FACULTATEA DE DREPT

ANUL I, FR

Teoria generală a statului și dreptului

Tema de control nr. 2

Compară categoriile de subiect colectiv de drept și persoană juridică

Statul nu este o simplă persoană juridică, ci este o persoană juridică “sui generis”. În
raporturile de drept civil, statul participă ca subiect de drept prin intermediul finanțelor.
Subiectele colective, ca subiecte de drept:
a) Statul - subiect de drept
Statul participa în calitate de subiect de drept atât în raporturi juridice interne cât și în
raporturi juridice de drept international.
În dreptul intern, statul apare ca subiect de drept mai intai in raporturile juridice de drept
constitutional. În raporturile sale cu persoanele care au cetățenie romană statul are o serie de
drepturi și obligatii.
Statul acordă cetățenie, aprobă renunțarea la cetățenie, retrage cetățenia, aprobă stabilirea
domiciliului în Romania pentru cetățenii altor state.
Statul apare totodată ca subiect în raporturile de drept constituțional prin intermediul
cărora se realizează federația precum și în raporturile statului privit ca întreg și unitățile
administrativ teritoriale.
b) Organele statului - subiecte de drept
În procesul de realizare a dreptului, participarea organelor de stat - organele legislative,
organele administratiei, organele justitiei - se realizeaza in raport cu competenta rezervata prin
Constitutie si Legile de organizare si functionare a fiecarei categorii de organe precum si a
fiecarui organ in parte.
Investite cu competenta, organele statului participa ca purtatoare ale autoritatii statale
intr-un domeniu sau altul.
Ca subiecte de drept, organele statului indeplinesc cel putin trei categorii de competente:
 -exercitarea conducerii de stat, in diverse domenii;
- solutionarea problemelor privind temeinicia si legalitatea pretentiilor unor subiecte de
drept fata de altele si
-asigurarea constrangerii de stat in cazurile necesare, restabilirea ordinii de drept
incalcate, recuperarea prejudiciilor.
c) PERSOANELE JURIDICE
Elementele constitutive ale personalitatii juridice sunt:
- organizare de sine-statatoare;
- patrimoniu propriu, afectat realizarii unui scop, in acord cu interesul general.
Persoanele juridice sunt subiecte distincte in raporturile juridice de drept civil sau in cele
de drept comercial.
Societatile comerciale, regiile autonome, companiile, sunt participante in calitate de
persoane juridice in raporturile de drept privat.
Institutiile sunt acele unitati care desfasoara o anumita forma a activitatii de stat in
domenii distincte (invatamant, sanatate, stiinta, cultura, etc.) activitate fara caracter economic si
care functioneaza pe baza finantarii de la buget.

Explică diferența dintre conținutul și obiectul raportului juridic

Cele două noțiuni sunt în strânsă legătură, dar nu trebuie confundate. Sunt două
elemente ale raportului juridic civil. Legătura și interdependența dintre aceste două elemente
poate fi evidențiată astfel: când conținutul unui raport juridic civil este complet, format dintr-o
pluritate de drepturi civile și obligaații ale părților, tot complet va fi și obiectul, fiind format
din mai multe acțiuni sau abstențiuni la care părțile sunt îndrituite ori de care sunt ținute.

Compară actul juridic normativ cu actul juridic individual

Actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă o manifestare de voință făcută în
scopul de a produce efecte juridice
Actul administrative cu caracter normativ cuprinde reguli generale de
conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr
nedeterminat de subiecți. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se
stabilesc anumite prețuri maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire
a normelor metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării
impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale, etc.
 Actul administrativ cu caracter normativ prezintă trăsături asemănătoare oricărui alt
act administrativ, având însă anumite particularități. Astfel:
A. Actul administrativ reprezintă forma juridică principală a activității autorităților
administrației publice
Administrația publică reprezintă puterea executivă a statului, având ca și activitate
organizarea executării și executarea în concret a legilor de către autoritățile care compun acest
sistem.
B. Actul administrativ normativ reprezintă o manifestare unilaterală de voință
Caracterul unilateral al actului administrativ constă în emiterea acestuia fără
participarea sau consimțământul subiectelor de drept cu privire la care generează efecte
juridice. De asemenea, unilateralitatea actelor administrative determină, în
principiu, revocabilitatea acestora. Revocarea actelor administrative normative mai poartă
denumirea de abrogare.
C.Actul emis în temeiul și pentru realizarea puterii publice
Astfel, actul administrativ normativ este emis sau adoptat de către organe care au
calitatea de subiect special învestit cu atribuții de putere publică, organele respective având, în
raporturile juridice generate de aceste acte, o poziție de supraordonare față de celelalte
subiecte ale raporturilor juridice respective. Inegalitatea juridică între autorul actului
administrativ și subiectul destinatar al prevederilor actului este accentuată și de
unilateralitatea manifestării de voință.
D. Actul administrativ este obligatoriu
Caracterul obligatoriu al actului administrativ este o consecință a prezumției de
legalitate ce funcționează în favoarea unui asemenea act. Actul administrativ normativ al
organului inferior este obligatoriu pentru organul superior până când acesta din urmă va
emite, la rândul lui, un act normativ cu un conținut contrar, act care, având o forță juridică
superioară, îl va abroga pe cel al organului inferior.
E.Actul administrativ normativ conține reguli generale cu aplicabilitate repetată și
produce efecte erga omnes.
Astfel, actele administrative normative se delimitează de cele individuale
prin conținut dar și prin calitatea subiecților. Astfel, actul normativ conține reglementări de
principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală.
Gradul de generalitate a actelor administrative normative diferă, în sensul că, anumite norme
privesc orice persoană aflată în țară, spre exemplu, regulile privind circulația pe drumurile
publice, iar alte norme au un obiect de reglementare mai restrâns, de exemplu, normele ce
privesc categorii determinate de persoane . Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a
actelor administrative normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât
subiecții nu sunt individual determinați.
„Înalta Curte constată că o astfel de calificare are la bază definirea actelor normative
ca fiind acea categorie de acte juridice care conțin o regulă, adică un act de aplicabilitate
repetată, asupra unor subiecți de drept nedeterminați și a actelor individuale ca fiind acea
categorie de acte care urmărește stabilizarea unei situații juridice precise în raport cu un
număr relativ restrâns și determinat de subiecți de drept.
Așadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție
de obiectul lor, cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică,
întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se
adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice
precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept.” (I.C.C.J, Secția
de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 2110/2012, www.iccj.ro)
Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale,
care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de
o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor
acte.
Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu
se realizează, așa cum a procedat instanța de fond, prin „decuparea” unor dispoziții din acel
act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrală a
conținutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuție (acte
normative și acte individuale). Cu alte cuvinte, un act administrativ este fie normativ, fie
individual, în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produce, indiferent de
conținutul concret al unei anexe a acelui act, cum este cazul în speță.” (I.C.C.J, Secția de
contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1718/2013, www.iccj.ro).
F. Actul administrativ este supus unui regim juridic special, de drept administrativ.
Astfel, actele administrative normative sunt supuse unui regim special, compus
din reguli speciale privind forma, condițiile de validitate și controlul acestora.

