Sunteți pe pagina 1din 36

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ – NAPOCA

FACULTATEA DE INGINERIE
DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ŞI MANAGEMENET TEHNOLOGIC
DISCIPLINA ORGANE DE MAŞINI

REDUCTOR
Pe = 1,25 kW
ne = 3.000 rot/min
nu = 290 rot/min

Coordonator: Numele și prenumele: Jurje Cristina


Șef lucr. dr. ing. Alexandrescu Marius Grupa: IEDM

ANUL UNIVERSITAR
2016 – 2017
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ – NAPOCA
FACULTATEA DE INGINERIE
DEPARTAMENTUL DE INGINERIE ŞI MANAGEMENET TEHNOLOGIC
DISCIPLINA ORGANE DE MAŞINI

1. TEMA DE PROIECT
(Proiect de semestru nr.2)
Să se proiecteze instalația mecanică formată din: transmisie prin curele trapezoidale și
tranzmisie cu roți dințate (reductor) ce acționează un utilaj, două schimburi pe zi având
următoarele date de proiectare:

• Puterea motorului electric Pe = 1,25 kW;


• Turația motorului ne = 3.000 rot/min;
• Turația utilajului nu = 290 rot/min;
• Durabilitatea transmisiei: 5.000 h.

Proiectul va curpinde:

A. Memoriul tehnic
1) Considerații generale privind transmisiile prin curele;
2) Considerații generale privind transmisiile cu roți dințate;
3) SSM;
B. Memoriul justificativ de calcul

1) Schema cinematică simplificată a trasnmisiei mecanice;


2) Calculul transmisiei prin curele;
3) Calculul transmisiei prin roți dințate;
A. Desen

1) Partea grafică în Inventor a desenului de ansamblu redactor cilindiric;


2) Desene de execuție la arborele de intrare în reductor și roata dințată condusă a
reductorului;

ANUL UNIVERSITAR
2016 – 2017
REDUCTOR

Cuprins
1. TEMA DE PROIECT ......................................................................................................... 2
2. MEMORIUL TEHNIC ....................................................................................................... 4
2.1. Generalităţi .................................................................................................................. 4
2.2. Variante constructive................................................................................................. 13
2.3. Elementele componente ............................................................................................ 15
2.4. Materiale folosite în construcția reductoarelor.......................................................... 18
2.5. Sănătate şi securitate în muncă.................................................................................. 19
3. MEMORIUL JUSTIFICATIV DE CALCUL .................................................................. 20
3.1. Schema cinematică simplificată ............................................................................ 20
3.2. Transmisia prin curele ........................................................................................... 21
3.3. Dimensionarea angrenajului .................................................................................. 23
3.4. Dimensionarea arborilor ........................................................................................ 29
3.5. Alegerea rulmenţiilor ............................................................................................. 31
3.6. Alegerea etanşăriilor .............................................................................................. 31
3.7. Dimensionarea carcasei ......................................................................................... 31
3.8. Alegerea penelor .................................................................................................... 33
3.9. Calculul forţelor din angrenaj ................................................................................ 34
1. Bibliografie selectivă ........................................................................................................ 36
2. Bibliografie electronică .................................................................................................... 36

3
REDUCTOR

2. MEMORIUL TEHNIC
2.1. Generalităţi

Reductoarele cu roţi dinţate sunt mecanisme independente formate din roţi dinţate cu angrenare
permanentă, montate pe arbori şi închise într-o carcasă etanşă. Ele servesc la:
•micşorarea turaţiei;
•creşterea momentului de torsiune transmis;
•modificarea sensului de rotaţie sau a planului de mişcare;
•însumează fluxul de putere de la mai multe motoare către o maşină de lucru;
•distribuie fluxul de putere de la un motor către mai multe maşini de lucru.
În cazul reductoarelor de turaţie, roţile dinţate sunt montate fix pe arbori, roţile
angrenează permanent şi realizează un raport de transmitere total fix, definit ca raportul dintre
turaţia la intrare şi turaţia la ieşirea reductorului, spre deosebire de cutiile de viteze la care unele roţi sunt
mobile pe arbori (roţi baladoare), angrenează intermitent şi realizează un raport de transmitere total în trepte.
Ele se deosebesc şi de variatoarele de turaţie cu roţi dinţate (utilizate mai rar) la care raportul de transmitere
total poate fi variat continuu. Reductoarele de turaţie cu roţi dinţate se utilizează în toate domeniile
construcţiilor de maşini. Există o mare varietate constructivă de reductoare de turaţie cu roţile dinţate. Ele se
clasifică în funcţie de următoarele criterii:

a. după raportul de transmitere:

•reductoare cu o treaptă de reducere a turaţiei;


•reductoare cu 2 sau mai multe trepte de reducere a turaţiei.
b. după poziţia relativă a arborelui de intrare (motor) şi arborele de ieşire:
•reductoare coaxiale, la care arborele de intrare este coaxial cu cel de ieşire;
•reductoare obişnuite (paralele), la care arborele de intrare şi de ieşire sunt paralele.
c. după poziţia arborilor:
•reductoare cu axe orizontale;
•reductoare cu axe verticale;
•reductoare cu axe înclinate.

4
REDUCTOR

d. după tipul angrenajelor:


•reductoare cilindrice.
•reductoare conice;
•reductoare hipoide;
•reductoare melcate;
•reductoare combinate (cilindro-conice, cilindro-melcate etc);
•reductoare planetere.
e. după poziţia axelor:
•reductoare cu axe fixe;
•reductoare cu axe mobile.

Considerații generale privind transmisiile prin curele


Transmisiile prin curele sunt transmisii mecanice, care realizează transmiterea
mişcării de rotaţie şi a sarcinii, de la o roată motoare la una sau mai multe roţi conduse, prin
intermediul unui element flexibil, fără sfârşit, numit curea.
Transmiterea mişcării se poate realiza cu alunecare (la transmisiile prin curele late sau
trapezoidale) sau fără alunecare (la transmisiile prin curele dinţate).
Transmiterea sarcinii se realizează prin intermediul frecării care ia naştere între
suprafeţele în contact ale curelei şi roţilor de curea (în cazul transmisiilor cu alunecare) sau
prin contactul direct dintre dinţii curelei şi cei ai roţii (în cazul transmisiilor fără alunecare).
O transmisie prin curele se compune din roţile de curea – conducătoare 1 şi condusă 2
– elementul de legătură (cureaua) 3 (fig.1.1), sistemul de întindere şi apărători de protecţie.
Forţa necesară de apăsare a curelei pe roţile de curea se realizează la montaj, prin
întinderea (deformarea elastică) curelei.
Comparativ cu celelalte transmisii
mecanice, transmisiile prin curele cu alunecare
prezintă o serie de avantaje: se montează şi se
întreţin uşor; funcţionează fără zgomot;
amortizează şocurile şi vibraţiile; necesită
precizie de execuţie şi montaj relativ reduse;
costurile de fabricaţie sunt reduse; transmit
sarcina la distanţe relativ mari între arbori; Fig. 1.1
permit antrenarea simultană a mai multor
arbori; funcţionează la viteze mari; asigură protecţia împotriva suprasarcinilor.
Dintre dezavantajele acestor transmisii se pot menţiona: capacitate de încărcare
limitată; dimensiuni de gabarit mari, comparativ cu transmisiile prin roţi dinţate; forţe de
pretensionare mari, care solicită arborii şi reazemele; raport de transmitere variabil, ca urmare
a alunecării curelei pe roţi; sensibilitate mărită la căldură şi umiditate; durabilitate limitată;
necesitatea utilizării unor dispozitive de întindere a curelei.

5
REDUCTOR

Unele dintre dezavantajele transmisiilor cu alunecare sunt anulate de transmisiile prin


curele dinţate. Astfel: mişcarea se transmite sincron, vitezele unghiulare ale roţilor fiind
constante şi ridicate; randamentul mecanic este mai ridicat; pretensionare mai mică la montaj,
deci o solicitare redusă a arborilor şi lagărelor.
Principalele dezavantaje ale transmisiilor prin curele dinţate sunt legate atât de
tehnologia de execuţie, mai pretenţioasă, atât a roţilor de curea dinţate cât şi a curelelor, cât şi
de costurile montajului.

Clasificarea curelelor se face în funcţie de forma secţiunii curelei (fig. 1.2), iar
clasificarea transmisiilor prin curele se face în funcţie de poziţia relativă a axelor arborilor, a
numărului de arbori antrenaţi (conduşi) şi a raportului de transmitere realizat.
După forma secţiunii, curelele pot fi: late (netede – fig. 1.2, a, politriunghiulare – fig.
1.2, b, dinţate – fig. 1.2, c), trapezoidale (fig. 1.2, d), rotunde (fig. 1.2, e).

