Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plan:
1. Ergofizioligia activităților fizice ca disciplină de studiu, scopul și
obiectivele ei.
2. Adaptarea organismului la efortul fizic.
3. Noțiuni despre rezervele fiziologice ale organismului.
1
musculare, însa in afara de hipertrofie, adaptările apar si la nivelul sistemului
nervos central, coordonării neuromusculare, cardiovascular, metabolic si în ceea ce
privește compoziția corpului.
Scopul: cercetarea proceselor fiziologice care au loc în organism în timpul
efortului fizic în vederea elaborării procedeelor și metodelor care vor asigura
creșterea randamentului acestuia.
Obiectivele:
1. Cercetarea particularităților fiziologice ale sportivilor și argumentarea
fiziologică a specificului organizării antrenamentului acestora.
2. Cercetarea stării funcționale a principalelor sisteme de organe în repaus, în
timpul efortului fizic și în perioada de refacere.
3. Studierea proceselor fiziologice ce au loc în organismul sportivilor în
timpul competițiilor.
4. Elaborarea unor criterii fiziologice valide pentru selectarea copiilor în
diferite probe de sport.
5. Stabilirea legităților fiziologice de adaptare a organismului la eforturile
fizice.
2. Adaptarea organismului la efortul fizic.
2
a) adaptarea urgentă;
b) adaptarea tardivă.
Adaptarea urgentă se realizează momentan, când procesele fiziologice din
organism se desfășoară la nivelul limită cu un consum maximal de energie și un
efect de scurtă durată. Procesul este însoțit de apariția reacției de stres.
Prima fază se caracterizează prin intensificarea activității sistemelor de
organe, care asigură efectuare efortului. În acest răstim are loc creșterea bruscă a
FCC, creșterea ventilației pulmonare, a consumului maximal de oxigen,
acumularea acidului lactic.
Faza a doua apare în momentul când sistemele funcționale ale organismului își
desfășoară activitatea în condițiile echilibrului parametrilor funcționali și ale
instalării stării stabile.
A treia fază se manifestă prin dereglarea echilibrului dintre cerințele înaintate
organismului și capacitatea acestuia de a le satisface. Această stare este cauzată de
apariția oboselii în centrii nervoși care dirijează mișcările, precum și de epuizarea
resurselor din organism.
Expunerea sportivului la treceri frecvente spre ultima fază a adaptării urgente
poate influența negativ durata perioadei de instalare a adaptării tardive. De
asemenea pot interveni modificări neprielnice în sănătatea sportivului.
Adaptarea tardivă se caracterizează printr-o desfășurare mai econoamă a
proceselor fiziologice din organism și o capacitate de a rezista timp îndelungat la
acțiunea factorilor stresanți. Trecerea organismului de la adaptarea urgentă la
adaptarea tardivă se înfăptuiește într-o perioadă foarte îndelungată, în decursul
căreia are lor antrenarea organismului.
Această trecere se realizează prin intermediul unor modificări fiziologice,
morfologice șoi biochimice care au loc în organism și care duc în cele din urmă la
apariția stării de antrenament și creșterea rezistenței organismului la acțiunea
factorilor nocivi din mediul ambiant.
După V. Platonov adaptarea tardivă decurge în patru faze:
3
Prima fază este condiționată de mobilizarea sistematică în timpul
antrenamentelor ale resurselor funcționale ale sportivilor, cu scopul însumării
reacțiilor caracteristice adaptării urgente.
În faza a doua, pe fundalul repetării multiple a eforturilor de antrenament se
produc schimbări morfologice și funcționale în diferite organe. Acest fenomen
provoacă hipertrofia organelor și creșterea capacităților funcționale ale tuturor
structurilor implicate în antrenament.
A treia fază reprezintă o etapă de stabilizare a adaptării tardive, exprimate prin
creșterea rezervelor funcționale, capabile de a asigura lucrul organismului la un
nivel înalt de acțiune cu o reglare coordonată a sistemelor executive și reglatoare.
A patra fază intervine în cazul unei planificări netradiționale a procesului de
antrenament în condițiile intensificării maximale a efortului cu o alimentație și
refacere defectuoasă. În această situație poate apărea și deteriorarea unor
componenți ai sistemelor funcționale ale organismului.
IV I
IIIII
10-15%
35%
35-50%
15%
5
Rezervele din primul eșalon se pun în acțiune prin intermediul unui complex de
reflexe condiționate și necondiționate.
La includerea celui de-al doilea eșantion pe lângă acțiunea reflexelor
condiționate și necondiționate se mai adaugă și acțiunea sistemului umoral. Un rol
important revine mobilizării voinței și emoțiilor, care reprezintă un mecanism
esențial pentru includerea rapidă în acțiune a rezervelor.
Rezervele celui de-al treilea eșantion se includ în acțiune numai sub acțiunea
reflexelor necondiționate și a factorului umoral.
Un mecanism natural și eficace de mobilizare și activizare a rezervelor
organismului este procesul de antrenament, mai ales cel cu eforturi maximale.
Un mecanism de mobilizare urgentă a rezervelor îl reprezintă emoțiile, însă ele
provoacă o dezechilibrare a coordonării mișcărilor, ceea de influențează negativ
rezultatul sportiv.
Unele substanțe de dopaj pot mobiliza rezervele din eșalonul al patrulea,
provocând istovirea organismului, de aceea ele sunt interzise în sport.
Bibliografie:
Întrebări de recapitulare: