FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

LUCRAREA 1
SONDE CU PROFIL ÎN J
O sondă cu adâncimea pe vertical H = 2000 m se dirijează de la h1 = 1500 m pentru a
atinge o ţintă punct deplasată lateral cu A = 200 m după un profil în J (v. Figura 1).
Să se calculeze traiectoria sondei.

Fig. 1. Sondă cu profil în J.

Soluţie:
Se evidențiază următoarele aspecte:
➢ Profilul în J este format dintr-un interval vertical şi unul curbiliniu, de regulă un arc de cerc (Fig. 1).
➢ Dirijarea se iniţiază în apropierea ţintei, intervalul dirijat curbiliniu fiind relativ scurt.
➢ Pe intervalul curbiliniu se calculează înclinarea sondei, deplasarea orizontală şi adâncimea verticală
la diverse adâncimi intermediare L. Aceste mărimi interesează în timpul forajului pentru a şti dacă
sonda urmăreşte traseul proiectat.
➢ Profilul în J se foloseşte atunci când se urmăreşte un obiectiv aflat sub un masiv de sare, la traversarea
unei falii, când o sondă verticală este deviată pentru a evalua extinderea unui colector, când o sondă
trebuie resăpată pe ultima porţiune, când deplasarea orizontală a ţintei este mică.

Pentru realizarea traiectorie sondei se calculează următoarele mărimi:

1) Unghiul de înclinare la atingerea ţintei se calculează cu formula:

tgαT / 2 = A / (H – h1)
αT = 2arctg[A / (H – h1)]
αT = 2arctg[200 / (2000 – 1500)]
αT = 43,60º

2) Raza de curbură a intervalului curbiliniu:

R = (H – h1) / sinαT
R = (2000 – 1500) / sin 43,60º
R = 725 m
3) Intensitatea de deviere pe acelaşi interval:
i = (180/π) x (10/R)
i = 180/3,14 x 10/725

1
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

i = 0,79º /10m
4) Lungimea intervalului curbiliniu:
l2 = π R αT / 180
l2 = π 725 43,60 / 180
l2 = 551,70 m
5) Lungimea totală a sondei:
L = h1 + l2
L = 1500 + 551,70
L = 2051,70 m

În continuare, cf. Fig. 1, pentru câteva adâncimi măsurate/ intermediare (de exemplu, din 100 m în 100 m),
profilul sondei, înclinarea, deplasarea orizontală şi adâncimea pe verticală sunt prezentate în Tabelul 1. și
în Figura 2.

Tabelul 1. - Lucrarea 1.

Adâncimea Înclinarea Deplasarea Adâncimea

măsurată orizontală verticală
m grade m m
0 0 0 0
. . . .
. . . .
. . . .
1500 0 0 0
1600 7,90 6,89 1599,68
1700 15,80 27,41 1697,47
1800 23,71 61,19 1791,51
1900 31,61 107,57 1880,01
2000 39,51 165,59 1971,20
2051,70 43,60 200,00 2000,00

Fig. 2. Traiectoria sondei (profilul sondei în J).

2
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

LUCRAREA 2
SONDE CU PROFIL ÎN PANTĂ
Coordonatele gurei sondei sunt 2 m Nord şi 2 m Est, iar coordonatele locaţiei ţintei sunt
450 m Nord şi 1250 m Est, toate măsurate faţă de centrul platformei pe care sunt amplasate capetele
unui grup de sonde. Adâncimea ţintei pe verticală faţă de masa rotativă este 2850 m (v. Figura 1).
Să se construiască profilul sondei în pantă cu adâncimea de iniţiere a devierii 1000 m şi
intensitatea de deviere pe intervalul curbiliniu 1°/10 m.

Fig. 1. Sondă cu profil în pantă.

Soluţie:

Profilul sondei în pantă este alcătuit din trei porţiuni distincte– primul vertical, al doilea curbiliniu şi
ultimul rectiliniu, cu înclinarea constantă, numită şi tangentă.