Fig. 1.2

Transmisiile prin curele late pot transmite puteri până la P = 2000 kW, la viteze
periferice v ≤ 12 m/s şi rapoarte de transmitere i ≤ 6 (maxim 10). Utilizarea curelelor
moderne, de tip compound, a dus la ridicarea performanţelor acestora, domeniul lor de
utilizare fiind: P≤ 5000 kW; v ≤ 100 m/s; i ≤ 10 (maxim 20).
Transmisiile prin curele late politriunghiulare (Poly-V) transmit puteri P ≤ 2500 kW,
la viteze periferice v ≤ 50 m/s.
Transmisiile prin curele late dinţate pot transmite puteri până la P = 400 kW, la viteze
periferice v ≤ 80 m/s şi rapoarte de transmitere i ≤ 8 (maxim 10).
Transmisiile prin curele trapezoidale pot transmite puteri până la P = 1200 kW, la
viteze periferice v ≤ 50m/s, atunci când distanţa dintre axe A < 3 m, iar raportul de
transmitere maxim i ≤ 8 (maxim 10).
Pentru aceste curele, în tabelul 3.1 sunt prezentate, în funcţie de diverşi parametri
(economici, funcţionali etc.), câteva performanţe ale transmisiilor echipate cu aceste curele.

6
REDUCTOR

Tabelul 1.1
Performanţe ale transmisiilor prin curel
Curele Curele Curele Curele trapezoidale Curele
Parametrul
late politriunghiulare dinţate Clasice Înguste rotunde
Indicele costului
1,1 1,2 1,4 1,4 1,0 ND*)
instalării
Întreţinere Da Da Nu Da Da Da
Raport putere/volum
0,8 1,7 1,9 0,7 1,8 ND*)
(kW/cm3)
Frecvenţa maximă a
200 100 200 40 80 40
îndoirilor
Încărcarea arborilor*) (2…3)Fu (2…2,5) Fu Fu (2…2,5) Fu (2…3)Fu
Randament % 97…98 97 98 95 96 95
Raportul Fu/F0 0,3…0,4 0,4…0,5 1 0,5…0,6 0,4
*)
*) ND – nu sunt date; Fu – forţa utilă; F0 – forţa de pretensionare.

Clasificarea transmisiilor prin curele, în funcţie de criteriile mai înainte prezentate,


este dată în tabelul 1.2.

7
REDUCTOR

Tabelul 1.2
Clasificarea transmisiilor prin curele
Criteriul
de
Tipul transmisiei
clasificar
e
Cu axe paralele
Cu ramuri deschise Cu ramuri încrucişate

Cu axe încrucişate
Fără role de ghidare Cu role de ghidare

Poziţia
relativă a
axelor
arborilor

8
REDUCTOR

Tabelul 1.2(continuare)
Criteriul Tipul transmisiei
de
clasificare
Cu un arbore condus (v. figurile de mai sus)
Cu mai mulţi arbori antrenaţi (conduşi)

Numărul
arborilor
conduşi

Cu raport de transmitere constant (v. figurile de mai sus)


Cu raport de transmitere variabil
În trepte (cutie de viteze) Continuu (variator – v. cap. 4)

Raportul
de
transmitere

Tipuri de curele. Materiale. Elemente constructive


Materialele din care se confecţionează curelele trebuie să îndeplinească următoarele
condiţi de bază: să fie foarte elastice, pentru a se putea înfăşura pe roţi cu diametre mici, fără
ca tensiunile de încovoiere, care iau naştere, să aibă valori însemnate; coeficientul de frecare
a elementului curelei în contact cu roata de curea să fie cât mai mare (pentru transmisiile prin
curele cu alunecare); elementul curelei care preia sarcina principală de întindere să aibă o
rezistenţă ridicată; elementul curelei, în contact cu roata, să fie rezistent la uzură şi oboseală
şi să fie rezistent şi la acţiunea agenţilor externi; să fie ieftine.
Curele trapezoidale
Cureaua trapezoidală are în secţiune transversală forma unui trapez isoscel şi este
formată din mai multe zone. Zona 1 reprezintă elementul de rezistenţă al curelei, care poate fi
realizat din ţesătură de bumbac (fig. 1.3, a), din şnur (fig. 1.3, b) sau din cablu (fig. 1.3, c).
Elementul de rezistenţă este învelit într-o masă de cauciuc sintetic, care cuprinde zona de
compresiune 2 (duritate 70...80̊ Sh) şi zona de întindere 3 (duritate 60...70̊ Sh). La exterior,
cureaua este protejată prin învelişul de protecţie 4, format din unul sau mai multe straturi de
pânză cauciucată.

9
REDUCTOR

Fig. 1.3
Fig. 1.3

Curelele trapezoidale sunt standardizate, în funcţie de dimensiunile secţiunii, în două


tipuri: curele trapezoidale clasice şi curele trapezoidale înguste. La aceste curele, flancul în
stare liberă este rectiliniu.
Se mai folosesc şi alte tipuri de curele trapezoidale, cum ar fi: curele speciale, curele dublu
trapezoidale sau curele trapezoidale multiple. Curelele trapezoidale speciale (fig. 1.4, a) au
flancurile în stare liberă concave, oferind avantajul unei aşezări corecte a curelei pe roată, în
timpul funcţionării. În stare deformată, atunci când cureaua se înfăşoară pe roată, flancul
curelei devine rectiliniu, ca şi flancul canalului de pe
roata de curea (la curelele clasice, în stare deformată
flancul curelei nu mai rămâne rectiliniu (fig. 1.4, b)).
Curelele dublu trapezoidale (fig. 1.5, a) se folosesc în
cazul transmisiilor cu mai multe roţi conduse, dispuse
pe ambele părţi ale curelei (fig. 1.5, b). Curelele
trapezoidale multiple (fig. 1.6) înlocuiesc curelele
trapezoidale simple montate în paralel, prezentând
avantajul că evită alungirile inegale ale elementelor
Fig. 1.4 componente.

În comparaţie cu transmisiile prin curele late,


transmisiile prin curele trapezoidale se caracterizează
prin capacitate portantă mai mare şi o încărcare mai
mică a arborilor. Aceste avantaje sunt determinate de
frecarea mărită dintre curea şi roţi, coeficientul de
frecare redus m’ fiind de aproximativ trei ori mai
mare decât coeficientul de frecare de alunecare m.
Cureaua trapezoidală prezintă avantaje, în special, la
Fig. 1.5
transmisii cu distanţe mici între axe şi cu rapoarte
mari de transmitere.

Fig. 1.6

10
REDUCTOR

Curelele trapezoidale cu striaţii transversale, care conduc la mărirea elasticităţii


curelei la înfăşurarea pe roţi, realizează micşorarea tensiunii de încovoiere şi mărirea
suprafeţei de contact a flancurilor curelei cu roata (fig. 3.15).

Fig. 1.7

Considerații generale privind transmisiile cu roți dințate

Transmisia mecanică este un sistem de elemente cinematice construite în scopul


transmiterii mişcării cu sau fără transformarea acesteia şi însoţită de transmiterea energiei
mecanice. Pentru transmiterea mişcării de la arborele conducător la arborele condus se pot
folosi:

- transmisii mecanice directe;

- transmisii mecanice indirecte.

Când distanţa dintre axele celor doi arbori nu este prea mare se pot folosi transmisii
directe cu:

- roţi de fricţiune;

- roţi dinţate;

- cu şurub-piuliţă.

Pentru distanţe mari între axe se folosesc transmisii indirecte cu:

- lanţuri;

- curele;

- cabluri;

- pârghii.

Roata dinţată este un organ dinţat, destinat a pune în mişcare un alt organ dinţat, sau a
fi pus în mişcare de către acesta, prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv şi continuu în contact.

Suprafeţele laterale ale dinţilor, cuprinse între suprafaţa de cap şi suprafaţa de picior,
se numesc flancuri.
Angrenajul este un mecanism elementar, format din două roţi (sectoare) dinţate
mobile în jurul a două axe având poziţie relativă invariabilă, una dintre aceste roţi antrenând-
o pe cealaltă prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv şi continuu în contact. Cele două roţi ale
unui angrenaj se numesc roţi conjugate.
11
REDUCTOR

Trenul de angrenaje este orice mecanism compus din mai multe angrenaje.
Angrenarea este procesul prin care se transmite continuu mişcarea de la un dinte al
unei roţi la dintele altei roţi prin intermediul unei forţe.
Raportul de transmitere în sens cinematic dintre două elemente cinematice între care
se transmite mişcarea prin intermediul unui lanţ cinematic este definit prin relaţia (1).

𝜔 𝑛
𝑖𝑥𝑦 ≝ ± 𝜔𝑥 = ± 𝑛𝑥 (1)
𝑦 𝑦

unde: nx, ny reprezintă turaţia roţii x, respectiv turaţia roţii y [rot/min],


ωx, ωy reprezintă viteza unghiulară a roţii x, respectiv viteza unghiulară a roţii y
[rad/s].
Semnul plus sau minus arată faptul că elementele se rotesc în acelaşi sens, respectiv în
sensuri diferite.
Raportul de transmitere al unui angrenaj este raportul dintre viteza unghiulară a roţii
dinţate conducătoare şi viteza unghiulară a roţii dinţate conduse.

Clasificări ale roţilor dinţate şi ale angrenajelor


Clasificarea roţilor dinţate
a) După forma suprafeţei de danturare:
- cilindrică;
- conică;
- melcată;
- alte forme de revoluţie;
- necirculare.
b) După direcţia dinţilor:
- cu dinţi drepţi;
- cu dinţi înclinaţi;
- cu dinţi în V sau W;
- cu dinţi curbi.
c) După poziţia danturii în raport cu cilindrul pe care se află dantura:
- cu dantură interioară;
- cu dantură exterioară.
d) În funcţie de profilul dinţilor:
- cu profil evolventic;
- cu profil în arc de cerc.

