Bibliografie Generala MAE

Bibliografie Generala MAE
• Constituția României;  
• Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al

României;
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
(1) Prezenta lege reglementează Statutul Corpului diplomatic și consular al României.
(2) Membrii Corpului diplomatic și consular sunt, de regula, diplomați de cariera și au un statut
socioprofesional specific, conferit de atribuțiile și răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea
politicii externe a României, conform prevederilor prezentei legi.
Articolul 2
(1) Au calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al României:
a) ministrul afacerilor externe;
b) secretarii de stat și subsecretarii de stat din Ministerul Afacerilor Externe;
c) secretarul general și secretarul general adjunct din Ministerul Afacerilor Externe;
d) personalul diplomatic și consular care își desfășoară activitatea în administrația centrala a
Ministerului Afacerilor Externe, la ambasadele, misiunile permanente pe lângă organizațiile
internaționale și oficiile consulare ale României, inclusiv persoanele provenind de la Departamentul
de Comerț Exterior și de la alte ministere și instituții, pe perioada trimiterii lor în misiune în
străinătate cu grade diplomatice sau consulare.
(2) Ministrul afacerilor externe, secretarii de stat, subsecretarii de stat, secretarul general și
secretarul general adjunct fac parte de drept din Corpul diplomatic și consular al României, pe
durata exercitării funcției.
Articolul 3
(1) Statutul Corpului diplomatic și consular al României se completează cu prevederile cuprinse în
legislația muncii și în Statutul funcționarilor publici, dacă prin prezentul statut nu se stabilește altfel.
(2) Pe perioada cât se afla în misiune în străinătate, membrilor Corpului diplomatic și consular li se
aplica și prevederile tratatelor la care România este parte, precum și alte reguli care decurg din
normele dreptului internațional.
Capitolul II Gradele și funcțiile diplomatice sau consulare. Modul de acordare, echivalare și

păstrare a acestora
Secţiunea 1 Gradele diplomatice sau consulare

Articolul 4
Membrii Corpului diplomatic și consular al României pot dobândi următoarele grade:
a) gradele diplomatice:
– ambasador;
– ministru plenipotențiar;
– ministru-consilier;
– consilier diplomatic;
– secretar I;
– secretar II;
– secretar III;
– atașat diplomatic;
b) gradele consulare:
– consul general;
– consul;
– viceconsul;
– agent consular.
Articolul 5
Membrii Corpului diplomatic și consular al României ocupă, în administrația centrala a
Ministerului Afacerilor Externe și la misiunile diplomatice și oficiile consulare, funcții diplomatice
și consulare echivalente gradelor diplomatice sau consulare pe care le dețin.
Secţiunea a 2-a Modul de acordare, echivalare și păstrare a gradelor diplomatice sau a celor
consulare
Articolul 6
(1) În cadrul Ministerului Afacerilor Externe funcționează Comisia pentru acordarea gradelor
diplomatice și consulare. Comisia propune acordarea gradelor diplomatice sau consulare la
admiterea în Corpul diplomatic și consular al României și pentru promovarea în grad diplomatic sau
consular.
(2) Organizarea și funcționarea comisiei prevăzute la alin. (1), inclusiv criteriile privind
selecționarea pentru admiterea la Academia Diplomatică, pentru promovarea în grade diplomatice și
consulare și la alte concursuri pentru admiterea în Corpul diplomatic și consular al României, se
stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.
(3) Acordarea gradelor diplomatice și consulare se face prin ordin al ministrului afacerilor externe,
cu excepția gradului diplomatic de ambasador, în limita numărului maxim de funcții diplomatice și
consulare aprobate.
Articolul 7
Gradul diplomatic de atașat sau gradul consular de agent consular se acorda candidaților care au
promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic și consular al României.
Articolul 8
Organizarea și funcționarea Academiei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe sunt stabilite
prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 9
(1) Promovarea în grad diplomatic sau consular se face pe baza îndeplinirii condițiilor de stagiu
prevăzute la art. 13, a evaluării activității desfășurate și a calificărilor obținute la Academia
Diplomatică sau la alte instituții de formare profesională, din țara sau din străinătate.
(2) Cu ocazia Zilei Diplomației Române, ministrul afacerilor externe, prin derogare de la
prevederile alin. (1), poate promova în grad diplomatic sau consular, membri ai Corpului diplomatic
și consular al României cu rezultate deosebite în activitate, cu îndeplinirea a jumătate din condițiile
de stagiu, așa cum sunt prevăzute la art. 13.
Articolul 10
Gradul diplomatic de ambasador se acorda prin decret, de către Președintele României, la
propunerea ministrului afacerilor externe.
Articolul 11
Celelalte grade diplomatice sau consulare se acorda prin ordin al ministrului afacerilor externe, la
propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare.
Articolul 12
Ministerul Afacerilor Externe este singura instituție care acorda grade diplomatice și consulare, cu
excepția gradului de ambasador.
Articolul 13
Stagiul pentru promovarea în grad diplomatic sau consular este:
a) pentru gradele diplomatice:
– 2 ani, de la atașat diplomatic la secretar III;
– 3 ani, de la secretar III la secretar II;
– 4 ani, de la secretar II la secretar I;
– 3 ani, de la secretar I la consilier diplomatic;
– 4 ani, de la consilier diplomatic la ministru-consilier;
– 2 ani, de la ministru-consilier la ministru plenipotențiar;
b) pentru gradele consulare:
– 4 ani, de la agent consular la viceconsul;
– 4 ani, de la viceconsul la consul;
– 4 ani, de la consul la consul general.
Articolul 14
(1) Persoanelor admise prin concurs în Corpul diplomatic și consular al României, precum și
absolvenților Academiei Diplomatice li se acorda grade diplomatice sau consulare în funcție de
vechimea avută în domenii de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe,
echivalenta cu stagiile pentru gradele diplomatice sau consulare.
(2) Domeniile de activitate apropiate de cele ale Ministerului Afacerilor Externe se stabilesc, prin
ordin al ministrului afacerilor externe, la propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor
diplomatice sau consulare.
Articolul 15
(1) Trecerea de la un grad consular la unul diplomatic se face cu respectarea următoarei echivalente
a gradelor:
a) consul general - consilier diplomatic, ministru-consilier;
b) consul - secretar I;
c) viceconsul - secretar III, secretar II;
d) agent consular - atașat diplomatic.
(2) Echivalarea gradelor diplomatice cu cele consulare se aproba de ministrul afacerilor externe, la
propunerea Comisiei pentru acordarea gradelor diplomatice și consulare, cu acordul persoanei în
cauza.
Articolul 16
Gradul diplomatic sau consular deținut se păstrează cu titlu onorific.
Capitolul III Admiterea în Corpul diplomatic și consular al României
Secţiunea 1 Condiții
Articolul 17
(1) Calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României poate fi dobândită de
persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) are dreptul să ocupe o funcție publică, conform prevederilor Constituției și legilor în vigoare;
b) se bucură de toate drepturile politice și civile prevăzute în Constituție și în legile în vigoare;
c) nu face parte din partide politice;
d) a urmat studii superioare de lungă durata la o instituție de învățământ superior din țara sau din
străinătate, absolvite cu diploma de licența sau echivalenta, recunoscută de Ministerul Educației și
Cercetării;
e) cunoaște cel puțin o limba străină;
f) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată pe baza de act medical de specialitate, emis de
centrul medical care deservește Ministerul Afacerilor Externe;
g) a absolvit Academia Diplomatică sau a promovat concursul de admitere în Corpul diplomatic și
consular al României, organizat potrivit regulamentului de organizare și desfășurare a concursului
de admitere în Ministerul Afacerilor Externe;
h) nu a fost condamnata pentru săvârșirea unei infracțiuni.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) lit. c) și g) persoanele care urmează a fi numite în
funcțiile de ministru, secretar de stat sau subsecretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (1) lit. g) persoanele provenind din alte ministere și instituții
centrale, trimise în misiune temporară în străinătate cu funcții echivalente gradelor diplomatice și
consulare.
Articolul 18
Concursurile de admitere în Corpul diplomatic și consular al României se organizează pentru
funcțiile diplomatice sau consulare vacante, pe baza regulamentului de organizare și desfășurare a
concursului, aprobat prin ordin al ministrului afacerilor externe.
Articolul 19
Pentru numirea în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar, ministrul afacerilor externe
propune, de regula, diplomați de cariera care, la încheierea misiunii, nu depășesc vârsta legală de
pensionare. În mod excepțional pot fi propuse pentru numire în aceasta funcție personalități ale
vieții publice care îndeplinesc condițiile pentru admiterea în rândul membrilor Corpului diplomatic
și consular al României.
Articolul 20
Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar este reprezentantul unic al României în țara în care a
fost acreditat și îl reprezintă pe Președintele României pe lângă șeful statului acreditar.
Secţiunea a 2-a Depunerea jurământului de credința
Articolul 21
(1) Persoanele care devin membri ai Corpului diplomatic și consular al României depun jurământul
de credința în momentul dobândirii calității de membru al Corpului diplomatic și consular al
României.
(2) Jurământul scris se rostește, se semnează și se depune astfel: ambasadorul, în fața Președintelui
României, consulul general, în fața primului-ministru; ceilalți membri ai Corpului diplomatic și
consular al României, în fața ministrului afacerilor externe sau a unei persoane desemnate de acesta:
secretar de stat sau ambasador.
(3) Ambasadorii și consulii generali din serviciul exterior vor depune jurământul de credința cu
ocazia primei deplasări în România, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Articolul 22
(1) Jurământul de credința fața de statul român este obligatoriu și are următorul conținut: "Jur să
promovez și să apar interesele României și ale cetățenilor români în relațiile internaționale. Jur să-
mi îndeplinesc cu responsabilitate, loialitate și demnitate atribuțiile care îmi revin în promovarea
politicii externe a României. Jur să respect Constituția și legile tarii, drepturile și libertățile
fundamentale ale omului, angajamentele internaționale asumate de România, cu păstrarea stricta a
secretului și confidențialității asupra informațiilor pe care le dețin ca membru al Corpului
diplomatic și consular al României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"
(2) Referirea la divinitate din formula jurământului se poate schimba potrivit credinței religioase a
persoanei care depune jurământul.
(3) Jurământul se poate depune și fără formula religioasă de încheiere. În acest caz persoana care
depune jurământul va declara pe onoare și conștiința ca va respecta jurământul.
(4) Refuzul de a depune jurământul de credința față de statul român determina pierderea calității de
membru al Corpului diplomatic și consular al României.
Capitolul IV Drepturile și obligațiile membrilor Corpului diplomatic și consular al României
Secţiunea 1 Drepturile membrilor Corpului diplomatic și consular al României
Articolul 23
Membrii Corpului diplomatic și consular al României au următoarele drepturi specifice:
a) să fie promovați în funcții diplomatice și consulare în administrația centrala a Ministerului
Afacerilor Externe ori la misiunile diplomatice și oficiile consulare, în raport cu gradul diplomatic
sau consular deținut, vechimea în muncă diplomatică sau consulară și experiența dobândită;
b) să beneficieze de formele de perfecționare a pregătirii profesionale și de specializare organizate
de Ministerul Afacerilor Externe sau de alte instituții publice române sau străine;
c) să beneficieze în străinătate de privilegiile, imunitățile și facilitățile pe care le conferă dreptul
internațional și convențiile în materie la care România este parte;
d) să desfășoare activitate didactica și științifică, în țara și în străinătate, cu respectarea prevederilor
prezentului statut;
e) să adere la și să activeze în cadrul asociațiilor profesionale și al organizațiilor științifice din țara
și din străinătate, cu respectarea prevederilor prezentului statut;
f) să beneficieze, în țara și în străinătate, de distincțiile și onorurile specifice funcției diplomatice
sau consulare pe care o exercita;
g) să fie însoțiți, pe durata misiunii permanente, de soț sau soție și de copiii minori, precum și de
copiii până la vârsta de 25 de ani care urmează studii în străinătate;
h) să fie înscriși în Anuarul Corpului diplomatic și consular al României.
Articolul 24
(1) Membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul la un salariu și la alte drepturi
bănești, bazate pe evaluarea corecta a complexității și dificultății funcției diplomatice sau consulare,
ținându-se seama de activitatea depusa, importanta acesteia și performanta profesională.
(2) Salarizarea și acordarea altor drepturi bănești, inclusiv sporurile de vechime, de
confidențialitate, pentru cunoașterea mai multor limbi străine, sporul pentru titlul științific de
doctor, premiile, primele și salariile de merit acordate membrilor Corpului diplomatic și consular al
României care își desfășoară activitatea în administrația centrala și la misiunile diplomatice și
oficiile consulare vor fi reglementate prin lege specială.
Articolul 25
(1) Pe perioada în care își desfășoară activitatea la misiunile diplomatice și oficiile consulare,
membrii Corpului diplomatic și consular al României, precum și membrii de familie care îi însoțesc
beneficiază de asistență medicală, pe baza de asigurare obligatorie, realizată de Ministerul
Afacerilor Externe sau convenită prin acorduri cu statele străine respective sau, acolo unde nu este
posibil, de decontarea cheltuielilor medicale.
(2) Cuantumul și condițiile asigurării obligatorii, precum și ale decontării cheltuielilor medicale se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 26
(1) În țara, membrii Corpului diplomatic și consular al României, în activitate ori pensionari,
precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de
asistență medicală, medicamente și proteze, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific
apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești, în condițiile achitării
contribuțiilor legale la sistemul de asigurări de sănătate în perioada de activitate.
(2) Condițiile de acordare gratuita a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor se stabilesc
prin hotărâre a Guvernului. Aceste drepturi nu se impozitează.
Articolul 27
(1) Membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul la concedii de odihnă, de studii,
fără plata, medicale, de maternitate, concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei
de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, concedii suplimentare pentru lucru în țări cu
clima greu de suportat, precum și în alte situații, în condițiile legii.
(2) Membrii Corpului diplomatic și consular al României beneficiază de concediu de odihnă de 30
de zile lucrătoare pe an, plătit în moneda națională a României.
(3) Membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul, pe lângă o indemnizație de
concediu de odihnă, și la o prima egala cu salariul de baza în lei, din luna anterioară plecării în
concediu de odihnă*).
(4) Membrii Corpului diplomatic și consular al României au dreptul la decontarea cheltuielilor
pentru transportul bunurilor personale și ale membrilor de familie care îi însoțesc, la trimiterea și
revenirea din misiune permanenta în străinătate, în condiții stabilite prin ordin al ministrului
afacerilor externe.
Articolul 28
Membrii Corpului diplomatic și consular al României care pleacă în misiune permanenta în
străinătate pot beneficia de o indemnizație de reprezentare, în condițiile stabilite prin hotărâre a
Guvernului.
Articolul 29
Abrogat.
Art. 29 a fost abrogat de litera c) a art. 196, Cap. X din LEGEA nr. 263 din 16 decembrie 2010,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Articolul 30
(1) Cheltuielile pentru transportul internațional al membrilor Corpului diplomatic și consular al
României care sunt trimiși în misiune de lungă durata în exterior, precum și pentru membrii lor de
familie aflați în întreținere permanentă legală în exterior, în condițiile prezentei legi, se suportă de
către instituția trimițătoare, în următoarele cazuri:
a) la plecarea în misiune în exterior și la revenirea definitiva în țara;
b) pentru deplasări în interes de serviciu, în România și în străinătate;
c) pentru efectuarea în țara a concediului de odihnă pe anul calendaristic respectiv, cu excepția
anului în care își încheie misiunea;
d) pentru concediu medical și nașteri în România;
e) pentru deplasarea întregii familii în România, în caz de deces al unui copil ori al soției/soțului și
numai pentru deplasarea unuia dintre soți în caz de deces al unui părinte, frate sau sora;
f) în cazuri de forță majoră.
(2) De asemenea, instituția trimițătoare suporta, o singura data pe an, costul transportului
internațional dus-întors pentru soția/soțul și pentru copiii aflați în întreținere în țara, pentru a-și
vizita soțul/soția, respectiv părinții aflați în misiune în exterior.
Secţiunea a 2-a Obligațiile membrilor Corpului diplomatic și consular al României
Articolul 31
Membrii Corpului diplomatic și consular al României sunt obligați să își îndeplinească cu
responsabilitate, profesionalism, loialitate, corectitudine, promptitudine și conștiinciozitate
îndatoririle de serviciu și să se abțină de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii României.
Articolul 32
Membrii Corpului diplomatic și consular al României au datoria să acționeze cu loialitate,
demnitate și răspundere în scopul înfăptuirii politicii externe a României și au următoarele obligații
specifice:
a) să promoveze și să apere interesele statului și ale cetățenilor români în cadrul relațiilor externe,
inclusiv prin acordarea protecției diplomatice și consulare și a sprijinului necesar cetățenilor
români, în limitele competentelor lor și cu respectarea prevederilor tratatelor internaționale la care
România este parte;
b) să respecte secretul de stat și secretul de serviciu, în condițiile legii, precum și confidențialitatea
în legătura cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștința în exercitarea funcției;
c) să aibă în toate împrejurările o conduita profesională și morala ireproșabilă și să dea dovada de
demnitate și responsabilitate în îndeplinirea atribuțiilor lor;
d) să respecte, fără a aduce atingere privilegiilor și imunităților lor, legile statelor pe teritoriul cărora
își desfășoară activitatea și să nu se lase implicați în activități care ar reprezenta un amestec în
treburile interne ale tarii în care sunt acreditați sau care ar afecta în orice alt mod relațiile României
sau ar aduce atingere statutului lor diplomatic și consular;
e) să solicite acordul ministrului afacerilor externe pentru primirea distincțiilor străine;
f) să informeze imediat conducerea ministerului în legătura cu orice schimbare intervenită în
situația lor, care le-ar putea afecta calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al
României;
g) să nu abuzeze de privilegiile și imunitățile de care beneficiază în străinătate ca membri ai
Corpului diplomatic și consular al României.
Articolul 33
Membrii Corpului diplomatic și consular al României, cu excepția ministrului afacerilor externe, a
secretarilor de stat și a subsecretarilor de stat, au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le revin,
să se abțină de la manifestarea în public a convingerilor lor politice.
Articolul 34
Membrii Corpului diplomatic și consular al României au obligația să își perfecționeze continuu
pregătirea profesională.
Capitolul V Trimiterea în misiune permanenta a membrilor Corpului diplomatic și consular

al României la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României
Articolul 35
(1) Membrii Corpului diplomatic și consular al României, cu excepția ambasadorilor extraordinari
și plenipotențiari și a consulilor generali care sunt șefi de consulate generale, sunt trimiși în misiune
permanentă în străinătate prin ordin al ministrului afacerilor externe, în urma unei proceduri de
selecție organizată anual sau ori de câte ori este necesar, pe baza principiilor imparțialității,
obiectivității, competenței și dezvoltării carierei diplomatice.
(2) Pot participa la procedura de selecție prevăzută la alin. (1) membrii Corpului diplomatic și
consular al României, angajați pe durată nedeterminată în Ministerul Afacerilor Externe, care se află
în una dintre următoarele situații:
a) își desfășoară activitatea în administrația centrală;
b) se află în misiune permanentă în serviciul exterior, al cărei termen expiră în cursul anului
calendaristic pentru care se organizează procedura de selecție;
c) se află în misiune cu durata determinată de până la 13 luni sau sunt trimiși de Ministerul
Afacerilor Externe la organizații interguvernamentale;
d) sunt detașați la alte instituții publice;
e) au contractul de muncă suspendat în condițiile legii, din motive neimputabile, cu condiția
încetării cazului de suspendare a contractului individual de muncă la data stabilită pentru trimiterea
în misiune.
(3) Situațiile prevăzute la alin. (2) încetează la data trimiterii în misiune.
(4) Pot participa la procedura de selecție, cu respectarea prevederilor alin. (2) și (3) și a condițiilor
prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. a)-f) și h), și consilierii pentru afaceri europene, angajați ai
Ministerului Afacerilor Externe, precum și funcționarii publici aflați în raporturi de serviciu cu
Ministerul Afacerilor Externe, cu acordarea calității de membru al Corpului diplomatic și consular
al României pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.
(5) Ministerul Afacerilor Externe afișează anual sau ori de câte ori este nevoie lista posturilor
diplomatice și consulare din serviciul exterior, vacante sau care devin vacante în cursul unui an
calendaristic, aprobată de ministrul afacerilor externe, atât în administrația centrală a Ministerului
Afacerilor Externe, cât și în serviciul exterior, prin mijloace care să asigure publicitatea
corespunzătoare.
(6) Membrii Corpului diplomatic și consular al României, precum și personalul prevăzut la alin. (4)
care îndeplinesc condițiile de participare la procedura de selecție optează pentru posturile cuprinse
în lista prevăzută la alin. (5) și prezintă un dosar de înscriere.
(7) Selecția persoanelor înscrise potrivit prevederilor alin. (6) se face de către o comisie anuală de
selecție, denumită în continuare Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă, constituită prin
ordin al ministrului afacerilor externe, având un număr impar de membri și un președinte numit
dintre aceștia.
(8) Poate avea calitatea de membru al Comisiei pentru trimiterea în misiune permanentă persoana
care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este membru al Corpului diplomatic și consular al României;
b) deține, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, funcția de secretar de stat, secretar general,
secretar general adjunct, director general, director;
c) nu participă la procedura de selecție și nu este soț, soție, rudă sau afin până la gradul al IV-lea
inclusiv cu oricare dintre participanții la procedura de selecție ori cu un alt membru al Comisiei
pentru trimiterea în misiune permanentă.
(9) Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă selectează persoanele înscrise la procedura de
selecție, prin votul majorității membrilor, pe baza unui interviu și a dosarului de înscriere.
Rezultatul selecției se consemnează într-un proces-verbal și se afișează în administrația centrală și
în serviciul exterior prin mijloace care să asigure publicitatea corespunzătoare.
(10) Selecția prevăzută la alin. (9) are în vedere următoarele:
a) pregătirea și experiența profesională;
b) evaluarea activității profesionale;
c) abilitățile profesionale dovedite pe parcursul carierei;
d) potențialul profesional;
e) necesitățile misiunilor diplomatice și oficiilor consulare.
(11) Persoanele înscrise la procedura de selecție pot contesta motivat rezultatul selecției Comisiei
pentru trimiterea în misiune permanentă cu privire la propria persoană. Contestațiile se soluționează
de către o comisie constituită anual în acest scop, denumită în continuare Comisia pentru
soluționarea contestațiilor, formată din trei membri desemnați prin ordin al ministrului afacerilor
externe. Poate avea calitatea de membru al Comisiei pentru soluționarea contestațiilor persoana care
îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (8) și nu are calitatea de membru al Comisiei pentru
trimiterea în misiune permanentă.
(12) Soluționarea contestațiilor de către Comisia pentru soluționarea contestațiilor se comunică în
scris persoanelor vizate. Rezultatul soluționării contestației unei persoane nu poate influența
rezultatele inițiale privind alți participanți la procedura de selecție.
(13) Ministrul afacerilor externe aprobă lista finală a persoanelor selectate pentru trimiterea în
misiune permanentă în străinătate, care se afișează în administrația centrală și în serviciul exterior
prin mijloace care să asigure publicitatea corespunzătoare a acesteia.
(14) Durata misiunii permanente în străinătate este, de regulă, de 4 ani. În țările cu condiții dificile,
durata misiunii permanente în străinătate este, de regulă, de 3 ani. Lista țărilor cu condiții dificile se
stabilește prin ordin al ministrului afacerilor externe. Cu excepția ambasadorilor extraordinari și
plenipotențiari și a consulilor generali care sunt șefi de consulate generale, durata misiunii
permanente poate fi prelungită în funcție de necesități, prin ordin al ministrului afacerilor externe.
(15) Posturile diplomatice și consulare vacante în serviciul exterior care necesită o ocupare urgentă,
precum și cele rămase neocupate ca urmare a procedurii de selecție se anunță în administrația
centrală a Ministerului Afacerilor Externe, prin mijloace care să asigure publicitatea
corespunzătoare, ulterior aprobării de către ministrul afacerilor externe. Pentru aceste posturi,
ministrul afacerilor externe decide trimiterea în misiune cu durata determinată de până la 13 luni, cu
posibilitatea de prelungire, o singură dată, cu până la un an.
(16) Trimiterea în misiune în serviciul exterior are loc după finalizarea unei perioade obligatorii de
pregătire specifică în Ministerul Afacerilor Externe.
(17) Aspectele de ordin tehnic și organizatoric ale procedurii de selecție se aprobă prin ordin al
ministrului afacerilor externe.
(la 05-07-2019, Articolul 35 din Capitolul V a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 59 din 3 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
553 din 05 iulie 2019 )
Articolul 36
Membrii Corpului diplomatic și consular al României beneficiază de un spor la salariu în valuta, pe
perioada în care își desfășoară activitatea la misiunile diplomatice și oficiile consulare, pentru soțul
sau soția și copiii minori care îi însoțesc.
Articolul 37
Membrii Corpului diplomatic și consular al României beneficiază la misiune de o indemnizație
lunară în suma fixa în valuta pentru fiecare copil care urmează studii elementare, gimnaziale, liceale
și universitare în străinătate, până la vârsta de 25 de ani, cu condiția promovării anului de studiu
precedent.
Articolul 38
Membrii Corpului diplomatic și consular al României pe perioada în care își desfășoară activitatea
în străinătate, la misiunile diplomatice și oficiile consulare, beneficiază în țara de o indemnizație în
lei necesară pentru plata cheltuielilor de întreținere a locuinței, în cazul în care nu realizează
venituri din chirii, pentru plata contribuțiilor prevăzute de lege în raport cu drepturile salariale
corespunzătoare funcției pe care membrii Corpului diplomatic și consular al României sunt
încadrați în țara, precum și pentru soțul sau soția care se afla în țara, dacă nu realizează venituri.
Articolul 39
Membrilor Corpului diplomatic și consular al României li se aplica, pe perioada în care își
desfășoară activitatea la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, majorările
salariale și indexările aplicate la salariile de încadrare în lei în țara.
Articolul 40
Membrii Corpului diplomatic și consular al României, precum și membrii familiilor lor, aflați în
întreținere în străinătate, beneficiază pe perioada misiunii de asigurare de viața.
Articolul 41
Membrii Corpului diplomatic și consular al României beneficiază de un spor la salariu, în valuta,
pentru activitatea desfășurata în străinătate în zone de risc și de conflicte armate.
Articolul 42
Soțul sau soția membrului Corpului diplomatic și consular al României, pe perioada deplasării sale
în străinătate împreună cu acesta și căruia/căreia i se suspenda raporturile de muncă pe perioada
respectiva, beneficiază de stagii de cotizare utile la stabilirea pensiei, cu plata de către unitatea
trimițătoare a contribuției la sistemul public de pensii, la nivelul ultimului salariu avut înaintea
plecării.
Articolul 43
La încheierea misiunii unui membru al Corpului diplomatic și consular al României, soțul sau soția
care l-a însoțit la post poate solicita reintegrarea la autoritatea sau instituția publică, regia autonomă
sau societatea națională la care a fost încadrat. Aceasta se acorda de drept.
Articolul 44
Dacă reintegrarea soțului sau a soției nu va fi posibila în termen de 90 de zile calendaristice de la
data încheierii misiunii, membrul Corpului diplomatic și consular al României beneficiază de o
indemnizație de sprijin pentru familie. Condițiile de acordare și cuantumul indemnizației se
stabilesc prin lege.
Articolul 45
Dacă un membru al Corpului diplomatic și consular al României își însoțește soțul sau soția în
misiune permanenta în străinătate, în calitate de soț sau soție neîncadrat/neîncadrată în muncă, pe
perioada misiunii i se suspenda raporturile de muncă, iar la revenire va fi integrat cu același grad
diplomatic sau consular.
Articolul 46
Membrii Corpului diplomatic și consular al României pot fi trimiși în misiune în străinătate, de
regula, după o perioada de un an de activitate în Ministerul Afacerilor Externe.
Articolul 47
Ambasadorii extraordinari și plenipotențiari, precum și consulii generali dispun, de la data
rechemării din misiune, de o perioada de 3 luni pentru a reveni în țara.
Articolul 48
(1) Pentru acoperirea necesarului de personal specializat din Ministerul Afacerilor Externe,
detașarea sau încadrarea pe perioada determinata se face pe durata misiunilor permanente, în
serviciul exterior, iar în centrala ministerului, pe durata prevăzută de legislația în vigoare.
(2) Persoanele detașate vor fi salarizate în conformitate cu sistemul de salarizare din Ministerul
Afacerilor Externe.
Capitolul VI Incompatibilități și interdicții
Articolul 49
Calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României este incompatibilă cu orice alta
funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ
universitar acreditate.
Articolul 50
(1) Membrilor Corpului diplomatic și consular al României le este interzis:
a) să facă parte din partide politice;
b) să desfășoare propagandă prin orice alte mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a
unui candidat independent pentru funcții publice;
c) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției
lor, avantaje materiale sau de alta natura care ar putea aduce atingere loialității, responsabilității și
prestigiului lor;
d) să efectueze, în perioada îndeplinirii misiunii în străinătate, direct, prin membrii de familie sau
prin persoane interpuse, activități comerciale;
e) să dețină funcții în regiile autonome, societățile comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ;
f) să declare sau să participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte
întruniri cu caracter politic.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) lit. a) ministrul afacerilor externe, secretarii de stat și
subsecretarii de stat.
Capitolul VII Încetarea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României
Articolul 51
(1) Calitatea de membru al Corpului diplomatic și consular al României încetează în următoarele
cazuri:
a) cu acordul părților;
b) demisie;
c) pierderea capacității de muncă, în condițiile legii;
d) incompatibilitate, în sensul dispozițiilor art. 49;
e) încetarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a) și b) ori nerespectarea
obligațiilor prevăzute la art. 32 sau a interdicțiilor prevăzute la art. 50;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă încheiat cu Ministerul Afacerilor
Externe;
g) reducerea numărului de funcții diplomatice ca urmare a reorganizării;
h) în cazul arestării preventive ori arestului la domiciliu pe o perioadă mai mare de 60 de zile sau al
condamnării definitive pentru o infracțiune de natură să îl facă incompatibil cu calitatea sa.
Lit. h) a alin. (1) al art. 51 a fost modificată de pct. 1 al art. 64 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
(2) Dacă, ulterior reducerii numărului de funcții diplomatice și consulare, Guvernul hotărăște o
majorare a acestora, persoanele afectate de măsura reducerii numărului de funcții au prioritate la
angajare, la cerere, cu acordarea gradului diplomatic sau consular deținut anterior.
Articolul 52
Abrogat.
Art. 52 a fost abrogat de litera c) a art. 196, Cap. X din LEGEA nr. 263 din 16 decembrie 2010,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 852 din 20 decembrie 2010.
Articolul 53
(1) Membrii Corpului diplomatic și consular al României cu o vechime în activitatea diplomatică
sau consulară de cel puțin 15 ani pentru femei și 20 de ani pentru bărbați beneficiază, la pensionare,
de o indemnizație egala cu 5 salarii de baza nete, plătite din bugetul unității trimițătoare.
(2) De indemnizația prevăzută la alin. (1) beneficiază și membrii Corpului diplomatic și consular al
României la încetarea calității de membru ca urmare a reducerii numărului de funcții diplomatice
sau consulare în urma reorganizării.
(3) Indemnizațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se acorda o singura data în cursul carierei diplomatice.
Articolul 54
Membrii Corpului diplomatic și consular al României care beneficiază de pensie pot fi încadrați în
Ministerul Afacerilor Externe, pe durata nedeterminată sau pe durata determinata, după caz,
beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrați, inclusiv de sporul
de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării.
Articolul 55
Membrii Corpului diplomatic și consular al României care împlinesc vârsta legală de pensionare își
pot continua activitatea cu acordul ministrului afacerilor externe.
Articolul 56
În caz de deces al unui membru al Corpului diplomatic și consular al României, membrii de familie
care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaș primesc, pe o perioada de 3 luni, echivalentul
salariului de baza net din ultima luna de activitate a celui decedat, plătit din bugetul unității
trimițătoare.
Capitolul VIII Răspunderea juridică
Articolul 57
Membrii Corpului diplomatic și consular al României răspund, conform legii, în legătura cu
activitatea lor profesională desfășurata în administrația centrala a Ministerului Afacerilor Externe
sau la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.
Articolul 58
Încălcarea de către membrii Corpului diplomatic și consular al României a prevederilor prezentei
legi și neîndeplinirea cu buna-credința a îndatoririlor de serviciu atrag răspunderea disciplinară,
patrimonială, civilă, contravențională sau penală, după caz.
Articolul 59
(1) Condițiile angajării răspunderii și sancțiunile aplicabile sunt cele prevăzute de lege și de
regulamentul de organizare și funcționare a Ministerului Afacerilor Externe.
(2) Faptele care generează răspunderi și sancțiuni pentru membrii Corpului diplomatic și consular al
României sunt examinate de Consiliul de Onoare, care face propuneri ministrului afacerilor externe.
Organizarea și funcționarea Consiliului de Onoare se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor
externe.
Articolul 60
Dacă s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unui membru al Corpului diplomatic
și consular al României pentru o infracțiune de natură să îl facă incompatibil cu statutul său,
ministrul afacerilor externe va lua măsura suspendării raporturilor de muncă.
-----------
Art. 60 a fost modificat de pct. 2 al art. 64 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 61
Pentru omagierea tradiției diplomatice românești și pentru stimularea activității Corpului diplomatic
și consular al României, în fiecare an, în luna septembrie, se sărbătorește Ziua Diplomației Române,
la o data stabilită de ministrul afacerilor externe.
Articolul 62
(1) Pentru contribuții meritorii la afirmarea diplomației românești pe plan internațional se poate
acorda Ordinul sau Medalia Meritul Diplomatic.
-------------
Alin. (1) al art. 62 a fost modificat de art. II din LEGEA nr. 181 din 17 mai 2004, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 24 mai 2004.
(2) Ordinele și medaliile prevăzute la alin. (1) se acorda de către Președintele României, la
propunerea ministrului afacerilor externe.
Articolul 63
Membrii Corpului diplomatic și consular al României detașați la alte autorități sau instituții din
România sau în străinătate își păstrează calitatea de membri ai Corpului diplomatic și consular al
României pe perioada detașării.
Articolul 64
Membrii Corpului diplomatic și consular al României care sunt trimiși de statul român în calitate de
funcționari la organizații interguvernamentale își păstrează calitatea de membri ai Corpului
diplomatic și consular al României pe perioada exercitării funcției internaționale. Pe aceasta
perioada li se suspenda raporturile de muncă, iar la revenirea în Ministerul Afacerilor Externe li se
recunoaște vechimea în muncă și în activitatea diplomatică.
Articolul 65
(1) Membrii Corpului diplomatic și consular al României care participa la cursuri, stagii de practica
și specializare sau perfecționare în străinătate, cu aprobarea conducerii Ministerului Afacerilor
Externe, pe o durata care depășește 90 de zile calendaristice, și cărora, pe timpul absenței din țara, li
se suspendă raporturile de muncă își mențin pe aceasta perioada calitatea de membri ai Corpului
diplomatic și consular al României, iar la revenirea în Ministerul Afacerilor Externe li se recunoaște
vechimea în muncă și în activitatea diplomatică.
(2) Pe perioada studiilor, aceste persoane beneficiază, în țara, de o indemnizație lunară în moneda
națională, necesară pentru plata contribuțiilor prevăzute de lege și pentru plata cheltuielilor de
întreținere a locuinței, în cazul în care nu realizează venituri din chirii, în raport cu drepturile
salariale corespunzătoare funcției pe care membrii Corpului diplomatic și consular al României sunt
încadrați în administrația centrala. Cuantumul indemnizației va fi stabilit prin hotărâre a
Guvernului.
Articolul 66
(1) Membrilor Corpului diplomatic și consular al României numiți în funcții de demnitate publică li
se suspenda raporturile de muncă pe perioada mandatului.
(2) La încetarea funcției de demnitate publică și la revenirea în Ministerul Afacerilor Externe li se
recunoaște vechimea în activitatea diplomatică sau consulară.
Articolul 67
Pe durata numirii membrilor Corpului diplomatic și consular al României în cabinetele demnitarilor
din Ministerul Afacerilor Externe, li se suspenda contractele individuale de muncă și li se
recunoaște vechimea în activitatea diplomatică, păstrându-și calitatea de membri ai Corpului
diplomatic și consular al României.
Articolul 68
De drepturile prevăzute la art. 24-30, art. 36-45 și art. 48 beneficiază, după caz, și celelalte categorii
de personal angajat în Ministerul Afacerilor Externe.
Articolul 69
Hotărârile Guvernului și ordinele ministrului afacerilor externe emise în aplicarea prezentei legi se
vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
Articolul 70
Regulamentul de organizare și funcționare a Ministerului Afacerilor Externe va fi actualizat în
conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
acesteia.
Articolul 71
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Hotărârea Guvernului nr. 1.070/1990 pentru
aprobarea Statutului Corpului Diplomatic și Consular al României, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 119 din 2 noiembrie 1990, precum și orice dispoziții contrare prezentei legi.
Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 20 mai 2003, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,

