1. Numiți și descrieți personalul misiunilor diplomatice.

Care sunt
privilegiile și imunitățile diplomatice?

Șefii de misiune

În conformitate cu prevederile articolului 4 al Convenţiei de la Viena din 1961 privind

relaţiile diplomatice, statul acreditant trebuie să se asigure că persoana desemnată în calitate de
Ambasador a primit agrementul autorităţilor naţionale.

Solicitarea de agrement, sub formă de Notă Verbală, la care se anexează Curriculum Vitae al
Ambasadorului desemnat, se adresează Ministerului de Externe şi Integrării Europene al
Republicii Moldova. Solicitarea de agrement poate fi transmisă prin intermediul Misiunii
Diplomatice în Republica Moldova sau prin intermediul Ambasadei Republicii Moldova în ţara
respectivă. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene va notifica pe aceiaşi cale
acordarea agrementului solicitat. De regulă, termenul de acordare a agrementului durează pînă la
6-8 săptămîni.

Ambasadorii nerezidenţi pot înainta solicitarea de agrement numai după obţinerea acestuia în
ţara de reşedinţă.

Cutuma diplomatică cere ca toate deplasările în afara ţării de reşedinţă – indiferent de motiv – să
fie notificate Protocolului Diplomatic de Stat. 

Conform articolului 19 al Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice, desemnarea unui

Însărcinat cu Afaceri a.i. de către Şeful Misiunii diplomatice se face printr-o notă verbală,
semnată sau parafată de către el şi adresată Protocolului Diplomatic de Stat. Notificarea poate fi
făcută prin corespondenţă oficială şi de către Ministerul Afacerilor Externe al ţării acreditante.
Această notificare se aplică în cazul cînd Şeful de misiune este în imposibilitate temporară să-şi
exercite funcţiile.

Un Însăcinat cu Afaceri ad interim nu poate sa numească, la rîndul său, un alt Însărcinat cu

Afaceri interimar.

Este important, ca Misiunea diplomatică sa comunice numele persoanei care gestionează

activitatea Misiunii diplomatice în absenţa Şefului Misiunii sau după plecarea lui definitivă din
ţară.

Ataşaţii speciali (al apărării, militar, aero, naval, pentru afaceri interne)

Statul acreditant va solicita Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, prin

misiunea sa diplomatică acreditată în Republica Moldova, acordul pentru acreditarea Ataşatului
special (nu şi pentru asistenţii săi).

Nota Verbală va fi însoţită de un Curriculum Vitae al candidaturii propuse pentru aceste

funcţii. Perioada de acordare a acceptului este pînă la 6 săptamîni. Numai după obţinerea
acordului statului acreditar, candidatul la funcţia de Ataşat special poate să-şi înceapă activitatea
în Republica Moldova.
 La sosirea în post, se notifică MAEIE despre începerea activităţii şi se depune dosarul
pentru a obţine cartela de acreditare, atît pentru titularul funcţiei, cît şi pentru membrii familiei
sale care îl însoţesc.

Consul Onorific

În primul rând, potrivit Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 1963, Guvernul
(țara care va fi reprezentată de persoana în cauză) ar trebui să notifice oficial (printr-o notă
verbală) Republica Moldova cu privire la intenția de a inaugura un Consulat Onorific în
Moldova, indicând orașul de reședință și circumscripția consulară (întreg teritoriul țării sau o
anumită regiune);

După examinare, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) al Republicii

Moldova va anunța Ambasada (țara care va fi reprezentată de persoana în cauză) cu privire la
poziția adoptată cu privire la deschiderea unui Consulat Onorific;

În cazul în care aprobarea este furnizată, Ministerul Afacerilor Externe din (țara care va fi
reprezentată de persoana în cauză) ar trebui să numească și să notifice MAEIE despre
candidatul pentru funcția de Consul Onorific. Această notificare trebuie să fie însoțită de
datele biografice ale candidatului și de copia pașaportului;

După finalizarea tuturor procedurilor interne necesare, MAEIE va anunța Ambasada despre
(țara care va fi reprezentată de persoana în cauză) dacă candidatul respectiv este acceptat în
calitate de Consul Onorific. În caz de acceptare, Patenta consulară pentru candidatul
nominalizat ar trebui eliberat de autoritățile relevante de (țara care va fi reprezentată de
persoana în cauză), care va servi drept bază pentru eliberarea Exequatur de către MAEIE;

MAEIE va elibera, de asemenea, cardul de acreditare pentru Consulul Onorific valabil până
la expirarea Exequatur.

Consuli generali

Statul acreditant solicită prin canale diplomatice, acordul prealabil al MAEIE - PDS, privind
desemnarea unui consul general de carieră.

