Sunteți pe pagina 1din 9

Sistemul geopolitic mondial actual

Rezultat al unor evoluţii foarte complicate care au avut la bază interesele politice, mili tare, economice şi
nu în ultimă măsură, cele nationale ale statelor implicate, sistemul geopolitic actual a cunoscut mai multe
transformări de-a lungul timpului. Acesta este considerat ca şi poziţia geopolitică, un sistem dinamic,
instabil, aflat în permanentă transformare şi adaptare la realităţile politice, economice şi sociale ale vremii.
Sistemul geopolitic actual, spre diferenţă de cel specific perioadei de dinainte de anul 1989, este unul
unipolar, în care Statele Unite ale Americii reprezintă principala putere geopolitică la nivel planetar.
Ei i se adaugă o serie de state sau uniuni statale care reprezintă aşa numiţii "vectori geopolitici
regionali", sau zonali, cum ar fi Uniunea Europeană, Federaţia Rusă, Japonia, China etc. Statutul de putere
geopolitică mondială se bazează pe o serie de elemente dezvoltate la un nivel deosebit, care scot în evidenţă
statul sau uniunea statală respectivă în raport cu alte state sau organisme internaţionale. Aceste elemente
sunt:
· gradul de dezvoltare economică;
· nivelul tehnologic atins;
· capacitatea militară a statului respectiv;
· potenţialul demografic de care dispune;
· capacitatea de control a unor regiuni sau areale importante de pe glob.
Până în anul 1989, sistemul geopolitic global era total diferit faţă de cel actual. Acest lucru se datora
diferenţelor fundamentale ideologice dintre cei doi actori geopolitici mondiali, Statele Unite ale Americii,
reprezentantă a sistemului capitalist, şi fosta URSS, reprezentantă a sistemului comunist. Fiecare din aceste
două state reprezentau, în fapt, sisteme politice nu numai diferite, ci şi concurenţiale. Acest fapt a generat,
imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o nouă formă de confruntare, mai puţin
violentă, dar cel puţin la fel de consumatoare de energii şi resurse, intitulată Războiul Rece.
În ciuda faptului că anul 1989 a adus, cu sine, prăbuşirea sistemului comunist şi, implicit, dispariţia
diferenţierilor ideologice, care au stat la baza confruntărilor specifice Războiului Rece al ultimelor decenii
ale secolului XX. Deşi, şi în prezent, mai există state care se conduc după ideologia comunistă: Coreea de
Nord, Vietnam, Cuba, R. P. Chineză, asistăm, în prezent, la o adâncire a diferenţelor economice şi sociale
care duc la o accentuare a discrepanţelor regionale, zonale între statele dezvoltate şi cele subdezvoltate.

