Modificarile tardive vizeaza atat indicatorii

fiziologici dar si aspectele structurale,

morfologice. Acestea se instaleaza in mod lent
si raspund nevoilor mereu crescande impuse de
efortul fizic.

Aceste adaptari sunt:

1. Modificarile dimensiunilor inimii

2. Diminuarea frecventei cardiace

3. Cresterea volumului sistolic

4. Debitul cardiac

5. Tensiunea arteriala

6. Modificari ale densitatii capilarelor in muschii

scheletici
7. V02/puls maxim
 Dimensiunea inimii
Sub influenta antrenamentului inima se
adapteaza prin modificari ale morfologiei,
structurii si caracteristicilor functionale. Aceste
modificari sunt reversibile in parte la
intreruperea antrenamentului, apar rapid si sunt
cu atat mai evidente, cu cat antrenamentul se
efectueaza in perioada pubertara si se intensifica
in perioada adolescentei.

Dimensiunile inimii sunt mult mai mari la

sportivi fata de sedentari.
Aceasta hipertrofie constituie = Cordul Sportiv
Dintre modificarile ce privesc morfologia si
structura avem:
Volumul si Masa cordului
Hipertrofia cordului
Volumul cordului
Adulti nesportivi: 600-800ml
Adulti Sportivi: 900-1300ml

Masa Cardiaca
Adulti nesportivi: 300g
Adulti antrenati: 500g

Hipertrofia cordului
Se defineste ca o crestere a masei musculare prin
marimea volumului celulelor musculare cardiace
(cardiomiotice) si a numarului de miofibrile.
Sub influenta antrenamentului intensiv si
cantitativ, masa miocardica creste, prin activarea
sintezei proteice.
Gradul de hipertrofie depinde de caracteristicile
genetice, de sportul practicat si de caracteristicile
antrenamentului urmat. Hipertrofia ventricului
stang este bine evidentiata.
 Sunt descrise doua aspecte si modalitati de hipertrofie
(M.Decaix 1980):
a) Hipertrofia dilatanta excentrica
Consta in cresterea in masura mai mica a masei
miocardice, dar creste in special volumul si cavitatile
inimii. Acest tip de adaptare este produs de
antrenamentul de rezistenta cu eforturi prelungite.
Eforturile ce induc acest tip de hipertrofie sunt ciclice,
de intesitate moderata, repetate de un foarte mare
numar de ori. Ex: alergari, ski fond, ciclism, natatie
etc.

a) Hipertrofia simpla sau concentrica

Este mai moderata; cresterea volumului si a cavitatilor
inimii este slaba, dar ingrosarea peretilor ventriculari
si a septului interventricular este foarte evidenta.
Eforturile ce produc astfel de hipertrofie sunt intense si
bazate in special pe contractii izometrice. Ex.:
Haltere, lupte, aruncari.
 In procesul de antrenament inima sufera si
modificari functionale strans corelate cu cele
structurale.
Activitatea inimii este continua, dar in acelasi
timp prezinata o alternanta: Lucru-
sistola/repaus-diastola.
Dintre indicatorii fiziologici caracteristici ale
caror valori sunt in crestere enumeram:
Debitul cardiac maximal si volumul sistolic
maximal
Forta contractila a miocardului
Viteza de umplere ventriculara
Debitul sanguin coronarian
Capacitatea oxidativa a celulelor miocardice
Densitatea capilarelor
Rezervele de mioglobina
 Diminuarea frecventei cardiace in repaus
denumita bradicardia sportivilor, este indusa de
antrenament. Bradicardia este cu atat mai
accentuata cu cat efortul practicat are
componenta aeroba mare.
Cauza bradicardiei pare a fi atribuita :
Influentei crescute a tonusului vagal
Diminuarii influentelor sinaptic
Efectul combinat a si b

