PSIHIATRIE

PSYCHE – suflet
IATREA - vindecare
DEFINIŢIE

 SPECIALITATEA MEDICALĂ CARE STUDIAZĂ

TULBURĂRILE MENTALE, ETIOLOGIA ŞI
PATOGENEZA LOR, ORGANIZEAZĂ ASISTENŢA ŞI
STABILEŞTE MĂSURILE PROFILACTICE,
TERAPEUTICE ŞI DE RECUPERARE A BOLNAVILOR
CU AFECŢIUNI PSIHICE
EXAMINAREA STĂRII PSIHICE
SCOP

 Diagnostic

 Plan terapeutic

 Gestionarea cazului pe termen

mediu şi lung
 ISTORICUL PSIHIATRIC
 Identificarea pacientului
 Motivele solicitării
 Istoricul tulburării prezente
 Alte tulburări psihice din trecut
 Boli somatice
 Antecedente HC
 Istoricul dezvoltării personale
IDENTIFICAREA PACIENTULUI

 Vârstă şi sex
 Rasă, etnie
 Religie, familie, ocupaţie
 Studii
 Stagiu militar
MOTIVELE SOLICITĂRII

 Se notează cuvintele pacientului

 Date de la familie

 Date de la prieteni, poliţie, vecini etc.

 ISTORICUL TULBURĂRII
PREZENTE

 Descrierea simptomelor şi cronologia acestora

 Durată, debut, intensitate, periodicitate, factori
declanşatori
 Factori agravanţi sau protectivi

 Intervenţii terapeutice anterioare

 ALTE TULBURĂRI PSIHICE DIN
TRECUT

 Debutul simptomelor
 Evoluţia pâna la episodul actual

 Descrierea simptomelor în detaliu

 Tratament anterior
 BOLI SOMATICE

 Internări, intervenţii chirurgicale etc.

 O afecţiune somatică poate precipita o decompensare
psihiatrică
 Existenţa bolilor somatice influenţează deciziile
terapeutice
 Interacţiuni medicamentoase
 ANTECEDENTE HC

 Componenta genetică familiala

 Suportul familial
 Vulnerabilitatea familială
 Factori de stres în familie
 Răspunsul terapeutic la alţi membri din familie
ISTORICUL DEZVOLTĂRII
PERSONALE

 Evenimentele cu  Sarcină, naşteri,

importanţă majoră complicaţii
 Se vor sublinia cele cu  Consum de droguri
implicaţii etiologice  Dezvoltarea din
 Funcţionarea copilărie
longitudinală
 Prieteni, educaţie,  Experienţe sexuale,
schimbări ale eventuale abuzuri
performanţelor şcolare  Maturarea sexuală,
 Relaţii romantice, pubertatea
profesionale,
condamnări, petrecerea  Scopuri, obiective,
timpului liber carieră profesională
ORGANIZAREA EXAMENULUI
PSIHIATRIC
 Aspectul exterior, comportament, relaţionarea cu
examinatorul
 Ţinuta vestimentară
 Machiaj
 Igiena corporală
 Cooperant, ostil, seductiv, indiferent
 Mişcări anormale
 Examen somatic
CLASIFICAREA OMS
ICD 10
TULBURĂRI MINTALE ŞI DE COMPORTAMENT
1. Tulburări psihice organice
2. Tulburări psihice cauzate de substanţe psihoactive
3. Schizofrenia, tulburarea schizotipală şi tulburările
delirante
4. Tulburările afective
5. Tulburările nevrotice, legate de stres şi somatoforme
6. Sindroame comportamentale asociate cu dereglări
psihologice şi factori fizici
7. Tulburările de personalitate ale adultului
8. Retardul mintal
9. Tulburări ale dezvoltării psihologice
10. Tulburări de comportament şi emoţionale cu debut în
copilărie şi adolescenţă
 CLASIFICAREA CLASICA
(KRAEPELIN)

1. Tulburari la limita cu normalitatea

2. Tulburari psihice majore

 TULBURARILE LA LIMITA CU
NORMALITATEA
 Nevrozele
 Neurastenia
 Nevroza obsesivo-fobica

