Unitatea de învǎţare 1

2 ore

1. Noţiuni introductive
1.1 Sistemele de producţie petrolierǎ
1.2 Sondele de producţie
1.3 Presiunea dinamicǎ, presiunea staticǎ și
tipurile de curgere ale fluidelor prin zǎcǎmânt
1.4 Variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul
sondei
1.5 Debitul sondei, indicele de productivitate
și eficienţa curgerii

Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
• ce reprezintǎ un sistem de producţie petrolierǎ și rolul
componenetelor acestuia;
• cum se stabilesc tipurile de curgere prin mediul poros;
• ce reprezintǎ presiunea dinamicǎ, respectiv presiunea staticǎ;
• cum se determinǎ debitul unei sonde;
• ce reprezintǎ indicele de productivitate, factorul skin și eficienţa
curgerii.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

știi care sunt componentele unui sistem de producţie petrolierǎ;
stabilești tipurile de curgeri prin zǎcǎmânt;
calculezi presiunea de saturaţie;
calculezi variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul sondei și sǎ
interpretezi rezultatele;
calculezi debitul sondei, indicele de productivitate și eficienţa
curgerii și sǎ interpretezi rezultatele.

11
1.1 Sistemele de producţie petrolierǎ
Sistemele de producţie petroliera sunt acele sisteme care permit
curgerea fluidelor produse de zǎcǎmânt (ţiţei, gaze și apǎ) la suprafaţǎ,
separarea, tratarea și transportul fluidelor separate la punctele de vânzare
(ţiţei și gaze) sau de reinjectare în zǎcǎmânt (apǎ și gaze) sau în sonde
(gaze pentru gazlift). Un sistem de producţie petrolierǎ are principalele
componente: zǎcǎmântul, sondele de producţie, respectiv de injecţie,
conductele de amestec, separatoarele și rezervoarele(fig.1.1).

Compresorul
Sonda de producţie Gaze

Separatorul
Pompa
Conducta Ţiţei
Ţiţei și apă Rezervorul
de amestec

Apă
Sonda de injecţie
Pompa

Zăcământul

Fig. 1.1 Schema unui sistem de producţie petrolierǎ.

Zǎcǎmântul reprezintǎ sursa sistemului de producţie petrolierǎ și

conţine ţiţei, apǎ și gaze la o anumitǎ presiune și temperaturǎ. Aceste fluide
sunt cantonate în porii și fisurile rocii din care este constituit zǎcǎmântul.
Zona zǎcǎmântului din vecinǎtatea gǎurii de sondǎ este afectatǎ de invazia
fluidului de foraj în timpul forǎrii stratului productiv. Zǎcǎmântul
convenţional de ţiţei și gaze este delimitat de formaţiuni argiloase și are o
permeabilitate mai mare de 1mD.
Sondele de producţie fac legătura dintre zăcământ şi suprafaţă.
Completate corespunzǎtor, sondele permit afluxul fluidelor din zăcământ,
precum și ascensiunea acestora la suprafaţǎ.
Sondele de injecţie permit injectarea în strat a unor fluide ca: apa
sǎratǎ, gaze, CO2 etc., în vederea menţinerii presiunii de zǎcǎmânt și
creșterii factorului de recuperare.
Conductele de amestec asigurǎ transportul fluidelor produse de strat
de la capetele de erupţie sau de pompare la instalaţiile de separare.
Instalaţiile de suprafaţă constau din separatoare, rezervoare, pompe,
compresoare şi alte echipamente utilizate pentru separarea, depozitarea,

12
tratarea, comprimarea sau pomparea şi măsurarea fluidelor produse de
stratul productiv(ţiţei, apǎ și gaze). Gazele separate și tratate sunt
comprimate în vederea transportului acestora prin conducte pânǎ la
punctele de vânzare. O parte din gaze sunt reinjectate în sondele de gaz-lift.
Ţiţeiul separat și tratat este pompat în conducta de transport pânǎ la punctul
de vânzare. Apa separatǎ și tratatǎ se reinjecteazǎ în zǎcǎmânt prin
intermediul sondelor de injecţie.

