Senzori Toate Lab

Lucrarea nr.
Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de măsurare a forţei cu

traductor de forţă cu arc lamelar şi traductoare electrotensometrice rezistive
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor sistemului de măsurare a forţei cu traductor
de forţă cu arc lamelar şi traductor tensorezistiv, precum şi a standului cu care se realizează
determinarea caracteristicii acestuia.
Cunoaşterea caracteristicilor plăcii universale de achiziţie de date AX5411 şi a funcţiilor
pe care aceasta le poate realiza.
Cunoaşterea caracteristicilor şi a modului de lucru cu tensometrul electronic N 2302.
Determinarea caracteristicii sistemului de măsurare a forţei prin metoda aproximării în
sensul celor mai mici pătrate. Calculul erorilor. Calculul sensibilităţii.
2. Consideraţii teoretice
Traductorul de forţă, prezentat în figura 1, este format din elementul de prindere al
sarcinii 1, arcul lamelar cu profil variabil 2, patru traductoare tensorezistive 3, montate într-o
punte, teaca de protecţie a arcului lamelar 4, corpul traductorului 5, circuitul de rezistenţe de
ajustare 6 şi teaca de protecţie 7. Două din traductoarele tensorezistive ce se află pe braţele opuse
ale punţii sunt lipite pe aceeaşi faţă a arcului lamelar iar celelalte două pe cealaltă faţă, astfel
încât să se realizeze atât o compensare de temperatură cât şi o mărire a sensibilităţii. Pentru a
determina pe cale teoretică caracteristica statică a mijlocului de măsurare a forţei, trebuie
determinate caracteristicile traductorului de forţă, precum şi a elementelor sistemului de
prelucrare a semnalului metrologic.
Fig. 1 Traductorul de forţă
1
Arcul lamelar, care reprezintă senzorul sistemului de măsurare, are rolul de a transforma
forţa, care reprezintă mărimea de intrare, în tensiuni mecanice în pereţii elementului elastic.
Astfel, în cazul unui arc lamelar ca cel prezentat în figura 1, legătura dintre deformaţiile de pe
cele două feţe ale acestuia şi forţa care produce aceste deformaţii este dată de relaţia 5:
6x
ε P (1)
E h2y
unde P este forţa care acţionează asupra arcului lamelar şi reprezintă mărimea de intrare;  este
deformaţia de pe cele două suprafeţe ale arcului lamelar (semnul plus indică o solicitare de
întindere prezentă pe suprafaţa superioară iar semnul minus indică o solicitare de compresiune
prezentă pe suprafaţa inferioară) şi reprezintă mărimea de ieşire; E este modulul de elasticitate
longitudinal al materialului arcului; h este grosimea arcului; x este poziţia secţiunii faţă de
capătul liber al arcului; z este lăţimea arcului în zona în care se calculează deformaţia.
Traductoare tensorezistive realizează transformarea deformaţiilor de pe cele două
suprafeţele ale arcului lamelar într-o variaţie a rezistenţei acestora. Traductoare tensorezistive
montate în punte de current alternativ sunt conectate la tensometrul electronic N2302. La nivelul
punţii, cele patru traductoare tensorezistive transformă variaţia rezistenţei lor într-o variaţie a
amplitudinii tensiunii alternative ce se obţine pe diagonala de măsurare a punţii. Caracteristica
traductoarelor tensorezistive montate în punte de curent alternativ se poate considera liniară. Tot
prin intermediul tensometrului electronic, semnalul metrologic, reprezentat de tensiunea de
dezechilibru modulată în amplitudine, este amplificat şi filtrat, obţinându-se la ieşire o tensiune
continuă ce variază în funcţie de forţa aplicată la capătul liber al arcului lamelar.
Prin intermediul plăcii de achiziţie de date AX5411 se realizează conversia A/D a
tensiunii obţinute de la tensometrul electronic, putându-se prelucra datele numeric.
Din cele arătate rezultă că mijlocul de măsurare a forţei cu arc lamelar şi traductoare
tensorezistive se poate considera că are o caracteristică statică teoretică liniară.
În lucrare se va determina caracteristica statică a întregului sistem de măsurare sub
forma:
N  a  b P (2)
unde N reprezintă numărul obţinut în urma conversiei A/D corespunzător unei forţe P; a şi b sunt
coeficienţii caracteristicii mijlocului de măsurare a forţei.
Datorită complexităţii sistemului de măsurare studiat este dificil de determinat pe cale
teoretică valorile coeficienţilor a şi b care intervin în relaţia (2). Astfel, pentru a diminua erorile
de măsurare este necesară determinarea caracteristicii sistemului pe cale experimentală utilizând
standul semiautomat prezentat în figura 2. Cu ajutorul acestui stand se va realiza determinarea
perechilor de valori (P, N), atât la încărcare cât şi la descărcare, utilizându-se greutăţi etalon. Pe
2
baza perechilor de valori determinate experimental, utilizând metoda de aproximare în sensul
celor mai mici pătrate, se poate determina caracteristica statică teoretică a mijlocului de măsurare
a forţei. Funcţia de aproximare se consideră funcţia polinomială de grad 1 dată de relaţia (2). Pe
baza caracteristicii statice teoretice se pot determina erorile de neliniaritate şi de histerezis ale
mijlocului de măsurare a forţei. Pentru a se obţine erori de măsurare cât mai mici este necesar să
se utilizeze aceleaşi blocuri funcţionale ale schemei electrice atât la determinarea experimentală
a caracteristicii cât şi la măsurare.
3. Schema standului experimental

Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a sistemului de
măsurare a forţei este prezentat în figura 2 şi este compus din: traductorul de forţă cu arc lamelar
1 pe care se află mărcile tensometrice 2; talerul 3; greutate etalon 4; suportul traductorului de
forţă 5; tensometrul electronic N2302 6; conectorul plăcii de achiziţie de date AX751 7; placa
universală de achiziţie de date AX5411 8; calculatorul 9.
6 7
AI 0
AX751
1 2
AX5411
Program
8 9
3 4 5
Fig. 2 Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a mijlocului de

măsurare a forţei
4. Modul de lucru
1. Se montează traductorul de forţă pe stand şi se fac conexiunile electrice.
2. Se pune sub tensiune aparatura şi se aşteaptă 8-10 minute pentru atingerea echilibrului
termic al aparatelor electrice, cu scopul de a micşora erorile de drift.
3
3. Se reglează tensometrul electronic pe poziţia “Rezistiv”, se alege o scară convenabilă,
după care se face echilibrarea rezistivă şi capacitivă a punţii d curent alternativ.
4. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “tradfor.exe”. Se face
achiziţia de date pentru diverse valori ale forţei realizate cu ajutorul maselor etalon. Programul
permite determinarea caracteristicii sistemului de măsurare a forţei atât la încărcare, obţinându-
se perechile de valori (Pî,Nî), cât şi la descărcare, obţinându-se perechile de valori (Pd,Nd),
calcularea coeficienţilor funcţiei polinomiale de grad 1 pe baza perechilor de valori determinate
experimental, prezentarea grafică a rezultatelor, calculul erorilor. Organigrama programului este
prezentată în figura 2.
5. Pe baza datelor obţinute în urma determinărilor experimentale se vor completa
tabelele:
a) Tabelul 1
i Pî (N) Nî Pd (N) Nd
...
În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficienţii funcţiei polinomiale de

grad 1 (funcţia de aproximare): a = ............; b = ................ ;
b) Tabelul 2
i Nî Nd Nt î d ah
...
În tabelul 2 sunt calculate următoarele mărimi:

- Nt – valoarea numerică obţinută pe baza funcţiei de aproximare;
- î, d – erorile absolute de neliniaritate la încărcare şi la descărcare; se calculează cu
relaţiile: î = Ni-Nt şi d = Nd-Nt.
- ah – eroarea absolută de histerezis; se calculează cu relaţia ah = Nî-Nd.
În plus se vor calcula:
- eroarea relativă de neliniaritate se calculează cu relaţia: l = (i(d))max/(Nmax-Nmin) *100
- eroarea de histerezis se calculează cu relaţia: h = (ah)max = ....................;
- sensibilitatea sistemului se calculează cu relaţia: S = (Nmax-Nmin)/(Pmax-Pmin) = ...............
c) Se realizează aceleaşi determinări ca la punctul b) dar în acest caz se consideră drept
caracteristică statică a sistemului de măsurare ecuaţia unei drepte ce trece prin perechile de
puncte (Pmin,Nmin), (Pmax,Nmax).
Se va face o comparaţie a erorilor obţinute în cazurile b) şi c).
4
START
Încarcă driver şi iniţializează AX5411
Citeşte listă traductoare din

fişierul tradfor.dat
Afişează lista traductoarelor

1
Măsurare Calibrare traductor NU
?
nou ?
Număr traductor, j Număr
DA traductor, j
STOP
Citeşte din fişierul
tradfor.dat variabila t Pmin, Pmax,
deltaP
Conversie A/D, dio[1]
nP=(Pmax-Pmin)/deltaP
i=0
i=0, P=Pmin
i=i+1
NU
DA Achiziţie?
dio(1)<
t.c(i) DA
NU k=1, c=0
P1=(dio(1)-t.c(i-1))*(t.P(1)-t.P(i- Conversie A/D, dio[1]
1))/(t.c(1)-t.c(i-1))+t.P(i-1)
P2=(dio(1)-t.a)/t.b c=c+dio[1], k=k+1
DA i=i+1
P1, P2 NU DA
t.P(i)=P
i<nP k>10
t.c(i)=c/10
Altă DA NU P=P+deltaP
măsurare t.n=i
?
NU Determină caracteristica traductorului
Scrie în fişierul
1
Determină erorile de
tradfor.dat variabila t
1
neliniaritate şi de histerezis
Fig. 3 Organigrama programului de aplicaţie
5
Lucrarea nr. 5
Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de măsurare a deplasărilor

unghiulare cu traductor de deplasare potenţiometric circular
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea funcţionării, construcţiei şi a caracteristicilor traductorului de deplasare
potenţiometric circular. Cunoaşterea funcţionării şi construcţiei standului experimental cu care se
realizează determinarea caracteristicii statice a traductorului de deplasare potenţiometric circular.
Determinarea caracteristicii statice a traductorului de deplasare potenţiometric circular.
Calculul erorilor. Calculul sensibilităţii.
Principiul de funcţionare al traductoarelor rezistive se bazează pe modificarea uneia din
mărimile ce definesc rezistenţa electrică a unui element rezistiv de circuit, dată de relaţia:
l
Rρ (1)
A
unde  este rezistivitatea materialului elementului rezistiv; l şi A sunt lungimea, respectiv aria
secţiunii transversale a elementului rezistiv.
În consecinţă, variaţia rezistenţei electrice R poate fi produsă prin variaţia unuia dintre
parametrii care intervin în relaţia (1), motiv pentru care traductoarele rezistive sunt utilizate
pentru măsurarea mărimilor care produc variaţia unuia dintre cei trei parametri, şi anume:
 traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se obţine prin variaţia lungimii conductorului:
traductoare potenţiometrice, traductoare rezistive cu contacte, traductoare tensometrice, etc;
 traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se obţine prin variaţia ariei secţiunii unui
rezistor;
 traductoare rezistive la care variaţia rezistenţei se obţine prin variaţia rezistivităţii: traductoare
termorezistive, traductoare fotorezistive, traductoare de umiditate, traductoare de presiune.
Traductoarele rezistive potenţiometrice sunt folosite pentru măsurarea deplasărilor şi sunt
constituite dintr-un potenţiometru al cărui cursor se poate deplasa, liniar sau unghiular,
conducând la modificarea rezistenţei elementului rezistiv prin modificarea lungimii l a acestuia.
1
În funcţie de construcţie, traductoarele rezistive potenţiometrice pot fi realizate cu
peliculă de carbon sau bobinate. În cel de-al doilea caz materialele din care este construit
elementul rezistiv pot fi manganina sau constantanul (deoarece au rezistivitate mare şi coeficient
de temperatură al rezistivitatii mic), sub formă de sârmă calibrată cu diametrul de 30100 m
14, înfăşurată pe o carcasă izolatoare. În cazuri speciale se folosesc aliaje de platină cu iridiu
sau cu paladiu, osmiu, rubidiu. Traductorul de deplasare unghiulară poate fi realizat atât în
varianta normală cât şi în varianta multitură, caz în care conductorul este bobinat neinductiv pe
un suport elicoidal.
Conductorul potenţiometric trebuie acoperit cu email sau cu un strat de oxizi care