3
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

Se evidențiază următoarele aspecte:

➢ Porţiunea curbilinie, pe care înclinarea pantei creşte continuu, de la zero până la valoarea finală, de
pe ultimul interval, este de obicei un arc de cerc.
➢ Se folosesc, uneori, două sau chiar mai multe arce de cerc.
➢ Un motiv îl constituie trecerea gradată de la curbura nulă a porţiunilor rectilinii la o curbură finită.
În acest sens, spre capetele porţiunii curbilinii sunt recomandabile arce cu raza de curbură mai mare
decât în zona de mijloc.
➢ Momentul forţelor de frecare şi gradul de uzură a coloanelor se reduc dacă intensitatea de deviere
creşte treptat, eventual în două, trei trepte.
➢ Un alt motiv de variaţie a intensităţii de deviere rezidă în necesitatea folosirii aceluiaşi ansamblu de
dirijare pe o lungime cât mai mare. Cum performanţele ansamblurilor de dirijare depind de înclinarea
sondei (cu motoare dezaxate, intensitatea de deviere scade cu înclinarea, cu un stabilizator montat
deasupra sapei, dimpotrivă, intensitatea creşte cu înclinarea), porţiunea curbilinie poate fi alcătuită
din mai multe arce cu raze de curbură diferite.
➢ Pentru sonde uzuale, cu rază mare de curbură, intensitatea de deviere folosită este de 0,5 – 2°/10 m.

Pentru realizarea traiectorie sondei, se considerăm cazul cel mai simplu, în care porţiunea curbilinie este un
arc de cerc (Fig. 1). și, se calculează următoarele mărimi:

1) Deplasarea orizontală a locaţiei ţintei se calculează cu formula:

A = √(HN − hN )2 + (HE − hE )2 = √450 − 2)2 + (1250 − 2)2 = 1325,97 m
2) Azimutul locaţiei:
ωT = arctg (1250 – 2)/(450 – 2) = 70,25º
3) Raza de curbură pe intervalul curbiliniu:
180 10
R= 𝑥 = 572,96 𝑚
𝜋 1

4) Se calculează unghiurile auxiliare ɣ și β:

ɣ = arctg (1325,97 – 572,96)/(2850 – 1000) = 22,1479º
β = arcsin[(572,96/(1325,97 – 572,96) sin 22,1479º] = 16,6698º
5) Înclinarea maximă:
αT = ɣ + β = 22,1479 + 16,6698 = 38,82º
6) Cu unghiul αT determinat se calculează lungimile:
l2 = π R αT / 180 = π 572,96 38,82 / 180 = 388,20 m
l3 = A – R(1- cos αT) / sin αT = 1325,97 – 572,96(1 – cos 38,82) / sin 38,82 = 1913,32 m

7) Înclinarea maximă (αTmax = 38,82º = αT) este atinsă la:

h2 = h1 + l2 = 1000 + 388,20 = 1388,20 m.
8) Lungimea totală a sondei:
LT = h1 + l2 + l3 = 1000 + 388,20 + 1913,32 = 3301,52 m.
Profilul sondei este prezentat în Figura 2, iar în tabelul 2 sunt calculate înclinarea, deplasarea orizontală şi
adâncimea verticală de-a lungul sondei.

4
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

Tabelul 1. - Lucrarea 2.
Adâncimea Înclinarea Deplasarea Adâncimea
măsurată orizontală verticală
m grade m m
0 0 0 0
. . . .
. . . .
. . . .
1000 0 0 0
1100 10 8.70 1099,49
1200 20 34,55 1195,96
1300 30 76,71 1286,47
1388,20 38,82 126,55 1359,17
1400,00 38,82 133,96 1368,36
. . . .
. . . .
. . . .
3301,52 38,82 1325,97 2850,00

Fig. 2. Profilul sondei în pantă.

5
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

LUCRAREA 3
SONDE CU PROFIL ÎN S

O sondă cu adâncimea de 3500 m şi deplasarea orizontală de 1500 m se forează după un profil

în S cu cinci segmente (v. Figura 1). Devierea este iniţiată la 500 m, intensitatea de creştere a înclinării
este 1°/10 m, iar cea de scădere a înclinării 0,5°/10 m. Pe ultimii 700 m se păstrează o înclinare
constantă de 10°.