1.2 Sondele de producţie

Prin sondele de producţie se realizeazǎ extracţia fluidelor produse de
zǎcǎmânt. Aceste sonde pot avea adâncimi cuprinse între câteva sute de
metrii și peste 6000m. Cea mai adâncǎ sondǎ s-a forat în Golful Mexic în
2009 și are o adâncime de 10683 m pe verticalǎ [5]. Sondele de producţie
au traiecte de diferite forme și anume: verticale, înclinate, orizontale și cu
drenuri multiple(fig.1.2).
Sondele verticale (fig.12a) au un unghi de deviere foarte mic, iar
adâncimea pe verticalǎ (TVD- Thrue Vertical Depth) este egalǎ cu
adâncimea mǎsuratǎ(MD- Measured Depth). Spre deoasebire de sondele
verticale, sondele deviate(fig.1.2b, c) pot fi înclinate sub un anumit unghi
de la suprafaţǎ(în cazul sondelor de micǎ adâncime) sau pot avea traiectorii
complexe formate din mai multe intervale verticale, curbilinii și înclinate
cu diferite pante. În cazul acestor sonde, lungimea mǎsuratǎ de-a lungul
traiectului sondei este mai mare decât adâncimea pe verticalǎ a acesteia.
Sondele orizontale(fig.1.2d) au traiectul compus dintr-un interval vertical,
unul curbiliniu și unul orizontal. În acest caz, lungimea mǎsuratǎ a
traiectului sondei este mult mai mare decât adâncimea de pe verticalǎ a
acesteia. Lungimea drenului orizontal poate varia de la câteva sute de
metrii pânǎ la 3000m. Sondele cu drenuri multiple(fig.1.2e) au un trunchi
comun interceptat de un numǎr de drenuri cu configuraţii diverse și lungimi
de câteva sute de metrii sau chiar mai mult. Aceste sonde permit realizarea
celei mai mari arii de contact cu zǎcǎmântul, însǎ necesitǎ o completare
specialǎ.
Completarea sau echiparea sondelor de producţie constǎ în instalarea
în gaura de sondǎ a unor dispozitive care sǎ realizeze consolidarea gǎurii de
sondǎ, sǎ previnǎ viiturile de nisip, sǎ permitǎ afluxul fluidelor produse de
zǎcǎmânt în gaura de sondǎ și sǎ asigure curgerea acestor fluide în deplinǎ
siguranţǎ la suprafaţǎ.
Sondele cu drenuri multiple au o completare specialǎ, numitǎ
completare inteligentǎ care presupune introducerea în sondǎ a unor

13
dispozitive speciale(senzori electronici, fibrǎ opticǎ, dispozitive acţionate
hidraulic și sau electric etc.) în scopul reglǎrii, monitorizǎrii și controlului
zonal al parametrilor de curgere în timp real. În acest mod se realizeazǎ
creșterea producţiei, a factorului de recuperare și se reduce frecvenţa
operaţiilor de intervenţie.

a. b. c.

d. e.
Fig. 1.2 Traiectele sondelor:a. verticale, b. și c. înclinate, d. orizontale, e. multidren.
Sistemele de extracţie prin care o sondǎ poate produce sunt: erupţia
naturalǎ, erupţia artificialǎ, pompajul centrifugal, pompajul hidraulic,
pomajul cu jet, plunger lift, pompajul elicoidal, pompajul clasic cu prǎjini
și alte sisteme neconvenţionale. Toate sistemele de extracţie exceptând
erupţia naturalǎ se numesc sisteme de liftare artificialǎ.

Test de autoevaluare 1.1

Care sunt componentele unui sistem de producţie petrolierǎ și rolul

acestora?

1.3 Presiunea dinamicǎ și presiunea staticǎ și

tipurile de curgere prin zǎcǎmânt
Presiunea dinamicǎ (Flowing pressure, ), este acea presiune
mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime amplasat la media
perforaturilor în timp ce sonda produce debitul în condiţiile unei presiuni
în capul de erupţie, .

14
 Presiunea staticǎ sau presiunea pe conturul de alimentare sau
presiunea de zǎcǎmânt (Reservoir pressure, pR), reprezintǎ presiunea
mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime la media perforaturilor
cu sonda închisǎ ( = 0 ) dupǎ ce nivelul de lichid în sondǎ s-a
stabilizat(fig.1.3).
Cablul

Capul de erupţie Q= 0

Nivelul static Hs

Coloana de exploatare
Garnitura de tubing
H

Manometrul
de adâncime
Perforaturile
Stratul pc
productiv
pc

Fig.1.3Mǎsurarea presiunii presiunii statice.

