Genetica şi performanţa sportivă

Scris de Constantin Obreja in February 19, 2015 in categoria Tratament si Terapie

Genetica şi performanţa sportivă – Programul My Cell Fitness

Muşchiul încordat, concentraţia maximă cristalizată în ochii care privesc spaţiul de 100 metri, acel spaţiu care
cuprinde ani de muncă şi sacrificii, călătorie în timp, viaţa. Ceea ce ne încîntă la sportivi este tocmai această
dedicare obsesivă, curajul falimentului, frumuseţea fizică şi tenacitatea. În faţa unui asemenea spectacol nimeni
nu se gîndeşte la ceea ce nu se vede: genele, acele minuscule fragmente de ADN, care, spune ştiinţa, fac posibilă
sau nu victoria. Cercetările genetice din ultimii ani au demostrat că excelenţa atletică este fructul mutaţiilor
genetice prezente natural în unii indivizi. În trecut specialiştii încercau să înţeleagă ce caracteristici morfologice,
fiziologice, biochimice , antropometrice aveau atleţii de mare valoare. De ceva vreme studiile se axează pe
analizarea legăturilor dintre fiziologie , biochimie şi genetică în cîmpul exerciţiului fizic, investigînd în special
asupra eredităţii în diferite segmente ale performanţelor sportive. Astăzi se ştie că există circa 200 de gene
corelate cu aceste performanţe. În plus există 16 gene mitocondriale ale căror variante s-ar părea că influenţează
în mod relevant activitatea sportivă.
Introducere
Exerciţiul fizic este un complex de fenome care integrează numeroase sisteme anatomice şi fiziologice.
Adaptarea necesară producerii unei mişcări coordonate reducînd la minim perturbaţiile echilibrului homeostatic
se realizează prin intermediul unor schimbări la nivel tisular sau celular şi care depind de expresia genetică. În
funcţie de cum sunt exprimate genele, muşchiul scheletic poate rezulta mai mult sau mai puţin obosit şi sistemul
cardiovascular mai mult sau mai puţin eficient. În ultimii zece ani în literatura de specialitate au fost descrise
tipul şi amplitudinea schimbărilor care se verifică în timpul exerciţiului fizic, atît la nivel celular cît şi molecular.
Au fost folosite diverse teste pentru a evalua capacitatea de adaptare şi posibilitatea de performanţă. Printre
metodele utilizate se pot cita: analiza consumurilor maximale şi submaximale de O2, activitatea enzimelor
oxidative şi procentul de contractare a fibrelor lente. Sunt parametri care demonstrează o corelaţie semnificativă
cu performanţa în anduranţă. S-a constat că V02 maxim are un rol important, dar nu este factorul determinant,
intervenind şi economia cursei , foarte importantă în acest tip de sport precum şi densitatea capilarelor în fibra
musculară striată. Cu cît capilarele sunt mai numeroase şi contracţia fibrelor lente elevată, cu atît capacitatea
performantă creşte.

Este cunoscut faptul că există o serie de diferenţe între populaţii privind gradul de performanţă. Ca exemplu, în
anul 2002, la maratonul din Boston erau prezenţi 14 atleţi kenieni, 13 dintre aceştia( 93%) clasificîndu-se în
primele 25 de poziţii. În mod contrar din 1122 atleţi canadieni doar unul se clasifică în primii 25. Enorma
disproporţie între grupurile etnice participante, poate fi expresia unei capacităţi înăscute la populaţiile africane de
a alerga pe distanţe lungi. Astăzi se cunoaşte cu siguranţă că există o componentă ereditară în atletică, în gradul
de a interacţiona cu factorii de mediu, în acest specific caz, antrenamentul. Pentru a putea înţelege aspectele
biologice ale performanţei este fundamentală aprofundarea aspectelor genetice. În acest sens în ultimii ani
cercetarea s-a axat pe analiza legăturilor existente între fiziologie, biochimie şi genetică în cîmpul exerciţiului
fizic şi al performanţei. Efectele exerciţiului fizic variază de la individ la individ în funcţie de caracteristicile
genetice ale fiecăruia în parte.

