Referat Nave tehnice

Tema 45 Amplasarea cablurilor si conductelor subacvatice nave utilizate, echipamente, metode, exemple

Student: Lavrente Dumitru 2141b

Amplasarea conductelor subacvatice

Motivatia Abilitatea de a trsnsporta hidrocarburi a fost intodeauna un factor important in dezvoltarea cu success a idustriei produselor petroliere atat pe uscat cat si pe mare. Exista trei cai esentiale de a tansporta fluide: Prima cale este de a umple un tank , de al muta plin pana la pozitia in care fluidul este dorit si de a goli tank-ul. Cea de-a doua cale este de a construi o conducta de la pozitia initiala pna la cea dorita si apoi de a pompa fluidul de-a lungul conductei. Iar a treia metoda, folosita cateodata ca o combinatia celor 2 anterior prezentate, este de a transforma fluidul intr-un solid sau alt fluid ce poate fi transportat mai usor.

Metoda de transport prin tank-uri este una flexibila si adesea are costuri mici de capital , dar costuri operationale mari. Navele sunt utilize pentru a transporta o gama larga de produse petroliere , insa cand punctele/ destinatiile de transport sunt aceleasi pentru o lunga perioada este necesar de luat in considerare posibiltatea contruirii unei linii subacvatice de transport. Optiunea transportului subacvatic este relativ inflexibila prin comparatie. Conducta este o entitate fixa cu costuri ridcate de capital; insa de indata ce aceasta este in pozitie, poate avea o durata de viata de pana la 40 de ani si costuri operationale si de mentenanta relative mici. Aspecte ce sunt necesar de luat in considerare la proiectarea unei conducte de transport subacvatic: Prima problema ce apare in dezvoltarea unui astfel de proiect reprezinta ruta conductei. Cateodata relieful fundului apei este unul lin ,iar o linie dreapta intre cele 2 capete ar reprezina cea ma scurta si cea mai economica solutie ; insa in cele mai multe cazuri exista o gama larga de obstructionari ale traseului ,ce obliga proiectantul la alegera unei rute complexe. Este necesar de luat in considerare materialul ce urmeaza a fi folosit in producerea conductelor. In multe cazuri se folosesc aliaje fier-carbon , materiale robuste si relativ ieftine. Insa de cele mai multe ori fluidul din conducta coradeaza otelul prea rapid , iar folosirea cestuia nu mai poate fi luata in considerare. Proiectantul astfel este nevoit sa recurga la compromisul unui material rezistent la coroziune , unul flexibil sau unul compozit. Conductele vor trebui imbinate , iar in acest caz trebuiesc luate decizi importate daca , unde si cum vor fi acestea sudate.

Urmatoarea decizie de luat o reprezinta diametrul conductei. Daca diametrul este prea mic vor avea loc caderi de presiune intre cele doua capete , daca insa diametrul este prea mare costul proiectului va fi absurd de de mare. Rezistenta structurala este dependenta de grosimea peretilor conductei. Acestia trebuie sa reziste la multe tipuri de incarcari , precum presiunea interna(fluid transportat) presiunea externa, inconvoiere si oboseala in timpul contructiei, forte concentrate si impact.

Alte aspecte pe care un proiectant este nevoit sa le acopere sunt: protectia interna sau externa la coroziune a conductei , flexibiltatea in contructie a acesteia , precum si posibilitatea repararii in cazul avarierii sistemului. Istorie Istoria Industriei petroliere offshore este relativ recenta . Primul put forat in mediu subactavic a fost realizat in Golful Mexic in 1947 la 32.17 km de tarm la o adancime de 6 m. Cele mai vechi sisteme de transport subacvatic au fost realizate mai devreme de 1947 in ape de adancime redusa in Golful Maracaibo si in Marea Caspica a Azerbaigeanului. O nevoie urgenta a aparut in timpul celui de-al doilea razboi mondial , cand Aliatii au realizat ca vor trebui sa invadeze continentul European si ca porturile vor fi distruse in timpul invaziei. Acesteia au realizat deasemeni ca o invazie de o astfel de amploarea va necesita cantitati vaste de combustibil. In aceste conditii a fost contractata compania fondatoare a British Petroleum , Anglo-Iranian pentru a instala o conducta subacvatica intre Anglia si Franta de-a lungul Canalul Manecii. Doua tipuri de conducte au fost proiectate pentru proiectul , numit Pipe Line Under The Ocean (PLOTO). Nave mici au asezat conductele pe fundul marii. Conductele au fost