 Isteria

 Nevrozele mixte (motorii)

 Psihopatiile (tulb de personalitate)

 Schizoida
 Epileptoida

 Paranoic

 Impulsiv

 Anankast

 Histrionic

 Oligofrenia gr. I
TULBURARILE PSIHICE
MAJORE

 Oligofreniile gr. II si III

 Psihozele
 Endogene
 Schizofrenia, PMD
 Exogene
 Factori fizici, chimici, infectiosi, carentiali etc.
 Endo-exogene
 Postpartum, b. endocrine, epilepsie etc.
 Dementele
 Alzheimer, b. Pick
 SEMIOLOGIE
 Senzaţiile
 Percepţiile
 Atenţia
 Memoria
 Gândirea
 Limbajul
 Imaginaţia
 Stăriafective
 Procese voliţionale
 Conştiinţa
SENZAŢIILE

 Act psihic elementar “monomodal” de realizare a imaginii

singulare a unor însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor lumii
materiale asupra organelor de simţ
 Excitaţie  Analizatori: intero-, extero-proprioceptivi 
Scoarţa cerebrală = senzaţie
 Este instrument de reflectare nemijlocită a lumii
materiale

 Reprezintă reflectarea pe plan ideal a proprietăţilor

separate ale obiectelor şi fenomenelor concrete
PERCEPŢIILE
 Procese senzoriale elementare, care se disting
prin sintetism, unitate şi integritate, ele
redând realitatea obiectuală în imagini de
ansamblu
 Multimodală – însuşiri multiple ale obiectelor
lumii externe.
 Modificări:
 Cantitative: hipo-, hiperestezia.
 Calitative: iluzii, halucinaţii.
 HIPERESTEZIE: creşterea intensităţii senzaţiilor şi
percepţiilor
 Surmenaj, debutul unor boli infecto-contagioase, afecţiuni psihice, b.
Basedow.
 Cenestopatiile: senzaţii penibile difuze, cu sediu variabil, care apar
fără o modificare organică evidenţiabilă.

 HIPOESTEZIA:
 Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch, tulburări de conştiinţă
ILUZIILE
 Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
 Mecanism:
 Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în actul perceptiv
 Prelucrarea eronată a imaginilor percepute

 Iluzii fiziologice
 Iluzii patologice:
 Veridice
 Interpretare delirantă

 Generate de un excitant real

 VIZUALE:
 Metamorfopsii: deforamarea obiectelor şi a spaţiului
perceput
 Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
 Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
 Pareidolie (interpretare imaginativă)
 Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a diverselor
persoane): déjà vu, deja connu, deja vecu, jamais vu.
 Iluzia sosiilor: sdr. discordante
 AUDITIVE
 GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
 Viscerale
 De
modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie.
 Normal

 Tulb. funcţionale sau leziuni ale receptorilor, căilor de

conducere, zonelor integrative

 Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice

 Stări confuzionale

 Nevrotici (isterici, TOC)

 Psihotici
 AGNOZIILE
 Defect de integrare gnozică (de transformare a excitaţiei în senzaţie şi a acesteia în
imagine perceptivă), datorită unor leziuni ale centrilor de integrare.
 A. vizuală (cecitatea psihică):nu recunoaşte semnificaţiei obiectelor, imaginilor sau
persoanelor familiare.
 Leziuni LO

 A. obiectelor animate (a. fizionomiei) /prosopagnozia:

nu recunoaşte persoane foarte cunoscute sau nu se recunoaşte în oglindă.
 A. culorilor
 A. simbolurilor grafice (cecitatea verbală): imposibilitatea înţelegerii limbajului scris
(alexie), imposibilitatea scrierii cuvintelor (agrafie), dislexie.
 A. spaţială
 A. auditivă
 A. tactilă: amorfognozie (forma, volum), astereognozie (obiectelor )
 A. schemei corporale
 Asomatognozia (unul/mai multe segmente ale corpului), hemisomatognozia (negarea
unei jumătăţi a corpului), anosodiaforia (indiferenţa faţă de boală), anosognozia
(nerecunoaşterea bolii proprii).
HALUCINAŢIILE
 Percepţie fără obiect.

