ARBORI CARDANICI

Transmisia longitudinala are rolul de a transmite momentul motor de la cutia de

viteze la transmisia principala. In cazul automobilelor organizate dupa solutia clasica,
precum si de la cutia de viteze la reductorul-distribuitor si de la aceasta la puntile
motoare si intre punti, in cazul autovehiculelor cu mai multe punti motoare.

De la cutia de viteze sau de la cutia de distribuţie mişcarea de rotaţie şi cuplul

motor se transmit spre punţile motoare prin intermediul arborilor cardanici. Denumirea le
vine de la cuplajele cardanice care se găsesc la capetele arborilor. Aceste cuplaje pot
transmite mişcarea sub diferite unghiuri - compensează abateri unghiulare.

Necesitatea transmisiei cardanice rezultă din faptul că transmiterea momentului

motor se face între doi arbori (arborele secundar al cutiei de viteze şi arborele
transmisiei principale) care au axele înclinate sub un anumit unghi. Mărimea distanţei
dintre cei doi arbori depinde pe de o parte de încărcătura autovehiculului şi rigiditatea
suspensiei, iar pe de altă parte de denivelările drumului.

Fig.5. Scheme de transmisii longitudinale utilizate la automobile

1 — articulaţii cardanice; 2 — arbore longitudinal; 3 — arbore longitudinal in-

termediar; 4 — cuplaj de compensare axială; 5 — palier intermediar; 6 — cutie de
viteze; 7 — reductor-distribuitor; 8 — transmisie principală.
 în figura 5 se reprezintă schemele diverselor transmisii longitudinale utilizate la
automobile.

Transmisia longitudinală cu două articulaţii montate la capetele arborelui

longitudinal (fig. 5, a) se utilizează la automobilele 4 x 2 cu ampa- tament mai redus. In
automobilele cu ampatament mare pentru a mări rigiditatea arborelui longitudinal şi
pentru a se micşora tendinţa de vibrare, transmisia longitudinală este prevăzută cu un
arbore principal şi unul intermediar (fig. 5, b).

în figura 5, c se reprezintă transmisia longitudinală utilizată la automobilele 4x4.

Din cele de mai sus rezultă că transmisia longitudinală se compune din două
părţi principale: articulaţiile cardanice şi arborii longitudinali.

1. Cinematica articulatiei cardanice

în figura 6, a este reprezentată schema articulaţiei cardanice la care arborele 1

este conducător, iar arborele 2 condus şi formează cu primul, unghiul Yi- Legătura
dintre furcile 4 şi 5 se realizează cu ajutorul crucii 6. în timpul rotaţiei, punctele A A' ale
furcii arborelui 1 descriu cercul CA, iar punctele BB' ale furcii arborelui condus descriu
cercul Cb, care se găseşte într-un plan ce face unghiul yx cu planul cercului CA.

Fig. 6. Schema de funcţionare a articulaţiilor cardanice rigide.

 2. Tipuri constructive de articulatii cardanice

Din punct de vedere constructiv, articulaţiile cardanice se împart în articulaţii

cardanice rigide şi articulaţii cardanice elastice.

Articulaţii cardanice rigide. Articulaţiile cardanice rigide pot fi cu viteză unghiulară

variabilă (simple) sau cu viteză unghiulară constantă (sincrone).

Articulaţia cardanică rigidă cu viteză unghiulară variabilă. în figura 7 sînt

reprezentate elementele componente ale articulaţiei cardanice rigide cu viteză
unghiulară variabilă. Ea este compusă din furcile 2 şi 11 şi crucea 12. Furca 2 este
prevăzută cu flanşa 1 cu ajutorul căreia se asamblează prin şuruburi, de axul secundar
al cutiei de viteze. Furca 11 este prevăzută,

Fig. 7. Părţile componente ale articulaţiei cardanice rigide cu viteză unghiulară

variabilă.

cu butucul 10 care, fiind canelat, permite culisarea arborelui longitudinal în

scopul măririi sau micşorării distanţei dintre cele două articulaţii datorită oscilaţiilor
cadrului autovehiculului faţă de puntea motoare. Gresorul 9 serveşte la ungerea
canelurilor.
 Pentru reducerea pierderilor prin frecare, între orificiile furcilor şi fusurile crucii
se montează bucşele de oţel 6, prevăzute cu rulmenţii cu role-ace 5, care se sprijină pe
garnitura de etanşare 4. Crucea se fixează în urechile furcilor cu capacele 8, prinse cu
şuruburile 14 şi asigurate cu plăcile 7.

