TRIBUNALULDE LA

NÜRNBERG
 TRIBUNAL-INSTANȚĂ DE JUDECATĂ

• Tribunal militar = instanță specială care judecă

infracțiunile săvârșite de militari sau cele care
privesc securitatea statului.
 La întâlnirile de
la Teheran (1943), Ialta (1945)
și Potsdam (1945), cele trei mari puteri
din timpul războiului, Statele
Unite, Uniunea Sovietică și Regatul Unit,
au convenit asupra pedepselor care
urmau să fie aplicate celor vinovați
de crime de război și crime împotriva
umanității în timpul celui de al doilea
război mondial. Franța a primit și ea un
loc în tribunale.
• Procesele de la Nürnberg au fost o serie de
13 procese desfășurate la Nürnberg,
Germania, între 20 noiembrie 1945 - 1
octombrie 1946.
• Primul și cel mai cunoscut dintre aceste
procese a fost Procesul Principalilor
Criminali de Război în fața Tribunalului
Militar Internațional, în care au fost judecați
24 dintre cei mai importanți lideri ai
Germaniei naziste, atât capturați cât și în
contumacie.
 DRUMUL CĂTRE PROCESELE DE LA
NÜRNBERG
• La scurt timp după ce Adolf Hitler a ajuns la putere în calitate de cancelar al
Germaniei în 1933, el și guvernul său nazist au început să pună în aplicare politici
menite să persecute poporul german-evreu și alți dușmani percepuți ai statului
nazist. În următorul deceniu, aceste politici au devenit din ce în ce mai represive
și violente și au dus, până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1939-
1945), la uciderea sistematică, sponsorizată de stat, a aproximativ 6 milioane de
evrei europeni (împreună cu aproximativ 4 milioane până la 6 milioane neevrei).
 DE CE NÜRNBERG?
• Nurnbergul a fost ales ca locație datorită valorii sale simbolice. Orașul
bavarez care a dat naștere ascensiunii celui de-al Treilea Reich prin găzduirea
unor mitinguri masive de propagandă ale partidului nazist în anii 1920 și
1930 a fost considerat de către aliații victorioși un loc potrivit pentru a
organiza moartea simbolică a nazismului.
• Orașul Nürnberg din statul german Bavaria a fost ales ca locație pentru
procese, deoarece Palatul său de Justiție a fost relativ nedeteriorat de război și
a inclus o zonă închisă mare. Organizarea proceselor postbelice a marcat
sfârșitul symbolic celui de-al Treilea Reich.
 DE CE NURNBERG ?

