către organul plenar şi suprem al OI (adunarea generală etc.). Executarea bug
etului
(administrarea şi pregătirea sa) incumbă conducătorului administrativ (Secretar
General, de regulă)
al OI iar controlul execuŃiei bugetare este exercitat prin serviciile de control
ale organizaŃiei,
funcŃionând sub autoritatea şefului său administrativ (Secretar General, Directo
r General) în cazul
verificării interne şi prin experŃi numiŃi de organul plenar şi suprem (adunarea
generală) în cazul
verificării externe. Cf. Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pp. 143-145.
52 AtribuŃiile de control politic ale unui astfel de organ din structura institu
Ńională a unei OI de
integrare pot cuprinde, în funcŃie de prevederile actului constitutiv: atribuŃii
de informare (adresare
de întrebări, în scris sau oral, celorlalte organe); discutarea raportului anual
în şedinŃă publică,
raport privind activitatea de ansamblu a organizaŃiei; examinări de documente);
atribuŃii
sancŃionatorii (adoptarea unei moŃiuni de cenzură împotriva organului executiv ş
i constrângerea
membrilor acestuia de a demisiona). În funcŃie de specificul OI de integrare şi
de prevederile actului
constitutiv, parlamentul sau organul similar acestuia poate avea şi prerogativa
de a primi petiŃii de
la cetăŃenii statelor membre (o particularitate care distinge acest organ faŃă d
e adunările generale ale
OI de cooperare, în care sunt reprezentate statele membre); poate avea şi prerog
ativa de a numi un
mediator; prerogativa de a numi comisii temporare de anchetă (pentru examinarea
cazurilor de
neaplicare corectă sau de neaplicare a legislaŃiei OI respective). A se vedea şi
Nicolas Valticos-
Contrôle, în Réné –Jean Dupuy- op. cit., pp. 332-335. A se vedea şi Raluca Miga-
Beşteliu- op. cit.,
pp. 127-130.
53 Raluca Miga-Beşteliu- Drept internaŃional. Introducere în dreptul internaŃion
al public, Editura
All-Beck, 1998, pp. 323.
380
organizatii de cooperare (de exemplu, Curtea InternaŃională de JustiŃie din cadr
ul
ONU, care nu este competentă a judeca orice litigiu juridic între state ci doar
pe
acelea pe care statele sunt de acord să i le supună; deciziile CurŃii sunt deci,
obligatorii doar pentru statele care i-au acceptat jurisdicŃia şi care s-au anga
jat să se
supună judecăŃii sale şi numai în legătură cu speŃa soluŃionată54).
În schimb, în ceea ce priveşte organul judiciar al unei organizaŃii de integrare
,
trebuie remarcată o particularitate referitoare la competenŃa contencioasă ratio
ne
personae, anume caracterul obligatoriu al jurisdicŃiei acestui organ pentru stat
ele
membre55, instanŃa putând fi sesizată chiar şi unilateral, în unele cazuri, împo
triva
statelor membre („curtea de justiŃie” sau organul similar din structura instituŃ
ională a
unei organizaŃii de integrare având în general, o competenŃă de plin drept în ca
zurile
prevăzute de actul constitutiv al organizaŃiei, fără a mai exista condiŃia accep
tării
jurisdicŃiei sale de către statele membre). Prin urmare, faŃă de organul judicia
r al unei
organizaŃii de cooperare, unde competenŃa acestuia are un caracter voluntar (iar
competenŃa obligatorie apare doar cu titlu de excepŃie), în cazul organului judi
ciar
aparŃinând unei organizaŃii de integrare, de regulă, putem identifica o competen
Ńă
obligatorie în raport cu statele membre, conform prevederilor actului constituti
v. În
plus, în domeniile care au fost supuse competenŃei organului judiciar prin actul
constitutiv, acesta dispune de o competenŃă exclusivă în raport cu orice altă
modalitate de reglementare a diferendului între statele membre, referitor la apl
icarea
sau la interpretarea actului constitutiv al organizaŃiei.