Frecventa cardiaca de repaus diminueaza net dupa

o perioada de antrenament aerob.
Frecventa cardiaca in efort submaximal
diminueaza pe masura instalarii starii de
antrenament.
Frecventa cardiaca maximala ramane aproximativ
constanta dupa o perioada de antrenament aerob
 Cresterea volumului sisolic
Nu sunt foarte spectaculoase in repaus, dar sunt
deosebit de evidente in efortul submaximal si maximal.
Subiecti Vs repau(ml) Vs maximal(ml)
Neantrenati 55-75 80-110
Antrenati 80-90 130-150
Sportivi de inalt nivel 100-120 160->220

Valorile Volumuilui sistolic la diferite nivele de

Subiecti
antrenament.
Fc b./min Vs ml/b. Dc.ml/min
Barbati neantrenati 72 70 5,0
Femei neantrenate 75 60 4,5
Barbati antrenati 50 100 5,0
Femei antrenate 55 80 4,5
Efort maximal (la VO2 max)
Barbati neantrenati 200 110 22,0
Femei neantrenate 200 90 18,0
Barbati antrenati 190 180 34,2
Femei antrenate 192 125 23,9
Valori de repaus ala Vs,Fc, si Dc la subiecti in varsta de 20
ani
Cresterea Vs de repaus prin antrenament se face in
paralel cu instalarea bradicardiei dupa Fox E.L. 1988

Bradicardie de repaus
 Volumul sistolic de repaus
Mecanismele cresterii Vs in repaus cat si in efort, prin
antrenament este explicat prin :
Sportivii de rezistenta au cavitatiile ventriculare mai mari deci
antrenamentul amelioreaza umplerea diastolica, creste volumul
telediastolic, care faciliteaza actiunea Frank-Starling
Masa ventriculara crescuta permite o contractie mai puternica
cu scaderea volumului rezidual (telesistolic) in favoarea
cresterii volumului sistolic.
Contractilitatea miocardului crescuta, in raport cu activitatea
ATP-azica crescuta a micardului, precum si cantitatea mai mare
de ioni de calciu, al caror rol este esential in contractilitate.
 DEBITUL CARDIAC

Am vazut ca antrenamentul determina modificari

ale Fc si Vs care sunt doua componente ala Dc.
Daca Vs creste si Fc scade cum variaza Dc?
In repaus si in efort submaximal se situeaza la 14-
16 l/min. la neantrenati; 20-25 l/min. la subiecti
antrenati si ajunge la 40 l/min. sau chiar mai mult
la sportivi de inalt nivel, antrenat, in probe de
anduranta.
Aceasta crestere se face pe seama Vs la antrenati;
in timp ce la neantrenati creste Dc se dface pe
seama Fc.
DC = Fc x Vs la antrenati
DC = Fc x Vs la neantrenati
Tensiunea arteriala
Antrrenamentul afecteaza putin valorile TA. La subiectii ale caror
valori tensionale sunt limita sau anormal crescute, antrenamentul
aerob determina scaderi cu aproximativ 10 mm Hg pentru TA
maxima si cu 8 mm Hg pentru TA minima in repaus. Deci in acest
caz antrenametul produce o normalizare a TA.
Asupra valorilor TA in efort submaximal si maximal, antrenamentul
nu are efecte.

Modificari ale densitatii capilareor in paralel cu hipertofia muschilor

scheletici. Hipertrofia Muschilor scheletici prin antrenamentul de
forta este insotita in general, de marirea densitatii capilarelor cu
40% fata de nesportivi.
Se admite ca la sportivii antrenati, fiecare fibra musculara este
inconjurata de 5,9 capilare, in timp ce la neantrenati, ea este
inconjurata de 4,4 capilare. Numarul de capilare depinde si de
tipul de fibre musculare .
Astfel, fibrele lente (ST) dispun de un numar mai mare de capilare
decat fibrele rapide FT. De unde rezulta un debit sangvin local
crescut si o difuziune mai rapida a gaszelor.