VIOREL HREBENCIUC
Aceasta lege a fost adoptată de Senat în ședința din 22 mai 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
București, 17 iunie 2003.
• Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Afacerilor Externe;  
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al

art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și
funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu
modificările și completările ulterioare, și al art. 11 și 20 alin.
(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017 pentru
stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice
centrale și pentru modificarea și completarea unor acte
normative,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Articolul 1
(1) Ministerul Afacerilor Externe, denumit în continuare M.A.E.,
este organ de specialitate al administrației publice centrale în
subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având sediul
în municipiul București, aleea Modrogan nr. 14, sectorul 1.
(2) M.A.E. realizează politica externă a statului român, inclusiv
prin îndeplinirea sarcinilor din sfera sa de competență care
revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene
și al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, și participă la
promovarea intereselor economice ale României.
(2^1) În vederea realizării politicii externe, MAE colaborează
cu toate autoritățile publice cu atribuții în domeniul politicii
externe.
(la 14-01-2020, Articolul 1 a fost completat de Punctul 1,
Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6 ianuarie 2020, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 14 ianuarie 2020 )
(3) Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de
activitate, M.A.E. exercită următoarele funcții:
a) strategică, prin care contribuie la elaborarea și urmărește
aplicarea Programului de guvernare în domeniul său de
activitate;
(la 14-01-2020, Litera a) din Alineatul (3) , Articolul 1 a fost
modificată de Punctul 2, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6
ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 14
ianuarie 2020 )
b) de reglementare, prin care asigură elaborarea cadrului
normativ și de politici publice pentru realizarea obiectivelor din
domeniul său de activitate;
c) de reprezentare, prin care asigură, în numele statului și al
Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în
domeniul său de activitate;
d) de autoritate de stat, prin care asigură urmărirea și
controlul aplicării și respectării reglementărilor legale din
domeniul său de activitate și a celor privind organizarea și
funcționarea instituțiilor care își desfășoară activitatea în
subordinea sa;
e) de coordonare, prin care asigură coordonarea la nivel
național și local a activității de implementare a obiectivelor de
politică externă; de asemenea, asigură coordonarea în
domeniul afacerilor europene în scopul participării României la
procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene;
(la 14-01-2020, Litera e) din Alineatul (3) , Articolul 1 a fost
ianuarie 2020 )
f) de administrare, prin care asigură administrarea
patrimoniului său, potrivit dispozițiilor legale.
Articolul 2
În realizarea funcțiilor sale, M.A.E. are următoarele atribuții
principale:
1. apără și promovează pe plan extern drepturile și interesele
statului român, ale cetățenilor și ale persoanelor juridice
române, în conformitate cu legea română și dreptul
internațional aplicabil, precum și cu practica internațională;
2. inițiază și sprijină activități internaționale menite să ducă la
dezvoltarea de relații pașnice și de cooperare cu toate statele,
întemeiate pe principiile fundamentale și pe normele în vigoare
ale dreptului internațional; promovează în plan internațional
valorile democrației, ale statului de drept, respectarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale, colaborarea
pașnică și solidaritatea umană;
3. contribuie la promovarea intereselor naționale ale României
în organizații și alte structuri internaționale;
4. urmărește, analizează și semnalează aspecte privind
evoluția relațiilor internaționale și coordonează activitățile de
cooperare bilaterală și multilaterală;
5. asigură legătura cu misiunile diplomatice și cu oficiile
consulare din România, în conformitate cu dreptul internațional
și cu practica internațională;
6. organizează, îndrumă și controlează activitatea misiunilor
diplomatice și a oficiilor consulare ale României;
7. gestionează corespondența cu misiunile diplomatice și
oficiile consulare ale României în străinătate și cu autoritățile
statelor de reședință; corespondența pe problematici sectoriale
cu misiunile diplomatice se poate realiza și direct de către
autoritățile naționale competente din administrația publică, cu
informarea concomitentă a M.A.E.;
8. elaborează sau, după caz, cooperează cu ministerele și cu
celelalte autorități publice ale administrației publice centrale la
elaborarea proiectelor de acte normative care au legătură cu
relațiile externe ale României;
9. avizează orice document și orice proiect elaborat la nivelul
administrației publice centrale care are legătură cu relațiile
externe ale României sau care are implicații asupra politicii
externe a României, pentru asigurarea coerenței acțiunii de
politică externă;
10. contribuie la elaborarea și/sau avizează strategiile și
programele guvernamentale și sectoriale, precum și proiectele
de acte normative și orice alte documente vizând cetățenii
români cu domiciliul/reședința în străinătate;
11. contribuie la identificarea, avizează și urmărește, împreună
cu autoritățile responsabile conform legii, implementarea
proiectelor vizând cetățenii români cu domiciliul/reședința în
străinătate;
12. contribuie la elaborarea politicii statului român vizând
românii de pretutindeni, la întărirea legăturilor cu aceștia și la
păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice,
culturale, lingvistice și religioase, în conformitate cu dreptul
internațional și Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat
românilor de pretutindeni, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, precum și cu respectarea legislației
statului ai cărui cetățeni/rezidenți sunt. În acest scop:
a) avizează strategiile și programele guvernamentale și
sectoriale, precum și proiectele de acte normative și orice tipuri
de documente vizând persoanele aparținând minorității
române;
b) contribuie la identificarea, avizează și urmărește
implementarea, împreună cu autoritățile responsabile conform
legii, a proiectelor vizând protejarea și promovarea identității
etnice, culturale, lingvistice și religioase a persoanelor
aparținând minorității române și conservarea patrimoniului
cultural și păstrarea tradițiilor și a obiceiurilor în rândul
persoanelor aparținând minorității române;
c) negociază tratatele și alte documente internaționale care au
incidență în domeniul protecției drepturilor persoanelor
aparținând minorităților naționale;
d) asigură copreședinția română a comisiilor mixte privind
minoritățile naționale, stabilite în temeiul tratatelor
internaționale la care România este parte;
e) cooperează cu autoritățile publice și/sau cu alte persoane
juridice relevante din statele de cetățenie/reședință ale
persoanelor aparținând minorității române, precum și cu
organizații internaționale, pentru asigurarea drepturilor
persoanelor aparținând minorității naționale românești,
conform normelor internaționale în materie;
f) monitorizează modul în care autoritățile statelor de
cetățenie/reședință își respectă obligațiile asumate în
conformitate cu dreptul internațional pentru protejarea și
promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorității
române;
g) asigură elaborarea, promovarea și susținerea în plan
internațional a poziției României în ceea ce privește protejarea
și promovarea de către statele de cetățenie/reședință a
drepturilor persoanelor aparținând minorității române și
stabilește linii de acțiune în acest scop;
h) contribuie, în orice alt mod prevăzut de lege, la păstrarea,
promovarea și dezvoltarea identității etnice, lingvistice,
culturale și religioase a persoanelor aparținând minorității
române;
13. coordonează, singur sau împreună cu ministerele/
instituțiile cu responsabilități în domeniu, procesul de raportare
la mecanismele internaționale în domeniul drepturilor omului și
c o o r d o n e a z ă p r o c e s u l d e ra p o r t a r e l a m e c a n i s m e l e
internaționale în domeniul protecției drepturilor persoanelor
aparținând minorităților naționale, în conformitate cu obligațiile
internaționale asumate de România;
14. inițiază și/sau participă la negocierea tratatelor
internaționale, în conformitate cu Legea nr. 590/2003 privind
tratatele și Legea nr. 276/2011 privind procedura prin care
România devine parte la tratatele încheiate între Uniunea
Europeană și statele membre, pe de o parte, și state terțe sau
organizații internaționale, pe de altă parte;
15. prezintă Guvernului, singur sau, după caz, împreună cu
celelalte ministere, propuneri privind semnarea, ratificarea,
aprobarea ori acceptarea tratatelor, aderarea la acestea ori
denunțarea lor, renunțarea la acestea sau retragerea,
elaborează și efectuează schimbul instrumentelor de ratificare,
depune instrumentele de ratificare, aderare ori de acceptare,
notifică aprobarea sau acceptarea tratatelor internaționale și
denunțarea lor, renunțarea la acestea ori retragerea,
eliberează, în condițiile legii, documente certificând deplinele
puteri, în conformitate cu Legea nr. 590/2003 și Legea nr.
276/2011;
16. păstrează originalele tratatelor bilaterale la nivel statal și
guvernamental, copiile certificate ale tratatelor multilaterale la
care România este parte și originalele tratatelor al căror
depozitar este România și îndeplinește obligațiile ce decurg din
această calitate, în conformitate cu Legea nr. 590/2003;
17. urmărește, în limitele competențelor stabilite prin lege,
singur sau în colaborare cu alte ministere sau autorități ale
administrației publice centrale sau cu autorități ale
administrației publice locale, aplicarea prevederilor tratatelor
internaționale la care România este parte și prezintă, în limitele
competențelor stabilite prin lege, singur sau împreună cu
acestea, propuneri pentru îndeplinirea întocmai și cu bună-
credință a obligațiilor internaționale asumate de România, în
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 590/2003;
18. avizează, din perspectivă de oportunitate, intențiile de
negociere a înțelegerilor de cooperare ale autorităților
administrației publice locale cu autorități similare din alte state
și avizează, anterior semnării, proiectele de înțelegeri de
cooperare pe care autoritățile administrației publice locale
intenționează să le încheie cu autorități similare din alte state,
în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu
completările ulterioare, și ale Legii nr. 590/2003;
19. îndeplinește celelalte atribuții care îi revin conform Legii nr.
590/2003 și Legii nr. 276/2011;
20. coordonează punerea în aplicare de către autoritățile
române:
a) a sancțiunilor internaționale obligatorii pentru România,
adoptate prin rezoluții ale Consiliului de Securitate al
Organizației Națiunilor Unite și prin decizii și regulamente sau
alte instrumente juridice ale Uniunii Europene;
b) a sancțiunilor adoptate prin decizii unilaterale ale României;
c) a sancțiunilor internaționale care nu au caracter obligatoriu
pentru România, adoptate în cadrul unor organizații
internaționale sau prin decizii unilaterale ale altor state, în
măsura în care acestea devin obligatorii pentru România în
conformitate cu dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor
internaționale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009,
cu modificările și completările ulterioare;
21. coordonează și pregătește întrunirile Consiliului
interinstituțional, înființat în baza Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 202/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.
217/2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și
activitatea de modificare a cadrului legislativ specific;
22. participă la realizarea și implementarea politicii externe și
de securitate comună a Uniunii Europene și coordonează, în
plan național, participarea României la politica de securitate și
apărare comună, inclusiv la misiunile derulate sub egida
Uniunii Europene. Coordonează participarea României la
misiuni internaționale civile, urmărind îndeplinirea obiectivelor
de politică externă și a angajamentelor asumate în plan
internațional; decide cu privire la trimiterea, menținerea și
retragerea experților români proveniți din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, precum și a celor din sectorul
neguvernamental, în misiuni internaționale civile, în funcție de
prioritățile de politică externă ale României și de specificul
fiecărei misiuni; cooperează cu alte instituții guvernamentale în
ceea ce privește participarea experților acestora la astfel de
misiuni;
23. asigură coordonarea sistemului național de gestionare a
afacerilor europene din perspectiva participării României la
procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene;
24. asigură realizarea atribuțiilor care îi revin în conformitate
cu Legea nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament și
Guvern în domeniul afacerilor europene, respectiv în
conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 34/2017 privind
organizarea și funcționarea Sistemului național de gestionare a
afacerilor europene în vederea participării României la procesul
decizional al instituțiilor Uniunii Europene;
25. organizează și coordonează registrul mandatelor naționale
elaborate și transmise cu privire la proiectele de acte legislative
ale Uniunii Europene;
26. coordonează, în plan național, participarea României la
acțiunea externă a Uniunii Europene și aspectele legate de
modificarea sau implementarea tratatelor constitutive ale
Uniunii Europene, cu implicațiile instituționale care derivă din
acestea;
27. urmărește obiectivele la nivel UE rezultând din calitatea
României de stat membru al Uniunii Europene;
28. asigură reprezentarea României la Consiliul Afaceri Externe
și la Consiliul Afaceri Generale, cu excepția Consiliului Afaceri
Generale - coeziune;
29. asigură, prin direcțiile de specialitate, reprezentarea
României în domeniul de competență al M.A.E., la grupurile de
lucru ale Consiliului Uniunii Europene;
30. asigură coordonarea interministerială în vederea
transpunerii directivelor Uniunii Europene și asigurării cadrului
de aplicare directă a regulamentelor și deciziilor Uniunii
Europene;
31. avizează, în mod obligatoriu, proiectele de acte normative
care urmăresc transpunerea sau asigurarea cadrului de
aplicare directă în legislația națională a actelor legislative ale
Uniunii Europene ori care au relevanță europeană și
examinează, sub aspectul compatibilității cu reglementările
Uniunii Europene, propunerile legislative în vederea formulării
punctului de vedere al Guvernului asupra acestora;
32. coordonează și supraveghează fundamentarea de către
autoritățile și instituțiile publice a pozițiilor naționale care
urmează a fi comunicate Comisiei Europene, în cadrul
solicitărilor de informații ale acesteia, transmise prin
intermediul bazei de date electronice constituite în acest scop;
33. coordonează procesul de notificare electronică a legislației
naționale care transpune dreptul Uniunii Europene;
34. urmărește evoluția politicilor Uniunii Europene și propune
măsuri pentru adaptarea politicilor României la acestea în
vederea asigurării compatibilității acțiunilor autorităților
române cu obligațiile rezultate din calitatea României de stat
membru al Uniunii Europene;
35. urmărește, în limitele de competență prevăzute de lege,
împreună cu ministerele de linie și alte autorități ale
administrației publice centrale, respectarea obligațiilor
României în calitate de stat membru al Uniunii Europene;
36. reprezintă coordonatorul național al Semestrului European
și punctul tehnic de contact în problematica Strategiei «Europa
2020»;
37. coordonează și este punctul de contact al Strategiei Uniunii
Europene pentru Regiunea Dunării; prezidează Grupul
interministerial pentru implementarea Strategiei și asigură
secretariatul Forumului național pentru implementarea
acesteia;
38. reprezintă punctul național de contact pentru Oficiul TAIEX
al Comisiei Europene;
39. gestionează Centrul Național SOLVIT;
40. este coordonator național al Sistemului de informare al
pieței interne (I.M.I.) și coordonator al ariei legislative servicii
din cadrul acestui sistem;
41. reprezintă punctul național de contact cu Uniunea
Europeană, care gestionează informații prin intermediul
sistemelor informatice și de comunicații conectate la instituțiile
europene; asigură diseminarea, în plan național, a informațiilor
clasificate ale Uniunii Europene, primite de la instituțiile
europene prin sisteme informatice sau în format hârtie, cu
respectarea normelor de securitate ale Uniunii Europene și
naționale; în vederea asigurării condițiilor tehnice și de
securitate necesare protecției informațiilor clasificate ale
Uniunii Europene, cooperează cu instituțiile naționale
competente, potrivit atribuțiilor acestora;
42. răspunde de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 92/2002 pentru
aprobarea participării României, cu drepturi depline, la Consiliul
de Administrație al Colegiului Europei și a plății cotizației
anuale, cu modificările ulterioare;
43. exercită, în numele Guvernului României, prerogativele de
Agent guvernamental pentru Curtea de Justiție a Uniunii
Europene, pentru Tribunalul Uniunii Europene, precum și
pentru Curtea de Justiție a Asociației Europene a Liberului
Schimb și asigură, prin acesta, reprezentarea juridică a statului
român în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, a
Tribunalului Uniunii Europene, a celorlalte instituții ale Uniunii
Europene, în cadrul procedurilor prevăzute la art. 218 alin.
(11),art. 256, art. 258-260, art. 263, 265 și art. 267-272 din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în legătură cu
etapele precontencioase sau contencioase, după caz, ale
respectivelor proceduri, precum și în fața Curții de Justiție a
Asociației Europene a Liberului Schimb;
44. urmărește evoluția jurisprudenței Curții de Justiție a
Uniunii Europene și prezintă rapoarte și informări periodice cu
privire la chestiunile cu relevanță pentru România;
45. exercită, în numele Guvernului României, prerogativele de
Agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor
Omului și asigură, prin acesta, reprezentarea intereselor
statului român la Consiliul Europei în procedurile
jurisdicționale, în procedurile de rezolvare pe cale amiabilă, în
procedurile de aviz consultativ și în celelalte proceduri în fața
Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și în procedurile
execuționale în fața Comitetului Miniștrilor în conformitate cu
dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și ale protocoalelor adiționale la
aceasta;
46. colaborează la elaborarea politicii României în domeniul
relațiilor economice internaționale și contribuie la stabilirea și
încheierea de parteneriate strategice în domenii-cheie, în
concordanță cu prioritățile și interesele naționale ale României;
47. coordonează, planifică și operaționalizează politica
națională în domeniul cooperării internaționale pentru
dezvoltare, conform legii;
48. inițiază sau participă la negocierea și la încheierea tuturor
documentelor internaționale care conțin prevederi referitoare la
acordarea de fonduri financiare nerambursabile de la bugetul
de stat către state terțe în curs de dezvoltare, care intră în
categoria asistenței oficiale pentru dezvoltare, potrivit legii;
49. asigură organizarea activității de prestare a serviciilor
consulare și de acordare a asistenței și protecției consulare, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2019 privind
activitatea consulară; asigură finanțarea acțiunilor de
gestionare a crizelor, alertelor consulare și reacție rapidă, în
condițiile legii;
50. coordonează, conform legii, prin Departamentul pentru
controlul exporturilor, sistemul național de control al
exporturilor, importurilor și al altor operațiuni cu produse
militare, sistemul național de control al operațiunilor cu
produse cu dublă utilizare; supraveghează și coordonează
activitățile privind aplicarea prevederilor Convenției privind
interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor
chimice și distrugerea acestora, semnată la Paris la 13 ianuarie
1993, ratificată prin Legea nr. 125/1994, precum și a oricăror
tratate internaționale relevante în domeniu;
51. asigură asistență permanentă și coordonare în domeniul
relațiilor internaționale pentru toate ministerele, inclusiv prin
intermediul consilierilor diplomatici, care își desfășoară
activitatea pe lângă membrii Guvernului;
52. formulează norme și asigură sprijin instituțiilor centrale de
stat în materie de protocol și curtoazie internațională. În acest
scop, participă în cadrul Consiliului Protocolului Național
conform reglementărilor legale în vigoare;
53. îndeplinește atribuțiile care îi revin potrivit legii cu privire
la scrisorile de acreditare și de rechemare, cererile de
agrement și de exequatur;
54. îndeplinește, în conformitate cu dispozițiile legale,
atribuțiile care revin României în calitate de stat acreditar în
baza Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice,
adoptată la Viena la 18 aprilie 1961, ratificată prin Decretul nr.
566/1968, și ale Convenției de la Viena privind relațiile
consulare, adoptată la Viena la 24 aprilie 1963;
55. păstrează sigiliul de stat al României;
56. realizează demersurile și ia măsurile necesare pentru
pregătirea și participarea României la expoziții mondiale și
internaționale;
57. avizează, din punctul de vedere al oportunității, deplasările
în străinătate, în interes de serviciu, ale demnitarilor și
asimilaților acestora din administrația publică, precum și
mandatele acestora și este informat în legătură cu rezultatele
principale ale acestor vizite, pentru a putea urmări într-o
manieră sistematică și coerentă obiectivele de politică externă
ale României;
58. poate încheia contracte de comodat potrivit prevederilor
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu
modificările ulterioare, cu reprezentanțele din România ale
organizațiilor internaționale, având ca obiect imobile
proprietate privată a statului, deținute de M.A.E. în condițiile
legii, necesare pentru desfășurarea activităților acestora,
conform obligațiilor asumate de România;
59. contractează, în condițiile legii, servicii de specialitate,
inclusiv servicii de consultanță pentru realizarea unor activități
în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale;
60. editează publicații de specialitate;
61. orice alte atribuții specifice stabilite prin acte normative
pentru domeniul său de activitate.
(la 14-01-2020, Articolul 2 a fost modificat de Punctul 3,
Articolul 3
(1) M.A.E. contribuie la promovarea imaginii României în lume.
(1^1) Abrogat.
(la 14-01-2020, Alineatul (1^1) din Articolul 3 a fost abrogat
de Punctul 4, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6 ianuarie
2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 14 ianuarie
2020 )
(2) M.A.E. organizează pe plan intern și internațional și
finanțează acțiuni de comunicare publică, de diplomație publică
și de diplomație culturală, activități de cercetare științifică și
dezbateri pe teme de politică externă și relații internaționale,
activități arhivistice specifice, de protecție a informațiilor și
securitate cibernetică, în conformitate cu prioritățile M.A.E. și
cu obiectivele de politică externă ale României, cum ar fi, dar
fără a se limita la:
(la 01-08-2017, Partea introductivă a Alineatului (2) din
Articolul 3 a fost modificată de Punctul 2 al ARTICOLULUI UNIC
din HOTĂRÂREA nr. 546 din 27 iulie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 01 august 2017 )
a) congrese, conferințe, forumuri sau reuniuni internaționale,
campanii și evenimente de comunicare pe plan intern;
b) campanii și evenimente de promovare a intereselor și a
imaginii țării noastre pe plan extern;
(la 14-01-2020, Litera b), alin. (2) din Articolul 3 a fost
ianuarie 2020 )
c) campanii și evenimente de promovare culturală;
d) gestionarea și valorificarea științifică a arhivei M.A.E.;
e) gestionarea sistemelor aferente protecției informațiilor
clasificate;
f) aniversarea unor evenimente la nivel național, european sau
mondial;
g) Abrogată;
(la 14-01-2020, Litera g), alin. (2) din Articolul 3 a fost
abrogată de Punctul 6, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6
ianuarie 2020 )
h) participarea la festivaluri internaționale ori evenimente
organizate cu prilejul vizitelor bilaterale sau al reuniunilor
multilaterale;
(la 14-01-2020, Litera h), alin. (2) din Articolul 3 a fost
ianuarie 2020 )
i) evenimente destinate promovării comunităților românești din
străinătate;
j) reuniunea anuală a diplomației române.
k) dezbateri științifice pe teme de politică externă, drept
internațional și afaceri europene, în parteneriat cu institute de
cercetare, laboratoare de idei sau think-tankuri, comunitate
universitară, precum și alte instituții publice și private, din țară
sau străinătate;
(la 14-01-2020, Litera k), alin. (2) din Articolul 3 a fost
ianuarie 2020 )
l) parteneriate de cercetare științifică cu institute de cercetare,
laboratoare de idei sau think tank-uri, comunitate universitară,
precum și alte instituții publice și private, din țară sau
străinătate, care desfășoară programe și proiecte de cercetare
științifică privind aspecte de politică externă și relații
internaționale.
(la 01-08-2017, Alineatul (2) din Articolul 3 a fost completat de
Punctul 3, ARTICOL UNIC din HOTĂRÂREA nr. 546 din 27 iulie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 01 august
2017 )
(3) Acțiunile și activitățile prevăzute la alin. (1^1) și (2) se
finanțează din fondurile aprobate M.A.E. prin legile bugetare
anuale.
(la 01-08-2017, Alineatul (3) din Articolul 3 a fost modificat de
Punctul 4 al ARTICOLULUI UNIC din HOTĂRÂREA nr. 546 din 27
iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 01
august 2017 )
(4) În vederea realizării acțiunilor și activităților prevăzute la
alin. (2) pot fi finanțate următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de protocol, potrivit legislației în vigoare în
materie;
b) achiziții publice de produse, servicii sau lucrări necesare
realizării acțiunilor și activităților prevăzute la alin. (2),
efectuate în condițiile legii;
c) încheierea, în condițiile legii, de contracte civile cu
participanții la acțiunile de comunicare, diplomație publică și
culturală, la dezbaterile și activitățile de cercetare științifică,
precum și la activitățile arhivistice, de protecție a informațiilor
și securitate cibernetică prevăzute la alin. (2), prin care să fie
suportate cheltuielile de cazare, transport intern și/sau
internațional, masă și onorariu ori diurnă, după caz;
(la 01-08-2017, Litera c) din Alineatul (4) , Articolul 3 a fost
modificată de Punctul 5 al ARTICOLULUI UNIC din HOTĂRÂREA
nr. 546 din 27 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
625 din 01 august 2017 )
d) taxe de participare, afiliere sau alte contribuții aferente
acțiunilor și activităților prevăzute la alin. (2);
e) editarea și tipărirea de lucrări de specialitate și volume de
documente diplomatice.
Articolul 4
(1) M.A.E. avizează, în mod obligatoriu, acțiunile pe care le
inițiază celelalte ministere și autorități ale administrației publice
centrale și locale în probleme care țin de activitatea lor
specifică, dar care au legătură cu relațiile internaționale ale
României, înainte de încheierea documentelor aferente sau
desfășurarea acestor acțiuni, și este informat asupra
rezultatelor respectivelor acțiuni.
(2) M.A.E. avizează în prealabil, în mod obligatoriu, în
conformitate cu Legea nr. 590/2003 și Legea nr. 276/2011,
proiectele de tratate și alte înțelegeri internaționale pe care le
încheie ministerele și autoritățile administrației publice
centrale, precum și proiectele de documente de cooperare
internațională pe care le încheie autoritățile administrației
publice locale cu autorități similare din alte state.
(3) M.A.E. avizează acțiunile și pozițiile promovate în cadrul
activităților Uniunii Europene de către celelalte ministere și
autorități ale administrației publice centrale, pe domeniile lor
de competență. Ministerele și celelalte autorități ale
administrației publice centrale au obligația de a informa M.A.E.
despre rezultatele participării reprezentanților români la
activitățile Uniunii Europene.
Punctul 7, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6 ianuarie 2020,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 14 ianuarie 2020 )
Articolul 5
(1) Ministrul afacerilor externe conduce întreaga activitate a
M.A.E. și îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorități
publice, cu persoanele fizice și juridice din țară și din
străinătate, precum și în justiție.
(2) Ministrul afacerilor externe poate delega atribuțiile
prevăzute la alin. (1) secretarilor de stat, subsecretarului de
stat, secretarului general, secretarului general adjunct și/sau
altor persoane cu funcții de conducere din M.A.E., în raport cu
obiectul delegării, în condițiile legii.
(3) Ministrul afacerilor externe îndeplinește, în domeniul de
activitate al M.A.E., atribuțiile generale prevăzute de lege.
(4) Ministrul afacerilor externe răspunde de întreaga activitate
a M.A.E. în fața Guvernului, precum și, în calitate de membru
al Guvernului, în fața Parlamentului, și cooperează cu
Președintele României, având în vedere atribuțiile acestuia în
domeniul politicii externe stabilite în plan constituțional.
Punctul 8, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6 ianuarie 2020,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 14 ianuarie 2020 )
(5) Ministrul afacerilor externe are calitatea de ordonator
principal de credite.
(6) Ministrul afacerilor externe poate delega calitatea de
ordonator principal de credite secretarilor de stat,
subsecretarului de stat, secretarului general, secretarului
general adjunct și/sau altor persoane împuternicite în acest
scop. Prin ordin al ministrului afacerilor externe se vor preciza
limitele și condițiile delegării.
(7) În exercitarea atribuțiilor sale, ministrul afacerilor externe
emite ordine și instrucțiuni în condițiile legii.
Articolul 6
Structura din cadrul Ministerului Afacerilor Externe responsabilă
de gestionarea domeniului afacerilor europene funcționează
potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației
publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte
normative.
Articolul 7
(1) Ministrul afacerilor externe este ajutat în activitatea sa de 4
secretari de stat și un subsecretar de stat.
(2) Atribuțiile secretarilor de stat și ale subsecretarului de stat
se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe.
Articolul 8
(1) În condițiile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 94/1999
privind participarea României la procedurile în fața Curții
Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale
Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului
în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale
amiabilă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, cu
modificările și completările ulterioare, în cadrul M.A.E.
funcționează Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană
a Drepturilor Omului, cu rang de director general, subordonat
ministrului afacerilor externe. Acesta are în subordine o direcție
generală pentru activitatea Agentului guvernamental.
Punctul 11, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6 ianuarie
2020 )
(2) Atribuțiile Agentului guvernamental pentru Curtea
Europeană a Drepturilor Omului se stabilesc prin ordin al
Articolul 9
(1) În cadrul M.A.E. funcționează, în coordonarea directă a
ministrului afacerilor externe, Agentul guvernamental pentru
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru Tribunalul Uniunii
Europene, precum și pentru Curtea de Justiție a Asociației
Europene a Liberului Schimb, prin intermediul căruia se asigură
reprezentarea juridică a statului român în fața Curții de Justiție
a Uniunii Europene, a Tribunalului Uniunii Europene, a celorlalte
instituții ale Uniunii Europene și în fața Curții de Justiție a
Asociației Europene a Liberului Schimb.
2020 )
(2) Agentul guvernamental are rang de subsecretar de stat,
fiind numit și eliberat din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(3) Agentul guvernamental are în subordine o structură
specializată în contenciosul Uniunii Europene, precum și o
structură specializată în compatibilizarea legislației naționale cu
dreptul Uniunii Europene.
(4) Agentul guvernamental poate delega personalului din
structura specializată în contenciosul Uniunii Europene aflată în
subordinea sa atribuțiile privind reprezentarea României în fața
Curții de Justiție, a Tribunalului Uniunii Europene, a celorlalte
instituții ale Uniunii Europene, precum și a Curții de Justiție a
Asociației Europene a Liberului Schimb.
(5) În activitatea de reprezentare, agentul guvernamental este
sprijinit de un grup de lucru interinstituțional specializat.
(6) În cadrul activității de reprezentare, agentul guvernamental
coordonează procesul de stabilire a pozițiilor naționale și
întocmește actele necesare.
(7) În scopul exercitării atribuțiilor agentului guvernamental,
autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să trimită, la
cererea și în termenul stabilit de acesta, toate actele, datele și
informațiile solicitate.
Articolul 10
(1) În M.A.E. își desfășoară activitatea un secretar general și
un secretar general adjunct, numiți potrivit legii.
(2) Secretarul general și secretarul general adjunct exercită
atribuțiile stabilite de lege și pot îndeplini și alte însărcinări
încredințate de ministru.
Articolul 11
(1) În cadrul M.A.E. funcționează, în subordinea directă a
ministrului, Corpul de control și evaluare diplomatică al
afacerilor externe, condus de un inspector general și de un
inspector general adjunct.
(2) Corpul de control și evaluare diplomatică al afacerilor
externe are următoarele atribuții:
a) desfășoară o activitate permanentă de prevenire, verificare
și evaluare a modului în care sunt respectate și aplicate
prevederile legale și normele de deontologie și etică
diplomatică în funcționarea misiunilor diplomatice, oficiilor
consulare și institutelor culturale ale României în exterior,
precum și a structurilor specifice, departamente, direcții și
servicii independente din centrala M.A.E. și unitățile
subordonate, ținând seama de atribuțiile și sarcinile pe care
acestea le au, potrivit legii;
b) îndeplinește rol operațional de exercitare a autorității de
stat a ministrului afacerilor externe în materie de investigare în
cadrul cercetării disciplinare prealabile a faptelor comise de
toate categoriile de personal încadrate în M.A.E. și unitățile
subordonate, având competența de a verifica și modul de
respectare a normelor de deontologie și etică diplomatică, cu
excepția situației în care legea prevede expres o altă
procedură;
(la 14-01-2020, Litera b) din Alineatul (2) , Articolul 11 a fost
ianuarie 2020 )
c) îndeplinește rol strategic privind implementarea Strategiei
naționale anticorupție și exercită orice alte atribuții în domeniul
controlului și evaluării performanțelor diplomatice stabilite de
ministrul afacerilor externe, în condițiile legii.
Articolul 12
(1) Structura organizatorică a M.A.E. este prevăzută în anexa
nr. 1. În cadrul acesteia, prin ordin al ministrului afacerilor
externe, se pot înființa și desființa direcții, servicii și birouri, în
condițiile prevăzute de lege.
(2) Ministrul afacerilor externe poate numi și elibera din funcție
reprezentanți cu însărcinări speciale, cu rang de director
general, director general adjunct sau director, precum și alți
reprezentanți speciali, cu încadrarea în numărul total de
posturi. Numirea, respectiv eliberarea din funcția de
reprezentant cu însărcinări speciale sau de reprezentant
special, precum și condițiile exercitării mandatului acestora se
stabilesc prin ordin al ministrului.
(3) Ministrul afacerilor externe poate înființa, organiza și
desființa, prin ordin, structuri specifice sau grupuri de lucru
pentru realizarea unor activități sau operațiuni în domeniile de
competență ale M.A.E.
(4) Pentru realizarea obiectivelor Ministerului Afacerilor Externe
sau pentru elaborarea unor proiecte specifice, ministrul
afacerilor externe poate constitui, prin ordin, pe perioade
determinate, consilii de experți sau colective de lucru formate
din specialiști.
(5) Prin ordin al ministrului afacerilor externe se aprobă
Regulamentul de organizare și funcționare al M.A.E., în
condițiile legii.
(6) Numărul maxim de posturi din cadrul M.A.E. este de 2.434,
exclusiv demnitarii, cabinetul ministrului, cabinetele
secretarilor de stat și cabinetul subsecretarului de stat, din
care 946 în Centrala M.A.E., exclusiv demnitarii, cabinetul
ministrului, cabinetele secretarilor de stat și cabinetul
subsecretarului de stat.
(7) În contextul demersurilor de pregătire și exercitare de către
România a președinției Consiliului Uniunii Europene, numărul
maxim de posturi din cadrul M.A.E. prevăzut la alin. (6) se
suplimentează, pentru perioada 1 august 2017-31 decembrie
2019, cu 60 de posturi în Centrala M.A.E.
(8) Numărul maxim de posturi prevăzut pentru serviciul
exterior este de 1.488.
Articolul 13
(1) În coordonarea ministrului afacerilor externe funcționează,
ca organ consultativ, Colegiul M.A.E., precum și alte organe
consultative, constituite în condițiile legii.
(2) Componența și regulamentul de funcționare ale Colegiului
M.A.E. se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor externe.
(3) Colegiul M.A.E. se întrunește, de regulă, trimestrial sau ori
de câte ori este nevoie, la cererea și sub președinția ministrului
afacerilor externe, pentru dezbaterea unor probleme
importante privind activitatea M.A.E.
Articolul 14
(1) M.A.E. este încadrat cu personal diplomatic și consular, cu
personal pe funcții de execuție specifice M.A.E. și cu alte
categorii de personal contractual, precum și cu funcționari
publici.
(la 30-05-2018, Alineatul (1) din Articolul 14 a fost modificat
de Punctul 4, ARTICOL UNIC din HOTĂRÂREA nr. 356 din 16
mai 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 30 mai
2018 )
(2) Înființarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor
diplomatice și oficiilor consulare se fac potrivit legii. Înființarea
și desființarea institutelor culturale românești din străinătate se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.A.E., a
Ministerului Culturii și a Institutului Cultural Român, în
condițiile legii.
2020 )
(3) Numirea atașaților apărării și a personalului care este
încadrat în birourile atașaților apărării se face de către
ministrul apărării naționale, cu respectarea procedurilor de
acreditare specifice M.A.E.
(4) Numirea personalului cu atribuții de promovare economică
și a atașaților de turism se face de către ministrul economiei,
energiei și mediului de afaceri, cu avizul M.A.E.
2020 )
(5) Numirea atașaților de afaceri interne și a personalului care
este încadrat în birourile atașaților de afaceri interne se face de
către ministrul afacerilor interne, cu avizul M.A.E.
(6) Abrogat.
(la 14-01-2020, Alineatul (6) din Articolul 14 a fost abrogat de
2020 )
(7) Numirea atașaților pe probleme de muncă și sociale se face
de către ministrul muncii și protecției sociale, cu avizul M.A.E.
2020 )
(8) Numirea atașaților agricoli se face de către ministrul
agriculturii și dezvoltării rurale, cu avizul M.A.E.
(9) Abrogat.
(la 14-01-2020, Alineatul (9) din Articolul 14 a fost abrogat de
2020 )
Articolul 15
(1) Institutele culturale românești din străinătate funcționează
în subordonare administrativă față de M.A.E.
(2) În bugetul M.A.E. sunt cuprinse fondurile necesare
funcționării administrative a institutelor culturale românești din
străinătate.
(3) M.A.E. asigură condițiile necesare pentru derularea
programelor și proiectelor institutelor culturale românești din
străinătate, cu încadrarea în fondurile prevăzute la alin. (2).
(4) M.A.E. asigură transportul, în regim de curier diplomatic, al
materialelor documentare necesare activității pe linie
administrativă a acestor institute.
Articolul 16
(1) Șeful misiunii diplomatice este reprezentant unic al
României în statul în care este acreditat.
(2) Personalul trimis în misiune în străinătate acționează sub
îndrumarea șefului misiunii diplomatice.
(3) Personalul cu atribuții de promovare economică, atașații
apărării și personalul încadrat în birourile atașaților apărării,
atașații de afaceri interne și personalul încadrat în birourile
atașaților de afaceri interne, atașații pe probleme de muncă și
sociale, atașații agricoli, atașații de turism, precum și
reprezentanții altor instituții sunt supuși autorității șefului
misiunii diplomatice în care își desfășoară activitatea și
acționează sub îndrumarea acestuia pentru îndeplinirea
atribuțiilor aferente domeniului specific de activitate, stabilite
de autoritatea trimițătoare.
2020 )
(4) Personalul prevăzut la alin. (3) este învestit cu atribuții de
consiliere a șefului misiunii diplomatice pe linia relațiilor
bilaterale dintre România și statul de acreditare, potrivit
domeniilor de competență ale instituțiilor trimițătoare.
Articolul 17
Personalul M.A.E. poate fi trimis în cadrul organizațiilor
internaționale, în condițiile legii.
Articolul 18
(1) Reprezentarea României la Uniunea Europeană se asigură
de către Reprezentanța Permanentă a României pe lângă
Uniunea Europeană, cu sediul la Bruxelles.
(2) Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea
Europeană este condusă de Reprezentantul Permanent,
ambasador extraordinar și plenipotențiar, sau, pe timpul
absenței acestuia, de locțiitorul său de drept.
(3) Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea
Europeană este alcătuită din secțiuni politice și de specialitate,
în funcție de politicile Uniunii Europene și organizarea în cadrul
Consiliului Uniunii Europene, precum și din secțiuni logistice.
Structura Reprezentanței Permanente a României pe lângă
Uniunea Europeană se aprobă, în condițiile legii, prin ordin al
Articolul 19
(1) Pentru încadrarea pe posturile structurilor prevăzute la art.
18 alin. (3), ministerele și celelalte instituții publice
desemnează, în limita posturilor alocate, specialiști care să își
desfășoare activitatea în cadrul Reprezentanței Permanente a
României pe lângă Uniunea Europeană, pentru îndeplinirea
atribuțiilor specifice, în vederea participării la activitățile Uniunii
Europene.
(2) Modul de alocare a posturilor în schema Reprezentanței
permanente în aplicarea alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2.
(3) Propunerile ministerelor și ale altor instituții publice pentru
trimiterea în misiune permanentă în străinătate sunt validate
de către M.A.E., conform procedurilor specifice pentru
trimiterea în misiune permanentă în străinătate.
(4) Pe durata misiunii lor, specialiștii desemnați să își
desfășoare activitatea potrivit alin. (1) și (2) sunt detașați la
M.A.E., în condițiile legii, și se subordonează șefului
Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea
Europeană.
(5) Specialiștilor desemnați de ministere și de alte instituții
centrale pentru a-și desfășura activitatea în cadrul
Reprezentanței Permanente a României pe lângă Uniunea
Europeană li se acordă, pe perioada misiunii în exterior, grade
diplomatice, în condițiile legii.
(6) M.A.E., potrivit celor prevăzute la lit. B din anexa nr. 2, va
desemna personal diplomatic și personal de specialitate și
administrativ pentru încadrarea pe posturile structurilor
prevăzute la art. 18 alin. (3).
(7) Instituțiile din care sunt detașați specialiștii pot stabili în
sarcina acestora atribuții specifice activității instituțiilor în
cauză, în vederea participării la activitățile Uniunii Europene, cu
informarea prealabilă a Reprezentantului Permanent și a M.A.E.
Articolul 20
Prin ordin al ministrului afacerilor externe se stabilesc situațiile
și modurile de utilizare a spațiilor disponibile la misiunile
diplomatice ale României.
Articolul 21
În subordinea M.A.E. funcționează Institutul Diplomatic Român,
instituție publică cu personalitate juridică. Activitatea
Institutului Diplomatic Român este finanțată din venituri proprii
și din subvenții acordate de la bugetul de stat.
Articolul 22
În subordinea M.A.E. funcționează Agenția de Cooperare
Internațională pentru Dezvoltare, instituție publică cu
personalitate juridică. Activitatea Agenției de Cooperare
Internațională pentru Dezvoltare este finanțată din subvenții
acordate de la bugetul de stat și din venituri proprii.
Articolul 22^1
În subordinea M.A.E. funcționează Centrul Euro-Atlantic pentru
Reziliență, organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică. Activitatea Centrului Euro-
Atlantic pentru Reziliență se finanțează integral de la bugetul
de stat.
(la 24-05-2021, Actul a fost completat de Punctul 1, Articolul 7
din HOTĂRÂREA nr. 565 din 19 mai 2021, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 24 mai 2021 )
Articolul 23
(1) În coordonarea M.A.E. își desfășoară activitatea Comisia
Fulbright, organizație binațională, nonprofit, care administrează
schimburile educaționale și științifice dintre Guvernul României
și Guvernul Statelor Unite ale Americii.
(2) MAE virează Comisiei Fulbright sumele aprobate în buget în
scopul desfășurării activităților prevăzute la alin. (1).
Articolul 24
În coordonarea M.A.E. funcționează Institutul European din
România, instituție publică cu personalitate juridică.
Articolul 25
(1) Prin bugetul M.A.E. se finanțează de la bugetul de stat,
potrivit legii, funcționarea instituțiilor prevăzute la pct. I din
anexa nr. 3.
(2) Din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat se
finanțează instituțiile prevăzute la pct. II din anexa nr. 3.
(3) M.A.E. sprijină activitatea instituțiilor cu preocupări în
domeniul relațiilor internaționale, prevăzute la pct. III din
anexa nr. 3.
Articolul 26
Încadrarea personalului în numărul maxim de posturi și în noua
structură organizatorică se face în termenele și cu respectarea
condițiilor prevăzute de legislație pentru fiecare categorie de
personal.
Articolul 27
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Articolul 28
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea
Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Afacerilor Externe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2013, cu modificările
și completările ulterioare, se abrogă.
Notă
Reproducem mai jos prevederile art. V din HOTĂRÂREA nr. 9 din 6 ianuarie 2020,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 14 ianuarie 2020:
Articolul V
În termen de 3 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, numărul
maxim de posturi din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, respectiv numărul de
posturi prevăzut pentru Centrala Ministerului Afacerilor Externe se majorează cu 60 de
posturi.
PRIM-MINISTRU
SORIN MIHAI GRINDEANU
Contrasemnează:
Ministrul afacerilor externe,
Teodor-Viorel Meleșcanu
Ministrul delegat pentru afaceri europene,
Ana Birchall
Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administrației publice și
fondurilor europene,
Sevil Shhaideh
Ministrul finanțelor publice,
Viorel Ștefan
Ministrul muncii și justiției sociale,
Lia-Olguța Vasilescu
București, 12 ianuarie 2017.
Nr. 16.
Anexa nr. 1
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
a Ministerului Afacerilor Externe
(la 14-01-2020, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 18,
Anexa nr. 2
STRUCTURA POSTURILOR
din cadrul Reprezentanței Permanente a României pe lângă
Uniunea Europeană
A.
- Ministerul Afacerilor Interne 4 posturi
- Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale 8 posturi,
din care:
• Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și 2 posturi
pentru Siguranța Alimentelor
- Ministerul Apărării Naționale 2 posturi
- Ministerul Culturii 1 post
- Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și 7 posturi
Administrației
- Ministerul Fondurilor Europene 4 posturi
- Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de 6 posturi
Afaceri
- Ministerul Educației și Cercetării 2 posturi
- Ministerul Finanțelor Publice 5 posturi
- Ministerul Justiției 4 posturi*)
- Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor 3 posturi
- Ministerul Muncii și Protecției Sociale 4 posturi
- Ministerul Sănătății 1 post
- Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și 4 posturi
Comunicațiilor
- Consiliul Concurenței 2 posturi
- Banca Națională a României 1 post
Total: 58 de
posturi
*) Din care un post de înalt reprezentant.
B. Ministerul Afacerilor Externe, din care:
- personal diplomatic 31 de posturi diplomatice
- personal administrativ 27 de posturi de specialitate și
administrative
Total: 58 de posturi
Total general (A+B): 116
posturi
(la 14-01-2020, Anexa nr. 2 a fost modificată de Punctul 18,
Anexa nr. 2^1
Abrogată.
(la 14-01-2020, Anexa nr. 2^1 a fost abrogată de Punctul 19,
Anexa nr. 3
INSTITUȚIILE
a căror finanțare este asigurată și prin bugetul Ministerului
Afacerilor Externe
I. Instituții finanțate de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Afacerilor Externe:
1. Comisia Fulbright;
2. Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (70 de posturi,
exclusiv demnitarii și cabinetele acestora)
(la 24-05-2021, Punctul I. din Anexa nr. 3 a fost completat de
Punctul 2, Articolul 7 din HOTĂRÂREA nr. 565 din 19 mai 2021,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 24 mai 2021 )
II. Instituții finanțate din venituri proprii și din subvenții de la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Afacerilor Externe:
1. Institutul Diplomatic Român (36 de posturi);
2. Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (30
de posturi);
3. Institutul European din România (56 de posturi).
III. Instituții cu preocupări în domeniul relațiilor internaționale
sprijinite de către Ministerul Afacerilor Externe:
1. Asociația de Drept Internațional și Relații Internaționale;
2. Asociația Internațională de Studii Sud-Est Europene;
3. Casa Americii Latine.
• Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1132/2016 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare, funcționare și ordine internă al Ministerului
Afacerilor Externe (Cartea I);  
Având în vedere dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr.