Din perspectiva competenŃei contencioase ratione materiae a unui organ
judiciar aparŃinând unei organizaŃii de cooperare, putem spune că, în general, e
ste
vorba de diferende juridice (privind, conform accepŃiunii CIJ/ONU, dezacorduri î
ntre
statele membre asupra unei situaŃii de drept sau de fapt, contradicŃii sau opozi
Ńii de
teze juridice sau de interese)56. Astfel, Curtea InternaŃională de JustiŃie din
cadrul
ONU este competentă (conform art. 36, alin. 1/Statutul său) să judece diferende
de
ordin juridic având ca obiect: interpretarea unui tratat; orice problemă de drep
t
internaŃional; existenŃa oricărui fapt care, dacă ar fi stabilit, ar constitui î
ncălcarea
unei obligaŃii internaŃionale; natura sau întinderea reparaŃiei datorate pentru
încălcarea unei obligaŃii internaŃionale. Din această perspectivă (a competenŃei
ratione materiae), organele judiciare ale unei organizaŃii de integrare sunt îns
ă mai
degrabă chemate să exercite o atribuŃie mai apropiată de cea exercitată de o jur
isdicŃie
statală decât de cea a unei jurisdicŃii internaŃionale 57 (atribuŃia de a asigur
a
respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea actului constitutiv şi a leg
islaŃiei
emise de organele abilitate în acest sens, ale organizaŃiei în cauză). De regulă
, în
cadrul organizaŃiilor de integrare, organele judiciare ale acestora au caracter
şi
competenŃe supranaŃionale (jurisdicŃia lor fiind accesibilă şi particularilor ia
r
54 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pp. 197-198.
55 A se vedea Augustin Fuerea- op. cit., pp. 106-107.
56 Raluca Miga- Beşteliu, op. cit., p. 197.
57 Roxana Munteanu- Drept european, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1996, pp. 240- 2
41.
381
hotărârile emise având forŃă obligatorie şi executorie pe teritoriul statelor me
mbre)58,
fiind mai degrabă „jurisdicŃii interne” ale organizaŃiei respective, după modelu
l celor
statale, mai degrabă decât să întruchipeze „jurisdicŃii internaŃionale 59 ”. În
unele
organizaŃii de integrare, competenŃa contencioasă ratione materiae a organelor
judiciare poate privi: controlul legalităŃii actelor emise de organele respectiv
ei
organizaŃii; controlul respectării de către statele membre a obligaŃiilor impuse
prin
actul constitutiv al organizaŃiei.
În ceea ce priveşte competenŃa consultativă a organelor judiciare ale unei
organizaŃii de cooperare, acesta poate privi, de regulă, probleme juridice difer
ite, în
legătură cu care organul judiciar trebuie să se pronunŃe (printr-un aviz consult
ativ,
fără forŃă obligatorie însă respectat în general, de destinatarii săi). În cazul
competenŃei consultative a CIJ/ONU, remarcăm particularitatea conform căreia
statele ONU şi părŃi la Statutul CIJ nu îi pot cere CurŃii avize consultative60.
AtribuŃii consultative (distincte faŃă de cele jurisdicŃionale) pot avea şi orga
nele
judiciare din structura instituŃională a organizaŃiilor de integrare (pentru caz
urile
prevăzute de actele lor constitutive), materializate prin emiterea de avize cu f
orŃă
juridică proprie (spre exemplu, în cazul compatibilităŃii cu prevederile actului
constitutiv, a unui acord încheiat de organizaŃie cu un stat terŃ). Însă organiz
aŃiile de
integrare se disting faŃă de organizaŃiile de cooperare tocmai datorită naturii
specifice,
supranaŃionale, a legislaŃiei61 emise de primele; aplicarea acestei legislaŃii a
vând efect
direct revine, în anumite cazuri de organizaŃii de integrare, judecătorului naŃi
onal.
Astfel, pentru a se asigura o aplicare uniformă în teritoriile statelor membre,
a
legislaŃiei emise de organele acestui tip de organizaŃie internaŃională, organul
judiciar
58 Daniel Colard- op. cit., pag. 86. Într-o opinie contrară, a se vedea Giandome
nico Majone -La
Communauté Européenne: un Etat régulateur, Montchrestien, trad. Jean- François B
aillon, Paris,
1996, pag. 8: deşi este o instituŃie supranaŃională, Curtea de JustiŃie “nu poat
e juca un rol
independent în procesul de integrare, rămânând o creaŃie a guvernelor naŃionale,
însărcinată să
îndeplinească obiective fixate de statele membre”, opinie pe care o considerăm r
educŃionistă,
deoarece ignoră originalitatea şi caracterul supranaŃional al acestei instituŃii
, subliniate de altfel şi în
doctrină (a se vedea, spre exemplu, Iordan Gh. Bărbulescu- op. cit., pp. 168-169
).
