UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI DREPT

REFERAT

Disciplina: DREPTUL MEDIULUI

Titlul referatului: IZVOARELE FORMALE, NATIONALE ALE
DREPTULUI MEDIULUI
Coordonator stiintific: Lect. Univ. dr. Pîrvu Adriana-Ioana

Autor: Dumitru Florina-Geanina ,

A.P. 1
 Izvoarele formale ,nationale ale dreptului mediului

DEFINITIA DREPTULUI MEDIULUI

Dreptul mediului poate fi definit ca fiind ramura de drept distinctă

din sistemul de drept românesc, formată din totalitatea normelor juridice
care reglementează relaţiile dintre persoane stabilite în legătură cu
protecţia şi dezvoltarea mediului.
Din această definiţie, putem contura următoarele trăsături specifice
dreptului mediului:
⮚ este o ramură de drept distinctă în sistemul nostru de drept
⮚ este o ramură de drept formată din norme juridice specifice, ce prezintă
trăsături comune;
⮚ normele de dreptul mediului reglementează relaţiile sociale formate în
procesul de prevenire a poluării, ameliorarea şi dezvoltarea mediului,
sancţionarea faptelor poluante etc.

IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI

Prin izvor de drept, în general, se desemnează formele de exprimare

a normelor juridice. Noţiunea de izvor de drept are două sensuri: unul
material şi altul formal .
În sens material, prin izvor de drept înţelegem condiţiile social -
economice ce impun crearea unui ansamblu de norme.În sens formal, prin
izvor de drept se înţeleg formele juridice specifice puse la dispoziţia
organelor specializate ale statului, exprimate prin acte normative,care să
apere relaţiile economice şi sociale.Ca formă de exprimare a normelor
juridice, izvoarele dreptului mediului sunt aceleaşi ca şi ale altor ramuri de
drept.
Principalul izvor de drept al mediului în plan intern îl reprezintă legea în sens
larg (act cu putere obligatorie) ca text scris adoptat de către o autoritate
competentă (constituţia, legea propriu-zisă, actele guvernamentale
ş.a.),urmată, apoi, de cutumă, jurisprudenţă, doctrina şi dreptul comparat.
Dreptul comunitar cunoaşte drept surse: tratatele constitutive ale
comunităţilor europene (izvoare primare) şi regulamentele, directivele,
deciziile şi recomandările (reprezentând dreptul comunitar derivat).

Izvoarele dreptului internaţional al mediului sunt enumerate şi

definite în mod clasic în art. 38 alin. (1) din Statutul Curţii Internaţionale
de Justiţie, respectiv,tratatele şi cutuma (generatoare de norme obligatorii),
principiile generale de drept recunoscute de către naţiunile civilizate şi
mijloacele auxiliare (deciziile judiciare internaţionale şi doctrină),
acestea din urmă având o influenţă indirectă asupra dezvoltării şi
orientării dreptului.Totodată, pot fi amintite ca izvoare noi rezoluţiile
organizaţiilor internaţionale.

Legea

În sens larg, termenul de lege cuprinde orice regulă juridică scrisă,

indifferent de titlul actului normativ: Constituţie, cod, tratate
internaţionale, ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului etc.

Constituţia

Ca o regulă generală, constituţiile stabilesc structura şi ierarhia normelor juridice,

stabilesc instituţiile statului, consacră principiile generale care guvernează statul
şi reglementează funcţionarea instituţiilor statului. Deasemenea, delimitează
relaţiile existente, pe de o parte între diferitele categorii de norme juridice (din
dreptul intern) şi, pe de altă parte, între dreptul naţional, dreptul comunitar şi dreptul
international.

Constituţia României (revizuită prin Legea nr. 429/2003) se

referă la problemele mediului în Titlul II, Capitolul II
(„Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale”) şi în Titlul IV
(intitulat „Economia şi finanţele publice”).În urma revizuirii,
Constituţia a consacrat, prin art. 35, „dreptul oricărei persoane la
un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”şi a circumstanţiat
semnificaţiile acestuia în raport cu dreptul de proprietate.Astfel, potrivit
prevederilor art. 44 alin. (7), „Dreptul de proprietate obligă la respectarea
sarcinilor privind protecţia mediului.
De asemenea, art. 135 alin. (2) lit. e) precizează: „Statul trebuie să
asigure refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și
menținerea echilibrului ecologic.
Legea (în sensul de act normativ care emană de la Parlamentul
României)poate fi izvor al dreptului mediului în măsura în care
reglementează relaţiile sociale care privesc protecţia, conservarea sau
dezvoltarea mediului. Pot fi amintite: Legea nr. 360/2003 privind
regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase,
republicată; Legea vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic nr.
407/2006, modificată și completată; Legea nr. 24/2007 privind
reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane,
republicată.