Factorii generatori ai noului sistem geopolitic

Sistemul geopolitic actual este rezultatul acţiunii congruente a mai mulţi factori determinativi sau
modelatori, printre cei mai importanţi înscriindu-se:
a. încheierea, după aproape cinci decenii, a Războiului Rece, prin căderea sistemului comunist şi
adoptarea generalizată a sistemului capitalist de producţie şi organizare a societăţii;
b. tendinţa de generalizare a sistemului capitalist, de influenţă americană, în toate domeniile existenţei
societăţilor respective. beşi acest lucru a dus la o uniformizare politică şi ideologică, nu s-a observat aceeaşi
finalizare şi în domeniile economic, social sau cultural;
c. tendinţa de multipolarizare la nivel regional sau zonal, în domeniul atât economic sau social, dar mai
ales politic, reliefată prin apariţia de noi centri de putere, bazaţi nu pe ideologii diferite, ci pe un potenţial
economic, demografic aparte;
d. reaşezarea sferelor de influenţă, conform noilor interese predominant economice, dar şi strategice;
e. prezenţa tot mai accentuată a procesului de globalizare, legat fiind de necesitatea construirii unei pieţe
globale;
f. procesul de construire al unor structuri regionale sau zonale care să gestioneze problemele existente la
nivel supranaţional.
Sistemul geopolitic actual se bazează, în primul rând, pe asigurarea controlului asupra unor teritorii care
prezintă o importanţă fie economică, în special în ceea ce Înseamnă accesul la resursele de materii prime,
dar şi pieţe de desfacere, fie strategică, de control al accesului spre anumite regiuni considerate importante
de către vectorul geopolitic implicat: strâmtori maritime, canale de navigaţie, zone de ieşire la ocean etc. În
prima situaţie, resursa cea mai importantă care generează acţiune, inclusiv geopolitică şi geostrategică, din
partea statelor interesate, este petrolul. Ultimele acţiuni la nivel global, inclusiv din punct de vedere militar,
au avut ca element fundamental accesul la resurse de petrol.
Dacă bipolaritatea existentă din punct de vedere geopolitic până în anul 1989 era una ideologică, care
însă se reflecta şi asupra elementelor economice, după prăbuşirea comunismului, acest element economic a
devenit esenţial în structurarea sistemului geopolitic actual. Goana după petrol a "modelat" sistemul
geopolitic actual, reorganizând, de data aceasta, după principiul economic, tabloul geopolitic al zilelor
noastre.
În ansamblu, la nivel macro, există în prezent trei mari blocuri consumatoare de petrol:
· America de Nord, cu precădere Statele Unite ale Americii;
· Europa, în principal Europa de Vest, occidentală;
· Asia, reprezentată, în primul rând, de Japonia şi, mai nou, China.
Statele Unite ale Americii, ca principală ţară consumatoare de petrol din cadrul Americii de Nord, îşi
asigură petrolul necesar din import în proporţie de 52%, cu precădere din Orientul Mijlociu. Dacă în 1970,
înainte de criza petrolieră, Statele Unite ale Americii îşi acopereau 88% din consumul lor de petrol din surse
interne, în 1995, această pondere scăzuse, dej a, la numai 48%.
Consumul de petrol din Statele Unite ale Americii creşte constant, apropiindu-se de 20 milioane barili
petrol pe zi, în timp ce producţia internă se află într-un proces de scădere din cauza epuizării resurselor
proprii interne, în acest caz, estimându-se o creştere masivă a importului, necesară acoperirii cerinţelor, fapt
care justifică importanţa geopolitică a zonelor producătoare de petrol pentru Statele Unite ale Americii.
Europa Occidentală îşi bazează consumul de petrol în proporţie de peste 55% pe importuri, folosindu-se
cu precădere de petrolul adus din Orientul Mijlociu, Nordul Africii sau, mai recent, din zonele petroliere ale
Federaţiei Ruse, inclusiv din Marea Caspică. Această dependenţă de petrol ,,neeuropean'' este diminuată
într-o oarecare măsură de extracţia din Marea Nordului, care însumează peste 5 milioane de barili pe zi.
