CURS XI. ÎNFIINȚAREA OFICIILOR CONSULARE.

MEMBRII OFICIILOR CONSULARE.

1. Înființarea oficiilor consulare se poate face numai după

stabilirea de relații consulare. Statele pot deschide pe teritoriul
unui stat numai o singură misiune diplomatică, pe când numărul
oficiilor consulare nu este limitat de normele dreptului
internațional. Totuși, părțile pot conveni, reciproc, asupra acestui
număr, potrivit principiului parității.
Condiția esențială pentru înființarea unui oficiu consular
este consimțământul statelor. Pentru a obține consimțământul,
statele trebuie să intre în relații și să negocieze un acord.
Înființarea de consulate și exercitarea funcțiilor consulare sunt
supuse unor reguli stricte, prin care părțile convin, în detaliu, tot
ceea ce privește această instituție și exercitarea funcției sale.
Caracteristicile consimțământului pentru înființarea
oficiilor consulare sunt:
a. consimțământul statului de reședință este general, în
sensul că el este necesar pentru toate oficiile consulare, indiferent
de categoria lor, de rangul lor, de gradul lor de independență;
b. consimțământul statului de reședință este continuu, în
sensul că el trebuie să fie solicitat pe toată durata de funcționare a
unui oficiu consular, chir dacă acestuia i se aduc modificări
ulterioare;
c. consimțământul este cuprinzător, întrucât el trebuie să fie
acordat pentru toate componentele de bază ale unui oficiu
consular;
d. consimțământul statului de reședință nu este revocabil
întrucât odată convenită înființarea unui oficiu consular, statul de
reședință nu mai poate interveni, discreționar, pentru a refuza o
cerere de deschidere a acestuia, sau să ceară închiderea lui, după
ce el a fost aprobat;
e. statul trimițător, la rândul său, nu are dreptul discreționar
de a solicita, unilateral, modificări ale consimțământului inițial,
dat de statul de reședință, întrucât normele dreptului internațional
stabilesc principiul că nimeni nu poate abuza de un drept.
Consimțământul poate fi exprimat în forma:
- unei convenții consulare;
- unui protocol (eventual un protocol adițional la convenția
consulară);
- un acord prin schimb de note;
- unei note a ministerului afacerilor externe a statului
primitor.

2. Personalul oficiilor consulare și numirea membrilor

oficiilor consulare.
În accepțiunea Convenției de la Viena asupra relațiilor
consulare, membrii oficiului consular sunt:
- funcționarii consulari;
- angajații consulari;
- membrii personalului de serviciu.
Funcționarii consulari sunt persoanele însărcinate cu
îndeplinirea de acte oficiale ale statului trimițător în domeniul
relațiilor consulare.
Angajații consulari sunt persoanele întrebuințate în
serviciile tehnice și administrative ale unui post consular, ei
reprezintă persoanele care îndeplinesc sarcini cu caracter
gospodăresc sau orice persoană afectată serviciului casnic al unui
post consular.
Efectivul oficiului consular. Dreptului statului trimițător
de a numi funcționarii consulari îi corespunde dreptului statului
de reședință de a solicita menținerea sau reducerea efectivului
postului consular în limitele considerate de el ca rezonabile și
normale având în vedere circumastanțele și condițiile din
circumscripția consulară și nevoile postului consular în cauză.
Numirea șefului de oficiu consular comportă următoarele
condiții:
- desemnarea șefului oficiului consular – este un act
administrativ intern al statului trimițător;
- exprimarea consmțământului statului primitor.
Încetarea funcțiilor unui membru al oficiului consular.
În cauzele care detrmină încetarea funcțiilor unui membru
al oficiului consular pot fi menționate, în primul rând, cauzele
legate de împrejurări independente de atitudinea persoanei în
cauză, cum ar fi: dispariția personalității juridice a unui stat,
încetarea relațiilor consulare etc. În aceste situații dispare însuși
raportul de consular.
Geranța interimară. În cazul în care locul șefului de post
consular rămâne vacant (fie din cauza încetării funcțiilor acestuia,
fie din cauze obiective care îl împiedică temporar să
îndeplinească aceste funcții), va fi numit un gerant interimar,
care va fi desemnat de către statul trimițător astfel:
- un agent diplomatic din cadrul misiunii diplomatice din
capitala statului de reședință;
- un funcționar consular din cadrul oficiului respectiv;
- o altă persoană.

Bibliografie
I. M. Anghel. Drept diplomatic și consular. Ed. ,,Lumina
Lex”, București, 1996, p. 348-373;
 Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Ion Gâlea. Drept
diplomatic și consular. Sinteze pentru examen. Ed. All Beck,
2002, p. 185-194;
Aurel Bonciog. Drept consular. Ed. ,,Fundației România
Mare”, București 2000, p. 35-37.p. 35-37.