Nivelul dinamic și nivelul static se pot determina cu ajutorul

echometrului pe baza generǎrii unei unde sonore de la suprafaţă în spaţiul
inelar. Reflexiile acestei unde de la mufele ţevilor de extracţie, de la
diferitele obstacole şi de la nivelul lichidului din spaţiul inelar diferǎ,
putând fi ușor identificate. De asemenea, acestea sunt înregistrate și
vizualizate; pe baza lor stabilindu-se adâncimea la care se aflǎ nivelul
lichidului în sondǎ.
Tipurile de curgere prin zǎcǎmânt se pot stabili pe baza presiunii
dinamice, presiunii statice și presiunii de saturaţie.
Presiunea de saturaţie (Bubble Point Pressure, ), , reprezintǎ
presiunea la care apar primele bule de gaze. Aceasta se poate determina în
laborator (în autoclavǎ) pe baza unei probe de fluid prelevată din sondă la
presiunea și temperatura de zǎcǎmânt sau analitic.
Pentru determinarea presiunii de saturaţie prin metoda analiticǎ, în
literatura de specialitate existǎ o mulţime de relaţii de calcul. Acestea
depind de densitatea relativǎ a ţiţeiului, de densitatea relativǎ a gazelor, de
temperaturǎ și de raţia gaze-ţiţei. Relaţiile cele mai utilizate pentru
determinarea presiunii de saturaţie sunt cele elaborate de Standing,
Vasquez-Beggs, Al-Marhoun, Velarde ș.a[3][4].

15
 Dintre acestea se va prezenta metoda metoda Velarde ș.a[4];pentru
determinarea presiunii de saturaţie, așa cum se prezintǎ mai jos:

, ,( )
= 160,53315 , ∙ 10 − 0,642502'
# (1.1)
!

,. .(3.
* = 1,3098 ∙ 10-. ∙ /1,8 ∙ 0 + 322 (1.2)

., 3 .
141,5 − 131,5 ∙
−8,2 ∙ 10 -
4 5

În relaţiile de mai sus: reprezintǎ raţia gaze-ţiţei, Sm3/m3,

67
= ; ! −densitatea realativǎ a gazelor; 0 −temperatura de fund,
68
0
C, 0 = 0 + 0,039;0 −temperatura de suprafaţǎ, 0C; 9 −adâncimea
sondei la media perforaturilor, m; −densitatea relativǎ a ţiţeiului;
:8
= ; − densitatea ţiţeiului, kg/m ;
3
= − densitatea apei pure,
:;<
= = 1000kg/m3; −presiunea de saturaţie, bara.
O datǎ cunoscute celei trei presiuni (presiunea dinamicǎ, presiunea
staticǎ și presiunea de saturaţie) se pot identifica tipurile de curgere ale
fluidelor prin zǎcǎmânt și anume:
• dacǎ > și > atunci prin zǎcǎmânt curge o singurǎ
fazǎ(lichidul);
• dacǎ < și < atunci prin zǎcǎmânt curg simultan mai
multe faze(apǎ, ţiţei și gaze), curgerea fiind eterogenǎ;
• dacǎ > și < atunci curgerea este combinatǎ.
Tot pentru identificarea tipurilor de curgere a fluidelor prin zǎcǎmânt
se pot utiliza valorile raţiei de soluţie, și ale raţiei gaze-ţiţei, .
Astfel, pentru curgerea omogenǎ, ≥ , iar pentru curgerea
eterogenǎ < .
Raţia gaze-ţiţei (Gas-Oil Ratio-GOR), reprezintǎ raportul dintre
debitul de gaze, ! și debitul de ţiţei, mǎsurate în condiţii de suprafaţǎ.
Raţia de soluţie (Solution Gas-Oil Ratio), reprezintǎ cantitatea de gaze
dizolvate într-un metru cub de ţiţei mort aflat în anumite condiţii de

16
presiune și temperaturǎ. Raţia de soluţie depinde de presiune, temperaturǎ,
densitatea ţiţeiului și densitatea gazelor.

EXEMPLUL 1.1 Determinarea presiunii de saturaţie și tipului curgerii

Să se determine presiunea de saturaţie cu relaţiia lui Velarde ș.a și tipul curgerii în

condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:
= 850 kg/m( ; ! = 0,7; ! = 3000 Km( /zi;

= 80 m( /zi, 0 = 20A C; 9 = 2500 m; = 60 bar; = 80 bar.