Oxigen puls maxim (VO2/puls max.)

Reprezinta consumul de oxigen corespunzator fiecarei pulsatii, in
timpul efortului. Sportivii antrenati au valorile VO2/puls/max.,
mai mari deca neantrenatii, la prestarea unui efort egal.
Exemplu :
Antrenati au VO2 max. de 5500ml/min. si Fc max de 200 b/min.
Neantrenati au VO2 max 300ml/min. si Fc max. 180 b/min.
Daca eforturile de scurta durata si intensitate
maximala nu isi pune prea mult amprenta pe
indicii functionali ai functiei respiratorii, in
eforturile de anduranta, eforturile aerobe, functia
respiratorie devine majora pentru obtinerea
performantei maxime.

Modificari Tardive
Eforturile de rezistenta conduc in timp la ameliorari
functionale si morfologice ale aparatului respirator
Indicii fiziologici care prezinta modificari
tardive(cronice) sunt:
1. Frecventa respiratori
2. Amplitudinea respiratorie
3. Debitul respirator
4. Difuziunea pulmonara
5. Diferenta arteriovenoasa in O2
6. Coeficentul respirator
7. Consumul de oxigen
8. Capacitatea vitala
Frecventa respiratorie are valori mai mai scazute
in repaus si in efortul submaximal la subiectii
antrenati, comparativ cu neantrenatii. Se
intaleaza Bradipneea 8-10 resp./min. Aceasta
este posibila datorita dezvoltari musculaturii
respiratorii si a cresterii elasticitatii elementelor
toracopulmonare. In efort antrenatului poate
lucra mai mult in apnee, iar datoria de O2 este
platita printr-un numar mai mic de respiratii, dar
cu amplitudine marita.

Amplitudinea respiratiilor este crescuta, fapt

evidentiat de cresterea volumului curent de
repaus la 800-900 ml, fata de 500 ml la
nesportivi. In efort, volumul creste de 6-7 ori fata
de repaus. (50 -60% din capacitatea vitala).
Amplitudinea crescuta a respiratilor obtinuta prin
antrenament, este explicata prindezvoltarea
musculaturii toracice si abdominale, implicata in
ventilatia pulmonara.
Debitul respirator, desi in repaus are valori egale
atat la antrenati, cat si la neantrenamti, in efort se
manifesta deosebiri evidente. DR maximal la
antrenati atinge 180-200 l/min., fata de 80-100 l/min.
la neantrenati. Cresterea volumui curent si a
frecventei respiratorii in efortul maximal sunt cei
responsabil ai cresteri ventilatiei. Inotul, canotajul,
alrgarile de fond maresc in timp cel mau mult
ventilatia pulmonara.

Difuziunea pulmonara
Reprezentand schimburile gazoase la nivelul mebranei
alveo-capilare, ventilatia nu este modificata prin
antrenament decat in conditii de efort maximal, cand
aceasta se amelioreaza.

Diferenta arterio-venoasa in oxigen

In urma antrenamentului diferenta arterio-venoasa
creste si in mod special in efortul maximal.
Acest fapt reflecta:
- o mai buna extractie a oxigenului de catre tesuturi
- o mai buna redistribuire a masei snagvine
Coeficientul respirator, se defineste ca raportul dintre
dioxidul de carbon rezultat din metabolism si oxigenul
consumat pentru degradarile metabolice (CR =
CO2/O2).
Antrenamentul aerob produce scaderi ale CR in efortul
submaximal, atat in valori absolute, cat si relative.
Aceasta adaptare rezulta dintr-o mai buna utilizare a
acizilor grasi liberi in efort, crutand astfel depozitul
muscular de glucocen. Nu acelasi lucru se intampla
insa in efortul maximal cand CR al subiectilor antrenati
creste; El este reflectat si de o hiperventilatie
prelungita ca si de o eliminare importanta de CO2.
Consumul de oxigen de repaus este aproape egal atat la
antrenati cat si la neantrenati(250-300 ml/min).