realizate in sectoare de dimensiuni mari , incarcate in tambururi plutitoare, tractate de remorchere de-a lungul canalului si desfasurate odata cu avansul acestora. Istoria PLUTO este una atat contestata cat si apreciata din puncul de vedere al efortului finaciar comparativ cu transportul efectuat cu tancuri in porturile reconstruite. In zilele noastre cele mai mari concentrari de campuri subacvatice de conducte se gasesc in Golful Mexic si in Marea Nordului. Golful Mexic: Extinderea actual a infrastructurii de conducte de petrol n Golful Mexic este indicata pe figura. Inca din iunie 2001, erau aproximativ 44.218 km de conducte de pe fundul marii . Conductele din Golf sunt proiectate fie ca linii de adunare (gathering lines) sau trunklines. Conductele de colectare sunt de obicei segmente scurte de conducte de diametru mic ce transporta de la una sau mai multe sonde ntr-o instalaie de producie sau dintr-o instalaie de producie la un trunkline. Trunklines sunt de obicei conductele , cu diametrul mare ce transporta produse petroliere, care sau gaz la mal. O trunkline poate sustine producia de la mai multe puuri ,campuri de hidrocarburi sau blocuri. Cele mai multe dintre aceste conducte sprijina activitati de platforma si din apropierea platformelor; un mic procent din aceasta infrastructura sprijina operaiunile de adncime.

Marea Nordului

A dat omenirii cel mai mare proiect de instalare a conductelor subacvatice din prezent. Conducata Langeleg transporta gaz natural din Nyhamna de coasta de vest a Norvegiei, via paltforma Sleipner catre Easington in Anglia. Gazul neprocesat este transportat de doua conducte de 30 DN din campul de exploatare Ormen Lange de la aprox. 1000m adancime catre un terminal de procesare al gazului din Nyhamna, unde gazul este tratat inainte de a fi trimis prin Langeled ca fiind prima conducta ce transporta gaz din Norvegia catre U.K. Lungimea conductei este de aprox 1200 km si pentru realizarea acesteia au fost necesare aprox 1 mil tone de conducta de otel.Acest proiect este forma din doua sectoare distincte astfel: Langeled North are un diametru interior constant de 1016 mm si o lungime de 630 km. Presiunea la iesirea din Nyhamna este 250 bar necesitatand pana la 34 mm grosime a peretilor conductei. Pentru a optimiza cantitatea de otel folosita si a timpului de sudare .Langeled North a fost proiectata cu doua presiuni de serviciu 250 bar pt partea nordica a sectorului si 215 bar pentru partea sudica a sectorului . Langeled South 1066 mm diametru interior si o lungime de 550 km. Presiunea de serviciu pe acest sector este de 156 bar , necesitat astfel 23-24 mm grosime a peretilor. Provocarile si riscurile tehnice intalnite la executia acestui proiect au fost : Numai discutiile despre stabilirea rutei si instalarea celui de-al treilea sector au durat 1 an jumatate. Valva subacvatica ce conecteaza Langeled de campul platforma Sleipner au dus la dezvolotarea unui nou tip de valva de 42 cu bila. Principalul motiv pentru care s-a recurs l aceasta metoda a fost cel de-a evita constructia unei noi platforme riser. Instalarea a doi riserde 30 pe platforma riser existenta. Acestea erau dimensiunile maxime ce puteau fi atinse in constructie. Landfall solution in Easington pentru a impiedica eroziunea de coasta. Solutia acestei probleme a fost un tunel de beton prin reciful de coasta. A fost realizata standardizat pe cat posibil profilul de conducta folosita pentru fiecare sector in parte , in ipoteza schimbarii metodei de asamblat daca va fi cazul.

Realizarea unui plan safety pentru toate procesele realizare in manipularea unor astfel de mega conducte.

Metode de amplasare a conductelor Sunt intalnite in industria amplasarii de conductelor suabcvatice diferite cai de abordare a unui proiect in functie specificatiile acestuia . Acestea sunt: S-lay Metoda traditionala pentru instalarea conductelor offshore n ap de adncime relativ mic este denumita n mod obinuit metoda S-Lay, deoarece profilul de teava in miscarea sa in plan orizontal de la zonele de sudare i inspecie (amplasate pe nava) catre pupa navei si repectiv fundul oceanului descrie o forma alungita "S." Caracteristici: Fezabila pentru ape de adancimi mici si intermediare Rata mare de productie datorita multiplelor statii de sudura de la bord Fezabile pentru conducte armate cu beton Ape adanci necesita un stinger foarte mare (>100) S-lay J-lay Reel-lay Bottom-towed lay O-lay Flex-lay Multi-lay