Actul administrativ cu caracter individual

Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter
normativ, acesta reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi
și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.
 De asemenea, actul administrativ individual poate lua mai multe forme:
 Acte prin care se stabilesc drepturi și obligații determinate pentru destinatarul său;
 Acte atributive de statut personal (diploma, decizia de pensionare);
 Acte prin care se aplică constrângerea administrativă (procesul-verbal de
contravenție);
 Acte administrativ-jurisdicționale.
O altă diferență între actul administrativ normativ și cel individual constă în faptul că
actele individuale nu pot încălca actele normative. În ceea ce privește formalitățile, actul
administrativ individual poate avea și forma orală spre deosebire de actele administrative
normative care trebuie să îmbrace în mod obligatoriu forma scrisă. Această formalitate este
necesară în virtutea condiției publicării sale și reprezintă o garanție a respectării legalității și
transparenței administrației publice. De asemenea, actele administrative individuale sunt
supuse, în principiu, comunicării spre deosebire de cele normative care trebuie publicate[14]
în mod obligatoriu. Acest lucru prezintă interes deoarece, spre deosebire de comunicare,
publicarea reprezintă, în anumite situații, o condiție esențială pentru valabilitatea actelor
administrative, astfel încât nepublicarea acestora atrage inexistența lor.
Referitor la întinderea efectelor juridice produse de actele administrative, trebuie
făcută diferența între actele administrative normative care, în principiu, produc toate
categoriile de efecte, fiind și izvoare ale dreptului și actele administrative individuale care se
prezintă, în principiu, ca fapte juridice ce dau naștere la raporturi de drept administrativ, dar și
la alte categorii de raporturi.
În ceea ce privește încetarea efectelor actelor administrative, cele normative sunt
întotdeauna și oricând revocabile spre deosebire de cele individuale care, ca regulă, sunt
revocabile, existând anumite excepții. De asemenea, actele administrative individuale pot fi
cu revocate cu efecte ex tunc spre deosebire de cele normative care pot fi abrogate cu efecte
doar pentru viitor.
În concluzie, delimitarea între actele administrative normative și cele individuale
este deosebit de importantă, deoarece regimul juridic aplicabil actelor
administrative dobândește, în multe din elementele care constituie structura acestui regim
juridic, efecte speciale distincte. Delimitarea între cele 2 tipuri de acte este importantă atât din
perspectiva administrației (spre exemplu toate autoritățile publice pot emite acte
administrative individuale, dar nu toate pot emite acte administrative normative), dar și din
perspectiva persoanelor fizice și juridice care, spre exemplu, atacă un act administrativ
vătămător în instanța de contencios administrativ.
 Explică forța superioară a legii ca izvor de drept
Legea este izvorul formal principal al dreptului, ce reprezintă regula socială
obligatorie, stabilită de autoritatea publică şi sancţionată de forţa publică. Actele normative au
o poziţie predominantă în sistemul izvoarelor dreptului, sunt izvoare de drept precise, oficiale.
Ca izvoare de drept create de organele publice investite cu competenţe normative (Parlament,
Guvern, Preşedinţie, organe administrative etc.), actele normative cuprind norme general-
obligatorii, fiind izvoare de drept importante prin particularităţile pe care le reprezintă. Actele
normative reflectă schimbările rapide şi dinamice ale transformărilor sociale, pe de-o parte,
iar pe de altă parte, prin forma scrisă pe care o îmbracă, prin caracterul general, obligatoriu,
precis, precum şi prin mijloacele statale specifice de publicitate, constituie garanţii de
certitudine în raport de alte izvoare de drept. Forţa superioară a legii ca izvor de drept reiese
din următoarele trăsături specifice, cum ar fi:
- legea reprezintă principalul izvor de drept;
- legea este un izvor de drept oficial;
- legea este revoluţionară în raport cu alte izvoare de drept (ea poate modifica unele
situaţii de drept pozitiv, poate modifica sau desfiinţa alte acte normative) care sunt
conservatoare;
- legea este scrisă (Jus scriptum) şi se poate constata uşor;
- legea este certă şi precisă;
- legea este cel mai important instrument de realizare a dreptului.

Student: Timariu Simona