Clasificarea angrenajelor
a) După direcţia axelor:
- cu axe paralele;
- cu axe concurente;
- cu axe neparalele (încrucişate în spaţiu).
Prin intersectarea angrenajului paralel cu un plan perpendicular pe axe se obţine
angrenajul plan, la care cilindrii de cap şi cei de picior devin cercuri, iar flancurile devin
profiluri.

12
REDUCTOR

b) În funcţie de transmiterea mişcării;


- angrenaje ce transformă o mişcare circulară tot într-o mişcare circulară;
- angrenaje ce transformă o mişcare circulară într-o mişcare de translaţie.
c) În funcţie de sensul de mişcare al dinţilor:
- în acelaşi sens;
- în în sens diferit.
d) În funcţie de numărul de roţi care se află în angrenare:
- simple (două roţi);
- trenuri de angrenaje (mai mult de două roţi).
e) În funcţie de mobilitatea axelor:
- ordinare (cu axe fixe);
- planetare (în care cel puţin un element are axa de rotaţie mobilă), pot fi planetare
simple (M=1) sau diferenţiale (M>1).
f) În funcţie de constanţa raportului de transmitere:
- cu raport de transmitere constant;
- cu raport de transmitere variabil.
g) După tipul contactului dintre flancurile dinţilor:
- cu contact liniar;
- cu contact punctiform.

Variante constructive de reductoare


1. Reductoare cu o singură treaptă de reducere
1.1) Reductoare cu roți dințate cilindrice cu dinți drepți sau înclinați;
1.2) Reductoare cu roți dințate conice;
1.3) Reductoare melcate;
1.4) Reductoare cu angrenaje cilindrice, cu dantură interioară și planetare.
2. Reductoare cu două trepte de reducere
1.1) Reductoare cu două trepte de reducere, cu roți dințate cilindrice;
1.2) Reductoare cu două trepte de reducere, conico-cilindrice;
1.3) Reductoare cu două trepte de reducere, cilindro-melcate;
1.4) Reductoare cu două trepte de reducere, melcato-cilindrice.

2.2. Variante constructive

În figurile 2.1 și 2.2 sunt reprezentate două variante constructive de reductoare cu


arbori plasați în planul vertical, iar planul de separație este orizontal. Ungerea angrenajului și
a rulmenților se realizează prin scufundarea în ulei a pinionului pe înălțimea dintelui. Nivelul
uleiului nu trebuie să treacă peste centrul celui mai inferior corp de rulare a rulmenților. Prin
barbotarea uleiului în timpul funcționării reductorului, se asigură atât ungerea angrenajului
cât și a rulmenților.
În figura 2.3 sunt plasați într-un plan orizontal, față de suprafața de așezare a
reductorului. Pentru ungerea, prin barbotare, a angrenajului și a rulmenților se scufundă în
baia de ulei roata mare, pe o înălțime care să nu treacă peste o treime din diametrul exterior al
roții. Reductorul este prevăzut cu un capac frontal având planul de separație perpendicular pe
axele arborilor.

13
REDUCTOR

Fig. 2.1

Fig. 2.1 Reductor cu arborii plasaţi în plan vertical

Fig. 2.2 Reductor cu arborii plasaţi în plan vertical

14
REDUCTOR

Fig. 2.3 Reductor cu axele aşezate în plan vertical

2.3. Elementele componente

Reductoarele de uz general au un singur lanţ cinematic deci un raport de transmisie


mic şi o carcasă independentă si închisă. Elementele principale ale unui reductor, indiferent
de tip sunt următoarele: carcasă (corp + capac), angrenajele, arborii, lagărele şi elementele
auxiliare. Carcasele se execută în general din fontă prin turnare. Este prevăzută cu nervuri
care au următoarele scopuri: măresc rigiditatea ansamblului, reduc zgomotul şi vibraţiile,
măresc suprafaţa efectivă de răcire a reductorului.
Carcasa trebuie să asigure poziţia relativă corectă a arborilor (prin intermediul
lagărelor) şi roţilor dinţate servind ca şi baie de ulei. Carcasa se compune din două parţi: corp
şi capac protejând angrenajul faţă de mediul exterior.
Carcasele reductoarelor trebuie sa îndeplinească următoarele funcţiuni :
•să asigure preluarea sarcinilor ce apar în timpul funcţionării;
•să asigure închiderea liniilor de forţă prin fundaţie;
• să protejeze angrenajele contra unor factori externi;
•să păstreze lubrifiantul necesar pentru ungerea angrenajelor;
•să asigure transmiterea căldurii spre exterior.

Carcasa se sprijină pe picioare numite şi tălpi prevăzute cu găuri pentru fixare în


fundaţie.

15
REDUCTOR

Carcasa se asamblează prin şuruburi şi se centrează cu ajutorul unor ştifturi cilindrice


sau conice.

Capacul reductorului are prevăzut în partea superioară un orificiu de vizitare acoperit


cu un capac metalic sau transparent. Prin capacul de vizitare se urmăreşte periodic starea
angrenajelor şi se introduce lubrifiantul în reductor.

Angrenajele constituie partea funcţională principală a unui reductor.

Angrenajul conic

Transmiterea mişcărilor şi a sarcinii între două axe concurente care se întersectează


sub un anumit unghi oarecare se poate realiza cu ajutorul roţiilor dinţate conice cu dinţi drepți
sau înclinaţi.

Prin analogie cu angrenajele cilindrice, unde suprafaţa de rostogolire este un cilindru,


suprafaţa de rostogolire a angrenajelor conice cu dinţi drepti este un con.

Flancurile dinţilor roţilor dinţate conice se realizeaza asemanator cu flancurile dinţilor


roţilor dinţate cilindrice. În loc ca planul sa se rostogolească pe un cilindru acesta se va
rostogoli in jurul unui ax, realizandu-se o rostogolire pură între acest plan şi con. Procesul de
rostogolire pură, va descrie pe suprafaţa sferei o evolventică sferică.

Realizarea evolventei sferice este dificilă, de aceea profilarea roţiilor dinţate se face
pe conul frontal exterior a carui axă coincide cu axa roţiilor de prelucrat, iar generatoarea
acestuia este perpendiculară pe generatoarea conului de rostogolire.

Pe desfăşurată se trasează profilul evolventic şi se reconstituie apoi din nou conul


frontal exterior.

Angrenajul cilindric

Angrenajele cilindrice cu dinţi înclinati sunt angrenaje cu axe paralele. În comparaţie


cu angrenajele cilindrice cu dinţi drepti, prezintă urmatoarele avantaje:
•gradul de acoperire este mai mare şi ca urmare capacitatea portantă este mai mare;
•produc un zgomot mai redus.

16
REDUCTOR

Ca dezavantaje se pot mentiona:


•apariţia forţei axiale;
•necesitatea utilizării unor lagare radial-axiale.

Arborii pe care sunt fixate angrenajele sunt arbori drepţi. Ei sunt proiectaţi cat mai
scurţi pentru a avea o rigiditate cat mai mare şi a asigura o construcţie compactă a
reductoarelor.

Arborele de intrare face corp comun cu pinionul conic. Acesta este rezemat cu
ajutorul a doi rulmenţi radial-axiali cu role conice.

Arborele de ieşire face corp comun cu pinionul cilindric. Acesta este rezemat cu
ajutorul a doi rulmenţi radial-axiali cu role conice.

Lagarele sunt în mare majoritate cu rulmenţi. Tipul şi mărimea rulmenţilor vor fi în


funcţie de: valoarea şi sensul forţelor ce solicită arborele, tipul construcţiei alese etc.

Rulmenţii radial-axiali cu bile sunt formaţi dintr-un inel interior şi un inel exterior cu
o colivie în care se află un număr de bile de precizie. Rulmentul standard de tip Conrad are o
construcţie cu canal adâncit care poate face faţă sarcinilor radiale şi axiale din orice direcţie
în modele versatile ce permit funcţionarea la viteze relativ mari.
În afară de rulmenţii standard cu canal adâncit pe un singur rând, Timken oferă
variante constructive speciale, inclusiv o serie de rulmenţi de capacitate maximă şi o serie de
rulmenţi radiali cu dimensiuni extra-mari (XLS).

Orice reductor mai are o serie de elemente auxiliare strict necesare pentru o bună
funcţionare şi anume:
• elemente de etanşare;
• elemente pentru controlul nivelului de ulei din baia reductorului ( joje,
vizoare );
• elemente pentru deplasarea şi transportul reductorului (inele de ridicare,
umeri de ridicare etc.);
• elemente pentru fixarea şi poziţionarea rulmenţilor şi roţilor dinţate pe
arbore în carcasă;
• şurub de golire;

17
REDUCTOR

• roată de curea;
• capace de fixare a rulmenţilor;
• şaibă şi piuliţă pentru fixarea rulmenţilor.