Conceptul de S -lay-barge a fost dezvoltat in Golful Mexic apoi adus in Marea Nordului si Golful Arab. Primele barje aveau o forma simpla rectangulara, dar forma lor a evoluat spre carene cu avantaje sporite hidrodinamic. Unele nave imprumuta principiul de contructie al semi-submersibililor , ce reduc miscarea in valuri prin aducerea zonei de flotabilitate , mult sub linia plutirii Cele mai multe sisteme de conducte au fost pozitionate prin metoda S-lay , metoda ce s-a dovedit a fi flexibila. Primele astfel de barje erau pozitionate prin linii lungi de ancorare tensionte prin vinciuri si ancore plasate pe fundul apei; dar cele mai multe contructii recente sunt pozitionate dinamic de sisteme de propulsoare ce evita posibilele probleme ale complexului sistem de ancorare

In timpul deplasarii acesteia de la pupa navei catre fundul oceanului, conducta, este susinuta de o structur cirulara tip grinda de zabrele echipata cu role i cunoscuta sub numele de stinger. Scopul configuratiei stingerului in configuratia Slay este de a controla deviere aconductei n regiunea de curbare, deasupra punctului de inflexiune ,cu scopul de a returna unghiul necesar conductei de a se aseza pe fundul apei. Raza de curbur a stinger-ului corespunde cu cel puin teniunea maxima de incovoiere. In apa foarte

adnca unghiul conductei devine att de abrupt incat lungimea necasara a stinger-ului nu poate fi fezabil. Acest lucru va necesita stinger s fie mai lung i / sau mai curbat pentru a putea satisface generarea unghiul mai mare de asezare a conductei. n consecin, va fi necesara o crestere a flotabilitatii sau a rezistentei strucuturale a stringer-ului pentru a putea sustine greutatea crescuta a conductei suspendate.

Pentru a putea mentine costurile operationale cat mai mici, S-lay a fost dezvoltata pe baza imbunataririi echipamentelor, facand-o astfel competitiva si la adancimi mari. Astfel dezvoltarea tehnologiilor de stinger, intinzator si pozitionare dinamica au facut ca cea mai mare nava din acest domeniu Solitaire sa poata instala conducte la 1676 m in 2001 si la 2750 de m in anul 2005 in Golful Mexic. Fiind operationala din 1998 si optimizata pentru instalarea de conducte de diametru mediu si mare , ea este capabila sa amplaseze se fundul apei mai mult de 2000 de km intr-un singur an. Complet echipata cu sistem de pozitionare dinamica si cu o capacitate de incarcare de pana la 22000 t Solitaire este independenta de aprovizionarea de conducte in zone ostile.

Solitaire a participat la numeroase proiecte. In 2007 aceasta a stabilit un nou record mondial cu privire la adancimea maxima de instalare a conductelor 2775 m . Aceasta a atins viteze de instalare de pana la 9km pe zi realizand la bord toate operatiunile de sudura si inspectie.

J-lay Caracteristici: -Fezabil pentru: instalarea in ape adanci diametre mari si armaturi de beton

-Rata scazuta a productiei datorita existentei unei singure statii de sudura la bordul navei -Mai putin fezabil pentru ape de adancimi limitate -Datorita inconvoierii plastice nu este recomandata pentru conducte sensibile la oboseala

O metod relativ nou pentru instalarea conductelor offshore n ap adnc este Jlay. Metoda a fost aa numita,datorita configuraiei pe care coducta o descrie in timpul instalarii . Sectoare de eav sunt unite ntre ele prin sudare sau prin alte mijloace n timp ce sunt sprijinite ntr-o poziie vertical sau aproape vertical de un turn;odata cu cresterea numarului de sectoare adugate la sir acesta este cobort pe fundul apei . Tehnica J-lay de instalare a conductelor reprezint o prelungire logic a capacitilor industriale n ap adnc. Metoda J-lay ofer o alternativ la barja conventionala prin faptul c cerinele pentru stinger la adncime mare sunt foarte mult reduse. Scopul unui stinger n configuraii J-Lay este de a schimba unghiul la partea de sus a conductei catre o orientare vertical.

Beneficiile acestei metode constau in tensiunile de ncovoiere mici, fora orizontal necesar pentru mentinerea la punct fix este n capacitatea sistemelor de poziionare dinamic, i utilizarea de turnuri de modulare permite utilizarea navelor de dimensiuni moderate in instalarea conductelor pe fundul apei. Metoda J-Lay este dificil de utilizat la adncimi mici de pana la 150 m,din cauza unghiului de conducta limitat i a tensiunilor de ncovoiere impuse n conducta. Barjele ancorate convenional nu sunt utilizate de obicei pentru instalarea de conducte in metoda J-lay la adncime limitata din cauza tensiunii necesare la ancore si a tensiunilor de inconvoiere din conducte.