Soluţie
Pentru determinarea presiunii de saturaţie se vor efectua urmǎtoarele calcule
preliminare în vederea determinǎrii temperaturii de fund, 0 , raţiei gaze-ţiţei, RGT
și densitǎţii relaţive a ţiţeiului, :
0 = 0 + 0,039 = 20 + 0,03 ∙ 2500 = 95A C
67 ( :8
=6 = = 37,5 Km( /m( ; = = 0,85
8
Determinarea presiunii de saturaţie cu metoda Velarde ș.a folosind relaţiile (1.1)
și(1.2):

,. .(3.
* = 1,3098 ∙ 10-. ∙ /1,8 ∙ 0 + 322

., 3 .
141,5 − 131,5 ∙
−8,2 ∙ 10- 4 5

= 1,3098 ∙ 10-. ∙ C1,8 ∙ 95 + 32D ,. .(3. − 8,2

141,5 − 131,5 ∙ 0,85 ., 3 .
∙ 10 4
-
5 = 0,03996
0,85
, ,( )
= 160,53315 , ∙ 10 − 0,642502'
#
=
!
,( )
(3, R,RSTUVW
160,53315 Q ,3R,TVTUSS
∙ 10 , ())
− 0,642502X = 101,41 bara=100,41 bar
Din analiza rezultatelor calculelor se observǎ cǎ valoarea presiunii de saturaţie este
mai mare decât valorile presiunii dinamice și presiunii statice, rezultând cǎ prin
zǎcǎmânt are loc o curgere eterogenǎ.

Test de autoevaluare 1.2

Ce reprezintǎ presiunea dinamicǎ?

17
1.4 Variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul
gǎurii de sondǎ
Pentru determinarea variaţiei presiunii și vitezei fluidului în jurul
gǎurii de sondǎ se considerǎ urmǎtoarele ipoteze: curgerea fluidului prin
zǎcǎmânt este omogenǎ, stratul productiv are grosime constantǎ și este
omogen și izotrop, presiunea pe conturul de alimentare este constantǎ în
timp, curgerea fiind în regim staţionar, sonda este verticalǎ și perfectǎ din
punct de vedere hidrodinamic și fluidul este incompresibil.
Sonda este perfectǎ din punct de vedere hidrodinamic atunci când
traverseazǎ integral stratul productiv (perfectă după gradul de deschidere)
și când produce prin peretele ei natural (perfectǎ dupǎ modul de
deschidere). În condiţiile ipotezelor enunţate mai sus ecuaţia generalǎ de
curgere a fluidelor prin mediul poros, scrisǎ în coordonate cilindrice, are
urmǎtoarea expresie matematicǎ:

1 d d
∙ 4Y 5 = 0 C1.3D
Y dY dY
Din ecuaţia de mai sus rezultǎ cǎ r(dp/dr) este o constanta. În ecuaţia
(1.3) se separǎ variabilele și se integreazǎ ţinând seama de urmǎtoarele
condiţii la limitǎ:
• la raza sondei, Y corespunde presiunea dinamicǎ, (fig.1.4);
• la raza conturului de alimentare, Y corespunde presiunea pe
conturul de alimentare, (fig.1.4).

pc p
r

pd

Fig.1.4 Condiţiile la limitǎ.

În condiţiile menţionate mai sus, rezultǎ urmǎtoarea relaţie pentru
determinarea variaţiei presiunii în jurul gǎurii de sondǎ:

18
 − Y
= − Y ∙ ln
ln Y C1.4D
Y
unde reprezintă presiunea corespunzǎtoare razei, Y, Pa, iar Y este o rază
oarecare cuprinsǎ între raza sondei, Y şi raza conturului de alimentare, Y ,
m.
Variaţia vitezei fluidului în jurul sondei se determinǎ pornind de la
legea lui Darcy, rezultând urmǎtoarea relaţie:

_ − 1
^= ∙ Y ∙ C1.5D
` ln Y
Y
unde ` reprezintă viscozitatea dinamică a lichidului, Pa.s; _ este
permeabilitatea absolută, m2; ^ este viteza lichidului corespunzǎtoare razei,
Y, m/s.