2.4. Materiale folosite în construcția reductoarelor

Materiale metalice
Roţile dinţate se pot executa dintr-o gamă foarte largă de materiale. În primul rand se
folosesc oţelurile, şi anume:
- cele de îmbunătăţire: oţel-carbon cu 0,4 – 0,6%C şi oţelurile-carbon cu 0,35 –
0,45%C slab aliate cu Mn, Cr, Cr-Mo, Cr-Ni;
- cele de nitrurare - 38MoCA09;
- cele de cementare - OLC 10, OLC 15 .

Fontele sunt folosite la angrenaje cu funcţionare lentă, roţi de schimb care


funcţionează rar. Cele mai folosite sunt fontele albe, cenuşii, bronzurile cu aluminiu şi cu
staniu. Rezistenţa la uzură a flancurilor dinţilor depinde în mare masură de structura fontei
însa poate fi mărită şi prin elemente de aliere cum ar fi nichelul, cromul, molibdenul, cuprul.
Pentru îmbinarea proprietăţilor de amortizare a şocurilor cu o bună rezistenţă se
folosesc fontele cu grafit nodular sau fontele maleabile perlitice.
Materialele neferoase se folosesc la angrenajele melcate. In general, se folosesc
bronzuri care au proprietaţi de antifricţiune superioare, rezistenţa mare la coroziune şi se
prelucrează uşor.
Materiale nemetalice
Pentru înlocuirea metalelor se folosesc în ultimul timp materiale plastice de tipul
textolitului, poliesterilor, poliamidei.
Buna funcţionare a angrenajelor este determinată în principal de precizia prelucrării
danturii.
Principalele erori de execuţie ale danturii se referă la profilul flancurilor, la pasul
danturii şi la direcţia dinţilor.
Deteriorarea angrenajelor se datorează proceselor complexe ce se produc în zona
angrenarii sub acţiunea solicitarilor în regim de funcționare.

18
REDUCTOR

Alegerea variantei
Varianta construită este un reductor cu roți dințate cilindrice cu dinți drepți, cu
arborele de intrare și cel de ieșire plasați în planul vertical și pe axe diferite conform fig. 2.3,
acesta are carcasa turnată din două bucăți și planul de separație este orizontal situat în dreptul
arborelui conducător. Atât arborele de intrare cât și cel de ieșire sunt fixați fiecare pe câte doi
rulmenți cu bile. Jocul din rulmenți se poate regla cu ajutorul capacului montat pe carcasa
reductorului, pe capacul de intrare a arborelui. Ungerea angrenajelor și a rulmenților se
realizează prin scufundarea în ulei a pinionului pe înălțimea dintelui. Nivelul uleiului nu
trebuie să treacă peste centrul celui mai inferior corp de rulare a rulmentului. Prin barbotarea
uleiului în timpul funcționării reductorului, se asigură atât ungerea angrenajului cât și a
rulmenților. Pentru buna funcționare a reductorul, este prevăzut cu capac de vizitare a danturi,
aerisitor, dop de golire, indicator al nivelului de ulei cu vizor și inele de ridicare executate în
capac prin turnare. Etanșarea arborelui de intrare și ieșire se realizează cu manșete de rotație.

2.5. Sănătate şi securitate în muncă

Pentru a evita accidentele, proiectantul a luat următoarele măsuri :


• verificarea arborilor la solicitări compuse;
• asigurarea asamblărilor;
• utilizare de materiale corespunzătoare;
• verificarea înaintea livrării.
Măsuri impuse beneficiarului :
• trebuie respectate regulile de protecţia muncii din atelierul de producţie ;
• personalul de lucru trebuie să fie instruit corespunzător;
• dispozitivul nu se va supune la şocuri şi lovituri directe;
• la apariţia unei defecţiuni se va retrage dispozitivul din lucru şi se va inlocui piesa
defectă ;
• uleiul dispozitivului se va schimba periodic.

19
REDUCTOR

3. MEMORIUL JUSTIFICATIV DE CALCUL


3.1. Schema cinematică simplificată

Legendă

Me – motor electric; P1 – puterea de intrare în reductor;


Pe – puterea motorului electric; n1 – turația de intrare în reductor;
ne – turația motorului electric; z1,z2 – roată dințată;
Dp1 – diametrul primitiv al roții unu; 𝜂𝜂𝑅𝑅 – randamentul transmisiei prin reductor;
Dp2 – diametrul primitiv al roții doi; 𝜂𝜂𝐿𝐿 – randamentul transmisiei prin rulmenți;
𝜂𝜂𝑐𝑐 – randamentul transmisiei prin curea; P2 – puterea de ieșire din reductor;
ic – raportul de transmitere prin curea; n2 – turația de ieșire din reductor;
Tc – momentul de torsiune în curea; nu – turația utilajului;
u – utilajul.

20
REDUCTOR

3.2. Transmisia prin curele

Date de bază:
1.Puterea motorului electric: Pe = 3,75 kW;
2.Turaţia motorului electric: ne = 2.400 rot⁄min ;
3.Turaţia la ieşire din reductor și implicit a utilajului: nu = 𝑛2 = 270 𝑟𝑜𝑡⁄𝑚𝑖𝑛.
Raportul de transmitere:
𝑛𝑒 2.400
𝑖 𝑇 = 𝑖𝐶 ∙ 𝑖𝑅𝑅 = = = 8,88; 𝑖𝑅𝑅 = 3,15;
𝑛𝑢 270
𝑖 𝑇 8,88
𝑖𝐶 = = = 2,81;
𝑖𝑅𝑅 3,15
𝑛𝑒 2.400
𝑛1 = = = 854,092 [𝑟𝑜𝑡⁄𝑚𝑖𝑛].
𝑖𝑐𝑐 2,81
Tipul curelei: Z.
Diamentrul primitiv al roţii mici: 𝐷𝑝1 = 100 mm.
Diametrul primitiv al roţii mari:
𝑆𝑇𝐴𝑆 1162−77
𝐷𝑝2 = 𝑖𝐶 ∙ 𝐷𝑝1 = 2,81 ∙ 100 = 281 [𝑚𝑚] ����������� 𝐷𝑝2 = 280 𝑚𝑚.
Diametrul primitiv mediu al roţiilor de curea:
𝐷𝑝1 + 𝐷𝑝2 100 + 280
𝐷𝑝𝑚 = = = 190 [𝑚𝑚].
2 2
Distanţa dintre axe:
Preliminata:
0,7(𝐷𝑝1 +𝐷𝑝2 )≤ A ≤2(𝐷𝑝1 +𝐷𝑝2 )=>
266≤ A ≤760=>
A=512 mm (ales constructiv).
Definitiva:
Pentru β1 ≥ 110̊

𝐴 ≅ 𝑝 + �𝑝2 − 𝑞;
𝑝 = 0,25 ∙ 𝐿𝑝 − 0,393 ∙ �𝐷𝑝2 + 𝐷𝑝1 � = 259,84 𝑚𝑚;
2
𝑞 = 0,125 ∙ �𝐷𝑝2 − 𝐷𝑝1 � = 1.250𝑚𝑚;
𝐴 ≅ 511.766 𝑚𝑚 .

21
REDUCTOR

Unghiul dintre ramurile curelei:


𝐷𝑝2 − 𝐷𝑝1 280 − 100
𝛾 = 2𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 => 𝛾 = 2𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 = 2 arcsin(0,175) = 2 ∙ 10,078° =>
2𝐴 2 ∙ 512
𝛾 = 20,156°.
Unghiul de la înfăşurare la roata mică de curea:
β1 = 180° − 𝛾 = 159,844°.
Unghiul de la înfăşurare la roata mare de curea:
β2 = 180° + 𝛾 = 200,156°.
Lungimea primitivă a curelei:
2
�𝐷𝑝2 − 𝐷𝑝1 � 𝑆𝑇𝐴𝑆
𝐿𝑝 ≅ 2𝐴 + 𝜋𝐷𝑝𝑚 + ��� 𝐿𝑝 = 1.700 𝑚𝑚.
4𝐴
Viteza periferică a curelei:
𝜋𝐷𝑝1 𝑛1 𝜋𝐷𝑝2 𝑛2 𝐷𝑝1 𝑛1 𝐷𝑝2 𝑛2
𝑣= = ≅ ≅ ;
60 ∙ 1.000 60 ∙ 1.000 19.100 19.100
𝑣 = 4,472 = 4,472 ≅ 4,471 ≅ 4,471 𝑚⁄𝑠.
Coeficientul de funcționare: 𝑐𝑓 = 1,1.
Coeficientul de lungime: 𝑐𝐿𝐿 = 1,01.
Coeficientul de înfășurare: 𝑐β = 0,99.
Puterea nominală transmisă de o curea:
2.400 ……………….3,75
2.400...………………...Po
=>𝑃0 = 3,75[𝑘𝑊].
Numarul de curele:
Preliminar:
𝑐𝑓 𝑃𝑐𝑐 1,1 ∙ 3,75
𝑧0 = = = 1,1 => 𝑧0 = 1 𝑐𝑢𝑟𝑒𝑎.
𝑐𝐿𝐿 𝑐β 𝑃0 1,01 ∙ 0,99 ∙ 3,75
Definitiv:
𝑧0 1
𝑧= = = 1.
𝑐𝑧 1
Coeficientul numărului de curele: 𝑐𝑧 = 1.
Numarul de roţi ale transmisiei: x=2.
Frecvenţa încovoierilor curelei:
𝑣 4,472
𝑓 = 1.000𝑥 = 1.000 ∙ 2 ∙ = 5,261[𝐻𝑧].
𝐿𝑝 1.700