Tratatele internaţionale

Pentru a produce efecte juridice, în conformitate cu prevederile

Constituţiei noastre, tratatele internaţionale trebuie să fie ratificate de
Parlament [art. 11alin. (2)].
Potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile
interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Ca atare, tratatele internaţionale cu privire la mediu pe care
România le-a adoptat sau la care a aderat fac parte din dreptul intern şi
constituie izvoare pentru dreptul mediului.
Amintim cateva dintre actele international la care Romania a
aderat:
 ⮚ Convenția asupra zonelor umede, de importanță internațională,
în special ca habitat al păsărilor acvatice, ratificată de țara
noastră prin Legea nr. 5/1991.
⮚ Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a
Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003, ratificată prin Legea
nr. 389/2006.
⮚ Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea
durabilă a fluviului Dunărea (Convenţia pentru protecţia
fluviului Dunărea), semnată la Sofia la 29 iunie 1994, ratificată
prin Legea nr. 14/1995.

Actele guvernamentale

În ţara noastră Guvernul adoptă două categorii de acte:

o hotărâri (emise pentru organizarea şi executare legilor);
o ordonanţe (emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele
şi condiţiile precizate de aceasta) şi ordonanţe de urgenţă.
Aceste acte normative sunt izvoare ale dreptului mediului în măsura în
care se referă la protecţia, conservarea şi ameliorarea mediului.De
asemenea, ordinele şi instrucţiunile miniştrilor şi ale conducătorilor
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate pot avea
o asemenea calitate.

Actele autorităţilor administrației publice locale

Constituie izvoare ale dreptului mediului hotărârile adoptate de

către consiliile locale în exercitarea atribuţiilor privind „protecţia şi
 refacerea mediului; conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a
monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaţiilor naturale”
(art. 36 alin.(6) pct. 9 și 10 din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001), precum şi cele ale consiliilor judeţene referitoare la
organizarea şi dezvoltarea urbanistică a teritoriului şi amenajarea acestuia
(art. 91 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 215/2001).

Alte izvoare ale dreptului mediului

Cutuma (obiceiul juridic) ca normă de drept izvorâtă dintr-o

practică îndelungată are, în dreptul nostru, o valoare redusă. Ea poate fi
întâlnită în dreptul maritim sub formă de uzanţe portuare, precum şi în
dreptul civil în materie de servitute şi raporturi de vecinătate, de uzufruct, de
executare a contractelor şi de interpretare a voinţei părţilor, de vânzare şi de
locaţiune.
Şi în domeniul protecţiei mediului cutuma poate prezenta unele
semnificaţii.Astfel, prin art. 8 din Legea nr. 82/1993 privind
constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” se recunoaşte şi se
garantează „dreptul populaţiei locale din teritoriul Rezervaţiei
Biosferei „Delta Dunării” de a păstra obiceiurile specifice locale”, iar
în acest sens, „Administraţia Rezervaţiei face propuneri către autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului ş ipădurilor pentru
acordarea de compensaţii, potrivit legii, în cazul restrângerii sau încetării
unor activităţi economice tradiţionale impuse de măsuri restrictive
de management”.
De asemenea, art. 44 alin. (7) din Constituţia României stabileşte că
„dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind
protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la
respectarea celorlalte sarcini care,potrivit legii sau obiceiului, revin
proprietarului”, iar art. 603 din Codul civil,prevede: „Dreptul de
proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia
mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”.
 Jurisprudenţa, înţeleasă ca totalitatea hotărârilor adoptate de
instanţele judecătoreşti, indiferent de gradul acestora, nu este considerată
izvor de drept în sistemul nostru de drept, ci are un rol auxiliar, contribuind la
fixarea şidezvoltarea reglementărilor existente.

Doctrina juridică, reprezentată de analizele, interpretările teoretice pe care

specialiştii le emit ca urmare a studiului fenomenului juridic, nu
este recunoscută ca izvor de drept în dreptul românesc. Cu toate
acestea, în literatura de specialitate s-a subliniat rolul pe care îl are
doctrina în elaborarea şi adoptarea reglementărilor juridice în domeniul
protecţiei mediului.
Dreptul comunitar/Uniunii Europene a devenit izvor de drept pentru
dreptul intern în urma aderării României la Uniunea Europeană. Astfel,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne[art. 148 alin. (2) din Constituţie].

Bibliografie:
⮚ https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-oradea/dreptul-
mediului/rezumate/dreptulmediuluiunitateai/3768457/view
⮚ https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-mediului/capitolul-iii-
dreptul-mediului-ramura-de-drept-distincta1-si-raportul-juridic-de-mediu/