J-lay este inevitabil mai lent dect metoda S-lay i este, prin urmare, mult mai costisitoare.

Reel-lay Caracteristici: Fezabil atat pentru ape de adancimi limitate cat si pentru ape foarte adanci.

Productivitate foarte ridicata Sudura in mediu controlat la tarm Diametrul conductei este limitat de dimensiunile tamburului Nu este recomandata pentru conductele armate cu beton Folosit pentru conductele cu protectie termala exterioara.

Pentru instalarea de conducte prin nava cu tambur conducta este sudata,acoperita cu un strat protector elastic (epoxi flexibil sau haina polietilen), i bobinata pe o rol cu diametru mare nca de la baza terestra. Dup ce conducta este ncrcata pe tambur, nava se indreapta spre zona de instalare a conductei. Conducta este extrasa de pe tambur, ndreptata,deovalizata, i apoi ancorata, dac este necesar, de fundul mrii. n ap adnc, conducta trebuie s fie tensionata; in timp ce conducta se dreapta catre fundul mrii, o deformare concava se intaleaza in conducta n cazul n care curbura devine prea mare, conducta va ceda. Tensionarea conductei minimizeaz curbura acestei deformari Valoarea necesar a tensiunii este dependent de adncimea apei, fora axial a conductei, tensiunile admisibile pentru conducta respectiva i capacitatea de tensionare a vinciurilor. Dup ce conducta a fost ancorata i tensionata, nava inainteaza incepand debobinarea conductei de pe tambur. Acest lucru se face de obicei la aproximativ un nod viteza n funcie de condiiile meteorologice. n cazul n care tamburul a fost golit, un plug este atasat de captul conductei si acesta la randu-i securizat cu un cablu de abandon. Aceasta este coborat sub tensiune in timp ce conducta este intinsa pe fundul mrii; Apoi, o geamandura este ataata la captul cablului.In final nava se intoarce n port pentru realimentarea tamburului sau de a lua un tambur nou complet ncrcat Diametrul conductei ce poate fi incarcata pe tambur este limitat de mrimea tamburului. Conducta de instalat prin aceast metod nu poate invelis de ingreunare deoarece acesta ar fi distrus de ncovoierea inerenta prezenta la aceast metod de instalare. n schimb, conducta cu perei groi este utilizat pentru a obine flotabilitatea negativa necesara . Barjele tambur sunt n prezent mprite n dou clase: cu tambur orizontal tambur vertical.

Pentru un tambur orizontal, axa de rotaie este vertical raportata la puntea barjei. Pentru un tambur vertical, axa de rotaie este orizontal. Barja tambur vertical este fezabila pentru instalara de conducte in ap de adncime mic, precum i in ap foarte adnc. Aceast metod reduce tensiunile de ncovoiere n regiunea overbend. n cazul n care conducta este desfasurata inferior procesul este potrivit pentru apa de adancime limitata. Pentru montarea de conducte in ap adnc, tamburul este descarcat superior i conducta este lansata vertical dupa ce este indreptata Pentru adncimi intermediare, unghiul de intrare poate fi ajustat . Din moment ce tensiunile ncovoierea sunt minimizate prin metoda tamburului vertical, un stinger nu este necesar. Pentru metoda tamburului orizontal, un stinger este necesar in instalarea conductelor , mai putin in apa de adancimi limitate.

Cel mai mare avantaj a al metodei-tambur reprezinta viteza cu care conducta poate fi amplasata pe fundul apei. Aceasta viteza marita permite instalarea km-ului de conducta intr-o fereastra de vreme buna, extinzand astfel perioada conventionala de contructie( primavaratoamna). Din moment ce nu este necesara sudurarea la bordul navei , nava cu tambur poate instala in cateva ore aceeasi lungime de conducta pe care o lay-barge o poate instala intr-o zi. In plus calitatea fabricarii conductei este de sporita de sudura si inspectia cu raze X realizate in conditii controlate la tarm. Instalarea conductelor la adancime mare este simplficata de eliminarea nevoii stinger-ului. Dezavantajul acestei metode reprezinta insa,dificultatea conectarii capetelor segmentelor de conducta. Pentru sistemele de conducte instalate la mare distant de tarm , implicit de baza de alimentare , o mare cantitate de timp este pierduta pe aprovizionare.

