Constituţia României, în art. 136 alin. (4) prevede
posibilitatea închirierii bunurilor proprietate publică. Codul civil menţionează în art. 861 alin. (3) posibilitatea închirierii, în condiţiile legii, a bunurilor proprietate publică. Spre deosebire de concesionarea şi darea în administrare a bunurilor proprietate publică, Codul civil nu conţine reglementări speciale cu privire la închirierea bunurilor proprietate publică. În conformitate cu prevederile Codului adm., consiliile locale hotărăsc darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii. Și consiliile județene au competența de a hotărî cu privire la darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică a judeţului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes judeţean, în condiţiile stabilite de Codul administrativ. Contractul de închiriere trebuie să cuprindă clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Acest contract se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare. Sumele încasate din închirierea bunurilor proprietate publică se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz. În ceea ce priveşte natura juridică, după cum rezultă din prevederile art. 2 lin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care asimilează actului administrativ contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, contractul de închiriere de bunuri proprietate publică este un contract administrativ. Comparând contractual de concesiune şi contractual de închiriere, în doctrină se arată că, în timp ce contractual de concesiune dă naştere unui drept real corespunzător dreptului de proprietate publică, contractual de închiriere dă naştere unui raport obligational, generând un drept de creanţă. Se constată, de asemenea, din analiza celor două contracte administrative, că ambele sunt contracte cu titlu oneros, însă concesionarul va plăti o redevenţă proporţională cu beneficiile obţinute din exploatarea bunului concesionat, spre deosebire de cel care a închiriat bunul, care va plăti o sumă de bani drept chirie, stabilită prin acordul părţilor. Părțile contractului de închiriere de bunuri proprietate publică
În conformitate cu art. 332 C.admin., contractul de închiriere
bunuri proprietate publică se încheie doar de către autorităţile prevăzute la art. 287, sau de către titularul dreptului de administrare, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină. Autoritățile prevăzute de art. 287 alin. (1) sunt: a) Guvern, prin ministerele de resort sau prin organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau a ministerelor de resort, după caz, pentru bunurile aparţinând domeniului public al statului; b) autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale, pentru bunurile aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale. Potrivit art. 297 alin. (2), în cazul în care contractul se încheie de către titularul dreptului de administrare, iniţierea procedurii de închiriere se stabileşte de către regiile autonome, autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, precum şi de alte instituţii de interes public naţional, judeţean sau local. Actul administrativ prin care se aprobă închirierea de bunuri proprietate publică
În cazul bunurilor proprietate publică a statului, închirierea
se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în timp ce închirierea bunurilor proprietate publică a unităţilor administrativ- teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. Actul administrativ de aprobare a închirierii, respectiv hotărârea autorităților publice menționate, trebuie să cuprindă următoarele elemente: a) datele de identificare şi valoarea de inventar ale bunului care face obiectul închirierii; b) destinaţia dată bunului care face obiectul închirierii; c) durata închirierii; d) preţul minim al închirierii. Procedura de atribuire a contractului de închiriere de bunuri proprietate publică
Bunurile proprietate publică a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale se închiriază pe bază de licitaţie publică, conform art. 333 alin. (5) C.admin. Procedura de atribuire cuprinde, ca și în cazul concesiunii, reguli referitoare la: documentaţia de atribuire; etapa de transparenţă; reguli privind oferta; protecţia datelor; comisia de evaluare; participanţii la licitaţia publică; criteriile de atribuire a contractului de închiriere; determinarea ofertei câştigătoare; anularea procedurii de licitaţie. Codul administrativ stabilește că prevederile art. 310 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), art. 312 alin. (2)-(4), (6) şi (7) şi ale art. 313 referitoare la concesiunea bunurilor proprietate publică se aplică în mod corespunzător. În cadrul documentaţiei de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a impune condiţii speciale de îndeplinire a contractului prin care se urmăreşte obţinerea unor efecte de ordin social sau în legătură cu protecţia mediului şi promovarea dezvoltării durabile, în măsura în care acestea sunt compatibile cu obiectul contractului. Este obligatorie constituirea unei garanții la nivelul contravalorii a două chirii. Regulile de transparență au în vedere: publicarea anunţului de licitaţie în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, într-un cotidian de