59 Roxana Munteanu- op. cit., p. 240.
60 Raluca Miga- Beşteliu- op.cit., p. 198.
61 Doctrina consideră că prin tratatele constitutive, statele au conferit CE com
petenŃe „ a căror
amploare este fără comparaŃie cu amploarea competenŃelor atribuite OI, prin exti
nderea câmpului
economic CE substituindu-se practic statelor membre, având puterea de a lua deci
zii care produc
efecte cu privire la particulari”. A se vedea Jaqueline Dutheil de la Rochère- I
ntroduction au droit
de l’Union Européenne, Hachette, 2002, Paris, p. 25. Cât priveşte caracterul sup
ranaŃional al
legislaŃiei elaborate în cadrul unei OI de integrare , a se vedea Ion M. Anghel-
op. cit., p. 360.
382
este înzestrat cu o competenŃă specială62 în raport cu competenŃele acordate org
anelor
judiciare aparŃinând organizaŃiilor de cooperare. Este vorba de competenŃa organ
ului
judiciar de a interveni, la cererea judecătorului naŃional, pentru a interpreta
legislaŃia
specifică emisă de organele abilitate în acest sens aparŃinând organizaŃiei de i
ntegrare
sau pentru a aprecia validitatea actelor emise de organele respectivei organizaŃ
iei
internaŃionale. Totuşi, datorită numărului redus de organizaŃii de integrare şi
specificităŃii acestora în raport cu prevederile actelor lor constitutive, este
dificil de
spus dacă atribuŃia de mai sus se întâlneşte în cazul tuturor organelor judiciar
e ale
unor astfel de organizaŃii, ca o trăsătură comună a acestor organe, faŃă de
competenŃele organelor judiciare din structurile instituŃionale ale organizaŃiil
or de
cooperare.
În ansamblu, organizaŃiile de integrare se disting de cele de cooperare, sub
aspectul competenŃelor cu care sunt înzestrate organele acestora, prin faptul că
, în
cazul primelor, organelor ce reprezintă interesul organizaŃiei ca atare le sunt
conferite
prin actul constitutiv o serie de competenŃe Ńinând de domenii „tradiŃional stat
ale”
(domeniul monetar, un spaŃiu economic unificat, introducerea unei cetăŃenii
supranaŃionale etc.). În plus, organizaŃia dispune de o putere decizională care
se
impune statelor membre, fie că se exercită prin organe ce reprezintă statele mem
bre,
fie prin organe autonome 63 . În schimb, organele aparŃinând unei organizaŃii de
cooperare nu dispun de atribuŃii legate de „domeniile tradiŃional statale”, nu a
u
autonomie în raport cu statele membre şi nici „putere decizională proprie care s
ă li se
impună statelor”64.
În ceea ce priveşte modul de adoptare al deciziilor, între organizaŃiile de
cooperare şi organizaŃiile de integrare apar alte deosebiri: astfel, în cadrul p
rimului
tip de organizaŃii internaŃionale deciziile sunt adoptate prin vot, fiecare stat
dispunând
de un vot65. Potrivit unei părŃi a doctrinei66, însă, spre deosebire de organiza
Ńiile de
cooperare, organizaŃiile de integrare au tendinŃa de a impune deciziile lor guve
rnelor
statelor membre dar şi particularilor locuind pe teritoriile acestora67. Acest t
ip de
organizaŃii internaŃionale dispun de obicei de organe proprii, autonome faŃă de
statele
62 De exemplu, Curtea de JustiŃie din cadrul CE ca OI de integrare ce formează p
rimul pilon al UE.
Curtea este privită într-o opinie, ca „o Curte ConstituŃională care stabileşte j
urisprudenŃa pentru
aplicarea legii europene”- a se vedea Claude de Granrut- Une Constitution pour l
’Europe, LGDJ,
Paris, 2004, pp. 32-33. Un alt autor priveşte Curtea de JustiŃie ca o instituŃie
care „a jucat un rol
preponderent în procesul de constituŃionalizare al tratatelor”; sub impulsul său
, se arată în această
opinie, „s-a trecut rapid de la o percepŃie instituŃională a tratatelor la o viz
iune explicit
constituŃională”. A se vedea Rostane Mehdi- L’ordre juridique communautaire: str
ucture et
principes, pag. 33, în Louis Dubouis (sous la dir. de) – L’Union Européennne; Le
s notices de la
Documentation Française, Paris, 2004.
63 Jean–François Guilhaudis- Relations internationales contemporaines, LexisNexi
s, Paris, Litec,
2005, pp. 183-184.
64 Idem, p. 184.
65 Réné- Jean Dupuy- op. cit., pag. 17, în Réné- Jean Dupuy- op. cit. (în cadrul
adunărilor plenare
din OI de cooperare, ce reprezintă „modelul cooperativ”, distinct faŃă de „model
ul subordonator”
caracterizat prin votul majoritar şi întâlnit în cazul OI de integrare). A se ve
dea şi Daniel Dormoy-
op. cit., p. 75.