E suficient să ne gîndim , la un aspect deloc plăcut şi anume moartea prin infarct, provocată de efortul fizic
intens în indivizi purtători de defecte genetice ce cauzează cardiomiopatia hipertrofică sau anomalii ale arterelor
coronare.

Exerciţiul fizic are şi efecte indirecte putînd altera expresia sau acţiunea uneia sau mai multor gene influenţînd
asupra fenotipului prin starea de sănătate şi performanţă sportivă. Pentru a studia raportul dintre gene şi
exerciţiul fizic au fost folosite diverse strategii. De reţinut că atleţii care posedă un fenotip în măsură să îi ducă la
excelenţă au de obicei o combinaţie de variate genotipuri favorabile care determină un avantaj genetic.

În acest sens MyCell Fitness Program analizează ADN-ul subiectului cu scopul de a identifica variaţiile genetice
în gradul de a demonstra felul în care persoana răspunde la activitatea fizică şi factorii nutriţionali în contextul
stilului de viaţă pe care şi l-a ales. Dacă genele voastre nu pot fi schimbate , puteţi în schimb modifica timpii,
stilul de viaţă şi nutriţia.
În tabelul de mai jos( tabel no 1) vom prezenta un exemplu de variaţii genetice şi informaţiile prin care să
modificaţi antrenamentul pe baza geneticii voastre personale. Evident în acest parcurs un rol important îl vor
avea nutriţionistul echipei şi antrenorul.

GENE VARIAŢII GENETICE TESTATE VARIAŢII GENETICE IDENTIFICATE ROLUL GENELOR

anduranţă-power

ACE inserţie/deleţie no cardio fitness

anduranţă -power
ADRB2 Gln27Glu nu
anduranţă profileCompoziţia corporalăActivitatea fizică optimă pentru arderea
grăsimilorGly16ArgnuAnduranţă powerVO2 scăzutAGTMet235ThrdaCardio fitnessActivitatea fizică are
impact pozitiv asupra circulaţiei sanguineCETP279G> AdaCardio fitnessActivitatea fizică are impact pozitiv
asupra controlului greutăţii corporaleCNTF-6G> ANuanduranţă /poweranduranţă / power mixCRP-732 A>
GDaanduranţăExerciţiul fizic pozitiv pentru VO2 max şi profil anduranţăRecuperareActivitatea fizică regulară
are impact pozitiv în recuperare1059 C> TNuRecuperareTimpul pentru recuperare este major. Recomandat
supliment nutritiv219 G> ANuRecuperareTimpul pentru recuperare este major. Recomandat suplimente
nutritivGSTM1Prezenţă/ deletieDaRecuperareSuplimente nutriţionale pentru a accelera recuperarea şi a
neutraliza radicalii liberiGSTP1313 A>GDaRecuperareSuplimente nutriţionale pentru a accelera recuperarea şi a
neutraliza radicalii liberi341 C>TDaIL6-174 G>CDaRecuperareSuplimente nutriţionale pentru a accelera
recuperarea

Anduranţă scăzutăLPL1595 C>GDaCompoziţia corporalăExerciţiul fizic stimulează arderea grăsimilorCardio

fitnessExerciţiile cresc fluxul sanguinMTHFR677 C>TDaCardio fitnessSuplimente nutritive pentru controlarea
nivelurilor homocisteinei1298 A>CDaNOS3894 G>TNuanduranţă –powerCreşterea oxigenului în special la
altitudini înalte , anduranţă profileCardio fitnessCreşterea fluxului sanguinPPARGPro12AlaDaCompoziţia
corporalăCreşterea activităţii fizice pentru controlul greutăţiiNivelul glucozeiControlul greutăţii important pentru
nivelurile constante ale glicemieiPPARGC1AGly482SerNo- anduranţă powerPower / anduranţă
mixCompoziţie corporalăFără impactCardio fitnessFără impactSOD2-28 C>TDaRecuperareFără impactTNFA-
308 G>ADaRecuperareSuplimente nutritive pentru recuperareEficienţa glicemicăControlul greutăţii corporale şi
activitatea fizică sunt necesare pentru menţinerea constantă a glicemieiVDRBsmlDaanduranţă –powerFără
impactTaqlDaRezistenţă mai bună, creştere muscularăBsmlDaGlucozo eficienţăFără impactTaqlDaExerciţiul
fizic necesar menţinerii glicemiei

În ce mod genele afectează anduranţa şi performanţa?