 Halucinaţii funcţionale: percepţia unor excitanţi

obiectivi determină apariţia unor percepţii false.
 zgomotele roţilor de tren  voci care îl ameninţă
 percepute atât timp cât există excitantul real
 Halucinoidele: fenomene psihopatologice cu aspect
halucinator situate între reprezentări vii şi halucinaţii
vagi, care nu izbutesc să convingă pe deplin bolnavul
asupra existenţei lor reale.

 Imaginile eidetice: reproiectări în exterior ale imaginilor

unor obiecte, fiinţe care au o forţă receptivă deosebit de
vie, legate de trăiri afective intense şi apropiate de prezent
ca desfăşurare în timp.
 Halucinozele: h. a căror semnificaţie psihopatologică este
recunoscută de bolnav; caută să le verifice autenticitatea.
 Pseudohalucinaţiile: apar spontan, incoercibil, fără
proiecţie spaţială, cu un caracter de străin şi de impus din
afară.
 Halucinaţii propriu-zise (psihosenzoriale):
 Proiecţia spaţială: în spaţiul perceptiv sau dincolo de limitele
acestuia
 Convingerea bolnavului asupra “realităţii” lor
 “Perceperea” lor prin modalităţile senzoriale obişnuite (căi
extero-, intero-, proprio-) şi pe căi senzoriale normale (h. auditive,
etc.)
 Grad variabil de intensitate
 Claritate diferită
 Complexitate variabilă
 Durată (intermitente/comtinue)
 Rezonanţă afectivă
 H. exteroceptive:
 Auditive: (afecţiuni ORL, b. neurologice, st. confuzionale, deliruri
toxice şi infecţioase, depresie, sch, parafrenie, aură epileptică)
 Elementare

 Comune

 Verbale

 Vizuale: (surmenaj, neurastenie, af. Oftalmologice, neurologice)

 Elementare
 Complexe
 Scenice: statice (panoramice), în mişcare (cinematografice)
 Autoscopice: subiectul îşi percepe vizual propriul corp,
părţi din corp, organe. “imaginea dublă”
 Olfactive şi gustative:
 tactile
 H. interoceptive:
 Senzaţiaexistenţei unei fiinţe în corp sau a schimbării poziţiei
unor organe, a obstruării sau perforării lor, transformării
organismului.

 H. proprioceptive:
 H. motorii sau kinestezice: impresii de mişcare sau de
deplasare a unor segmente sau ale corpului în întregime.
PSEUDOHALUCINAŢIILE
 Nu se confundă de obicei în totalitate cu
reprezentarea imaginilor unor obiecte şi fenomene
reale
 Nu se proiectează în afară, se petrec în minte, în cap,
în interiorul corpului.
 Sunt convinşi de realitatea existenţei lor, acţiuni
impuse din afară
 Pseudohalucinaţiile auditive:
 Aude ceea ce citeşte fără voce şi crede că o persoană străină
pronunţă cuvintele în “capul lui”

 P. vizuale:
 apar în spaţiul perceptiv
 Imagini izolate/ scene panoramice

 P. gustative şi olfactive
 P. interoceptive: “lipsă de libertate interioară”, “stăpânire
interioară”
 P. motorii sau kinestezice
ATENŢIA
 Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un
anumit grup limitat de obiecte şi fenomene, cu scopul de a
asigura condiţiile de claritate a grupului de imagini
percepute, cât şi delimitarea lor netă de câmpul perceptiv.
 HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi,

hipocondriaci, fobici, obsesionali.

 HIPOPROSEXII, APROSEXII:

 St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii, demenţe, sch.

