UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ SI SPORT

PROGRAMUL DE MASTERAT:

KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE LOCOMOTORII

PROGRAM DE ANTRENAMENT
PENTRU PERSOANELE
VÂRSTNICE

Coordonator Științific:

Prof. Univ. Dr. NICULESCU GEORGETA

Student:

Constantinescu Bogdan Cosmin

2017
 CAOPITOLUL I

INTRODUCERE

Rolul antrenamentului fizic în cadrul programului comprehensiv de recuperare al

vârstnicului cardiac sau necardiac, este reflectat de diferite studii prezentate în literatura de
specialitate de unii cercetători (Seals, Blumenthal, Kohrt etc.). Importanţa problemei prezentate
rezidă din creşterea treptată a populaţiei vârstnice (peste 65 de ani) care, se estimează că, pentru
prima dată, în anul 2025 va depăşi numărul copiilor sub 15 ani. Pentru prescrierea corectă a unui
antrenament fizic la vârstnici va trebui să ţinem cont atât de efectele fiziologice specifice
îmbătrânirii, respectiv de elementele de vulnerabilitate ale acestora, de unele afecţiuni comune
specifice vârstnicului (demenţă, osteoporoză, afecţiunile cardiovasculare etc), cât şi de dorinţa şi
preferinţele acestor pacienţi.

Pentru realizarea unei capacităţi funcţionale corespunzătoare unei vieţi independente,

pentru promovarea unei stări psihologice de bine şi a unei vieţi sociale active şi pentru reducerea
riscului bolilor cardiovasculare, cel mai recomandat în cazul vârstnicilor este antrenamentul
aerobic.

Efectele fiziologice specifice îmbătrânirii :

Aceste efecte se manifestă la nivelul tuturor aparatelor şi sistemelor. La nivelul aparatului

cardiovascular are loc o diminuare a VO2 max (consumul de oxigen maximal), a debitului
cardiac, volumului bătaie şi a frecvenţei cardiace maximale. Rezistenţa vasculară sistemică şi TA
sistolică de repaus cresc, în timp ce elasticitatea vasculară se reduce.

Sistemul metabolic este afectat printr-o perturbare a metabolismului glucidic (diminuarea

toleranţei la glucoză şi a sensibilităţii la insulină), metabolismului lipidic (cresc trigliceridele şi
LDL-colesterolul, în timp ce HDL-colesterolul scade) şi prin apariţia adipozităţii
intraabdominale.

La nivelul sistemului musculoscheletic se produce o diminuare atât a parametrilor

musculari (forţă, rezistenţă, masă şi flexibilitate musculară), cât şi a densităţii minerale osoase
(0,5%-1% /an).

Sistemul nervos este afectat prin prelungirea timpului de reacţie şi a timpului de

mobilizare şi prin creşterea ratei de pierdere a celulelor nervoase. De asemenea, are loc o
reducere a fluxului sanguin cerebral şi a integrării ideatice. Din punct de vedere al funcţiilor
senzoriale, se produce o diminuare a acuitătii vizuale şi a mărimii câmpului vizual, a acuitătii
gustative şi olfactive şi o pierdere treptată a auzului (30% la adulţii de 65-74 ani şi la
aproximativ 50% la adulţii de 75-80 de ani).

Alte efecte fiziologice apar la nivelul aparatului respirator, sistemului endocrin,

aparatului digestiv şi urinar (reducerea funcţiei renale, incontinenţă urinară şi tulburările de
mobilitate intestinală). Pentru prescrierea corectă a antrenamentului fizic la vârstnici va trebui să
urmărim eventuala prezenţa a unor afecţiuni comune specifice acestei categorii de pacienţi
(afecţiunile cardiovasculare, diabetul zaharat, scleroemfizemul pulmonar, artrozele, demenţă,
boala Alzheimer, boala Parkinson, osteoporoză). Prezenţa acestor afecţiuni va impune eventuala
încadrare în entitatea nosologică recuperatorie respectivă.

Efectele inactivităţii fizice la vârstnici :

Aceste efecte constau în apariţia osteoporozei cu creşterea frecvenţei fracturilor (col

femural, coloana vertebrală, extremitatea distală a antebraţului), în diminuarea forţei musculare
în special la nivelul membrelor inferioare cu creşterea riscului căderilor şi în scăderea
flexibilităţii, cu apariţia mai frecventă a accidentelor şi traumatismelor. Sedentarismul creşte
riscul apariţiei unor tipuri de cancer (colon, aparat genital feminin) şi cauzează apariţia mai
frecventă a bolii coronariene şi a HTA.