66 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 17.
67 Daniel Colard- op. cit., pag. 86-87. Ion M. Anghel- op. cit., pp. 359-360.
383
membre, organe care au competenŃa de a lua decizii obligatorii pentru statele me
mbre
şi mijloacele necesare pentru a impune respectarea lor de către destinatari.
În cadrul organizaŃiilor de cooperare, poziŃia preeminentă (în raport cu
organizaŃia) pe care o au statele membre, ca state suverane, se reflectă şi în m
odul de
votare al deciziilor (statele dorind în astfel de organizaŃii, „să prelungească
un regim
de negociere de inspiraŃie contractuală şi voluntaristă” 68 ). În organizaŃiile
de
cooperare deciziile continuă să fie adoptate cu unanimitate69 ori de câte ori es
te vorba
de un domeniu-cheie (sau esenŃial) pentru statele membre, în ciuda unei tendinŃe
de
continuă extindere a votului majoritar70. Nu putem afirma cu certitudine că, în
ceea ce
priveşte procesul de adoptare a deciziilor în cadrul organizaŃiilor de integrare
votul
cu unanimitate ar fi exclus, în favoarea votului majoritar. Dimpotrivă, chiar în
astfel
de organizaŃii internaŃionale unde procesul decizional se bazează în mare parte
pe
votul majoritar (interpretat într-o opinie, ca o manifestare a tendinŃei
supranaŃionale71), întâlnim condiŃia votului cu unanimitate (în domenii tradiŃio
nal
statale, precum securitatea, apărarea, politica externă etc.). În general, putem
spune
că, datorită specificului fiecărei organizaŃii internaŃionale, modalitatea de ad
optare a
deciziilor va fi cea stabilită de statele membre, prin actul constitutiv al orga
nizaŃiei,
conform scopurilor şi obiectivelor fixate de acestea, deci ar fi preferabil a se
evita o
distincŃie falsă între organizaŃiile de cooperare şi cele de integrare, unde pri
mele ar fi
înclinate să folosească unanimitatea, în detrimentul votului majoritar (care ar
rămâne
în aceste condiŃii, o particularitate a organizaŃiilor de integrare).
5. DistincŃia dintre organizaŃiile de cooperare şi organizaŃiile de
integrare, sub aspectul relaŃiei lor cu statele membre
În opinia unui specialist al dreptului organizaŃiilor internaŃionale, pot fi
identificate unele diferenŃe între cele două categorii de organizaŃii internaŃio
nale mai
sus menŃionate. Astfel, în timp ce organizaŃiile de cooperare (constituind de fa
pt,
majoritatea organizaŃiilor internaŃionale existente la momentul de faŃă) sunt de
finite
ca „organizaŃii constituite de state, prin voinŃa lor, cu respectarea, în genera
l, a
principiilor suveranităŃii de stat şi egalităŃii suverane a statelor”72, organiz
aŃiile de
integrare ar fi un tip distinct de organizaŃii internaŃionale, care „ar pune în
cauză
caracterul suveran al statelor membre”73.
68 Réné-Jean Dupuy- op. cit., pp. 17-18.
69 Într-o OI, conform unei opinii, deciziile sunt de regulă, luate cu unanimitat
e, „dezacordul unui
singur guvern ajungând să blocheze dezvoltarea ansamblului”. Într-o OI nu există
de regulă, un
organ însărcinat să reprezinte şi să apere interesul OI ca atare iar Secretariat
ul are un rol pur tehnic.
A se vedea pentru distincŃia dintre CE şi OI, Jean Claude Masclet – Des Communau
tés
Européennes à l’Union Européenne, La Documentation Française, Paris, 2004, pp. 6
-7.
70 A se vedea şi Daniel Dormoy- op. cit., p. 76.
71 Augustin Fuerea- op. cit., p. 58.
72 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pp. 16-17.