MEMORIA
 Proces psihic al orientării retrospective, realizat
prin întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi
evocare (reactualizare).
 HIPERMNEZIA:
 HIPOMNEZIA:
 Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
 AMNEZIILE:
 Anterograde: evenimentele trăite după debutul bolii
 Retrograde: se întind progresiv spre trecut
PARAMNEZIILE

 Amintiri deformate, false, neconcordante cu

realitatea fie sub aspect cronologic, fie sub aspectul

lisei de legătură cu realitatea obiectivă trăită în

prezent sau în trecut de bolnav.

 CRIPTOMNEZIA: nerecunoaşterea, ca fiind
străin, a unui material literar, muzical, ştiinţific,
pe care bolnavul l-a citit sau l-a auzit în realitate,
dar pe care în mod iluzoriu îl consideră al lui
propriu.

 FALSA IDENTIFICARE/ RECUNOAŞTERE: a

recunoaşte ceea ce de fapt bolnavul nu cunoaşte.
 Surmenaj, st. maniacale, schizofrenii.
 ILUZIE DE NERECUNOAŞTERE: recunoaşte
persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu este sigur
că recunoaşte persoane pe care le-a cunoscut.
ALLOMNEZIILE
 PSEUDOREMINISCENŢE: reproducerea unor evenimente
reale din trecut pe care acesta le trăieşte ca evenimente
prezente.
 CONFABULAŢIILE / H. DE MEMORIE: reproducerea
unor evenimente imaginare, bolnavul fabulând asupra
trecutului cu convingerea că îl evocă.
 Nu spune adevărul, nu minte, nu ştie că minte.
 ECMNEZIA: întoarcerea întregii personalităţi la

perioade demult trăite de bolnav.

 ANECFORIA: posibilitatea reproducerii de amintiri pe

care le credea uitate.

 Reproducerea este posibilă dacă i se sugerează pacientului

unul sau mai multe elemente ale acelor evenimente.

GÂNDIREA

 Proces central al vieţii psihice

 Activitate cognitivă complexă, mijlocită şi
generalizată prin care se distinge esenţialul de
fenomenal, în ordinea lucrurilor şi ideilor, pe baza
experienţei şi a prelucrării informaţiilor

 Operaţiileg. : analiza, sinteza, comparaţia,

abstractizarea, generalizarea.
• Tulb. de ritm şi coerenţă:
• Accelerarea ritmului ideativ:
 Fugă de idei (asociaţii întâmplătoare, asonanţă, rimă,
localizare în timp şi spaţiu, contraste facile)
 Mentismul (depănare rapidă, incoercibilă a
reprezentărilor şi a ideilor; au atitudine critică): st. de
mare tensiune nervoasă, oboseală, intoxicaţie uşoară cu cofeină, alcool,
sch.,
 Tahipsihie
 Incoerenţa gândirii
 Salată de cuvinte
 Verbigeraţie
• Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie,
vâscozitatea psihică, fading mental, baraj ideativ
• Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
 Tulb. de conţinut:
 Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)

 Ideea obsedantă (străină, contradictorie

personalităţii individului, îi recunoaşte caracterul
parazitar, luptă pt. a o înlătura)
 OBSESIA:
 Obsesii ideative (b. Îndoielii, compesaţiei)
 Amintiri şi reprezentările obsesive
 Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate
alunga, în ciuda faptului că evită situaţia respectivă.
 Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
 Frica de:
a intra în piaţă – agorafobia,
 locuri înalte – hipsofobia,
 locuri înguste – claustrofobia.
 obiecte: ascuţite – aihmofobia, de tren, vapor, apă –
hidrofobia
 mulţime – antropofobie
 singurătate – monofobia
 boală – nosofobia
 societate – petofobia. ereutofobia
 a nu se murdări – misofobia
 moarte – tanatofobia
 animale – zoofobia
 a mânca - sitiofobia
 Ideea prevalentă:
 Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
 Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie aberantă
 Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
 Celelalte ideii o sprijină, nu se opun ei.
 Concordantă cu personalitatea individului
 Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi
persoanelor din jur, potenţialitate delirantă.
 St. postonirice, epilepsie, alcoolism, PMD, st. predelirante.
 Ideii delirante:

 O judecată eronată care stăpâneşte, domină conştiinţa bolnavului şi-i

modifică comportamentul în sens patologic.
 Este impenetrabilă la contraargumente şi inabordabilă prin confruntare,
în ciuda contradicţiilor cu realitatea.
 Este incompatibilă cu existenţa unei atitudini critice, este lipsit de
capaciatea de a-i sesiza în mod conştient esenţa patologică.

