Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Oficiile consulare, ca si misiunile diplomatice, servesc organizarii si dezvoltarii relatiilor de colaborare dintre
state.
Procedura de numire a consulilor comportă distincții, după cum aceștia sunt șefi de oficiu
consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului consular.
Oficiile consulare se impart in doua categorii:
dacă şeful oficiului consular de carieră este împiedicat să-și exercite funcțiile sau dacă
postul său a devenit vacant, Ministerului Afacerilor Extern va numi un gerant interimar care
va acționa cu titlu provizoriu, în calitate de sef al oficiului consular de carieră. Ca gerant
interimar poate fi numit un funcționar consular al oficiului consular respectiv, un agent
diplomatic de la misiunea diplomatică română din același stat sau de la Ministerului
Afacerilor Externe al României. Ministerului Afacerilor Externe va lua măsuri ca numele și
prenumele garantului interimar să fie notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului
unde se află oficiul consular de carieră.
În ce priveste consulii onorifici, Regulamentul consular al României cuprinde în art. 24 pct.
3 următoarea reglementare: procedura privind înființarea de oficii consulare onorifice, numirea și
admiterea șefilor de oficii consulare onorifice sunt supuse regulilor prevăzute la art.2 pct. (1), (3),
(4), (5) și la art. 6 alin. (1), (2), (3), și (4) din prezentul Regulament consular. Pct. 5 al aceluiasi
articol prevede obligativitatea încheierii unui Protocol între șefii oficiilor consulare onorifice, după
primirea exequaturului sau după admiterea provizorie și şeful misiunii diplomatice române acreditat
în acea țară, împuternicit în acest scop de Ministerul Afacerilor Externe, care trebuie să conțină
atribuțiile consulare pe care aceștia le pot exercita, drepturile de care se bucură și obligațiile ce le
revin, în timp ce pct. 6 face referire la cetățenia pe care o pot avea șefii oficiilor consulare onorifice:
„Șefii oficiilor consulare onorifice pot fi cetățeni români cu domiciliul permanent în statul de
reşedinţă, cetățeni ai statului de reşedinţă sau cetățeni ai unui stat terț cu domiciliul în statul de
reşedinţă”. În ce-i priveste pe funcționarii consulari trebuie precizat că numirea oricărui funcționar
consular, în afară de şeful de post consular, necesită doar procedura notificării numirii, statul de
reşedinţă fiind în drept să ceară statului trimițător ca notificarea să fie efectuată cu suficient timp
până la numire și prezentarea la post, iar admiterea oricărui funcționar consular, în afară de şeful
postului consular, este bazată în declararea funcționarului consular numit ca persoana acceptabilă de
către statul de reşedinţă.
Dacă statul de reşedinţă declară explicit sau lasă de înțeles că funcționarul consular numit nu
este persona grata (expresie latină cu sensul de „persoană agreată”), ia ființă în sarcina statului
trimițător obligația de a revoca numirea funcționarului respectiv. Declararea funcționarului consular
ca persoană acceptabilă poate fi efectuată, în unele cazuri, sub formă de eliberare a vizelor de
intrare în țara de reşedinţă. Convenția de la Viena reglementează și admiterea angajaților consulari
și ai membrilor personalului de serviciu, ținând cont de sarcinile care le revin, sfera de acțiune a
criteriilor după care se face fiind mai restrânsă decât în cazul funcționarilor consulari."
BIBLIOGRAFIE
http://www.stiucum.com/drept/drept-international/Dreptul-diplomatic-si-consular23582.php