73 Un autor, clasificând OI în „OI interguvernamentale”, (având ca sarcină să pr
omoveze cooperarea
între statele suverane care nu transferă acestor organizaŃii puteri suverane, ră
manând în continuare
responsabile de luarea deciziilor”) şi „organizaŃii suprastatale”, remarcă faptu
l că, în cazul
ultimelor, „organizaŃia este cea care dispune de puteri reale, situându-se deasu
pra nivelului
statal”.Conform denumirii date de autor, aceste organizaŃii se caracterizează pr
in faptul că
384
După un alt autor74, relaŃia dintre statele membre şi organizaŃiile de cooperare
poate fi definită foarte simplu: aceste organizaŃii nu dispun de „putere de deci
zie faŃă
de statele membre (cu excepŃia planului intern în materie administrativă şi fina
nciară)
ci de o simplă putere de recomandare”. Dimpotrivă, organizaŃiile internaŃionale
pe
care acest autor le denumeşte „de integrare” sau „supranaŃionale” se diferenŃiaz
ă de
primele prin prezenŃa unei „puteri de decizie obligatorii faŃă de statele membre
şi
câteodată, faŃă de particulari, persoane fizice sau juridice”. Acest autor înŃel
ege prin
procesul de „integrare” un proces presupunând o „cedare progresivă de puteri căt
re o
organizaŃie internaŃională supranaŃională” 75 . În această optică, organizaŃiile
de
integrare se disting fundamental faŃă de organizaŃiile de cooperare, deoarece pr
imele
presupun o acceptare liberă de către statele membre „a transferului de competenŃ
e
funcŃionale” de la nivelul naŃional la nivelul organizaŃiei ca atare, o particul
aritate de
natură (în opinia acestui autor) „să aducă atingere suveranităŃii statelor membr
e”
(aspect cu care o organizaŃie de cooperare nu se confruntă, deoarece „dispune de
o
simplă putere de recomandare”, nu de una decizională superioară voinŃei statelor
).
Şi alŃi autori remarcă76, în ceea ce priveşte relaŃia juridică a organizaŃiei cu
statele membre, faptul că „guvernele statelor membre nu pot fi obligate împotriv
a
voinŃei lor” (în cazul organizaŃiilor de cooperare), deoarece, în raporturile cu
acest tip
de organizaŃie internaŃională, statele membre „îşi păstrează exclusiv şi discreŃ
ionar
dreptul de a aprecia angajamentele pe care şi le asumă şi urmările acestora”.
Dimpotrivă, organizaŃiile de integrare au, în această opinie, tendinŃa de a impu
ne
deciziile luate de organele lor, guvernelor statelor membre dar şi particularilo
r aflaŃi
pe teritoriul acestor state. Alte particularităŃi ale organizaŃiilor de integrar
e în raport
cu organizaŃiile de cooperare, conform opiniei de mai sus, se referă la: posibil
itatea
(pentru prima categorie de organizaŃii internaŃionale) de exercitare a funcŃiilo
r
guvernamentale, în mod independent de statele membre; amendarea sau dizolvarea
organizaŃiei ca atare nu poate fi realizată (cel puŃin în teorie) fără acordul o
rganelor
sale cu natură supranaŃională (aspecte ce nu caracterizează organizaŃiile de coo
perare,
în structura lor instituŃională nefiind astfel de organe, de regulă; organizaŃii
le de
cooperare sunt create de state în principal pentru a reprezenta un forum de coop
erare
„suveranitatea, atributul de a guverna, a fost transferat de la statul membru la
organizaŃie”. Cf. Ion
M. Anghel- op. cit., pp. 359-360. Prin urmare, în această opinie, ceea ce se tra
nsferă de la statul
membru la organizaŃie este însăşi suveranitatea şi nu o simplă competenŃă sau at
ribuŃie. În al doilea
rând, în această opinie, statul nu mai este cel care exercită la nivelul organiz
aŃiei atribuŃiile cedate
în comun, cu alte state membre ci organizaŃia (prin organele sale specifice) est
e cea care poate
edicta legi obligatorii pentru cetăŃenii statelor respective, fără intervenŃia g
uvernelor naŃionale. Este
o opinie care evidenŃiază rolul particular al OI de integare în raport cu statel
e membre, primele
având „puteri reale” (Ion M. Anghel- op. cit., p. 359) şi caracter supranaŃional
.
74 Daniel Colard- op. cit., pp. 86-87.
75 Idem, pp. 86-87.
76 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., pag. 17. Daniel Dormoy- op. cit., pp. 6-7. P
entru acest din urmă
autor, „organizaŃiile de cooperare”(numite şi „de coordonare”), „însărcinate să
faciliteze prin
permanenŃa lor colaborarea între state, să le coordoneze acŃiunile, nu au decât
în mod excepŃional
puterea de a edicta norme obligatorii”, însă „această putere are un caracter med
iat, adică aplicarea
efectivă a normelor juridice emise de organizaŃie în ordinea internă a statelor
membre depinde de
acestea din urmă”.
