Proiect la disciplina

Managementul resurselor de apărare

Studiu integrator privind managementul

resurselor de apărare

Coordonator:

SIBIU 2018

CUPRINS

1. Introducere............................................................................................
2. Managementul resurselor de apărare..................................................
3. Resura materiala.....................................................................................
4. Prezentarea metodei folosite: PUGH MATRIX.........................................
5. Exemplu practic de rezolvare.................................................................
6. Concluzii................................................................................
7. Bibliografie................................................................................
 Introducere

Managementul este un proces ciclic decizional. Întreaga activitate

managerială poate fi rezumată, în esență, la o înlănțuire de decizii
interdependente. Complexitatea și diversitatea în creștere a mediului în care
activează organizațiile, cu deosebire firmele de afaceri, generează în permanență
probleme a căror soluționare impune luarea și aplicarea unor decizii. Caracterul
limitat al resurselor materiale, financiare și umane implică responsabilitatea
pentru atingerea obiectivelor în condițiile celei mai avantajoase căi de alocare și
utilizare a acestora. De aceea, disciplinele ce formează știința managementului
propun, aproape fără excepție, metode de luare a deciziilor eficiente.
 Alegerea rațională a unei alternative de acțiune, în scopul obținerii unui
rezultat dorit, este o decizie. Implicația evidentă a luării unei decizii o constituie
existența variantelor.
Definită ca opțiune pentru o alternativă, decizia nu poate fi un act
întâmplător. Ea presupune eforturi de studiere temeinică a factorilor ce pot
influența rezultatele așteptate. Pregătirea și luarea deciziei este un proces rațional,
un proces de cunoaștere. Acest proces, strâns împletit cu activitatea practică, cu
acțiunea de atingere a rezultatelor dorite, formează procesul decizional.1
Așadar, managerii iau decizii majore sau minore zilnic. Indiferent dacă le
realizează sau nu, ei trec prin procesul de luare a acestor decizii. Și atunci când
planifică un buget, organizează un program de lucru, intervievează un posibil
salariat sau supraveghează un muncitor la linia de montaj, managerii desfășoară
un proces de luare a deciziei.

Managementul resurselor de apărare

Managentul resurselor apărării reprezintă parte componentă a managementului

militar şi vizează aspectele referitoare la administrarea, gestionarea resurselor
(umane, informaţionale, financiare, materiale) alocate acestui domeniu social
extrem de important, ca şi finanţarea în timp a domeniului militar. Obiectivul
general al managementului resurselor de apărare îl constituie optimizarea
procesului de alocare şi utilizare a resurselor destinate Ministerului Apărarii în
scopul îndeplinirii angajamentelor asumate de către România în cadrul NATO şi
UE, în concordanţă cu procesul de transformare al Armatei României.

Ca orice ştiinţă şi managementul resurselor de apărare are propriul său

obiect de studiu, cu o profundă conotaţie economico-financiară, alături de cea
specific militară, care vizează în esenţă, modul de planificare, programare,

1
Online: http://www.preferatele.com/docs/marketing/4/luarea-deciziilor-in10.php, accesat îm
data de 30.03.2018.
bugetare şi evaluare a forţelor activităţilor şi resurselor ce se pot aloca pentru
acest domeniu.2

Resursele materiale

Unul dintre cele mai importante capitole în cadrul unui proiect (indiferent de
tipul acestuia), îl reprezintă prin însăşi structura lor resursele materiale. Datorită
multitudinii acestora, precum şi a cerinţelor complexe pe care trebuie să le
îndeplinească acestea, trebuie adoptată o strategie managerială coerentă, ce va
constitui obiectul de studiu al acestui capitol.
Managementul administrării resurselor materiale nu reprezintă doar o
însumare mecanică a diferitelor etape prin care se realizează un anumit ciclu de
aprovizionare, ci presupune o îmbinare fructuoasă a activităţilor realizate de
departamentul de aprovizionare.3
În adoptarea deciziilor, considerentele de ordin economic au avut întotdeauna
un rol preponderent, aşa încât managerul unui proiect de aprovizionare trebuie să
aibă în vedere costurile bunurilor şi serviciilor achiziţionate, luând în considerare
faptul că acestea reprezintă peste jumătate din costurile totale ale unui proiect de
aprovizionare. Prin urmare, aprovizionarea competitivă determină succesul
financiar al unui proiect.
În funcţie de specificul activităţilor organizaţiei, resursele materiale
necesare pot fi de natura produselor, materiilor prime, echipamentelor şi
tehnicii, a serviciilor etc. Asigurarea resurselor materiale implică existenţa unor
structuri, departamente specializate de cele mai multe ori grupate sub denumirea
de logistică. În general, asigurarea resurselor materiale prezintă caracteristici
specifice precum:

 sunt relaţii de transfer între diferite organizaţii de afaceri şi o autoritate

consacrată;

2
Jianu, F., Particularitățile managementului resurselor specifice afacerilor militare
contemporane, în Buletinul Universității Nationale de Apărare ,,Carol I”, 2014, p. 161.
3
Online: http://www.preferatele.com/docs/marketing/2/managementul-adminis2.php, accesat
în data de: 31.03.2018.
  sunt relaţii economice prin care furnizorul urmăreşte obţinerea unui
profit , iar beneficiarul urmăreşte obţinerea unui avantaj economic;
 efectele economice se regăsesc la nivelul activităţii beneficiarilor, adică se
pot satisface mai multe obiective, cu aceeaşi valoare financiară;
 sunt raporturi economice care depind de „raportul de putere” între
furnizor şi beneficiar.