Gena ACE
I/D variţii
Această genă produce o proteină cu rol în reglarea fluxului sanguin şi în funcţie de varianta prezentă sportivul va
fi adaptat mai mult unei activităţi de anduranţă sau power. Prezenţa uneia sau a mai multor copii ale
variantei I vor predispune atletul la o mai bună activitate de anduranţă, în timp ce varianta D va da rezultate bune
în cazul activităţilor power.
Gena ADRB2
Gln27Glu, Gly16Arg această genă produce receptori pentru stimulanţi naturali, ca de exemplu epinefrinele, cu
impact în nivelurile glicemiei şi a circulaţiei sanguine. Studiile au demonstrat că varianta Gln27 este asociată cu
rezultate bune în anduranţă prezenta sa fiind semnalată în mai toţi atleţii de elită în sporturile de rezistenţă.
Variaţiile 27Glu şi Gly16 sunt asociate cu rezistenţă musculară şi anduranţă scăzute. O dietă corectă, exerciţii
adaptate şi suplimente nutritive pot avea rol important în managementul acestui impact.
Gena CNTF
Variante -6 G>A
Această genă produce un factor de creştere nervoasă care acţionează ca un comunicator între celule. Varianta -6
G>A este legată de forţa musculara. Prezenţa a două copii -6A este corelată cu o scăzută forţă musculară în timp
ce o singura copie a variantei –6A este corelată cu o forţă musculară ridicată.
Gena CRP
Variante -732 A>G
CRP este o proteină produsă de ficat. Nivelurile CRP pot creşte dramatic în timpul exerciţiului fizic.
Polimorfismul -732 A poate afecta nivelurile proteinei în sînge determinînd o creştere a CRP ca răspuns la
exerciţiul fizic şi ca rezultat o scădere globală a anduranţei. O dietă mirată poate corecta impactul negativ al
nivelurilor ridicate de CRP. Consumul de carbohidraţi ,de un anume tip, creşterea cantităţii acestora,
introducerea de fibre şi L-arginină au demonstrat un efect pozitiv asupra menţinerii unui nivel scăzut de CRP în
sînge în timpul exerciţiului fizic.
Gena NOS3
Variante 894 G> T
Această genă produce nitric oxid sintetază o enzimă foarte importantă pentru starea vaselor sanguine.
Varianta 894T conduce la o diminuare a cantităţii de enzimă produsă, fapt asociat cu scăderea anduranţei la
atleţi.
Gena PPARGC1A
Variante Gly482Ser
Gena joacă un rol cheie în bilanţul energetic fiind implicată în contracţia lentă a fibrelor musculare în formare.
Varianta 482 Ser reduce expresia genei PPARGC1A ceea ce se traduce printr-o reducere a anduranţei la atleţi.
Gena VDR
Variante Bsml, Taql
Gena VDR codifică pentru proteina receptorilor vitaminei D , proteină care intervine în numeroase procese din
organism. Variantele Bsml si Taql sunt asociate cu creşterea rezistenţei şi a masei musculare.

VO2 max
VO2 max este nivelul cel mai ridicat al consumului de oxigen atins în regim de efort maximal.
Odată cu creșterea intensității efortului crește și rata de consum a oxigenului, totuși această creștere are un punct
maxim ce nu va fi depășit indiferent de intensitatea exercițiilor.

Punctul unde consumul de oxigen atinge un platou este capacitatea aerobică maximă a individului. În general
este considerat ca un indicator al anduranței la efort al atletului.