Bottom-towed Mai puin frecvent utilizat metoda, de construirea i instalare a conductelor offshore este tractarea la adancime . Aceast metod implic fabricatie i montaj pe uscat ale conductei: sudura, inspecie realizarea protectiei la imbinari

Conducta asamblat este apoi remorcat de la baza de alimentare de pe uscat catre pozitia de instalare; este tractata pe sau n apropierea fundul marii de-a lungul unui traseu care a fost pre-stabilit si studiat de orice poteniale pericole . Conducta de asamblat poate fi remorcat, fie ca o conducta individual fie ca un ansamblu de mai multe conducte. Aceast metod de instalare este deosebit de bine adecvat asamblurilor plutitoare pipe-inpipe, ce pot fi mai eficient fabricate pe uscat i care conin izolatie termica in spatiul inelar dintre diametrul interior si cel exterior. Aceste ansambluri plutitoare izolate termic sunt necesare pentru a proteja n timpul transportului temperatura fluidelor produse, de apa foarte rece din Golful Mexic .

Este foarte important de controlat greutatatea sectorului scufundat de conducata , pentru a minimiza fortele de tractare dar in acelasi timp pentru a avea suficienta stabilitate impotriva curentilor marini de fund. Se pot folosi mai multe metode de tractare combinate in realizarea unui proiect. Metoda de tractare deasupra fundului apei. (cu tancuri de flotabilitate si lanturi) de la zona de fabricare pe uscat pana la 5 km in larg. Pentru aceasta metoda se folosesc tancuri de flotabilitate din otel la anumite intervale pe sectorul de conducta. Lanturile sunt de asemeni montate la anumite intervale de-lungul conductei pentru a pre-intampina excesul de flotabilitate si pentru a mentine sistemul stabil. Aceata metoda este fezabila doar pentru anumite adancimi ale apei pentru ca asigurarea flotabilitatii devine prea costisitoare odata cu crestrerea adancimii apei.

Metoda tractarii cu adancime controlata (CDTM) de la 5 km larg pana la o locatie temporara , unde tancurile de flotabilitate sunt eliminate din configuratie. In timpul tractarii , existenta lanturilor provoaca o forta de impingere ce reduce greutatea sitemului scufundat. La o anumita viteza , conducta se va ridica de pe fundul apei la o anumita inaltime dorita. Aceasta inaltare este dependenta: de viteza , tipul lanturilor si numarul acestora. Avantajul acestei metode consta in viteza marita a desfasurarii procesului de instalare datorat lipsei de contatct cu solul. Se pot atinge viteze de pana la 3.5 m/s.

Metoda catenara pentru tractarea in apa de adancime mare- catre locul de instalare al conductei (fara lanturi si tancuri de flotabilitate).

Aceasta metoda se realizeaza prin configuratia intre 2 remorchere. Forta de tractare necesara celor 2 remorchere creste odata cu scaderea adancimii apei. Aceata metoda nu poate fi folosita in ape de adancimi limitate datorita cresterii excesive a necesarului de bulllard pull. Odata ajunsa intr-o zona acceptata conducta este coborata pe fundul apei astfel sa atinga traiectoria traseului proiectat si tractata pana in locatia finala. O limitare a metodei este riscul crescut de deteliorare in timpul tractarii prin contactul cu o obstructie subacvatica. Astfel de daune ar putea duce la consecine potenial catastrofale ,caz n care integritatea exterioara a conductei ar fi compromisa,rezultnd expunerea protectiei termice la mediul submarin.

O-lay

Aceasta metoda a fost introdusa ca o tehnica artistica de amplasare a conductelor de orice diametru la adancimi incepand cu cativa metri pana la cateva mii de metri. Sistemul este o combinatie de cateva tehnologii deja cunoscute precum S-lay si cateva idei noi. Marele avantaj al acestei metode este ca sectoarele de conducta nu sunt contruite si sudate pe nava in zona de amplasare a acesteia; in schimb conducta este pregatita in sectoare predefinite la tarm , sudata si verificata, dupa care este trasa in apa, stocata intr-o configuratie plutitoare in forma O si tractata in zona de amplasare. Ajunsa in zona de amplasare , conducata este coborata pe fundul apei prin metoda S-lay cu ajutorul unei barje simplificate.

Crearea spiralei plutitoare:

Spirala este creata cu ajutorul unei barje centrale pivotante ce are capacitatea de a-si mentine pozitia fixa (sistem de pozitionare dinamica).