Delir sistematizat: caută să impună ideiile sale realităţii, le trăieşte cu o

nestrămutată convingere.

D. nesistematizat: coerenţa şi stringenţa aparent logice nu sunt aşa de

puternice: slab structurat, instabil, polimorf, variabil ca tematică, fără
tendinţa a se impune realităţii.
IDEI DELIRANTE:
 Expansive:
 De mărire şi bogăţie
 De invenţie
 De reformă
 Filiaţie
 Mistice
 Depresive:
 Persecuţie
 Revendicare
 Gelozie
 Relaţie
 Autoacuzare
 Hipocondriace
 Transformare şi posesiune
 negaţie
 Mixte:
 Influenţă
 Metafizice
 TULB. ALE COMUNICĂRII VERBALE ŞI
GRAFICE
 TULB. LIMBAJ ORAL:
 DISLOGII:
 De formă: hiperactivitatea verbală, tahifemie, logoree, verbigeraţie,
hipoactivitatea verbală, mutism (akinetic, absolut, relativ,
discontinuu, electiv), mutitatea, musitaţia, mutacism, afemia
(anartria): lez. neurologică. Blocaj verbal, palilalie
 De conţinut:

 Cuvinte: neologisme active/pasive, jargonofazie

 Frazei: agramatism, paragramatism, embololalie, embolofazie

 DISFAZII: tulb. legate de leziuni cerebrale:
 Surditatea verbală
 Intoxicaţia prin cuvânt
 Amnezia verbală
 DISLALII:
 De sunet: R, S, Z, J.
 Silabe
 Cuvinte
 Balbism clonic: vorbirea repetată, sacadată:
 Balbism tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe.
 B. tonico-clonic.
 Tulburările limbajului scris:
 Activităţii
grafice
 Morfologiei
 Semanticii grafice
IMAGINAŢIA

 Proces psihic de prelucrare, transformare şi

sintetizare a reprezentărilor şi ideilor, în scopul
făuririi unor noi imagini şi idei.

 Scăzută: ologofrenii, demenţe, st. de inhibiţie,

nevroze, depresii, psihastenii.
 Exaltarea imag. Intoxicaţii uşoare, st. de excitaţie,
delir cronic, sch.
 Mitomania:
 Organizarea romanească a trăirii
 Alibiul existenţial
 Supraestimarea
 Conduita de teamă
CLASIFICARE
 Imaginaţia reproductivă – procesele imaginaţiei se
desfăşoară în direcţia reconstituirii unor evenimente
sau fenomene
 Imaginaţia anticipativă – în direcţia producerii unor
imagini şi combinaţii noi
Activitatea de creaţie – când imaginaţia anticipativă se
desfăşoară conştient în direcţia realizării unui scop,
este susţinută de o puternică motivaţie, iar produsele
realizate sunt caracterizate de un mare grad de
originalitate şi valoare socială.
Existenţa unei imaginaţii creative şi corelarea ei cu
diferiţi factori definesc o caracteristică globală de
personalitate- creativitatea

Factorii creativităţii:
- factori personali
- factori sociali de microgrup:
- sistemul cognitiv: gândire, experienţă
cognitivă, informaţii
- motivaţia
- factori volitivi: perseverenţa, curajul
confruntării, tenacitatea
- aptitudinile
- atitudinile
- factori sociali de microgrup
AFECTIVITATEA
 Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect,
dintre subiect şi situaţiile/împrejurările de viaţă ale acestuia,
prezente, evocate sau proiectate.