circulaţie naţională şi într-unul de circulaţie locală, pe pagina de internet a autorității contractante ori prin alte medii ori canale publice de comunicaţii electronice; modalităţile de obţinere a documentaţiei de atribuire de către persoanele interesate; faptul că procedura de licitaţie se poate desfăşura numai dacă în urma publicării anunţului de licitaţie au fost depuse cel puţin două oferte valabile. Ofertantul trebuie să elaboreze oferta în limba română, în conformitate cu prevederile documentaţiei de atribuire. Vor fi considerate oferte valabile doar cele care îndeplinesc criteriile de valabilitate stabilite în caietul de sarcini al licitaţiei. Dacă în urma publicării anunţului de licitaţie nu s-au depus cel puţin două oferte valabile, autoritatea contractantă este obligată să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 336 alin. (1)-(13) C.admin. Potrivit art. 338 alin. (1) C.admin., componența comisiei de evaluare organizată la nivelul autorităţii publice contractante se aprobată prin ordin de ministru, respectiv prin dispoziţie a primarului sau, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean. Comisia va adopta decizii în mod autonom, pe baza criteriilor de selecţie prevăzute în instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei. La licitație are dreptul de a participa, conform art. 339 alin. (1) C.admin., orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, care îndeplineşte cumulativ condiţiile: a plătit toate taxele privind participarea la licitaţie și garanţia de participare; a depus oferta sau cererea de participare la licitaţie, împreună cu toate documentele solicitate în documentaţia de atribuire, în termenele menționate în documentaţia de atribuire; are îndeplinite la zi toate obligaţiile exigibile de plată a impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor către bugetul consolidat al statului şi către bugetul local; nu se află în stare de insolvenţă, faliment sau lichidare. Criteriile de atribuire a contractului de închiriere, prevăzute de art. 340 alin. (1) C.admin., sunt: a) cel mai mare nivel al chiriei; b) capacitatea economico-financiară a ofertanţilor; c) protecţia mediului înconjurător; d) condiţii specifice impuse de natura bunului închiriat. Oferta câștigătoare este stabilită de autoritatea contractantă pe baza criteriului (criteriilor) de atribuire precizate în documentaţia de atribuire. Anunțul de atribuire a contractului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, în cel mult 20 de zile calendaristice de la încheierea procedurii de atribuire. Procedura pentru atribuirea contractului de închiriere poate fi anulată de către autoritatea contractantă în cazul în care se constată abateri grave de la prevederile legale care afectează procedura de licitaţie ori fac imposibilă încheierea contractului. Se consideră că procedura de licitaţie este afectată în situația în care sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile: a) în cadrul documentaţiei de atribuire şi (sau) în modul de aplicare a procedurii de licitaţie se constată erori sau omisiuni care au ca efect încălcarea principiilor prevăzute la art. 311; b) autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective, fără ca acestea să conducă, la rândul lor, la încălcarea principiilor prevăzute la art. 311 Încheierea propriu-zisă a contractului de închiriere de bunuri proprietate publică
Sub sancțiunea nulității, contractul de închiriere se încheie
în formă scrisă, în termen de 20 de zile calendaristice de la data împlinirii termenului prevăzut la art. 341 alin. (26). Ca și în cazul contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, forma scrisă este o condiție de valabilitate a contractului de închiriere. În cazul neîncheierii contractului de închiriere prin refuzul ofertantului declarat câştigător, se va anula procedura de licitaţie, autoritatea contractantă urmând să reia procedura, în condiţiile legii, studiul de oportunitate păstrându-şi valabilitatea. Contractul de închiriere trebuie să conțină clauze de natură să asigure folosinţa bunului închiriat, în conformitate cu specificul acestuia, precum și clauze privind despăgubirile, în situaţia denunţării contractului înainte de expirarea termenului. Bunul va fi predat în baza unui proces-verbal, în termen de maximum 30 de zile de la data constituirii garanţiei la nivelul contravalorii a două chirii, după cum prevede art. 334 alin. (5) C.admin. Efectele contractului de închiriere de bunuri proprietate publică
Prin efectele contractului de închiriere de bunuri proprietate