Valori normale și valori maxime

VO2max se măsoară în ml/kg/min, iar cele mai mari valori înregistrate au fost de 94 (ml/kg/min) pentru bărbat și
77 (ml/kg/min) pentru o femeie, ambii sportivi participanți la competiții de schi fond.
În timp ce valorile pentru persoane neantrenate oschileaza pentru femei cu varsta de 20-29 între 33-42(
ml/kg/min), iar la bărbați între valorile 43-52 (ml/kg/min), pentru aceeași categorie de vârstă.
Oricum, valoarea capacității aerobice maxime variază destul de semnificativ chiar și între sportivi profesioniști
ce participă la același tip de sport. O influență majoră având-o factorul genetic și ereditar.
Deși nivelul este de regulă cu 20-25% mai mic pentru femei decât pentru bărbați, atunci când vorbim de subiecți
neantrenați, în cazul sportivilor diferența scade la 10%.
Cum afectează genele VO2 max?

Gena ADRB2
Variante Gln27Glu, Gly16Arg
Variaţiile 27Glu si Gly16 sunt asociate cu reducerea VO2 max. O dietă corectă, exerciţii adaptate şi suplimente
nutritive pot avea rol important în managementul acestor aspecte.

Gena CRP
Variante -732 A>G si 219G>A
Prezenţa variantelor -732A şi 219G este asociată cu niveluri scăzute ale VO2 max. În acest caz dieta este foarte
importantă.

Gena PPARGC1A
Variante Gly482Ser
Varianta 482Ser este asociată cu reducerea VO2 max.

Compoziţia corporală
Este unul din factorii care contribuie la performanţa sportivă, determinarea sa constituind o componentă
importantă a monitorizării în dinamică a sportivilor de performanţă, interesaţi să-şi amelioreze performanţele
maximale.
Conform modelului cu două componente, corpul uman este compus din: masa grasă şi masa non-grasa. Masa
grasă este alcătuită din grăsimile esenţiale (din măduvă oaselor, inimă, plămâni, ficat, splină, rinichi, sistemul
nervos central) şi grăsimile de depozit (acumulate în ţesutul adipos, localizat în jurul organelor şi subcutanat).

Raportul dintre ţesutul adipos subcutanat şi grăsimea internă nu este acelaşi pentru toţi indivizii şi poate varia de-
a lungul vieţii. Masa slabă reprezintă greutatea muşchilor, oaselor, ligamentelor, tendoanelor, organelor interne,
dinţilor. Masa slabă diferă de masa non-grasă. Masa slabă include un mic procent de grăsimi esenţiale (din
măduva osoasă şi organele interne). Din această masă slabă (masa activă), componenta care înregistreaza cele
mai mari variaţii este ţesutul muscular (masa musculara). Masa activă este cea care realizează efortul, iar ţesutul
adipos în exces are efecte negative asupra sănătaţii şi performanţei sportive.

Procentul de ţesut adipos înregistrează variaţii importante în funcţie de sex, vîrstă, sportivi şi nesportivi.

Un anumit procent de ţesut adipos este absolut necesar pentru menţinerea sănătăţii. Lipidele esenţiale sunt
indispensabile pentru buna funcţionare a organismului, iar femeile au un procent mai mare de lipide esenţiale
decît bărbaţii.

Nivelul optim pentru sănătate al grăsimii corporale la adulţii nesportivi este 12-18 % (10-25 %) pentru bărbaţi şi
16-25% (18-30 %) pentru femei .

Sportivii au valori inferioare ale ţesutului adipos faţă de nesportivi. Procentul de ţesut adipos pentru sportivii de
performanţă variază în limite largi în funcţie de sport şi este 6-13 % (19% aruncătorii şi categoriile superioare de
greutate) la bărbaţi şi 12-19 % la femei .

