UNIVERSITATEA ''BABEȘ BOLYAI'' CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI LOCOMOTOR

INDICII CARDIOVASCULARI ÎN
EFORT FIZIC

Profesor:
Tache Simona

Masterand:
Pînzaru Costel

2018
 Indicatorii cardiovasculari în efort fizic
Modificările cardiovasculare în efort

A) Modificări imediate
-frecvența cardiacă crește în timpul și după terminarea efortului ajungând la 100-120
batăi/minut după un efort moderat și la 180-200 batăi/min după un efort intens și prelungit.
Reprezintă cel mai important parametru pentru aprecierea suportării efortului de către organism
și a stării de antrenament. Revenirea se realizează rapid în primele 2-3 min si mai lent în
următoarele 4-5 min; la sportivii bine antrenați se realizează mai rapid.

- volumul sistolic. La un adult neantrenat în repaus clinostatic volumul sistolic este de 60-80 ml
sânge; scade cu 10-40% în ortostatism; în efort ajunge la 120-130 ml. în efortul foarte intens și
de durată lungă poate ajunge pâna la 130- 150 ml, dar nu poate depași 200-250 ml nici măcar la
sportivii bine antrenați. Cresterea volumului sistolic se datorește unor contracții ventriculare
puternice cu golirea mai buna în timpul sistolei ventriculare; nu se produce proporțional cu
frecvența cardiacă deoarece cresterea acesteia scurtează diastola și umplerea atriilor se face
incomplet. La sportivi debitul sistolic în efort se măreste de 2-3 ori fată de neantrenați; la femei
volumul sistolic este mai mic.

- debitul cardiac sau minut volumul inimii este de 4-5 l/min în repaus la un adult neantrenat
și de 2,5 - 3 l/min la sportivi, putând ajunge în efort până la 25-25 l/min la neantrenati și de 35-
45 l/min la sportivii ce depun eforturi de rezistență prin creșterea frecvenței și a volumului static.
Debitul cardiac crește mai mult la un sportiv antrenat decât la un incepător pentru același tip de
efort. Mecanismul de creștere diferă și el: la sportivul antrenat crește prin creșterea debitului
sistolic în timp ce la cel antrenat crește prin creșterea frecvenței cardiace. Debitul cardiac scade
în timpul contracției izotermice datorita întoarcerii venoase deficitare.

B) Modificări tardive sau de antrenament

Exercițiile fizice practicate timp îndelungat produc în mod lent modificari morfologice și
funcționale asupra sistemului cardiovascular. Când efortul este judicios efectuat ca durată și
intensitate, modificările produse dau o mai bună adaptare la efort și o mărire a capacității de
lucru.

- frecvența cardiacă prezintă valori scăzute la sportivii cu un bun grad de antrenament (30-
40/min) și în eforturi maxime se adaptează mai rapid decât inima celui neantrenat. Bradicardia
determină o pauză mai lungă între sistole și deci o refacere mai bună a potențialului biologic.

- volumul sistolic la cei antrenați este de 40-50 ml în repaus datorită acetilcolinei eliberate în
miocard de terminațiile nervului vag (scade frecvența cardiacă). După un antrenament
îndelungat sistolele sunt mai puternice iar debitul sistolic crește la sportivul antrenat la 180-200
ml față de 100-120 ml la cel neantrenat.

- debitul cardiac la persoanele antrenate este de 3 l/min față de 5 l la cele neantrenate. Aceastî
se datorează adaptarii treptate la hipoxie. În repaus când nevoia de O2 și substanțe energetice e
mică, inima trimite un debit sistolic mic (40 ml) iar în ventricul rămâne o cantitate apreciabilă de
2
sânge care reprezintă sângele de rezervă. El este utilizat în primele momente ale efortului când
întoarcerea venosa este îngreunată datorită presiunii intratoracice. In eforturi întense volumul
sistolic și debitul cardiac cresc prin golirea mai frecventă a ventriculelor și nu prin creșterea
frecvenței cardiace.

