Basmul: trasaturi si definitie

Def: Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre
bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.

Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei basmului
de catre cititori.

Trasaturi: – formule: initiale, mediane finale

– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea
in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator,
actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial
– personaje ajutatoare, himerice

Obs: In cazul basmului cult:

– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Povestire
Povestirea este o specie a genului epic, în proză, în care se relatează fapte din punctul de vedere
al unui narator, care este martor sau participant (sau ambele variante) la evenimentul povestit.
Povestirea este de obicei de mică întindere, relatează un singur fapt, are personaje puține, iar
interesul cititorului se concentrează asupra situației narate.
Într-o accepțiune lărgită, se confundă cu narațiunea ca modalitate de existență a genului epic, ca
semn distinctiv al acestuia. Identificarea povestirii cu narațiunea se bazează pe identitatea de sens a
verbelor "a povesti"/"a nara". Povestirea devine "modul" prin care se constituie toate specile
narative, elementul lor comun din care, conform legilor specifice de compoziție, se dezvoltă
variantele genului. Pe această reducție se bazează naratologia, știința comportamentală a narațiunii,
interesată nu de diferențele specifice, ci de legătura între forme narative, pe baza principiului
povestirii.
ROMANUL este o specie a genului epic,in proza,de mare intindere, cu o acțiune complexă ce se poate
desfășura pe mai multe planuri,

TRASATURI:

-are personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este
determinat de trăsăturile de caracter

-cronotopia este bine precizata

 -modul predominant este naratiunea ce se impleteste armonios cu descrierea si dialogul.

- apar conflicte interioare ale personajului principal

Comedia (fr. comédie; lat. comoedia; gr. Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a
genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează realități
sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situații hazlii.

Definitia nuvelei:

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un singur fir narativ si cu o
actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar redus de personaje,
punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei:

 reliefarea numarului mai mare de personaje

 reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de
timp mai lung si in mai multe locuri)
 evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
 caracterizarea personajului principal din nuvela
 rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe
momentele subiectului)
 Romanul este realist in primul rand prin tema pamantului care constituie, de fapt,
miza conflictului, pentru ca el determina in lumea satului pozitia sociala si autoritatea
morala a indivizilor. Acestei teme i se adauga cea a iubirii, pentru ca destinul
personajului principal este definit de aceste doua mari coordonate. De fapt, nu
pamantul se afla in centrul romanului, ci dorinta lui Ion de a-l avea. De aceea, putem
considera ca si tema destinului este definitorie pentru roman. Titlul este sugestiv din
aceasta perspectiva, reprezentand numele personajului principal, care devine astfel,
personaj eponim.

 Un alt element specific romanului realist este prezentarea aspectelor monografice

ale satului romanesc traditional: obiceiuri legate de marile evenimente ale existentei
umane (botezul, nunta, inmormantarea), sarbatorile crestine (Craciunul), hora, jocul
popular. Rebreanu acorda horei un rol esential pentru ca ea coaguleaza viata
satului, fiind nu numai loc de intalnire si de petrecere, dar si de confruntari. Se
fixeaza in acelasi timp si timpul si spatiul (duminica, in curtea Todosiei, vaduva lui
Maxim Oprea).

In planul continutului, romanul respecta principiul realist care solicita prezentarea vietii in
multitudinea ipostazelor sale. In ceea ce priveste planurile narative, Rebreanu foloseste
tehnica planurilor paralele, prin care prezinta simultan viata taranimii (Ion, Ana, Vasile
Baciu, George, Florica) si viata intelectualitatii (preotul Belciug si familia Herdelea). Se
poate vorbi asadar, chiar despre un roman in roman, pentru ca se urmareste in paralel
destinul a doua familii apartinand unor grupuri sociale diferite.