Modificările greutăţii şi ale compoziţiei corporale la sportivi se corelează cu starea de antrenament, perioada de
pregătire şi aportul energetic. Unele studii au arătat că procentul de ţesut adipos e invers proporţional cu
capacitatea maximă aerobă şi cu performanţa în alergările pe distante lungi, iar nivelul masei active se corelează
cu performanţa în sporturile în care e necesară forţa maximală.

În multe sporturi e necesar un nivel scăzut de ţesut adipos. Excesul de ţesut adipos face să scadă abilitatea în
săritură, viteză de alergare şi capacitatea de anduranţă. Există sportivi supraponderali (culturism, canoe) cu o
constructie corporală atletică, dar cu procent scăzut de ţesut adipos şi cu masa musculară foarte bine dezvoltată.
Sportivul cu o masă activă bună poate suporta un procent crescut de ţesut adipos subcutanat (rugby, aruncări din
atletism), dar această creştere nu trebuie să se asocieze cu creşterea lipidelor sanguine şi a colesterolului.

Înotătorii pe distanţă lungă (în special femeile) au un procent de ţesut adipos mai mare decît alergătorii sau
cicliştii de fond.

În sporturi ca gimnastica, alergările de semifond-fond, săriturile din atletism este necesară o alură subponderala
cu masa activă bună şi ţesut adipos minim.

Greutatea corporală şi compoziţia corporală sunt esenţiale în gimnastica artistică deoarece exerciţiile se
efectuează împotriva gravitaţiei.

Deasemenea, determinarea compoziţiei corporale şi a procentului de ţesut adipos este importantă la sporturile cu
categorie de greutate (judo, lupte, box, haltere) pentru alegerea judicioasă a categoriei de greutate. Dacă sportivul
are deja un procent scăzut de ţesut adipos, înseamnă că scăderea în continuare în greutate, pentru încadrarea în
categorie, se va face numai prin pierdere de masă activă, cu repercusiuni asupra forţei musculare şi a rezistenţei.

Monitorizarea greutăţii şi a compoziţiei corporale în dinamică ne dau informaţii utile pentru dirijarea procesului
de antrenament şi a aportului alimentar la sportivi.

BMI (body mass index) este utilizat pentru a determina ,,normalitatea” greutăţii corporale a unei persoane.
Greutatea corporală şi BMI nu dau, însă, informaţii despre cantitatea de grăsime corporală . Persoanele care fac o
activitate fizică susţinută au masa musculară foarte bună şi BMI crescut fără să aibă ţesut adipos în exces. Există
indivizi care deşi se situează la greutatea normala pentru vîrstă-sex-statură (sau chiar sub această greutate) au
exces de ţesut adipos. Există, de asemenea, persoane subponderale (în special femei) care au valori foarte mici
ale ţesutului adipos, cu consecinţe negative asupra stării de sănătate.

Cum influenţează genele compoziţia corporală ?

Gena ADRB2
Variante Gln27Glu, Gly16Arg
Studiile au arătat ca la indivizii cu varianta 27Gln exerciţiul fizic are mare eficienţă în arderea grăsimilor în timp
ce indivizii cu varianta Glu 27 au o mare rezistenţă în arderea lipidelor. Modificările nutriţionale sunt importante
pentru subiecţii cu varianta 27Glu , ajutîndu-i să piardă mai repede grăsimile în exces.
Gena LPL
Varianta 1595 C>G
Gena produce lipoprotein lipaza , enzimă importantă în metabolismul trigliceridelor. Varianta 1595 G determină
creşterea nivelurilor enzimei motiv pentru care arderea grăsimilor va fi mai accelerată.
Gena PPARG
Variante Pro12Ala
P-PARG-Gama este o proteină reglatoare care controlează expresia mai multor gene implicate în metabolismul
proteinelor şi lipidelor. Varianta 12 Ala este responsabilă de răspunsul individual la pierderea în greutate prin
exerciţii şi de modulaţiile nivelurilor glucozei în sînge.
Gena PPARGC1A
Variante Gly482Ser
Varianta 482Ser are impact asupra masei slabe şi exerciţiile sunt fundamentale pentru menţinerea greutăţii
deziderate.