După recepţionarea consimţămîntului de acceptare în funcţie a consulului general, MAE al

statului trimiţător notifică statul acreditar sub formă de patentă, care se întocmeşte pentru fiecare
numire, atestînd calitatea şi indicînd numele şi prenumele, categoria şi clasa, circumscripţia
consulară şi sediul postului consular.

Consulul general este admis să-şi exercite funcţia îndată ce MAEIE a emis exequaturul.
Însărcinaţii cu afaceri

Însărcinatul cu afaceri poate fi permanent sau temporar( en pied şi ad-interim)

Însărcinatul cu afaceri en pied (en titre) este acreditat pe lînga Ministrul Afacerilor Externe şi
Integrării Europene al Republicii Moldova. Se consideră că Însărcinatul cu afaceri en pied şi-a
asumat funcţiile după ce a prezentat conducerii Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării
Europene scrisoare de cabinet semnată de către Ministrul Afacerilor Externe al ţării pe care o
reprezintă.

Însărcinatul cu afaceri ad interim îl înlocuieşte pe şeful reprezentanţei diplomatice în timpul

absenţei acestuia din statul de acreditare. Numele Însărcinatului cu afaceri ad interim va fi
notificat Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene de către Şeful Misiunii, iar în
cazul cînd nu este posibil acest lucru, de către Ministerul Afacerilor Externe al statului
acreditant.

Însărcinatul cu afaceri ad interim nu poate notifica desemnarea altui diplomat din cadrul misiunii
în calitate de Însărcinat cu afaceri ad interim.

Şefii Reprezentanţelor Organizaţiilor Internaţionale

Organizaţiile Internaţionale urmează să notifice, prin Notă Verbală sau scrisoare personală,
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al RM, respectiv Ministrul, numirea în
funcţie a noilor Şefi ai Reprezentanţelor Organizaţiilor Internaţionale.

Noul Şef al Reprezentanţei Organizaţiei Internaţionale la scurt timp după sosire sa la post
urmează, să solicite o întrevedere de curtoazie cu Şeful Protocolului Diplomatic de Stat din
cadrul MAEIE, pentru a fi familiarizat cu cutuma naţională şi pentru a solicita stabilirea unei
întrevederi cu conducerea MAEIE în vederea transmiterii scrisorii, semnată de Şeful
Organizaţiei Internaţionale, privind desemnarea Sa în funcţia de Şef al Reprezentanţei
Organizaţiei Internaţionale.

Ulterior, prin Notă, Reprezentanţa Organizaţiei Internaţionale va solicita eliberarea titlului de

sejur special (cartelă de acreditare) pentru noul Şef al Reprezentanţei Organizaţiei Internaţionale,
în conformitate cu prevederile acordurilor semnate cu RM.

Imunităţile diplomatice reprezintă tratamentul pe care statul acreditar îl acordă misiunilor

diplomatice şi personalului acestora, exprimat prin exceptarea de la jurisdicţia penală şi civilă a
acestui stat.

Imunităţile diplomatice sunt concretizate în trei categorii:

Imunitatea de jurisdicţie: scoaterea de sub acţiunea legii penale sau civile a statului acreditar a
misiunii diplomatice, personalului misiunii şi a membrilor lor de familie. Misiunea diplomatică
se bucură de imunitate de jurisdicţie civilă şi administrativă, pentru că nu se poate pune
problema răspunderii penale a unei persoane juridice.

Agenţii diplomatici se bucură de imunitate absolută de jurisdicţie penală şi de imunitate de

jurisdicţie civilă, cu excepţia acţiunilor imobiliare când proprietatea este cu titlu privat, acţiunilor
referitoare la succesiune, acţiunilor privind activitatea profesională sau comercială privată a
agentului şi faţă de nici o cerere reconvenţională direct legată de cererea principală când agentul
diplomatic însuşi înaintează o acţiune civilă (pentru a asigura egalitatea părţilor în proces).

2. Inviolabilităţile: imunitatea faţă de constrângerea prevăzută de lege. Este vorba despre:

- inviolabilitatea misiunii, respectiv obligaţia statului acreditar de a nu permite funcţionarilor săi

să pătrundă şi să îndeplinească acte de autoritate în localurile misiunii, mijloace de transport şi
terenuri ale acesteia, mai puţin în cazuri excepţionale, cum ar fi legitima apărare. Precizăm că
această inviolabilitate operează chiar şi în timp de conflict armat. Localurile misiunii, mobilierul
lor şi celelalte obiecte care se găsesc acolo, precum şi mijloacele de transport ale misiunii, nu pot
face obiectul nici unei percheziţii, rechiziţii, sechestru sau măsuri executorii;

- inviolabilitatea arhivelor, care operează asupra tuturor documentelor diplomatice, inclusiv

corespondenţa, indiferent de locul unde se află, fiind absolută;

- inviolabilitatea diplomatului, concretizată în exceptarea acestuia de la orice formă de reţinere

sau detenţie. Statul acreditar trebuie să-l trateze cu respectul care i se cuvine şi să ia toate
măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere adusă persoanei, libertăţii şi
demnităţii sale;

- inviolabilitatea reşedinţei diplomatului, care este aceeaşi cu inviolabilitatea localurilor misiunii.

