Sunteți pe pagina 1din 5

Contractul de transport de persoane si bagaje.

Descriere, obligatii specifice si raspundere,


in lumina Noului Cod Civil
(art. 2002 2008 NCC)
Ghita Vlad-Florin, An IV, Grupa 2

Introducere
Ca varietate a contractului de transport, contractul de transport de persoane si bagaje
prezinta anumite particularitati oferite de obiectul obligatiei de transport: persoana fizica si
bagajul1 sau.
Spre deosebire de cvasitotalitatea contractelor reglementate de Codul Civil, obligatia
principala a transportatorului are ca obiect corpul material al persoanei fizice. Aceasta
particularitate a determinat legiuitorul sa reglementeze expres anumite obligatii ale
transportatorului astfel incat cel ce calatoreste sa profite de deplina siguranta si flexibilitate
puse la dispozitie de mijloacele de transport contemporane.
Subliniem ca natura exceptionala a contractului de transport de persoane determina sfera
stiintelor juridice sa trateze acest acord cu maxima atentie datorita multitudinii de drepturi
fundamentale ale omului ce pot fi incalcate ca efect al unei slabe gestionari a fenomenului
calatoriei. Cu titlu exemplificativ mentionam: libera circulatie, siguranta persoanei, secretul
corespondentei, libertatea economica.
1. Notiune. Partile contractului. Natura juridica. Prezentare succinta.
Prin contractul de transport de persoane si bagaje, o parte, numita transportator, se
obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret
pe care pasagerul (calatorul)2 se obliga sa-l plateasca la timpul si locul convenite.
Partile contractului de transport de persoane si bagaje sunt:
a) Transportatorul debitorul obligatiei de transport al persoanei fizice (calatorul) si al
bagajului si
b) Calatorul debitorul obligatiei de plata a pretului corelativ activitatii de transport.
1 Prin bagaj intelegem ansamblul de bunuri mobile pe care calatorul le poarta asupra sa si care sunt
de natura a-i folosi pentru trebuintele si activitatile ivite in timpul calatoriei
2 In definitea generala a contractului de transport, cuprinsa in art. 1955 NCC, legiuitorul se refera la
pasager drept potentiala parte a contractului de transport dar, in cuprinsul articolelor 2002 2007
NCC, notiunea calatorul este folosita. Pe parcursul prezentului studiu vom folosi notiunea mai
frecventa de calator.
1

Natura juridica a contractului de transport de persoane este similara contractului de


transport de bunuri. Astfel, contractul de transport este:
-

un contract sinalagmatic (bilateral);


un contract oneros (prin natura sa);
un contract consensual (art. 1956, enumerand exemplificativ o serie de inscrisuri,
dispune obligativitatea formei scrise pentru validitatea ad probationem );
un contract numit (reglementat de art. 2002 - 2008 NCC);
un contract de adeziune (clauzele contractului sunt stabilite de transportator apriori si,
de regula, nu sunt negociabile)

2. Obligatiile partilor (specifice contractului de transport de persoane)


Obligatiile transportatorului, in cazul transportului de persoane fizice, sunt prevazute de
art. 1955 NCC (obligatia principala de a transporta pasagerul/calatorul) si de art. 2002 si
2003 NCC.
Obligatia principala a transportatorului presupune transportarea calatorului (si a bagajului,
dupa caz) pe o distanta si catre o destinatie prestabilite intr-un anumit interval de timp prin
operatiunile de transport specifice. Art. 2002, alin. (1) NCC prevede ca Obligatia de transport
al persoanelor cuprinde, in afara operatiunilor de transport, si operatiunile de imbarcare si
debarcare.
Obligatiile secundare ale acestuia sunt (prevazute de art 2002 2003 NCC):
-

sa aduca la timp calatorul, nevatamat si in siguranta, la locul de destinatie;


obligat sa aiba asigurare de raspundere civila, incheiata in conditiile legii;
sa puna la dispozitia calatorului un loc corespunzator legitimatiei sale de calatorie;
a transporte copiii care calatoresc impreuna cu acesta, fara plata sau cu tarif redus, in
conditiile legii speciale;
sa transporte fara o alta plata bagajele3 acestuia, in cantitatea si conditiile prevazute
prin dispozitiile legii speciale;