Să se calculeze traiectoria sondei.

Fig. 1. Sondă cu profil în S.

Soluţie:
Se evidențiază următoarele aspecte:
➢ Profilele în S sunt folosite atunci când se doreşte ca orizonturile productive să fie traversate, pe cât
posibil, perpendicular pe stratificaţie.
➢ Cum stratele sunt de obicei orizontale sau puţin înclinate, intervalul final al sondelor trebuie să fie
vertical sau aproape vertical.
➢ Profilele în S sunt utilizate şi la sondele de salvare, când este necesar ca acestea să fie dirijate pe o
anumită porţiune de-a lungul sondei scăpate, pentru a spori şansele de omorâre.
➢ Uneori, pentru a reduce costurile de dirijare, după ce sondele sunt duse suficient de departe în plan
orizontal, ele sunt lăsate să revină pe verticală singure, sub efectul de pendul, până ating ţintele
prevăzute.
➢ Ţintele aflate la adâncimi mari dar la distanţe orizontale reduse sunt mai uşor de atins cu sonde în S
decât cu cele în pantă.

6
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

Pentru realizarea traiectorie sondei, se considerăm cazul cu 5(cinci) intervale distincte, în care cele două
porţiuni curbilinii sunt arce de cerc (Fig. 1), și, se calculează următoarele mărimi:

1) Razele de curbură pe cele două intervale circulare:

180 10
R1 = 𝜋
𝑥 1
= 572,96 𝑚
180 10
R2 = 𝜋
𝑥 0,5
= 1145,92 𝑚

2) Adâncimea pe verticală la începutul ultimului interval, cel rectiliniu:

HE = H – l5 cosαT = 3500 – 700 cos10º = 2810,63 m

3) Se calculează unghiurile auxiliare ɣ și β:

ɣ = arctg [(1500 – 572,96 -1145,92cos10º - (3500 – 2810,63)tg10º / (2810,63 – 500 + 1145,92 sin10º)]

ɣ = - 7,3345º
β = arcsin[(572,96 + 1145,92) cos (- 7,3345º) / (2810,63 – 500 + 1145,92 sin10º)] = 42,7900º
β = 42,7900º

!!! Unghiul ɣ negativ semnifică faptul că punctul O2 se află la stânga punctului M.

4) Înclinarea pe intervalul al treilea (înclinarea maximă):

αT = - 7,3345 + 42,7900 = 35,4555 = 35,46º

5) Lungimea intervalelor:
l2 = π R αT / 180 = π 572,96 35,46 / 180 = 354,56 m
l3 = (R1 + R2) / tg β = (572,96 + 1145,92) / tg42,7900 = 1856,87 m
l4 = π R2 (αT -10º) / 180 = π 572,96 (35,46 – 10) / 180 = 509,11 m
l5 = 700 m

6) Lungimea sondei:
LT = l1 + l2 + l3 + l4 + l5 = 500 + 354,56 + 1856,87 + 509,11 + 700 = 3920,54 m.

7) Înclinarea maximă, de 35,46°, este atinsă la 854,56 m.

De aici, înclinarea sondei se menţine constantă până la 2711,43 m, după care scade la 10°, la
3220,54 m. În continuare, ea se păstrează constantă până la 3920,54 m – adâncimea finală măsurată.

7
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

Profilul sondei este prezentat în Figura 2, iar în tabelul 2 sunt calculate înclinarea, deplasarea orizontală
şi adâncimea verticală în mai multe puncte aflate de-a lungul traseului sondei.

Tabelul 1. - Lucrarea 3.
Adâncimea Înclinarea Deplasarea Adâncimea
măsurată orizontală verticală
m grade m m
0 0 0 0
. . . .
. . . .
. . . .
500 0 0 0
600 10 8,70 599,49
700 20 34,55 695,96
800 30 76,76 786,48
854,56 35,46 106,25 832,36
900 35,46 132,71 869,37
. . . .
. . . .
. . . .
2700 35,46 1176,74 2335,59
2711,43 35,46 1183,37 2344,90
2800 31,03 1231,87 2418,89
2900 26,03 1279,62 2506,72
3000 21,03 1319,53 2598,38
3100 16,03 1351,30 2693,16
3200 11,03 1371,70 2790,36
3220,54 10 1378,55 2810,63
3300 10 1392,25 2888,89
. . . .
. . . .
. . . .
3900 10 1496,43 3479,77
3920 10 1500,00 3500,00

Fig. 2. Traiectoria sondei (profilul sondei în S).