Beneficiile antrenementului fizic moderat la vârstnici sunt:

- Managementul stresului;

- Ameliorarea calitătii vieţii;

- Diminuarea anxietăţii si a depresiei;

- Ameliorarea imaginii pozitive de sine;

- Reducerea riscului apariţiei bolii coronariene;

- Diminuarea frecvenţei cardiace si a TA (în efortul submaximal);

- Managementul obezităţii;

- Reducerea riscului de apariţie a osteoporozei (exercitii cu încarcare);

- Ameliorarea metabolismului glucidic;

- Ameliorarea forţei si rezistenţei musculare;

- Ameliorarea flexibilităţii, coordonării si a balansului;

- Diminuarea costurilor îngrijirilor medicale;

- Ameliorarea simptomatologiei artrozelor;

- Ameliorarea funcţiei imune;

- Creşterea aportului de oxigen la creier (ameliorarea funcţiilor cognitive)

 CAPITOLUL II

BENEFICIILE ANTRENAMENTULUI DE ANDURANŢĂ (AEROBIC)

Funcţia cardiovasculară - S-a demonstrat că vârstnicii îşi pot creşte VO2 max. prin
antrenamentul de rezistenţă (aerobic) cu acelaşi grad comparativ cu tinerii (15-25%). Kohrt şi
Colab. au constatat creşteri ale VO2 max. cu 23% la vârstnice şi cu 26% la vârstnici printr-un
antrenament fizic similar (4 zile/săptămână, 45 minute/zi, la o intensitate relativă de 80% din
F.C. maximală). Intensităţi mai crescute ale antrenementului fizic se pot materializa în creşteri
mai mari ale VO2 max.

Capacitatea metabolică - Este cunoscut efectul protector al antrenamentului fizic prin

influenţa pozitivă asupra factorilor de risc coronarian (hipercolesterolemie, HTA,
hiperinsulinemie, intoleranţă la glucoză, obezitate). Vârstnicii prezintă un declin în toleranţa la
glucoză datorită rezistenţei ţesuturilor periferice şi a muşchilor la acţiunea insulinei cu apariţia
mai frecvenţa a diabetului zaharat non-insulinodependent. Rezistenţă la insulină şi
hiperinsulinemia sunt comune vârstnicilor, în mod particular celor cu obezitate abdominală. Prin
efectele asupra acţiunii insulinei, antrenamentul fizic regulat prezintă un rol major în prevenţia şi
tratamentul diabetului zaharat noninsulinodependent, a bolii coronariene şi HTA.

Structura organismului - Antrenamentul aerobic determină reducerea preferenţială a

ţesutului adipos din regiunile centrale (posibil viscerale) ale organismului. Reducerea ţesutului
adipos intraabdominal este predictivă pentru ameliorarea concentraţiei plasmatice a
colesterolului şi insulinei. Creşteri reduse ale masei nonadipoase (musculare) se pot realiza prin
antrenamentul aerobic care include componente de forţă: urcatul treptelor, vâslitul, ridicarea
greutăţilor.

Rezistenţă osului - Diferite studii au demonstrat că exerciţiile cu încărcare (ridicarea şi

purtarea greutăţilor) pot ameliora densitatea minerală osoasă cu 1-5% atât la nivelul coloanei
lombare, cât şi a extremităţii proximale a femurului.

Antrenamentul de forţă determină creşterea masei şi forţei musculare, prezentând un rol

atât în prevenţia fracturilor osteoporotice prin reducerea riscului căderilor, cât şi în prevenirea
atrofiei musculare.
Tipuri de antrenament fizic la vârstnici

1. Antrenamentul aerobic

Va fi precedat de o testare la efort necesară pentru evaluarea nivelului de risc, pentru

stabilirea FC, TA şi a VO2 necesare pentru prescrierea antrenamentului şi pentru evaluarea
evoluţiei pacienţilor .

Testul de efort, recomandat la pacienţii cardiaci, pulmonari sau metabolici cunoscuţi se

va putea realiza prin mers (1 milă), prin mers 6 minute, la cicloergometru sau covor rulant.
Selectarea activităţilor se va realiza în funcţie de nivelul iniţial al capacităţii de efort (TE) şi de
afecţiunile ortopedice asociate.

În cazul indivizilor neantrenaţi (VO2max sub 18 ml/min/kg) se va recomanda mersul.

Creşterea iniţială în volumul de efort se va realiza prin creşterea frecvenţei sau duratei
antrenamentelor. Când se vor obţine 45 minute de antrenament/zi, la o frecvenţă de 5
zile/săptămâna, se va creşte progresiv intensitatea antrenamentului. La indivizii cu VO2 max.
mai crescut şi fără leziuni musculoscheletice se va recomanda mersul rapid, ciclismul sau chiar
joggingul. Se recomandă că FC tintă să reprezinte un procentaj din FC maximală, pentru
controlul intensităţii antrenamentului utilizându-se scala de autoperceptie a efortului (scala
Borg).