CARDIO FITNESS

Ritmul cardiac este un indicator important al stării de sănătate si al condiţiei fizice, însă puţini ştiu cât de util este
să calculăm pulsul şi în starea de repaus, mai ales în contextul practicării unui sport.

Care sunt valorile ideale?

Pulsul în repaus poate oscila în funcţie de greutate, vârstă, sex, condiţie fizică, diverse afecţiuni etc, însă valorile
generale ar trebui să se încadreze între 60-100 de bătăi pe minut.

Persoanele care fac sport în mod regulat înregistrează o scădere de 5 până la 25 de bătăi pe minut, această
schimbare fiind un semnal al adaptării corpului la antrenamentul sportiv, al creşterii rezistenţei organismului şi al
îmbunatăţirii sistemului cardiovascular. Inima pompează mai mult sânge în tot corpul, plămânii devin mai
puternici, în consecinţă vor fi necesare mai puţine bătăi ale inimii pe minut.
Sportivii de performanţă înregistrează uneori şi valori mai mici de 60, iar cei care fac efort fizic regulat au o rată
medie a pulsului în stare de repaus de 70 bătăi pe minut în cazul bărbaţilor şi 75, în cazul femeilor.

De foarte multe ori, această valoare a ritmului cardiac este folosită ca punct de reper în monitorizarea activităţii
sportive: cu cât corpul nostru lucrează mai eficient, rezultatele încep să apară, una dintre dovezile “tehnice” fiind
şi scăderea pulsului.

Ritmul cardiac maxim (HRmax) reprezintă numărul cel mai mare de bătăi pe minut din timpul depunerii
efortului maxim. Este o valoare individuală şi depinde de vârstă, factori ereditari şi condiţie fizică. De asemenea,
poate varia în funcţie de tipul de sport practicat. HRmax este utilizat pentru a exprima intensitatea
antrenamentului.

Determinarea ritmului cardiac maxim

Valoarea HRmax poate fi determinată în mai multe moduri.

Cea mai corectă modalitate este determinarea valorii HRmax prin măsurătoare clinică. Un test de efort sub
supravegherea unui cardiolog sau fiziolog se efectuează de regulă pe o bandă de alergare maximală sau prin
efectuarea testului de efort pe bicicletă.

Formula des folosită:

220 – vârstă deşi studiile arată că această metodă nu este foarte precisă, în special pentru persoane mai în vârstă
sau cei care au condiţie fizică de mulţi ani.
Testul genetic My Cell Fitness vă va spune cu exactitate care trebuie să fie valoarea maximă a ritmului vostru
cardiac.
Cum afecteaza genele cardio fitness-ul?
Gena ACE
I/D variaţii
Indivizii cu varianta D sunt sfătuiţi să monitorizeze rata cardiacă şi tensiunea arterială în timpul exerciţiilor de
intensitate crescută. Studiile au arătat că la atleţii de elită varianta D poate fi asociată cu creşterea musculaturii-
hipertofia ventriculului stîng.