EXEMPLUL 1.2 Determinarea variaţiei presiunii și vitezei fluidului în jurul gǎurii

de sondǎ

Sǎ se determine tipul curgerii prin zǎcǎmânt, variaţia presiunii și vitezei în jurul

gǎurii de sondǎ în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:

= 120 bar, = 100 bar; = 50 bar; Y = 100m; Y = 0,1 m;

_ = 200 mD; ` = 2cP; Y ∈ [0,1m; 100m].

De asemenea, se cere sǎ se reprezinte grafic variaţia presiunii și vitezei fluidului în

jurul gǎurii de sondǎ și sǎ se comenteze rezultatele.

Soluţie
Deoarece presiunea pe conturul de alimentare și presiunea dinamicǎ de fund sunt
mai mari decât presiunea de saturaţie, tipul curgerii prin zǎcǎmânt este
monofazic. Pentru determinarea variaţiei presiunii fluidului în jurul gǎurii de sondǎ
se va folosi ecuaţia(1.4), iar pentru determinarea variaţiei vitezei fluidului în jurul
gǎurii de sondǎ se va folosi ecuaţia(1.5).
Dacǎ se considerǎ cǎ raza Y =10 m, rezultǎ cǎ presiunea și viteza fluidului
corespunzǎtoare acestei valori a razei, Y sunt:
− Y 120 − 100 100
= − Y ∙ Q X = 120 − ∙ 4 5 = 113,33 bar
Y 100 10
ln ln
ln QY X ln Q 0,1 X
− = 120 −
100 = 20 bar − = 120 −
19
 Continuarea exemplului 1.2
Dacǎ se considerǎ cǎ presiunea diferenţialǎ strat sondǎ este − = 120 −
100 = 20 bar și reprezintǎ 100%, atunci presiunea diferenţialǎ − = 120 −
113,33 = 6,67 bar la 10 m faţǎ de gaura de sondǎ reprezintǎ 33,33%.
_ − 1 200 ∙ 10- C120 − 100D ∙ 10 1
^= ∙ ∙ = ∙ ∙ = 2,89 ∙ 10- m/s
` ln QY X Y 2 ∙ 10-( 100
ln Q 0,1 X 10
Y
Pentru alte valori ale razei Y, rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelul 1.1
Tabelul 1.1 Valorile presiunii și vitezei fluidului în funcţie de valorile razei, Y
Raza Presiunea ∆ = − Viteza
m bar % 10-3m/s
0,1 100,00 100,00 2895,30
0,3 103,18 84,09 965,10
0,6 105,18 74,06 482,55
0,9 106,36 68,19 321,70
1,0 106,66 66,66 289,53
3,0 109,84 50,76 96,51
6,0 111,85 40,72 48,25
10,0 113,33 33,33 28,95
60,0 118,52 7,39 4,83
90 119,69 1,52 3,22
100,0 120,00 0 2,90

125 3500,00

120 3000,00
Viteza, 10-7 m/s
Presiunea, bar

2500,00
115
2000,00
110
1500,00
105
1000,00

100 500,00

95 0,00
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Raza , m Raza , m

Fig. 1.5. Variaţia presiunii fluidului Fig.1.6 Variaţia vitezei fluidului.

Conform figurii 1.5 și rezultatelor calculelor prezentate în tabelul 1.1 în apropierea

gǎurii de sondǎ presiunea fluidului are o scǎdere într-un ritm accentuat.
Din figura 1.6 se observǎ cǎ viteza fluidului crește de 1000 ori în apropierea gǎurii
de sondǎ conducând la antrenarea nisipului din strat în gaura de sondǎ în cazul
stratelor slab consolidate.
Din acestǎ cauzǎ în apropierea gǎurii de sondǎ se pot forma caverne care pot
deveni instabile, conducând la prǎbușirea acoperișului stratului și la deteriorarea
ireversibilǎ a coloanei de exploatare.