Totuşi, datorită creşterii consumului, se preconizează că importurile vor creşte constant până vor ajunge - în
circa două decenii să reprezinte 70% din totalul consumului.
Asia (Japonia şi China) dispune de o politică în domeniul energetic, inclusiv în cel al petrolului, diferită,
într-o oarecare măsură, de celelalte două blocuri consumatoare:
-Japonia, care reprezintă un stat fără resurse de petrol proprii, a optat pentru acoperirea în proporţie de
100% a consumului din importuri, mare parte, adică peste 75%, din Orientul Mijlociu. Datorită acestei
situaţii de excepţie, politicile de căutare a unor noi alternative energetice pentru petrol sunt cele mai
avansate în această ţară, însă dependenţa sa de petrol este încă foarte mare.
-China, deşi dispune de unele resurse ale "aurului negru", îşi bazează în prezent consumul, în mod
preponderent, pe importuri. Ponderea acestora va creşte continuu, avându-se în vedere dezvoltarea
economică şi creşterea numerică a populaţiei care vor necesita resurse sporite în acest domeniu.
· Această structurare în cele trei mari categorii de state mari consumatoare de petrol se aplică şi în
domeniul structurării raporturilor de putere pe arena mondială actuală. Binomul Statele Unite ale Americii -
Europa Occidentală reprezintă elementul definitoriu pentru geopolitica emisferei nordice şi nu numai. Deşi
ambele regiuni dispun de acelaşi sistem ideologic, diferenţierile majore apar nu numai în ceea ce priveşte
economia statelor componente, cât mai ales direcţia acţiunilor lor geopolitice.
Statele Unite ale Americii, care dispun de cea mai puternică economie şi de cea mai puternică armată,
sunt, în acelaşi timp, cele mai mari consumatoare de resurse, aproape 25% din totalul resurselor planetei,
precum şi cea mai importantă piaţă de desfacere de pe Glob, deşi populaţia lor totală nu depăşeşte cifra de
293 milioane locuitori. Interesele lor se extind nu numai în domeniul asigurării resurselor necesare
economiei, ci şi în domeniul "expansiunii" modului de viaţă american. Faptul că au un cuvânt greu de spus
pe arena mondială, datorită forţei lor militare şi economice, le permite impunerea unui sistem considerat de
acest stat ca fiind soluţia optimă pentru problemele mondiale actuale.
În contradicţie, Uniunea Europeană, care însumează voinţa majorităţii statelor europene, îşi afirmă
dorinţa de independenţă şi acţiune proprie, faţă de influenţa americană pe continent. Tot mai mult Uniunea
Europeană tinde să se afirme ca o structură reprezentativă pentru întregul continent, inclusiv în domeniul
militar. În acest mod, acţiunile europene vin să limiteze interesele americane pe bătrânul continent, lucru
lesne de observat chiar şi în evoluţia ultimelor evenimente politice legate de fosta Iugoslavie.
În acelaşi timp, Japonia şi, mai recent, China au căpătat şi mai mult o poziţie specială în raport cu Statele
Unite ale Americii, în ceea ce priveşte lumea pacifică, în particular, şi asiatică, în general. Progresul
tehnologic japonez, precum şi dinamica economică, socială şi demografică a Chinei vin să marcheze şi să
adapteze interesele americane din zonă.
Zona Pacificului se transformă tot mai mult dintr-o ,,mare americană" Într-o ,,mare globalis", în care
interesele statelor asiatice devin tot mai importante. Faptul că Statele Unite ale Americii încep să aibă
interese economice majore în China, dar şi în celelalte state din sud-estul Asiei, modifică natura relaţiilor
din zonă.
Deşi sistemul comunist a căzut în 1989, Federaţia Rusă continuă să aibă un cuvânt greu de spus în
geopolitica actuală la nivel mondial. Urmaşă de drept a fostei URSS, Federaţia Rusă încă mai deţine o forţă
militară importantă, inclusiv în domeniul nuclear, de care trebuie să se ţină seama, dar şi o serie de resurse
naturale importante, inclusiv în domeniul energetic, petrol, gaze naturale sau cărbuni şi în domenii
strategice, precum minereurile considerate strategice pentru industria de apărare.