22
REDUCTOR

Forţa periferică transmisă:


𝑃𝑐𝑐 3,75
𝐹 = 1.000 = 1.000 = 838,55 [𝑁].
𝑣 4,472
Forta de întindere a curelei:
𝑆𝑎 = (1,5 … 2)𝐹 => 𝑆𝑎 = 1,75 ∙ 838,55 = 1.467,462 [𝑁].
Cotele de modificare a distanţei dintre axe:
x≥0,03Lp=>x≥0,03∙1.700=> x≥51[mm];
y≥0,015 Lp=>y≥0,015∙1.700=>y≥25,5[mm];

3.3. Dimensionarea angrenajului


Date cunoscute:
𝑃𝑒 = 3,75𝑘𝑊; 𝑖𝑐𝑐 = 2,81; ηc = 0,95; 𝜂𝜂𝐿𝐿 = 0,9925; 𝜂𝜂𝑅𝑅 = 0,97; 𝑖𝑅𝑅 = 3,15.
𝑃1 = 𝑃𝑒 ∙ 𝑖𝑐𝑐 ∙ 𝜂𝜂𝑐𝑐 ∙ 𝜂𝜂𝐿𝐿 = 3,75 ∙ 2,81 ∙ 0,95 ∙ 0,9925 = 9,935 [𝑘𝑊];
𝑃2 = 𝑃1 ∙ 𝑖𝑅𝑅 ∙ 𝜂𝜂𝑅𝑅 ∙ 𝜂𝜂𝐿𝐿 = 9,935 ∙ 3,15 ∙ 0,9925 ∙ 0,97 = 30,128 [𝑘𝑊].
𝑧2
𝑧1 = 19; 𝑛1 = 854,092 𝑟𝑜𝑡�𝑚𝑖𝑛; 𝑃1 = 9,935 𝑘𝑊; 𝑖12 = 𝑢𝑆𝑇𝐴𝑆 = = 3,15; 𝑂𝐿𝐶45;
𝑧1
𝑧2 = 𝑧1 𝑢𝑆𝑇𝐴𝑆 = 19 ∙ 3,15 = 59,85 ≅ 60;
𝑧2 60
𝑢= = = 3,15;
𝑧1 19
𝑢𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑢 3,15 − 3,15
∆𝑢 = = = 0[𝑚𝑚];
𝑢𝑆𝑇𝐴𝑆 3,15
∆𝑢% = 0% ∈ [−2%; 2%].
Momentul de torsiune pe arborele roţii 1 este:
30 6 𝑃1 30 9,935
𝑇1 = 10 = 106 = 111.079,674[𝑁 ∙ 𝑚𝑚].
𝜋 𝑛1 3,14 854,092
𝒃
Raportul: �𝒎� = 20.

Factorul zonei de contact: 𝑍𝐻 = 2,5.


Factorul de material: 𝑍𝐸 = 190�𝑁⁄𝑚𝑚2 .
σHlim 590 N
Presiunea de contact admisibilă: σHP = = 1,15 = 513 �𝑚𝑚2 �.
SHlim

Modulul angrenajului ţinand seama de solicitarea la presiunea de contact, se determină


astfel:

23
REDUCTOR

3 𝑇1 𝑢 + 1 𝑍𝐻 𝑍𝐸 2
𝑚 ≥ �3,6 ∙ ∙� � =>
𝑏 𝑢 𝜎𝐻𝑃
�𝑚� 𝑧12

3 111.079,674 3,15 + 1 2,5 ∙ 190 2


𝑚 ≥ �3,6 ∙ ∙� � =>
20 ∙ 192 3,15 513

𝑚 ≥ 3,96[𝑚𝑚];
Se alege din STAS 822-82: mSTAS = 4 mm.
Diametrele de divizare sunt:
𝑑1 = 𝑚𝑧1 = 4 ∙ 19 = 76;
𝑑2 = 𝑚𝑧2 = 4 ∙ 60 = 240[𝑚𝑚].
Distanţa axiala elementară este:
𝑑1 + 𝑑2 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 (𝑧1 + 𝑧2 ) 4(19 + 60)
𝑎= = = = 158 [𝑚𝑚].
2 2 2
Distanţa axiala standardizată:
aw= aSTAS = 158 𝑚𝑚.
Unghiul de angrenare:
𝑎 197,5
cos 𝛼𝑤 = cos 𝛼 = cos 20° = 0,9279464° => 𝛼𝑤 = 21,883073°;
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 200
21,883073°
𝑖𝑛𝑣 𝛼𝑤 = tan 𝛼𝑤 − 𝛼𝑤 = tan 21,883073° − 𝜋 = 0,0199162;
180°
20°
𝑖𝑛𝑣 𝛼 = tan 𝛼 − 𝛼 = tan 20° − 𝜋 = 0,0149043;
180°
(𝑧1 + 𝑧2 )(𝑖𝑛𝑣 𝛼𝑤 − 𝑖𝑛𝑣 𝛼) (19 + 60)(0,0199162 − 0,0149043)
𝑥1 + 𝑥2 = = =
2 tan 𝛼 2 tan 20°
= 0,543918;
𝑥1 + 𝑥2 0,543918
= = 0,271959;
2 2
𝑧1 + 𝑧2 19 + 60
= = 39,5;
2 2
𝑥1 ≅ 0,22;
𝑥2 = (𝑥1 + 𝑥2 ) − 𝑥1 = 0,543918 − 0,22 = 0,323918.
Coeficientul de modificare a distanţei dintre axe:
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 − 𝑎 200 − 197,5
𝑦= = = 0,5.
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 5
Coeficientul de scurtare a înalţimii dintelui:
𝑘 = (𝑥1 + 𝑥2 ) − 𝑦 = 0,543918 − 0,5 = 0,043918.

24
REDUCTOR

Diametrele cercurilor de cap:


𝑑𝑎1 = 𝑑1 + 2ℎ𝑎 = 𝑑1 + 2ℎ𝑎∗ 𝑚 = 76 + 2 ∙ 1 ∙ 4 = 84[𝑚𝑚];

𝑑𝑎2 = 𝑑2 + 2ℎ𝑎 = 𝑑2 + 2ℎ𝑎∗ 𝑚 = 300 + 2 ∙ 1 ∙ 5 = 310[𝑚𝑚].

Diametrele cercurilor de picior:


𝑑𝑓1 = 𝑑1 − 2ℎ𝑓 = 𝑑1 − 2(ℎ𝑎 + 𝑐) = 𝑑1 − 2(ℎ𝑎∗ 𝑚 + 𝑐 ∗ 𝑚) = 95 − 2(1 ∙ 5 + 0,25 ∙ 5) =

= 82,5[𝑚𝑚];

𝑑𝑓2 = 𝑑2 − 2ℎ𝑓 = 𝑑2 − 2(ℎ𝑎 + 𝑐) = 𝑑2 − 2(ℎ𝑎∗ 𝑚 + 𝑐 ∗ 𝑚) = 300 − 2(1 ∙ 5 + 0,25 ∙ 5) =

= 290[𝑚𝑚].

Înălţimea dintelui:
ℎ = 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 (2ℎ𝑎∗ + 𝑐 ∗ − 𝑘) = 5(2 ∙ 1 + 0,25 − 0,043918) = 11,03041[𝑚𝑚].

Diametrele cercurilor de rostogolire:


cos 𝛼 cos 𝛼 cos 20°
𝑑𝑤1 = 𝑑1 = 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 ∙ 𝑧1 = 5 ∙ 19 = 96,202537[𝑚𝑚];
cos 𝛼𝑤 cos 𝛼𝑤 cos 21,883073°

cos 𝛼 cos 𝛼 cos 20°


𝑑𝑤2 = 𝑑2 = 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 ∙ 𝑧2 = 5 ∙ 60 = 303,797487[𝑚𝑚].
cos 𝛼𝑤 cos 𝛼𝑤 cos 21,883073°

Diametrele cercurilor de bază:


𝑑𝑏1 = 𝑑1 cos 20° = 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 ∙ 𝑧1 ∙ cos 20° = 5 ∙ 19 ∙ cos 20° = 89,270798[𝑚𝑚];

𝑑𝑏2 = 𝑑2 cos 20° = 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 ∙ 𝑧2 ∙ cos 20° = 5 ∙ 60 ∙ cos 20° = 281,907786[𝑚𝑚].