Consumul maxim de oxigen (VO2 max.)

In repaus, vorbim, de consum de O2 si acesta este de
250-300ml/min. atat la sportivi cat si la nesportivi.
In efort maximal vorbim de VO2 max., cand acesta se
stabilizeaza, chiar daca intensitatea efortului mai
creste inca. Vo2 max. este cel mai bun indicator al
aptitufdinii cardiorespiratorii in efortul de anduranta.
Capacitatea vitala
Se stie ca la nesportici CV are valori de 3000-4000 ml(valori
dependente de talie, greutate, sex) iar la sportivi ajunge
la 6500-7000 ml la inotatori Ia canotori.
Valorile se imbunatatesc cu certitudine prin antrenament,
dar ele depind de tipul constitutional, volumul toracelui
si musculatura acestuia.
Cresterile capacitatii vitale prin antrenament se explica mai
degraba prin: hipertrofia muschilor respiratori(muschii
intercostali pentru respiratia de tip toracic si diafragm
pentru cea de tip abdominal) si prin cresterea
elasticitatii elementelor toraco-pulmonare.
In concluzie indicii functionali respiratori ameliorati prin
antrenamentul de anduranta se datoreza:
volumului pulmonar marit in paralel cu cresterea
diametrelor toracice;
hipertrofiei muschilor respiratori;
activitatii economice a muschilor respiratori, cu
repercursiuni pozitive asupra unor stari dificile
respiratorii.
In final putem afirma ca sportivii antrenati in efortul de
anduranta, dispun de un sistem pulmonar performant,
cu posibilitati crescute de aprovizionare cu oxigen
necesar efortului.
Punctul mort si a doua respiratie
Punctul mort pare sa fie o problema respiratorie ce
apare in timpul efortului, frecvent intalnita la subiectii
neantrenati.
O senzatie de disconfort se instaleaza progresiv in prima
parte a efortului(intre 30 sec si 6 minute de efort) ea
depninde de starea de antrenament a sportivului.
Acesta resimte o foarte mare oboseala in muschii
angajati in effort, respiratia este intensificata, in sensul
ca este rapida dar superficiala. Sportivul manifesta din
ce in ce mai mult dorinta de a abandona proba.
Multe supozitii vin sa explice aceasta stare de rau.
Cele mai multe insa considera ca mecanismele
determinante ale punctului mort sunt urmatoarele:
lentoarea cu care se realizeaza adaptarea organismului la
effort in curs;
dezechilibrul intre lucrul muscular si capacitatea de
moment a sistemului vegetativ care regleaza respiratia
si circulatia sanguina necesara activitatii musculare;
insuficienta aprovizionare cu oxigen a muschilor activi
nevoiti sa lucreze pe seama rezervelor de energie
anaeroba, cu producere de acid lactic.
Cand sportivul cu effort de vointa continua
efortul, cu toate senzatiile neplacute, efortul
avand aceeasi intensitate, sau diminuandu-o
cate putin, tot raul resimtit trece pe plan
secund si efortul este finalizat.
Pentru evitarea fenomenelor ce cauzeaza punctul
mort, incalzirea suficienta si specifica disciplinei
sportive sau probe, este cea care diminueaza
timpul de adaptare a marilor functiuni, initiaza
si chiar realizeaza o redistribuire a sangelui
spre teritoriile active, faciliteaza inca in debutul
efortului o aprovizionare cu oxigen a muschilor.
Astfel acel dezechilibru intre necesitatile
musculaturii si posibilitatile marilor functiuni de
a le satisface, sa nu se instaleze.
 Fiziologie Generala Aplicatii la Efortul Fizic, Conf.
Univ. Dr Cornelia Bota, Editura Medicala ,2002

Ergofiziologie, Conf. Univ. Dr Cornelia Bota

Editura Globus, 2000