269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al
României, cu modificările ulterioare,
în temeiul art. 5 alin. (7) şi al art. 12 alin. (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările
ulterioare, şi al art. 241 şi următoarele din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare,
ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.
Articolul 1
(1) Se aprobă Regulamentul de organizare, funcţionare şi
ordine internă al Ministerului Afacerilor Externe
(Regulamentul).
(2) Regulamentul este compus din cartea I - Regulamentul de
organizare şi funcţionare al Ministerului Afacerilor Externe,
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin, şi cartea a II-a - Regulamentul de ordine internă al
Ministerului Afacerilor Externe.
Articolul 2
Prezentul ordin şi cartea I din anexă privind Regulamentul de
organizare şi funcţionare al Ministerului Afacerilor Externe se
aduc la cunoştinţa publică, conform legii.
Articolul 3
Cartea a II-a privind Regulamentul de ordine internă al
Ministerului Afacerilor Externe va fi adusă la cunoştinţa
personalului Ministerului Afacerilor Externe (M.A.E.) pe bază de
semnătură de luare la cunoştinţă şi va fi disponibilă pe portalul
MOFA al M.A.E.
Articolul 4
Compartimentele din Centrala M.A.E., misiunile diplomatice,
oficiile consulare şi institutele culturale vor acţiona pentru
realizarea prevederilor Regulamentului aprobat prin prezentul
ordin.
Articolul 5
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul
ministrului afacerilor externe nr. 1.034/2008*) privind
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al MAE,
misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale
româneşti, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ –

Partea I – Dispoziții generale, Partea II – Administrația publică centrală;
Având în vedere angajamentele constante și termenele