Verificări:
𝑑𝑎1 − 𝑑𝑓1 106,76 − 84,7
ℎ= = = 11,03[𝑚𝑚];
2 2
𝑑𝑎2 − 𝑑𝑓2 312,8 − 290,739
ℎ= = = 11,0305[𝑚𝑚];
2 2
𝑑𝑤1 + 𝑑𝑤2 96,202537 + 303,797487
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 = = = 200,000012[𝑚𝑚].
2 2
Gradul de acoperire al angrenajului:
𝑧 𝑧
𝜀𝛼 = 2𝜋1 �(tan 𝛼𝑎1 − tan 𝛼𝑤 ) + 𝑧2 (tan 𝛼𝑎2 − tan 𝛼𝑤 )�, unde:
1

𝑑𝑏1 89,270798
cos 𝛼𝑎1 = = = 0,836182 => 𝛼𝑎1 = 33,260882°;
𝑑𝑎1 106,76

tan 𝛼𝑎1 = tan 33,260882° = 0,6559003;

25
REDUCTOR

𝑑𝑏2 281,907786
cos 𝛼𝑎2 = = = 0,9012397 => 𝛼𝑎2 = 25,678498°;
𝑑𝑎2 312,8

tan 𝛼𝑎2 = tan 25,678498° = 0,480805 , astfel obținându-se:

19 60
𝜀𝛼 = �(0,6559003 − 0,4016542) + (0,480805 − 0,4016542)� =
2𝜋 19

= 3,0239439(0,2542461 + 3,15 ∙ 0,0791508) = 1,5227708.

Numărul de dinți care se poate executa fără să apară ascuțirea la vârful acestora este:
𝜋
𝑧𝑎 = 2 + 2𝑥1 tan 𝛼
0,2𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆
− 𝑖𝑛𝑣 𝛼 + 𝑖𝑛𝑣 𝛼𝑎
2𝑟𝑎

unde:
𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 𝑧1 5 ∙ 19
𝑟𝑎 ≅ + ℎ𝑎∗ 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 + 𝑥1 𝑚𝑆𝑇𝐴𝑆 = + 1 ∙ 5 + 0,22 ∙ 5 = 53,6[𝑚𝑚];
2 2
𝑧1 cos 𝛼 19 ∙ cos 20°
cos 𝛼𝑎 = ∗
= = 0,832749 => 𝛼𝑎 = 33,6178288°;
𝑧1 + 2ℎ𝑎 + 2𝑥1 19 + 2 ∙ 1 + 2 ∙ 0,22

33,6178288°
𝑖𝑛𝑣 𝛼𝑎 = tan 𝛼𝑎 − 𝛼𝑎 = tan 33,6178288° − 𝜋 = 0,664847 − 0,5867417 =
180°
= 0,0781053.

Deci
𝜋
𝑧𝑎 = 2 + 2 ∙ 0,22 ∙ tan 20° = 23,8654149.
0,2 ∙ 5
− 0,0149043 + 0,0781053
2 ∙ 53,6

Deoarece 𝒛𝟏 = 𝟏𝟗 < 𝒛𝒂 = 𝟐𝟑, 𝟖 nu apare ascuțirea la vârful dintelui.

Verificarea danturii la solicitarea de încovoiere:

2𝑇1 𝐾𝐴 𝐾𝑉 𝐾𝐹𝛽 𝐾𝐹𝛼 2 ∙ 41.411,883 ∙ 1 ∙ 1,09 ∙ 1,25 ∙ 1


𝜎𝑓 = 𝑌𝐹𝑎 𝑌𝑆𝑎 𝑌𝜀 = ∙ 2,63 ∙ 1,7 ∙ 0,742 =
𝑏 ∙ 𝑚 ∙ 𝑑𝑤1 100 ∙ 5 ∙ 96,202

= 7,782[𝑁⁄𝑚𝑚2 ];

unde: 𝐾𝐴 = 1 pentru mașina antrenată cu sarcină uniformă iar mașina motoare este motor
electric;
𝐾𝐹𝛽 = 1,25 pentru clasa de precizie 7;
𝐾𝐹𝛼 = 1 pentru dinți drepți necăliți clasa de precizie 7;
𝜋𝑑𝑤1 𝑛1 𝜋∙96,202537∙1.339,285
𝐾𝑉 = 1,09 pentru 𝑉1 = = = 6,746 𝑚⁄𝑠;
60∙1.000 60.000
𝑌𝐹𝑎 = 2,63 factorul de formă a dintelui;

26
REDUCTOR

𝑌𝑆𝑎 = 1,7 factorul concentratorului de tensiune;


𝑌𝜀 = 0,742 factorul gradului de acoperire determinat cu relația:
0,75 0,75
𝑌𝜀 = 0,25 + = 0,25 + = 0,742.
𝜀𝛼 1,522
Efortul unitar admisibil pentru solicitarea de încovoiere:
𝜎𝐹𝑚𝑖𝑛 ∙ 𝑌𝑆𝑇 𝑌𝑁𝑇
𝜎𝐹𝑃 = ∙ 𝑌𝛿𝑟𝑒𝑙𝑇 𝑌𝑅𝑅𝑟𝑒𝑙𝑇 𝑌𝑋
𝑆𝐹𝑚𝑖𝑛
unde: 𝜎𝐹𝑚𝑖𝑛 = 200 𝑁⁄𝑚𝑚2 pentru OLC 45 îmbunătățit;
𝑌𝑆𝑇 = 2 factorul de corectare a efortului unitar;
𝑌𝑁𝑇 = 2 factorul de corectare a efortului unitar;
𝑌𝛿𝑟𝑒𝑙𝑇 ≅ 1;
𝑌𝑅𝑅𝑟𝑒𝑙𝑇 ≅ 1;
𝑌𝑋 = 1;
𝑆𝐹𝑚𝑖𝑛 = 1,7;
200 ∙ 2 ∙ 1
𝜎𝐹𝑃 = ∙ 1 ∙ 1 ∙ 1 = 235,294[𝑁⁄𝑚𝑚2 ] .
1,7
Se poate observa că dintele rezistă la solicitartea de încovoieredeoarece:
𝜎𝑓 = 51,886 𝑁⁄𝑚𝑚2 < 𝜎𝐹𝑃 = 235,294 𝑁⁄𝑚𝑚2 .

Verificarea danturii la solicitarea de presiune de contact:

2𝑇1 𝑢 + 1
𝜎𝐻 = 𝑍𝐻 𝑍𝐸 𝑍𝜀 � ∙ �𝐾𝐴 𝐾𝑉 𝐾𝐻𝛽 𝐾𝐻𝛼 ;
𝑏𝑑12 𝑢

2 2
𝑍𝐻 = � = � = 1,562;
𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 tan 𝛼𝑤 𝑐𝑜𝑠 2 20° tan 21,883073°

𝑁
𝑍𝐸 = 190� ;
𝑚𝑚2

4 − 𝜀𝛼 4 − 1,522
𝑍𝜀 = � =� = 0,908;
3 3
𝑧2 60
𝑢= = = 3,15;
𝑧1 19
𝐾𝐻𝛽 = 1,50 pentru clasa 7 de precizie;
𝐾𝐻𝛼 = 1,0 pentru clasa 7 de precizie, dinți drepți necăliți.
2 ∙ 41.411,883 3,15 + 1 𝑁
𝜎𝐻 = 1,562 ∙ 190 ∙ 0,908� ∙ �1 ∙ 1,09 ∙ 1,50 ∙ 1 = 119,812 � �;
100 ∙ 952 3,15 𝑚𝑚2

27
REDUCTOR

Efortul unitar admisibil la presiunea de contact:


𝜎𝐻𝑚𝑖𝑛 𝑍𝑁𝑇
𝜎𝐻𝑃 = 𝑍𝐿𝐿 𝑍𝑉 𝑍𝑅𝑅 𝑍𝑊 𝑍𝑋
𝑆𝐻𝑚𝑖𝑛
unde: 𝜎𝐻𝑚𝑖𝑛 = 590 𝑁⁄𝑚𝑚2 pt. OLC 45 îmbunătățit;
𝑍𝑁𝑇 = 1,0 pt. 𝑁𝐿𝐿 = 60𝑛𝐿ℎ > 5 ∙ 107 cicluri;
𝑆𝐻𝑚𝑖𝑛 = 1,15;
4(1−𝐶𝑍𝐿 )
𝑍𝐿𝐿 = 𝐶𝑍𝐿𝐿 + 134 2
, unde:
�1,2+ �
𝑣40

𝜎𝐻𝑚𝑖𝑛 − 850 590 − 850


𝐶𝑍𝐿𝐿 = 0,08 + 0,83 = 0,08 + 0,83 = 0,771;
350 350
Pentru ungerea angrenajului s-a ales din STAS 10588-76 un ulei TIN 82 EP cu vâscozitate
cinematică la 40℃ 𝑣40 = 140 𝑚𝑚2 ⁄𝑠 .
4(1−0,771)
Deci 𝑍𝐿𝐿 = 0,771 + 134 2
= 0,968;
�1,2+ �
140
2(1−𝐶𝑍𝑣 )
𝑍𝑉 = 𝐶𝑍𝑉 + 32
, unde:
�0,8+𝑉
1
𝜎𝐻𝑚𝑖𝑛 − 850 590 − 850
𝐶𝑍𝑉 = 0,08 + 0,85 = 0,08 + 0,85 = 0,791;
350 350
𝜋𝑑𝑤1 𝑛1 𝜋 ∙ 96,202537 ∙ 1.339,285
𝑉1 = = = 6,746 [𝑚⁄𝑠] ;
60 ∙ 1.000 60.000
2(1−0,791)
Deci 𝑍𝑉 = 0,791 + 32
= 0,968;
�0,8+6,746