385
al acestora77, de aceea nu pot exercita funcŃii de tip guvernamental - care ar p
resupune
formarea unui nivel de guvernare politică superior statelor -).
În ceea ce priveşte problema „transferului de competenŃe 78 ” ale statelor
membre către organizaŃia de integrare (ca o particularitate ce distinge aceste
organizaŃii internaŃionale în raport cu organizaŃiile de cooperare), doctrina es
te
împărŃită: există teoretizări ale categoriei organizaŃiilor de integrare ce nu t
ratează
expres această problemă79; există opinii care consideră explicit că organizaŃiil
e de
integrare sunt superioare statelor membre (în unele domenii, prevăzute în actul
constitutiv) datorită faptului că statele membre „au realizat transferuri de com
petenŃe
în profitul organizaŃiei în anumite domenii, în care o ordine juridică nouă, cea
a
organizaŃiei, vine să se suprapună celei a statelor membre80 ”; există alte opin
ii,
77 Ion M. Anghel- op. cit., p. 359.
78 CompetenŃa este definită ca fiind „o sferă de atribuŃii recunoscute de lege u
nui organ sau
organizaŃii de stat, economice sau sociale, în vederea îndeplinirii sarcinilor c
e le revin” (este vorba
aici de competenŃa organelor administrative). A se vedea Sergiu Tamaş- DicŃionar
politic.
InstituŃiile democraŃiei şi cultura civică, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 199
3, p. 48. O definiŃie
mult mai clară asupra termenului de „competenŃă de stat” în dreptul internaŃiona
l este dată de
Dominique Carreau, care distinge competenŃa formală a statului („puterea statulu
i de a edicta reguli
de drept şi de a asigura executarea lor”), de competenŃa statului în sens materi
al (acoperind
ansamblul competenŃelor statului, aici competenŃa internă şi cea externă a statu
lui fiind echivalate
cu suveranitatea internă sau externă a statului). Conform acestei opinii, în tim
p ce prin competenŃa
internă a statului se înŃeleg „toate actele pe care un stat le poate adopta pe t
eritoriul pe care îl
controlează, statul fiind competent pentru a organiza în mod liber puterile sale
politice, sistemul
său economic şi social”, competenŃa externă reprezintă „ansamblul competenŃelor
pe care statul le
exercită în calitate de membru al comunităŃii internaŃionale”. A se vedea Domini
que Carreau- Droit
international, Paris, Ed. Pédone, 1999, p. 326. Dimpotrivă, pentru un alt autor,
concepŃia unui
„transfer de competenŃe” aparŃine teoriei fascicolului de competenŃe (unde compe
tenŃa apare ca o
noŃiune alternativă la termenul de suveranitate de stat). Astfel, în vreme ce su
veranitatea este
inalienabilă, neputând fi permisă alienarea sa fără să nu ducă la o dispariŃie a
statului, teoria
competenŃei ar permite înstrăinarea competenŃelor de către stat. A se vedea Gheo
rghe Moca- op.
cit., pp. 172- 186.
79 Raluca Miga- Beşteliu- op. cit., p. 17.
80 Daniel Dormoy- op. cit., pp. 6-7. Aceste OI prezintă particularitatea că „ se
situează într-un
proces de fuziune progresivă a statelor membre”. OI de cooperare, spre deosebire
de OI de
integrare nu dispun de competenŃe care să privească domenii sensibile, Ńinând în
mod tradiŃional de
suveranitatea statelor. Organele lor nu au autonomie în raport cu statele membre
şi nici putere de
decizie iar dreptul OI trebuie să fie acceptat de statele membre spre a fi aplic
at pe teritoriile lor şi
cu privire la resortisanŃii lor, indiciu că ele nu sunt concurentele statelor me
mbre. Cf. Jean–François
Guilhaudis- op. cit., p. 184. În practică, însă, există grade diferite de integr
are şi de cooperare în
ceea ce priveşte natura juridică a unei OI.
386
conform cărora organizaŃiile de integrare afectează chiar suveranitatea 81 state
lor
membre, spre deosebire de organizaŃiile de cooperare82; în fine, există şi opini
i care
consideră că obiectul transferului efectuat de statele membre în profitul organi
zaŃiei
de integrare îl constituie nu suveranitatea ci „unele competenŃe funcŃionale”83.
Există
şi opinii în care nu apare în mod clar exprimat obiectul transferului efectuat d
e statele
membre în cazul organizaŃiilor de integrare („transfer de competenŃe” sau, în al
tă
parte a lucrării, „suveranitatea partajată84”, sintagmă ce evocă faptul că state
le sunt
cele care exercită în comun, la nivelul superior de guvernare politică, anumite
competenŃe).