asumate de România în raport cu instituțiile Uniunii Europene,
precum și riscurile de suspendare a fondurilor aferente unor
programe operaționale ca urmare a neimplementării în
termenele asumate în documentele strategice, inclusiv Acordul
de Parteneriat încheiat cu Comisia Europeană, a unor măsuri
de reformă a administrației publice, a căror reglementare nu
mai poate fi amânată,
ținând cont de disfuncționalitățile și problemele semnalate în
mod constant de către autoritățile administrației publice locale,
ca urmare a neadaptării cadrului legal actual care
reglementează organizarea și funcționarea acestor autorități la
realitățile socioeconomice și la complexitatea și dinamica
activităților aferente furnizării serviciilor publice esențiale
pentru cetățeni, în vederea aplicării principiului subsidiarității
consacrat de Tratatul Uniunii Europene și de Carta Autonomiei
Locale,
luând în considerare urgența atenuării disparităților înregistrate
la nivelul unităților administrativ-teritoriale, prin creșterea
capacității administrative și a oportunităților de dezvoltare,
precum și urgența îmbunătățirii ratei de absorbție a fondurilor
europene, din cadrul actualei perioade de programare
2014-2020, inclusiv nevoia acută de luare a unor măsuri
legislative în vederea eliminării întârzierilor sau blocajelor
înregistrate în derularea unor proiecte cu finanțare
neramursabilă sau a unor proiecte de investiții, aspecte
semnalate inclusiv de către Comisia Europeană în cuprinsul
Raportului de țară din anul 2019 privind România,
având în vedere apariția unor situații excepționale, a
numeroase disfuncționalități și chiar blocaje la nivelul unor
unități administrativ-teritoriale în contractarea și
implementarea unor proiecte cu finanțare nerambursabilă,
pentru derularea unor obiective investiționale, cauzate de lipsa
unor măsuri de simplificare și eficientizare a procesului
decizional și a procedurilor interne aferente organizării și
funcționării autorităților administrației publice locale,
ținând seama de faptul că neadoptarea acestor măsuri în regim
de urgență și nerezolvarea unor probleme stringente, cu
caracter sistemic, la nivelul legislației cu impact asupra
administrației publice, ar conduce la îngreunarea procesului
decizional și derularea procedurilor interne la nivelul unor
unități administrativ-teritoriale, în vederea punerii în aplicare a
principiului subsidiarității, iar numeroase colectivități locale s-ar
afla în situația de a nu mai beneficia de accesul la servicii
publice de calitate, impactul socioeconomic fiind unul negativ
prin neadoptarea prezentei ordonanțe de urgență,
luând în considerare angajamentele și termenele asumate de
România în relația cu Comisia Europeană cu privire la punerea
în aplicare a unor măsuri de reformă majore în domeniul
funcției publice, precum cele privind introducerea unui concurs
național la nivelul administrației publice centrale sau asigurarea
unei evidențe unice, complete și coerente a diferitelor categorii
de personal din administrația publică, precum și urgența luării
unor măsuri pentru asigurarea premiselor de stabilitate,
independență și profesionalism în exercitarea funcțiilor publice,
în considerarea faptului că toate aceste elemente vizează
interesul public și constituie situații extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României,
republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
PARTEA I Dispoziții generale
Titlul I Dispoziții generale
Articolul 1 Obiectul de reglementare
(1) Prezentul cod reglementează cadrul general pentru
organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor
administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora,
răspunderea administrativă, serviciile publice, precum și unele
reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului
și a unităților administrativ-teritoriale.
(2) Prezentul cod se completează cu Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,
precum și cu alte reglementări de drept comun aplicabile în
materie.
Articolul 2 Autoritățile administrației publice centrale
(1) Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul,
ministerele, alte organe centrale de specialitate subordonate
Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative
autonome.
(2) Organizarea și funcționarea structurilor de specialitate
înființate pentru exercitarea de către Președintele României a
prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituția României,
republicată, sunt reglementate prin lege specială.
Articolul 3 Autoritățile administrației publice locale
Autoritățile administrației publice locale sunt: consiliile locale,
primarii și consiliile județene.
Articolul 4 Domeniul de aplicare
Prezentul cod se aplică în activitatea autorităților și instituțiilor
administrației publice, în raporturile dintre autoritățile și
instituțiile administrației publice, precum și în raporturile
acestora cu alte subiecte de drept public sau privat.
Titlul II Definiții generale aplicabile administrației
publice
Articolul 5 Definiții generale
În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au
următoarele semnificații:
a) activitățile de administrație social-comunitară - acțiunile
prin care se concretizează relația autorităților administrației
publice locale cu persoanele juridice de drept public sau de
drept privat care au atribuții în sfera activităților social-
comunitare pe raza unității/subdiviziunii administrativ-
teritoriale;
b) administrația publică - totalitatea activităților desfășurate,
în regim de putere publică, de organizare a executării și
executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în
scopul satisfacerii interesului public;
c) administrația publică centrală - totalitatea activităților
desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării și de executare în concret a legii și de prestare de
servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public național/
general;
d) administrația publică locală - totalitatea activităților
desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării și de executare în concret a legii și de prestare de
servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local;
e ) a g l o m e r ă r i l e u r b a n e - a s o c i a ț i i l e d e d e z vo l t a r e
intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între
municipii, altele decât cele care sunt prevăzute la lit. i), pe de
o parte, și orașe împreună cu localitățile urbane și rurale aflate
în zona de influență, pe de altă parte;
f) aleșii locali - primarul, viceprimarul, consilierii locali,
președintele consiliului județean, vicepreședinții consiliului
județean și consilierii județeni; în exercitarea mandatului lor,
aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică;
g) aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului
județean - totalitatea compartimentelor funcționale, fără
personalitate juridică, de la nivelul unității/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, precum și secretarul general al
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale; primarul,
consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului
acestuia, președintele consiliului județean, consilierii personali
sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, viceprimarul,
vicepreședintele consiliului județean, administratorul public nu
fac parte din aparatul de specialitate;
h) aria geografică a beneficiarilor - aria geografică de domiciliu
a majorității beneficiarilor unui serviciu public descentralizat
într-o perioadă de timp dată;
i) asociațiile de dezvoltare intercomunitară - structurile de
cooperare cu personalitate juridică, de drept privat și de
utilitate publică, înființate, în condițiile legii, de unitățile
administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru
furnizarea în comun a unor servicii publice;
j) autonomia locală - dreptul și capacitatea efectivă a
autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a
gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale la
nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condițiile legii;
k) autoritatea publică - organ de stat sau al unității
administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere
publică pentru satisfacerea unui interes public;
l) autoritatea administrației publice - autoritate publică care
acționează pentru organizarea executării sau executarea în
concret a legii sau pentru prestarea serviciilor publice;
m) autoritățile deliberative la nivelul unităților administrativ-
teritoriale - consiliile locale ale comunelor, ale orașelor și ale
municipiilor, Consiliul General al Municipiului București,
consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale
municipiilor și consiliile județene;
n) autoritățile executive la nivelul unităților administrativ-
teritoriale - primarii comunelor, ai orașelor, ai municipiilor, ai
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor,
primarul general al municipiului București și președintele
consiliului județean;
o) capacitatea administrativă - ansamblul resurselor materiale,
financiare, instituționale și umane de care dispune o unitate
administrativ-teritorială, cadrul legal care reglementează
domeniul de activitate, precum și modul în care acestea sunt
valorificate în activitatea proprie potrivit competenței stabilite
prin lege;
p) colectivitatea locală - totalitatea persoanelor fizice cu
domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
q) compartimentul funcțional - structură funcțională constituită
în cadrul autorităților administrației publice centrale,
instituțiilor publice de interes național cu sau fără personalitate
juridică, în cadrul aparatului de specialitate al primarului,
respectiv al consiliului județean, sau al unei instituții publice de
interes local sau județean, fără personalitate juridică, formată
din persoane cu atribuții și sarcini relativ stabile, subordonate
unei autorități unice; compartimentul de resort reprezintă un
compartiment funcțional;
r) competența - ansamblul atribuțiilor stabilite de lege, care
conferă autorităților și instituțiilor administrației publice
drepturi și obligații de a desfășura, în regim de putere publică
și sub propria responsabilitate, o activitate de natură
administrativă;
s) competența delegată - atribuțiile stabilite prin lege și
transferate, împreună cu resursele financiare corespunzătoare,
autorităților administrației publice locale de către autoritățile
administrației publice centrale pentru a le exercita în numele și
în limitele stabilite de către acestea din urmă;
ș) competența exclusivă - atribuțiile stabilite prin lege în mod
expres și limitativ în sarcina autorităților administrației publice
locale, pentru realizarea cărora acestea au drept de decizie și
dispun de resursele și mijloacele necesare;
t) competența partajată - atribuțiile exercitate potrivit legii de
autorități ale administrației publice locale, împreună cu alte
autorități ale administrației publice, stabilite în mod expres și
limitativ, cu stabilirea resurselor financiare și a limitelor
dreptului de decizie pentru fiecare autoritate publică în parte;
ț) cvorumul - numărul minim de membri prevăzut de lege
pentru întrunirea valabilă a unui organ colegial;
u) deconcentrarea - distribuirea de atribuții administrative și
financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate
ale administrației publice centrale către structuri proprii de
specialitate din unitățile administrativ-teritoriale;
v) demnitarii - persoane care exercită funcții de demnitate
publică în temeiul unui mandat, potrivit Constituției,
prezentului cod și altor acte normative;
x) descentralizarea - transferul de competențe administrative
și financiare de la nivelul administrației publice centrale la
nivelul administrației publice din unitățile administrativ-
teritoriale, împreună cu resursele financiare necesare
exercitării acestora;
y) funcția publică - ansamblul atribuțiilor și responsabilităților,
stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării prerogativelor de
putere publică de către autoritățile și instituțiile publice;
z) funcția de demnitate publică - ansamblul de atribuții și
responsabilități stabilite prin Constituție, legi și/sau alte acte
normative, după caz, obținute prin învestire, ca urmare a
rezultatului procesului electoral, direct sau indirect, ori prin
numire;
w) instituția publică - structură funcțională care acționează în
regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care
este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii,
în condițiile legii finanțelor publice;
aa) instituția de utilitate publică - persoana juridică de drept
privat care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publică;
bb) majoritatea - numărul de voturi necesar a fi exprimate de
membrii unui organ colegial pentru adoptarea unui act
administrativ, stabilit în condițiile legii;
cc) majoritatea absolută - primul număr natural strict mai
mare decât jumătate din totalul membrilor în funcție ai
organului colegial;
dd) majoritatea calificată - primul număr natural care este mai
mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării
fracției/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul
membrilor organului colegial stabilit în condițiile legii;
ee) majoritatea simplă - primul număr natural mai mare decât
jumătate din totalul membrilor prezenți la o ședință a organului
colegial, cu condiția îndeplinirii cvorumului;
ff) organigrama - structură unitară, redată sub forma unei
diagrame logice, prin care se sistematizează și se concentrează
modul de organizare a tuturor resurselor umane de la nivelul
unei autorități sau instituții publice, după caz, redând
schematic detaliile cu privire la raporturile ierarhice de
subordonare/ supraordonare, precum și raporturile de
colaborare;
gg) personalul din administrația publică - demnitarii,
funcționarii publici, personalul contractual și alte categorii de
personal stabilite în condițiile legii de la nivelul autorităților și
instituțiilor administrației publice centrale și locale;
hh) primăria comunei, a orașului, a municipiului, a
subdiviziunii administrativ-teritoriale - structură funcțională
fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală, cu
activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile
autorității deliberative și dispozițiile autorității executive,
soluționând problemele curente ale colectivității locale,
constituită din: primar, viceprimar, administratorul public,
consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul
primarului și aparatul de specialitate al primarului;
ii) răspunderea administrativă - acea formă a răspunderii
juridice care constă în ansamblul de drepturi și obligații de
natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a
săvârșirii unei fapte ilicite prin care se încalcă, de regulă,
norme ale dreptului administrativ;
jj) regimul de putere publică - ansamblul prerogativelor și
constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării
atribuțiilor autorităților și instituțiilor administrației publice și
care le conferă posibilitatea de a se impune cu forță juridică
obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice,
pentru apărarea interesului public;
kk) serviciul public - activitatea sau ansamblul de activități
organizate de o autoritate a administrației publice ori de o
instituție publică sau autorizată/autorizate ori delegată de
aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general
sau a unui interes public, în mod regulat și continuu;
ll) serviciile publice deconcentrate - structurile de specialitate
ale ministerelor și ale altor organe de specialitate din unitățile
administrativ-teritoriale ale administrației publice centrale care
răspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general în
concordanță cu obiectivele politicilor și strategiilor sectoriale
ale Guvernului;
mm) subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor -
sectoarele municipiului București sau alte subdiviziuni ale
municipiilor ale căror delimitare și organizare se stabilesc prin
lege;
nn) standardele de calitate - ansamblul normativelor de
calitate în furnizarea unui serviciu public și/sau de utilitate
publică, stabilite prin acte normative;
oo) standardele de cost - costurile normative utilizate pentru
determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale
ale unităților administrativ-teritoriale în vederea furnizării unui
serviciu public și/sau de utilitate publică la standardul de
calitate stabilit prin acte normative;
pp) unitățile administrativ-teritoriale - comune, orașe,
municipii și județe;
qq) zona metropolitană - asociația de dezvoltare
intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între
capitala României sau municipiile de rangul I ori municipiile
reședință de județ și unitățile administrativ-teritoriale aflate în
zona limitrofă.
Titlul III Principiile generale aplicabile administrației
publice
Articolul 6 Principiul legalității
Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și
personalul acestora au obligația de a acționa cu respectarea
prevederilor legale în vigoare și a tratatelor și a convențiilor
internaționale la care România este parte.
Articolul 7 Principiul egalității
Beneficiarii activității autorităților și instituțiilor administrației
publice au dreptul de a fi tratați în mod egal, într-o manieră
nediscriminatorie, corelativ cu obligația autorităților și
instituțiilor administrației publice de a trata în mod egal pe toți
beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege.
Articolul 8 Principiul transparenței
(1) În procesul de elaborare a actelor normative, autoritățile și
instituțiile publice au obligația de a informa și de a supune
consultării și dezbaterii publice proiectele de acte normative și
de a permite accesul cetățenilor la procesul de luare a deciziilor
administrative, precum și la datele și informațiile de interes
public, în limitele legii.
(2) Beneficiarii activităților administrației publice au dreptul de
a obține informații de la autoritățile și instituțiile administrației
publice, iar acestea au obligația corelativă a acestora de a pune
la dispoziția beneficiarilor informații din oficiu sau la cerere, în
limitele legii.
Articolul 9 Principiul proporționalității
Formele de activitate ale autorităților administrației publice
trebuie să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes public,
precum și echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra
persoanelor. Reglementările sau măsurile autorităților și
instituțiilor administrației publice sunt inițiate, adoptate, emise,
după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public
sau a problemelor, după caz, a riscurilor și a impactului
soluțiilor propuse.
Articolul 10 Principiul satisfacerii interesului public
Autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și
personalul din cadrul acestora au obligația de a urmări
satisfacerea interesului public înaintea celui individual sau de
grup. Interesul public național este prioritar față de interesul
public local.
Articolul 11 Principiul imparțialității
Personalul din administrația publică are obligația de a-și
exercita atribuțiile legale, fără subiectivism, indiferent de
propriile convingeri sau interese.
Articolul 12 Principiul continuității
Activitatea administrației publice se exercită fără întreruperi, cu
respectarea prevederilor legale.
Articolul 13 Principiul adaptabilității
Autoritățile și instituțiile administrației publice au obligația de a
satisface nevoile societății.
PARTEA a II-a Administrația publică centrală
Titlul I Guvernul
Capitolul I Rolul și funcțiile Guvernului
Articolul 14 Rolul Guvernului
(1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care
funcționează în temeiul votului de încredere acordat de
Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură
realizarea politicii interne și externe a țării și exercită
conducerea generală a administrației publice.
(2) În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul asigură
funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului național
economic și social.
Articolul 15 Funcțiile Guvernului
Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită
următoarele funcții:
a) funcția de strategie, prin care se asigură elaborarea
strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;
b) funcția de implementare, prin care se urmărește punerea în
aplicare a Programului de guvernare;
c) funcția de reglementare, prin care se asigură elaborarea
cadrului normativ și instituțional necesar în vederea realizării
obiectivelor strategice;
d) funcția de administrare a proprietății statului, prin care se
asigură administrarea proprietății publice și private a statului,
precum și gestionarea serviciilor pentru care statul este
responsabil;
e) funcția de reprezentare, prin care se asigură, în numele
statului român, în condițiile legii, reprezentarea pe plan intern
și extern, în domeniul său de activitate;
f) funcția de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea
și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul
apărării, ordinii publice și securității naționale, precum și în
domeniile economic și social și al funcționării instituțiilor și
organismelor care își desfășoară activitatea în subordinea sau
sub autoritatea Guvernului.
Capitolul II Organizarea Guvernului
Secţiunea 1 Dispoziții generale
Articolul 16 Învestirea Guvernului
(1) Guvernul se organizează și funcționează în conformitate cu
prevederile constituționale, având la bază Programul de
guvernare acceptat de Parlament.
(2) Guvernul este învestit de Parlament și își începe mandatul
la data depunerii jurământului în fața Președintelui.
Articolul 17 Condiții generale pentru ocuparea funcției de membru al
Guvernului
Pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc,
cumulativ, următoarele condiții:
a) au cetățenia română și domiciliul în țară;
b) se bucură de exercițiul drepturilor electorale;
c) nu au suferit condamnări penale, cu excepția situației în
care a intervenit reabilitarea.
Articolul 18 Componența Guvernului
Guvernul este alcătuit din prim-ministru și miniștri. Din Guvern
pot face parte: viceprim-miniștri, miniștri de stat, miniștri
delegați, miniștri cu însărcinări speciale pe lângă prim-ministru,
numiți de Președintele României pe baza votului de încredere
acordat de Parlament.
Secţiunea a 2-a Aparatul de lucru al Guvernului
Articolul 19 Structura aparatului de lucru al Guvernului
Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Secretariatul
General al Guvernului, Cancelaria Prim-ministrului, aparatul
propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente și alte
structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite prin
hotărâre a Guvernului.
Articolul 20 Secretariatul General al Guvernului
(1) Guvernul are un Secretariat General care este condus de
secretarul general al Guvernului care are rang de ministru,
numit prin decizie a prim-ministrului.
(2) Secretarul general al Guvernului este ajutat de unul sau
mai mulți secretari generali adjuncți care au rang de secretar
de stat, numiți prin decizie a prim-ministrului, precum și, după
caz, de unul sau mai mulți secretari de stat, numiți, respectiv
eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(3) Secretariatul General al Guvernului face parte din aparatul
de lucru al Guvernului și asigură derularea și continuitatea
operațiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea
problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale
activității Guvernului, precum și reprezentarea Guvernului în
fața instanțelor judecătorești, constituind elementul de
legătură și stabilitate al guvernării.
(4) Organizarea și atribuțiile Secretariatului General al
Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Bugetul pentru funcționarea Guvernului se aprobă prin
legea bugetului de stat. Secretarul general al Guvernului este
ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al
Guvernului, precum și pentru instituțiile care se finanțează prin
bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(6) Secretariatul General al Guvernului are dreptul de a iniția
proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub incidența
atribuțiilor sale și ale autorităților și instituțiilor publice aflate în
subordinea sa ori a Guvernului.
(7) Guvernul organizează, prin Regia Autonomă „Administrația
Patrimoniului Protocolului de Stat“, administrarea bunurilor
proprietate publică și privată a statului, destinate unor acțiuni
de reprezentare și protocol ale Camerei Deputaților, Senatului,
Președintelui României, Guvernului, Curții Constituționale și
Academiei Române.
(8) Secretariatul General al Guvernului îndeplinește atribuțiile
de minister de resort față de Regia Autonomă „Administrația
Patrimoniului Protocolului de Stat“.
(9) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în
coordonare organe de specialitate ale administrației publice
centrale aflate în subordinea Guvernului, cu excepția
ministerelor.
(10) Normativele de cheltuieli pentru acțiunile de protocol la
nivelul Secretariatului General al Guvernului și aparatului de
lucru al Guvernului se aprobă prin ordin al secretarului general
al Guvernului.
Articolul 21 Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului
Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structură
fără personalitate juridică, finanțată prin bugetul
Secretariatului General al Guvernului, condusă de viceprim-
ministru; în cadrul aparatului propriu de lucru al viceprim-
ministrului își desfășoară activitatea unul sau mai mulți
secretari de stat și consilieri de stat, numiți, respectiv eliberați
din funcție, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea
viceprim-ministrului.
Articolul 22 Cancelaria Prim-Ministrului
(1) Cancelaria Prim-Ministrului este structură fără personalitate
juridică, în subordinea prim-ministrului, finanțată prin bugetul
Secretariatului General al Guvernului.
(2) Cancelaria Prim-Ministrului este condusă de șeful
Cancelariei Prim-Ministrului, care are rang de ministru, numit și
eliberat din funcție prin decizie a prim-ministrului.
(3) Atribuțiile, organizarea și funcționarea Cancelariei Prim-
Ministrului se stabilesc prin decizie a prim-ministrului.
(4) Personalului din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului, cu
excepția demnitarilor sau persoanelor asimilate acestora, i se
aplică prevederile părții a VI-a titlul III capitolul II - Personalul
contractual încadrat la cabinetul demnitarilor și aleșilor locali și
la Cancelaria Prefectului.
(5) În cadrul Cancelariei Prim-Ministrului își desfășoară
activitatea unul sau mai mulți secretari de stat și consilieri de
stat, precum și directorul de cabinet al prim-ministrului, cu
rang de secretar de stat, numiți, respectiv eliberați din funcție
prin decizie a prim-ministrului.
(6) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc instituțiile publice și
organele de specialitate ale administrației publice centrale
coordonate de prim-ministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.
Articolul 23 Departamentul
(1) Departamentul este o structură organizatorică în cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, cu sau fără personalitate
juridică, subordonată prim-ministrului, având rolul de
coordonare și sinteză în domenii de interes general, în
conformitate cu atribuțiile Guvernului.
(2) Organizarea și funcționarea departamentului se aprobă prin
hotărâre a Guvernului.
Articolul 24 Structuri cu caracter consultativ înființate de Guvern
(1) Pentru rezolvarea unor probleme aflate în competența sa,
Guvernul poate înființa organisme cu caracter consultativ.
(2) În scopul elaborării, integrării, corelării și monitorizării de
politici publice, Guvernul poate constitui consilii, comisii și
comitete interministeriale.
(3) Modul de organizare și funcționare a structurilor prevăzute
la alin. (1) și (2) și a serviciilor acestora, temeiul legal pentru
acordarea unei indemnizații pentru membrii acestor structuri,
după caz, posibilitatea acordării unei indemnizații pentru
membrii acestor structuri, precum și cuantumul acesteia, se
stabilesc prin actele de înființare ale structurilor prevăzute la
alin. (1) și (2), în limita bugetului aprobat conform nomelor de
drept ce privesc drepturile salariale ale personalului din
sectorul bugetar.
Capitolul III Funcționarea Guvernului
Secţiunea 1 Principalele atribuții ale Guvernului
Articolul 25 Principalele atribuții ale Guvernului
În realizarea funcțiilor sale Guvernul îndeplinește următoarele
atribuții principale:
a) inițiază proiecte de lege și le transmite către Camera
competentă, ca primă Cameră sesizată, și spre informare către
Camera decizională;
b) emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative,
inițiate cu respectarea Constituției, și le transmite
Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data solicitării;
c) asigură executarea de către autoritățile administrației
publice a legilor și a celorlalte acte normative date în aplicarea
acestora;
d) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat și a
bugetului asigurărilor sociale de stat pe care le supune,
separat, spre adoptare Parlamentului;
e) aprobă, prin hotărâre, strategiile, programele și
metodologiile, pe domenii de activitate;
f) asigură realizarea politicii în domeniul social;
g) asigură apărarea ordinii de drept, a liniștii publice și
siguranței cetățeanului, precum și a drepturilor și libertăților
cetățenilor, în condițiile prevăzute de lege;
h) duce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru
apărarea țării, scop în care organizează și înzestrează forțele
armate;
i) asigură integrarea României în structurile europene și
internaționale;
j) negociază tratatele, acordurile și convențiile internaționale
care angajează statul român;
k) negociază și încheie, în condițiile legii, convenții și alte
înțelegeri internaționale la nivel guvernamental;
l) controlează activitatea ministerelor și a celorlalte organe
centrale de specialitate din subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietății publice și private a
statului;
n) înființează, cu avizul Curții de Conturi, organe de
specialitate în subordinea sa;
o) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea
atribuțiilor sale;
p) asigură standarde obligatorii la nivelul administrației publice
centrale și locale pentru garantarea bunei administrări;
q) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau care
decurg din rolul și funcțiile Guvernului.
Articolul 26 Exercitarea controlului de către Guvern
(1) În realizarea rolului său de conducere generală a
administrației publice, Guvernul exercită controlul asupra
ministerelor, asupra organelor de specialitate din subordinea
sa, precum și asupra prefecților, în condițiile legii.
(2) În exercitarea controlului prevăzut la alin. (1), Guvernul
poate solicita revocarea actelor administrative nelegale,
netemeinice sau inoportune emise de autoritățile prevăzute la
alin. (1) care nu au intrat în circuitul civil și nu au produs
efecte juridice și care pot leza interesul public.
Articolul 27 Raporturile Guvernului cu autoritățile administrative autonome
Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autoritățile
administrative autonome.
Secţiunea a 2-a Rolul și atribuțiile prim-ministrului
Articolul 28 Rolul prim-ministrului
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul și coordonează activitatea
membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor pe care aceștia
le exercită.
(2) Prim-ministrul reprezintă Guvernul în relațiile acestuia cu
Parlamentul, Președintele României, Înalta Curte de Casație și
Justiție, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul
Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorități și instituții
publice, partidele și alianțele politice, sindicatele, cu alte
organizații neguvernamentale, precum și în relațiile
internaționale ce intră în aria de responsabilitate a Guvernului.
Articolul 29 Actele prim-ministrului
(1) În îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prim-ministrul emite
decizii, care sunt acte administrative.
(2) Deciziile prim-ministrului se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I, cu excepțiile prevăzute de lege.
Nepublicarea atrage inexistența deciziei.
Articolul 30 Contrasemnarea actelor prim-ministrului
Deciziile prim-ministrului se contrasemnează de secretarul
general al Guvernului.
Articolul 31 Atribuția de numire și eliberare din funcție a anumitor categorii
de personal din administrația publică
Prim-ministrul numește și eliberează din funcție:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea
Guvernului, cu excepția situației în care aceștia au calitatea de
membru al Guvernului;
b) secretarul general al Guvernului și secretarii generali
adjuncți ai Guvernului;
c) secretarii de stat și consilierii de stat din cadrul aparatului
de lucru al Guvernului;
d) secretarii de stat și subsecretarii de stat;
e) alte persoane pentru care are competența de numire, în
cazurile prevăzute de lege.
Articolul 32 Prezentarea de rapoarte și declarații Parlamentului
(1) Prim-ministrul prezintă Camerei Deputaților sau Senatului
rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se
dezbat cu prioritate și răspunde la întrebările ori interpelările
care îi sunt adresate de către deputați sau senatori, conform
regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Prim-ministrul poate desemna un membru al Guvernului să
răspundă la întrebările și interpelările adresate Guvernului de
către deputați sau senatori, în funcție de domeniul de activitate
ce formează obiectul acestora.
Articolul 33 Contrasemnarea decretelor emise de Președinte
Prim-ministrul contrasemnează decretele emise de Președintele
României, potrivit prevederilor Constituției.
Articolul 34 Constituirea de consilii, comisii și comitete interministeriale
(1) În scopul rezolvării unor probleme operative, prim-ministrul
poate constitui, prin decizie, consilii, comisii și comitete
interministeriale.
(2) Prim-ministrul îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în
Constituție și lege sau care decurg din rolul și funcțiile
Guvernului.
Secţiunea a 3-a Ședințele Guvernului
Articolul 35 Convocarea și conducerea ședințelor Guvernului
(1) Ședințele Guvernului sunt convocate și conduse de către
prim-ministru.
(2) Președintele României poate lua parte la ședințele
Guvernului în care se dezbat probleme de interes național
privind politica externă, apărarea țării, asigurarea ordinii
publice și, la cererea prim-ministrului, în alte situații.
(3) Președintele României prezidează ședințele Guvernului la
care participă.
Articolul 36 Desfășurarea ședințelor Guvernului
(1) Guvernul se întrunește săptămânal sau ori de câte ori este
nevoie.
(2) În cadrul ședințelor Guvernului se dezbat probleme ale
politicii interne și externe a țării, precum și aspecte privind
conducerea generală a administrației publice, adoptându-se
măsurile corespunzătoare.
(3) La ședințele Guvernului pot participa, în calitate de invitați,
conducători ai unor organe de specialitate din subordinea
Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorități
administrative autonome, reprezentanții structurilor asociative
ale autorităților administrației publice locale, precum și orice
alte persoane a căror prezență se apreciază a fi utilă, la
solicitarea prim-ministrului.
(4) Dezbaterile din ședințele Guvernului și modul de adoptare a
actelor acestuia, precum și a oricăror alte măsuri stabilite se
înregistrează și se consemnează în scris în stenograma
ședinței, certificată de secretarul general al Guvernului și
păstrată, conform legii, la Secretariatul General al Guvernului.
Secţiunea a 4-a Actele Guvernului
Articolul 37 Tipurile de acte adoptate de Guvern
(1) În exercitarea atribuțiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri și
ordonanțe. Hotărârile se emit pentru organizarea executării
legilor. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de
abilitare, în condițiile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție. În
situații extraordinare se adoptă ordonanțe de urgență, în
condițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție.
(2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri și de
ordonanțe; de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de
lege, în vederea exercitării dreptului de inițiativă legislativă al
acestuia. Metodologia de elaborare și înaintare la Guvern a
acestor proiecte de acte normative se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, în temeiul legii.
(3) În cazul încetării mandatului sau, în condițiile prevăzute de
Constituție, până la depunerea jurământului de către membrii
noului Guvern, Guvernul continuă să emită numai actele cu
c a ra c t e r i n d i v i d u a l s a u n o r m a t i v, n e c e s a r e p e n t r u
administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În
această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau
ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege.
Articolul 38 Regimul juridic al actelor Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe în prezența
majorității membrilor săi. Hotărârile și ordonanțele se adoptă
prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăște prim-
ministrul.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul documentelor și al
altor măsuri adoptate de Guvern.
(3) Hotărârile și ordonanțele Guvernului se semnează de prim-
ministru, se contrasemnează de miniștrii care au obligația
punerii lor în executare și se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistența hotărârii
sau a ordonanței. Hotărârile care au caracter militar se
comunică numai instituțiilor interesate.
Capitolul IV Exercitarea mandatului de membru al
Guvernului
Articolul 39 Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese
aplicabile funcției de membru al Guvernului
(1) Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese
aplicabile funcției de membru al Guvernului sunt cele prevăzute
de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și
completările ulterioare.
(2) Prin activități în domeniul didactic pe care membrii
Guvernului le pot desfășura, în condițiile legislației speciale
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se
înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2).
Articolul 40 Sancționarea stării de incompatibilitate și a conflictului de
interese în care se află membrul Guvernului
Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a
conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de
membru al Guvernului se face în condițiile Legii nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților
publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției
Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și
completarea altor acte normative, cu modificările și
Articolul 41 Obligația renunțării la situația de incompatibilitate
În termen de 15 zile de la data depunerii jurământului,
membrul Guvernului este obligat să renunțe la calitatea sau
funcția cu care este incompatibilă funcția de membru al
Guvernului, sub sancțiunea încetării mandatului.
Articolul 42 Cazuri de încetare a funcției de membru al Guvernului
Funcția de membru al Guvernului încetează în următoarele
cazuri:
a) revocare;
b) demisie;
c) pierderea drepturilor electorale ca urmare unei hotărâri
judecătorești definitive;
d) starea de incompatibilitate constatată în condițiile Legii nr.
176/2010, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare
a unui raport de evaluare definitiv sau unei hotărâri
judecătorești definitive;
e) deces;
f) condamnare penală printr-o hotărâre judecătorească
definitivă;
g) imposibilitate de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de
zile.
Articolul 43 Vacanța funcției de membru al Guvernului
(1) În situațiile prevăzute la art. 42 Președintele României, prin
decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea
funcției și declară funcția vacantă în termen de 15 zile de la
primirea propunerii prim-ministrului.
(2) Primul-ministru îi transmite Președintelui României
propunerea prevăzută la alin. (1) în termen de 5 zile de data la
care intervine un caz de încetare a funcției de membru al
Guvernului.
(3) În ipoteza în care cazurile de încetare a funcției de membru
al Guvernului prevăzute la art. 42 lit. a) și b) intervin pe durata
stărilor prevăzute de art. 92 alin. (2) și (3) și art. 93 alin. (1)
din Constituție Președintele României, prin decret, la
propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcției și
declară funcția vacantă în termen de 30 de zile de la primirea
propunerii prim-ministrului.
Articolul 44 Revocarea din funcția de membru al Guvernului
Revocarea din funcția de membru al Guvernului are loc în caz
de remaniere guvernamentală.
Articolul 45 Demisia din funcția de membru al Guvernului
Demisia din funcția de membru al Guvernului se anunță public,
se prezintă în scris prim-ministrului și devine irevocabilă din
momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai
târziu de 15 zile de la data depunerii.
Articolul 46 Interimatul funcției de membru al Guvernului
(1) Dacă prim-ministrul se află în una dintre situațiile de
încetare a funcției de membru al Guvernului, cu excepția
revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile,
Președintele României desemnează un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini
atribuțiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern.
Interimatul pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor
încetează dacă prim-ministrul își reia activitatea în Guvern în
cel mult 45 de zile.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și
celorlalți membri ai Guvernului, la propunerea prim-ministrului,
pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
(3) În situațiile prevăzute la alin. (2), înăuntrul termenului de
45 de zile, prim-ministrul inițiază procedurile prevăzute de lege
pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de
ministru interimar.
Articolul 47 Numirea în funcție în caz de remaniere guvernamentală sau de
vacanță a postului
(1) Numirea în funcția de membru al Guvernului, în caz de
remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, se face
de Președintele României, la propunerea prim-ministrului.
(2) Prim-ministrul propune Președintelui României, în termen
de 5 zile de la publicarea decretului prin care este constatată
vacanța funcției, o persoană, care îndeplinește condițiile
prevăzute la art. 17, pentru numirea în funcția de membru al
Guvernului.
(3) Președintele României numește în funcție persoana propusă
de prim-ministru în termen de 10 zile de la înregistrarea
propunerii sau în același termen, în condițiile alin. (4) sau (5),
motivează, îi comunică prim-ministrului și face public refuzul
numirii în funcție.
(4) Președintele României poate refuza, motivat, orice
propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția de
membru al Guvernului în situația în care persoana propusă nu
îndeplinește condițiile prevăzute la art. 17 sau, cu privire la
această persoană, au intervenit cazurile de încetare a funcției
de membru al Guvernului prevăzute de art. 42 lit. c), e) și f).
(5) Președintele României poate refuza motivat, o singură
dată, o propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcția
de membru al Guvernului în situația în care consideră că
persoana propusă nu corespunde funcției respective.
(6) În situația în care Președintele României refuză o
propunere a prim-ministrului în condițiile alin. (3), prim-
ministrul îi transmite Președintelui o nouă propunere în termen
de 5 zile de la data la care Președintele i-a comunicat refuzul
propunerii anterioare.
(7) Președintele României primește o nouă propunere pentru
numirea unei persoane în funcția de membru al Guvernului
transmisă de prim-ministru și are, în această situație,
obligațiile prevăzute la alin. (3).
(8) În situația în care Președintele României sau prim-ministrul
sesizează Curtea Constituțională pentru soluționarea unui
conflict juridic de natură constituțională apărut cu ocazia
numirii unui membru al Guvernului, obligațiile prevăzute de
acest articol sunt îndeplinite după publicarea deciziei Curții
Constituționale prin care este soluționat conflictul, cu
respectarea caracterului general obligatoriu al deciziei.
Capitolul V Răspunderea Guvernului
Articolul 48 Respectarea principiului legalității
Guvernul, în întregul său, și fiecare dintre membrii acestuia
sunt obligați să își îndeplinească mandatul cu respectarea
Constituției și a legilor țării, precum și a Programului de
guvernare acceptat de Parlament.
Articolul 49 Răspunderea politică
Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului, pentru
întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere acordat
de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al
Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru
activitatea Guvernului și pentru actele acestuia.
Articolul 50 Alte tipuri de răspundere a Guvernului
(1) Membrii Guvernului răspund civil, contravențional,
administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în
exercitarea atribuțiilor ce le revin, în condițiile legii și ale
prezentului cod.
(2) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor
administrative ale Guvernului aparțin Guvernului.
Titlul II Administrația publică centrală de specialitate
Articolul 51 Structura administrației publice centrale de specialitate
(1) Administrația publică centrală de specialitate este formată
din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în
coordonarea Guvernului sau a ministerelor și autorități
administrative autonome.
(2) Ministerele și celelalte organe de specialitate din
subordinea Guvernului și a ministerelor au un secretar general
și pot avea unul sau mai mulți secretari generali adjuncți al
căror număr se stabilește prin actul de înființare. Funcțiile de
secretar general și de secretar general adjunct se pot stabili și
la nivelul autorităților administrative autonome, dacă prin legile
de înființare a acestora nu se prevede altfel.
Articolul 52 Rolul și atribuțiile ministerelor
(1) Ministerele sunt organe de specialitate ale administrației
publice centrale care realizează politica guvernamentală în
domeniile de interes stabilite de Guvern.
(2) Toate ministerele au atribuții comune și atribuții proprii
potrivit competenței, în conformitate cu domeniul lor de
activitate.
Articolul 53 Funcțiile ministerelor
(1) Ministerele îndeplinesc următoarele funcții principale:
a) funcția de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor
și strategiilor Guvernului în domeniul de competență, precum și
a propriilor strategii și politici, coordonate cu politica
Guvernului;
b) funcția de reglementare a domeniului de competență, cu
respectarea ierarhiei actelor normative;
c) funcția de control și monitorizare a domeniului de
competență, exercitată asupra persoanelor fizice sau juridice
sau autorităților publice care intră în sfera de reglementare a
domeniului de specializare, în limitele competenței legale.
(2) Ministerele pot exercita și funcții specifice domeniului lor de
activitate stabilite prin actele normative de organizare și
funcționare ale acestora.
Articolul 54 Personalitatea juridică a ministerelor
Ministerele sunt persoane juridice de drept public, au sediul în
municipiul București și sunt conduse de miniștri.
Capitolul II Conducerea ministerelor
Articolul 55 Rolul miniștrilor
Ministrul exercită conducerea ministerului și îl reprezintă în
raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice
și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.
Articolul 56 Atribuțiile generale ale miniștrilor
(1) Ministrul îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor,
ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și
instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de
autoritate și a principiului autonomiei locale;
b) elaborează și avizează proiecte de lege, ordonanțe, hotărâri
ale Guvernului, în condițiile stabilite prin metodologia aprobată
prin hotărâre a Guvernului;
c) elaborează și aplică strategia proprie a ministerului,
integrată strategiei de dezvoltare economico-socială a
Guvernului, precum și politicile și strategiile în domeniile de
activitate ale ministerului;
d) îndeplinește calitatea de ordonator principal de credite;
e) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul
anual, pe care le înaintează Guvernului;
f) execută bugetul ministerului;
g) urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din sistemul
ministerului, în baza bugetului aprobat;
h) reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme
internaționale, în conformitate cu acordurile și convențiile la
care România este parte și cu alte înțelegeri stabilite în acest
scop, și dezvoltă relații de colaborare cu organe și organizații
similare din alte state și cu organizații internaționale ce
interesează domeniul lor de activitate;
i) inițiază și negociază, din împuternicirea Președintelui
României sau a Guvernului, în condițiile legii, încheierea de
convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau propune
întocmirea formelor de aderare la cele existente, în domeniul
său de activitate;
j) urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor
internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru
realizarea condițiilor în vederea integrării în alte organisme
internaționale;
k) îndeplinește atribuții ce rezultă din convențiile și acordurile
internaționale la care România este parte;
l) avizează, în condițiile legii, înființarea organismelor
neguvernamentale în domeniul de competență și cooperează
cu acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
m) colaborează cu Institutul Național de Administrație și cu
alte instituții de specialitate pentru formarea și perfecționarea
pregătirii profesionale a personalului din sistemul său;
n) aprobă, după caz, editarea publicațiilor de specialitate și
informare;
o) îndeplinește alte atribuții specifice stabilite prin acte
normative.
(2) Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit
prin hotărâre a Guvernului, numește și eliberează din funcție
personalul acestuia. Statele de funcții ale ministerelor se
aprobă de miniștri doar în limita numărului de posturi aprobate
(3) Guvernul poate dispune, în condițiile legii, modificări în
organizarea și funcționarea ministerelor, precum și transferul
unor activități de la un minister la altul ori la organe de
specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor.
(4) Ministrul își îndeplinește atribuțiile ce îi revin folosind
aparatul propriu al ministerului, precum și prin organe de
specialitate, instituții, operatori economici și alte structuri
aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea
ministerului.
(5) Viceprim-miniștrii coordonează, sub conducerea nemijlocită
a prim-ministrului, realizarea programului de guvernare
acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop în
care conlucrează cu miniștrii care răspund de îndeplinirea
acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc.
Articolul 57 Actele miniștrilor
(1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine
și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual.
(2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice,
regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte
componentă a ordinului prin care se aprobă.
(3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate,
potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(4) Actele prevăzute la alin. (1) sunt semnate de miniștri sau
de persoanele delegate de aceștia.
(5) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor
administrative ale miniștrilor aparțin exclusiv acestora.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică, în mod corespunzător, și
în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale
administrației publice centrale din subordinea Guvernului și a
ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar
de stat.
Articolul 58 Cabinetul ministrului
În fiecare minister se organizează cabinetul ministrului, în
condițiile art. 546 lit. d).
Articolul 59 Secretarii de stat și subsecretarii de stat
(1) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este
ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit actului
normativ de înființare, respectiv de organizare și funcționare a
ministerului, după caz.
(2) În cadrul ministerelor, instituțiilor publice și altor organe de
specialitate ale administrației publice centrale poate fi utilizată
și funcția de subsecretar de stat, potrivit actului normativ
prevăzut la alin. (1).
(3) Secretarii de stat și subsecretarii de stat exercită atribuțiile
stabilite prin actul normativ prevăzut la alin. (1), precum și alte
atribuții delegate prin ordin al ministrului.
(4) Secretarilor de stat și subsecretarilor de stat li se aplică în
mod corespunzător prevederile art. 50 alin. (1).
Articolul 60 Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese aplicabil
funcției de secretar de stat și subsecretar de stat
aplicabil funcției de secretar de stat și subsecretar de stat și
funcțiilor asimilate acestora este cel prevăzut de cartea I titlul
IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările
ulterioare.
(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a
conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcția de
secretar de stat și subsecretar de stat și funcțiile asimilate
acestora se fac în condițiile Legii nr. 176/2010, cu modificările
și completările ulterioare.
(3) Prin activități în domeniul didactic pe care secretarii de
stat, subsecretarii de stat și persoanele care ocupă funcțiile
asimilate acestora le pot desfășura, în condițiile legislației
speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței
în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, se
înțeleg activitățile prevăzute la art. 462 alin. (2).
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică și corpului secretarilor de
stat și al consilierilor de stat din aparatul de lucru al viceprim-
ministrului, după caz.
Articolul 61 Secretarul general al ministerului și secretarii generali adjuncți
(1) Secretarul general al ministerului și secretarii generali
adjuncți sunt înalți funcționari publici, numiți prin concurs sau
examen, pe criterii de profesionalism. Aceștia asigură
stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii și
realizarea legăturilor funcționale între structurile ministerului,
precum și cu celelalte autorități și organe ale administrației
publice.
(2) Principalele atribuții și responsabilități ale secretarului
general sunt următoarele:
a) coordonează buna funcționare a compartimentelor și
activităților cu caracter funcțional din cadrul ministerului și
asigură legătura operativă dintre ministru și conducătorii
tuturor compartimentelor din minister și unitățile subordonate,
precum și legătura cu celelalte autorități și organe ale
administrației publice;
b) primește și transmite spre avizare ministerelor proiectele de
acte normative inițiate de minister și asigură avizarea
proiectelor actelor normative primite de la alți inițiatori;
c) urmărește și gestionează procedurile de avizare, aprobare și
publicare, după caz, ale actelor normative aprobate de Guvern,
care au fost inițiate de minister;
d) monitorizează elaborarea raportărilor periodice prevăzute
de reglementările în vigoare în sarcina ministerului și dispune
măsuri pentru realizarea lor conform normelor specifice;
e) monitorizează implementarea politicilor de personal și
respectarea principiilor privind managementul resurselor
umane în cadrul instituției;
f) îndeplinește alte atribuții prevăzute de regulamentul de
organizare și funcționare a ministerului ori încredințate de
ministru.
(3) Secretarii generali adjuncți îndeplinesc atribuțiile stabilite
de ministru.
Capitolul III Organizarea și funcționarea ministerelor
Articolul 62 Înființarea și desființarea ministerelor
(1) Ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea
votului de încredere asupra Programului de guvernare și
întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură.
(2) Ministerele se organizează și funcționează numai în
subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituției și
prezentului cod.
(3) Aspectele specifice organizării și funcționării ministerului cu
atribuții în domeniul apărării naționale și ministerului cu
atribuții în domeniul ordinii publice sunt reglementate prin legi
speciale, iar în privința celorlalte ministere, prin hotărâre a
Guvernului.
(4) Prin actul de înființare, respectiv de organizare și
funcționare al ministerului se stabilesc funcțiile și atribuțiile
specifice, organigrama și numărul de posturi ale ministerelor în
raport cu importanța, complexitatea și specificul competenței
atribuite.
(5) Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea
structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau, după
caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Parlamentul
acceptă modificarea structurii Guvernului în condițiile art. 85
alin. (3) din Constituție.
(6) Prim-ministrul poate solicita Parlamentului ca unii dintre
viceprim-miniștri să aibă și calitatea de coordonator al
activității unor ministere. Ministerele care se află în
coordonarea fiecărui viceprim-ministru se stabilesc de prim-
ministru.
Articolul 63 Organizarea ministerelor
(1) Ministerele au în structura organizatorică direcții generale,
direcții, servicii și birouri, denumite generic compartimente, cu
respectarea prevederilor corespunzătoare încadrării cu personal
a respectivelor structuri.
(2) Atribuțiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin
regulamentul de organizare și funcționare a ministerului,
aprobat prin ordin al ministrului.
Articolul 64 Organizarea activității ministerelor în străinătate
(1) În funcție de natura atribuțiilor, unele ministere pot avea în
domeniul lor de activitate compartimente în străinătate,
înființate în condițiile legii.
(2) Înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice și oficiilor consulare se aprobă de Președintele
României, la propunerea Guvernului.
Articolul 65 Colegiul ministerului
(1) Pe lângă ministru funcționează, ca organ consultativ,
colegiul ministerului.
(2) Componența și regulamentul de funcționare ale colegiului
ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.
(3) Colegiul ministerului se întrunește, la cererea și sub
conducerea ministrului, pentru dezbaterea unor probleme
privind activitatea ministerului.
Articolul 66 Personalul ministerului
(1) Personalul din cadrul ministerului poate avea calitatea de
funcționar public, de funcționar public cu statut special sau
poate fi personal contractual, după caz, în condițiile legii.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), prin lege sau în
actul normativ de organizare și funcționare al ministerului pot fi
prevăzute și alte categorii de personal.
Capitolul IV Alte organe de specialitate ale administrației
publice centrale
Articolul 67 Organe de specialitate în subordinea Guvernului
(1) Guvernul poate înființa în subordinea sa, cu avizul conform
al Curții de Conturi, organe de specialitate, altele decât
ministerele.
(2) Competența organelor prevăzute la alin. (1) este distinctă
de cea a Guvernului și de cea a ministerelor.
(3) Dispozițiile prezentului cod, prin care se reglementează
organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, se
aplică în mod corespunzător și celorlalte organe centrale de
specialitate din subordinea Guvernului, cu excepția unor
instituții de interes public a căror organizare și funcționare sunt
reglementate prin legi speciale.
(4) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor
prevăzute la alin. (1) se stabilește prin actul de înființare al
acestora.
Articolul 68 Organe centrale de specialitate în subordinea ministerelor
(1) Ministerele pot înființa în subordinea lor organe de
specialitate, cu avizul conform al Curții de Conturi.
(2) Natura funcțiilor deținute de conducătorii organelor de
specialitate se stabilește prin actul de înființare, respectiv, după
caz, de organizare și funcționare.
(3) Conducătorii organelor de specialitate din subordinea
ministerului sunt numiți și eliberați din funcție de ministru,
dacă prin actele prevăzute la alin. (2) nu se prevede altfel.
Titlul III Autoritățile administrative autonome
Articolul 69 Definiția autorităților administrative autonome
Autoritățile administrative autonome prevăzute la art. 51 alin.
(1) sunt autorități ale administrației publice centrale a căror
activitate este supusă controlului Parlamentului, în condițiile
prevăzute de legile lor de înființare, organizare și funcționare și
care nu se află în raporturi de subordonare față de Guvern, de
ministere sau față de organele de specialitate ale acestora.
Articolul 70 Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome
Înființarea și desființarea autorităților administrative autonome
se fac prin lege organică.
Articolul 71 Conducerea autorităților administrative autonome
Numirea și eliberarea din funcție a conducerii autorităților
administrative autonome se fac de către Parlament, în
condițiile prevăzute de legea de înființare a acestora.
Articolul 72 Statutul personalului autorităților administrative autonome
Categoriile de personal din autoritățile administrative
autonome se stabilesc prin legea de înființare a acestora, în
condițiile legii.
Articolul 73 Conflictul de interese și incompatibilitățile
aplicabil persoanelor care asigură conducerea autorităților
administrative autonome și care au rang de ministru sau
secretar de stat este cel prevăzut de cartea I titlul IV din Legea
nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Constatarea și sancționarea stării de incompatibilitate și a
conflictului de interese pentru persoanele care asigură
conducerea autorităților administrative autonome și care au
rang de ministru sau secretar de stat se fac în condițiile Legii
nr. 176/2010, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Prin activități în domeniul didactic pe care persoanele care
asigură conducerea autorităților administrative autonome și
care au rang de ministru sau secretar de stat le pot desfășura,
în condițiile legislației speciale privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și a
funcțiilor publice, se înțeleg activitățile prevăzute la art. 462
alin. (2).
Articolul 74 Actele administrative ale autorităților administrative autonome
(1) În exercitarea atribuțiilor proprii prevăzute de lege,
autoritățile administrative autonome emit sau, după caz,
adoptă acte administrative a căror denumire este stabilită în
legea de înființare a acestora.
(2) Actele prevăzute la alin. (1) pot avea caracter normativ sau
individual.
(3) Actele administrative cu caracter normativ prevăzute la
alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu
excepțiile prevăzute de lege.
 
• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
+ Capitolul I Dispoziții generale

Capitolul II Organizarea și asigurarea accesului la
informațiile de interes public
Secţiunea 1 Dispoziții comune privind accesul la informațiile de
interes public
Articolul 3
Asigurarea de către autoritățile și instituțiile publice a accesului
la informațiile de interes public se face din oficiu sau la cerere,
prin intermediul compartimentului pentru relații publice sau al
persoanei desemnate în acest scop.
Articolul 4
(1) Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informațiile
de interes public autoritățile și instituțiile publice au obligația
de a organiza compartimente specializate de informare și relații
publice sau de a desemna persoane cu atribuții în acest
domeniu.
(2) Atribuțiile, organizarea și funcționarea compartimentelor de
relații publice se stabilesc, pe baza dispozițiilor prezentei legi,
prin regulamentul de organizare și funcționare a autorității sau
instituției publice respective.
Articolul 5
(1) Fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să
comunice din oficiu următoarele informații de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea și
funcționarea autorității sau instituției publice;
b) structura organizatorică, atribuțiile departamentelor,
programul de funcționare, programul de audiențe al autorității
sau instituției publice;
c) numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității
sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu
difuzarea informațiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorității sau instituției publice,
respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa
de e-mail și adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;
f) programele și strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau
gestionate, potrivit legii;
i) modalitățile de contestare a deciziei autorității sau a
instituției publice în situația în care persoana se considera
vătămată în privința dreptului de acces la informațiile de
interes public solicitate.
(2) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să publice și să
actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde
informațiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autoritățile publice sunt obligate să dea din oficiu
publicității un raport periodic de activitate, cel puțin anual, care
va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(la 26-02-2002, Alin. (3) al art. 5 a fost modificat de
RECTIFICAREA nr. 544 din 12 octombrie 2001, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 26 februarie 2002. )
(4) Accesul la informațiile prevăzute la alin. (1) se realizează
prin:
a) afișare la sediul autorității sau al instituției publice ori prin
publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de
informare în masă, în publicații proprii, precum și în pagina de
Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autorității sau al instituției publice,
în spatii special destinate acestui scop.
(5) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să pună la
dispoziția persoanelor interesate contractele de privatizare
încheiate după intrarea în vigoare a prezentei legi, prin
consultarea la sediul acestora. Prevederile de mai sus nu se
aplica în cazul contractelor de privatizare care se încadrează în
sfera de aplicare a dispozițiilor art. 12 alin. (1).
(la 29-06-2007, Alin. (5) al art. 5 a fost introdus de art. unic
din LEGEA nr. 188 din 19 iunie 2007, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007. )
Articolul 6
(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la
autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi,
informațiile de interes public.
(2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure
persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public
solicitate în scris sau verbal.
(3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde
următoarele elemente:
a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează
cererea;
b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau
instituției publice identificarea informației de interes public;
c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și
adresa la care se solicită primirea răspunsului.
Articolul 7
(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în
scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de
10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea
solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul
lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care
durata necesara pentru identificarea și difuzarea informației
solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat
solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării
acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și
se comunica în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot
realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în
format electronic.
Articolul 8
(1) Pentru informațiile solicitate verbal funcționării din cadrul
compartimentelor de informare și relații publice au obligația să
precizeze condițiile și formele în care are loc accesul la
informațiile de interes public și pot furniza pe loc informațiile
solicitate.
(2) În cazul în care informațiile solicitate nu sunt disponibile pe
loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informația de
interes public, urmând ca cererea să îi fie rezolvată în
termenele prevăzute la art. 7.
(3) Informațiile de interes public solicitate verbal se comunica
în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorității
sau instituției publice, care va fi afișat la sediul acesteia și care
se va desfășura în mod obligatoriu în timpul funcționării
instituției, incluzând și o zi pe săptămână, după programul de
funcționare.
(4) Activitățile de registratură privind petițiile nu se pot include
în acest program și se desfășoară separat.
(5) Informațiile de interes public solicitate verbal de către
mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă,
imediat sau în cel mult 24 de ore.
Articolul 9
(1) În cazul în care solicitarea de informații implică realizarea
de copii de pe documentele deținute de autoritatea sau
instituția publică, costul serviciilor de copiere este suportat de
solicitant, în condițiile legii.
(2) Dacă în urma informațiilor primite petentul solicită
informații noi privind documentele aflate în posesia autorității
sau a instituției publice, aceasta solicitare va fi tratată ca o
nouă petiție, răspunsul fiind trimis în termenele prevăzute la
art. 7 și 8.
Articolul 10
Nu este supusă prevederilor art. 7-9 activitatea autorităților și
instituțiilor publice de răspunsuri la petiții și de audiente,
desfășurată potrivit specificului competentelor acestora, dacă
aceasta privește alte aprobări, autorizări, prestări de servicii și
orice alte solicitări în afara informațiilor de interes public.
Articolul 11
(1) Persoanele care efectuează studii și cercetări în folos
propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul
documentaristic al autorității sau al instituției publice pe baza
solicitării personale, în condițiile legii.
(2) Copiile de pe documentele deținute de autoritatea sau de
instituția publică se realizează în condițiile art. 9.
Articolul 11^1
Orice autoritate contractantă, astfel cum este definita prin
lege, are obligația să pună la dispoziția persoanei fizice sau
juridice interesate, în condițiile prevăzute la art. 7, contractele
de achiziții publice.
(la 16-10-2006, Art. 11^1 a fost introdus de pct. 1 al art. unic
din LEGEA nr. 380 din 5 octombrie 2006, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 846 din 13 octombrie 2006. )
Articolul 12
(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la
art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații:
(la 16-10-2006, Partea introductivă a alin. (1) al art. 12 a fost
modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 380 din 5
octombrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 846 din
13 octombrie 2006. )
a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și
ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor
clasificate, potrivit legii;
b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele
care privesc interesele economice și politice ale României, dacă
fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;
c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare,
dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de
proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului
concurentei loiale, potrivit legii;
(la 14-10-2006, Lit. c) a alin. (1) al art. 12 a fost modificată de
pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 371 din 5 octombrie 2006,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 837 din 11 octombrie
2006. )
d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau
disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se
dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața,
integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma
anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;
f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea
acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori
interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;
g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de
protecție a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a
informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1)
revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de
informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să
asigure securitatea informațiilor.
Articolul 13
Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de
către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în
categoria informațiilor clasificate și constituie informații de
interes public.
Articolul 14
(1) Informațiile cu privire la datele personale ale cetățeanului
pot deveni informații de interes public numai în măsura în care
afectează capacitatea de exercitare a unei funcții publice.
(2) Informațiile publice de interes personal nu pot fi transferate
intre autoritățile publice decât în temeiul unei obligații legale
ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la
acele informații potrivit art. 2.
Secţiunea a 2-a Dispoziții speciale privind accesul mijloacelor de
informare în masă la informațiile de interes public
Articolul 15
(1) Accesul mijloacelor de informare în masa la informațiile de
interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere și de difuzare a informațiilor de
interes public, desfășurată de mijloacele de informare în masa,
constituie o concretizare a dreptului cetățenilor de a avea acces
la orice informație de interes public.
Articolul 16
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masa la
informațiile de interes public autoritățile și instituțiile publice au
obligația să desemneze un purtător de cuvânt, de regula din
cadrul compartimentelor de informare și relații publice.
Articolul 17
(1) Autoritățile publice au obligația să organizeze periodic, de
regula o data pe luna, conferințe de presa pentru aducerea la
cunoștință a informațiilor de interes public.
(2) În cadrul conferințelor de presa autoritățile publice sunt
obligate să răspundă cu privire la orice informații de interes
public.
Articolul 18
(1) Autoritățile publice au obligația să acorde fără discriminare
acreditare ziariștilor și reprezentanților mijloacelor de
informare în masa.
(2) Acreditarea se acordă la cerere, în termen de doua zile de
la înregistrarea acesteia.
(3) Autoritățile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot
retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care
împiedică desfășurarea normala a activității autorității publice
și care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul
ziarist, în condițiile și în limitele legii.
(4) Refuzul acordării acreditării și retragerea acreditării unui
ziarist se comunică în scris și nu afectează dreptul organismului
de presă de a obține acreditarea pentru un alt ziarist.
Articolul 19
(1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să informeze în
timp util mijloacele de informare în masă asupra conferințelor
de presa sau oricăror alte acțiuni publice organizate de
acestea.
(2) Autoritățile și instituțiile publice nu pot interzice în nici un
fel accesul mijloacelor de informare în masă la acțiunile publice
organizate de acestea.
(3) Autoritățile publice care sunt obligate prin legea proprie de
organizare și funcționare să desfășoare activități specifice în
prezenta publicului sunt obligate să permită accesul presei la
acele activități, în difuzarea materialelor obținute de ziariști
urmând să se țină seama doar de deontologia profesională.
Articolul 20
Mijloacele de informare în masa nu au obligația să publice
informațiile furnizate de autoritățile sau de instituțiile publice.
Capitolul III Sancțiuni
Articolul 21
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei
autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor
prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea
disciplinara a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune
reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice
respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de
către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativa reclamația se
dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate
în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține
atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și
menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui
vinovat.
Articolul 22
(1) În cazul în care o persoana se considera vătămată în
drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face
plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în
a carei raza teritorială domiciliază sau în a carei raza teritorială
se afla sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se
face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului
prevăzut la art. 7.
(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să
furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească
daune morale și/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curții de apel este definitiva și irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cât și recursul se judecă în instanță, în
procedură de urgență, și sunt scutite de taxă de timbru.
(la 02-06-2012, Alin. (5) al art. 22 a fost modificat de art. 42
din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012. )
Capitolul IV Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 23
(1) Prezenta lege va intra în vigoare la 60 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi
în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va elabora,
la inițiativa Ministerului Informațiilor Publice, normele
metodologice de aplicare a acesteia.
Articolul 24
(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi Ministerul Informațiilor Publice, Ministerul
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Ministerul Finanțelor
Publice vor înainta Guvernului propuneri privind masurile
necesare pentru ca informațiile de interes public să devină
disponibile în mod progresiv prin intermediul unor baze de date
informatizate accesibile publicului la nivel național.
(2) Masurile prevăzute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea
autorităților și instituțiilor publice cu echipamentele de tehnica
de calcul adecvate.
Articolul 25
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga orice
prevederi contrare.
Aceasta lege a fost adoptată de Senat în ședință din 13
septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2)
din Constituția României.
 
• Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes
public;  
NORME METODOLOGICE din 7 februarie

2002
de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de
interes public
EMI GUVERNUL
T E
NT
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 167 din 8 martie 2002
Notă
Aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 123 din 7 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial
nr. 167 din 8 martie 2002.
Articolul 1
(1) Prezentele norme metodologice stabilesc principiile,
procedurile și regulile de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informațiile de interes public.
(2) Dispozițiile prezentelor norme metodologice se aplica
tuturor autorităților și instituțiilor publice, astfel cum sunt
definite prin Legea nr. 544/2001.
Articolul 2
Aplicarea Legii nr. 544/2001 se face cu respectarea
următoarelor principii:
a) principiul transparenței - autoritățile și instituțiile publice au
obligația să își desfășoare activitatea într-o maniera deschisă
față de public, în care accesul liber și neîngrădit la informațiile
de interes public să constituie regula, iar limitarea accesului la
informație să constituie excepția, în condițiile legii;
b) principiul aplicării unitare - autoritățile și instituțiile publice
asigura respectarea legii în mod unitar, în conformitate cu
prevederile acesteia și ale prezentelor norme metodologice.
c) principiul autonomiei - fiecare autoritate sau instituție
publică va elabora propriul regulament de organizare și
funcționare a compartimentelor de informare și relații publice,
în conformitate cu prevederile legii și ale prezentelor norme
metodologice.
Capitolul II Organizarea și asigurarea accesului liber la
informațiile de interes public
Articolul 3
(1) Pentru organizarea și asigurarea accesului liber și
neîngrădit al oricărei persoane la informațiile de interes public
autoritățile și instituțiile publice au obligația de a organiza
compartimente specializate de informare și relații publice sau
de a desemna persoane cu atribuții în acest domeniu.
(2) Compartimentele specializate de informare și relații publice
pot fi organizate, în cadrul autorităților sau instituțiilor publice
centrale ori locale, ca birouri, servicii, direcții sau direcții
generale, în subordinea conducătorului autorității sau instituției
publice respective, care, în funcție de situație, poate dispune
coordonarea acestora de către o alta persoana din conducerea
autorității sau instituției publice respective.
(3) Atribuțiile, organizarea și funcționarea compartimentelor de
informare și relații publice se stabilesc, în baza legii și a
dispozițiilor prezentelor norme metodologice, prin regulamentul
de organizare și funcționare a autorității sau a instituției
publice respective.
Articolul 4
(1) Pentru buna desfășurare a activității de informare și relații
publice în cadrul autorităților și instituțiilor publice, aceasta
poate fi organizată cu următoarele componente:
a) informarea presei;
b) informarea publică directa a persoanelor;
c) informarea interna a personalului;
d) informarea interinstituțională.
(2) Informarea directa a persoanelor și informarea presei sunt,
potrivit legii, componente obligatorii și nu exclud celelalte
componente ale activității de informare și relații publice.
Articolul 5
În cadrul compartimentelor de informare și relații publice ale
instituțiilor și autorităților publice activitatea de informare
publică directa a persoanelor și cea de informare a presei se
pot organiza distinct.
Articolul 6
(1) La nivelul Administrației Prezidențiale, aparatului de lucru al
Camerei Deputaților și al Senatului, aparatului de lucru al
Guvernului, al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate
ale administrației publice centrale, sediilor centrale ale regiilor
autonome și al altor instituții publice centrale, precum și la
nivelul autorităților administrative autonome, prefecturilor,
consiliilor județene și consiliilor locale ale municipiilor, orașelor
și sectoarelor municipiului București, structurile organizatorice
existente de comunicare vor fi reorganizate în compartimente
de informare și relații publice și vor include în mod obligatoriu
cel puțin un birou (o structura) de informare publică și un birou
(o structura) de relații cu presa.
(2) La nivelul structurilor descentralizate ale autorităților și
instituțiilor publice centrale se vor organiza birouri de
informare și relații publice, iar atribuțiile pe linia relației cu
presa și a informării directe a persoanelor vor fi îndeplinite
distinct de persoane special desemnate în acest scop.
(3) La nivelul comunelor, atribuțiile pe linia relației cu presa și a
informării directe a persoanelor pot fi îndeplinite de o persoană
special desemnată în acest scop de primar.
(la 08-07-2016, Alin. (3) al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al
art. unic din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6 iulie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 8 iulie 2016. )
Articolul 7
Fiecare autoritate sau instituție publică va stabili, în funcție de
specificul propriu al activităților, numărul de persoane necesar
pentru îndeplinirea în bune condiții a atribuțiilor care revin
autorității/instituției pe linia informării și relațiilor publice.
Articolul 8
(1) Pentru accesul publicului la informațiile de interes public
difuzate din oficiu, fiecare instituție sau autoritate publică
organizează în cadrul compartimentelor de informare și relații
publice puncte de informare-documentare.
(1^1) Instituțiile și autoritățile publice pot organiza o bibliotecă
virtuală, ce cuprinde o colecție de informații de interes public,
actualizate și completate periodic cu informațiile de interes
public furnizate solicitanților.
(la 08-07-2016, Alin. (1^1) al art. 8 a fost introdus de pct. 3 al
(2) Informațiile comunicate din oficiu de către instituțiile și
autoritățile publice prevăzute la art. 6 alin. (2) și (3) se vor
afișa obligatoriu pe pagina proprie de internet, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 lit. a)
din Legea nr. 544/2001 , cu modificările și completările
ulterioare, au obligația să accesibilizeze paginile proprii de
internet, în vederea asigurării accesului la informațiile publice
pentru persoanele cu handicap, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și
(la 08-07-2016, Alin. (3) al art. 8 a fost introdus de pct. 5 al
Capitolul III Procedurile privind accesul liber la informațiile
de interes public
Articolul 9
Autoritățile și instituțiile publice asigura accesul la informațiile
de interes public, din oficiu sau la cerere, în condițiile legii.
Articolul 10
(1) Informațiile de interes public care se comunică din oficiu,
conform legii, vor fi prezentate într-o formă accesibilă,
standardizată și concisă. Informațiile vor fi afișate, de regulă,
în format editabil.
(2) În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr.
544/2001, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile
și instituțiile publice au obligația de a publica și de a actualiza
anual un buletin informativ care va cuprinde informațiile
prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, cu
modificările și completările ulterioare. Buletinul va fi publicat pe
pagina proprie de internet, conform modelului prevăzut în
anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice.
(3) În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea nr.
544/2001, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile
publice sunt obligate să aducă la cunoștință publică, cel puțin
anual, un raport periodic de activitate. Raportul periodic de
activitate va fi elaborat conform modelului prevăzut în anexa
nr. 3 la prezentele norme metodologice.
(4) În situația în care raportul va fi elaborat anual, acesta va fi
adus la cunoștință publică cel târziu la sfârșitul lunii aprilie din
anul următor.
(5) Publicitatea raportului prevăzut la alin. (3) va fi asigurată
prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a,
precum și pe pagina proprie de internet în secțiunea dedicată
informațiilor de interes public. Raportul poate fi afișat și la
sediul autorității publice.
(6) Autoritățile și instituțiile publice pentru care, prin lege
specială, se prevede obligația elaborării și prezentării unui
raport privind activitatea proprie vor elabora doar raportul
prevăzut de legea specială. În acest caz, raportul va cuprinde
și elementele prevăzute în anexa nr. 3.
(la 08-07-2016, Art. 10 a fost modificat de pct. 6 al art. unic
din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6 iulie 2016 publicată în
Articolul 11
(1) Accesul la informațiile de interes public comunicate din
oficiu se realizează obligatoriu prin:
a) afișare pe pagina de internet proprie a autorității sau
instituției publice, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la
prezentele norme metodologice;
b) afișare la sediul autorității sau instituției publice sau prin
publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de
informare în masă sau în publicații proprii;
c) consultare la sediul autorității sau instituției publice, în
punctele de informare-documentare, în spații special destinate
acestui scop, după caz.
(2) Furnizarea informațiilor de interes public în formele
prevăzute la alin. (1) este modalitatea minimă obligatorie de
comunicare din oficiu a informațiilor de interes public pentru
toate autoritățile și instituțiile publice.
Articolul 12
În unitățile administrativ-teritoriale în care o minoritate
națională deține o pondere de cel puțin 20% din numărul
populației informațiile ce se comunica din oficiu se vor difuza și
în limba minorității respective.
Articolul 13
Solicitarea informațiilor de interes public, altele decât cele
prevăzute să fie comunicate din oficiu, va fi adresată instituției
sau autorității publice, în condițiile art. 6 din Legea nr.
544/2001.
Articolul 14
(1) Pentru a facilita redactarea solicitării și a reclamației
administrative autoritățile și instituțiile publice vor pune gratuit
la dispoziție persoanei interesate formulare-tip. Acestea vor fi
afișate pe pagina proprie de internet și vor fi distribuite, la
cerere, persoanelor interesate, prin intermediul structurilor
prevăzute la art. 3 alin. (1).
(2) Modelele formularelor-tip ale cererii de informații de interes
public și ale reclamației administrative sunt prezentate în
anexele nr. 4-6.
(3) Utilizarea formularelor-tip este facultativă. Nu poate
constitui motiv de refuz al accesului la informațiile publice dacă
solicitarea este redactată într-o altă formă decât modelul
prevăzut la alin. (1).
(4) Modelul scrisorii de răspuns la cerere și cel al scrisorii de
răspuns la reclamația administrativă, împreună cu modelul
registrului pentru înregistrarea documentelor prevăzute la alin.
(2), sunt prevăzute în anexele nr. 7-9.
Articolul 15
(1) Informațiile de interes public pot fi solicitate și comunicate
și în format electronic.
(2) Solicitarea de informații de interes public sau reclamația
administrativă se poate transmite prin mijloace electronice.
(3) Informațiile de interes public solicitate în scris vor fi
comunicate în formatul precizat în cererea solicitantului,
respectiv în scris, în format electronic sau hârtie.
(4) Dacă informațiile de interes public solicitate sunt disponibile
în format editabil, la cererea solicitantului, acestea vor fi
furnizate și în acest format.
(5) În aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001, cu
modificările și completările ulterioare, lipsa semnăturii olografe
de pe solicitarea de furnizare a informațiilor de interes public
transmise în format electronic nu poate constitui un motiv de
nefurnizare a informațiilor solicitate.
(6) Informațiile de interes public vor fi comunicate în
termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001 , cu
modificările și completările ulterioare, chiar dacă solicitantul nu
a invocat acest act normativ în solicitarea de furnizare a
informațiilor publice.
Articolul 16
(1) Termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns
solicitanților de informații de interes public sunt cele prevăzute
de Legea nr. 544/2001 , cu modificările și completările
ulterioare, și anume:
a) 10 zile pentru comunicarea informației de interes public
solicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen;
b) 10 zile pentru anunțarea solicitantului că termenul prevăzut
la lit. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației
solicitate;
c) 30 de zile pentru comunicarea informației de interes public
identificate peste termenul prevăzut la lit. a);
d) 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare a
informației solicitate și a motivării refuzului.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) se calculează de la data
înregistrării solicitării, în condițiile art. 20 alin. (4); nu intră în
calculul termenelor ziua de la care începe să curgă termenul,
nici ziua când acesta se împlinește.
(3) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,
termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care
urmează.
Articolul 17
Programul zilnic al compartimentelor de informare și relații
publice va fi cel al autorităților sau instituțiilor publice
respective, stabilit prin regulamentul propriu de organizare și
funcționare, incluzând într-o zi pe săptămână și ore după
programul de funcționare.
Articolul 18
(1) Accesul la informațiile de interes public este gratuit.
(2) Costul serviciilor de copiere va fi suportat de solicitant, în
condițiile legii.
(3) Plata serviciilor de copiere se poate face în numerar, prin
mandat poștal, prin decontare bancară, prin intermediul
cardurilor bancare și prin intermediul altor sisteme de plată,
potrivit prevederilor legale în vigoare. Autoritățile și instituțiile
publice au obligația să aducă la cunoștință publică contul în
care se va efectua plata.
(la 08-07-2016, Alin. (3) al art. 18 a fost modificat de pct. 12
al art. unic din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6 iulie 2016 publicată în
(4) În aplicarea art. 9 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, cu
modificările și completările ulterioare, prin costul serviciului de
copiere se înțelege costul direct al operațiunii tehnice de
copiere a informației solicitate pe suport hârtie.
(5) Costul serviciului de copiere va fi aprobat, respectiv
actualizat prin actul administrativ al conducătorului autorității
sau instituției publice centrale sau locale și nu poate depăși
0,05% din salariul minim pe economie calculat per pagină.
Capitolul IV Funcționarea structurilor responsabile de
informarea publică directa
Articolul 19
Structurile sau persoanele responsabile de informarea publică
directa asigura rezolvarea solicitărilor privind informațiile de
interes public și organizarea și funcționarea punctului de
informare-documentare.
Articolul 20
(1) Structurile sau persoanele responsabile de informarea
publică directa primesc solicitările privind informațiile de
interes public.
(2) Solicitarea de informații de interes public este acțiunea
verbală sau scrisă (pe suport de hârtie sau electronic) prin care
o persoana (fizica sau juridică, română ori străină) poate cere
informații considerate ca fiind de interes public.
(3) În cazul formulării verbale a solicitării informația este
furnizată pe loc, dacă este posibil, sau cu îndrumarea
solicitantului să adreseze o cerere în scris.
(4) Cererile de solicitare a informațiilor de interes public,
indiferent de modul în care au fost formulate, inclusiv cele
prevăzute la alin. (3), se înregistrează, de îndată, la structurile
sau la persoanele responsabile de informarea publică directă,
în Registrul pentru înregistrarea solicitărilor și răspunsurilor
privind accesul la informațiile de interes public.
(5) După înregistrarea cererii, structurile sau persoanele
responsabile de informarea publică directă au obligația să
comunice solicitantului, direct sau electronic la adresa de e-
mail furnizată, data și numărul de înregistrare a cererii. Pentru
cererile transmise prin poștă, numărul de înregistrare va fi
comunicat numai la solicitarea persoanei care a formulat
cererea.
Articolul 21
(1) După primirea și înregistrarea cererii structurile sau
persoanele responsabile de informarea publică directa
realizează o evaluare primara a solicitării, în urma căreia se
stabilește dacă informația solicitată este o informație
comunicată din oficiu, furnizabilă la cerere sau exceptată de la
liberul acces.
(2) În situația în care informația solicitată este dintre cele care
se comunică din oficiu, se asigură de îndată, dar nu mai târziu
de 5 zile, informarea solicitantului despre acest lucru, precum
și sursa unde informația solicitată poate fi găsită.
(3) La solicitarea expresă a persoanei interesate, informațiile
de interes public comunicate din oficiu vor fi comunicate și în
scris, pe suport electronic sau hârtie.
Articolul 22
(1) În cazul în care informația solicitată nu este dintre cele care
se comunică din oficiu, solicitarea se transmite structurilor
competente din cadrul autorităților și instituțiilor publice, care
dețin informațiile solicitate, pentru a verifica respectarea
prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cu modificările și
(2) În cazul în care informația solicitată este identificată ca
fiind exceptată de la accesul liber la informație, se asigura, în
termen de 5 zile de la înregistrare, informarea solicitantului
despre acest lucru.
(2^1) În situația în care informația publică solicitată se află pe
un înscris care conține atât informații la care accesul este liber,
cât și informații exceptate de la liberul acces, informația
publică solicitată va fi comunicată, după anonimizarea
informațiilor exceptate, prevăzute la art. 12 din Legea nr.
544/2001, cu modificările și completările ulterioare.
(la 08-07-2016, Alin. (2^1) al art. 22 a fost introdus de pct. 19
(3) Structurile prevăzute la alin. (1) au obligația să identifice și
să actualizeze informațiile de interes public care sunt exceptate
de la accesul liber, potrivit legii.
Articolul 23
(1) Structurile sau persoanele responsabile de informarea
publică directa primesc de la structurile prevăzute la art. 22
alin. (1) răspunsul la solicitarea primită și redactează răspunsul
către solicitant împreună cu informația de interes public sau cu
motivația întârzierii ori a respingerii solicitării, în condițiile legii.
(2) Răspunsul se înregistrează și se transmite persoanei
interesate, pe suportul solicitat, în termenul legal.
Articolul 24
În cazul în care solicitarea nu se încadrează în competențele
instituției sau autorității publice, în termen de 5 zile de la
înregistrare, structurile sau persoanele responsabile de
informarea publică directă transmit solicitarea către instituțiile
sau autoritățile competente și informează solicitantul despre
aceasta.
Articolul 25
directa țin evidenta răspunsurilor și a chitanțelor remise de
solicitanți privind plata costurilor de copiere a materialelor
solicitate.
Articolul 26
directa realizează organizarea și funcționarea punctului de
informare-documentare, după cum urmează:
a) asigura publicarea buletinului informativ al autorității sau
instituției publice, care va cuprinde informațiile de interes
public comunicate din oficiu, prevăzute la art. 5 din Legea nr.
544/2001;
b) asigura publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a
II-a, a raportului de activitate al autorității sau instituției
publice;
c) asigură disponibilitatea informațiilor comunicate din oficiu,
prevăzute la art. 5 din Legea nr. 544/2001, cu modificările și
completările ulterioare, pe pagina de internet și la afișierul
instituției, precum și în alte modalități, după caz;
(la 08-07-2016, Lit. c) a art. 26 a fost modificată de pct. 21 al
d) organizează în cadrul punctului de informare-documentare
al instituției accesul publicului la informațiile furnizate din
oficiu.
Articolul 27
(1) Fiecare instituție sau autoritate publică va întocmi anual,
prin structurile de informare și relații publice, un raport privind
accesul la informațiile de interes public, care va cuprinde:
a) numărul total de solicitări de informații de interes public;
b) numărul total de solicitări, departajat pe domenii de interes;
c) numărul de solicitări rezolvate favorabil;
d) numărul de solicitări respinse, defalcat în funcție de
motivația respingerii (informații exceptate de la acces,
inexistente etc.);
e) numărul de solicitări adresate: 1. pe suport hârtie; 2. pe
suport electronic; 3. solicitări verbale;
f) numărul de solicitări adresate de persoane fizice;
g) numărul de solicitări adresate de persoane juridice;
h) numărul de reclamații administrative: 1. rezolvate favorabil;
2. respinse;
i) numărul de plângeri în instanță: 1 rezolvate favorabil; 2.
respinse; 3. în curs de soluționare;
j) costurile totale ale compartimentului de informare și relații
publice;
k) sumele totale încasate pentru serviciile de copiere a
informațiilor de interes public solicitate;
l) numărul estimativ de vizitatori ai punctului de informare-
documentare;
m) numărul de răspunsuri defalcat pe termene de răspuns;
n) informațiile solicitate identificate ca fiind exceptate de la
accesul liber la informație;
o) măsurile luate pentru îmbunătățirea activității;
p) numele și prenumele persoanei desemnate, respectiv ale
șefului compartimentului prevăzut la art. 3 alin. (1).
(2) Raportul elaborat după modelul prevăzut în anexa nr. 10 va
fi adresat conducătorului autorității sau instituției publice
respective și va fi făcut public în termenul prevăzut la art. 10
alin. (4).
(3) Ministerele și celelalte autorități ale administrației publice
centrale vor asigura centralizarea rapoartelor prevăzute la alin.
(1) de la autoritățile și instituțiile publice din subordine.
(4) Autoritățile publice locale din județ, respectiv municipiul
București vor transmite către instituțiile prefectului raportul
prevăzut la alin. (1) până la data de 30 aprilie a anului
următor.
(5) Prefectul analizează întocmirea raportului, conform anexei
nr 10, și poate solicita autorităților administrației publice locale
emitente completarea acestuia.
(6) Ministerele și celelalte autorități ale administrației publice
centrale, precum și instituțiile prefectului vor transmite
rapoartele până la data de 15 mai către Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic.
Capitolul V Funcționarea structurilor responsabile de relația
cu presa
Articolul 28
Dispozițiile speciale privind accesul mijloacelor de informare în
masa la informațiile de interes public, astfel cum sunt
prevăzute în Legea nr. 544/2001, se referă în mod explicit la
obligațiile autorităților și instituțiilor publice și nu
reglementează în nici un fel activitatea mass-media.
Articolul 29
Structurile sau persoanele responsabile de relația cu presa a
instituției sau autorității publice respective au următoarele
atribuții:
a) să furnizeze ziariștilor, prompt și complet, orice informație
de interes public care privește activitatea instituției sau
autorității publice pe care o reprezintă;
b) să acorde fără discriminare, în termen de cel mult doua zile
de la înregistrare, acreditarea ziariștilor și a reprezentanților
mijloacelor de informare în masa;
c) să informeze în timp util și să asigure accesul ziariștilor la
activitățile și acțiunile de interes public organizate de instituția
sau autoritatea publică;
d) să asigure, periodic sau de fiecare data când activitatea
instituției ori a autorității publice prezintă un interes public
imediat, difuzarea de comunicate, informări de presa,
organizarea de conferințe de presa, interviuri sau briefinguri;
e) să difuzeze ziariștilor dosare de presa legate de evenimente
sau de activități ale instituției ori autorității publice;
f) să nu refuze sau să nu retragă acreditarea unui ziarist decât
numai pentru fapte care împiedica desfășurarea normală a
activității instituției sau autorității publice respective și care nu
privesc opiniile exprimate în presa de respectivul ziarist;
g) în cazul retragerii acreditării unui ziarist, să asigure
organismului de presa obținerea acreditării pentru un alt
ziarist.
Articolul 30
(1) Acreditarea se acorda, la cerere, ziariștilor și instituțiilor de
presa solicitante. Legitimațiile de acreditare nu sunt
transmisibile și se referă la prezenta fizica a ziaristului în sediul
sau la activitățile autorității ori instituției publice, la care
accesul presei este permis.
(2) Acreditarea ziariștilor nu atrage controlul autorităților sau
instituțiilor publice ce au acordat acreditarea asupra
materialelor publicate de ziaristul acreditat.
(3) Participarea ziariștilor la activitățile autorităților sau
instituțiilor publice nu va putea fi limitată ori restricționată prin
reglementări interne ce exced textului Legii nr. 544/2001.
Capitolul VI Sancțiuni
Articolul 31
Răspunderea disciplinară a funcționarului desemnat pentru
aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001 se stabilește conform
Statutului funcționarilor publici, statutelor speciale sau, după
caz, Codului muncii.
Articolul 32
În cazul în care o persoana considera că dreptul privind accesul
la informațiile de interes public a fost încălcat, aceasta se poate
adresa cu reclamație administrativă conducătorului autorității
sau instituției publice căreia i-a fost solicitată informația.
Articolul 33
Persoana care se considera vătămată în drepturile sale poate
depune reclamația administrativă prevăzută la art. 32 în
termen de 30 de zile de la luarea la cunoștința a refuzului
explicit sau tacit al angajaților din cadrul autorității sau
instituției publice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.
544/2001 și ale prezentelor norme metodologice.
Articolul 34
(1) Răspunsul motivat la reclamația administrativă se
transmite persoanei care a formulat-o în termen de 15 zile de
la data înregistrării, indiferent dacă soluția este favorabilă sau
nefavorabilă.
(2) În cazul în care reclamația se dovedește întemeiată,
răspunsul va conține informațiile de interes public solicitate
inițial și, de asemenea, după caz, va menționa măsurile
dispuse, respectiv sesizarea comisiei de disciplină, în cazul
funcționarului public, în condițiile legii.
Articolul 35
(1) Pentru analiza reclamațiilor administrative ale persoanelor,
vizând nerespectarea prevederilor Legii nr. 544/2001 și ale
prezentelor norme metodologice, la nivelul fiecărei autorități
sau instituții publice se constituie o comisie de analiza privind
încălcarea dreptului de acces la informațiile de interes public.
(2) Comisia de analiza privind încălcarea dreptului de acces la
i n f o r m a ț i i l e d e i n t e r e s p u b l i c va ave a u r m ă t o a r e l e
responsabilități:
a) primește și analizează reclamațiile persoanelor;
b) efectuează cercetarea administrativă;
c) stabilește dacă reclamația persoanei privind încălcarea
dreptului de acces la informațiile de interes public este
întemeiată sau nu;
d) în cazul în care reclamația este întemeiată, propune
aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru personalul
responsabil și comunicarea informațiilor de interes public
solicitate. În cazul funcționarilor publici culpabili comisia de
analiza va informa despre rezultatul cercetării administrative
comisia de disciplina a autorității sau instituției publice, care va
propune aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare, potrivit
legii;
e) redactează și trimite răspunsul solicitantului.
Articolul 36
(1) În condițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, cu
modificările și completările ulterioare, persoana care se
consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de Legea nr.
544/2001, cu modificările și completările ulterioare, poate face
plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului.
(2) Scutirea de taxa de timbru, prevăzută la art. 22 alin. (5)
din Legea nr. 544/2001, cu modificările și completările
ulterioare, pentru plângerea la tribunal și recursul la curtea de
apel nu include și scutirea de la plata serviciilor de copiere a
informațiilor de interes public solicitate.
Capitolul VII Dispoziții finale
Articolul 37
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentelor norme metodologice autoritățile administrației
publice centrale și locale și instituțiile publice vor asigura
spațiile necesare, precum și modificarea organigramelor, în
vederea punerii în aplicare a prevederilor Legii nr. 544/2001.
Articolul 38
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentelor norme metodologice se vor organiza
compartimente de informare și relații publice și vor fi elaborate
reglementările interne de organizare și funcționare a acestora.
Articolul 39
Informatizarea compartimentelor de informare și relații publice
va fi asigurată de instituțiile și autoritățile publice, pe baza
propunerilor aprobate de Guvern, în condițiile art. 24 din Legea
nr. 544/2001.
Articolul 40
Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezentele norme
metodologice.
Anexa nr. 1
la normele metodologice
MODEL
de structurare a informațiilor publicate din
oficiu pe pagina web a unei instituții publice
*Font 7*
Formatul documentelor comunicate din oficiu, în cazul în care

acestea se regăsesc în instituție într-un format prelucrabil
automat de către calculator, va fi:
– legislație - actele normative vor fi publicate în format pdf,
având și linkuri către portalul http://legislație.just.ro;
– p r o g ra m e ș i s t ra t e g i i - f o r m a t . p d f, . p d f
inteligent, .doc, .docx, .odt și alte formate text;
– rapoarte și studii - format .doc, .docx, .odt și alte formate
text;
– formular pentru solicitare în baza Legii nr. 544/2001, cu
modificările și completările ulterioare, și formular pentru
contestarea deciziei - format .pdf, .pdf
inteligent, .doc, .docx, .odt și alte formate text;
– buget, situația plăților, situația drepturilor salariale, plan de
achiziții, plan de investiții, centralizatorul contractelor de
achiziție - format .ods, .xml, .xls sau .xlsx;
– formulare-tip folosite de instituție în relația cu cetățenii -
format .pdf inteligent, .doc, .docx, .odt sau în variantă online
(în cazul utilizării unei proceduri online de completare a
respectivului formular).
----------
Anexa nr. 1 a fost înlocuită cu anexa nr. 1 din HOTĂRÂREA nr.
478 din 6 iulie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516
din 8 iulie 2016, conform modificării aduse de pct. 26 al art.
unic din același act normativ.
Anexa nr. 2a)
Notă
Anexele nr. 2a) și 2b) au fost înlocuite cu anexa nr. 2 din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6
iulie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 8 iulie 2016, conform
modificării aduse de pct. 26 al art. unic din același act normativ.
Anexa nr. 2b)
Notă
Anexele nr. 2a) și 2b) au fost înlocuite cu anexa nr. 2 din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6
iulie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 8 iulie 2016, conform
modificării aduse de pct. 26 al art. unic din același act normativ.
Anexa nr. 2
Model - Buletin informativ

NOTĂ:
Fiecare categorie de informație va cuprinde o trimitere (un
link) către pagina unde această informație este afișată pe site-
ul autorității în cauză.
a) a c t e l e Se vor indica actele normative în temeiul
n o r m a t i v e cărora autoritățile
c a r e sau instituțiile publice își desfășoară
reglementează activitatea:
organizarea
și funcționarea
autorității sau
instituției
publice
b ) s t r u c t u ra Regulamentul de organizare și funcționare
organizatorică, Organigrama aprobată conform legii
a t r i b u ț i i l e Alte regulamente aplicabile la nivelul instituției
departamentel
or
autorității sau
instituției
publice
c) numele și Numele și prenumele persoanelor responsabile
p r e n u m e l e (numere de
p e r s o a n e l o r telefon/fax, adrese e-mail)
d i n
conducerea
autorității sau
a instituției
publice și ale
funcționarului
responsabil cu
difuzarea
informațiilor
publice
d ) 1. Datele de contact ale autorității: denumire,
coordonatele sediu, numere
de contact ale de telefon/fax, adrese e-mail
autorității sau 2. Programul de funcționare al instituției
instituției
publice
e) audiențe Program de audiențe, cu precizarea modului de
înscriere
pentru audiențe și a datelor de contact pentru
înscriere
f ) s u r s e l e Bugetul aprobat
f i n a n c i a r e , Bilanțul contabil
bugetul și
b i l a n ț u l
contabil
g) programele Programele și strategiile autorității sau
și strategiile instituției publice
proprii
h) l i s t a Se vor indica documentele de interes public
c u p r i n z â n d stabilite la
d o c u m e n t e l e nivelul autorității sau instituției publice.
de interes
public
i) l i s t a Se vor indica documente produse și/sau
c u p r i n z â n d gestionate la nivelul
categoriile de autorității sau instituției publice.
documente
produse
ș i / s a u
gestionate,
potrivit legii
j) modalitățile Se vor indica prevederea legală, termene și
de contestare instanța la care
a d e c i z i e i se va introduce acțiunea. După caz, se vor
autorității sau prezenta alte
a i n s t i t u ț i e i moduri de contestare, cu indicarea procedurii
p u b l i c e î n specifice.
situația în care
persoana se
consideră
vătămată în
p r i v i n ț a
dreptului de
acces la
informațiile de
interes public
solicitate
----------
Anexele nr. 2a) și 2b) au fost înlocuite cu anexa nr. 2 din
HOTĂRÂREA nr. 478 din 6 iulie 2016 publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 516 din 8 iulie 2016, conform modificării aduse de
pct. 26 al art. unic din același act normativ.
Anexa nr. 3
Model - Raport periodic de activitate

PROFIL ORGANIZAȚIONAL - cuvânt înainte din H o t ă r â r e a
p a r t e a Guvernului nr.
conducătorului1 2 3 / 2 0 0 2
instituției p e n t r u
- misiunea instituției a p r o b a r e a
și responsabilități Normelor
- contribuția pe care metodologice
trebuie să o aducă la de aplicare a
o b i e c t i v e l eLegii n r.
guvernării și la 5 4 4 / 2 0 0 1
obiectivele asumate privind liberul
de România acces la
- datele de contact informațiile de
( a d r e s ă , t e l e f o n , interes public
email) Anexă -
N o r m e
metodologice
de aplicare a
Legii n r.
544/2001
privind liberul
acces la
informațiile
deinteres
public
POLITICI PUBLICE
I n f o r m a ț i i p r i v i n d - prioritățile pentru - H o t ă r â r e a
rezultatele implementării p e r i o a d a d e Guvernului nr.
P l a n u l u i s t r a t e g i c raportare 1.807/2006
instituțional (PSI). Acest - p e n t r u f i e c a r e p e n t r u
document are o prioritate: obiective, a p r o b a r e a
perspectivă de 3-4 ani - rezultate, chestiuni Componentei
termen mediu - și trebuie bugetare, alocare d e
s ă d e s c r i e m a n d a t u l , bugetară management
viziunea, obiectivul - indici dedin cadrul
g e n e r a l , o b i e c t i v e l e p e r f o r m a n ț ă , c u Metodologiei
specifice împreună cu prezentarea gradului p r i v i n d
programele bugetare d e r e a l i z a r e a sistemul de
pentru fiecare minister acestora planificare
- p r e z e n t a r e a strategică pe
p r o g r a m e l o r termen mediu
d e s f ă ș u r a t e ș i a al instituțiilor
modului d e administrației
raportare a acestora publice de la
l a o b i e c t i v e l e nivel central
a u t o r i t ă ț i i s a u - Hotărârea
instituției publice Guvernului nr.
- ce rezultate s-au 1 5 8 / 2 0 0 8
obținut cu resursele p e n t r u
avute la dispoziție a p r o b a r e a
( m o n i t o r i z a r e a Componentei
implementării) d e
- r a p o r t a r e a programare
c h e l t u i e l i l o r , bugetară din
defalcate pec a d r u l
programe, respectiv Metodologiei
pe obiective p r i v i n d
- nerealizări, cu sistemul de
m e n ț i o n a r e a planificare
cauzelor acestora strategică pe
( ac o l o u n d e e s t e termen mediu
cazul) al instituțiilor
- propuneri pentru administrației
r e m e d i e r e a publice de la
deficiențelor nivel central
- i n f o r m a ț i i - Hotărârea
r e l e va n t e p r i v i n d Guvernului nr.
Priorități pentru perioada Teme, investiții etc. P r i o r i t ă ț i l e
următoare - c o r e l a t e c u strategice ale
contribuția peinstituției
careinstituția trebuie P l a n u l d e
s ă o a d u c ă l a guvernare/
o b i e c t i v e l eP l a n u l
g u v e r n ă r i i ș i l a sectorial de
obiectivele asumate a c ț i u n e a l
de România instituției
M e n ț i o n a r e a
perioadei - 1 sau 5
ani sau altă perioadă
la alegerea instituției
T R A N S P A R E N Ț Ă
INSTITUȚIONALĂ
Bugetul instituției Sinteza bugetului pe
surse de finanțare,
cel puțin referitor la:
- finanțare de la
bugetul de stat
- finanțare
rambursabilă
- fondurile externe
nerambursabile
postaderare primite
în cadrul unor
proiecte/programe/
instrumente/
facilitățifinanțate
conform unor
decizii/acorduri/
î n ț e l e g e r i /
memorandumuri ale
Uniunii Europene și/
sau ale altor
donatori
- venituri proprii etc.
- o sinteză a
cheltuielilor detaliate
pe părți, capitole,
subcapitole, titluri,
articole, precum și
alineate, după caz
Anexat
- bugetul complet în
format de date
deschise, inclusiv
programele de
investiții publice,
care se prezintă ca
anexă la bugetul
fiecărui ordonator
principal de credite
I n f o r m a ț i i l e g a t e d e - lista de contracte
p r o c e s u l d e a c h i z i ț i i încheiate (obiectul
p u b l i c e , a c h i z i ț i i l e contractului, suma,
sectoriale și concesiunile p r o c e d u r a de
de lucrări și servicii achiziții publice
folosită, numele
câștigătorului)
- numărul de
procese de achiziții
pe categorii, pentru
anul încheiat
- câte achiziții s-au
realizat prin sistemul
electronic din totalul
a c h i z i ț i i l o r
desfășurate pe
parcursul exercițiului
anului calendaristic
de raportare
- durata medie a
unui proces de
achiziție publică pe
categorii de achiziții
- număr de
contestații formulate
la Consiliul Național
de Soluționare a
Contestațiilor
- câte proceduri au
fost anulate sau
sunt în procedura de
anulare
Informații despre litigii în - număr de litigii
care este implicată aflate pe rolul
instituția (în general, nu i n s t a n ț e l o r d e
d o a r c e l e l e g a t e d e judecată pe tipuri și
achiziții publice) o b i e c t u l l o r, c u
indicarea contextului
litigiului - câte au
fost pierdute
- câte au fost
câștigate
Organigrama A f i ș a r e a
organigramei cu
evidențierea
numelor persoanelor
cu funcții de
conducere și a
numărului de posturi
ocupate, respectiv a
numărului total de
posturidisponibile,
precum și a
departamentelor cu
date de contact
I n f o r m a ț i i d e s p r e - informații despre
managementul resurselor f l u c t u a ț i a de
umane personal
- numărul de
c o n c u r s u r i
organizate
- fluctuația la nivelul
funcțiilor de
conducere
- numărul de funcții
de conducere
exercitate temporar
- venitul mediu,
inclusiv diferitele
sporuri
RELAȚIA CU
COMUNITATEA
Raport de activitate Legea R a p o r t u l de
n r. 5 4 4 / 2 0 0 1 , c u a c t i v i t a t e va f i
modificările ș i întocmit și publicat
completările ulterioare într-un document
distinct, în
conformitate cu
prevederile anexei
nr. 10 la normele
metodologice.
Raport de activitate Legea R a p o r t u l d e Conform art.
nr. 52/2003, republicată) a c t i v i t a t e v a f i 13 din Legea
întocmit și publicat n r. 5 2 / 2 0 0 3
într-un document p r i v i n d
distinct, în raportul transparența
anual de activitate al decizională în
instituției făcându-se administrația
trimitere la acesta. p u b l i c ă ,
republicată
I n f o r m a ț i i d e s p r e - lucrul cu voluntari
atragereade resurse din - parteneriate cu
comunitate alte instituții publice,
mediul de afaceri,
participări în
a s o c i a ț i i
internaționale,
înfrățiri
LEGISLAȚIE
Informații despre proiecte - nr. de inițiative
de acte normative inițiate - denumirea fiecărui
de către instituție proiect, tipul de act
normativ și subiectul
abordat, codul
actului normativ
- puncte de vedere
la proiectele altor
instituții
- priorități legislative
pentru perioada
următoare
----------
Anexa nr. 4
Model - Formular-tip cerere de informații de interes public