Tendinţe în cadrul sistemului geopolitic actual

În urma analizei evoluţiei fenomenelor politice, sociale, economice desfăşurate în ultimele decenii la
nivel global şi ţinând cont de specificul evoluţiilor viitoare, se pot defini o serie de tendinţe care se fac sau
se vor face simţite în viitorul apropiat în domeniul evoluţiei geopolitice mondiale, precum:
1. Unificarea regională sau zonală, reprezentată de o serie de procese de unificare pe baza alianţelor
determinate de interese comune militare (cazul NATO), economice sau sociale (cazul Uniunii Europene),
religioase sau ca sferă de influenţă supranaţională, cum ar fi panslavismul, panislamismul;
2. Destrămarea statală a unor structuri multinaţionale, ca proces iniţiat în urmă cu aproape două
decenii în cazul fostei Iugoslavii, dar care se regăseşte şi în cazul altor formaţiuni statale formate pe bază
plurietnică. Aici se poate include şi situaţia ruperii unor teritorii pe baza principiului autodeterminării,
luându-se în considerare drepturile colective şi nu cele individuale, cum sunt separaţiile etnice;
3. Dispariţia antagonismelor ideologice, ca proces demarat odată cu prăbuşirea comunismului,
reprezentat în esenţă de trecerea la un singur sistem politic universal, de tip capitalist, dar aplicat în forme
diferite, în funcţie de trăsăturile statelor subiect, păstrându-se totuşi prerogativele marilor puteri. Cucerirea
unui teritoriu se face prin influenţă şi determinare economică şi în special financiară;
4. Trasarea unei noi ordini mondiale vizând reaşezarea în ultimele două decenii a hărţii politice a
lumii, prin schimbarea polilor de putere. O nouă stare de fapt, în care Statele Unite ale Americii au devenit
supraputerea unică, fără plan de contrabalans;
5. Ridicarea unor noi poli de putere, prin depăşirea etapei vizând trasarea unei noi ordini mondiale şi
apariţia unor noi structuri de divizare a puterii, de regulă, la nivel regional sau zonal, prin formarea unor
"poli secundari" în Asia, precum China şi India, în Europa, precum Germania sau "inelul pacificului";
6. Încercarea de revitalizare a fostei URSS, prin procesul de regrupare pe diferite planuri, Într-o nouă
formă de existenţă comună, a statelor componente ale fostei URSS pe de o parte, şi a fostelor state satelit, pe
de altă parte;
7. Apariţia şi dezvoltarea explozivă a agenţilor nonstatali drept centre de putere reprezintă procesul
complex prin care corporaţiile multinaţionale dobândesc atâta putere încât pot influenţa şi, uneori, determina
situaţii concrete pe arena politică a lumii;
8. Asimetria balanţei puterilor, dată de tendinţa de a 'concentra puterea spre un anumit pol, în
contradicţie cu celălalt pol ce devine al "sărăciei". Se structurează, astfel, două tipuri majore de state: state
producătoare şi state consumatoare, ca pieţe de desfacere.
În ansamblul tabloului geopolitic actual trebuie să semnalăm modificările aduse defenomenul
terorismului internaţional, care a schimbat profund datele problemei. Terorismul a devenit nu numai o
ameninţare globală, dar, în acelaşi timp, şi o motivaţie pentru agresiune, un element folosibil pentru
justificarea unor acţiuni cu profunde şi grave implicaţii geopolitice.
Ansambluri economice şi geopolitice mondiale actuale
(Uniunea Europeană, APEC etc.) aspecte generale

Uniunea Europeană (UE) este o comunitate de state europene independente, reunite în jurul unor valori