3. Exceptarea de la obligaţia de a depune ca martor în faţa instanţelor de judecată şi în

procedurile administrative. Imunitatea este absolută, dar diplomatul poate depune ca martor dacă
acceptă expres.

Privilegiile diplomatice reprezintă un tratament acordat de statul acreditar misiunii diplomatice

şi personalului acesteia, prin care li se fac unele înlesniri excepţionale. Acestea sunt:

 Libertatea de comunicare: misiunea diplomatică are dreptul să comunice liber cu guvernul său,
cu celelalte misiuni şi consulate ale statului acreditant, putând să folosească toate mijloacele de
comunicaţie potrivite.

Aceasta presupune obligaţia statului acreditar de a oferi facilităţi pentru corespondenţă şi de a

respecta secretul corespondenţei. Pentru comunicare, misiunea diplomatică poate utiliza numai
mijloace legale, fie publice (poştă, telefon, fax etc.), fie specifice, precum curierul diplomatic şi
valiza diplomatică, toate acestea beneficiind de inviolabilitate. Mijloacele de radio-emisie pot fi
utilizate numai cu autorizaţia statului acreditar.

De asemenea, curierul diplomatic trebuie să poarte un document oficial care să-i ateste calitatea
şi să precizeze numărul de colete care constituie valiza diplomatică, el bucurându-se de
inviolabilitatea persoanei sale, neputând fi arestat sau reţinut. Se pot folosi şi curieri diplomatici
ad-hoc.

De asemenea, valiza diplomatică poate fi încredinţată comandantului unei aeronave comerciale,

acesta trebuind să poarte un document oficial care să indice numărul coletelor care alcătuiesc
valiza diplomatică, dar el nu are calitatea de curier diplomatic.
 Libertatea de mişcare: dreptul agentului diplomatic de a circula liber pe teritoriul statului
acreditar, cu posibilitatea acestuia de a declara anumite zone interzise, din motive de securitate a
agentului diplomatic sau a statului acreditar.

- Privilegii de ordin fiscal: dreptul misiunii şi al diplomaţilor de a fi scutiţi de taxe şi impozite,

cu excepţia impozitelor indirecte sau a celor aplicabile bunurilor imobile particulare, veniturilor
particulare şi taxelor corespunzătoare dreptului de succesiune.

- Privilegii de ordin vamal: scutirea de taxele vamale care se percep cu ocazia importurilor de
bunuri şi vizează bunurile destinate uzului oficial şi chiar personal al misiunii, al diplomaţilor şi
membrilor familiilor acestora. Este inclusă în acest privilegiu şi scutirea de la controlul
bagajelor, cu excepţia cazului când există motive serioase să se creadă că acestea conţin obiecte
care nu beneficiază de scutiri vamale sau al căror import sau export este interzis.

- Dreptul de a arbora drapelul naţional şi stema naţională, pe localul misiunii diplomatice, la

reşedinţa şefului misiunii şi pe mijloacele de transport ale acestuia.

- Facilităţi de şedere: dreptul agentului diplomatic de a fi scutit de la obligaţiile de a obţine

permis de şedere pe teritoriul statului acreditar şi de a anunţa organele de poliţie locale despre
prezenţa sa.

- Scutirea de prestaţii personale, precum serviciul militar, rechiziţii militare etc.

- Scutirea de la obligaţiile privind asigurările sociale,  pentru cazuri de accident, boală, deces
etc., ceea ce nu exclude posibilitatea diplomatului de a participa voluntar la asemenea sisteme de
protecţie.

- Exceptarea de la legea privind dobândirea cetăţeniei statului acreditar, atunci când acesta

aplică principiul jus soli.

2. Numiți și descrieți personalul posturilor consulare. Care sunt imunitățile

consulare?

Posturile consulare diferă după rang şi categorie. Rangul postului consular este în funcţie de
clasa şefului postului consular. Convenţia de la Viena din 1963 stabileşte patru clase ale şefilor
posturilor consulare (art. 9):

1. consuli generali;
2. consuli;
3. viceconsuli;
 4. agenţi

Rangul postului consular este echivalent clasei şefului postului consular: consulatul general este
condus de un consul general, consulatul este condus de un consul, viceconsulatul este condus de
un viceconsul şi o agenţie consulară de sine stătătoare este condusă de un agent consular.