Considerăm că, în ceea ce priveşte organizaŃiile de integrare, ele rămân
organizaŃii internaŃionale, creaŃii ale statelor şi subiecte derivate, secundare
, de drept
internaŃional (în timp ce statele membre ale unor astfel de organizaŃii internaŃ
ionale
rămân subiecte originale, principale, suverane, de drept internaŃional, nefiind
„înglobate” sau „absorbite” de organizaŃie, nedispărând juridic, odată intrate î
n
aceste organizaŃii internaŃionale). Prin urmare, chiar în cazul unor organizaŃii
de
integrare s-ar părea că nu este indicat să vorbim despre existenŃa unui „transfe
r de
suveranitate” sau de „atribute suverane” deoarece existenŃa însăşi a statului şi
calitatea sa juridică de subiect suveran, originar de drept internaŃional ar fi
puse în
pericol. Aceste organizaŃii s-ar substitui statelor membre în majoritatea domeni
ilor lor
de competenŃe, golind practic, de conŃinut juridic suveranitatea statală, în tim
p ce
statele membre ar deveni tot mai mult, prezenŃe formale. Este de discutat dacă,
prin
actul constitutiv, în temeiul voinŃei lor suverane, statele membre pot ceda comp
etenŃe
organizaŃiei de integrare în mod progresiv şi nelimitat (un transfer cvasi-total
al
competenŃelor statale ar fi permis de normele dreptului internaŃional şi compati
bil cu
principiul suveranităŃii statelor, ca ius cogens?) 85 . Aceste aspecte nu sunt î
ncă
81 Definită ca fiind „o putere exercitată de stat în limitele graniŃelor sale, f
ără interferenŃe externe,”
suveranitatea de stat exprimă „independenŃa unui stat în iniŃierea acŃiunilor sa
le în raport cu o forŃă
externă”. A se vedea Sergiu Tamaş- op. cit., pp. 266-267. Pentru un alt autor, s
uveranitatea statului
„tinde să îşi justifice supremaŃia sa”, suveranitatea ar defini însuşi statul, „
cu alte cuvinte, statul nu
ar putea fi decât suveran”. Suveranitatea statului, în această opinie, se leagă
strâns de noŃiunea de
supremaŃie materială: „ statul este suveran în sensul că nu este subordonat nici
unui grup superior”.
Această noŃiune a suveranităŃii este aici una absolută, altfel spus, „a consider
a că statul nu este
totuşi suveran sau că este relativ suveran echivalează cu a spune că nu este del
oc suveran”. Un stat
non- suveran nu este un stat, deoarece „suveranitatea este criteriul însuşi al s
tatului”. Din această
optică nu este permisă nici o înstrăinare a suveranităŃii, datorită caracterului
său absolut. A se vedea
Maurice Duverger- Institutions politiques et droit constitutionnel, PUF, Paris,
p. 36-37.
82 Jean François Guilhaudis- op. cit., pag. 182. Ion M. Anghel- op. cit., pp. 35
9-360.
83 Daniel Colard- op. cit., p. 87. Daniel Dormoy- op., cit., pp. 6-7. Réné Jean
Dupuy- op. cit., 19.
84 Jean Jacques Roche- op. cit., p. 182.
85 Într-o opinie, caracterul deplin al suveranităŃii statelor se referă la faptu
l că, în exercitarea
drepturilor lor, statele trebuie să îşi manifeste suveranitatea în toată deplină
tatea ei, fără nici o
îngrădire sau limitare (p. 85). Prin acreditarea teoriei competenŃei se neagă su
veranitatea statelor,
competenŃa fiind concepută ca o alternativă la aceasta (p. 175). Astfel, acordar
ea de competenŃe
statale către o OI ar duce la golirea treptată de conŃinut al suveranităŃii stat
elor, care ar deveni astfel,
ceva formal, simbolic. N.Titulescu se exprimă contra teoriei competenŃei potrivi
t căreia
„suveranitatea nu ar mai fi decât o simplă putere a statului de a se mişca liber
în limitele fixate de
drept, adică o anumită competenŃă specială deŃinută de guverne în baza dreptului
internaŃional”.
387
suficient dezbătute în doctrină pentru a ne permite realizarea unei analize juri
dice
riguroase a acestui subiect.