3 𝐶𝑍𝑅
𝑍𝑅𝑅 = �𝑅𝑅 � , unde:
𝑍100

3 100 3 100
𝑅𝑍100 = 3(𝑅𝑎1 + 𝑅𝑎2 ) � = 3(3,2 + 3,2) � = 15,239;
𝑎𝑆𝑇𝐴𝑆 200
1.000 − 𝜎𝐻𝑚𝑖𝑛 1.000 − 590
𝐶𝑍𝑅𝑅 = + 0,12 = + 0,12 = 0,202;
5.000 5.000
3 0,202
Deci 𝑍𝑅𝑅 = �15,239� = 0,7201;
𝐻𝐵 − 130 200 − 130
𝑍𝑊 = 1,2 − = 1,2 − = 1,159;
1.700 1.700
𝑍x = 1,0 pt. oțelde îmbunătățire.
Deci
590 ∙ 1
𝜎𝐻𝑃 = ∙ 0,968 ∙ 0,968 ∙ 0,7201 ∙ 1,159 ∙ 1 = 401,218[𝑁⁄𝑚𝑚2 ]
1,15
Se observă că dintele rezistă la solicitarea de presiune de contact deoarece:
𝜎𝐻 = 119,812 𝑁⁄𝑚𝑚2 < 𝜎𝐻𝑃 = 401,218 𝑁⁄𝑚𝑚2 .

28
REDUCTOR

3.4. Dimensionarea arborilor


Date cunoscute:

3 16 ∙ 𝑇1 3 16 ∙ 111.079,674
𝑑1 ≥ � => 𝑑1 = � = 19,356[𝑚𝑚] => 𝑑1 = 20 𝑚𝑚;
𝜋 ∙ 𝜎𝑎𝑡 𝜋 ∙ 78

30 6 𝑃2 30 30,128
𝑇2 = 10 = 106 = 1.065.560,027[𝑁 ∙ 𝑚𝑚];
𝜋 𝑛2 3,14 270

3 16 ∙ 𝑇2 3 16 ∙ 1.065.560,027
𝑑2 ≥ � =� = 41,129[𝑚𝑚] => 𝑑2 = 42 𝑚𝑚.
𝜋 ∙ 𝜎𝑎𝑡 𝜋 ∙ 78

Arborele I:

𝑑1 = 20 𝑚𝑚;
𝑙1 = 35 𝑚𝑚;
𝑑12 = 𝑑1 + (3 … 5) = 20 + 4 = 24 [𝑚𝑚];
𝑙12 ≥ 𝑙𝑠 + 𝑙𝑒 + (3 … 6)𝑚𝑚 => 𝑙12 ≥ 5 + 7 + 4 = 16[𝑚𝑚] => 𝑙12 = 16𝑚𝑚;
unde: 𝑙𝑠 ≅ 5𝑚𝑚 𝑒 𝑜 𝑙𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛ță;
𝑙𝑒 − 𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑛ș𝑒𝑡𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑚𝑜𝑛𝑡𝑒𝑎𝑧ă 𝑝𝑒 𝑎𝑟𝑏𝑜𝑟𝑒;
𝑑2 = 𝑑12 + (0 … 5) = 24 + 1 = 25 [𝑚𝑚];
𝑙2 ≥ 𝐵 + 𝑙𝑢 + 𝑙𝑔 + (2 … 4)𝑚𝑚 => 𝑙3 ≥ 12 + 5 + 10 + 3 = 25[𝑚𝑚] => 𝑙3 = 30𝑚𝑚;
unde: 𝐵 − 𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑟𝑢𝑙𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖;
𝑙𝑢 = (5 … 10) 𝑚𝑚 î𝑛 𝑐𝑎𝑧𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑔𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑢 𝑢𝑙𝑒𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑏𝑎𝑟𝑎 𝑟𝑒𝑑𝑢𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖;
𝑙𝑔 = (10 … 15) 𝑚𝑚 − 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛ț𝑎 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑙𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑓𝑟𝑜𝑛𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑟𝑜ț𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑑𝑢𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖;
𝑑𝑓1 = 82,5 𝑚𝑚;
𝑙𝑑𝑓1 = 100 𝑚𝑚;

𝑑4 = 𝑑2 = 20 𝑚𝑚;

29
REDUCTOR

𝑙4 = 𝐵 + 2𝑚𝑚 => 𝑙4 = 15 + 2 => 𝑙4 = 17[𝑚𝑚].


𝑑23 = 𝑑34 = 28 𝑚𝑚;
𝑙23 = 𝑙34 = 𝑐 = 13 𝑚𝑚.
Arborele II:

𝑑8 = 42 𝑚𝑚;
𝑙8 = 82 𝑚𝑚;
𝑑78 = 𝑑8 + (3 … 5) = 42 + 3 = 45 [𝑚𝑚];
𝑙78 ≥ 𝑙𝑠 + 𝑙𝑝 + 𝑙𝑒 + (3 … 6)𝑚𝑚 => 𝑙78 ≥ 5 + 0 + 8 + 4,5 = 17,5[𝑚𝑚] => 𝑙78 = 18𝑚𝑚;
unde: 𝑙𝑠 ≅ 5𝑚𝑚 𝑒 𝑜 𝑙𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑛ță;
𝑙𝑝 − 𝑔𝑟𝑜𝑠𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡𝑒𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑝𝑎𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 î𝑛 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑛ș𝑒𝑡𝑒𝑖;
𝑙𝑒 − 𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑛ș𝑒𝑡𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑚𝑜𝑛𝑡𝑒𝑎𝑧ă 𝑝𝑒 𝑎𝑟𝑏𝑜𝑟𝑒;
𝑑7 = 𝑑78 + (3 … 5) = 45 + 5 = 50 [𝑚𝑚];
𝑙7 = 𝐵 + (2 … 4)𝑚𝑚 => 𝑙7 = 18 + 2 = 20[𝑚𝑚] <=> 𝑙7 = 20𝑚𝑚;
unde: 𝐵 − 𝑙ăț𝑖𝑚𝑒𝑎 𝑟𝑢𝑙𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖;
𝑑6 = 𝑑7 + (3 … 5) = 50 + 5 = 55 [𝑚𝑚];
𝑙6 = 6 + 𝑐 + 𝑏 + 6 = 6 + 7 + 100 + 13 = 126[𝑚𝑚];
𝑑56 = 𝑑6 + 2𝑡 = 55 + 2 ∙ 1,4 ∙ 3 = 63,4 [𝑚𝑚];
𝑢𝑛𝑑𝑒: 𝑡 = (1,3 … 1,5)𝑓;
𝑓 = 3 𝑝𝑡. 𝑑 ∈ (50 … 80);
𝑐 = 7𝑚𝑚;
𝑑5 = 𝑑7 = 50 𝑚𝑚;
𝑙5 = 𝐵 + 2𝑚𝑚 => 𝑙5 = 18 + 2 => 𝑙5 = 20[𝑚𝑚].

30
REDUCTOR

3.5. Alegerea rulmenţiilor


Arborele I
16004
D = 42 mm;
B = 12 mm;
rSmin = 0,6 mm.
Arborele II
16008
D = 68 mm;
B = 15 mm;
rSmin = 1 mm.

3.6. Alegerea etanşăriilor


Arborele I
D = 30 mm;
B = 7 mm.
Arborele II
D = 50 mm;
B = 8 mm.

3.7. Dimensionarea carcasei

Grosimea peretelui corpului:


- pentru reductoare cu angrenaje cilindrice:
𝑆 = 0,025 ∙ 𝑎 + 1 𝑚𝑚,
unde: 𝑎 = 𝑎𝑤 = 200 𝑚𝑚 − distanţa între axe la reductoarele cilindrice cu o treaptă;
𝑆 = 0,025 ∙ 𝑎 + 1 𝑚𝑚 => 𝑆 = 0,025 ∙ 200 + 1 = 6 [𝑚𝑚] <=> 𝑆 = 6 𝑚𝑚.
Grosimea peretelui capacului:
𝑆4 = (0,8 … 0,85)𝑆 => 𝑆4 = 0,833 ∙ 6 => 𝑆4 = 5 [𝑚𝑚].
Grosimea flanşei corpului:
𝑆3 ≅ 1,5 ∙ 𝑆 => 𝑆3 = 1,5 ∙ 6 = 9[𝑚𝑚].
Grosimea flanşei capacului:
𝑆6 ≅ 1,5 ∙ 𝑆4 => 𝑆6 = 1,5 ∙ 5 = 7,5[𝑚𝑚].
Grosimea tălpii:
𝑆2 = (2,35 … 2,5)𝑆 => 𝑆2 = 2,42 ∙ 6 = 14,52[𝑚𝑚].