politice, economice, culturale şi sociale comune, în urma procesului de cooperare şi iritegrare început în
1951, odată cu semnarea Tratatului de la Paris. În urma semnării acestui tratat, ce a intrat în vigoare în 1952,
s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului din care făceau parte Germania, Franţa, Italia şi
Ţările din Benelux. Următorul pas spre unificarea ţărilor europene a fost constituirea în 1957, ca urmare a
Tratatului de la Roma, a primei uniuni vamale totale, denumite iniţial Comunitatea Economică Europeană.
Aceasta s-a transformat în Comunitatatea Europeană, care este în prezent "primul pilon" al Uniunii
Europene.
Uniunea Europeană a evoluat dintr-un organ comercial într-un parteneriat economic şi politic.
Definitivarea Uniunii Europene s-a făcut prin ratificarea de către ansamblul ţărilor membre ale
Comunităţii Europene a Tratatului de la Maastricht (Olanda) la 7 februarie 1992.
În prezent, Uniunea Europeană are 25 de membri, dintre care şase membri sunt membri fondatori:
Franţa, Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia, Luxemburg. Dintre celelalte state care au aderat ulterior
menţionăm:
Irlanda, Marea Britanie, Regatul Unit, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Ungaria, Polonia, Cehia,
Slovacia etc.
Uniunea Europeană este compusă din cinci instituţii principale şi alte câteva organisme cu funcţii
specializate:
• Parlamentul European reprezintă cetăţenii Uniunii Europene şi sunt aleşi în mod direct de către aceştia;
are sediul la Strasbourg şi deţine trei puteri importante: legislativă, bugetară, de supraveghere
democratică; .
• Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) reprezintă fiecare stat membru; atribuţiile sale sunt
legate de stabilirea bugetului, încheierea tratatelor internaţionale;
• Comisia Europeană reprezintă interesele generale ale Uniunii Europene; ea este cea care propune legile,
aplică planul bugetar, veghează la aplicarea legilor europene, a bugetului şi a programelor uniunii;
• Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene se îngrijeşte de respectarea legilor europene;
• Curtea de Conturi Europeană verifică finanţarea activităţilor Uniunii Europene.
• Uniunea Europeană se identifică, în prezent, prin următoarele simboluri:
• un drapel, cu 12 stele pe fond albastru;
• un imn, respectiv, "Oda bucuriei" - preludiul celei de-a patra părţi a Simfoniei a IX-a de Ludwig van
Beethoven;
• o zi, 9 mai, ziua Europei, în amintirea Declaraţiei lui Robert Schumann din 1950, care a propus, într-o
declaraţie istorică, punerea în comun a resurselor de cărbune şi oţel ale Franţei şi Germaniei de Vest,
• prin crearea unei organizaţii deschise participării altor state europene.
• monedă unică, euro.
În prezent, Uniunea Europeană reprezintă principala putere comercială a lumii, al doilea pol economic
pe plan mondial, după Statele Unite ale Americii, al treilea ansamblu demografic (după China şi India),
precum şi unul dintre principalele centre de inovaţie şi tehnologie.
Piaţa unică europeană, reprezentând deja, în urma procesului de integrare economică, o largă piaţă de
masă, asigură oportunităţi potenţiale importante pentru afacerile internaţionale, mai ales pentru firmele
obişnuite să realizeze producţie de masă şi distribuţie de masă, datorită economiilor de scară şi eficienţei
marketingului, care pot fi obţinute chiar şi în condiţiile intensificării concurenţei în cadrul acesteia.

