Sunteți pe pagina 1din 3

NUMIREA ȘI ADMITEREA MEMBRILOR OFICIULUI CONSULAR

BÎRSESCU IOAN - ANDREI

Oficiile consulare, ca si misiunile diplomatice, servesc organizarii si dezvoltarii relatiilor de colaborare dintre
state.

Procedura de numire a consulilor comportă distincții, după cum aceștia sunt șefi de oficiu
consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului consular.
Oficiile consulare se impart in doua categorii:

 consulate conduse de un functionar consular de cariera (cetatean al statului trimitator);


 consulate onorifice conduse de consuli onorifici(cetateni ai statului de resedinta care nu sunt
functionari ai statului trimitator).
Numirea personalului oficiului consular se face de statul trimitator si trebuie notificata
statului primitor.
Un oficiu consular, în funcție de clasa pe care о deține, este condus de un consul general,
consul, viceconsul, agent consular, împuternicit cu funcții consulare, care are responsabilități de
reprezentare și coordonează întreaga activitate a instituției pe care о conduce. Articolul 10 al
Convenției enunță un principiu fundamental, dezvoltat în articolele
următoare:
1. Șefii de post consular sunt numiți de statul trimițător și sunt admiși pentru exercitarea funcțiilor
lor de către statul de reşedinţă.
2. Sub rezerva dispozițiilor prezentei convenții, modalitățile de numire și de admitere a şefului de
post consular sunt fixate prin legile, regulamentele și uzanțele statului trimițător și respectiv ale
statului de reşedinţă.
În cuprinsul acestuia se indică faptul că, pentru a avea statutul de sef de post consular, o
persoană trebuie să îndeplinească două condiții: mai întâi trebuie să fie numită de autoritatea
competentă a statutului trimițător în calitatea de consul general, consul, vice consul sau agent
consular,dintre cetățenii proprii, apoi trebuie să fie admisă să exercite funcțiile ce-i revin de către
statul de reşedinţă. Intră în competența fiecărui stat de a stabili modalitățile de numire și de
admitere a şefului de post consular, în conformitate cu legile, regulamentele și uzanțele statului
trimițător și, respectiv, ale statului de reşedinţă.
Numirea și admiterea unui sef de post consular se realizează, deci, prin acte unilaterale ale
fiecărui stat (eliberarea și transmiterea patentei consulare și, corelativ, acceptarea numirii prin
exequaturul); scopul final al procedurii are valență internațională, raportul bilateral al numirii și
admiterii consulare purtând numele în doctrina de specialitate de "raport de numire consulară".
Structural raportul numirii consulare este constituit din două laturi:
a) numirea prin patenta consulară și transmiterea acesteia în vederea admiterii persoanei concrete la
exercițiul funcțiilor consulare;
b) hotărârea statului de reşedinţă de a-l admite pe consulul străin la exercitarea funcțiilor consulare,
care poartă denumirea de exequatur.
Patenta consulară are caracterul unei scrisori de acreditare (prin care se atestă calitatea
oficială a şefului misiunii diplomatice). Ea este, în fapt, un document special cu care este învestită
persoana desemnată în cuprinsul acesteia de către statul trimițător pentru a îndeplini funcția de sef
de oficiu consular în statul de reşedinţă.
Dicționarul diplomatic definește pe larg acest document de atestare a şefului de oficiu
consular, reguli privind patenta consulară și conținutul ei fiind fixate de chiar reglementările
Convenției din 1963(art.11).
Exequatur-ul reprezintă autorizația pe care statul de reşedinţă o eliberează pentru admiterea
şefului de post consular și prin care îi recunoaște această calitate(art.12 din Convenție de la Viena
din 1963) .
Potrivit practicii internaționale și reglementărilor în domeniu, Ministerul Afacerilor Externe
solicită, pe cale diplomatică, acordul prealabil al statului de reşedinţă privind numirea şefului
oficiului, dacă prin tratatele internaționale la care România și statul de reşedinţă sunt parte, nu se
prevede altfel (art. 6 pct. 1 al Regulamentului consular al României). După obținerea acordului
statului de reşedinţă, Ministrul Afacerilor Externe semnează patenta consulară, prin care atestă
numele și prenumele şefului Oficiului Consular, categoria și rangul său, circumscripția consulară și
sediul Oficiului Consular, punând sigiliul de stat. Ministerul Afacerilor Externe transmite, prin
canale diplomatice, Ministerului Afacerilor Externe al statului în care a fost numit şeful Oficiului
Consular patenta consulară în vederea obținerii exequaturului. Şeful Oficiului Consular este admis
să-și exercite funcțiile printr-o autorizație numită exequatur, emisă de către autoritățile statului de
reşedinţă.
Această procedură urmată în practica României, conformă dispozițiilor din art. 6 alin. 2, 3 și
4 din Regulamentul consular al României. În cazul admiterii unui diplomat la exercitarea de funcții
consulare există două modalități:
a) pentru admiterea diplomatului în calitate de sef al cancelariei consulare a misiunii diplomatice
este necesară o simplă notificare, făcută la ministerul afacerilor externe al statului de reşedinţă;
b) pentru admiterea diplomatului la conducerea temporară a unui post consular este necesar de
obținut geranța consulară, care este eliberată în baza unei notificări la ministerul afacerilor externe
al statului de reşedinţă.
Convenția din 1963 cu privire la relațiile consulare tratează geranța consulară în art. 15
intitulat „Exercitarea cu titlu temporar a funcțiilor şefului de post consular”. Art. 6 pct. 5 din
Regulamentul consular al României prevede următoarea procedură:

 dacă şeful oficiului consular de carieră este împiedicat să-și exercite funcțiile sau dacă
postul său a devenit vacant, Ministerului Afacerilor Extern va numi un gerant interimar care
va acționa cu titlu provizoriu, în calitate de sef al oficiului consular de carieră. Ca gerant
interimar poate fi numit un funcționar consular al oficiului consular respectiv, un agent
diplomatic de la misiunea diplomatică română din același stat sau de la Ministerului
Afacerilor Externe al României. Ministerului Afacerilor Externe va lua măsuri ca numele și
prenumele garantului interimar să fie notificate Ministerului Afacerilor Externe al statului
unde se află oficiul consular de carieră.
În ce priveste consulii onorifici, Regulamentul consular al României cuprinde în art. 24 pct.
3 următoarea reglementare: procedura privind înființarea de oficii consulare onorifice, numirea și
admiterea șefilor de oficii consulare onorifice sunt supuse regulilor prevăzute la art.2 pct. (1), (3),
(4), (5) și la art. 6 alin. (1), (2), (3), și (4) din prezentul Regulament consular. Pct. 5 al aceluiasi
articol prevede obligativitatea încheierii unui Protocol între șefii oficiilor consulare onorifice, după
primirea exequaturului sau după admiterea provizorie și şeful misiunii diplomatice române acreditat
în acea țară, împuternicit în acest scop de Ministerul Afacerilor Externe, care trebuie să conțină
atribuțiile consulare pe care aceștia le pot exercita, drepturile de care se bucură și obligațiile ce le
revin, în timp ce pct. 6 face referire la cetățenia pe care o pot avea șefii oficiilor consulare onorifice:
„Șefii oficiilor consulare onorifice pot fi cetățeni români cu domiciliul permanent în statul de
reşedinţă, cetățeni ai statului de reşedinţă sau cetățeni ai unui stat terț cu domiciliul în statul de
reşedinţă”. În ce-i priveste pe funcționarii consulari trebuie precizat că numirea oricărui funcționar
consular, în afară de şeful de post consular, necesită doar procedura notificării numirii, statul de
reşedinţă fiind în drept să ceară statului trimițător ca notificarea să fie efectuată cu suficient timp
până la numire și prezentarea la post, iar admiterea oricărui funcționar consular, în afară de şeful
postului consular, este bazată în declararea funcționarului consular numit ca persoana acceptabilă de
către statul de reşedinţă.
Dacă statul de reşedinţă declară explicit sau lasă de înțeles că funcționarul consular numit nu
este persona grata (expresie latină cu sensul de „persoană agreată”), ia ființă în sarcina statului
trimițător obligația de a revoca numirea funcționarului respectiv. Declararea funcționarului consular
ca persoană acceptabilă poate fi efectuată, în unele cazuri, sub formă de eliberare a vizelor de
intrare în țara de reşedinţă. Convenția de la Viena reglementează și admiterea angajaților consulari
și ai membrilor personalului de serviciu, ținând cont de sarcinile care le revin, sfera de acțiune a
criteriilor după care se face fiind mai restrânsă decât în cazul funcționarilor consulari."

BIBLIOGRAFIE

CURS DREPT CONSULAR ȘI DIPLOMATIC

http://www.stiucum.com/drept/drept-international/Dreptul-diplomatic-si-consular23582.php