Discriminarea pozitiva a pornit din Statele Unite.

Este un tratament preferential aplicat

unor minoritati rasiale sau sexuale, ulterior extins si femeilor. In Statele Unite,
beneficiarii evidenti sint indienii, primii locuitori ai continentului, si oamenii de
culoare.
In trecut, acestia au suferit sistematic de discriminare, in invatamant sau atunci cind
trebuiau sa-si gaseasca de lucru. Prima lege de acest tip a fost introdusa in 1961 in
Statele Unite de catre presedintele Kennedy. In 1968, legea a fost extinsa pentru a
acoperi si femeile.
In acelasi timp, sistemul nu e lipsit de ambiguitati, intrucat legislatia Statelor Unite
interzice aplicarea unor cote precise. In Europa, discriminarea pozitiva li se aplica in
special femeilor. In multe tari, precum in tarile scandinave, femeile beneficiaza de un
tratament preferential atunci cind candideaza pentru un post in institutiile statului,
inclusiv in politie, armata si invatamant.
In multe tari ale continentului si partidele politice aplica in mod voluntar un sistem
paritar prin care femeile trebuie sa ocupe un anume procent de locuri pe listele lor.
Apoi, in tari precum Norvegia si Franta, femeile trebuie sa ocupe cel putin un sfert din
posturile de raspundere in intreprinderile mari sau in cele care beneficiaza de o
participare a statului. Tot in Franta, noul presedinte François Hollande si-a respectat
promisiunea de a numi femei in jumatate din posturile ministeriale. 17 din cei 34 de
ministri ai noului guvern francez sint femei.
Prin alte tari, cei care beneficiaza de un tratament preferential, cel putin in invatamant,
sint romii, tiganii. Sistemul este insa si foarte contestat, inclusiv din ratiuni
constitutionale si morale. Se subliniaza ca el contravine de fapt principiului egalitatii si
ca ii defavorizeaza pe cei care nu fac parte dintr-o minoritate.

Rezultatul poate fi exact opus celui scontat, ducand la cresterea animozitatii majoritatii
impotriva membrilor minoritatilor si la disparitia stimulentului competitional printre
acestia, care nu vor mai face mari eforturi de a se ameliora, stiind ca dispun oricum de
un numar de locuri rezervate.

Discriminare pozitivă[modificare | modificare sursă]

Măsurile care vizează un anumit grup și care urmăresc eliminarea și prevenirea discriminării sau compensarea
dezavantajelor rezultate din atitudini, comportamente și structuri existente poartă denumirea de discriminare pozitivă.[46]
Există tendința de abandonare a sintagmei discriminare pozitivă în favoarea celor de măsuri specifice sau de tratament
preferențial deoarece, spre deosebire de discriminarea pozitivă, care presupune acordarea unei preferințe automate și
absolute membrilor grupului minoritar, celelalte două vizează asigurarea egalității depline și efective, permițând ca
aprecierea să se facă în concret, de la caz la caz. [47]