APEC (Organizaţia Ţărilor din regiunea AsiaPacific pentru Cooperare Economică)


Forumul de cooperare economică Asia-Pacific este o organizaţie care grupează 21 de ţări riverane
Oceanului Pacific, de la China şi Rusia până la SUA, Japonia şi Australia a căror schimburi reprezintă 45 %
din comerţul mondial.
Ţările APEC sunt beneficiarele a 60% din consumul mondial de energie de pe glob şi importă 72% din
ţiţeiul produs de cartelul petrolier OPEC.
A început ca un grup neprotocolar de dialog în anul 1989, dar de atunci a devenit primul forum pentru
ajutorarea dezvoltării economice, cooperare, comerţ şi investiţii în regiunea Asia-Pacific, iar ţelul final este
crearea până în 2020 a unei zone a liberului schimb.
Scopurile organizaţiei sunt numite "scopurile Bogor" şi se referă la libertatea comerţului şi a investiţiilor
în regiunea Asia-Pacific până în anul 2010 pentru economiile dezvoltate. "Declaraţia de la Seul", adoptată în
noiembrie 1991 în cadrul celei de-a treia sesiuni ministeriale a APEC, a stabilit obiectivele generale ale
organizaţiei: menţinerea creşterii şi dezvoltării în interesul comun al popoarelor din zonă, impulsionarea
cooperării în domeniul economic între ţările membre, consolidarea mecanismului deschis al comerţului
multi- ; lateral, reducerea barierelor comerciale şi investiţionale regionale.
Membrii organizaţiei APEC sunt: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Indonezia, Japonia, Coreea,
Malaysia, Mexic, Noua Zeelandă, Papua-Noua Guinee, Paraguay, Peru, Filipine, Federaţia Rusă, Singapore,
Thailanda, SUA, Uruguay, Vietnam. Dupăcum se poate cu uşurinţă observa, economiile statelor membre
sunt eterogene, atât din punct de vedere al gradului de dezvoltare, cât şi al creşterii economice.
Şefii guvernelor statelor membre se întâlnesc anual într-un summit ce se desfăşoară în fiecare stat
membru. APEC este faimos pentru tradiţia de a aduce liderii în costumele tradiţionale ale ţării gazdă.
La 20 noiembrie 1993 a avut loc întâlnirea de la Blake Island, Seattle, în cadrul căreia au fost stabilite
scopurile generale ale organizaţiei, precum şi căile de atingere a acestor scopuri. A fost subliniată
necesitatea de reducere a barierelor comerciale şi de liberă circulaţie a bunurilor, serviciilor şi capitalurilor.
Un plan de acţiune detaliat şi concret prin care să se realizeze efectiv obiectivele grupării a fost adoptat
abia în 1995, la Osaka. Pentru îndeplinirea obiectivelor a fost constituit un fond special pentru susţinerea
liberalizării comerţului şi investiţiilor.
După un an, la Manilla s-au reîntâlnit reprezentanţii statelor membre şi au propus activităţi comune
referitoare la:
• realizarea unei reţele educaţionale la nivelul grupării;
• crearea unui centru de cercetare în domeniul energetic,
• dezvoltarea unei reţele informaţionale privind piaţa forţei de muncă din Bazinul Pacificului;
• crearea unei baze de date referitoare la comerţ şi investiţii.
S-au stabilit, de asemenea, priorităţile concrete referitoare la: dezvoltarea capitalului uman, promovarea
unei pieţe financiare sigure şi eficiente, dezvoltarea infrastructurii economice, asimilarea tehnicilor de vârf,
încurajarea dezvoltării durabile.
În 2001, întâlnire a anuală desfăşurată la Beijing (China) a fost dedicată dezvoltării resurselor umane. S-
a luat în discuţie adoptarea unui nou concept de promovare a construcţiei resurselor umane, măsură
importantă menită să reducă diferenţele dintre Nord şi Sud, valorificând avantajele oferite de revoluţia
tehnică. Alte priorităţi sunt edificarea unui sistem de instruire permanentă şi extinderea reţelei de difuzare a
informaţiei, în strânsă legătură cu optimizarea metodelor de instruire şi de perfecţionare a persoanei. Ţărilor
membre, cele mai dezvoltate, le revine datoria de a veni în sprijinul celorlalte ţări, astfel încât să micşoreze
"distanţa numerică" şi să edifice o infrastructură a inteligenţei tehnice prin programe de formare şi de
difuzare largă a cunoştinţelor. S-a mai stabilit că ţările dezvoltate vor acorda sprijin financiar, material şi
tehnic, fapt care va contribui la dezvoltarea economică a ţărilor în curs de dezvoltare şi, în acelaşi timp, la
realizarea unei prosperităţi comune a ţărilor din regiunea Asia-Pacific. Nu în ultimul rând, se are în vedere
promovarea spiritului novator şi dezvoltarea competenţelor.
In fiecare an, reuniunile APEC au avut în vedere alte probleme din zona Asia-Pacific: cele mai multe au
fost legate de problema energiei (1996, 1997, 1998, 2000, 2002, 2004, 2005), a întreprinderilor mici şi
mijlocii, a telecomunicaţiilor şi informaţiei, finanţelor, comerţului şi transporturilor.
Grupare tânără şi relativ viguroasă, APEC are şanse să fie un succes ca experienţă integraţionistă, cu
condiţia ca voinţa politică şi ambiţia statelor membre să fie concretizate în punerea în practică fără
compromisuri a obiectivelor fixate. Elementul cheie care caracterizează APEC ca grupare regională este
dorinţa statelor membre de a facilita activitatea întreprinzătorilor particulari, de a stimula dezvoltarea
sectorului privat. Convingerea liderilor săi este că experienţa în domeniul afacerilor şi resursele zonei pot
constitui cheia succesului APEC şi a fiecărei economii membre în parte. Oamenii de afaceri participă deja
activ la dialogul din cadrul grupurilor de lucru APEC. Mai mult, oficialii grupării se consultă adesea cu
consiliile de afaceri din cadrul grupării.