31
REDUCTOR

Grosimea nervurilor corpului:


𝑆1 = (0,8 … 0,85)𝑆 => 𝑆1 = 0,82 ∙ 6 = 4,92[𝑚𝑚].
Grosimea nervurilor capacului:
𝑆5 = (0,65 … 0,7)𝑆 => 𝑆5 = 0,67 ∙ 6 = 4,02[𝑚𝑚].
Diametrul şuruburilor de fixare a reductorului pe fundaţie:
𝑑 = 12𝑚𝑚 (𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣).
Diametrul şuruburilor de fixare a capacului de corpul reductorului:
𝑑1 = 8𝑚𝑚 (𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣).
Diametrul dopului de golire:
𝑑2 = 6𝑚𝑚 (𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣).
Diametrul şuruburilor capacelor lagărelor:
𝑑3 = 6𝑚𝑚 (𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡𝑖𝑣).
Lăţimea flanşei corpului şi a capacului:
K = 3∙d1 = 3∙8 = 24 [mm].
Distanţa minimă de la roţi la capac:
∆= (1,1 … 1,2)𝑆 => ∆= 1,2 ∙ 6 = 7,2[𝑚𝑚].
Numărul șuruburilor din fundație:
𝑛 = (𝐿 + 𝐵)⁄200 … 300 => 𝑛 = (431,4 + 196)⁄200 = 3,137 => 𝑛 = 3 ș𝑢𝑟𝑢𝑏𝑢𝑟𝑖 𝑥2.
Raza 1 de racordare a carcasei:
𝑅1 = 0,5 ∙ 𝑆 => 𝑅1 = 0,5 ∙ 6 = 3[𝑚𝑚] <=> 𝑅1 = 3𝑚𝑚.
Raza 2 de racordare a carcasei:
𝑅2 = 0,5 ∙ ∆=> 𝑅2 = 0,5 ∙ 7,2 = 3,6[𝑚𝑚] <=> 𝑅2 = 3,6𝑚𝑚.
Obs: Raza de racordare 2 e aceeași si la capac.
Raza 1 de racordare a capacului:
𝑅1 = 0,5 ∙ 𝑆4 => 𝑅1 = 0,5 ∙ 5 = 2,5[𝑚𝑚] <=> 𝑅1 = 2,5𝑚𝑚.

32
REDUCTOR

3.8. Alegerea penelor

Pentru montarea roţilor de curea, a roţilor dinţate sau a cuplajului pe arbori se vor
utiliza pene paralele, acestea având avantajul unei mai bune centrări a elementului rotitor.
Transmiterea încărcării se realizează prin zonele de contact dintre feţele laterale ale penei şi
suprafeţele respective ale canalelor din arbore şi butuc.
Penele paralele se execută din oţel carbon, mărcile OL50 sau OL60.

În funcţie de diametrul tronsonului de arbore pe care se montează roata sau cuplajul,


dimensiunile penei (b x h) şi ale canalului de pană (t1 şi t2), conform STAS 1005-71 sunt:
Dimensiunile penei roții dintate:
𝑏 = 14 𝑚𝑚;
ℎ = 6 𝑚𝑚.
Dimensiunile canalului
Adâncimea:
𝑎𝑟𝑏𝑜𝑟𝑒 t1 = 2,252 mm;
𝑏𝑢𝑡𝑢𝑐 t 2 = 3,917 mm;
𝑙𝑝 = 110𝑚𝑚.

Dimensiunile penei în zona fuliei:


𝑏 = 5 𝑚𝑚;
ℎ = 3 𝑚𝑚.
Dimensiunile canalului:
Adâncimea:
𝑎𝑟𝑏𝑜𝑟𝑒 t1 = 1,23 mm;
𝑙𝑝 = 22 𝑚𝑚.

33
REDUCTOR

Dimensiunile penei în zona cuplajului cu utilajul:


𝑏 = 8 𝑚𝑚;
ℎ = 5 𝑚𝑚.
Dimensiunile canalului:
Adâncimea:
𝑎𝑟𝑏𝑜𝑟𝑒 t1 = 2,351 mm;
𝑙𝑝 = 56 𝑚𝑚.

3.9. Calculul forţelor din angrenaj

2 ∙ 𝑇1 2 ∙ 41.411,883
𝐹𝑛1 = => 𝐹𝑛1 = = 414,118 [𝑁];
2 ∙ 𝑏1 2 ∙ 100
𝐹𝑡1 = 𝐹𝑛1 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 => 𝐹𝑡1 = 414,118 𝑁 ∙ cos 20° = 388,856 𝑁;
𝐹𝑟1 = 𝐹𝑡1 ∙ 𝑡𝑎𝑔 𝛼 => 𝐹𝑟1 = 388,856 𝑁 ∙ tan 20° = 141,154 𝑁.
2 ∙ 𝑇2 2 ∙ 395.745,319
𝐹𝑛2 = => 𝐹𝑛2 = = 3.957,453 [𝑁];
2 ∙ 𝑏2 2 ∙ 100
𝐹𝑡2 = 𝐹𝑛2 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 => 𝐹𝑡2 = 3.957,453 𝑁 ∙ cos 20° = 3.716,048 𝑁;
𝐹𝑟2 = 𝐹𝑡2 ∙ 𝑡𝑎𝑔 𝛼 => 𝐹𝑟2 = 3.716,048 𝑁 ∙ tan 20° = 1.348,925 𝑁.

Calculul reacțiunilor
Arborele I
În plan vertical:
𝐹𝑡1 388,856 𝑁
𝑅𝑉2 = 𝑅𝑉4 = = = 194,428 𝑁.
2 2
În plan orizontal:
𝐹𝑟1 141,154
∑𝑀(2) = 𝐹𝑟1 ∙ 𝑙2, + 𝑅𝐻4 ∙ 2𝑙2, => 𝑅𝐻4 = − => 𝑅𝐻4 = − = −70,577 [𝑁];
2 2
𝐹𝑟1 141,154
∑𝑀(4) = 𝐹𝑟1 ∙ 𝑙2, − 𝑅𝐻2 ∙ 2𝑙2, => 𝑅𝐻2 = => 𝑅𝐻2 = = 70,577 [𝑁];
2 2
unde 𝑙2, = 114 𝑚𝑚.
Arborele II
în plan vertical:
𝐹𝑡2 3.716,048 𝑁
𝑅𝑉5 = 𝑅𝑉7 = = = 1.858,024 𝑁.
2 2
în plan orizontal:
𝐹𝑟2 1.348,925
∑𝑀(5) = −𝐹𝑟2 ∙ 𝑙2, + 𝑅𝐻7 ∙ 2𝑙2, => 𝑅𝐻7 = => 𝑅𝐻7 = = 674,462 [𝑁];
2 2
34
REDUCTOR

𝐹𝑟2 1.348,925
∑𝑀(7) = −𝐹𝑟2 ∙ 𝑙2, − 𝑅𝐻5 ∙ 2𝑙2, => 𝑅𝐻5 = − => 𝑅𝐻5 = − = −674,462 [𝑁];
2 2
unde 𝑙2, = 146 𝑚𝑚. Pe

Momentele încovoietoare

Arborele I

𝑀3𝑉 = 𝑅𝑉2 ∙ 𝑙2, => 𝑀3𝑉 = 194,428 𝑁 ∙ 114 𝑚𝑚 = 22.164,792 𝑁 ∙ 𝑚𝑚;

𝑀6𝑉 = −𝑅𝐻2 ∙ 𝑙2, => 𝑀6𝑉 = −70,577 𝑁 ∙ 114 𝑚𝑚 = −8.045,778 𝑁 ∙ 𝑚𝑚.

Arborele II

𝑀3𝐻 = 𝑅𝑉5 ∙ 𝑙2, => 𝑀3𝐻 = 1.858,024 𝑁 ∙ 146 𝑚𝑚 = 271.271,504 𝑁 ∙ 𝑚𝑚;

𝑀6𝐻 = −𝑅𝐻5 ∙ 𝑙2, => 𝑀6𝐻 = −674,462 𝑁 ∙ 146 𝑚𝑚 = −98.471,452 𝑁 ∙ 𝑚𝑚

35
REDUCTOR

1. Bibliografie selectivă

1. Adalbert, Antal, Ovidiu, Tătaru, Elemente privind proiectarea angrenajelor,


Editura ICPIAF®SA,Cluj-Napoca, 1998.
2. Adalbert, Antal, Ovidiu, Tătaru, Dorina, Jichisan-Matiesan, Dumitru, Pop, Ovidiu,
Belciu ș.a., REDUCTOARE, Reeditare, 1994.
3. Chişiu, A.,ş.a. Organe de maşini, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
4. Crudu, I., ş.a. Atlas reductoare cu roţi dinţate, Ed. Didactică şi Pedagogică.,
Bucureşti, 1981.
5. Drăghici, I., ş.a. Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, vol.I, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1981.
6. Palade, V., Constantin, V., Hapenciuc, M. – Reductoare cu roţi dinţate, Editura
ALMA Galaţi, 2003.
7. Ripianu, A., Crăciun, I. Osii, arbori drepţi şi arbori cotiţi, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1977.

2. Bibliografie electronică
https://www.youtube.com/watch?v=3WV3u1eZD-w
https://www.youtube.com/watch?v=gAQz-GIqrLY
https://www.youtube.com/watch?v=A8ztIN98ZOE
http://www.utgjiu.ro/ing/prof/gepo/LAB13.pdf
http://www.rasfoiesc.com/inginerie/tehnica-mecanica/PROIECT-DE-SEMESTRU-Organe-
de-51.php
http://shaunakelly.com/word/numbering/numbering20072010.html

36