Obligatiile calatorului sunt obligatia principala de plata a pretului transportului, obligatie


prevazuta de art. 1955 NCC si obligatia ca in timpul transportului sa se supuna masurilor luate
potrivit dispozitiilor legale de catre prepusii transportatorului (art. 2003 alin. (2)). O asfel de
prevedere legala poate fi interpretata teleologic ca o masura a legiuitorului de a permite
asigurarea unei discipline in mijlocul de transport ce are ca efect o siguranta crescuta pentru
calator.
3. Raspunderea transportatorului
Raspunderea pentru persoana calatorului (art. 2004)
3 Gratuitatea acestei obligatii accesorii si lipsa unei definitii legale a notiunii de bagaj pot genera
aparitia unor spete in care sunt transportate bunuri de natura comerciala (de ex.), cu titlu gratuit, sub
pretextul ca sunt bagaje. O alta intrebare se pune in cazul in care se adopta in final o definitie a
noitunii de bagaj, anume: Cine are competenta de a verifica contiuntul bagajului pentru a se
asigura ca acesta corespunde definitiei?
2

Raspunderea transportatorului este extinsa, acesta devenind un fel de gardian al


calatorului pe toata durata transportului. Modul de raspundere al trasportatorului pentru
persoana calatorului in materialitatea ei sunt enumerate in continuare folosind litera Noului
Cod Civil, acesta exprimand suficient de clar problema raspunderii in cazul contractului de
transport fara a mai fi necesare explicatii sau adaugiri.
Transportatorul raspunde:
-

pentru moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii calatorului;


pentru daunele directe si imediate rezultand din neexecutarea transportului, din
executarea lui in alte conditii decat cele stabilite sau din intarzierea executarii acestuia;
pentru paguba cauzata de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sanatate ori a
angajatilor lui;
in cazul in care, dupa imprejurari, din cauza intarzierii executarii transportului,
contractul nu mai prezinta interes pentru calator, acesta il poate denunta, solicitand
rambursarea pretului.

Transportatorul nu raspunde:
-

daca dovedeste ca paguba a fost cauzata de calator, cu intentie sau din culpa grava;
cand dovedeste ca paguba a fost cauzata de starea de sanatate a calatorului, fapta unui
tert pentru care nu este tinut sa raspunda sau forta majora

Art. 2004 alin. (4) NCC prevede: Este considerata nescrisa orice clauza prin care se
inlatura sau se restrange raspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevazute in
prezentul articol. sanctionand orice incercare a transportatorului de a reduce garantiile
oferite de lege calatorului.
Raspunderea pentru bagaje si alte bunuri (art. 2005)
Transportatorul raspunde:
-

pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului, daca nu
se dovedeste ca prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa calatorului sau forta
majora;
pentru bagajele de mana sau alte bunuri pe care calatorul le tine cu sine,
transportatorul raspunde numai daca se dovedeste intentia sau culpa acestuia din urma
cu privire la pierderea sau deteriorarea lor;
pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale calatorului in limita
valorii declarate sau, daca valoarea nu a fost declarata, in raport cu natura, continutul
obisnuit al acestora si alte asemenea elemente, dupa imprejurari.

Prezinta interes faptul ca art. 2005 alin. (4) NCC asimileaza ca regim juridic
bagajele cu bunurile privite ca obiect al obligatiei de transport din cadrul contractului de
transport de bunuri, reglementat prin art. 1961 2001 NCC 4, fara a deosebi dupa cum acestea
4 Sectiunea a 2-a a Cap. privind Contractul de trasport: Contractul de transport de bunuri.
3

au fost sau nu au fost predate transportatorului, in masura in care nu se prevede altfel prin art.
2005.
Concluzii
Regularitatea la care observam desfasurandu-se fenomenul transportului de persoane si
implicatiile acestui fenomen in sfera economica-industriala (naveta), culturala, sportiva,
turistica sunt un argument in plus pentru importanta materiei de fata.
In ultimul rand, una din cele patru libertati fundamentale de circulatie ale Uniunii
Europene este libera circulatie a persoanelor iar, in acest caz, revine transportatorului, ca
parte a contractului sus-mentional, obligatia de a realiza in concret actul de a realiza
circulatia persoanelor pe teriroriul Uniunii, incheierea contractului de transport de persoane
fiind principala cale prin care rezidentii calatoresc in momentrul de fata.

Bibliografie Noul Cod Civil

Ghita Vlad-Florin, An IV, Grupa 2