UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI

FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT

SPORT I PERFORMAN MOTRIC

REFERAT
CAPACITATEA AEROBA I ANAEROB DE EFORT I INDICATORII ACESTORA

MIHU RARE-DAN
AN 3, GRUPA 307

Capacitatea de efort, component cu semnificaie deosebit a performanei

sportive,reprezint posibilitatea sistemului muscular activ de a elibera prin glicoliz anaerob sau
fosforilare oxidativ energia necesar producerii unui lucru mecanic ct mai mare posibil i
meninerea acestuia un timp ct mai ndelungat. Ea poate fi crescut prin antrenamentul sportiv
care mbuntete performana,stimulnd adaptarea morfo-funcional a organelor implicate n
efort i creterea calitilor motrice de baz.
Capacitatea aerob de efort
Masurarea capacitatii aerobe de efort in principiu este usor de facut. Dupa conectarea
sportivului la sistemul on-line de masurare a schimbului de gaze la nivelul plamanilor, acesta
este supus la un efort a carui intensitate este marita treptat. Sistemul computerizat de masurare a
consumului de O2 si eliminarilor de CO2 este foarte practic dar din pacate, datorita costului,
aproape inaccesibil fiecarui cabinet de medicina sportiva sau chiar spital. Nivelul consumului de
O2 in punctul in care sportivul inceteaza efectuarea exercitiului este considerat capacitatea
maxima de consum a oxigenului. Totusi se impune precizarea ca, factorul motivational poate
influenta foarte mult aparitia momentului in care sportivul cedeaza.
In cadrul ambelor metode aerul este colectat prin intermediul unui dispozitiv introdus in
gura sportivului.
Foarte important este alegerea exercitiului folosit in estimarea consumului maxim de
O2.Si anume, alergatorii vor alerga (banda rulanada este cea mai des folosita), inotatorii vor
inota si asa mai departe. Rationametul care sta la baza acestei afirmatii este acela ca, nivelul
consumului de O2 in timpul efortului fizic este determinat de marimea si numarul grupelor
musculare angajate in efort cat si de coordonarea contractiei acestora in timpul efortului. O
coordonare buna obtinuta in timp, va creste eficienta cu care muschii se contracta, eficienta care
se reflecta intr-un consum mai scazut al oxigenului pentru aceeasi intensitate de efort.
Evaluarea capacitatii de efort aerobe se face prin masurarea consumului maxim de oxigen
care ajunge la muschi in unitatea de timp si se realizeaza prin metode directe si indirecte.
Spiroergometria:
Se folosesc analizoare de gaze pentru masurarea gradientului dintre aerul inspirat si cel
expirat iar efectuarea efortului se realizeaza cu cicloergometrul sau covorul rulant, care au
posibilitatea de a coantifica activitatea prestata.
Cicloergometrul este o bicicleta speciala la care roata miscata de pedale este franata dupa
dorinta. Intensitatea efortului se modifica prin schimbarea frecventei de pedalare, a franarii rotii
sau prin ambele procedee. Covorul rulant este un aparat la care un sistem de role misca suprafata
pe care stasubiectul. Acesta trebuie sa mearga sau sa alerge in sens opus, cu aceasi viteza cu care
se deplaseaza covorul. Intensitatea efortului se poate modifica prin schimbarea vitezei covorului,
prin inclinarea acestuia sau prin ambele procedee.
Aparatele de masurare a schimburilor respiratorii, respectiv masurarea consumului de
oxigen, pot fi cu circuit inchis sau deschis. Cea mai utilizata este aparatura cu circuit inchis.