Rolul unor state În sistemul mondial actual: Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă

Sistemul mondial reprezintă un ansamblu de relaţii şi intercondiţionări care se stabilesc între statele
existente, la nivel planetar, continental sau regional, în diferite domenii, sub forma unor colaborări sau
relaţionări menite a construi un sistem funcţional. Două sunt elementele esenţiale ale acestui sistem
mondial: sistemul economic şi sistemul geopolitic.
Sistemul economic presupune totalitatea relaţiilor economice, precum cele financiare, comerciale etc.,
care se desfăşoară între diferite state, având ca rezultat final definitivarea procesului de globalizare.
Sistemul geopolitic_se referă la totalitatea relaţiilor politice care se stabilesc între statele implicate, în
vederea susţinerii intereselor naţionale, regionale, zonale sau globale, relaţii de interdependeţă rezultate din
potenţialul economic, financiar, militar, social, demografic etc. al statelor respective.
Sistemul geopolitic este, în fapt, o rezultantă directă a dezvoltării economice a statelor în cauză. Poziţia
geopolitică a unui stat în raport cu alte state sau grupări de state se bazează pe statutul economic, financiar şi
militar al statului menţionat. Rolul şi locul geopolitic al unui stat în cadrul sistemului geopolitic mondial
este determinat, printre altele, de nivelul dezvoltării generale al statului, dar şi de o serie de elemente
colaterale, cum ar fi: potenţialul demografic, poziţia geografică, deschiderea sau accesul la mare,
localizarea statului de-a lungul unor rute comerciale importante, existenţa unor resurse de subsol diverse şi
bine reprezentate cantitativ etc. Toate aceste elemente concură la stabilirea unei poziţii a statului respectiv în
raport cu vecinii săi sau cu alte state situate la o anumită distanţă de acesta, dar în acelaşi timp trasează şi
poziţia statului în cauză în ansamblul sistemului geopolitic mondial.
Iată câteva dintre elementele de suport geopolitic pentru principalele state care deţin un rol reprezentativ
pentru regiunea în care acestea există:

Statele Unite ale Americii

Reprezintă o ţară imensă, cât un continent, având o suprafaţă de 9.550.000 km2 şi o populaţie de peste
293 milioane locuitori. Prin extinderea sa longitudinală, Statele Unite ale Americii beneficiază de ieşire atât
la Oceanul Pacific, cât şi la Oceanul Atlantic, lucru care i-a facilitat de-a lungul istoriei nu numai comerţul
şi implicit dezvoltarea economică, dar i-a modelat şi poziţia geopolitică în raport cu alte state, precum şi
rolul deţinut pe arena mondială. În acelaşi timp, Statele Unite ale Americii au beneficiat de imense resurse
naturale, fapt care i-a permis o dezvoltare economică fără precedent, lucru susţinut şi de faptul că acest stat
are cel mai mare Pffi din lume, aproape 11.000 miliarde $. În urma evoluţiilor politice care au marcat
sfârşitul secolului XX, Statele Unite ale Americii au reuşit să devină unica supraputere mondială,
surc1asând toate celelalte puteri zonale, europene sau asiatice. Rolul său în cadrul sistemului economic şi
geopolitic mondial este unul de excepţie, foarte complex şi care îi oferă o poziţie deosebită pe arena
mondială. Acest rol se reflectă în câteva domenii considerate vitale pentru existenţa unui stat. Dintre ele
enumerăm pe cele mai importante:
• deţin rolul de unică supraputere economică, ocupând poziţia de frunte în multe domenii ale producţiei
umane;
• concentrează o treime din Plls-ul planetei;
• reprezintă principalul consumator al resurselor planetei;
• deţin cea mai importantă forţă militară de pe glob;
• deţin cel mai important arsenal nuclear, folosibil în scop de intimidare;
• reprezintă liderul mondial al lumii "libere", concentrând decizia politică la nivelul diferitelor organisme
politice sau reprezentati ve, cum ar fi ONU sau NATO;
• deţin rolul de lider în producţia agricolă în multe domenii (porumb, sorg, soia, brânzeturi etc.), precum
şi în multe domenii industriale (aluminiu, cauciuc sintetic, minereuri neferoase, energie electrică,
îngrăşăminte chimice, autoturisme, bunuri de larg consum etc.);
• sunt prima exportatoare a lumii, cu o valoare totală a exporturilor sale de peste 240 miliarde $ pe an şi,
în acelaşi timp, este ţara cu cea mai mare valoare a importurilor, peste 165 miliarde $ pe an;
• realizează cele mai mari venituri din activitatea turistică (depăşind anual 80 miliarde $);
• deţin locurile fruntaşe în producţiile a zeci de tipuri de bunuri şi produse, printre care unele sunt con-
siderate strategice: petrol, cărbuni, gaze naturale, minereuri neferoase - cupru, plumb, zinc, aur, argint,
minereuri feroase etc., dar şi pentru ciment, oţeluri aliate şi înalt aliate, autovehicule, nave maritime şi
aeriene etc.
Statele Unite ale Americii sunt, în acelaşi timp, un membru important, având uneori drept de veto, în
foarte multe organizaţii regionale, zonale sau internaţionale, în care deţine un rol deosebit: NAFTA, GATT,
ANZUS, ASEAN, APEC, NATO, ASCE, OS A, ONU ş.a.;
Statele Unite ale Americii sunt implicate - direct sau indirect - în diferite zone de conflict de pe Glob. Au
o prezeriţă militară directă în Irak, Afghanistan, iar prin diferite organizaţii de menţinere a păcii, sunt im-
plicate în diferite regiuni ale lumii, cum ar fi fostele republici lugoslave, Orientul Apropiat şi Mijlociu sau în
zone din America Centrală şi de Sud. Prezenţa militară americană este vizibilă în zona Pacificului, dar şi în
Asia de Sud-Est, precum şi în Europa. Prin potenţialul său militar, Statele Unite ale Americii îşi asumă rolul
de "jandarm mondial", implicându-se în orice zonă de conflict, acolo unde interesele sale politice,
economice şi strategice o cer.