Doctrina de drept consular reiese, ca în funcţie de natura sarcinilor care necesită să le

îndeplinească şi de gradul de participare la realizarea scopurilor activităţii consulare, membrii
postului consular se împart în trei categorii: personalul consular, personalul tehnico-administra-
tiv şi personalul de serviciu.710

Convenţia de la Viena din 1963 (art. 1) distinge patru categorii de personal:

1. şeful de post consular (“persoana însărcinată sa activeze în această calitate”);

2. funcţionarii consulari (“orice persoană, inclusiv şeful de post consular, însărcinată în
aceasta calitate cu exercitarea funcţiilor consulare”);
3. angajaţii consulari (“persoana angajată în serviciile administrative sau tehnice ale
postului consular”);
4. membrii personalului de serviciu (“orice persoană afectată serviciului casnic al unui post
consular”).

Structura posturilor consulare diferă de la ţară la ţară şi este în dependenţă de necesitatea în-
deplinirii funcţiilor consulare, volumul de servicii acordate în limitele circumscripţiei consulare
respective şi posibilităţile financiare ale statului trimiţător. De regulă, un post consular include:
cancelaria, serviciul vize şi paşapoarte, serviciul asistenţă consulară, serviciul economic,
serviciul administraţie, comunicaţii şi securitate.

Numirea şi admiterea unui şef de post consular este un act care are loc între două state. Atît
numirea, cît şi admiterea sînt acte unilaterale, însă prin specificul realizării lor, reieşind din sco-
pul final al procedurii, ele devin un act internaţional bilateral, care în dreptul internaţional se
numeşte “raport de numire consulară”. Raportul numirii consulare este constituit din doua
elemen- te: a) transmiterea patentei consulare şi cererea de admitere a persoanei concrete la
exerciţiul funcţiilor consulare; b) hotărîrea statului de reşedinţă de a-l admite pe consulul străin
la exercita- rea funcţiilor consulare, care poartă denumirea de exequatur.

În cazul admiterii unui diplomat la exercitarea de funcţii consulare există două modalităţi:

1. pentru admiterea diplomatului în calitate de şef al cancelariei consulare a misiunii

diplomatice este necesară o simplă notificare, făcută la ministerul afacerilor externe al
statului de reşedinţă;
2. pentru admiterea diplomatului la conducerea temporară a unui post consular este necesar
de obţinut geranţa consulară, care este eliberată în baza unei notificări la ministerul
afacerilor externe al statului de reşedinţă.

Numirea oricărui funcţionar consular, în afară de şeful de post consular, necesită doar proce-
dura notificării numirii. Statul de reşedinţă este în drept să ceară statului trimiţător ca notificarea
să fie efectuată cu suficient timp pînă la numire şi prezentarea la post.

Admiterea oricărui funcţionar consular, în afară de şeful postului consular, este bazată în de-
clararea funcţionarului consular numit ca persoana acceptabilă de către statul de reşedinţă. În
cazul cînd statul de reşedinţă declară explicit, sau lasă de înţeles, că funcţionarul consular numit
nu este persona grata, statul trimiţător este obligat de a revoca numirea funcţionarului respectiv.
Declararea funcţionarului consular ca persoană acceptabilă poate fi efectuată, în unele cazuri, sub
formă de eliberare a vizelor de întrare în ţara de reşedinţă.

Funcţionarul consular onorific beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute în

Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare (1963), prezentul Regulament, precum şi
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte din momentul intrării sale pe
teritoriul Republicii Moldova pentru a prelua postul său sau, dacă se găseşte deja pe acest
teritoriu, din momentul intrării lui în funcţie.
Când funcţiile unui funcţionar consular onorific încetează, privilegiile şi imunităţile sale
încetează, de regulă,  în momentul în care persoana în cauză părăseşte teritoriul statului de
reşedinţă, ori la expirarea unui termen rezonabil care îi va fi acordat în acest scop, dar nu mai
mare de 30 zile.
Totuşi, în ceea ce priveşte actele săvârşite de un funcţionar consular onorific în exercitarea
funcţiilor sale, imunitatea de jurisdicţie subzistă fără limită de durată.

Toate persoanele care beneficiază de privilegii şi imunităţi în baza prezentului

Regulament sunt obligate să respecte legislaţia Republicii Moldova.

Ruperea relaţiilor diplomatice nu atrage după sine ipso facto ruperea relaţiilor consulare.
Republica Moldova poate în orice moment să informeze şeful oficiului consular sau statul
trimiţător prin canale diplomatice că un funcţionar consular onorific este persona non grata. În
acest caz statul trimiţător va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcţiilor sale în
cadrul oficiului consular într-un termen rezonabil. În caz contrar MAEIE va retrage Exequaturul
persoanei în cauză sau va înceta să-l considere în calitate de funcţionar consular onorific.