- tensiunea arteriala și mai ales cea sistolica coboară atingând valori de 100-110 mmHg în
repaus, deși cercetări recente afirmă că antrenamentul nu modifică semnificativ valorile tensiunii
arteriale.

- coeficientul de utilizare a oxigenului crește la sportivii bine antrenați printr-o mai bună
utilizare a O2 la nivelul țesuturilor (mai ales musculare). în urma antrenamentelor numărul de
capilare se mărește și se crează o suprafață mai mare de contact între sânge și țesutul muscular,
deci se pot produce schimburi mai intense (la sportivii antrenați rămân în țesuturi 80-90 ml/l O2
față de 50 ml/l O2 la cei neantrenați).

- dimensiunile cordului se măresc prin hipertrofia miocardului de la 300 g la 500 g. Această

hipertrofie nu se produce prin cresterea numarului de fibre musculare ci a diametrului fibrelor
miocardice și reprezintă o adaptare eficienta a inimii la necesitațile crescute în efort. Ea este
foarte accentuată la sportivii care realizează eforturi de anduranță. Un efort care ridică frecvența
cardiacă sub 130 pulsații/min nu modifică dimensiunile inimii, ca și eforturile care ridică
frecvența la peste 180 pulsații/min. Modificările de antrenament ale sistemului cardiovascular
sunt deci în funcție de ramura de sport practicată. Cele mai accentuate modificări se întâlnesc la
cei ce practică probe de fond și mare fond (ciclism, canotaj, alergari, înot) ca și la halterofili și
luptători. Odată cu întreruperea practicii sportului modificările de antrenament dispar lent în
același ritm în care s-au instalat. La canotori, ciclisti, înotători și schiiori fondisti (efort de
rezistență) crește volumul cardiac prin hipertrofia pereților musculari (efort de volum) în timp ce
la sportivii din atletică grea miocardul este supus unui efort de presiune iar creșterea
dimensiunilor cordului se realizează prin dilatare.

Explorarea sistemului cardiovascular în medicina sportiva

În cazul sistemului cardiovascular se explorează :

Starea de sănătate și economia funcțională cardiovasculară (examen clinic, EKG,

ecocardiografie). Examiările sunt necesare pentru stabilirea absenței malformațiilor congenitale,
a valvulopatiilor, a tulburărilor de ritm și conducere, a modificărilor benefice induse de efort la
nivelul aparatului cardiovascular Examenul clinic poate decela stetacustic (cu ajutorul
stetoscopului) unele din aceste modificări (bradicardia, sufluri cardiace, tulburări de ritm).

Economia funcțională cardiacă se caracterizează prin bradicardie, zgomote cardiace ritmice, bine
bătute, tensiune arterială în limite normale corespunzătoare vârstei, cu o buna capacitate de
reglare clino-ortostatică.

2. Estimarea parametrilor performanței cardiace (ecocardiografie, policardiografie). Se apeciază

contractilitatea, post-sarcină, pre-sarcină.

3. Explorări funcționale cardiovasculare

3
- Metode pentru determinarea capacitații de efort în laborator:

A) Metode pentru măsurarea capacităiți de efort aerob;

B) Metode pentru determinarea pragului aerob-anaerob (pragul intensitații optime de lucru);

C) Metode pentru masurarea capacității de efort anaerob;

D) Metode de învestigare ale capacității de efort în efort specific.

4. Evaluarea dimensiunilor cordului (ecografie, radiologie).

4
Bibliografie:

Documente electronice

1. http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-
vascular.html

2. http://www.umfcv.ro/files/s/t/STUDIUL%20UNOR%20PARAMETRI%20MORFOFUN
C%C5%A2IONALI%20CARDIOVASCULARI%20LA%20DIVERSE%20LOTURI%2
0DE%20SPORTIVI%20JUNIORI.pdf

3. http://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/efect_antrenament_aparat_cardio-
vascular.html