20
1.5 Debitul sondei, indicele de productivitate şi
eficienţa curgerii
Debitul de fluid în general se defineşte ca fiind produsul dintre viteza
fluidului şi aria prin care acesta curge: = ^ ∙ h.
În condiţiile curgerii staţionare a unui fluid monofazic prin mediul
poros spre gaura de sondǎ verticalǎ, netubatǎ și fǎrǎ zonǎ contaminatǎ ce
traverseazǎ stratul productiv pe toatǎ înǎlţimea sa, ℎ și care are aria lateralǎ
h = 2jY ℎ, debitul sondei în condiţii de suprafaţǎ se determinǎ cu relaţia:

2j_ℎ −
= ∙ Y C1.6D
`∙k ln
Y
unde k reprezintǎ factorul de volum al ţiţeiului, respectiv al lichidului(dacǎ
sonda produce și cu apǎ).
În cazul unei sonde care prezintǎ o zonǎ de strat contaminatǎ, atunci
debitul în condiţii de suprafaţǎ se determinǎ cu relaţia:

2j_ℎ −
= ∙
` ∙ k Qln Y + lX C1.7D
Y

unde l este factorul skin care reprezintă cǎderea suplimentarǎ de presiune,

exprimată adimensional, care apare în urma contaminǎrii zonei de strat din
vecinătatea găurii de sondă și din cauza
Valorile factorului skin pot fi pozitive (atunci când în imediata
vecinǎtate a gǎurii de sondǎ existǎ o zonǎ de strat contaminatǎ) sau
negative (reflectând rezultatul unei operaţii de stimulare a sondei). Factorul
skin generat de contaminarea formaţiunii productive este o componentǎ a
factorului skin total care înglobeazǎ și efectele completǎrii sondei,
geometriei și imperfecţiunile acesteia.
În condiţiile curgerii eterogene debitul de ţiţei al sondei se determinǎ
cu relaţia lui Evinger şi Muskat[1]:

2j_ℎ =p _ ⁄_
= Y m k ∙ ` dp C1.8D
ln =q
Y

21
unde k reprezintă factorul de volum al ţiţeiului; ` − viscozitatea
dinamicǎ a ţiţeiului, _ ⁄_ −permeabilitatea relativă a ţiţeiului.
Pentru determinarea debitului de ţiţei cu relaţia (1.8) este necesar sǎ
r ⁄r
se rezolve integrala, care implicǎ cunoașterea variaţiei grupului 8 cu
s8 ∙t8
presiunea. Practic pentru determinarea debitului de ţiţei al unei sonde în
atât în condiţiile curgerii omogene cât și eterogene se utilizează relaţia
generală:

= uvC − D C1.9D

unde IP reprezintǎ indicele de productivitate.

Indicele de productivitate aratǎ cât produce o sondǎ corespunzǎtor
unei presiuni diferenţiale egalǎ cu 1 bar și se poate determina cu relaţia:

uv = C1.10D
−
De asemenea, dacǎ se ţine seama de relaţiile(1.6), (1.7) și (1.10) se
determinǎ indicele de productivitate ideal, uvw și indicele de productivitate
real, uv cu relaţiile de mai jos:

2j_ℎ
uvw = Y C1.11D
` ∙ k Qxy Y X

2j_ℎ
uv = Y C1.12D
` ∙ k Qxy Y + lX

În cazul curgerii omogene produsul ` ∙ k se considerǎ constant în

raport cu presiunea ceea ce face ca în acest caz indicele de productivitate sǎ
fie constant în raport cu presiunea. În cazul curgerii eterogene indicele de
productivitate este o funcţie de presiune, deoarece atât factorul de volum
cât și viscozitatea dinamicǎ a ţiţeiului depind de presiune. De asemenea,
permeabilitatea efectivă pentru ţiţei depinde de saturaţie.
Eficienţa curgerii se definşte ca fiind raportul dintre indicele de
productivitate real şi indicele de productivitate ideal:

22
 Y
uv ln
Y
z= = Y C1.13D
uvw ln + l
Y
Eficienţa curgerii poate avea atât valori subunitare cât şi supraunitare
în funcţie de valoarea factorului skin.

Test de autoevaluare 1.3

Ce reprezintǎ indicele de productivitate

Lucrarea de verificare

1. De câte tipuri sunt sondele în funcţie de profilul lor?

2. Ce reprezintǎ presiunea staticǎ?
3. Care sunt parametrii de care depinde determinarea presiunii de saturaţie?
4. Ce reprezintǎ raţia gaze-ţiţei, respectiv raţia de soluţie?
5. Care este rolul sondelor de producţie, dar al celor de injecţie
6. Cum se stabilesc tipurile de curgere prin zǎcǎmânt?
7. Ce reprezintǎ factorul skin, respectiv eficienţa curgerii?