8
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

LUCRAREA 4
SONDE CU CU DOUĂ INTERVALE DE CREŞTERE A ÎNCLINĂRII SEPARATE
DE UNUL RECTILINIU ÎNCLINAT

O sondă cu două intervale de creştere a înclinării şi unul intermediar rectiliniu (aproape

orizontală) trebuie să străbată un strat productiv, aflat la adâncimea de 2000 m, pe lungimea de
1000 m (v. Figura 1).
Locaţia sondei se află la 4000 m deplasare orizontală faţă de capătul final al ţintei. Azimutul
acesteia este 160°. Dirijarea va începe la 600 m adâncime. Sonda va avea două intervale de creştere
a înclinării: primul cu intensitatea de deviere de 1°/10 m, iar al doilea cu 0,5o/10 m.

Să se calculeze elementele traiectoriei sondei.

Fig. 1. Profil de sondă cu două intervale de creştere a înclinării şi unul intermediar rectiliniu

Soluţie:
Se evidențiază următoarele aspecte:
➢ Profilele de sondă cu două intervale de creştere a înclinării şi unul intermediar rectiliniu sunt utilizate,
în mod special, la sondele cu deplasări mari, inclusiv la cele aproape orizontale sau orizontale.
➢ Pe intervalele curbilinii, viteza de lucru este de obicei mai redusă, dar cheltuielile de dirijare scumpesc
forajul (în limitele unor curburi maxime acceptabile se recomandă ca lungimea totală a acestor
intervale să nu fie prea mare).

9
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

➢ Între două intervale curbilinii se intercalează o porţiune tangentă, cu înclinarea relativ mare de 60 –
80° (pe acest interval se recomandă forajul rotary, cu un control mai uşor al direcţiei şi al apăsării pe
sapă, şi cu o viteză de avansare mai mare).
➢ Porţiunea liniară intermediară constituie şi o siguranţă în atingera ţintei.
➢ Pe intervalele curbilinii, cu motoare de dirijare, chiar şi prin alternanţa lunecare rotary, este dificil să
se obţină exact intensitatea de deviere preconizată. Abaterile ajung la 0,3 – 0,5°/10 m, într-un sens ori
altul.
➢ Pe cel de-al doilea interval curbiliniu intensitatea de deviere este mai mică decât pe primul interval
(deci, intensitatea de deviere poate fi micşorată, în raport cu posibilităţile motorului de dirijare,
alternând corespunzător porţiunile de foraj orientat cu cele rotary.
➢ Marşurile suplimentare necesare pentru ajustarea dispozitivului de dirijare (schimbarea unghiului de
dezaxare a motorului de fund, modificarea poziţiei sau a jocului stabilizatorilor) lungesc durata
forajului şi măresc costurile.
➢ Când deplasarea orizontală este mare în raport cu adâncimea verticală, dirijarea trebuie iniţiată la
adâncime mică.
➢ Când deplasarea orizontală este redusă, devine preferabilă iniţierea la adâncime mai mare, deoarece
pe intervalul iniţial vertical viteza de lucru este sporită şi costurile sunt mai scăzute.