Factori necesari de luat în consideraţie:

- bolile cardiace;

- medicaţia care modifică FC, TA de efort;

- artrozele severe;

- bolile pulmonare;

- osteoporoză;

- deficitele posturale;

- diabetul zaharat, obezitatea;

- tulburările de sensibilitate ale membrelor inferioare (M.I);

- arteriopatiile M.I;

- incontinenţa urinară;

Şedinţa de antrenament va fi constituită din perioada de încălzire (10 minute), perioada

de antrenament propriu-zis (mers rapid, cicloergometrie, vâslit) şi perioada de revenire (10
minute). În cazul antrenamentului cu intervale perioadele de repaus vor fi mai lungi decât în
cazul indivizilor mai tineri. Se va utiliza încălţăminte adecvată atât pentru mers cât şi pentru
alergat, care să ţină seama de tulburările de statică ale piciorului şi de diminuarea ţesutului
adipos plantar. În caz de procese artrozice ale articulaţiilor M.I se vor recomanda activităţi care
nu suprasolicită şoldurile, genunchii sau gleznele, precum înotul.

2. Antrenamentul de ameliorare a forţei musculare

Acest tip de antrenament se va recomanda pentru menţinerea unui stil de viaţă

independent, performarea ADL-urilor şi pentru menţinerea forţei musculare la nivelul M.I
(prevenirea căderilor). Antrenamentul va fi supravegheat atent, realizat cu benzi elastice sau
dispozitive cu greutăţi, recomandându-se evitarea manevrei Valsalva şi a mobilizărilor articulare
dureroase.

3. Antrenamentul de ameliorare a flexibilităţii musculare

Se recomandă pentru menţinerea unghiurilor utile articulare în cazul pacienţilor vârstnici.

Stretchingul (10-15 sec) după o perioadă de încălzire şi exerciţiile pentru creşterea forţei
musculare prezintă un rol important în ameliorarea flexibilităţii.

Antrenamentul aerobic urmat de exerciţii de asuplizare (stretching) determină câştigurile

cele mai mari în flexibilitate.

4. Exerciţii pentru ameliorarea balansului

Balansul este afectat de o serie de factori: tulburările de vedere şi auz, forţă musculară
scăzută, deficitul de coordonare sau unele medicamente. Deficitul de balans poate augmenta
riscul căderilor cu apariţia diferitelor traumatisme sau fracturi. Ameliorarea balansului se poate
realiza prin diferite tehnici:

- yoga;

- tai chi,

- ameliorarea forţei musculare;

- ameliorarea coordonării;

- ameliorarea mobilităţii articulare, a flexibilităţii;

- protezarea vizuală şi auditivă.

5. Exerciţii pentru ameliorarea coordonării

Constau în executarea unor activităţi complexe care menţin eficienţa neuromusculară, în

exerciţii care implică încrucişarea liniei mediane a corpului (ex. îmbrăcatul) şi în exerciţii din
patrupedie.

CAPITOLUL III

PROGRAM AEROBIC

Perioada de încălzire5-6 minute

P.I. Stând:

T1-4: 4 pași succesivi pe loc, începând cu piciorul stâng, cu balansarea brațelor înainte;

T5-8: 4 pași cu deplasare înainte, începând cu piciorul stâng cu bătăi din palme;

T1-4: 4 pași succesivi pe loc, începând cu piciorul drept, cu balansarea brațelor înainte;

T5-8:4 pași cu deplasare înainte, începând cu piciorul stâng cu bătăi din palme.

Se execută 4x8

P.I. Stând cu mâinile pe umeri:

T1-2: pas lateral cu piciorul stâng, cu întinderea brațelor înainte;

T3-4: revenire;

T5-6: pas lateral cu piciorul drept, cu întinderea brațelor înainte;

T7-8: revenire.

Se execută 4x8
P.I.Stând cu mâinile pe șolduri:

T1-2: fandare laterală cu piciorul stâng, simultan cu ridicarea brațelor în lateral ;

T3-4: revenire;

T5-6:fandare laterală cu piciorul drept, simultan cu ridicarea brațelor în lateral ;

T7-8: revenire.

Se execută de 4x8

P.I. Stând:

T1. îndoirea uşoară a picioarelor cu ridicarea simultană a braţelor înainte

T2. revenire

T3. fandare laterală stânga simultan cu ridicarea braţelor lateral

T4. revenire

T5-8 idem partea opusă

Perioada de exerciții aerobice -30 de min.

P.I. Stând

T1-8: pași succesivi pe loc începând cu piciorul stâng simultan cu ridicarea brațelor înainte și
coborârea brațelor jos.

Se executa 2x8

P.I. Stând

T1-8: pași succesivi pe loc începând cu piciorul stâng simultan cu ridicarea braţelor lateral și
coborârea brațelor jos.

Se executa 2x8
P.I. Stând

T1-8: pași succesivi pe loc începând cu piciorul stâng simultan cu întinderea braţelor înainte sus și
coborârea brațelor jos.