Conducta este tractata in larg la distanta prestabilita de mal unde cateva nave mici auxiliare sunt pe pozitie in jurul acestei barje pivot , conectate consecutiv de conducata in timp ce aceasta avanseaza dinspre tarm. Apoi conducta este infasuratasi jurul acestui sistem barja pivot-nave auxiliare , blocandu-i posibilitatea de a-si modifica curbura impusa de sistem. Transport : Sistemul de conducte este transportat cu ajutorul barjei centrale si a navelor auxiliare pe locatia unde urmeaza a fi instalat. Un remorcher este nevoit sa insoteasca acest sistem in cazul in care un eveniment nedorit are loc. Datorita dimensiunilor unui astfel de sistem este intodeauna de dorit ca portul in care conducta este confectionata sa fie cat mai apropiat posibil de locul instalarii pentru evitarea unor posibile furtuni pe mare. Cercul plutitor poate fi deplasat cu o viteza maxima de 8 Nd si poate rezista valurilor de pana la 4-5 m. Despiralizarea si instalarea: Datorita lungimii conductei, debobinarea si instalarea conductei vor avea loc in acelasi timp. Pentru a nu avea constangeri in instalare, lungimea sectorului de conducta dintre spirala si nava operationala trebuie sa fie minima. Aceasta lungime depinde de diametrul conductei , de numarul de infasurari al conductei, de curentii marini, si de viteza cu care nava poate executa operatiunea de instalare a conductei. In comparatie cu metodele traditionale , diametrul maxim pe care conducta il poate avea este unul marit. Lucrarile de sudare si inspectie a sudurilor au fost realizate in portul de constructie , asa ca pe nava nu mai sunt necesare alte activiati in afara de cea de instalat. Pentru ca nava este alimentata de sistemul extern ei , nu sunt necesare spatii suplimentare in jurul conductei. In locul unui stinger de pupa se poate folosi unul situat la mijlocul navei sub linia de baza . Greutatea conductei este mai bine distribuita pe barja , iar unghiul stingerului (greu) poate fi manipulat cu acuratete. Barja este echipata cu o macara, minimum 2 intinzatori (unul la pupa, unul pe stinger) un sistem de abandon/recuperare, si un sistem de pozitionare (preferabil dinamic).

Ar putea fi solutie existenta unei statii de sudura si a uneia de invelis protectiv pe nava in cazul in care proiectul este unul de anvergura mare iar conducta va fi necesar de transportat in mai multe spirale flotabile. Viteza unei astfel de proces de instalare este independent de diametrul conductei si de adancimea apei; in schimb este necesara cooperarea foarte buna intre echpipajele tuturor navelor implicate in operatiune. Vitezele de instalare a conductelor printr-o astfel de metoda pot atinge pana la 20-25 km pe zi. Metoda O-lay este o foarte buna in cazul necesitatii de recuperare a conductelor de pe fundul apei. In special in cazul in care conducta este intr-o stare buna si poate fi folosita pentru un al doilea proiect. Din motive ecologice aceasta ar putea reprezenta o buna metoda ce curatare a fundului apei de conducte iesite din uz. Datorita constructiei conductei pe uscat, navele ce utilizeaza aceasta metoda de instalare nu a nevoie de un sistem complicat de sudare si inspectie si nici de un numar mare de membri de echipaj. Asadar navele pot fi mai mici, mai putin complicat de construit si flexibile pentru orice proiect. Transportul sistemului flotabil de conducta va necesita 3 sau 4 remorchere si un sistem rigid de prindere. Din literatura este cunoscut faptul ca instalarea conductelor cu nave cu tambur poate scadea costurile operationale cu pana la 50% . Diametrul maxim pe care o nava cu tambur o poate manipula este de 18 . Este posibil asadar ca beneficiille metodei O sa fie si mai mari.

Flex-lay

Este o metoda de instalare a conductelor flexibile. Un system Flex-lay consta intr-un turn vertical echipat cu unul sau mai multe intinzatoare si o roata motoare in varf. Aceast suport(turn) este fixat de punte ,sau poate fi articulat in cazul unor sisteme ce fac posibila ajustarea unghiului de lansare a conductei. Conducata este directionata de la tambururi catre rampa verticala de lansare, incovoiata prin roata si apoi lansata vertical spre fundul apei.

Avantajul simplitatii instalarii si a procedurilor de de abandon/ recuperare a conductelor precum si faptul ca acestea sunt mai putin sensibile la oboseala datorita flexibilitatii, fac ca Flex-lay sa fie o metoda eficienta. Aceste sisteme , dupa cum sunt denumite , nu sunt fezabile pentru conductele rigide.