Pentru realizarea traiectorie sondei, se considerăm cazul cu 4(patru) intervale distincte, cum sonda are două
intervale de creştere a înclinării rezultă că primul interval curbiliniu este un arc de cerc, iar cel de-al doilea
interval curbiliniu este o curbă complicată (v. Fig. 2), și, se calculează următoarele mărimi/elemente:

1) Razele de curbură pe cele două intervale circulare:

180 10
R1 = 𝑥 = 572,96 𝑚
𝜋 1
180 10
R2 = 𝜋
𝑥 0,5
= 1145,92 𝑚

2) Unghiurile auxiliare ɣ și β:

ɣ = arctg [(2000 – 600 - 1145,92) / (4000 – 572,96 - 1000)]

ɣ = 5,9764º
β = arcsin[(1145,92 – 572,96) cos 5,9764º / (4000 – 572,96 - 1000)] = 13,5793º
β = 13,5793º
3) Înclinarea sondei pe intervalul tangent:

αm = 90 – (5,9764 + 13,5793) = 70,4443º

4) Coordonatele punctului C (v. Fig. 1):

aC = 572,96(1 – cos70,4443º) = 381,18 m

hC = 600 +572,96 sin70,4443º = 1139,91 m

5) Adâncimea măsurată până în punctul C:

LC = 600 + [(π 572,96 70,4443) / 180] = 600 + 704,45 = 1304,45 m
6) Lungimea intervalului rectiliniu (l3 = h3):
l3 = (R2 - R1) / ctg β = (1145,92 – 572,96) / ctg13,5793 = 2372,08 m

10
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

7) Coordonatele punctului D:
aD = a1 + a3 = 381,18 + 2372,08sin70,4443º = 2616,43 m
hD = h1 + h2 + h3 = hC + h3 = 1139,91 + 2372,08 cos70,4443º = 1933,90 m

8) Adâncimea punctului D, măsurată de-a lungul sondei:

LD = h1 + l2 + l3 = 600 + 704,45 + 2372,08 = 3676,53 m

9) Coordonatele punctului E, începutul intervalului orizontal:

aE = aD + R2 cos αm = 2616,43 + 1145,92 cos70,4443º = 3000 m
hD = hE + R2 (1 - sin αm) = 1933,90 + 1145,92 (1 - sin70,4443º) = 2000 m

10) Lungimea sondei până în punctul unde începe drena orizontală:

LE = LD + l4 = 3676,53 + [(π 1145,92 (90 - 70,4443) / 180] = 3676,53 + 391,16 = 4067,65 m

Traiectoria sondei este prezentată în Figura 2.

În tabelul 1 sunt calculate înclinarea, deplasarea orizontală şi adâncimea verticală în mai multe puncte de-
a lungul sondei.

Fig. 2. Traiectoria sondei cu două intervale de creştere a înclinării şi unul intermediar rectiliniu

11
FORAJUL SONDELOR 3 LABORATOR PROIECTAREA SONDELOR DIRIJATE

Tabelul 1. - Lucrarea 4.
Adâncimea Înclinarea Deplasarea Adâncimea
măsurată orizontală verticală
m grade m m
0 0 0 0
. . . .
. . . .
. . . .
600 0 0 0
700 10 8,70 699,49
800 20 34,55 795,96
900 30 76,76 886,48
1000 40 134,05 968,29
1100 50 204,48 1038,91
1200 60 286,48 1096,20
1300 70 377,00 1138,41
1304,45 70,44 381,18 1139,71
. . . .
. . . .
. . . .
3676,53 70,44 2616,43 1933,90
3700 71,62 2638,62 1941,53
3800 76,62 2734,78 1971,20
3900 81,62 2832,95 1987,76
4000 86,62 2932,39 1998
4067,65 90 3000 2000
. . . .
. . . .
. . . .
5067,65 90 4000 2000

De exemplu, pentru L = 700 m, unde înclinarea sondei este 10o, avem:

a700 = 572,96 (1 – cos10º) = 8,70 m
h700 = 600 +572,96 sin10º = 699,49 m

La L = 3700 m, înclinarea sondei este:

α3700 = αm + (L - LD)i2 = 70,4443º + (3700 – 3676,53)(0,5/10º) = 71,6178º = 71,62º

Prin urmare, cele două coordonate (deplasarea orizontală și adâncimea verticală) la 3700 m sunt:
a3700 = aD + R2 (cos αm - cos α3700) = 2616,43 + 1145,92 (cos70,4443º - cos71,6178º) = 2638,62 m
h3700 = hD + R2 (sin α3700 - sin αm) = 1933,90 + 1145,92 (sin 71,6178º - sin70,4443º) = 1941,53 m

Azimutul ωT = 160º.

12