Ungerea rulmenţilor cu role-ace se face de la gresorul 13. Pentru ca un- soarea

să nu depăşească presiunea maximă, crucea cardanică este prevăzută cu supapa de
siguranţă 3.

Articulaţii cardanice rigide cu viteză unghiulară constantă (sincrone).

Articulaţiile cardanice sincrone pot fi: articulaţii cardanice duble şi articulaţii

cardanice homocinetice. Articulaţiile cardanice sincrone duble se obţin prin dublarea
celor asincrone. Articulaţiile cardanice cu viteze unghiulare egale (homocinetice) se
utilizează, mai ales, pentru antrenarea roţilor punţilor de direcţie şi montare.

Articulaţia cardanică homocinetică cu bile şi canale divizoare este

reprezentată în figura 8. Furcile 9 şi 10 executate dintr-o bucată cu arborii 1 şi 5, sînt
prevăzute cu patru canale 2 şi, respectiv, 4 în care se introduc bilele 3. Bila 6 este
montată în locaşurile semisferice din centrul furcilor şi serveşte la centrarea acestora.
Bolţul 8, introdus cu un capăt într-un orificiu al furcii conduse, serveşte la fixarea bilei 6
într-o anumită poziţie. Fixarea bolţului 8 în furca 9 se face cu ajutorul ştiftului 7, care se
montează în orificiul 11. Datorită poziţiei canalelor din furci, în timpul funcţionării
articulaţiei, bilele 3 se aşază în planul bi- sector al unghiului format de arborii 1 şi 5,
realizînd astfel sincronizarea vitezelor unghiulare ale lor. Valorile maxime ale unghiului
dintre cei doi arbori, pentru care poate fi întrebuinţat acest tip de articulaţie este de 33°.

Articulaţii cardanice elastice. în construcţia autovehiculelor, articulaţiile

cardanice elastice se întîlnesc, în special, la transmiterea mişcării de la motor Ia cutia
de viteze sau între cutia de viteze şi reductorul-distribuitor pentru a compensa
inexactitatea montajului acestor agregate şi dezaxarea axelor provenită din deformarea
cadrului.
Fig. 7. Articulatie cardanica homocinetica cu bile si canale divizoare

Fig. 8. Articulatie cardanica elastica

 Articulaţia cardanică elastică (fig. 7) este formată din discul elastic 5, montat prin
intermediul şuruburilor 6 între furcile 2 şi 4 ale arborilor 1 şi 3. Discul elastic se execută,
de obicei, dintr-o textură cauciucată rezistentă la temperaturi de maximum 60°C.
Transmiterea mişcării între arborii care fac între ei unghiuri mici (3—5°) este posibilă
datorită deformărilor ce le admite discul elastic.

3. Arbori longitudinali

Arborii longitudinali sînt organe ale transmisiei longitudinale care fac legătura
între două articulaţii cardanice, avînd rolul de a transmite la distanţă momentul motor.

Arborii longitudinali sînt formaţi din partea centrală (arborele propriu-zis) şi

piesele de legătură dintre partea centrală şi aţticulaţiile cardanice.

Fig. 9.. Construcţia arborelui longitudinal

1 — capac; 2 şi 20 — furci cardanice; 3 şi 11 —cruci cardanice; 4 -r~ Sre- sor ; 5 — arbore

canelat; 6 — garnitură de etanşare ; 7 şi 9 — plăcuţe pentru echilibrare ; 8 — arbore longitudinal;
12 — orificiu ; 13 şi 14 — articulaţii cardanice.

Partea centrală are, în general, forma tubulară, fiind confecţionată din ţevi
speciale din oţel, trase sau sudate. In figura 9 este reprezentat arborele longitudinal al
unui autocamion 4x2, compus din partea centrală 8, confecţionată dintr-un tub de oţel,
prevăzut la capătul dinspre cutia de viteze cu un arbore canelat 5, iar la capătul dintre
puntea motoare, cu furca 10. Montarea furcii 2 pe arborele 5, prin intermediul
canelurilor, este necesară pentru a permite variaţia distanţei dintre crucile cardanice 3
şi 11 datorită variaţiei săgeţii suspensiei. Această îmbinare poartă denumirea de cuplaj
de compensare axială.

După fabricare, arborele longitudinal împreună cu articulaţiile cardanice este

supus echilibrării dinamice. Arborele se echilibrează cu adaosuri de metal sub forma
plăcuţelor 7 şi 9.