Denumirea autorității sau instituției publice .................
Sediul/Adresa .....................................
Data .................................
Stimate domnule/Stimată doamnă .........................,
Prin prezenta formulez o cerere conform Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, cu
modificările și completările ulterioare. Doresc să primesc o
copie de pe următoarele documente (petentul este rugat să
enumere cât mai concret documentele sau informațiile
solicitate):
....................................................................
Doresc ca informațiile solicitate să îmi fie furnizate:
Pe e-mail, la
adresa ..........
..................
Pe e-mail în
f o r m a t
editabil: ........
. la
adresa ..........
...
Pe format de
hârtie, la
adresa ..........
....................
..
.....................................................................
Sunt dispus să plătesc costurile aferente serviciilor de copiere a
documentelor solicitate (dacă se solicită copii în format scris).
Vă mulțumesc pentru solicitudine,
...............................
semnătura petentului (opțional)
Numele și prenumele petentului ...................................
Adresa la care se solicită primirea răspunsului/E-mail .............
Profesia (opțional) ................................................
Telefon (opțional) .................................................
----------
Anexa nr. 5
Model - Reclamație administrativă (1)

Denumirea autorității sau instituției publice ........................
Sediul/Adresa ........................................................
Data .................................................................
Stimate domnule/Stimată
doamnă .........................................,
Prin prezenta formulez o reclamație administrativă, conform
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de
interes public, cu modificările și completările ulterioare,
întrucât la cererea nr. .......... din data de ............... am primit
un răspuns negativ, la data de ............., de la ..................
(completați numele respectivului funcționar)
Documentele de interes public solicitate erau
următoarele: .............................
Documentele solicitate se încadrează în categoria informațiilor
de interes public, din următoarele
considerente: ........................
Prin prezenta solicit revenirea asupra deciziei de refuz al
comunicării/netransmitere în termenul legal a informațiilor de
interes public solicitate în scris/în format electronic,
considerând că dreptul meu la informație, conform legii, a fost
lezat.
.................................
(semnătura petentului)
Numele și adresa petentului ...............................
Adresa ....................................................
Telefon ...................................................
Fax .......................................................
----------
Anexa nr. 6
Model - Reclamație administrativă (2)

Denumirea autorității sau instituției publice ....................
Sediul/Adresa ....................................................
Data .............................................................
Stimate domnule/Stimată doamnă ...................................,
Prin prezenta formulez o reclamație administrativă, conform
Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de
interes public, cu modificările și completările ulterioare,
întrucât la cererea nr. ......... din data de ............ nu am primit
informațiile solicitate în termenul legal, stabilit de lege.
Documentele de interes public solicitate erau
următoarele: ........................
Documentele solicitate se încadrează în categoria informațiilor
de interes public, din următoarele considerente: ....................
Prin prezenta solicit revenirea asupra deciziei de a nu primi
informațiile de interes public solicitate în scris/în format
electronic, considerând că dreptul meu la informație, conform
legii, a fost lezat.
................................
(semnătura petentului)
Numele și adresa petentului ..........................
Adresa ...............................................
Telefon ..............................................
Fax ..................................................
----------
Anexa nr. 7
Model - Scrisoare de răspuns la cerere

De la:
Denumirea autorității sau instituției publice .....................
Sediul/Adresa .....................................................
Persoana de contact *).......................
Notă
*) Funcționarul responsabil cu aplicarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare.
Nr. **)......... Data .....................
Notă
**) Numărul curent din Registrul pentru înregistrarea cererilor și răspunsurilor privind
accesul la informațiile de interes public.
Către:
Numele și prenumele petentului .........................
Adresa ................................................
Stimate domnule/Stimată doamnă ........................,
În urma cererii dumneavoastră nr. ........ din data
de ..............., prin care, conform Legii nr. 544/2001 privind
liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și
completările ulterioare, solicitați o copie de pe următoarele
documente: ..................
1. vă trimitem, în anexa la prezenta scrisoare, informațiile
solicitate;
2. vă informăm că informațiile solicitate nu au putut fi
expediate în termenul inițial de 10 zile datorită complexității
acestora, urmând să vă parvină în termen de 30 de zile de la
data înregistrării cererii dumneavoastră;
3. vă informăm că pentru rezolvarea cererii dumneavoastră,
întrucât instituția noastră nu deține informațiile la care faceți
referire, solicitarea dumneavoastră a fost redirecționată
către .... (instituția/autoritatea publică competentă) ...., de
unde urmează să primiți răspuns;
4. vă informăm că informațiile solicitate nu se încadrează în
categoria informațiilor de interes public, fiind exceptate de la
accesul liber al cetățenilor.
Informațiile solicitate v-au fost furnizate în format electronic, la
următoarea adresă de e-mail (opțional): .................
Vă informăm că costurile aferente serviciilor de copiere a
documentelor solicitate sunt următoarele (când este
cazul): ................
După plata serviciilor de copiere a documentelor solicitate la
casierie, în contul de trezorerie ....... (al fiecărei autorități sau
instituții publice) sau prin transfer bancar în
contul .................., vă rugăm să vă prezentați pentru
înmânarea documentelor solicitate.
Cu stimă,
............................
(semnătura funcționarului)
(la 08-07-2016, Anexa nr. 7 a fost introdusă de pct. 27 al art.
unic din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6 iulie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 516 din 8 iulie 2016 și are conținutul
anexei 7 din același act normativ. )
Anexa nr. 8
Model - Răspuns la reclamație

De la:
Denumirea autorității sau instituției publice ....................
Sediul/Adresa ....................................................
Persoana de contact ..............................................
Data ...........................
Către:
Numele și prenumele petentului ...................................
Adresa ...........................................................
Stimate domnule/Stimată doamnă ...................................,
În urma reclamației dumneavoastră nr. ............ din data
de ................., conform Legii nr. 544/2001 privind liberul
acces la informațiile de interes public, cu modificările și
completările ulterioare, după răspunsul negativ primit/
întârzierea răspunsului la cererea nr. ............. din data
de ..........................., prin care, conform legii sus-
menționate, solicitați documentele de mai
jos: ..........................
vă informăm că decizia de a nu primi (la termen) documentele
solicitate:
1. se încadrează în prevederile legii, fiind vorba despre
informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor;
2. nu se încadrează în prevederile legii, fiind o eroare a unui
funcționar.
Funcționarul vinovat pentru decizia eronată în ceea ce vă
privește a fost sancționat cu ..............
Al dumneavoastră,
..............................................................
(semnătura conducătorului autorității sau instituției publice)
Anexa nr. 9
1. Model - Registru pentru înregistrarea solicitărilor și

răspunsurilor privind accesul la informațiile de interes public și
pentru gestionarea procesului de acces la informații de interes
public
NOTĂ:
Folosirea acestor registre va permite o ușoară realizare a
raportului anual de activitate.
*1) Verbal/Electronic/Suport hârtie.
*2) * Utilizarea banilor publici (contracte, investiții, cheltuieli etc.)
* Modul de îndeplinire a atribuțiilor instituției publice
* Acte normative, reglementări
* Activitatea liderilor instituției
* Informații privind modul de aplicare a Legii nr. 544/2001
* Altele (cu menționarea acestora)
*3) Soluționată favorabil/Informație exceptată/Redirecționată/Alte motive (precizare).
*4) Verbal/Electronic/Suport hârtie.

*5) 5 zile/10 zile/30 de zile/termen depășit.
2. Model - Registru reclamații administrative și plângeri în

instanță
N u m ă r u l d e Numărul de plângeri în instanță la adresa
r e c l a m a ț i i instituției în baza Legii nr. 544/2001, cu
administrative la modificările și completările ulterioare
adresa
instituției
publice în baza
Legii n r.
544/2001,
cu modificările
și completările
ulterioare
S o l R e s Î n T o S o l Re s Î n Total
uțio pins c u r tal uțio p i n c u r
nat e s n a t se s
e de e de
sol sol
fav uțio fav uți
ora nar ora ona
bil e bil re

Anexa nr. 10
Model - Raport de evaluare a implementării Legii nr. 544/2001

(antet)
Numele autorității sau instituției publice .............
Elaborat
......................
Responsabil/Șef compartiment
RAPORT DE EVALUARE
a implementării Legii nr. 544/2001
în anul ............
Subsemnatul, ................., responsabil de aplicarea Legii nr.
544/2001, cu modificările și completările ulterioare, în
anul ........, prezint actualul raport de evaluare internă finalizat
în urma aplicării procedurilor de acces la informații de interes
public, prin care apreciez că activitatea specifică a instituției a
fost:
[] Foarte bună
[] Bună
[] Satisfăcătoare
[] Nesatisfăcătoare
Îmi întemeiez aceste observații pe următoarele considerente și
rezultate privind anul ...........:
I. Resurse și proces
1. Cum apreciați resursele umane disponibile pentru activitatea
de furnizare a informațiilor de interes public?
[] Suficiente
[] Insuficiente
2. Apreciați că resursele material disponibile pentru activitatea
de furnizarea informațiilor de interes public sunt:
[] Suficiente
[] Insuficiente
3. Cum apreciați colaborarea cu direcțiile de specialitate din
cadrul instituției dumneavoastră în furnizarea accesului la
informații de interes public:
[] Foarte bună
[] Bună
[] Satisfăcătoare
[] Nesatisfăcătoare
II. Rezultate
A. Informații publicate din oficiu
1. Instituția dumneavoastră a afișat informațiile/documentele
comunicate din oficiu, conform art. 5 din Legea nr. 544/2001,
cu modificările și completările ulterioare?
[] Pe pagina de internet
[] La sediul instituției
[] În presă
[] În Monitorul Oficial al României
[] În altă modalitate: ..............................
2. Apreciați că afișarea informațiilor a fost suficient de vizibilă
pentru cei interesați?
[] Da
[] Nu
3. Care sunt soluțiile pentru creșterea vizibilității informațiilor
publicate, pe care instituția dumneavoastră le-au aplicat?
a) ............................................................
b) ............................................................
c) ..............................................................
4. A publicat instituția dumneavoastră seturi de date
suplimentare din oficiu, față de cele minimale prevăzute de
lege?
[] Da, acestea
fiind: ............................................................
[] Nu
5. Sunt informațiile publicate într-un format deschis?
[] Da
[] Nu
6. Care sunt măsurile interne pe care intenționați să le aplicați
pentru publicarea unui număr cât mai mare de seturi de date
în format deschis? ......................
B. Informații furnizate la cerere
1. Numărul total de Î n După modalitatea de adresare
solicitări funcție
de informații de d e
interes public solicitan
t
d e d e p e p e verbal
l al asusu
per per p o po
s o a s o a rt rt
ne ne e l
hâ e c
f i z i juri r t i t r
ce d i c e o n
e ic
Departajare pe
domenii de interes
a) Utilizarea banilor
p u b l i c i ( c o n t ra c t e ,
investiții, cheltuieli
etc.)
b) Modul de
îndeplinire a
atribuțiilor instituției
publice
c) Acte normative,
reglementări
d) Activitatea liderilor
instituției
e) Informații privind
modul de aplicare a
Legii nr. 544/2001, cu
modificările și
c o m p l e t ă r i l e
ulterioare
f) Altele, cu
m e n ț i o n a r e a
acestora:
2. Număr T e r m e n d e M o d u l Departajate pe
total de răspuns d edomenii de
solici- comun interes
tări icare
soluțio-
tări
soluțio- Red S o l S o S o C C C U t M A A Inf A l
nate irec uțio luț lici o o o iliz od ct c o r tel
favo- - n a t i o - m m m a r u l e ti m e
rabil țion e n a t ă u u u ea de n v ați ( s
ate f a v te ri n i n i n i b a î n o i i e
c ă t o r a f a p e - - - nil de r - pri p r
re bil v o n t c c c or pli m t v i e c
alte î n r a ru a a a p u n i a a nd i z
inst t e r bil c a r r r bli re - t m e a
i- m e î n re e e e ci a t i e o d ză
tuți n ter t e e l în v ( c a t v a u l c a
i în d e m rm e fo e o n r i e l i de r e
5 1 0 en e n c- r r t r bu , d a p )
zile zile d e ul t r m b a c - r e l i c
3 0 a o at a l te, țiil e r a r
z i l f o n i h ă i n or gl i e
e st c â ve i n e - a
de ă rt sti sti - l L e
pă ie ții, t u m o g i i
șit c h ție e r nr.
elt i n i 5 4
u i pu t n 4 /
eli bli ă s 2 0
e t ce ri ti 0 1
c.) - ,
t cu
um
ți o d
e ifi-
i că
ril
e
și
co
m
p l
e-
t ă
ril
e
ult
3. Menționați principalele cauze pentru care anumite
răspunsuri nu au fost transmise în termenul legal:
3.1. ............................................................
3.2. ............................................................
3.3. ............................................................
4. Ce măsuri au fost luate pentru ca această problemă să fie
rezolvată?
4.1. ............................................................
4.2. .........................................................
5 . M o t i v u l Departajate pe domenii de interes
N u respingerii
mă E x I n f A l t Util M o A c t Act Infor Altele
r c e o r e iza d u l e ivit mați (se precizează
t o t pta m a m o rea de n o r ate i care)
a l te, ții t i v b a î n d mat a privi
de c o i n e e nilo epli ive, l i d n d
s o l nfo xist (cu r nire regl eril m o d
icit rm ent pre p u a e m or ul
ări l e g e c i z blic a t r i e n t i n s d e
res ii are i buți ări titu aplic
pin a ( c o ilor ției a r e
se ace n t r inst a
s t o a c t ituți Legii
ra) e, ei n r .
i n v pub 544/
esti lice 200
ții, 1,
che c u
ltui mod
eli ificăr
etc ile
.) ș i
com
plet
ările
ulter
ioar
e
5.1. Informațiile solicitate nefurnizate pentru motivul
exceptării acestora conform legii: (enumerarea numelor
documentelor/informațiilor solicitate): ..................................
6. Reclamații administrative și plângeri în instanță
6 . 1 . N u m ă r u l 6.2. Numărul de plângeri în instanță la adresa
d e r e c l a m a ț i i instituției în baza Legii nr. 544/2001, cu
administrative modificările și completările ulterioare
la
a d r e s a
instituției
publice în baza
Legii
nr. 544/2001,
cu modificările
și completările
ulterioare
S o l Re s Î n T o S o l R e s Î n Total
uțio p i n c u r tal uțio pins c u r
n a t se s nat e s
e de e de
sol sol
fav uțio fav uțio
ora nar ora nar
bil e bil e
7. Managementul procesului de comunicare a informațiilor de

interes public
7.1. Costuri
C o s t S u C o n Care este documentul
u r i m e trav care stă la baza
t o t a l înca aloa stabilirii contravalorii
e de sate rea serviciului de copiere?
funcț d i n serv
ionar serv iciul
e ale iciul u i
comp de de
artim copi
entul ere copi
ui ere
(lei/
pagi
nă)
7.2. Creșterea eficienței accesului la informații de interes

public
a) Instituția dumneavoastră deține un punct de informare/
bibliotecă virtuală în care sunt publicate seturi de date de
interes public ?
[] Da
[] Nu
b) Enumerați punctele pe care le considerați necesar a fi
îmbunătățite la nivelul instituției dumneavoastră pentru
creșterea eficienței procesului de asigurare a accesului la
informații de interes public:
c) Enumerați măsurile luate pentru îmbunătățirea procesului

de asigurare a accesului la informații de interes public:

unic din HOTĂRÂREA nr. 478 din 6 iulie 2016, publicată în
• Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate;  
Parlamentul României adopta prezenta lege.

Secţiunea 1 Principii
Articolul 1
Scopul prezentei legi este protecția informațiilor clasificate și a
surselor confidențiale ce asigura acest tip de informații.
Protejarea acestor informații se face prin instituirea sistemului
național de protecție a informațiilor.
Articolul 2
(1) Dreptul de a avea acces la informațiile de interes public
este garantat prin lege.
(2) Accesul la informațiile clasificate este permis numai în
cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute
de lege.
Articolul 3
Nici o prevedere a prezentei legi nu va putea fi interpretată în
sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al
ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor
Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este
parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi informații.
Articolul 4
Principalele obiective ale protecției informațiilor clasificate
sunt:
a) protejarea informațiilor clasificate împotriva acțiunilor de
spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau
modificării conținutului acestora, precum și împotriva
sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;
b) realizarea securității sistemelor informatice și de
transmitere a informațiilor clasificate.
Articolul 5
Măsurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate:
a) să prevină accesul neautorizat la informațiile clasificate;
b) să identifice împrejurările, precum și persoanele care, prin
acțiunile lor, pot pune în pericol securitatea informațiilor
clasificate;
c) să garanteze ca informațiile clasificate sunt distribuite
exclusiv persoanelor îndreptățite, potrivit legii, să le cunoască;
d) să asigure protecția fizica a informațiilor, precum și a
personalului necesar protecției informațiilor clasificate.
Articolul 6
(1) Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate
sunt obligatorii și se stabilesc de către Serviciul Român de
Informații numai cu acordul Autorității Naționale de Securitate.
(2) Standardele la care se referă alin. (1) vor fi în concordanta
cu interesul național, precum și cu criteriile și recomandările
NATO.
(3) În cazul unui conflict între normele interne privind protecția
informațiilor clasificate și normele NATO, în aceasta materie vor
avea prioritate normele NATO.
Articolul 7
(1) Persoanele care vor avea acces la informații clasificate
secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la
onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea
acestor informații.
(2) Pentru candidații la funcții publice ce implica lucrul cu
asemenea informații, precum și competenta de a autoriza
accesul la astfel de informații, verificarea este anterioară
numirii în acele funcții și se solicita obligatoriu de autoritatea
de investire.
(3) Procedurile de verificare sunt cele obligatorii pentru
persoanele care lucrează în cadrul Autorității Naționale de
Securitate, care gestionează informații NATO, potrivit
echivalențelor nivelurilor de secretizare prevăzute prin
prezenta lege.
(4) Accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat,
respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) și e), este
garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a
depunerii jurământului, pentru următoarele categorii de
persoane:
a) Președintele României;
b) prim-ministru;
c) miniștri;
d) deputați;
e) senatori;
f) judecători;
g) procurori;
h) magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție,
care, în concordanță cu atribuțiile specifice, sunt îndreptățiți să
aibă acces la informațiile clasificate fără îndeplinirea
procedurilor prevăzute la alin. (1)-(3), respectiv la art. 28, în
baza unor proceduri interne ale instituțiilor din care aceștia fac
parte, avizate de Oficiul Registrului Național al Informațiilor
Secrete de Stat, după ce au luat cunoștință de
responsabilitățile ce le revin privind protecția informațiilor
clasificate și au semnat angajamentul scris de păstrare a
secretului prevăzut la art. 36 alin. (3).
art. 51 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )
(5) Pentru judecători, procurori și magistrații-asistenți ai Înaltei
Curți de Casație și Justiție, procedura internă prevăzută la alin.
(4) se stabilește prin regulament elaborat de Consiliul Superior
al Magistraturii și avizat de Oficiul Registrului Național al
Informațiilor Secrete de Stat.
art. 51 din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )
Articolul 8
Personalul anume desemnat pentru realizarea protecției
informațiilor clasificate se include într-un sistem permanent de
pregătire și perfecționare, la intervale regulate, potrivit
standardelor naționale de protecție.
Articolul 9
Protecția informațiilor clasificate vizează:
a) protecția juridică;
b) protecția prin măsuri procedurale;
c) protecția fizica;
d) protecția personalului care are acces la informațiile
clasificate ori este desemnat să asigure securitatea acestora;
e) protecția surselor generatoare de informații.
Articolul 10
(1) Instituțiile care dețin sau utilizează informații clasificate vor
tine un registru de evidenta a autorizațiilor acordate
personalului, sub semnătura.
(2) Fiecare autorizație se reverifică ori de câte ori este necesar
să se garanteze că este conformă standardelor aplicabile
funcției pe care respectivele persoane o ocupa.
(3) Reverificarea autorizației este obligatorie și constituie o
prioritate ori de câte ori apar indicii că menținerea acesteia nu
mai este compatibilă cu interesele de securitate.
Articolul 11
Accesul în clădirile și infrastructurile informatice în care se
desfășoară activități cu informații clasificate ori sunt păstrate
sau stocate informații cu acest caracter este permis numai în
cazuri autorizate.
Articolul 12
Standardele de protecție a informațiilor clasificate, încredințate
p e r s o an e l o r o r i o r g an i z aț i i l o r d i n afar ă s t r u c t u r i l o r
guvernamentale, vor fi necondiționat compatibile cu cele
stabilite pentru aceste structuri.
Articolul 13
Solicitarea certificatului de securitate pentru persoanele cu
atribuții nemijlocite în domeniul protecției informațiilor
clasificate este obligatorie.
Articolul 14
Consiliul Suprem de Apărare a Tarii asigura coordonarea la
nivel național a tuturor programelor de protecție a informațiilor
clasificate.
Secţiunea a 2-a Definiții
Articolul 15
În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) informații - orice documente, date, obiecte sau activități,
indiferent de suport, forma, mod de exprimare sau de punere
în circulație;
b) informații clasificate - informațiile, datele, documentele de
interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor
de importanta și consecințelor care s-ar produce ca urmare a
dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie
protejate;
c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat și secrete de
serviciu;
d) informații secrete de stat - informațiile care privesc
securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia
siguranța națională și apărarea tarii;
e) informații secrete de serviciu - informațiile a căror divulgare
este de natura să determine prejudicii unei persoane juridice
de drept public sau privat;
f) nivelurile de secretizare se atribuie informațiilor clasificate
din clasa secrete de stat și sunt:
– strict secret de importanta deosebita - informațiile a căror
divulgare neautorizată este de natura să producă daune de o
gravitate excepțională securității naționale;
– strict secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată
este de natura să producă daune grave securității naționale;
– secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de
natura să producă daune securității naționale;
g) protecție juridică - ansamblul normelor constituționale și al
celorlalte dispoziții legale în vigoare, care reglementează
protejarea informațiilor clasificate;
h ) p r o t e c ț i e p r i n m ă s u r i p r o c e d u ra l e - a n s a m b l u l
reglementărilor prin care emitenții și deținătorii de informații
clasificate stabilesc măsurile interne de lucru și de ordine
interioară destinate realizării protecției informațiilor;
i) protecție fizica - ansamblul activităților de paza, securitate și
apărare, prin măsuri și dispozitive de control fizic și prin
mijloace tehnice, a informațiilor clasificate;
j) protecția personalului - ansamblul verificărilor și măsurilor
destinate persoanelor cu atribuții de serviciu în legătura cu
informațiile clasificate, spre a preveni și înlătura riscurile de
securitate pentru protecția informațiilor clasificate;
k) certificate de securitate - documentele care atesta
verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea
acces și de a lucra cu informații clasificate.
l) produse geospațiale - produsele analogice sau digitale
obținute prin prelucrarea informațiilor geospațiale, de tipul
reprezentărilor cartografice constând în planuri topografice,
cadastrale și tematice, hărți topografice, cadastrale și tematice
și/sau înregistrări aerofotogrammetrice, imagini ortorectificate,
ortofotoplanuri și ortofotohărți;
(la 03-07-2015, Lit. l) a art. 15 a fost introdusă de pct. 1 al
art. unic din LEGEA nr. 167 din 29 iunie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 473 din 30 iunie 2015. )
m) înregistrare aerofotogrammetrică - înregistrarea analogică
sau digitală realizată cu senzori aeropurtați activi și/sau pasivi
în spectrul electromagnetic;
(la 03-07-2015, Lit. m) a art. 15 a fost introdusă de pct. 1 al
n) senzori aeropurtați de orice tip - echipamentul analogic sau
digital, instalat pe o platformă aeropurtată ce detectează,
indică și/sau înregistrează obiecte sau fenomene prin
intermediul energiei sau particulelor emise, reflectate sau
modificate de diverse obiecte.
(la 03-07-2015, Lit. n) a art. 15 a fost introdusă de pct. 1 al
Capitolul II Informații secrete de stat
Articolul 16
Protecția informațiilor secrete de stat este o obligație ce revine
persoanelor autorizate care le emit, le gestionează sau care
intra în posesia acestora.
Articolul 17
În categoria informațiilor secrete de stat sunt cuprinse
informațiile care reprezintă sau care se referă la:
a) sistemul de apărare a tarii și elementele de baza ale
acestuia, operațiile militare, tehnologiile de fabricație,
caracteristicile armamentului și tehnicii de lupta utilizate
exclusiv în cadrul elementelor sistemului național de apărare;
b) planurile, precum și dispozitivele militare, efectivele și
misiunile forțelor angajate;
c) cifrul de stat și alte elemente criptologice stabilite de
autoritățile publice competente, precum și activitățile în
legătura cu realizarea și folosirea acestora;
d) organizarea sistemelor de protecție și apărare a obiectivelor,
sectoarelor și la rețelele de calculatoare speciale și militare,
inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele și programele referitoare la sistemele de
comunicații și la rețelele de calculatoare speciale și militare,
inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice
stabilite prin lege pentru apărarea tarii și siguranța națională;
g) mijloacele, metodele, tehnica și echipamentul de lucru,
precum și sursele de informații specifice, folosite de autoritățile
publice care desfășoară activitate de informații;
h) produsele geospațiale, cu excepția înregistrărilor
aerofotogrammetrice, pe care sunt reprezentate elemente de
conținut cu relevanță în domeniul securității naționale;
(la 03-07-2015, Lit. h) a art. 17 a fost modificată de pct. 2 al
h^1) înregistrările aerofotogrammetrice obținute cu senzori
aeropurtați de orice tip care operează în spectrul
electromagnetic, cu rezoluția spațială mai mică de 15 cm, și
înregistrările aerofotogrammetrice obținute cu senzori
aeropurtați activi de tip digital care conțin mai mult de 9
puncte/m², pe care sunt reprezentate elemente de conținut cu
relevanță în domeniul securității naționale;
(la 03-07-2015, Lit. h^1) a art. 17 a fost introdusă de pct. 3 al
i) studiile, prospecțiunile geologice și determinările
gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru
pătrat, prin care se evaluează rezervele naționale de metale și
minereuri rare, prețioase, disperse și radioactive, precum și
datele și informațiile referitoare la rezervele materiale, care
sunt în competenta Administrației Naționale a Rezervelor de
Stat;
j) sistemele și planurile de alimentare cu energie electrica,
energie termica, apa și alți agenți necesari funcționarii
obiectivelor clasificate secrete de stat;
k) activitățile științifice, tehnologice sau economice și
investițiile care au legătura cu siguranța națională ori cu
apărarea națională sau prezintă importanta deosebita pentru
interesele economice și tehnico-științifice ale României;
l) cercetările științifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în
afară celor fundamentale, precum și programele pentru
protecția și securitatea materialelor și a instalațiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor și baterea monedelor
metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naționale
a României și elementele de siguranța ale însemnelor monetare
pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicității, precum și
imprimarea și tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor
de stat, a bonurilor de tezaur și a obligațiunilor de stat;
n) relațiile și activitățile externe ale statului român, care,
potrivit legii, nu sunt destinate publicității, precum și
informațiile altor state sau organizații internaționale, față de
care, prin tratate ori înțelegeri internaționale, statul român și-a
asumat obligația de protecție.
Articolul 18
(1) Informațiile secrete de stat se clasifica pe niveluri de
secretizare, în funcție de importanta valorilor protejate.
(2) Nivelurile de secretizare atribuite informațiilor din clasa
secrete de stat sunt:
a) strict secret de importanta deosebita;
b) strict secret;
c) secret.
Articolul 19
Sunt împuterniciți să atribuie unul dintre nivelurile de
secretizare a informațiilor cu prilejul elaborării lor:
a) pentru informațiile strict secrete de importanta deosebita:
1. Președintele României;
2. președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților;
3. membrii Consiliului Suprem de Apărare a Tarii;
4. primul-ministru;
5. membrii Guvernului și secretarul general al Guvernului;
6. guvernatorul Băncii Naționale a României;
7. directorii serviciilor naționale de informații;
8. directorul Serviciului de Protecție și Paza;
9. directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale;
10. secretarul general al Senatului și secretarul general al
Camerei Deputaților;
11. președintele Institutului Național de Statistica;
12. directorul Administrației Naționale a Rezervelor de Stat;
13. alte autorități împuternicite de Președintele României sau
de primul-ministru;
b) pentru informațiile strict secrete - împuterniciții prevăzuți la
lit. a), precum și funcționarii cu rang de secretar de stat,
potrivit competentelor materiale ale acestora;
c) pentru informațiile secrete - împuterniciții prevăzuți la lit. a)
și b), precum și funcționarii superiori cu rang de subsecretar de
stat, secretar general ori director general, potrivit
competentelor materiale ale acestora.
Articolul 20
Orice persoana fizica sau juridică română poate face
contestație la autoritățile care au clasificat informația
respectiva, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru
care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în
care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația
va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ.
Articolul 21
(1) În subordinea Guvernului se organizează Oficiul Registrului
Național al Informațiilor Secrete de Stat.
(2) Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat
organizează evidenta listelor și a informațiilor din aceasta
categorie și a termenelor de menținere în nivelurile de
clasificare, a personalului verificat și avizat pentru lucrul cu
informațiile secrete de stat, a registrelor de autorizări
menționate la art. 10.
Articolul 22
(1) Autoritățile publice întocmesc liste proprii cuprinzând
categoriile de informații secrete de stat în domeniile lor de
activitate.
(2) Listele cuprinzând informațiile secrete de stat pe niveluri de
secretizare, elaborate sau deținute de autoritățile ori de
instituțiile publice, se aproba și se actualizează prin hotărâre a
Guvernului.
(3) Hotărârile Guvernului privind aprobarea listelor cuprinzând
informațiile secrete de stat se comunica Serviciului Român de
Informații, Serviciului de Informații Externe și, după caz,
celorlalte structuri informative cărora le revin, potrivit legii,
sarcini de organizare a măsurilor specializate de protecție.
Articolul 23
(1) Instituțiile deținătoare de informații secrete de stat poarta
răspunderea elaborării și aplicării măsurilor procedurale de
protecție fizica și protecție a personalului care are acces la
informațiile din aceasta categorie.
(2) Măsurile menționate la alin. (1) vor fi conforme
standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate.
Articolul 24
(1) Documentele cuprinzând informații secrete de stat vor
purta pe fiecare pagina nivelul de secretizare, precum și
mențiunea "personal", când sunt destinate unor persoane
determinate.
(2) Prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite regulile de
identificare și marcare, inscripționările și mențiunile obligatorii
pe documentele secrete de stat, în funcție de nivelurile de
secretizare, cerințele de evidenta a numerelor de exemplare și
a destinatarilor, termenele și regimul de păstrare, interdicțiile
de reproducere și circulație.
(3) Încadrarea informațiilor secrete de stat în unul dintre
nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f), precum și normele privind
măsurile minime de protecție în cadrul fiecărui nivel se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(4) Informațiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi
declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată
a emitentului.
(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor,
datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii,
erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de
interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi
ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.
(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informațiile, datele
sau documentele referitoare la o cercetare științifică
fundamentală care nu are o legătura justificată cu securitatea
națională.
(7) Autoritățile publice care elaborează ori lucrează cu
informații secrete vor întocmi un ghid pe baza căruia se va
realiza o clasificare corecta și uniforma a informațiilor secrete
de stat, în stricta conformitate cu legea.
(8) Ghidul se aproba personal și în scris de funcționarul
superior autorizat să clasifice informațiile secrete de stat.
(9) Persoanele autorizate care copiază, extrag sau reproduc în
rezumat conținutul unor documente secrete vor aplica pe noul
document rezultat mențiunile aflate pe documentul original.
(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare
este realizată de persoanele sau autoritățile publice
competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a
informațiilor respective.
Articolul 25
(1) Coordonarea generală a activității și controlul măsurilor
privitoare la protecția informațiilor secrete de stat se realizează
de către unitatea specializată din cadrul Serviciului Român de
Informații.
(2) Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne,
Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de
Informații Externe, Serviciul de Protecție și Paza și Serviciul de
Telecomunicații Speciale stabilesc, pentru domeniile lor de
activitate și responsabilitate, structuri și măsuri proprii privind
coordonarea și controlul activităților referitoare la protecția
informațiilor secrete de stat, potrivit legii.
(3) Coordonarea activității și controlul măsurilor privitoare la
protecția informațiilor secrete de stat pentru Oficiul Central de
Stat pentru Probleme Speciale și Administrația Națională a
Rezervelor de Stat se realizează de structura specializată a
Ministerului Apărării Naționale.
(4) Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul și
Consiliul Suprem de Apărare a Tarii stabilesc măsuri proprii
privind protecția informațiilor secrete de stat, potrivit legii.
Serviciul Român de Informații asigura acestor instituții
asistență de specialitate.
(5) Protecția informațiilor nedestinate publicității, transmise
României de alte state sau de organizații internaționale,
precum și accesul la informațiile acestora se realizează în
condițiile stabilite prin tratatele internaționale sau înțelegerile
la care România este parte.
Articolul 26
(1) Pentru reprezentantele României în străinătate coordonarea
activității și controlul măsurilor privitoare la protecția
informațiilor secrete de stat se realizează de Serviciul de
Informații Externe în condițiile prezentei legi.
(2) Coordonarea și controlul măsurilor referitoare la protecția
informațiilor secrete de stat privind activitatea specifica a
atașaților militari din cadrul misiunilor diplomatice ale României
și a reprezentanților militari pe lângă organismele
internaționale se realizează de către structura specializată a
Ministerului Apărării Naționale.
Articolul 27
Autoritatea Națională de Securitate exercita atribuții de
reglementare, autorizare și control privind protecția
informațiilor clasificate NATO, în condițiile stabilite prin lege.
Articolul 28
(1) Accesul la informații secrete de stat este permis numai în
baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei
juridice care deține astfel de informații, după notificarea
prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete
de Stat.
(2) Autorizația se eliberează pe niveluri de secretizare,
prevăzute la art. 15 lit. f), în urma verificărilor efectuate cu
acordul scris al persoanei în cauza asupra acesteia. Persoanele
juridice, cu excepția celor prevăzute la art. 25 alin. (2) și (3),
notifica Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de
Stat eliberarea autorizației de acces.
(3) Accesul la informațiile clasificate NATO se face în baza
eliberării de către Autoritatea Națională de Securitate a
autorizațiilor și certificatelor de securitate, după efectuarea
verificărilor de securitate de către instituțiile abilitate.
(4) Durata de valabilitate a autorizației este de până la 4 ani;
în aceasta perioada verificările pot fi reluate oricând.
(5) Neacordarea autorizației sau retragerea motivată a acesteia
determina de drept interdicția de acces la informații secrete de
stat.
Articolul 29
Conducătorii agenților economici sau ai altor persoane juridice
de drept privat, precum și persoanele fizice cărora le-au fost
încredințate informații secrete de stat, în cadrul raporturilor de
colaborare, au obligația să respecte prevederile legale privind
protecția acestora.
Articolul 30
Accesul cetățenilor străini, al cetățenilor români care au și
cetățenia altui stat, precum și al persoanelor apatride la
informațiile secrete de stat și în locurile în care se desfășoară
activități și se expun obiecte sau se executa lucrări din aceasta
categorie este permis numai în situațiile și în condițiile stabilite
prin tratatele internaționale la care România este parte sau
Capitolul III Informații secrete de serviciu
Articolul 31
(1) Informațiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul
persoanei juridice, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a
Guvernului.
(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) vor purta pe fiecare
pagina și mențiunea "personal", când sunt destinate strict unor
persoane anume determinate.
(3) Dispozițiile art. 28 se aplica în mod corespunzător în
domeniul informațiilor secrete de serviciu.
(4) Neglijența în păstrarea informațiilor secrete de serviciu
atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate.
Articolul 32
Conducătorii autorităților și instituțiilor publice, ai agenților
economici cu capital integral sau parțial de stat și ai altor
persoane juridice de drept public ori privat sunt obligați să
stabilească informațiile care constituie secrete de serviciu și
regulile de protecție a acestora, să coordoneze activitatea și să
controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de
serviciu, potrivit competentelor, în conformitate cu normele
stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 33
Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor
care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure
informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public
sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii
sau obstrucționarea justiției.
Capitolul IV Atribuțiile Serviciului Român de Informații
Articolul 34
În vederea coordonării activității și exercitării controlului
asupra măsurilor privitoare la protecția informațiilor clasificate
din sfera sa de competenta, Serviciul Român de Informații are
următoarele atribuții principale:
a) elaborează, în colaborare cu autoritățile publice, standardele
naționale pentru informațiile clasificate și obiectivele de
implementare a acestora;
b) supraveghează acțiunile întreprinse de autoritățile publice
pentru aplicarea prevederilor prezentei legi;
c) acorda aviz de specialitate asupra programelor de prevenire
a scurgerilor de informații clasificate, întocmite de autoritățile
și instituțiile publice, regiile autonome și societățile comerciale
deținătoare de asemenea informații;
d) verifica modul în care sunt respectate și aplicate normele
legale privind protecția informațiilor clasificate de către
autoritățile și instituțiile publice;
e) realizează la față locului verificări și revizuiri de programe
care vizează protecția informațiilor clasificate;
f) conlucrează cu Oficiul Registrului Național al Informațiilor
Secrete de Stat și cu Autoritatea Națională de Securitate în
toate problemele privind aplicarea prezentei legi;
g) acorda sprijin pentru stabilirea obiectivelor și a locurilor
care prezintă importanta deosebita pentru protecția
informațiilor clasificate, la cererea conducătorilor autorităților și
instituțiilor publice, a agenților economici și a persoanelor
juridice de drept privat, și supune spre aprobare Guvernului
evidenta centralizata a acestora;
h) organizează și răspunde, potrivit dispozițiilor legale, de
colectarea, transportul și distribuirea în țara a corespondentei
cu caracter secret de stat și a corespondentei oficiale cu
caracter secret de serviciu;
i) analizează și stabilește măsurile în legătura cu reclamațiile
sau cu sugestiile legate de modul în care sunt aplicate
programele de protecție a informațiilor clasificate;
j) constata nerespectarea normelor privind protecția
informațiilor clasificate și aplica sancțiunile contravenționale
prevăzute de lege, iar atunci când faptele constituie infracțiuni,
sesizează organele de urmărire penală.
Articolul 35
Serviciul Român de Informații este obligat să informeze
Parlamentul și Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, anual și ori
de câte ori se impune, sau la cererea acestor autorități, în
legătura cu constatările și concluziile rezultate din activitatea
desfășurată pentru protecția informațiilor clasificate din sfera
sa de competenta.
Capitolul V Obligații, răspunderi și sancțiuni
Articolul 36
(1) Persoanele fizice cărora le-au fost încredințate informații
clasificate sunt obligate să asigure protecția acestora, potrivit
legii, și să respecte prevederile programelor de prevenire a
scurgerii de informații clasificate.
(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) se mențin și după
încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau profesionale,
pe întreaga perioada a menținerii clasificării informației.
(3) Persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie
încadrată într-un loc de muncă ce presupune accesul la
informații clasificate va prezenta conducătorului unității un
angajament scris de păstrare a secretului.
Articolul 37
(1) Autoritățile publice, precum și celelalte persoane juridice
care dețin sau cărora le-au fost încredințate informații secrete
de stat sau informații secrete de serviciu vor asigura fondurile
necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin,
precum și luării măsurilor necesare privitoare la protecția
acestor informații.
(2) Răspunderea privind protecția informațiilor clasificate
revine conducătorului autorității sau instituției publice ori altei
persoane juridice deținătoare de informații, după caz.
Articolul 38
(1) Informațiile secrete de stat se transmit, se transporta și se
stochează în condițiile stabilite de lege.
(2) Este interzisă transmiterea informațiilor secrete de stat prin
cablu sau eter, fără a se folosi mijloace specifice cifrului de stat
sau alte elemente criptografice stabilite de autoritățile publice
competente.
Articolul 39
(1) Încălcarea normelor privind protecția informațiilor
clasificate atrage răspunderea disciplinară, contravențională,
civilă sau penală, după caz.
(2) Persoanele încadrate în serviciile de informații și siguranța
sau ale armatei, aflate în serviciul relațiilor externe, precum și
cele special însărcinate cu protecția informațiilor secrete de
stat, vinovate de deconspirări voluntare ori de acte de
neglijența care au favorizat divulgarea ori scurgerea
informațiilor secrete, își pierd irevocabil calitatea.
Articolul 40
(1) Contravențiile la normele privind protecția informațiilor
clasificate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(2) Sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanelor
juridice.
Capitolul VI Dispoziții finale
Articolul 41
(1) În cadrul autorităților, instituțiilor publice și al agenților
economici care dețin informații clasificate se organizează
compartimente speciale pentru evidenta, prelucrarea,
procesarea, păstrarea, manipularea și multiplicarea acestora,
în condiții de siguranța.
(2) Compartimentele speciale prevăzute la alin. (1) se
subordonează conducătorului autorității sau instituției publice
ori al agentului economic.
Articolul 42
În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în
Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va stabili prin
hotărâre:
a) clasificările informațiilor secrete de stat și normele privind
măsurile minime de protecție în cadrul fiecărei clase;
b) regulile generale privind evidenta, întocmirea, păstrarea,
procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul,
transmiterea și distrugerea informațiilor secrete de stat;
c) obiectivele, sectoarele și locurile care prezintă importanta
deosebita pentru protecția informațiilor secrete de stat;
d) obligațiile și răspunderile autorităților și instituțiilor publice
și ale agenților economici, ale altor persoane juridice, pentru
protecția informațiilor secrete de stat;
e) normele privind accesul la informațiile clasificate, precum și
procedura verificărilor de securitate;
f) condițiile de fotografiere, filmare, cartografiere și executare
a unor lucrări de arte plastice în obiective sau locuri care
prezintă importanta deosebita pentru protecția informațiilor
secrete de stat;
g) regulile privitoare la accesul străinilor la informațiile secrete
de stat;
h) alte norme necesare aplicării prezentei legi.
Articolul 43
Prezenta lege va intra în vigoare la 60 de zile de la data
publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 44
(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea
nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat în România,
publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 157 din 17 decembrie
1971, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 19/1972 privind
unele măsuri în legătura cu apărarea secretului de stat,
publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie
1972, precum și orice alte dispoziții contrare.
(2) Pe aceeași data expresia "secrete de stat" din conținutul
actelor normative în vigoare se va înlocui cu sintagma
"informații secrete de stat”.
• Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale

de protecție a informațiilor clasificate în România – Capitolele: I, II (Secțiunile
1, 2, 3 și 5) și IV (secțiunea 5, art. 140 – 160);  
CAP. I
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României, ale art. 6 alin. (1), art. 24
alin. (2), art. 30 şi ale art. 42 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor
clasificate,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1
Se aprobă Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2
Autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici cu capital integral sau parţial de stat
şi celelalte persoane juridice de drept public sau privat care utilizează informaţii
clasificate vor emite norme proprii în aplicarea prezentei hotărâri, în termen de 60 de
zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea l.
CAPITOLUL II: CLASIFICAREA ŞI DECLASIFICAREA INFORMAŢIILOR. MĂSURI
MINIME DE PROTECŢIE SPECIFICE CLASELOR ŞI NIVELURILOR DE SECRETIZARE
SECŢIUNEA 1: Clasificarea informaţiilor
Art. 4
(1) Potrivit legii, informaţiile sunt clasificate secrete de stat sau secrete de serviciu, în raport de
importanţa pe care o au pentru securitatea naţională şi de consecinţele ce s-ar produce ca urmare a
dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate.
(2) Informaţiile secrete de stat sunt informaţiile a căror divulgare poate prejudicia siguranţa
naţională şi apărarea ţării şi care, în funcţie de importanţa valorilor protejate, se includ în
următoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege:
a) strict secret de importanţă deosebită;
b) strict secret;
c) secret.
(3) Informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de
drept public sau privat se clasifică secrete de serviciu.
Art. 5
(1) Autorităţile publice care elaborează ori lucrează cu informaţii secrete de stat au obligaţia să
întocmească un ghid pe baza căruia se va realiza clasificarea corectă şi uniformă a acestora.
(2) Ghidul prevăzut la alin. (1) se aprobă personal şi în scris de către împuterniciţii sau, după caz,
funcţionarii superiori abilitaţi să atribuie nivelurile de secretizare, conform legii.
Art. 6
Autorităţile şi instituţiile publice întocmesc liste proprii cuprinzând categoriile de informaţii secrete
de stat în domeniile lor de activitate, care se aprobă şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 7
Listele cu informaţii secrete de serviciu se stabilesc de conducătorii unităţilor deţinătoare de astfel
de informaţii.
Art. 8
În listele cu informaţii secrete de serviciu vor fi incluse informaţiile care se referă la activitatea
unităţii şi care, fără a constitui, în înţelesul legii, secrete de stat, nu trebuie cunoscute decât de
persoanele cărora le sunt. necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, divulgarea lor putând
prejudicia interesul unităţii
Art. 9
Unităţile care gestionează informaţii clasificate au obligaţia să analizeze ori de câte ori este necesar
listele informaţiilor secrete de stat şi, după caz, să prezinte Guvernului spre aprobare propuneri de
actualizare şi completare a acestora, conform legii.
Art. 10
Atribuirea clasei şi nivelului de secretizare a informaţiilor se realizează prin consultarea ghidului de
clasificare, a listelor cu informaţii secrete de stat şi a listelor cu informaţii secrete de serviciu,
elaborate potrivit legii.
Art. 11
Şeful ierarhic al emitentului are obligaţia să verifice dacă informaţiile au fost clasificate corect şi să
ia măsuri în consecinţă, când constată că au fost atribuite niveluri de secretizare necorespunzătoare.
Art. 12
(1) Termenele de clasificare a informaţiilor secrete de stat vor fi stabilite de emitent, în funcţie de
importanţa acestora şi de consecinţele care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor
neautorizate.
(2) Termenele de clasificare a informaţiilor secrete de stat, pe niveluri de secretizare, cu excepţia
cazului când acestea necesită o protecţie mai îndelungată, sunt de până la:
- 100 de ani pentru informaţiile clasificate strict secret de importanţă deosebită;
- 50 de ani pentru informaţiile clasificate strict secret;
- 30 de ani pentru informaţiile clasificate secret.
(3) Termenele prevăzute la alin. (2) pot fi prelungite prin hotărâre a Guvernului, pe baza unei
motivaţii temeinice, la solicitarea conducătorilor unităţilor deţinătoare de informaţii clasificate sau,
după caz, a împuterniciţilor şi funcţionarilor superiori abilitaţi să atribuie nivelurile de secretizare.
Art. 13
Fiecare împuternicit ori funcţionar superior abilitat să atribuie niveluri de secretizare va dispune
verificarea periodică a tuturor informaţiilor secrete de stat cărora le-au atribuit nivelurile de
secretizare, prilej cu care, dacă este necesar, vor fi reevaluate nivelurile şi termenele de clasificare.
Art. 14
(1) Documentul elaborat pe baza prelucrării informaţiilor cu niveluri de secretizare diferite va fi
clasificat conform noului conţinut, care poate fi superior originalelor.
(2) Documentul rezultat din cumularea neprelucrată a unor extrase provenite din informaţii
clasificate va primi clasa sau nivelul de secretizare corespunzător conţinutului extrasului cu cel mai
înalt nivel de secretizare.
(3) Rezumatele, traducerile şi extrasele din documentele clasificate primesc clasa sau nivelul de
secretizare corespunzător conţinutului.
Art. 15
Marcarea informaţiilor clasificate are drept scop atenţionarea persoanelor care le gestionează sau le
accesează că sunt în posesia unor informaţii în legătură cu care trebuie aplicate măsuri specifice de
acces şi protecţie, în conformitate cu legea.
Art. 16
Cazurile considerate supraevaluări ori subevaluări ale clasei sau nivelului de secretizare vor fi
supuse atenţiei emitentului, iar dacă acesta decide să reclasifice informaţiile va informa deţinătorii.
Art. 17
(1) Informaţiile vor fi clasificate numai în cazul în care se impune protecţia acestora, iar nivelurile
de secretizare şi termenele de clasificare subzistă atât timp cât dezvăluirea sau diseminarea lor
neautorizată ar putea prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică sau interesele
persoanelor juridice de drept public sau privat.
(2) Supraevaluarea sau subevaluarea nivelului de secretizare a informaţiilor şi a duratei pentru care
au fost clasificate se pot contesta de către orice persoană fizică sau juridică română, în contencios
administrativ.
Art. 18
(1) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, deţinătorii de informaţii
secrete de stat şi secrete de serviciu, stabilite astfel potrivit H.C.M. nr. 19 din 14 ianuarie 1972, vor
prezenta persoanelor sau autorităţilor publice împuternicite să atribuie niveluri de secretizare
propuneri privind încadrarea acestor informaţii în noi clase şi niveluri de secretizare, după caz.
(2) Până la stabilirea noilor niveluri de secretizare, informaţiile secrete de stat şi secrete de serviciu
menţionate la alin. (1) îşi păstrează nivelul şi termenul de secrelizare şi vor fi protejate potrivit
prezentelor standarde.
SECŢIUNEA 2: Declasificarea şi trecerea informaţiilor clasificate la un nivel inferior de

secretizare
Art. 19
Informaţiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a
emitentului.
Art. 20
(1) Informaţiile se declasifică dacă:
a) termenul de clasificare a expirat;
b) dezvăluirea informaţiilor nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea
publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare;
c) a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege.
(2) Declasificarea sau trecerea la un alt nivel de secretizare a informaţiilor secrete de stat se
realizează de împuterniciţii şi funcţionarii superiori abilitaţi prin lege să atribuie niveluri de
secretizare, cu avizul prealabil al instituţiilor care coordonează activitatea şi controlul măsurilor
privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, potrivit competenţelor materiale.
(3) Emitenţii documentelor secrete de stat vor evalua periodic necesitatea menţinerii în nivelurile de
secretizare acordate anterior şi vor prezenta împuterniciţilor şi funcţionarilor superiori abilitaţi prin
lege să atribuie niveluri de secretizare, propuneri în consecinţă.
Art. 21
Ori de câte ori este posibil, emitentul unui document clasificat trebuie să precizeze dacă acesta
poate fi declasificat ori trecut la un nivel inferior de secretizare, la o anumită dată sau la producerea
unui anumit eveniment.
Art. 22
(1) La schimbarea clasei sau nivelului de secretizare atribuit iniţial unei informaţii, emitentul este
obligat să încunoştinţeze structura/funcţionarul de securitate, care va face menţiunile necesare în
registrele de evidenţă.
(2) Data şi noua clasă sau nivel de secretizare vor fi marcate pe document deasupra sau sub vechea
inscripţie, care va fi anulată prin trasarea unei linii oblice.
(3) Emitentul informaţiilor declasificate ori trecute în alt nivel de clasificare se va asigura că
gestionarii acestora sunt anunţaţi la timp, în scris, despre acest lucru.
Art. 23
(1) Informaţiile clasificate despre care s-a stabilit cu certitudine că sunt compromise sau iremediabil
pierdute vor fi declasificate.
(2) Declasificarea se face numai în baza cercetării prin care s-a stabilit compromiterea sau pierderea
informaţiilor respective ori a suportului material al acestora, cu acordul scris al emitentului.
Art. 24
Informaţiile secrete de serviciu se declasifică de conducătorii unităţilor care le-au emis, prin
scoaterea de pe listele prevăzute la art. 8, care vor fi reanalizate ori de câte ori este necesar.
SECŢIUNEA 3: Măsuri minime de protecţie a informaţiilor clasificate
Art. 25
Măsurile de protecţie a informaţiilor clasificate vor fi stabilite în raport cu:
a) clasele şi nivelurile de secretizare a informaţiilor;
b) volumul şi suportul informaţiilor;
c) calitatea, funcţia şi numărul persoanelor care au sau pot avea acces la informaţii, potrivit
certificatului de securitate şi autorizaţiei de acces şi cu respectarea principiului necesităţii de a
cunoaşte;
d) ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile ce pot avea consecinţe asupra informaţiilor clasificate.
Art. 26
Transmiterea informaţiilor clasificate către alţi utilizatori se va efectua numai dacă aceştia deţin
certificate de securitate sau autorizaţii de acces corespunzător nivelului de secretizare.
Art. 27
Certificatele de securitate aparţinând persoanelor al căror comportament, atitudini sau manifestări
pot crea premise de insecuritate pentru informaţiile secrete de stat vor fi imediat retrase, cu
încunoştinţarea instituţiilor investite cu atribuţii de coordonare a activităţii şi de control al măsurilor
privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, potrivit competenţelor.
Art. 28
Conducătorii unităţilor şi persoanele care gestionează informaţii clasificate au obligaţia de a aduce
la cunoştinţa instituţiilor cu atribuţii de coordonare şi control în domeniu orice indicii din care pot
rezulta premise de insecuritate pentru astfel de informaţii.
SECŢIUNEA 4: Structura/funcţionarul de securitate

Art. 29
(1) Pentru implementarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate, în unităţile deţinătoare
de astfel de informaţii se înfiinţează, în condiţiile legii, structuri de securitate cu atribuţii specifice.
(2) în situaţia în care unitatea deţine un volum redus de informaţii clasificate, atribuţiile structurii de
securitate vor fi îndeplinite de funcţionarul de securitate.
(3) Structura de securitate se organizează şi se încadrează potrivit legii.
(4) Şeful structurii de securitate, respectiv funcţionarul de securitate, este un adjunct al
conducătorului persoanei juridice sau un membru al consiliului de administraţie al unităţii.
Art. 30
Şeful structurii de securitate, respectiv funcţionarul de securitate, deţine certificat de securitate
corespunzător celui mai înalt nivel de clasificare a informaţiilor secrete de stat gestionate de unitate.
Art. 31
(1) Structura/funcţionarul de securitate are următoarele atribuţii generale:
a) elaborează şi supune aprobării conducerii unităţii normele interne privind protecţia informaţiilor
clasificate, potrivit legii;
b) întocmeşte programul de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate şi îl supune avizării
instituţiilor abilitate, iar după aprobare, acţionează pentru aplicarea acestuia;
c) coordonează activitatea de protecţie a informaţiilor clasificate, în toate componentele acesteia;
d) asigură relaţionarea cu instituţia abilitată să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile
privitoare la protecţia informaţiilor clasificate, potrivit legii;
e) monitorizează activitatea de aplicare a normelor de protecţie a informaţiilor clasificate şi modul
de respectare a acestora;
f) consiliază conducerea unităţii în legătură cu toate aspectele privind securitatea informaţiilor
clasificate;
g) informează conducerea unităţii despre vulnerabilităţile şi riscurile existente în sistemul de
protecţie a informaţiilor clasificate şi propune măsuri pentru înlăturarea acestora;
h) acordă sprijin reprezentanţilor autorizaţi ai instituţiilor abilitate, potrivit competenţelor legale, pe
linia verificării persoanelor pentru care se solicită accesul la informaţii clasificate;
i) organizează activităţi de pregătire specifică a persoanelor care au acces la informaţii clasificate;
j) asigură păstrarea şi organizează evidenţa certificatelor de securitate şi autorizaţiilor de acces la
informaţii clasificate;
k) actualizează permanent evidenţa certificatelor de securitate şi a autorizaţiilor de acces;
1) întocmeşte şi actualizează listele informaţiilor clasificate elaborate sau păstrate de unitate, pe
clase şi
niveluri de secretizare;
m) prezintă conducătorului unităţii propuneri privind stabilirea obiectivelor, sectoarelor şi locurilor
de importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor clasificate din sfera de responsabilitate şi,
după caz, solicită sprijinul instituţiilor abilitate;
n) efectuează, cu aprobarea conducerii unităţii, controale privind modul de aplicare a măsurilor
legale de protecţie a informaţiilor clasificate,
o) exercită alte atribuţii în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, potrivit legii.
(2) Atribuţiile personalului din structura de securitate, respectiv ale funcţionarului de securitate, se
stabilesc prin fişa postului, aprobată de conducătorul unităţii.
Art. 32
Persoanele care lucrează în structura de securitate sau, după caz, funcţionarul de securitate vor fi
incluse în programe permanente de pregătire organizate de instituţiile investite cu atribuţii de
coordonare a activităţii şi de control al măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor clasificate,
potrivit legii.
SECŢIUNEA 5: Accesul la informaţiile clasificate 

 
Art. 33
Accesul la informaţii clasificate este permis cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte
numai persoanelor care deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, valabile pentru nivelul
de secretizare al informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Art. 34
Persoanele care au acces la informaţii strict secrete de importanţă deosebită, în condiţiile prevăzute
de prezentele standarde, vor fi înregistrate în fişa de consultare, prevăzută la anexa nr. l, care va fi
păstrată la deţinătorul de drept al documentului.
Art. 35
(1) Persoanele cărora le-au fost eliberate certificate de securitate sau autorizaţii de acces vor fi
instruite, atât la acordarea acestora, cât şi periodic, cu privire la conţinutul reglementărilor privind
protecţia informaţiilor clasificate.
(2) Activităţile de instruire vor fi consemnate de structura/funcţionarul de securitate, sub semnătură,
în fişa de pregătire individuală, prezentată la anexa nr. 2.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor semna angajamentul de confidenţialitate prevăzut la anexa
nr. 3.
Art. 36
(1) în cazuri excepţionale, determinate de situaţii de criză, calamităţi sau evenimente imprevizibile,
conducătorul unităţii poate acorda acces temporar la informaţii clasificate anumitor persoane care
nu deţin certificat de securitate sau autorizaţie de acces, cu condiţia asigurării unui sistem
corespunzător de evidenţă.
(2) Persoanele care primesc dreptul de acces temporar la informaţii secrete de stat vor semna
angajamentul de confidenţialitate şi vor fi comunicate la ORNISS, în cel mai scurt timp posibil,
pentru efectuarea verificărilor de securitate, potrivit procedurilor.
Art. 37
În cazul informaţiilor strict secrete de importanţă deosebită, accesul temporar va fi acordat, pe cât
posibil, persoanelor care deţin deja certificate de securitate pentru acces la informaţii strict secrete
sau secrete.
Art. 38
(1) Transmiterea informaţiilor clasificate între unităţi se va efectua cu aprobarea emitentului şi cu
respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte.
(2) Predarea-primirea informaţiilor clasificate între unitatea deţinătoare şi unitatea primitoare se
face cu respectarea măsurilor de protecţie prevăzute în prezentele standarde.
Art. 39
Structura/funcţionarul de securitate al unităţii deţinătoare se va asigura că reprezentantul unităţii
primitoare deţine certificatul de securitate sau autorizaţia de acces corespunzătoare nivelului de
secretizare a informaţiilor clasificate ce fac obiectul predării-primirii.
CAPITOLUL IV: PROTECŢIA INFORMAŢIILOR SECRETE DE STAT 

 
SECŢIUNEA 1: Obligaţiile şi răspunderile ce revin autorităţilor şi instituţiilor publice,
agenţilor economici şi altor persoane juridice pentru protecţia informaţiilor secrete de stat 
Art. 83
Protecţia informaţiilor secrete de stat reprezintă o obligaţie ce revine tuturor persoanelor autorizate
care le emit, le gestionează sau care intră în posesia lor.
Art. 84
(1) Conducătorii unităţilor deţinătoare de informaţii secrete de stat sunt răspunzători de aplicarea
măsurilor de protecţie a informaţiilor secrete de stat.
(2) Persoanele juridice de drept privat deţinătoare de informaţii secrete de stat au obligaţia să
respecte şi să aplice reglementările în vigoare stabilite pentru autorităţile şi instituţiile publice, în
domeniul lor de activitate.
Art. 85
Până la înfiinţarea şi organizarea structurii de securitate sau, după caz, până la numirea
funcţionarului de securitate, conducătorii unităţilor deţinătoare de informaţii secrete de stat vor
desemna o persoană care să îndeplinească temporar atribuţiile specifice protecţiei informaţiilor
clasificate, prin cumul de funcţii.
Art. 86
(1) Conducătorul unităţii care gestionează informaţii secrete de stat este obligat:
a) să asigure organizarea activităţii structurii de securitate, respectiv a funcţionarului de securitate şi
compartimentelor speciale pentru gestionarea informaţiilor clasificate, în condiţiile legii;
b) să solicite instituţiilor abilitate efectuarea de verificări pentru avizarea eliberării certificatului de
securitate şi autorizaţiei de acces la informaţii clasificate pentru angajaţii proprii;
c) să notifice la ORNISS eliberarea certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces pentru
fiecare angajat care lucrează cu informaţii clasificate;
d) să aprobe listele cu personalul verificat şi avizat pentru lucrul cu informaţiile secrete de stat şi
evidenţa deţinătorilor de certificate de securitate şi autorizaţii de acces şi să le comunice la ORNISS
şi la instituţiile abilitate să coordoneze activitatea şi controlul măsurilor privitoare la protecţia
informaţiilor clasificate, potrivit legii;
e) să întocmească lista informaţiilor secrete de stat şi a termenelor de menţinere în nivelurile de
secretizare şi să o supună aprobării Guvernului, potrivit legii;
f) să stabilească obiectivele, sectoarele şi locurile din zona de competenţă care prezintă importanţă
deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat şi să le comunice Serviciului Român de
Informaţii pentru a fi supuse spre aprobare Guvernului;
g) să solicite asistenţă de specialitate instituţiilor abilitate să coordoneze activitatea şi să controleze
măsurile privitoare la protecţia informaţiilor secrete de stat;
h) să supună avizării instituţiilor abilitate programul propriu de prevenire a scurgerii de informaţii
clasificate şi să asigure aplicarea acestuia;
i) să elaboreze şi să aplice măsurile procedurale de protecţie fizică şi de protecţie a personalului care
are acces la informaţii clasificate;
j) să întocmească ghidul pe baza căruia se va realiza încadrarea corectă şi uniformă în nivelurile de
secretizare a informaţiilor secrete de stat, în strictă conformitate cu legea şi să îl prezinte, spre
aprobare, împuterniciţilor şi funcţionarilor superiori abilitaţi prin lege să atribuie nivelurile de
secretizare;
k) să asigure aplicarea şi respectarea regulilor generale privind evidenţa, întocmirea, păstrarea,
procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul, transmiterea şi distrugerea informaţiilor secrete
de stat şi a interdicţiilor de reproducere şi circulaţie, în conformitate cu actele normative în vigoare;
1) să comunice instituţiilor abilitate, potrivit competenţelor, lista funcţiilor din subordine care
necesită acces la informaţii secrete de stat;
m) la încheierea contractelor individuale de muncă, a contractelor de colaborare sau convenţiilor de
orice natură să precizeze obligaţiile ce revin părţilor pentru protecţia informaţiilor clasificate în
interiorul şi în afara unităţii, în timpul programului şi după terminarea acestuia, precum şi la
încetarea activităţii în unitatea respectivă;
n) să asigure includerea personalului structurii/funcţionarului de securitate în sistemul permanent de
pregătire şi perfecţionare, conform prezentelor standarde;
o) să aprobe normele interne de aplicare a măsurilor privind protecţia informaţiilor clasificate, în
toate componentele acesteia, şi să controleze modul de respectare în cadrul unităţii;
p) să asigure fondurile necesare pentru implementarea măsurilor privitoare la protecţia informaţiilor
clasificate, conform legii;
q) să analizeze, ori de câte ori este necesar, dar cel puţin semestrial, modul în care structura/
funcţionarul de securitate şi personalul autorizat asigură protecţia informaţiilor clasificate;
r) să asigure inventarierea anuală a documentelor clasificate şi, pe baza acesteia, să dispună măsuri
în consecinţă, conform legii;
s) să sesizeze instituţiile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 182/2002, conform competenţelor, în
legătură cu incidentele de securitate şi riscurile la adresa informaţiilor secrete de stat;
t) să dispună efectuarea de cercetări şi, după caz, să sesizeze organele de urmărire penală în situaţia
compromiterii informaţiilor clasificate.
(2) De la prevederile alin. (l) lit f) şi h) se exceptează instituţiile prevăzute la art.25 din Legea nr.
182/2002.
SECŢIUNEA 2: Protecţia juridică
Art. 87
Conducătorii unităţilor deţinătoare de secrete de stat vor asigura condiţiile necesare pentru ca toate
persoanele care gestionează astfel de informaţii să cunoască reglementările în vigoare referitoare la
protecţia informaţiilor clasificate.
Art. 88
(1) Conducătorii unităţilor deţinătoare de informaţii secrete de stat au obligaţia de a înştiinţa, în
scris, instituţiile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 182/2002, potrivit competenţelor, prin cel mai
operativ sistem de comunicare, despre compromiterea unor astfel de informaţii.
(2) înştiinţarea prevăzută la alin. (1) se face în scopul obţinerii sprijinului necesar pentru
recuperarea informaţiilor, evaluarea prejudiciilor, diminuarea şi înlăturarea consecinţelor.
(3) înştiinţarea trebuie să conţină:
a) prezentarea informaţiilor compromise, respectiv clasificarea, marcarea, conţinutul, data emiterii,
numărul de înregistrare şi de exemplare, emitentul şi persoana sau compartimentul care le-a
gestionat;
b) o scurtă prezentare a împrejurărilor în care a avut loc compromiterea, inclusiv data constatării,
perioada în care informaţiile au fost expuse compromiterii şi persoanele neautorizate care au avut
sau ar fi putut avea acces la acestea, dacă sunt cunoscute;
c) precizări cu privire la eventuala informare a emitentului.
(4) La solicitarea instituţiilor competente, înştiinţările preliminare vor fi completate pe măsura
derulării cercetărilor.
(5) Documentele privind evaluarea prejudiciilor şi activităţile ce urmează a fi întreprinse ca urmare
a compromiterii vor fi prezentate instituţiilor competente.
Art. 89
Pentru prejudiciile cauzate deţinătorului informaţiei secrete de stat compromise, acesta are dreptul
la despăgubiri civile, potrivit dreptului comun.
Art. 90
(1) Orice încălcare a reglementărilor de securitate va fi cercetată pentru a se stabili:
a) dacă informaţiile respective au fost compromise;
b) dacă persoanele neautorizate care au avut sau ar fi putut avea acces la informaţii secrete de stat
prezintă suficientă încredere şi loialitate, astfel încât rezultatul compromiterii să nu creeze
prejudicii;
c) măsurile de remediere - corective, disciplinare sau juridice - care sunt recomandate.
(2) în situaţia în care informaţiile clasificate au fost accesate de persoane neautorizate, acestea vor fi
instruite pentru a preveni producerea de eventuale prejudicii.
(3) în cazul săvârşirii de infracţiuni la protecţia secretului de stat, unităţile deţinătoare au obligaţia
de a sesiza organele de urmărire penală şi de a pune la dispoziţia acestora datele şi materialele
necesare probării faptelor.
Art. 91
(1) Structura/funcţionarul de securitate are obligaţia de a ţine evidenţa cazurilor de încălcare a
reglementărilor de securitate, a documentelor de cercetare şi a măsurilor de soluţionare şi să le pună
la dispoziţia autorităţilor desemnate de securitate, conform competenţelor ce le revin.
(2) Documentele menţionate la alin. (1) se păstrează timp de cinci ani.
Art. 92
Litigiile cu privire la calitatea de emitent ori deţinător sau cele determinate de conţinutul
informaţiilor secrete de stat, inclusiv drepturile patrimoniale ce revin emitentului din contractele de
cesiune şi licenţă, precum şi litigiile referitoare la nerespectarea dispoziţiilor legale privind dreptul
de autor şi drepturile conexe, invenţiile şi inovaţiile, protecţia modelelor industriale, combaterea
concurenţei neloiale şi a celor stipulate în tratatele, acordurile şi înţelegerile la care România este
parte, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
SECŢIUNEA 3: Protecţia prin măsuri procedurale 

 
Art. 93
Toate unităţile care deţin informaţii secrete de stat au obligaţia să stabilească norme interne de lucru
şi de ordine interioară destinate protecţiei acestor informaţii, potrivit actelor normative în vigoare.
Art. 94
(1) Măsurile procedurale de protecţie a informaţiilor secrete de stat vor fi integrate în programul de
prevenire a scurgerii de informaţii clasificate, întocmit potrivit anexei nr. 10, care va fi prezentat,
spre avizare, autorităţii abilitate să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la
protecţia informaţiilor clasificate, potrivit legii.
(2) Sunt exceptate de obligativitatea prezentării, spre avizare, a programului de prevenire a scurgerii
de informaţii, menţionat la alin. (l), instituţiile prevăzute la art. 25 alin. (4) din Legea nr. 182/2002.
Art. 95
Angajamentele de confidenţialitate întocmite potrivit reglementărilor în vigoare vor garanta că
informaţiile la care se acordă acces sunt protejate corespunzător.
SECŢIUNEA 4: Protecţia fizică 