OrganizaŃia internaŃională interguvernamentală (lato sensu, cuprinzând cele
două categorii de organizaŃii internaŃionale sus-menŃionate) nu dispune, într-o
opinie,
decât cu totul excepŃional, prin voinŃa statelor membre, „de o putere decizional
ă
proprie”86 (care, în cazul organizaŃiilor de integrare, capătă un caracter oblig
atoriu şi
preeminent în raport cu statele membre). Deci, „puterea decizională87 care se im
pune
statelor membre” (caracterul suprastatal al OI) şi care poate în unele cazuri, p
rivi în
mod direct particulari (persoane fizice şi persoane juridice) aflate pe teritori
ul
statelor membre (caracterul supranaŃional al OI)88 a organizaŃiilor de integrare
nu are
decât un caracter excepŃional, nefiind specifică organizaŃiilor internaŃionale
interguvernamentale (lato sensu).
De altfel, numărul redus al organizaŃiilor de integrare, natura specifică a
obiectivelor şi a mijloacelor de care dispun acestea în temeiul actului constitu
tiv,
chiar şi existenŃa transferului de competenŃe de la statele membre la nivelul
organizaŃiei ca atare, sunt aspecte ce subliniază profilul juridic particular,
specificitatea acestor organizaŃii, cu care Uniunea Europeană a fost uneori
confundată.
Dimpotrivă, în concepŃia lui Titulescu, teoria suveranităŃii statului explică na
tura coordonatoare a
dreptului internaŃional; situaŃia fiecărui stat în raport cu celelalte nefiind d
eci o situaŃie de
dependenŃă ci una de independenŃă”. A se vedea Gheorghe Moca- op. cit., pp. 178-
179.
86 Réné –Jean Dupuy- op cit., p. 18.
87 Provenind de la lat. Potestas – putere, stăpânire. Pentru Léon Duguit, orice
putere este una
politică însă o altă parte a doctrinei consideră că doar puterea exercitată de g
uvernanŃii unui stat
este politică. A se vedea Maurice Duverger- op. cit., p. 14. În textul de mai su
s, sintagma „putere
decizională” semnifică puterea exercitată de o entitate juridică distinctă de st
ate, rezultată dintr-un
proces de atribuire de competenŃe acestei entităŃi (având, în acest context, o n
atură suprastatală).
88 Réné- Jean Dupuy-op. cit., p. 19.
388
INDEX DE AUTORI
ANTONESCU, Mădălina-Virginia, 370
BĂDESCU, Valentin-Stelian, 259, 270
BUŞE, Dorel, 48
CHIVU, Iulia, 319
CIOBANU, Ramona, 16
CONSTANTIN, Gabriel, 22
CUCU, Cornel, 247
CUCU, Irina, 224
DANIELESCU, Adrian, 322
DANIELESCU, Dorina, 331
FRĂSINEANU, Dragoş, 48
FRĂŢILĂ, Ovidiu Ilie, 155
GAVRILĂ, Georgeta, 9
GĂLUŞCĂ, Maria, 229, 238
GEORGESCU, Floarea, 310
GHICA-RADU, Dan, 36, 60
GRĂDINARU, Narcisa, 291
GRECU, Daniel-Traian, 139
ILCU, Daniel, 352, 362
IONCICĂ, Maria, 31
IONIŢĂ, Daniela-Maria, 97
LĂUDATU, Dumitru, 179
LĂUDATU, Mariana-Iulia, 179
MACIU, Florin, 75
MIHĂILĂ-ANDREŞ, Mihai, 133
MORCOVESCU, Ionelia, 339
MUREŞAN, Cosmin-Ludovic, 133, 139
MUREŞAN, Doina, 169
MUSCAN, Marina, 192
MUSTAŢĂ, Ştefan-Mircea, 133, 139
NEN, Madlena, 319,
NICULESCU-CIOCAN, MihăiŃă, 104, 116
OPRIŞ, Marcel, 22
PANTELESCU, Maria, 31
PÂRLOG, Adriean, 143
PETRESCU, Ion-Iulian, 188
POPESCU, Dan, 319
PREDUŢ-RADU, Iustina, 206, 215
STOEAN, Tania, 202
ŞERBAN, Mircea, 297, 304
389
390
EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE „CAROL I“
Tehnoredactor: Mirela ATANASIU
Bun de tipar: 19.11.2008
Hârtie: A3 Forrmat: A5
Coli de tipar: 24,375 Coli editură: 12,1875
Lucrarea conŃine 390 de pagini
Tipografia UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I“
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ŞI SECURITATE
Şoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucureşti
Telefon: (021) 319.56.49, Fax: (021) 319.55.93
E-mail: cssas@unap.ro, Adresă web: http://cssas.unap.ro
100/1527/08 C220/2008