 Formele afectivităţii sunt stări, relaţii, comportamente ce

reflectă raportul dintre motive şi condiţiile obiective sau
imaginare.
CLASIFICARE
 Afectele sunt procese afective primare, simple, impulsive –
mânia, groaza, frica, spaima.
 Sunt de scurtă durată, puternice, foarte intense, violente cu apariţie
bruscă şi desfăşurare impetuoasă, cu manifestări deosebit de vii în
comportament.
 Emoţiile – se caracterizează prin durată scurtă, intensitate,
cu desfăşurare tumultoasă sau calmă, cu orientare bine
determinată; au caracter situativ şi sunt active.

 Dispoziţia – stare afectivă difuză, de intensitate medie,

durată variabilă. Dacă se prelungeşte se poate transforma
în trăsături de caracter, creează un fond general: optimist
sau pesimist.
 Sentimentele: sunt trăiri afective intense, de lungă durată,
au mare grad de stabilitate şi generalitate -> atitudini
afective

 Intelectuale: curiozitatea, mirarea, dragostea faţă de cunoaştere

 Estetice: reflectarea frumosului în viaţă, natură, societate
 Morale: reflectă atitudinea pozitivă sau negativă faţă de
propriile acţiuni sau ale altora, responsabilitatea, datoria.
 Pasiunile:

 sedeosebesc de sentimente prin intesitatea trăirii afective,

gradul de stabilitate şi forţa de angajare a personalităţilor.
 mobilizează întregul comportament către acţiune
 Instinctele - reflexe înnăscute complexe:
 Alimentar
 De apărare
 De reproducere: sexual şi matern
 VOINŢA
Procesul care orientează activitatea psihică spre
realizarea unui scop, în mod deliberat ales şi pentru
obţinerea căruia elaborează operaţiuni şi activităţi de
depăşire a unor rezistenţe ce aparţin condiţiei subiective şi
de mediu relaţional
Stare subiectivă de trecere conştientă de la o idee sau
raţionament la o activitate sau la inhibiţia unei activităţi.
SECVENŢELE UNUI ACT DE VOINŢĂ

 Formularea scopului

 Disputa motivelor

 Adoptarea hotărârii

 Îndeplinirea acţiunii

 Angajarea în acţiune
Voinţa pe tot parcursul dezvoltării
personalităţii se manifestă prin:

activitate şi conduite motorii

 DISABULIA: dificultatea de a trece la o actiune, insotita de o

nota afectiv-negativa

 PARABULIA: insuficienta volitionala insotita sau chiar

determinata de dorinte sau pulsiuni paralele

 IMPULSIVITATEA: insuficienta vointei pasive

 RAPTUSURILE ANXIOASE
 SEMIOLOGIA CONSTIINTEI

 Constiinta: reprezinta cea mai inalta forma de reflectare a

realitatii obiective.
 Plan fiziologic: functia acelor reg. corticale in stare de
functionare optima
 Plan psihologic: procesul de reflectare a propriului eu si a lumii
inconjuratoare
 STAREA DE CONSTIIENTA: exprima atat capacitatea si
claritatea reflectarii, cat si intelegerea realitatii obiective in
momentul respectiv.
TULBURARI CANTITATIVE

 St. obtuzie: ridicarea pragurilor senzoriale, dificultati

asociative, pierderea supletei si mobilitatii ideative, dificultatea
de a-si preciza si formula ideile.
 St. hebetudine: dezinsertia bolnavului din realitate, atitudine de
perplexitate
 St. torpoare: usoara dezorientare, hipokinezie, scaderea
tonusului afectivo-volitional
TULBURARI CANTITATIVE

 St. obnubilare: coborarea tonusului functional al intregului

psihism
 St. stupor: confuzie si activitatea psihomotorie pare suspendata

 st. sopor: somnolenta accentuata

 St. coma: pierdere completa a constiintei

TULBURARI CALITATIVE

 Tip delirant
 St. oneiroida: visul in gandirea vigila

 St. amentiva: dezorientare totala, incoerenta gandirii e maxima,

st de agitatie
 St. crepusculara: profunda alterare a reflectarii senzoriale cu
pastrarea automatismelor motorii care da un aspect ordonat
actelor comportamentaale