Uniunea Sovietică a dorit ca procesele să se desfășoare la Berlin. În cele din

urmă s-a optat pentru Nürnberg, din câteva motive:
• Era localizat în zona americană
• Palatul de justiție era spațios și neavariat. Avea și o îchisoare mare.
• Întrucât fusese orașul congreselor partidului nazist („Reichsparteitag”),
alegerea orașului Nürnberg avea și o valoare simbolică, prin transformarea
lui în locul judecării conducerii Partidului Nazist.
8 august 1945
Principalii oficiali naziști vor fi inculpați și judecați la Nürnberg, Germania, în conformitate cu articolul 6 din
Carta IMT pentru următoarele infracțiuni:
(1) Conspirație pentru comiterea acuzațiilor 2, 3 și 4, care sunt enumerate aici;
(2) crimele împotriva păcii - definite ca participarea la planificarea și desfășurarea unui război de agresiune care
încalcă numeroase tratate internaționale;
(3) crimele de război - definite ca încălcări ale regulilor convenite la nivel internațional pentru purtarea
războiului;
(4) crime împotriva umanității - „și anume, crimă, exterminare, înrobire, deportare și alte acte inumane comise
împotriva oricărei populații civile, înainte sau în timpul războiului; sau persecuție din motive politice, rasiale sau
religioase în executarea sau în legătură cu orice infracțiune aflată în jurisdicția Tribunalului, fie că încalcă sau nu
legislația internă a țării în care a fost comisă. "
6 octombrie 1945
Cei patru procurori șefi ai Tribunalului Militar Internațional (IMT) - Robert H. Jackson (Statele Unite),
Francois de Menthon (Franța), Roman A. Rudenko (Uniunea Sovietică) Sir Hartley Shawcross (Marea
Britanie) - a pronunțat rechizitoriile împotriva a 24 de oficiali naziști de frunte.
Printre acuzați se numără Hermann Göring (fostul adjunct al lui Hitler), Rudolf Hess (lider adjunct al
partidului nazist), Joachim von Ribbentrop (ministru de externe), Wilhelm Keitel (șeful forțelor armate),
Wilhelm Frick (ministru de interne), Ernst Kaltenbrunner (șeful forțelor de securitate), Hans Frank
(guvernator general al Poloniei ocupate), Konstantin von Neurath (guvernator al Boemiei și Moraviei),
Erich Raeder (șeful marinei), Karl Doenitz (succesorul lui Raeder), Alfred Jodl (armat comanda
forțelor), Alfred Rosenberg (ministru pentru teritoriile ocupate din est), Baldur von Schirach (șeful
Tineretului Hitler), Julius Streicher (editor antisemit radical nazist), Fritz Sauckel (șeful repartizării
muncii forțate), Albert Speer (ministru al armamentului) ), și Arthur Seyss-Inquart (comisar pentru
Țările de Jos ocupate). Martin Bormann (adjutantul lui Hitler) urmează să fie judecat în lipsă.
1 octombrie 1946 Verdict la Nürnberg
Tribunalul Militar Internațional (IMT) își anunță verdictele.
Impune condamnarea la moarte pentru 12 inculpați, trei sunt
condamnați la închisoare pe viață, patru primesc pedepse cu
închisoare cuprinse între 10 și 20 de ani. Curtea elibereaza trei
inculpați. Condamnările la moarte sunt executate la 16
octombrie 1946, cu două excepții: Göring s-a sinucis cu puțin
timp înainte de executarea programată, iar Bormann a rămas
dispărut. Ceilalți 10 inculpați sunt spânzurați, corpurile lor
incinerate și cenușa depusă în râul Iser. Cei șapte mari
criminali de război condamnați la închisoare sunt arestați în
închisoarea Spandau din Berlin.
 VALABILITATEA INSTANTEI
• Validitatea tribunalului a fost contestată în multiple rânduri, pe diverse considerente:
• S-a argumentat că, întrucât judecătorii au fost numiți de învingători, tribunalul nu a fost imparțial
și nu poate fi privit ca tribunal în adevăratul sens al cuvântului
• Una dintre acuzații, formulată împotriva lui Keitel, Jodl și Ribbentrop, includea conspirația în
vederea comiterii în 1939 a agresiunii împotriva Poloniei. Protocoalele secrete ale Pactului
Molotov-Ribbentrop, din 23 August 1939, propuneau împărțirea Poloniei între germani și
sovietici (ceea ce s-a și întâmplat în Septembrie 1939); totuși, liderii sovietici nu au fost judecați
pentru aceeași conspirație. În schimb, tribunalul a declarat că protocoalele secrete ale Pactului de
Neagresiune erau un fals.
 JUSTITIE “EX POST FACTO”
• Chiar în timp ce aliații pregăteau carta pentru tribunal, unii oameni au susținut că este nedrept să-i pună
sub acuzare pe liderii naziști pentru încălcarea legilor care nu existau încă în momentul în care au
comis faptele de care erau acuzați. Aceasta se numește justiție ex post facto („după fapt”) și este
interzisă în mod specific de Constituția SUA și de legile multor alte națiuni.
Delegația americană de la Nürnberg credea că unele acțiuni germane care fuseseră întreprinse înainte de
începerea războiului ar putea fi definite ca o conspirație: au susținut că invaziile din Polonia și alte țări și
uciderea unor segmente ale populației lor au fost planificate de liderii guvernului nazist cu mult înainte
ca acțiunile respective să aibă loc. Dar în dreptul internațional, conspirația nu fusese niciodată desemnată
drept infracțiune. Prin urmare, această acuzație ar putea fi privită ca ex post facto.
 CONDAMNATI NOTORII
• Martin Bormann- Moarte (în lipsă)-Succesor al lui
Hess ca secretar al partidului nazist. Condamnat la
moarte în lipsă.
• Rămășițe găsite la Berlin în 1972 și datate în cele
din urmă la 2 mai 1945
• .Se credea că a fost ucis încercând să fugă din Berlin
în ultimele zile ale războiului sau ca s-a sinucis.
• Wilhelm Keitel- Moarte- În instanță, Keitel a recunoscut că știa că
multe dintre ordinele lui Hitler erau ilegale. Apărarea sa s-a bazat
aproape în totalitate pe argumentul ca el urma ordinele în
conformitate cu „principiul liderului” (Führerprinzip) și jurământul
său personal de loialitate față de Hitler. IMT a respins această apărare
și l-a condamnat pentru toate acuzațiile.
Cea mai mare parte a cazului împotriva sa s-a bazat pe semnătura sa
fiind prezentă pe zeci de ordine care solicitau soldații și prizonierii
politici să fie uciși sau „dispăruți”.
• Julius Streicher- Moarte-a fost un criminal de război nazist,
politician național-socialist, fondatorul, proprietarul și editorul
săptămânalului Der Stürmer, care a devenit principalul organ de
propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich. După cel de al
doilea război mondial, Julius Streicher a fost acuzat, judecat și
condamnat la moarte în primul proces de la Nürnberg, fiind găsit
vinovat de crime împotriva umanității și executat prin spânzurare,
în 1946.
“Evreii fac o greșeală dacă fac din mine un martir; vei vedea. Nu am
creat problema; a existat de mii de ani. Sunt singurul din lume care a
văzut în mod clar amenințarea evreiască ca pe o problemă istorică”
• Joachim von Ribbentrop-Moarte-
Arestat în iunie 1945, Ribbentrop a fost
condamnat la moarte la procesele de la
Nürnberg pentru rolul său în declanșarea
celui de-al doilea război mondial în
Europa și în favoarea Holocaustului. La
16 octombrie 1946, a devenit primul
dintre inculpații de la Nürnberg care au
fost executați prin spânzurare.
• Albert Speer-20 ani- arhitectul oficial al regimului nazist,
apropiat de-ai lui Hitler şi, în ultimii ani ai războiului, ministru.
După 1945, a devenit cunoscut prin faptul că a fost singurul
oficial nazist care, la procesele de la Nunberg, şi-a asumat
responsabilitatea pentru crimele regimului.
Tribunalul Internaţional de la Nuremberg l-a găsit vinovat de
crime de război şi crime împotriva umanităţii. A fost acuzat de
folosirea muncii forţate şi a prizonierilor din lagărele de
concentrare în industria de armament, fapt pentru care a fost
condamnat la 20 de ani de închisoare. În timpul procesului, Speer
s-a remarcat prin faptul că a fost singurul acuzat care şi-a asumat
responsabilitatea pentru practicile regimului nazist, atât pentru
acţiunile sale, cât şi pentru cele pe care nu le-a putut controla.
 HERMANN GÖRING