Managemetul achiziţiilor pentru apărare se derulează într-un sistem integrat,

modern, adaptabil la schimbările de plitică şi doctrină. Acest sistem conţine
instrucţiuni unitare, standarde şi proceduri şi foloseşte managementul achiziţiilor
prin programe, pe categorii de achiziţii. Procesul de achiziţie este structurat pe
faze, separate prin puncte de decizie, în care se decide trecerea de la o fază la
alta. Porcesul de achiziţie începe cu identificarea nevoilor existente în cadrul
trupelor în scopul îndeplinirii misiunilor, nevoi care nu pot fi satisfăcute prin
soluţii nemateriale. Organele competente în iniţierea unui nou program de
achiziţie, înainte de a decide declanşarea lui, iau în considerare întreaga gamă
de alternative de realizare.4 Problemele de bază care au în vedere atât pentru
decizia de a începe un nou program de achiziţie , cât şi pentru un punct de
decizie sunt: ameninţarea la care trebuie să facă faţă, performanţele, costurile de
dezvoltare şi de producţie, costurile pe durata exploatării, interoperabilitatea,
raprrtul cost/performanţă, strategia de asigurare a resurselor în procesul de
achiziţie şi nu în ultimul rând constrângerile şi riscurile.

PUGH MATRIX

4
P. Bejinariu, Logistica militară românească-prezent și viitor, Sesiunea internațională, Secțiunea logistică,
Universitatea Națioanlă de Apărare “Carol”,București.
Matricea Pugh a fost dezvoltată de Stuart Pugh, profesor și șef al diviziei de
design de la Universitatea din Strathclyde din Glasgow.

Această matrice este folosită ca instrument de luare a deciziilor într-o listă de

alternative. Criteriile importante ale procesului decizional sunt identificate
explicit, iar alternativele sunt comparate folosind aceste criterii. De obicei, o
matrice Pugh este folosită pentru a evalua diferitele alternative față de o linie de
bază.

De exemplu, o companie are cinci procese alternative față de cea pe care o

utilizează și vrea să știe dacă oricare dintre cele cinci este mai bună sau nu. De
asemenea, se utilizează atunci când numai o singură soluție de proiectare sau
alegere trebuie aleasă din mai multe alternative, atunci când un singur produs
din mai multe aflate în curs de dezvoltare poate fi adus pe piață, atunci când
finanțarea poate fi asigurată doar pentru o singură opțiune sau când este necesară
o alternativă optimă.

Toate deciziile se bazează pe ratinguri pe criterii multiple. Poate fi folosit și

acolo unde există multe alternative, dintre care nici unul nu este complet
potrivit. Matricea Pugh poate fi utilizată pentru a alege cele mai bune aspecte ale
diverselor alternative, pentru a produce un hibrid, care poate fi mai bun decât
oricare dintre alternativele utilizate singure.5

Exemplu:

Criteriu Model de Coeficient de A B C D

bază importanță

1 0 2 +1 0 +1 -1

2 0 4 +1 +1 0 +1

3 0 3 -1 +1 +1 0

4 0 1 0 -1 -1 +1

5 0 5 +1 0 0 -1

Total +8 +6 +4 -2

5
http://www.secs.oakland.edu/~latcha/ME4999/Pugh.html
În continuare vom decide care din cele patru variante este cea mai bună. Avem
deja modelul de bază și vom decide dacă vreunul din celelalte modele este mai
bun în funcție de cinci criterii de selecție. Prin urmare alegem cele cinci criterii
în funcție de importanța lor. Astfel că dacă criteriul 4 este considerat cel mai
puțin important, îi vom acorda ponderea 1, iar dacă considerăm criteriul 5 ca
fiind cel mai important, îi vom acorda acestuia ponderea 5. Deasemenea vom
acorda ponderi în funcție de importanța lor și criteriilor 1, 2 și 3, prin urmare
primul criteriu va primi ponderea 2, al doilea criteriu ponderea 4, iar cel de-al
treilea criteriu va avea ponderea 3.

Pentru a afla care variantă este cea mai bună, în funcție de importanța criteriilor
folosite pentru comparație, vom înmulți ponderea acordată fiecarui criteriu cu
punctajul fiecărei variante. Ultimul pas va fi adunarea pe coloană a rezultatelor
obținute după înmulțire. Varianta cu cel mai mare rezultat va fi cea mai bună
variant conform necesităților avute.