Aparatul permite masurarea ventilatiei pulmonare si in paralel analiza O2 si CO2. Prin metode
directe pot fi determinate si :
- oxigen/puls (VO2 max/ FC max) care reprezinta
oxigencorespunzator fiecarei contractii cardiace in timpul efortului;

consumul

maxim

de

- economia ventilatorie- cu ajutorul echivalentului ventilator;

- economia metabolica de efort- cu ajutorul lactacidemiei.
Metodele indirecte se realizeaza prin calcularea consumului maxim de oxigen(VO2 max)
pe baza relatiei lineare dintre FC si consumul de oxigen la o intensitate submaximala a efortului
in baza stabila.
In Institutul de Medicina Sportiva se practica testul IMS cu urmatoarea componenta :
Proba clino-ortostatica:
Urmareste reactia de adaptare vegetative a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale.
Se masoara FC si TA in clinostatism, apoi dupa un min de ortostatism in aceasta pozitie si
se noteaza valorile respective. Se apreciaza astfel reactivitatea cardio-vasculara de repaos a
activitatii vegetative.
Testul Astrand-Ryhming :
Subiectul executa un efort submaximal de 6 minute prin folosirea :
-scaritei la inaltimea de 40-50 cm si fixarea ritmului la metronom in functie de
intensitatea efortului propus si greutatea subiectului ;
-cicloergometrului cu rotatia de 40-80/min si intensitate optima de lucru pentru obtinerea
starii stabilite. Aceasta variaza in functie de cerintele sportivului practicat.
In ultimele 10 sec de pedalare se masoara frecventa cardiaca. Valoare respectiva se
inmulteste cu 6 obtinand astfel FC/min.
Testul IMS se repeta de 2 sau de 3 ori pe an permitand aprecierea in dinamica capacitatii
aerobe de efort si a reactivitatii cardio-vasculare de repaos si efort.

Capacitatea anaerob de efort

Aceasta este mai dificil de realizat. Pe scurt, este vorba de posibilitatea de a determina
consumul de ATP, PCR si glicogen din muschi. Aceasta se realizeaza prin analizarea biopsiilor
musculare, care sunt bucati mici de tesut muscuar extrase din muschi cu ajutorul unui ac special.
In acelasi timp insa, trebuie determinata si cantitatea de acid lactic care a fost eliberata in sange
si care bazat doar pe biopsiile musculare, nu ar fi luata in calcul si contributia anaeroba in
producerea ATP-ului ar fi subapreciata. Mai mult Bangsbo et al (2001) alaturi de lactat au

masurat si cantitatea de piruvat eliberata in sange. Acidul piruvic (care este un intermediar in
metabolizarea glucozei sau a glicogenului) prin acceptarea a doi H+ devine acid lactic.
O alta problema in masurarea capacitatii anaerobe este faptul ca localizarea recoltarii
produsilor de metaboliti (lactatul si piruvatul) doar din muschii angajati in efort este imposibila,
ca sa nu mai mentionez obtinerea biopsiilor in timpul exercitiului. O varianta mai accesibila de
determinare a productiei anaerobe de ATP poate fi apreciererea consumului total de energie din
timpul efortului din care se extrage consumul total de oxigen. Ceea ce ramane poate fi considerat
contributia sistemelor anaerobe de producere a ATP-ului, hidrolizarea ATP-ului si recuperarealui
pe seama PCR si respectiv consumul glicogenului muscular.
Studierea deficitului de oxigen si a debitului acestuia dintr-un grafic al consumului
deoxigen poate de asemenea sa furnizeze informatii despre productia anaeroba a energiei in
cadrulunui efort fizic.
Practic metodologia de testare a capacitatii de efort anaerob abordeaza unilateral diferite
aspecte ale acestui tip de efort, fiecare test aducand informatii specifice necesare in evaluarea
elitei sportive.Astfel se poate realiza :
- inregistrarea randamentului activitatii musculare in conditii de anaerobioza. Aceste teste
trebuie facute pe musculatura specifica implicata in ramura sportiva respectiva pentru a fi mai
aproape de realitate ;
- determinarea cantitativa a unor parametri ai metabolismului energetic utilizand
indicatori ai schimburilor gazoase ;
masurarea
anaerob(lactacidemie).