Gena AGT
Variaţii Met235Thr
Gena AGT produce angiotensină, proteină implicată în reglarea circulaţiei sîngelui. Indivizii cu
varianta 235Thr manifestă tendinţa de hipertrofie musculară a ventriculului stîng al inimii. O dietă corectă şi
suplimente nutritive poate ajuta în menţinerea sănătăţii sistemului cardiovascular.
Gena CETP
Variaţii 279 G>A
Gena CETP produce colesterol ester transfer proteina , legată de nivelurile fracţiunii HDL a colesterolului.
Varianta 279A este asociată cu niveluri crescute de HDL. La subiecţii care nu au această variantă, exerciţiile şi
dieta pot ajuta în menţinerea unui nivel satisfăcător al HDL.
Gena MTHFR
Variante 677G>T, 1298A>C
Gena produce MTHRF enzima cu rol în metabolismul folaţilor. Aceştia au funcţii extrem de importante cum ar
fi sinteza şi repararea ADN şi ARN şi menţinerea nivelurilor normale ale homocisteinei. Împreună
variantele 677G şi 1298 A, pot creşte nivelurile de homocisteină cu impact negativ asupra cardio fitnessului. O
dietă corectă şi suplimente cu vitamina B pot menţine sub control nivelul homocisteinei.
Gena NOS3
Variante 894 G> T
Prezenţa variantei 894G>T duce la reducerea cantităţii de proteină NOS3 cu impact negativ asupra circulatiei
sanguine. La indivizii cu aceasta variaţie dieta corectă, exerciţiile şi suplimentele nutritive cu omega 3 pot
menţine starea de sănătate a aparatului cardiovascular.
Gena PPARGC1A
Variante Gly482Ser
Varianta 482 Ser este asociată cu o creştere a fluxului sanguin în timpul exerciţiilor. Subiecţii care nu prezintă
această variantă sunt sfătuiţi să îşi controleze regular tensiunea sanguină pe timpul antrenamentelor.
Recuperarea după antrenament
Este unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii sportive şi este definită ca fiind restabilirea capacităţii de
performanţă după o şedinţă de antrenament sau după o competiţie. Pe lîngă odihnă o importanţă crucială în
recuperare o are alimentaţia. Se ştie că eforturile intense depletizează organismul de rezervele de carbohidraţi.
Muşchii sunt foarte receptivi la recuperarea rezervelor de crbohidraţi în primele 30 -120 minute după
antrenament. Nu trebuiesc uitaţi nici antioxidanţii care vor combate radicalii liberi ce ar putea prelungi perioada
de recuperare. În acest sens nutrigenistul va recomanda, în baza informaţiei genetice, cantitatea de vitamine C, E,
A , omega 3 şi acid alfa lipoic , necesare pentru o recuperare totală în timpi cît mai scurţi.

Cum influenţează genele recuperarea?

Gena CRP
Variante -732 A>G, 219 G>A, 1059 C>T
Variantele -732 A, 219G si 1059C cresc nivelurile proteinei CRP în sînge ca răspuns la exerciţiul fizic, fiind
asociate cu creşterea oboselei şi a perioadei de recuperare. O dietă mirată poate corecta impactul negativ al
nivelurilor ridicate de CRP. Consumul de carbohidraţi ,de un anume tip, creşterea cantităţii acestora,
introducerea de fibre şi L-arginină au demonstrat un efect pozitiv asupra menţinerii unui nivel scăzut de CRP în
sînge în timpul exerciţiului fizic.

Gena GSTM1
Varianta Inserţie/Deleţie
Gena GSTM1 este foarte importantă în procesele de detoxifiere fiind asociată cu eliminarea deşeurilor rezultate
din metabolism, radicali liberi, toxine. Varianta Dînseamnă că enzimele detoxifiante nu pot fi produse de
organism. Absenţa acestora permite creşterea nivelului radicalilor liberi asociată cu creşterea oboselii şi a
perioadei de recuperare. O dietă mirată, bazată pe multe Crucifere poate promova aceste enzime.
Gena GSTP1
Variante 313 A>G, 341 C>T
Gena este implicată în detoxifierea organismului. Prezenţa variaţiilor 313 A si 341C, scade activitatea enzimelor
din acest proces şi prin urmare se acumulează radicali liberi care vor creşte starea de oboseală şi vor prelungi
perioada de recuperare. O dietă bogată în Crucifere va scădea nivelul radicalilor liberi.