Reichsmarschall, Comandantul aviației

militare, Luftwaffe 1935-1945; șeful planului pe 4
ani între 1936-1945 și al câtorva departamente
din SS. S-a sinucis în noaptea de dinaintea
execuției
Sentința: Moarte.
 TRIBUNALUL DE LA TOKYO

• Procesul de la Tokyo a început în data de 3 mai 1946 şi s-a

încheiat la 12 noiembrie 1948. Au fost judecaţi 28 dintre
principalii criminali de război japonezi.
• Procesul din Tokyo a fost convocat în 1946, pentru judecarea
liderilor Imperiului Japoniei pentru crimele de război. Acest
proces a influențat profund stabilirea ordinii mondiale
postbelice.
 Scopul procesului era de a-i pedepsi pe
liderii japonezi pentru că au provocat
un război și de a stabili un principiu
fundamental conform căruia războaiele
de agresiune au fost ilegale, în
conformitate cu dreptul
internațional. De asemenea, unul dintre
scopurile principale era acela de a
descuraja un viitor conflict, de a privi în
urmă și a realiza răul făcut umanității.
 HIDEKI TOJO
În urma procesului, pe 12 noiembrie, au fost aplicate
pedepsele. Hideki Tojo, „Briciul”, premier și
comandant al Armatei Kwantung a fost executat.
Susţinea cauza războiului şi a militat pentru o alianţă cu
Germania nazistă şi Italia fascistă.
Vinovat de moartea a aproape 4 milioane de chinezi
A aprobat printre alte atrocităţi şi
experimentele biologice făcute pe prizonierii de război
• Liderii din Japonia nu au fost însă acuzați de violarea drepturilor omului în Corea și
Taiwan, ori de crime comise împotriva civiliilor din teritorii ocupate precum Filipine și
Myanmar.
• Armata şi marina imperială japoneză au fost responsabile pentru moartea multor milioane d
e oameni. Dacă germanii s-au făcut vinovaţi de moartea a 6 milioane de evrei şi a 20
de milioane de ruşi, japonezii au cauzat moartea a 30
de milioane de filipinezi, cambodgieni, malaysieni, vietnamezi, indonezieni, coreeni şi a înc
ă 23 de milioane de chinezi.
 IMPACTUL IN DOMENIUL DREPTULUI

• Tribunalele de la Nürnberg și Tokyo au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea dreptului

penal internaționalla. Timp de câteva decenii, aceste tribunale au reprezentat singurele exemple de
tribunale internaționale pentru crime de război, dar în cele din urmă au servit drept modele pentru
o nouă serie de tribunale penale internaționale care au fost înființate începând cu anii 1990. În
plus, in contextul Cartei de la Nürnberg, „crimele împotriva păcii”, „crimele de război” și
„crimele împotriva umanității” au reprezentat prima dată când acești termeni au fost folosiți și
definiți într-un instrument internațional adoptat. Acești termeni și definiții au fost adoptate
aproape textual în Carta IMTFE, dar au fost reproduși și extinși într-o succesiune de instrumente
juridice internaționale de atunci.