Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Procedura de numire a funcționari consulari comportă distincții, după cum aceștia sunt sefi
de oficiu consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului consular. Vom face referire, în
cele ce urmează și la exercitarea funcției de sef de oficiu consular de către un diplomat.
Am văzut că un oficiu consular, în funcție de clasa pe care о deține, este condus de un consul
general, consul, viceconsul, agent consular, împuternicit cu funcții consulare, care are responsabilități
de reprezentare și coordonează întreaga activitate a instituției pe care о conduce. Articolul 10 al
Convenției enunță un principiu fundamental, dezvoltat în articolele
următoare:
„ 1. Șefii de post consular sunt numiți de statul trimițător și sunt admiși pentru exercitarea
funcțiilor lor de către statul de reşedinţă.
În cuprinsul acestuia se indică faptul că, pentru a avea statutul de sef de post consular, o
persoană trebuie să îndeplinească două condiții: mai întâi trebuie să fie numită de autoritatea
competentă a statutului trimițător în calitatea de consul general, consul, vice consul sau agent
consular,dintre cetățenii proprii, apoi trebuie să fie admisă să exercite funcțiile ce-i revin de către
statul de reşedinţă. Intră în competența fiecărui stat de a stabili modalitățile de numire și de
admitere a şefului de post consular, în conformitate cu legile, regulamentele și uzanțele statului
trimițător și, respectiv, ale statului de reşedinţă.
Numirea și admiterea unui sef de post consular se realizează, deci, prin acte unilaterale ale
fiecărui stat (eliberarea și transmiterea patentei consulare și, corelativ, acceptarea numirii prin
exequaturul); scopul final al procedurii are valență internațională, raportul bilateral al numirii și
admiterii consulare purtând numele în doctrina de specialitate de "raport de numire consulară".
Patenta consulară are caracterul unei scrisori de acreditare (prin care se atestă calitatea
oficială a şefului misiunii diplomatice). Ea este, în fapt, un document special cu care este învestită
persoana desemnată în cuprinsul acesteia de către statul trimițător pentru a îndeplini funcția de sef
de oficiu consular în statul de reşedinţă.
b) pentru admiterea diplomatului la conducerea temporară a unui post consular este necesar
de obținut geranța consulară, care este eliberată în baza unei notificări la ministerul afacerilor
externe al statului de reşedinţă.
Convenția din 1963 cu privire la relațiile consulare tratează geranța consulară în art. 15 intitulat
„Exercitarea cu titlu temporar a funcțiilor şefului de post consular”. Art. 6 pct. 5 din Regulamentul
consular al României prevede următoarea procedură:
dacă şeful oficiului consular de carieră este împiedicat să-și exercite funcțiile sau dacă postul
său a devenit vacant, Ministerului Afacerilor Extern va numi un gerant interimar care va acționa cu
titlu provizoriu, în calitate de sef al oficiului consular de carieră. Ca gerant interimar poate fi numit un
funcționar consular al oficiului consular respectiv, un agent diplomatic de la misiunea diplomatică
română din același stat sau de la Ministerului Afacerilor Externe al României. Ministerului Afacerilor
Externe va lua măsuri ca numele și prenumele garantului interimar să fie notificate Ministerului
Afacerilor Externe al statului unde se află oficiul consular de carieră.
Dacă statul de reşedinţă declară explicit sau lasă de înțeles că funcționarul consular numit nu
este persona grata (expresie latină cu sensul de „persoană agreată”), ia ființă în sarcina statului
trimițător obligația de a revoca numirea funcționarului respectiv. Declararea funcționarului consular
ca persoană acceptabilă poate fi efectuată, în unele cazuri, sub formă de eliberare a vizelor de intrare
în țara de reşedinţă. Convenția de la Viena reglementează și admiterea angajaților consulari și ai
membrilor personalului de serviciu, ținând cont de sarcinile care le revin, sfera de acțiune a criteriilor
după care se face fiind mai restrânsă decât în cazul funcționarilor consulari.