Gena IL6
Variante -174G>C
GenaIL6 codifică proteina interleukina-6. Aceasta stimulează răspunsul imunitar în cazul ţesuturilor prejudiciate
de eforturi intense. Varianta 174C poate creşte secreţia de interleukină ceea ce duce la creşterea oboselii si a
perioadei de recuperare. În acest caz se recomandă introducerea în dietă a integratorilor pe bază de omega 3 care
vor ţine sub control nivelurile interleukinei.
Gena SOD2
Variante -28 C>T
Superoxid dismutaza 2 , este o enzimă localizată în mod normal în mitocondriile celulare. Varianta -
28T schimbă abilitatea de mişcare a enzimei în mitocondrie rezultînd o distribuţie alterată a acesteia cu reducerea
producerii de peroxid de hidrogen, urmată de o scădere a radicalilor liberi .Acest fapt e asociat cu scăderea
oboselii şi timp de recuperare mai scurt. La indivizii cu varianta 28C, producerea peroxidului de hidrogen nu
este alterată, caz în care funcţiile antioxidante pot fi sprijinite prin creşterea consumului de alimente bogate în
antioxidanţi, polinutrienţi, suplimente nutriţionale.
Gena TNFA
Varianta -308G>A
Gena TNFA produce o proteină importantă în răspunsul imunitar. Varianta -308A creşte expresia TNFA şi
producerea radicalilor liberi generată în parte de răspunsul imunitar. Creşterea radicalilorliberi duce la oboseală
şi la dilatarea timpului de recuperare. Dieta corespunzătoare şi suplimente cu omega 3 pot controla nivelurile de
TNFA.

Recomandări nutriţionale
Alimentaţia este esenţială pentru un sportiv. Mulţi atleţi de elită sunt malnutriţi tocmai pentru că nutrienţii , în
special cei micro, nu sunt în cantitate suficientă cu cerinţele antrenamentului. O alimentaţie adecvată pentru a
obţine bune rezultate trebuie sa meargă dincolo de încărcătura de carbohidraţi, suplimente nutritive şi o bună
hidratare. Întocmirea dietelor pe baza geneticii personale este esenţială în optimizarea programului de
antrenament oferind o nutriţie adecvată nivelului de efort fizic.

În continuare un model de optimizare a alimentaţiei în baza profilului genetic exemplificat în tabelul no 1.

Factori nutriţionali Rolul factorilor nutriţionali Doze actuale estimate pe baza stilului de viaţă

GLA sau acid Gama linoleic Imunitate 0

Familia Liliaceae-usturoi Antioxidant

Suport cardiovascular0,4 portii/zi1 porţie/ziGinkgo bilobaCirculaţia sanguină, performanţă,
recuperare++240mgGinsengAdaptare, performanţă, recuperare0200mgNAG glucozaminaRecuperare,
integritatea articulaţiilor0900mgÎncărcătura glicemică GL a carbohidraţilorManagementul greutăţii

Compoziţia corporală

Combustibil pentru exerciţii50<100GuaranaStimulant0 mg<200 mgHMB hidroximetil butiratMasa musculară

Sinteza şi conservarea proteinelor0 mg3000 mgL-argininaCirculaţia sanguină

Sinteza proteinelor6 mg8.5 mgL-leucinaSinteza

proteinelor8mg1000mgLuteinaAntioxidant0mg1000mcgLycopenAntioxidant3mg5mgMatéStimulant0mg<50
mgMelatoninaRecuperare0mg<3mgOmega 3Integritatea membranelor celulare , suport imunitar, recuperare,
buna funcţionare a celulei nervoase2.3 mg3 mgGrăsimi saturateDăunează sănătăţii generale şi în particular
circulaţiei sanguine23 gReducerea la minimVitamina AAntioxidant, vedere, creşterea osoasă505
UI3000UIVitamina B12(ciancobalamina)Sănătatea sistemului nervos, formarea şi regenerarea globulelor rosii,
sinteza ADN14.2 mcg20mcgVitamina B 6(piridoxina)Activitatea nervoasă, imunitate, pro cesarea
carbohidraţilor, sinteza de molecule esenţiale8.8 mg15mgVitamina CAntioxidant, cofactor enzimatic,
recuperare166 mg90 mgVitamina DMetabolismul calciului55 UI800 UIVitamina E( tocoferol)Antioxidant12
UI22 UIZeazanthinAntioxidant4 mg4 mg

Recomandările nutriţionale propuse de MyCEll trebuiesc înţelese ca o combinaţie între alegerile alimentare şi
suplimentele nutritive.