Federaţia Rusă

Continuatoare a fostei URSS, Federaţia Rusă reuşeşte, în ciuda problemelor economice deosebite"
generate de tranziţia la sistemul capitalist, să însumeze o serie de atuuri care îi întăresc poziţia geopolitică în
raport cu alte state. Prin faptul că are cea mai mare suprafaţă a teritoriului, peste 17 milioane km2 şi un
număr de locuitori apreciabil, aproape 150 milioane persoane, Federaţia Rusă deţine o poziţie geopolitică
deosebită, întinzându-se practic pe două continente. Această imensitate teritorială îi aduce Federaţiei Ruse şi
o serie de probleme, cum ar fi diversitatea etnică şi religioasă, mai ales în zona asiatică, fapt care a creat, de
multe ori, probleme serioase, care au ameninţat integritatea şi suveranitatea teritorială a statului.
Prin diversitatea formelor de relief care există pe întregul teritoriu, acest stat dispune de bogăţii naturale
imense, cum ar fi cele din domeniul petrolului, cărbunilor, gazelor naturale, minereurilor de fier sau
neferoase etc., care pot susţine o economie şi o industrie diversificată. Potenţialul resurselor naturale este
imens, însă problemele apar în momentul valorificării lor, din cauza instabilităţii politice, sociale şi, nu în
ultimă măsură, economice, din ultimele două decenii. În ciuda acestor restricţionări, Federaţia Rusă
continuă să obţină producţii mari în domeniul energiei electrice, aluminiului, cauciucului sintetic,
produselor siderurgice, industriei chimice şi chiar în domenii considerate strategice, cum ar fi producţia de
uraniu.
Diversitatea etnică şi religioasă a adus cu sine, pe harta politică a Federaţiei Ruse, o serie de probleme
teritoriale nerezolvate încă, cum ar fi situaţia din Cecenia sau Daghestan, care s-au alăturat situaţiilor
complicate generate de perioada de tranziţie.
Federaţia Rusă deţine încă majoritatea arsenalului nuclear al fostei URSS, ceea ce face din ea un
partener important la masa tratativelor militare. Este membră, inclusiv în unele cazuri cu drept de veto, în
multe organizaţii internaţionale, regionale sau zonale şi este implicată, cu forţe militare, în multe regiuni ale
Globului. Unele previziuni făcute de analiştii politici preconizează o creştere a rolului geopolitic al acestui
stat în deceniile următoare, odată cu depăşirea problemelor generate de tranziţia de la societatea comunistă
la cea capitalistă, democratică .
Bibliografie

1. Internet
2.Manual de Geografie – Probleme fundamentale ale lumii contemporane

Rotaru Daiana
clasa XI D