Răspunsurile la testele de autoevaluare

1.1 Componentele unui sistem de producţie petrolierǎ sunt: zǎcǎmântul, sondele
de producţie, respectiv de injecţie, conductele de amestec, și instalaţiile de
suprafaţǎ. Zǎcǎmântul reprezintǎ sursa sistemului de producţie petrolierǎ.
Sondele de producţie fac legătura dintre zăcământ şi suprafaţă.permiţând
afluxul fluidelor din zăcământ, precum și ascensiunea acestora la suprafaţǎ.
Sondele de injecţie permit injectarea în strat a unor fluide în vederea
menţinerii presiunii de zǎcǎmânt și creșterii factorului de recuperare.
Conductele de amestec asigurǎ transportul fluidelor produse de strat de la
capetele de erupţie sau de pompare la instalaţiile de separare. Instalaţiile de
suprafaţă permit separarea, depozitarea, tratarea, comprimarea sau pomparea
şi măsurarea fluidelor produse de stratul productiv.
1.2 Presiunea dinamicǎ este acea presiune mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru
de fund amplasat la media perforaturilor în timp ce sonda produce un anumit
debit de fluid.
1.3 Indicele de productivitate aratǎ cât produce o sondǎ corespunzǎtor unei
presiuni diferenţiale egalǎ cu 1 bar.

23
 Rezumat
Sistemele de producţie petroliera sunt acele sisteme care permit curgerea
fluidelor produse de zǎcǎmânt la suprafaţǎ, separarea, tratarea și transportul
fluidelor separate la punctele de vânzare sau de reinjectare în zǎcǎmânt sau în
sondele exploatate prin gazlift. Componentele principalele ale acestuia sunt:
zǎcǎmântul, sondele de producţie, respectiv de injecţie, conductele de amestec și
instalaţiile de suprafaţǎ.
Presiunea dinamicǎ se mǎsoarǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime
amplasat la media perforaturilor în timp ce sonda produce debitul Q în condiţiile
unei presiuni în capul de erupţie, p|} . Presiunea staticǎ reprezintǎ presiunea
mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime la media perforaturilor cu
sonda închisǎ dupǎ ce nivelul de lichid în sondǎ s-a stabilizat. Sonda este perfectǎ
din punct de vedere hidrodinamic atunci când traverseazǎ integral stratul productiv
și când produce prin peretele ei natural
Raţia gaze-ţiţei reprezintǎ raportul dintre debitul de gaze și debitul de ţiţei,
mǎsurate în condiţii de suprafaţǎ. Raţia de soluţie reprezintǎ cantitatea de gaze
dizolvate într-un metru cub de ţiţei mort aflat în anumite condiţii de presiune și
temperaturǎ. Factorul skin reprezintă cǎderea suplimentarǎ de presiune, exprimată
adimensional, care apare în urma contaminǎrii zonei de strat din vecinătatea găurii
de sondă. Tipurile de curgere prin zǎcǎmânt se pot stabili pe baza presiunii
dinamice, presiunii statice și presiunii de saturaţie. S-a determinat variaţia presiunii
și vitezei fluidului în jurul gǎurii de sondǎ. Debitul de fluid în general se defineşte ca
fiind produsul dintre viteza fluidului şi aria prin care acesta curge. Au fost stabilite
relaţiile de calcul ale debitului în condiţiile curgerii omogene, respectiv eterogene.

Bibliografie

1. Evinger, H.H., Muskat , M.: Calculation of Theoretical Productivity Factor,

Trans.AIME,Vol.146, no.1, p.126-139, December 1942.
2. Marcu, M.: Optimizarea sistemelor de producţie, Editura Universitǎţii Petro-Gaze
din Ploiești, 2017.
3. Standing, M.B.: Volumetric and Phase Behaviour of Oil Field Hydrocarbon Systems,
SPE of AIME, 9th printing, Dallas, 1981.
4. Velarde, J., Blasingame, T. A. și McCain, W.D.Jr.: Correlation of Black Oil Properties
at Pressures Below Bubble Point Pressure- A New Approach, SPE paper Petsoc 97-
93, 48th Annual Technical Meeting of Petroleum Society Calgary, 1997.
5. Smithson, T:The defining Series:HPHT Wells, Oilfield Review, 2016.

24