UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Specializarea: Drept

IMUNITĂȚI ȘI
PRIVILEGII DIPLOMATICE

Coordonator:

Studentă:

1
 Imunitatea diplomatică reperzintă inviolabilitatea juridică de care se bucură
reprezentanții diplomatici și familiile lor. În literatura de specialitate, expresia “imunităţi şi
privilegii” desemneazã totalitatea garanţiilor de care se bucurã o misiune diplomaticã şi
personalul acesteia din partea statului acreditar. ,,Statul care trimite misiunea diplomatică
poartă denumirea de stat acreditant, iar statul care primeşte această misiune se numeşte stat
acreditar."1
Regimul juridic pe care dreptul diplomatic îl asigurã unei misiuni diplomatice şi
personalului acesteia este format nu numai din imunitãţi şi privilegii, ci şi din drepturi,
facilităţi, scutiri, libertăţi.
Principalul izvor al dreptului diplomatic este Convenţia de la Viena privind relaţiile
diplomatice.
Examinate din punct de vedere al obligaţiilor statului acreditar, imunităţile şi
privilegiile privesc doua categorii mari de acţiuni:
a) autorităţilor statului acreditar li se impune o limitare a competenţei lor, atunci când
subiecte sunt misiunile diplomatice şi personalul acestora: instanţele nu se pot sesiza şi, deci,
nici judeca anumite cauze, autorităţile de siguranţă şi de poliţie sunt lipsite de drepturi de
exercitare a constrângerii în anumite limite, organele vamale nu pot face, în cazurile date,
control vamal şi nici pretinde taxe etc.;
b) al doilea grup de acţiuni se referă la exceptarea de unele obligaţii, care revin în
mod normal cetăţenilor, a misiunilor diplomatice şi personalului acestora: scutiri fiscale,
scutiri vamale, scutiri de contribuţii etc.
În continuare voi prezenta imunitățile și privilegiile diplomatice, așa cum le-am
enumerat mai sus: imunitățile, inviolabilitățile, privilegiile, drepturile și facilitățile.

Imunităţile diplomatice sunt drepturi acordate de statul acreditar unei misiuni

diplomatice şi personalului său în baza cărora aceştia sunt exceptaţi de la jurisdicţia
autorităţilor judiciare sau de la cea care ar putea să o exercite autorităţile administrative ale
statului acreditar.
Imunitățile pot fi absolute sau relative. În cazul imunităţilor absolute, exceptarea de
jurisdicţie este nelimitată la perioada existenţei funcţiei persoanei beneficiare, pe de altă
parte,în cazul imunităţilor relative, exceptarea beneficiarilor se face numai pentru faptele
legate de îndeplinirea atribuţiilor oficiale şi se prelungesc un timp numai în raport de acestea.

2
 Fie că vorbim de imunitatea absolută sau de cea relativă, imunitatea este generală, în
sensul că beneficiarul ei nu poate fi suspus jurisdicţiei civile, penale sau administrative a
statului acreditar.
Agenţii diplomatici se bucură de următoarele imunităţi:
a) imunitatea de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă (art. 31, alin. 1);
b) imunitatea de coerciţiune, care este inviolabilitatea personală (art. 29 şi 31 alin. 3).

Principala imunitate de care beneficiază agentul diplomatic este inviolabilitatea

personală. În Convenţia de la Viena, articolul 29 se prevede: „Persoana agentului diplomatic
este inviolabilă. El nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau de detenţie. Statul
acreditar îl tratează cu respectul care îi este datorat şi ia măsurile apropiate pentru a împiedica
orice atingere persoanei sale, libertăţii şi demnităţii sale”.

Prin inviolabilități înțelegem imunităţi de la coerciţiunea autorităţilor statului

acreditar, de care beneficiază o misiune diplomatică şi membrii săi, în conformitate cu
normele dreptului diplomatic, prin care exercitarea forţei de constrângere a statului acreditar
este condiţionată faţă de beneficiarii acestor drepturi.
Misiunile diplomatice se bucură de următoarele imunităţi de coerciţiune:
a) inviolabilitatea localurilor diplomatice (art. 22);
b) inviolabilitatea documentelor şi arhivelor (art. 24);
c) inviolabilitatea corespondenţei oficiale şi a valizei diplomatice (art. 27 alin. 2 şi 3).2

Privilegiile sunt avantaje juridice acordate de statul acreditar unei misiuni diplomatice
sau personalului acesteia, un tratament juridic aparte, favorabil, aplicat acestora, atât în raport
cu străinii, cât şi faţă de proprii cetăţeni ai statului acreditar .
Misiunile diplomatice se bucură de următoarele privilegii:
a) scutirea de impozite şi taxe (art. 23)
b) scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al misiunii (art. 36
alin 1, litera a).3
Agenţii diplomatici se bucură de următoarele privilegii:
a) scutirea de plata asigurărilor sociale (art. 33);
b) scutirea de impozite şi taxe (art. 35);

2
Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 1961
3
Idem

3
 c) scutirea de prestaţii personale (art. 35);
d) scutirea de taxe şi control vamal (art. 36 alin. 1, litera b și alin. 2);
e) libertatea de deplasare şi de circulaţie (art. 26);
f) facilităţile de sejur (art. 10);
g) exceptarea de prestaţii obligatorii (art. 35).4

Drepturile sunt permisiuni juridice acordate de statul acreditar unei misiuni

diplomatice şi personalului acesteia, menite să garanteze exercitarea activităţilor oficiale ale
acestora.
Dacă privilegiile sunt drepturi pozitive, preluate de legislaţia internă a statului
acreditar, drepturile acordate unei misiuni diplomatice îşi au premisele în normele dreptului
internaţional şi în legislaţia internă a statului acreditant.
Drepturi speciale acordare misiunii diplomatice:
a) scutirea de taxe şi impozite pentru drepturile şi redevenţele percepute de
misiune (art. 28);
b) înlesniri pentru procurarea de localuri (art. 21);
c) dreptul de a arbora drapelul statului acreditat pe localurile misiunii, la reşedinţa
şefului de misiune şi pe la mijloacele de transport al acestuia (art. 20).5

Facilităţile şi libertăţile sunt obligaţii generale ale statului acreditar, fie de a nu

împiedica, prin fapte pozitive, activitatea unei misiuni diplomatice, fie de a veni în
întâmpinarea acesteia pentru a-i facilita desfăşurarea activităţii.

Membrii familiei agentului diplomatic se bucură de aceleaşi imunităţi şi privilegii,

dacă fac parte din gospodăria acestuia şi nu sunt cetăţeni ai statului acreditar.

4
Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 1961
5
Idem

4
Bibliografie:

 Convenția de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 18.04.1961

 Tudor Tãnãsescu, Drept diplomatic şi consular, Editura Sitech, Craiova, 2010.