Se executa 2x8

P.I. Stând cu mâinile pe şolduri:

T1-3 fandare înainte, cu piciorul drept, arcuire

T4 revenire

T5-8 idem partea stângă

Se executa 2x8

P.I. Stând:

T1-2 pas lateral cu piciorul drept, aplecarea trunchiului înainte cu

ridicarea braţelor lateral

T3 ridicarea trunchiului cu braţele lateral

T4 revenire

T5-8 idem cu piciorul stâng

Se executa 2x8

P.I. Stând:

T1: pas lateral cu piciorul stâng, cu mâinile pe umeri;

T2: ridicare pe vârfuri simultan cu întinderea brațelor lateral și extensia capului;

T3-4: revenire;

T5-6: idem 1-2 pe partea dreapă;

T7-8: revenire.

Se execută 2x8
P.I. Stând:

T1: îndoirea ușoară a piciorului cu ridicarea simultană a brațelor înainte;

T2: revenire;

T3: fandare latarală stâng, simultan cu ridicarea brațelor lateral;

T4: revenire;

T5: idem 1;

T6: revenire;

T7: idem 3 dar spre dreapta;

T8: revenire.

Se execută de 2x8

Stretching

P.I. Stând depărtat cu mâinile pe șold:

T1: aplecarea trunchiului înainte, cu întinderea brațelor sus;

T2: revenire;

T3: extensia trunchiului cu mâinile la ceafă;

T4: revenire.

Se execută 2x4

P.I. Stând depărtat cu brațele sus:

Acțiunea: îndoire laterală a trunchiului fără deplasarea bazinului lateral.

Dozare: menținere 10s pe fiecare parte.

P.I. Stând depărtat cu mâinile la ceafă:

T1-2: răsucirea trunchiului spre dreapta, arcuire;

T3-4: răsucirea trunchiului spre stânga, arcurire.

Se execută 2x4

P.I. Stând depărtat:

Acțiune: flexia trunchiului/extensia trunchiului/ înclinare laterală stânga/ înclinare laterală

dreapta.

Dozare: menținere 10s pe fiecare acțiune.

P.I. Stând, braţele lateral:

T1. balansarea piciorului drept înainte, cu bătaia palmelor sub

picior

T2. revenire

T3. balansarea piciorului stâng înainte, cu bătaia palmelor sub

picior

T4. Revenire

T5-T8 idem.
Exerciții la sol

P.I. Așezat depărtat, brațele lateral:

T1-2: îndoire răsucită cu brațul drept la piciorul stâng;

T3-4: îndoire răsucită cu brațul stâng la piciorul drept.

Se execută 4x4

P.I. Culcat dorsal cu braţele pe lângă corp :

T1 Ducerea braţelor in lateral

T2 Revenire

T3 Departarea picioarelor

T4 Revenire

T5-T8 Idem

P.I. Culcat dorsal, cu sprijin pe antebrațe:

T1: îndoirea piciorului cu genunchiul la piept;

T2: revenire;

T3: ducerea picioarelor lateral;

T4: revenire.

Se repetă de 4x4

P.I. Culcat dorsal cu brațele sus:

T1: ridicarea trunchiului în așezat cu piciorul drept îndoit;

T2: revenire;

T3: idem T1 dar cu piciorul stâng;

T4: revenire.

Se execută 4x4
P.I. Culcat facial cu brațele sus:

T1: ridicarea brațelor;

T2: revenire;

T3:ridicarea picioarelor;

T4: revenire.

Se executa 4x4

P.I. Culcar costal dreapta apoi stângă:

T1: ridicarea piciorului stâng întins înainte;

T2: revenire

T3: ridicarea piciorului stâng întins înapoi;

T4: revenire.

T5-8 idem 1-4 dar pe partea stângă.

Se repetă 2x8

Perioada de revenire

P.I. Așezat:

T1-4: ridicarea brațelor prin înainte sus, inspirație;

T5-8: îndoirea trunchiului cu expirație.

Se execută 2x8

P.I. Stând:

T1-4: fandare înainte cu piciorul drept, simultan cu ridicarea brațelor prin înainte sus, inspirație;

T5-8: relaxarea brațelor și s trunchiului, expirație.

Se execută 2x8.
 BIBLIOGRAFIE
Niculescu G. (2015) - Cursul teoretic predat

Niculescu, G. (2006).”Gimnasticaînkinetoterapie”.Bucureşti: EdituraFundaţieiRomânia de

Mâine

Buşneag, C.(2006).„Recuperarea în afecţiunile cardiovasculare”. Bucureşti: Editura Fundaţiei

România de Mâine

Marcu, V. (1995). „Bazele Teoretice ale exerciţilor fizice în kinetoterapie”. Oradea: Editura
Universităţii Oradea