Multi-lay Contractorii de pipelay decid de cele mai multe ori sa combine metodele de asamblare a conductelor , la bordul navelor lor. Aceasta genereaza o mare flexibilitate si eficienta economica pentru ca navele vor fi capabile sa opereze la adancimi diferite si vor avea instalate cele mai eficiente echipamente pentru fiecare tip de conducta Cele mai recente proiecte au permis instalarea echipamentelor J-lay, Reel-lay si Flex-lay la bordul unei singure nave.

Exista reguli cu privire la conductele instalate in ape de adancimi mai mici de 60 m. Acestea vor fi ingropate in solul la adancime de cel putin 1m pentru a evita contactul conductei cu ancore sau echipamente de pescuit. Pentru ape adanci problema ingroparii conductei , intervine doar daca aceasta ajunge la tarm.

Ingroaprea conductei este realizata in timpul contructiei de un plug sau dispozitiv hidraulic ce genereaza santul necesar conductei prin jet de apa sub presiune. Pozitia acestor dispozitive fata de nava poate fi controlata pentru a respecta un parametru importatant si anume punctul de contact al conductei cu fundul apei.

Prin aciunea jetului de nalt presiune, o sanie cu jet creeaz un an n fundul mrii n care conducta dispare.Sania cu jet, care creeaz, n general, agitatie mai mult temporar n coloana de ap dect un plug, are un avantaj operaional fata de acesta din urma. Zona de sol deranjat de procesul de ngropare conductei este de obicei doar putin mai mare decat diametrul exterior al conductei.

Amplasarea cablurilor subacvatice

Telecomunicatiile reprezinta o industrie in continuua dezvoltare pe plan mondial. Odata cu explozia comunicatiilor la nivel mondial, nevoia cablurilor subacvatice a crescut dramatic . Cablurile subacvatice ofera conexiuni de mare viteza si capacitatea acoperirii unei mari zone geografice, unde se gasesc de obicei importante centre de vanzari si comunicatii. Acestea sustin o mare parte din traficul international fara insa de a genera intarzieri de semnal precum satelitii. In plus aceaste ofera rute alternative de urgenta sistemelor de suprafata existente , dar vulnerabile la cutremure, inundatii, furtuni sau alte fenomene naturale.

Motivul principal pentru care cablurile subacvatice sunt preferate satelitilor este acela ca tehnologia moderna a fibrei optice permite o capacitate imensa de transfer. De exemplu sistemul trans-Pacific ce conecteaza coasta de vest a S.U.A si Japonoia are o capacitate de 5 terebiti pe secunda . Aceasta capacitate de transfer este echivalenta cu peste 250 milioane de apeluri vocale simultane sau transmiterea a aproximativ 800.000 de volume de enciclopedie pe secunda. Practic nu exista indeajuns de mult spatiu pe cer pentru a instala satelitii necesari in configuratia necesara pentru a sustine aceeasi capacitate de transfer.

Cea de doua intrebuintare a cablurilor subacvatice este aceea de sustinere a industriei energiei alternative. Sunt intampinate provocari pe piata energiei alternative in numarul tot mai mare de statii offshore sau subacvatice de generare a energiei ce necesita a fi interconectate , deasemeni in situatiile in care aceste unitati generatoare necesita a fi ridicate pentru reparatii.

Sistemele energetice alternative din mediul marin incearca sa foloseasca o zona cat mai mare din zona de coasta a oceanelor pentru a putea instala numeroasele campuri de generatoare. Aceste campuri de generatoare iau forma unor structuri offshore pentru a administra energia fermelor de turbine de vant, structuri subacvatice pentru generatoarele bazate pe energia mareelor sisteme de ancorare pentru generatoarele de valuri. Toate aceste sisteme sunt generate pentru a sustine o existenta intr-un mediu identic cu cel al industriei offshore de gaz si petrol.

Instalarea cablurilor subacvatice implica : Selectarea rutei optime Studiul posibilului impact a cablului asupra mediului Scanarea completa a rutei si confirmarea acesteia Alegerea tipului de cablu in concordanta cu conditiile de mediu Instalarea cablului Confirmarea pozitiei cablului In unele cazuri supravegherea post instalatorie Daca va fi necesara inlocuirea cablului ,este indicata generarea unui plan operational.

Pot fi utilizate 4 tehnici diferite de instalare pentru diferite rute posibile a cablului subacvatic.