unor

parametrii

biochimici

caracteristici

metabolismului

Testul Sargent :
Masoara forta exploziva, detenta verticala, eveluand in acest fel puterea maxima
anaeroba. Se executa trei sarituri maxime pe verticala dupa o prealabila incalzire masurandu-se
detenta in cm. Se retine pentru calcul cea mai inalta saritura si se aplica formula : P =4,95GD
unde :
-P = putere maxima anaeroba exprimata in kg/sec ;
- G = greutate corporala ;
-D = detenta in cm;
Testul Bosco:
Pentru masurarea fortei mecanice a muschilor extensori ai gambei. Pe o platforma
conectata electric se executa timp de 15 sec un numar maxim de sarituri verticale, cu mainile pe
solduri, plecand din pozitia ghemuit si terminand in aceasi pozitie dupa fiecare saritura. Proba se
executa dupa o usoara incalzire. Se inregistreaza numarul de sarituri, timpul pe platrorma si

timpul in aer. In acest fel se poate calcula puterea medie anaeroba furnizata in cele 15 sec cu
ajutorul formulei :P= g Tv15s sub 4NS (15s-Tv) unde:
-P = puterea anaeroba exprimata in W
-G = contanta gravitationala
-Tv = timpul in aer in 15 sec
-NS = numarul de sarituri

Interpretarea rezultatelor la Bosco Ergo Jump se face astfel:

Barbati:
Slab sub 25 W
Bine 25-30 W
F. Bine 30-35 W
Femei:
Slab 22 W
Bine 22-25 W
F. Bine 26-30 W
Testul Wingate:
Se realizeaza pe ciloergometru prin pedalare timp 30 sec. Dupa 3-4 sec de pedalare se
fixeaza cicloergometrul la o anumita incarcatura care permite sa se masoare direct cuplul de forte
aplicat pedalelor si frecventa pedalarii.
Autorul recomanda utilizarea urmatorilor 3 indicatori ai performantei :
-puterea globala anaeroba reprezentata de media aritmetica pe cele 30 sec care reflecta
capacitate glicolitica ;
-puterea maxima exprimata prin cea mai mare putere mecanica pe o perioada de 5 sec. Ea
reflecta capacitatea de a genera energia compusilor microenergici;
-indexul de oboseala (IO), care reprezinta rata declinului puterii relative la
putereamaxima.
Compararea rezultatelor aceluiasi sportive in timp ofera posibilitatea de a aprecia
eficienta programului aplicat.
Proba Harvard:

Este o proba cu incarcatura submaximala folosita in marina Americana. Urmareste

revenirea frecventei cardiace si estimeaza un indice ce se coreleaza cu capacitatea de efort fizic.
Dupa o usoara incalzire subiectul urca si coboara timp de 5 min o scarita inalta de 50,8 cm, in
ritm de 30 urcari si coborari pe minut. Efortul se efectueaza in 4 timpi :urcare cu un picior apoi
cu celalalt, coborare cu un picior si apoi cu celalalt- deci un moment cand ambele picioare sunt
pe scarita si altul cu ambele la sol. Dupa terminarea probei se masoara frecventa cardiaca timp de
30 sec in pozitie sezand dupa cum urmeaza : intre minutele 1 si 1,30 dupa efort ; intre minutele 2
si 2,30 dupa efort si intre minutele 3 si 3,30 dupa efort. Aceste 3 frecvente cardiace se inmultesc
cu 2 pentru a avea valori pe un minut reprezentand P1,P2,P3.
In functie de valoarea obtinuta se apreciaza astfel :
-valori mai mari de 89 = excelent
-valori intre 80-89 = bine
-valori intre 65-79 = comportare mijlocie
-valori intre 55-64 = comportare satisfacatoare
-valori sub 55 = comportare nesatisfacatoare.

Bibliografie:
1. Bangsbo J. Krustrup P. Gonzales A. J. And Saltin B. ATP productia si eficienta
muschiilor scheletului uman in timpul exercitiilor intense: efectele exercitiilor
anterioare, 2001.
2. Barstow T.J. & Mole P. Caracteristicile lineare si non-lineare aleoxigenului in
timpul exercitiilor grele, 1991.
3. Berne R.M. Levy M. N. Koeppen M.B. and Stanton A.B. Psihologia. Copyright
Elsevier, Inc. 2004.
4. Ferguson R.A. Krustrup P. Kjaer M, Mohr M. Ball D & Bangsbo J. Efectul
temperaturii asupra randamentului energiei muschiilor scheletului in timpul
exercitilor dinamice ale genunchiului, 2004.
5. Dragan I., Dr. Ionescu A., Medicina sportiva