 
Art. 96
Obiectivele, sectoarele şi locurile în care sunt gestionate informaţii secrete de stat trebuie protejate
fizic împotriva accesului neautorizat.
Art. 97
Măsurile de protecţie fizică - gratii la ferestre, încuietori la uşi, pază la intrări, sisteme automate
pentru supraveghere, control, acces, patrule de securitate, dispozitive de alarmă, mijloace pentru
detectarea observării, ascultării sau interceptării - vor fi dimensionale în raport cu:
a) nivelul de secretizare a informaţiilor, volumul şi localizarea acestora;
b) tipul containerelor în care sunt depozitate informaţiile;
c) caracteristicile clădirii şi zonei de amplasare.
Art. 98
Zonele în care sunt manipulate sau stocate informaţii secrete de stat trebuie organizate şi
administrate în aşa fel încât să corespundă uneia din următoarele categorii:
a) zonă de securitate clasa I, care presupune că orice persoană aflată în interiorul acesteia are acces
la informaţii secrete de stat, de nivel strict secret de importanţă deosebită şi strict secret, şi care
necesită:
- perimetru clar determinat şi protejat, în care toate intrările şi ieşirile sunt supravegheate;
- controlul sistemului de intrare, care să permită numai accesul persoanelor verificate corespunzător
şi autorizate în mod special;
- indicarea clasei şi a nivelului de secretizare a informaţiilor existente în zonă;
b) zonă de securitate clasa a Il-a, care presupune că gestionarea informaţiilor de nivel secret se
realizează prin aplicarea unor măsuri specifice de protecţie împotriva accesului persoanelor
neautorizate şi care necesită:
- perimetru clar delimitat şi protejat, în care toate intrările şi ieşirile sunt supravegheate;
- controlul sistemului de intrare care să permită accesul neînsoţit numai persoanelor verificate şi
autorizate să pătrundă în această zonă;
- reguli de însoţire, supraveghere şi prevenire a accesului persoanelor neautorizate la informaţii
clasificate.
Art. 99
Incintele în care nu se lucrează zilnic 24 de ore vor fi inspectate imediat după terminarea
programului de lucru, pentru a verifica dacă informaţiile secrete de stat sunt asigurate în mod
corespunzător.
Art. 100
în jurul zonelor de securitate clasa I sau clasa a II-a poate fi stabilită o zonă administrativă, cu
perimetru vizibil delimitat, în interiorul căreia să existe posibilitatea de control al personalului şi al
vehiculelor.
Art. 101
(1) Accesul în zonele de securitate clasa I şi clasa a II-a va fi controlat prin verificarea permisului de
acces sau printr-un sistem de recunoaştere individuală aplicat personalului.
(2) Unităţile deţinătoare de informaţii secrete de stat vor institui un sistem propriu de control al
vizitatorilor, destinat interzicerii accesului neautorizat al acestora în zonele de securitate.
Art. 102
Permisul de acces nu va specifica, în clar, identitatea unităţii emitente sau locul în care deţinătorul
are acces.
Art. 103
Unităţile vor organiza, la intrarea sau la ieşirea din zonele de securitate clasa I sau clasa a II-a,
controale planificate şi inopinate ale bagajelor, incluzând colete, genţi şi alte tipuri de suporţi în care
s-ar putea transporta materiale şi informaţii secrete de stat.
Art. 104
Personalul inclus în sistemul de pază şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi locurilor în care sunt
gestionate informaţii secrete de stat trebuie să deţină autorizaţie de acces corespunzător nivelului de
secretizare a informaţiilor necesare îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin.
Art. 105
Este interzis accesul cu aparate de fotografiat, filmat, înregistrat audio-video, de copiat din baze de
date informatice sau de comunicare la distanţă, în locurile în care se află informaţii secrete de stat.
Art. 106
Conducătorii unităţilor deţinătoare de informaţii secrete de stat vor stabili reguli cu privire la
circulaţia şi ordinea interioară în zonele de securitate, astfel încât accesul să fie permis exclusiv
posesorilor de certificate de securitate şi autorizaţii de acces, cu respectarea principiului necesităţii
de a cunoaşte.
Art. 107
Accesul pentru intervenţii tehnice, reparaţii sau activităţi de deservire în locuri în care se lucrează
cu informaţii secrete de stat ori în care se păstrează, se prelucrează sau se multiplică astfel de
informaţii este permis numai angajaţilor unităţii care deţin autorizaţii de acces, corespunzător celui
mai înalt nivel de secretizare a informaţiilor pe care le-ar putea cunoaşte.
Art. 108
(1) Pentru a distinge persoanele care au acces în diferite locuri sau sectoare în care sunt gestionate
informaţii secrete de stat, acestea vor purta însemne sau echipamente specifice.
(2) în locurile şi sectoarele în care sunt gestionate informaţii secrete de stat, însemnele şi
echipamentele distinctive se stabilesc prin regulamente de ordine interioară
(3) Evidenţa legitimaţiilor, permiselor şi a altor însemne şi echipamente distinctive va fi ţinută de
structura/funcţionarul de securitate al unităţii.
Art. 109
(1) Persoanele care pierd permisele de acces în unitate, însemnele sau echipamentele specifice sunt
obligate să anunţe de îndată şeful ierarhic.
(2) în situaţiile menţionate la alin. (1), conducătorul instituţiei va dispune cercetarea împrejurărilor
în care s-au produs şi va informa autoritatea desemnată de securitate competentă
(3) Structura/funcţionarul de securitate va lua măsurile ce se impun pentru a preveni folosirea
permiselor de acces, însemnelor sau echipamentelor specifice de către persoane neautorizate.
Art. 110
Accesul fiecărui angajat al unităţii deţinătoare de informaţii secrete de stat în zone de securitate
clasa I sau clasa a Il-a se realizează prin intrări anume stabilite, pe baza permisului de acces, semnat
de conducătorul acesteia.
Art. 111
(1) Permisele de acces vor fi individuali/ale prin aplicarea unor semne distinctive.
(2) Permisele de acces se vizează semestrial.
(3) La încetarea angajării permisele de acces vor fi retrase şi anulate.
Art. 112
Este interzis accesul altor persoane, în afara celor care dispun de permis de acces, în locurile în care
sunt gestionate informaţii secrete de stat.
Art. 113
Accesul persoanelor din afara unităţii în zona administrativă sau în zonele de securitate este permis
numai dacă sunt însoţite de persoane anume desemnate, cu bilet de intrare eliberat pe baza
documentelor de legitimare de conducătorul unităţii.
Art. 114
(1) Accesul angajaţilor agenţilor economici care efectuează lucrări de construcţii, reparaţii şi
întreţinere a clădirilor, instalaţiilor sau utilităţilor în zonele administrative ori în zonele de securitate
se realizează cu documente de acces temporar eliberate de conducătorii unităţilor beneficiare, pe
baza actelor de identitate, la solicitarea reprezentanţilor autorizaţi ai agenţilor economici în cauză.
(2) Locurile în care se efectuează lucrările menţionate la alin. (1) se supraveghează de către
persoane anume desemnate din unitatea beneficiară.
(3) Documentul de acces temporar are valabilitate pe durata executării lucrărilor şi se vizează
trimestrial, iar la terminarea activităţilor se restituie emitentului.
(4) Pierderea documentului de acces temporar va fi luată în evidenţa structurii/funcţionarului de
securitate care va dispune măsurile necesare de prevenire a folosirii lui de către persoane
neautorizate.
Art. 115
Reprezentanţii instituţiilor care, potrivit competenţelor legale, au atribuţii de coordonare şi control
pe linia protecţiei informaţiilor clasificate au acces la obiectivele, sectoarele şi locurile în care sunt
gestionate informaţii clasificate, pe baza legitimaţiei de serviciu şi a delegaţiei speciale, semnată de
conducătorul autorităţii pe care o reprezintă.
Art. 116
Persoanele aflate în practică de documentare, stagii de instruire sau schimb de experienţă au acces
numai în locurile stabilite de conducătorul unităţii, pe baza permiselor de acces eliberate în acest
sens.
Art. 117
Persoanele care solicită angajări, audienţe, ori care prezintă reclamaţii şi sesizări vor fi primite în
afara zonelor administrative sau în locuri special amenajate, cu aprobarea conducătorului unităţii.
Art. 118
În afara orelor de program şi în zilele nelucrătoare, se vor organiza patrulări pe perimetrul unităţii,
la intervale care vor fi stabilite prin instrucţiuni elaborate pe baza planului de pază şi apărare al
obiectivului.
Art. 119
(1) Sistemele de pază, supraveghere şi control-acces trebuie să asigure prevenirea pătrunderii
neautorizate în obiectivele, sectoarele şi locurile unde sunt gestionate informaţii clasificate.
(2) Timpul de reacţie a personalului de pază şi apărare va fi testat periodic pentru a garanta
intervenţia operativă în situaţii de urgenţă.
Art. 120
(1) Unităţile care gestionează informaţii secrete de stat vor întocmi planul de pază şi apărare a
obiectivelor, sectoarelor şi locurilor care prezintă importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor
clasificate.
(2) Planul de pază şi apărare menţionat la alin. (1) va fi înregistrat potrivit celui mai înalt nivel de
secretizare a informaţiilor protejate şi va cuprinde totalitatea măsurilor de securitate luate pentru
prevenirea accesului neautorizat la acestea.
(3) Planul de pază şi apărare va fi anexat programului de prevenire a scurgerii de informaţii
clasificate şi va cuprinde:
a) date privind delimitarea şi marcarea zonelor de securitate, dispunerea posturilor de pază şi
măsurile de supraveghere a perimetrului protejat;
b) sistemul de control al accesului în zonele de securitate;
c) măsurile de avertizare şi alarmare pentru situaţii de urgentă;
d) planul de evacuare a documentelor şi modul de acţiune în caz de urgenţă;
e) procedura de raportare, cercetare şi evidenţă a incidentelor de securitate.
Art. 121
Informaţiile secrete de stat se păstrează în containere speciale, astfel:
a) containere clasa A, autorizate la nivel naţional pentru păstrarea informaţiilor strict secrete de
importanţă deosebită în zona de securitate clasa I;
b) containere clasa B, autorizate la nivel naţional pentru păstrarea informaţiilor strict secrete şi
secrete în zone de securitate clasa I sau clasa a II-a.
Art. 122
(1) Containerele din clasele A şi B vor fi construite astfel încât să asigure protecţia împotriva
pătrunderii clandestine şi deteriorării sub orice formă a informaţiilor.
(2) Standardele în care trebuie să se încadreze containerele din clasele A şi B se stabilesc de
ORNISS.
Art. 123
(1) încăperile de securitate sunt încăperile special amenajate în zone de securitate clasa I sau clasa a
Il-a, în care informaţiile secrete de stat pot fi păstrate pe rafturi deschise sau pot fi expuse pe hărţi,
planşe ori diagrame.
(2) Pereţii, podelele, plafoanele, uşile şi încuietorile încăperilor de securitate vor asigura protecţia
echivalentă clasei containerului de securitate aprobat pentru păstrarea informaţiilor clasificate
potrivit nivelului de secretizare.
Art. 124
(1) Ferestrele încăperilor de securitate dispuse la parter sau ultimul etaj vor fi protejate obligatoriu
cu bare încastrate în beton sau asigurate antiefracţie.
(2) în afara programului de lucru, uşile încăperilor de securitate vor fi sigilate, iar sistemul de
aerisire asigurat împotriva accesului neautorizat şi introducerii materialelor incendiare.
Art. 125
În situaţii de urgenţă, dacă informaţiile secrete de stat trebuie evacuate, se vor utiliza lăzi metalice
autorizate la nivel naţional din clasa corespunzătoare nivelului de secretizare a acestor informaţii.
Art. 126
Încuietorile folosite la containerele şi încăperile de securitate în care sunt păstrate informaţii secrete
de stat se împart în trei grupe, astfel:
a) grupa A - încuietori autorizate pentru containerele din clasa A;
b) grupa B - încuietori autorizate pentru containerele din clasa B;
c) grupa C - încuietori pentru mobilierul de birou.
Art. 127
Standardele mecanismelor de închidere, a sistemelor cu cifru şi încuietorilor, pe grupe de utilizare,
se stabilesc de ORNISS.
Art. 128
Cheile containerelor şi încăperilor de securitate nu vor fi scoase din zonele de securitate.
Art. 129
(1) în afara orelor de program, cheile de la încăperile şi containerele de securitate vor fi păstrate în
cutii sigilate, de către personalul care asigură paza şi apărarea.
(2) Predarea şi primirea cheilor de la încăperile şi containerele de securitate se vor face, pe bază de
semnătură, în condica special destinată - anexa nr. 11.
Art. 130
(1) Pentru situaţiile de urgenţă, un rând de chei suplimentare sau, după caz, o evidenţă scrisă a
combinaţiilor încuietorilor, vor fi păstrate în plicuri mate sigilate, în containere separate, într-un
compartiment stabilit de conducerea unităţii, sub control corespunzător.
(2) Evidenţa fiecărei combinaţii se va păstra în plic separat.
(3) Cheilor şi plicurilor cu combinaţii trebuie să li se asigure acelaşi nivel de protecţie ca şi
informaţiilor la care permit accesul.
Art. 131
Combinaţiile încuietorilor de la încăperile şi containerele de securitate vor fi cunoscute de un număr
restrâns de persoane desemnate de conducerea unităţii.
Art. 132
Cheile şi combinaţiile încuietorilor vor fi schimbate:
a) ori de câte ori are loc o schimbare de personal;
b) de fiecare dată când se constată că au intervenit situaţii de natură să le facă vulnerabile;
c) la intervale regulate, de preferinţă o dată la şase luni, fără a se depăşi 12 luni.
Art. 133
(1) Sistemele electronice de alarmare sau de supraveghere destinate protecţiei informaţiilor secrete
de stat vor fi prevăzute cu surse de alimentare de rezervă.
(2) Orice defecţiune sau intervenţie neautorizată asupra sistemelor de alarmă sau de supraveghere
destinate protecţiei informaţiilor secrete de stat trebuie să avertizeze personalul care le
monitorizează.
(3) Dispozitivele de alarmare trebuie să intre în funcţiune în cazul penetrării pereţilor, podelelor,
tavanelor şi deschizăturilor, sau la mişcări în interiorul încăperilor de securitate.
Art. 134
Copiatoarele şi dispozitivele telefax se vor instala în încăperi special destinate şi se vor folosi numai
de către persoanele autorizate, potrivit nivelului de secretizare a informaţiilor la care au acces.
Art. 135
Unităţile deţinătoare de informaţii secrete de stat au obligaţia de a asigura protecţia acestora
împotriva ascultărilor neautorizate, pasive sau active.
Art. 136
(1) Protecţia împotriva ascultării pasive a discuţiilor confidenţiale se realizează prin izolarea fonică
a încăperilor.
(2) Protecţia împotriva ascultărilor active, prin microfoane, radio-emiţători şi alte dispozitive
implantate, se realizează pe baza inspecţiilor de securitate a încăperilor, accesoriilor, instalaţiilor,
sistemelor de comunicaţii, echipamentelor şi mobilierului de birou, realizate de unităţile
specializate, potrivit competenţelor legale.
Art. 137
(1) Accesul în încăperile protejate împotriva ascultărilor se va controla în mod special.
(2) Periodic, personalul specializat în depistarea dispozitivelor de ascultare va efectua inspecţii
fizice şi tehnice.
(3) Inspecţiile fizice şi tehnice vor fi organizate, în mod obligatoriu, în urma oricărei intrări
neautorizate sau suspiciuni privind accesul persoanelor neautorizate şi după executarea lucrărilor de
reparaţii, întreţinere, zugrăvire sau redecorare.
(4) Nici un obiect nu va fi introdus în încăperile protejate împotriva ascultării, fără a fi verificat în
prealabil de către personalul specializat în depistarea dispozitivelor de ascultare.
Art. 138
(1) în zonele în care se poartă discuţii confidenţiale şi care sunt asigurate din punct de vedere tehnic,
nu se vor instala telefoane, iar dacă instalarea acestora este absolut necesară, trebuie prevăzute cu
un dispozitiv de deconectare pasiv.
(2) Inspecţiile de securitate tehnică în zonele prevăzute în alin.(l) trebuie efectuate, în mod
obligatoriu, înaintea începerii convorbirilor, pentru identificarea fizică a dispozitivelor de ascultare
şi verificarea sistemelor telefonice, electrice sau de altă natură, care ar putea fi utilizate ca mediu de
atac.
Art. 139
(1) Echipamentele de comunicaţii şi dotările din birouri, în principal cele electrice şi electronice,
trebuie verificate de specialişti ai autorităţilor desemnate de securitate competente, înainte de a fi
folosite în zonele în care se lucrează ori se discută despre informaţii strict secrete sau strict secrete
de importanţă deosebită, pentru a preveni transmiterea sau interceptarea, în afara cadrului legal, a
unor informaţii inteligibile.
(2) Pentru zonele menţionate la alin. (1) se va organiza o evidenţă a tipului şi numerelor de inventar
ale echipamentului şi mobilei mutate în/din interiorul încăperilor, care va fi gestionată ca material
secret de stat.
SECŢIUNEA 5: Protecţia personalului 

 
Art. 140
(1) Unităţile deţinătoare de informaţii secrete de stat au obligaţia de a asigura protecţia personalului
desemnat să asigure securitatea acestora ori care are acces la astfel de informaţii, potrivit
prezentelor standarde.
(2) Măsurile de protecţie a personalului au drept scop:
a) să prevină accesul persoanelor neautorizate la informaţii secrete de stat;
b) să garanteze că informaţiile secrete de stal sunt distribuite deţinătorilor de certificate de
securitate/autorizaţii de acces, cu respectarea principiului necesităţii de a cunoaşte;
c) să permită identificarea persoanelor care, prin acţiunile sau inacţiunile lor, pot pune în pericol
securitatea informaţiilor secrete de stat şi să prevină accesul acestora la astfel de informaţii.
(3) Protecţia personalului se realizează prin: selecţionarea, verificarea, avizarea şi autorizarea
accesului la informaţiile secrete de stat, revalidarea, controlul şi instruirea personalului, retragerea
certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces.
Art. 141
(1) Acordarea certificatului de securitate - anexa nr. 12 - şi autorizaţiei de acces la informaţii
clasificate - anexa nr.13, potrivit nivelului de secretizare, este condiţionată de avizul autorităţii
desemnate de securitate.
(2) în vederea eliberării certificatului de securitate/autorizaţiei de acces conducătorul unităţii solicită
în scris ORNISS, conform anexei nr. 14, efectuarea verificărilor de securitate asupra persoanei care
urmează să aibă acces la informaţii secrete de stat.
(3) Solicitarea menţionată la alin. (2) va fi însoţită de formularele tip, prevăzute la anexele nr. 15, 16
şi 17, potrivit nivelului de secretizare a informaţiilor, completate de persoana în cauză, introduse în
plic separat, sigilat.
(4) în funcţie de avizul comunicat de autoritatea desemnată, ORNISS va aproba eliberarea
certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces şi va încunoştinţa oficial conducătorul unităţii.
(5) După obţinerea aprobării menţionate la alin. (4), conducătorul unităţii va notifica la ORNISS şi
va elibera certificatul de securitate sau autorizaţia de acces, conform art. 154.
Art. 142
Certificatul de securitate sau autorizaţia de acces se eliberează numai în baza avizelor acordate de
autoritatea desemnată de securitate în urma verificărilor efectuate asupra persoanei în cauză, cu
acordul scris al acesteia.
Art. 143
În cadrul procedurilor de avizare trebuie acordată atenţie specială persoanelor care:
a) urmează să aibă acces la informaţii strict secrete şi strict secrete de importanţă deosebită;
b) ocupă funcţii ce presupun accesul permanent la un volum mare de informaţii secrete de stat;
c) pot fi vulnerabile la acţiuni ostile, ca urmare a importanţei funcţiei în care vor fi numite, a
mediului de relaţii sau a locului de muncă anterior.
Art. 144
(1) Oportunitatea avizării va fi evaluată pe baza verificării şi investigării biografici celui în cauză.
(2) Când persoanele urmează să îndeplinească funcţii care le pot facilita accesul la informaţii
secrete de stat doar în anumite circumstanţe - paznici, curieri, personal de întreţinere - se va acorda
atenţie primei verificări de securitate.
Art. 145
Unităţile care gestionează informaţii clasificate sunt obligate să ţină un registru de evidenţă a
certificatelor de securitate şi autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate - anexa nr. 18.
Art. 146
(1) Ori de câte ori apar indicii că deţinătorul certificatului de securitate sau autorizaţiei de acces nu
mai îndeplineşte criteriile de compatibilitate privind accesul la informaţiile secrete de stat,
verificările de securitate se reiau la solicitarea conducătorului unităţii adresată ORNISS.
(2) ORNISS poate solicita reluarea verificărilor, la sesizarea autorităţilor competente, în situaţia în
care sunt semnalate incompatibilităţi privind accesul la informaţii secrete de stat
Art. 147
Procedura de verificare în vederea acordării accesului la informaţii secrete de stat are drept scop
identificarea riscurilor de securitate, aferente gestionării informaţiilor secrete de stat.
Art. 148
(1) Structura/funcţionarul de securitate are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei selecţionate
formularele tip corespunzătoare nivelului de acces pentru care se solicită eliberarea certificatului de
securitate/autorizaţiei de acces şi să acorde asistenţă în vederea completării acestora.
(2) în funcţie de nivelul de secretizare a informaţiilor pentru care se solicită avizul de securitate,
termenele de prezentare a răspunsului de către instituţiile abilitate să efectueze verificările de
securitate sunt:
a) pentru acces la informaţii strict secrete de importanţă deosebită - 90 de zile lucrătoare;
b) pentru acces la informaţii strict secrete - 60 de zile lucrătoare;
c) pentru acces la informaţii secrete - 30 de zile lucrătoare.
Art. 149
ORNISS are obligaţia ca, în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea solicitării, să transmită ADS
competente cererea tip de începere a procedurii de verificare - anexa nr. 19, la care va anexa plicul
sigilat cu formularele tip completate
Art. 150
(1) După primirea formularelor, instituţia abilitată va efectua verificările în termenele prevăzute la
art. 148 şi va comunica, în scris - anexa nr. 20, la ORNISS, avizul privind acordarea certificatului de
securitate sau autorizaţiei de acces la informaţii clasificate.
(2) în cazul în care sunt identificate riscuri de securitate, ADS va evalua dacă acestea constituie un
impediment pentru acordarea avizului de securitate.
(3) în situaţia în care sunt semnalate elemente relevante din punct de vedere al protecţiei
informaţiilor secrete de stat, în luarea deciziei de acordare a avizului de securitate vor avea
prioritate interesele de securitate.
Art. 151
(1) în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea răspunsului de la autoritatea desemnată de
securitate, ORNISS va decide asupra acordăm certificatului de securitate/autorizaţiei de acces la
informaţii secrete de stat şi va comunica unităţii solicitante - anexa nr. 21.
(2) Adresa de comunicare a deciziei ORNISS se realizează în trei exemplare, din care unul se
transmite unităţii solicitante, iar al doilea instituţiei care a efectuat verificările.
(3) Dacă avizul este pozitiv, conducătorul unităţii solicitante va elibera certificatul de securitate sau
autorizaţia de acces persoanei în cauză, după notificarea prealabilă la ORNTSS - anexa nr. 22
Art. 152
(1) Verificarea în vederea avizării pentru accesul la informaţii secrete de stat se efectuează cu
respectarea legislaţiei în vigoare privind responsabilităţile în domeniul protecţiei unor asemenea
informaţii, de către următoarele instituţii:
a) Serviciul Român de Informaţii, pentru:
- personalul propriu;
- personalul autorităţilor şi instituţiilor publice din zona de competenţă, potrivit legii;
- personalul agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi al persoanelor juridice de
drept public sau privat, altele decât cele date în competenţa instituţiilor menţionate la lit. b), c) şi d);
b) Ministerul Apărării Naţionale, pentru:
- personalul militar şi civil propriu;
- personalul Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, Administraţiei Naţionale a
Rezervelor de Stat şi altor persoane juridice stabilite prin lege şi personalul militar care îşi
desfăşoară activitatea în străinătate;
c) Serviciul de Informaţii Externe, pentru:
- personalul militar sau civil propriu;
- personalul român al reprezentanţelor diplomatice, misiunilor permanente, consulare, centrelor
culturale, organismelor internaţionale şi altor reprezentanţe ale statului român în străinătate;
- cetăţenii români aflaţi în străinătate în cadrul unor contracte, stagii de perfecţionare, programe de
cercetare sau în calitate de angajaţi la firme;
d) Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de
Telecomunicaţii Speciale, pentru personalul propriu şi al persoanelor juridice a căror activitate o
coordonează.
(2) Instituţiile menţionate la alin. (1) sunt abilitate să solicite şi să primească informaţii de la
persoane juridice şi fizice, în vederea acordării avizului de acces la informaţii clasificate.
Art. 153
Instituţiile competente în realizarea verificărilor de securitate cooperează, pe bază de protocoale, în
îndeplinirea sarcinilor şi obiectivelor propuse.
Art. 154
Certificatul de securitate/autorizaţia de acces se emite în două exemplare originale, unul fiind
păstrat de structura/funcţionarul de securitate, iar celălalt se trimite la ORNISS, care va informa
instituţia competentă care a efectuat verificările.
Art. 155
Valabilitatea certificatului de securitate/autorizaţiei de acces eliberate unei persoane este de până la
patru ani, în această perioadă verificările putând fi reluate oricând sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute la art.167.
Art. 156
Pentru cadrele proprii, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei,
Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii
Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază vor elabora instrucţiuni interne privind verificarea,
avizarea, eliberarea şi evidenţa certificatelor de securitate/autorizaţiilor de acces.
Art. 157
Decizia privind avizarea eliberării certificatului de securitate/autorizaţiei de acces va fi luată pe
baza tuturor informaţiilor disponibile şi va avea în vedere.
a) loialitatea indiscutabilă a persoanei;
b) caracterul, obiceiurile, relaţiile şi discreţia persoanei, care să ofere garanţii asupra:
- corectitudinii în gestionarea informaţiilor secrete de stat;
- oportunităţii accesului neînsoţit în compartimente, obiective, zone şi locuri de securitate în care se
află informaţii secrete de stat;
- respectării reglementărilor privind protecţia informaţiilor secrete de stat din domeniul său de
activitate.
Art. 158
(1) Principalele criterii de evaluare a compatibilităţii în acordarea avizului pentru eliberarea
certificatului de securitate/autorizaţiei de acces vizează atât trăsăturile de caracter, cât şi situaţiile
sau împrejurările din care pot rezulta riscuri şi vulnerabilităţi de securitate.
(2) Sunt relevante şi vor fi luate în considerare, la acordarea avizului de securitate, caracterul,
conduita profesională sau socială, concepţiile şi mediul de viaţă al soţului/soţiei sau concubinului/
concubinei persoanei solicitante.
Art. 159
Următoarele situaţii imputabile atât solicitantului, cât şi soţului/soţiei sau concubinului/concubinei
acestuia reprezintă elemente de incompatibilitate pentru acces la informaţii secrete de stat.
a) dacă a comis sau a intenţionat să comită, a fost complice, a complotat sau a instigat la comiterea
de acte de spionaj, terorism, trădare ori alte infracţiuni contra siguranţei statului;
b) dacă a încercat, a susţinut, a participat, a cooperat sau a sprijinit acţiuni de spionaj, terorism ori
persoane suspectate de a se încadra în această categorie sau de a fi membre ale unor organizaţii ori
puteri străine inamice ordinii de drept din ţara noastră;
c) dacă este sau a fost membru al unei organizaţii care a încercat, încearcă sau susţine răsturnarea
ordinii constituţionale prin mijloace violente, subversive sau alte forme ilegale;
d) dacă este sau a fost un susţinător al vreunei organizaţii prevăzute la lit c), este sau a fost în relaţii
apropiate cu membrii unor astfel de organizaţii într-o formă de natură să ridice suspiciuni temeinice
cu privire la încrederea şi loialitatea persoanei.
Art. 160
Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informaţii secrete de stat
oricare din următoarele situaţii:
a) dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informaţii cu relevanţă în
planul siguranţei naţionale ori a minţit în completarea formularelor tip sau în cursul interviului de
securitate;
b) are antecedente penale sau a fost sancţionat contravenţional pentru fapte care indică tendinţe
infracţionale;
c) are dificultăţi financiare serioase sau există o discordanţă semnificativă între nivelul său de trai şi
veniturile declarate;
d) consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte
substanţe interzise prin lege care produc dependenţă;
e) are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care pot genera riscul ca
persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau presiuni;
f) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie;
g) a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor clasificate;
h) suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficienţe de discernământ
confirmate prin investigaţie medicală efectuată cu acordul persoanei solicitante;
i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera
vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale căror interese sunt ostile României şi
aliaţilor săi.
• Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de

soluționare a petițiilor;  
În temeiul prevederilor art. 107 din Constitutia României și ale
art. 1 pct. IV.7 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea
Guvernului de a emite ordonante,
Guvernul României adopta prezenta ordonanță.
Articolul 1
(1) Prezenta ordonanță are ca obiect reglementarea modului
de exercitare de către cetățeni a dreptului de a adresa
autorităților și instituțiilor publice petiții formulate în nume
propriu, precum și modul de soluționare a acestora.
articolului unic din LEGEA nr. 233 din 23 aprilie 2002, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 30 aprilie 2002. )
(2) Dreptul de petiționare este recunoscut și organizațiilor legal
constituite, acestea putând formula petiții în numele
colectivelor pe care le reprezintă.
Articolul 2
În sensul prezentei ordonante, prin petitie se înțelege cererea,
reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin
poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal
constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice
centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale
ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și
societăților naționale, societăților comerciale de interes
judetean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în
continuare autorități și instituții publice.
(la 30-04-2002, Art. 2 a fost modificat de pct. 2 al articolului
unic din LEGEA nr. 233 din 23 aprilie 2002, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 30 aprilie 2002. )
Articolul 3
Petitiile adresate autorităților și instituțiilor publice prevăzute la
art. 2 vor fi solutionate în termenele și în condițiile stabilite
prin prezenta ordonanță.
Articolul 4
Conducătorii autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art.
2 sunt direct raspunzatori de buna organizare și desfășurare a
activității de primire, evidențiere și rezolvare a petitiilor ce le
sunt adresate, precum și de legalitatea solutiilor și
comunicarea acestora în termenul legal.
Articolul 5
Pentru solutionarea legala a petitiilor ce le sunt adresate
conducătorii autorităților și instituțiilor publice sesizate vor
dispune măsuri de cercetare și analiza detaliata a tuturor
aspectelor sesizate.
Articolul 6
(1) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 sunt
obligate sa organizeze un compartiment distinct pentru relatii
cu publicul, care să primeasca, sa inregistreze, să se
ingrijeasca de rezolvarea petitiilor și sa expedieze raspunsurile
către petitionari.
(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) inainteaza petitiile
înregistrate către compartimentele de specialitate, în functie de
obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a
raspunsului.
(3) Compartimentul prevăzut la alin. (1) este obligat sa
urmareasca solutionarea și redactarea în termen a raspunsului.
(4) Expedierea raspunsului către petitionar se face numai de
către compartimentul pentru relatii cu publicul, care se
ingrijeste și de clasarea și arhivarea petitiilor.
Articolul 6^1
Petitiile greșit indreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la
înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1)
autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții
rezolvarea problemelor sesizate, urmand ca petitionarul să fie
instiintat despre aceasta.
(la 30-04-2002, Art. 6^1 a fost introdus de pct. 4 al articolului
Articolul 7
Petitiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de
identificare a petitionarului nu se iau în considerare și se
claseaza, potrivit prezentei ordonante.
Articolul 8
(1) Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația sa
comunice petitionarului, în termen de 30 de zile de la data
înregistrării petitiei, răspunsul, indiferent dacă solutia este
favorabila sau nefavorabila.
(2) Pentru solutionarea petitiilor transmise, potrivit art. 6^1,
de la alte autorități sau institutii publice, termenul de 30 de zile
curge de la data înregistrării petitiei la autoritatea sau institutia
publică competența.
Articolul 9
În situația în care aspectele sesizate prin petiție necesită o
informare și o cercetare mai amănunțită, conducătorul
autorității sau instituției publice poate prelungi termenul
prevăzut la art. 8 cu cel mult 15 zile, iar în domeniul energiei și
gazelor naturale, termenul poate fi prelungit cu cel mult 30 de
zile, cu notificarea prealabilă a petentului.
(la 21-01-2018, Articolul 9 a fost modificat de ARTICOLUL
UNIC din LEGEA nr. 31 din 15 ianuarie 2018, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 49 din 18 ianuarie 2018 )
Articolul 10
(1) În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități
sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași
problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să
primească un singur răspuns care trebuie să faca referire la
toate petițiile primite.
(2) Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă
petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau
institutie publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se
clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul
ca s-a răspuns.
Articolul 11
În cazul în care prin petitie sunt sesizate anumite aspecte din
activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi solutionata de
persoana în cauza sau de către un subordonat al acesteia.
Articolul 12
(1) Repartizarea petitiilor în vederea solutionarii lor de către
personalul de specialitate se face de către seful
compartimentului caruia i s-a trimis petitia de către
compartimentul prevăzut la alin. (1) al art. 6.
(2) Funcționarii publici și persoanele incadrate cu contract
individual de muncă sunt obligate sa rezolve numai petitiile
care le sunt repartizate potrivit alin. (1), fiindu-le interzis să le
primeasca direct de la petenti, sa intervina sau să depună
staruinta pentru solutionarea acestora în afara cadrului legal.
Articolul 13
Semnarea răspunsului se face de către conducătorul autorității
sau instituției publice ori de persoana împuternicită de acesta,
precum și de seful compartimentului care a soluționat petiția.
În răspuns se va indica, în mod obligatoriu, temeiul legal al
soluției adoptate.
(la 20-08-2002, Art. 13 a fost modificat de RECTIFICAREA nr.
233 din 23 aprilie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
613 din 20 august 2002 )
Articolul 14
Semestrial autoritățile și instituțiile publice vor analiza
activitatea proprie de solutionare a petitiilor, pe baza raportului
întocmit de compartimentul prevăzut la alin. (1) al art. 6.
Articolul 15
Constituie abatere disciplinara și se sancționează potrivit
prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici sau, după caz, potrivit legislației muncii urmatoarele
fapte:
a) nerespectarea termenelor de solutionare a petitiilor,
prevăzute în prezenta ordonanță;
b) interventiile sau staruintele pentru rezolvarea unor petitii în
afara cadrului legal;
c) primirea direct de la petitionar a unei petitii, în vederea
rezolvarii, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizata de
seful compartimentului de specialitate.
(la 30-04-2002, Litera c) a art. 15 a fost modificată de pct. 9 al
Articolul 15^1
Modul de solutionare a petitiilor adresate Parlamentului și
Presedintelui României se face potrivit reglementarilor proprii.
(la 30-04-2002, Art. 15^1 a fost introdus de pct. 10 al
Articolul 16
Abrogat.
(la 30-04-2002, Art. 16 a fost abrogat de pct. 11 al articolului
• Hitchins, Keith, Scurtă istorie a României, Editura Polirom, Iași, 2015;  
• Manciur, Emilian, Protocol instituțional, Editura Comunicare.ro, București,

2002/2008;  
• Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan, Îndreptar

ortografic, ortoepic și de punctuație, Univers enciclopedic, București, 1995;  
• Colectiv de autori, Institutul Național al Magistraturii, 2010 - Ghid pentru

rezolvarea testelor de verificare a raționamentului logic, 2010, http://www.inm-
l e x . r o / f i s i e r e / d _ 9 1 3 /
Ghid%20pentru%20rezolvarea%20testelor%20de%20verificare%20a%20rat
ionament ului%20logic.pdf ;
• Comisia Europeană, Mic ghid de redactare clară, https://op.europa.eu/ro/

publication-detail/- /publication/bb87884e-4cb6-4985-b796-70784ee181ce.

Bibliografie Generala MAE

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bibliografie Generala MAE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bibliografie Generala MAE

• Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic și consular al

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul I Dispoziții generale

Capitolul II Gradele și funcțiile diplomatice sau consulare. Modul de acordare, echivalare și

Secţiunea 1 Gradele diplomatice sau consulare

Capitolul IV Drepturile și obligațiile membrilor Corpului diplomatic și consular al României

Secţiunea 1 Drepturile membrilor Corpului diplomatic și consular al României

Capitolul V Trimiterea în misiune permanenta a membrilor Corpului diplomatic și consular

Capitolul VI Incompatibilități și interdicții

Capitolul VII Încetarea calității de membru al Corpului diplomatic și consular al României

Capitolul VIII Răspunderea juridică

Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și finale

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,

• Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea și funcționarea

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al

• Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1132/2016 pentru aprobarea

Având în vedere dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr.

• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ –

Având în vedere angajamentele constante și termenele

• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;

+ Capitolul I Dispoziții generale

Capitolul IV Dispoziții tranzitorii și finale

• Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice

NORME METODOLOGICE din 7 februarie

Formatul documentelor comunicate din oficiu, în cazul în care

Model - Buletin informativ

Model - Raport periodic de activitate

Model - Formular-tip cerere de informații de interes public

Model - Reclamație administrativă (1)

Model - Reclamație administrativă (2)

Model - Scrisoare de răspuns la cerere

Model - Răspuns la reclamație

1. Model - Registru pentru înregistrarea solicitărilor și

*1) Verbal/Electronic/Suport hârtie.

*2) * Utilizarea banilor publici (contracte, investiții, cheltuieli etc.)

* Modul de îndeplinire a atribuțiilor instituției publice

* Acte normative, reglementări

* Activitatea liderilor instituției

* Informații privind modul de aplicare a Legii nr. 544/2001

* Altele (cu menționarea acestora)

*3) Soluționată favorabil/Informație exceptată/Redirecționată/Alte motive (precizare).

*4) Verbal/Electronic/Suport hârtie.

2. Model - Registru reclamații administrative și plângeri în

(la 08-07-2016, Anexa nr. 9 a fost introdusă de pct. 27 al art.

Model - Raport de evaluare a implementării Legii nr. 544/2001

7. Managementul procesului de comunicare a informațiilor de

7.2. Creșterea eficienței accesului la informații de interes

c) Enumerați măsurile luate pentru îmbunătățirea procesului

(la 08-07-2016, Anexa nr. 10 a fost introdusă de pct. 27 al art.

• Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate;

Parlamentul României adopta prezenta lege.

• Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale

SECŢIUNEA 1: Clasificarea informaţiilor

SECŢIUNEA 2: Declasificarea şi trecerea informaţiilor clasificate la un nivel inferior de

SECŢIUNEA 3: Măsuri minime de protecţie a informaţiilor clasificate

SECŢIUNEA 4: Structura/funcţionarul de securitate

SECŢIUNEA 5: Accesul la informaţiile clasificate

CAPITOLUL IV: PROTECŢIA INFORMAŢIILOR SECRETE DE STAT

SECŢIUNEA 2: Protecţia juridică

SECŢIUNEA 3: Protecţia prin măsuri procedurale

SECŢIUNEA 4: Protecţia fizică

SECŢIUNEA 5: Protecţia personalului

• Ordonanța Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de

2) Utilizarea banilor publici (contracte, investiții, cheltuieli etc.)

• Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate;  

SECŢIUNEA 5: Accesul la informaţiile clasificate 

CAPITOLUL IV: PROTECŢIA INFORMAŢIILOR SECRETE DE STAT 

SECŢIUNEA 3: Protecţia prin măsuri procedurale 

SECŢIUNEA 4: Protecţia fizică 

SECŢIUNEA 5: Protecţia personalului 

• Hitchins, Keith, Scurtă istorie a României, Editura Polirom, Iași, 2015;  