publică avem în vedere drepturile și obligațiile părților, care izvorăsc din contract. Autoritățile prevăzute la art. 287 sau titularul dreptului de administrare au următoarele drepturi: să încaseze chiria, în conformitate cu dispoziţiile contractului de închiriere; să beneficieze de garanţia constituită de titularul dreptului de închiriere în condiţiile art. 334 alin. (5); în caz contrar, autorităţile prevăzute la art. 287 sau titularul dreptului de administrare, după caz, sunt obligaţi să restituie garanţia la încetarea contractului; să controleze executarea obligaţiilor titularului dreptului de închiriere şi respectarea condiţiilor închirierii, având dreptul să constate, ori de câte ori este nevoie, fără a stânjeni folosinţa bunului de către titularul dreptului de închiriere, starea integrităţii bunului şi destinaţia în care este folosit. Obligațiile autorităților prevăzute la art. 287 sau ale titularului dreptului de administrare sunt următoarele: să predea bunul pe bază de proces-verbal, în termenul prevăzut la art. 343 alin. (4); să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata închirierii, potrivit destinaţiei sale, şi să suporte cheltuielile reparaţiilor necesare în acest scop; să asigure folosinţa netulburată a bunului pe tot timpul închirierii. Drepturile şi obligaţiile titularului dreptului de închiriere, stabilite de art. 347 alin. (2), sunt următoarele: să nu aducă atingere dreptului de proprietate publică prin faptele şi actele juridice săvârşite; să plătească chiria, în avans, în cuantumul şi la termenele stabilite prin contract; să constituie garanţia în cuantumul, în forma şi la termenul prevăzut în caietul de sarcini; să solicite autorităţilor prevăzute la art. 287 sau titularului dreptului de administrare, după caz, reparaţiile necesare pentru menţinerea bunului în stare corespunzătoare de folosinţă sau contravaloarea reparaţiilor care nu pot fi amânate; să execute la timp şi în condiţii optime lucrările de întreţinere curente şi reparaţii normale ce îi incumbă, în vederea menţinerii bunului închiriat în starea în care l-a primit în momentul încheierii contractului; să restituie bunul, pe bază de proces-verbal, la încetarea, din orice cauză, a contractului de închiriere, în starea tehnică şi funcţională avută la data preluării, mai puţin uzura aferentă exploatării normale; să nu exploateze bunul închiriat în vederea culegerii de fructe naturale, civile, industriale sau producte. Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit
Dreptul de folosință cu titlu gratuit se poate constitui doar în
favoarea persoanelor juridice fără scop lucrativ, respectiv în favoarea instituţiilor de utilitate publică. Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit se naşte prin acte ale autorităţilor publice, ca şi în cazul dreptului de administrare, fiind un drept real, deoarece permite titularilor exercitarea unor prerogative asupra bunurilor primite, este un drept temporar, poartă asupra unor bunuri imobile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi are ca beneficiari numai persoane juridice fără scop lucrativ, conform legii. Dreptul de folosință cu titlu gratuit are următoarele caractere juridice: este un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate publică; este un drept intuitu personae, care poate avea ca titular numai anumite persoane juridice de utilitate publică; este netransmisibil; se constituie la cerere, prin act administrativ; este un drept cu titlu gratuit; este un drept temporar, fiind constituit pe o durată limitată; este un drept revocabil, prin act administrativ emis de autoritatea care l- a constituit. Darea în folosință gratuită a bunurilor proprietate publică se aprobă, potrivit art. 349 C.admin., prin Hotărârea Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz. Aceste acte administrative trebuie să cuprindă: a) datele de identificare a bunului şi valoarea de inventar a acestuia; b) în cazul bunurilor cu regim special, indicarea reglementărilor legale specifice privind paza şi protecţia; c) destinaţia bunului; d) durata pentru care se acordă folosinţa gratuită; e) termenul la care se va realiza predarea-primirea materială a bunului; f) obligaţiile instituţiei de utilitate publică beneficiară; g) entitatea care suportă cheltuielile de întreţinere a bunului, potrivit destinaţiei sale; h) modalităţi de angajare a răspunderii şi sancţiuni. Autoritățile publice sunt obligate să verifice modul în care sunt respectate condiţiile de folosinţă stabilite prin actul de dare în folosinţă gratuită şi prin lege și să solicite încetarea folosinţei gratuite şi restituirea bunului, atunci când interesul public legitim o impune. Titularii dreptului de folosință gratuită, respectiv instituţiile de utilitate publică beneficiare, au următoarele obligații: a) să folosească bunul potrivit destinaţiei în vederea căreia i-a fost acordată folosinţa gratuită; b) să prezinte, anual, autorităţilor prevăzute la art. 287, rapoarte privind activitatea de utilitate publică desfăşurată, gradul de implementare la nivelul colectivităţii, precum şi prognoze şi strategii pentru perioada următoare; c) să permită accesul autorităţilor prevăzute la art. 287 pentru efectuarea controlului asupra bunurilor; d) să nu modifice bunul, în parte ori în integralitatea lui; e) la încetarea folosinţei gratuite, să restituie bunul în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii, şi liber de orice sarcini. Codul administrativ interzice transmiterea folosinței dobândite conform art. 349, unei alte persoane. În conformitate cu prevederile art. 875 alin. (1) C.civ., apărarea în justiţie a dreptului de folosinţă cu titlu gratuit revine titularului dreptului. Radierea din cartea funciară a dreptului de folosință cu titlu gratuit se face în baza actului de revocare sau a actului prin care se constată stingerea dreptului de proprietate publică, conform art. 353 C.admin.