 In apropierea tarmului sunt folosite de obicei mici tuneluri sapate pe sub plaje sau in alta zona apropiata tarmului pentru a minimiza pagubele asupra ecosistemului. In ape de adancime mica unde sunt sunt prezente navele de pescuit este de dorit sa se realizeze ingroparea cablului. In cazul in care fundul apei are o textura moale si exista posibilitatea acorarii navelor sau a prezentetei trawlerelor apare iminet pericolul de avariere a cablului. In aceste cazuri sunt folosite tehnici de ingropare a cablului. Aceasta operatiune este realizata in general prin tractarea unui plug subacvatic ce sapa un mic sant si aliniaza cablul si il ingropa in acelasi timp. Ingroparea cablurilor este o operatiune costisitoare si scumpa si se poate extinde pana la 2000m in larg. Adancimea de ingropare este de obicei intre 1si 3.5 m putand insa sa ajunga si pana la 10m. Plugul necesita o cantitate substantiala de energie pentru a putea fi operat si tractat. Un astfel de dispozitiv este dotat cu control de altitudine , camere de filmat pentru a verifica configuratia cablului raportata la plug, magnetometru pentru a verifica daca cablul a fost ingropat la adancimea dorita , si un brat retractabil ce strage sau elibereaza cablul la trecerea conexiunilor de cablu prin plug. Un astfel de plug are asadar conectate 3 legaturi cu nava: un cablu ombilical pentru diferite operatiuni, un cablu de tractare, si insusi cablul ce urmeaza a fi instalat.

In zonele in care granulatia solului marin este una dura , ingroparea este nefezabila si sunt posibile interactiuni ale cablului cu ancore sau echimapente de pescuit, se recurge la armarea cablului. Acest cablu armat are un diametru de 2.5 si odata instalat nu deriva de la traseul indicat. Cabluri de genul acesta deja amplaste sunt gasite incrustate in recifuri de corali sau alte forme de vegetatie marina .

In zonele de adancimi ridicate unde nu sunt posibile interactiuni ale cablului cu ancore sau echipamente de pescuit , acesta este doar asezat pe fundul apei.

O problema importanta in instalarea caburilor subacvatice o reprezinta alegerea corecta a traseului. Aceasta este necesara pt a evita interactiunea cablului cu orice eveniment natural sau artificial nedorit, dar si pentru a putea fi calculate cantitatea de cablu necesara. Viteza navei in timpul ingroparii cablului variaza in functie de cablu si de conditiile marii; Viteza pentru cablul armat este de aprox 0.2 km/h iar cea a unui cablu nearmat pe o vreme calma si in conditiile unui fund plat poate ajuge pana la 12 km/h.

Echipamente necesare amplasarii cablurilor subacvatice Exista cateva echipamente special folosite in industria instarii de cablu subacvatic: Cable Drum Engines (CDE) este un cabestan formata dintr-un tambur de 4 m diametru cu 3 wraps de cablu reevedin tambur pentru a asigura infasurarea si desfasurarea cablului. Acest echpament contine in configuratia sa si un dipozitiv de framare numit Draw-Off Hold Back (DOHB).

Linear Cable Enginees (LCE) este un echipament ce consta in doua benzi cauciucate ce se pot inchide la trecera cablului . Strangera hidraulica creazxa

frictiune intre cablu si sine cauciucate. Aceast echipament este folosit pentru a aduce cablul de fibra optica din tacul de cablu.

LCE

Bibliografie: http://www.globalsecurity.org/military/systems/ship/offshore-pipelayer-comp.htm http://www.globalsecurity.org/military/systems/ship/offshore-pipelaying.htm

http://www.globalsecurity.org/military/systems/ship/offshore-cable-laying.htm http://www.globalsecurity.org/military/systems/ship/offshore-cableship.htm Subsea pipe engineering- 2nd Edition Deep Water Pipeline and Riser Installation by the Combined Tow Method Gulf of Mexico Oil & Gas Pipeline Installation, Impact & Mitigation Experiences with an Offshore Pipeline Project for the North Sea ( Langeled) Huisman-catalogue Undersea cable About Submarine Telecommunications Cable Submarine Cable Laying and Installation Services For the Offshore Alternative Energy Industry ABB-catalogue Conceptual Analysis of Stinger for Ultra-deepwater S-lay 6th Pipeline Technology Conference 2011- Offshore O-lay pipe laying. Allseas-Solitaire http://www.youtube.com/watch?v=JhyAQuUtzdg&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=SXRG5rpYUP4 http://www.youtube.com/watch?v=JHhv5Fj9CNY http://www.youtube.com/watch?v=SQtIVDOAhPo