izolează spirele între ele, iar suprafaţa de contact dintre conductorul bobinat şi cursor trebuie să
fie şlefuită. Lăţimea suprafeţei de contact a cursorului trebuie să fie de de 23 ori diametrul
conductorului. Cursorul se confecţionează fie sub forma unui arc lamelar, de secţiune circulară
sau dreptunghiulară, fie din 23 bucăţi de sârmă din aliaj de platină-iridiu, sau din bandă de
argint sau bronz fosforos. La cursorul realizat din sârmă forţa de contact este de 310-3  510-3 N
iar la cel relizat din bandă 510-2  10-1 N 14. Carcasa pe care se bobinează firul rezistiv se
execută din material izolant (ceramică sau metal emailat) de diverse forme: plăcuţă plană sau
cilindrică, inel plan sau cilindric etc.
Rezistenţa totală a rezistorului este de 10  105 , eroarea relativă de neliniaritate este
cuprinsă între 0,025  0,5 %, iar reactanţa inductivă şi capacitivă a acestora este foarte mică,
putând fi neglijată până la frecvenţe de ordinul zecilor de kHz 14. Traductoarele
potenţiometrice pot fi conectate în orice circuit de măsurare a rezistenţelor electrice.
Traductoarele potenţiometrice se folosesc pentru măsurarea deplasărilor liniare pentru lungimi
de până la 2 m sau pentru deplasări unghiulare. De asemenea traductoarele potenţiometrice pot fi
întâlnite în structura traductoarelor complexe pentru măsurarea nivelului, presiunii, forţei.
Caracteristica unui traductor de deplasare potenţiometric circular, considerând că
dimensiunile secţiunii transversale ale conductorului (peliculei) şi ale suportului izolator sunt
constante pe lungime, este:
 rc
R ( )  R 0    R 0  c (2)
A
unde R0 este rezistenţa traductorului pentru  = 0; c este coeficientul unghiular al dreptei care
reprezintă caracteristica traductorului; rc este raza cursorului.
În cazul traductorului potenţiometric bobinat, variaţia rezistenţei nu se produce în mod
continuu, ci ia valori discrete care corespund trecerii cursorului de pe o spiră pe alta. În acest caz
2
Rt
apare o eroare de cuantificare dată de relaţia: Rc   unde Rt este rezistenţa totală a sârmei,
2n
n este numărul total de spire.
Fig. 1 Circuitul de adaptare al traductorului de

deplasare potenţiometric circular
Datorită faptului că traductoarele potenţiometrice sunt

traductoare de tip parametric, pentru a se putea măsura şi
prelucra datele cu ajutorul calculatorului, este necesar să se
transforme variaţia de rezistenţă într-o variaţie de tensiune,
motiv pentru care se foloseşte un circuit de adaptare alimentat
de la o sursă de tensiune constantă (fig. 1). Tensiunea obţinută
la ieşirea circuitului de adaptare este dată de relaţia:
R  
U    U (3)
R  R t  R  
Rt 
Rs
unde Rs este rezistenţa de sarcină a convertorului A/D.

Înlocuind relaţia (2) în relaţia (3) şi datorită faptului că valoarea rezistenţei Rs este foarte
mare, de ordinul sutelor de k, se obţine caracteristica traductorului potenţiometric de deplasare
circular şi a circuitului de adaptare sub forma:
U ( )  U 0  c  (4)
UR 0 Uc
unde U 0  ; c  .
Rt Rt
Valorile tensiunii U0 şi ale coeficientului c’ se obţin pe cale experimentală. De exemplu
aceste valori pot fi calculate folosind metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate pe
baza unor perechi de valori (i,Ui) determinate experimental.
Determinarea coeficientului c’ se poate face şi prin utilizarea relaţiei:
U max  U 0
c  (5)
 max  0
unde Umax este rezistenţa traductorului pentru  = max.
Tensiunea obţinută de la circuitul de măsurare este convertită într-un număr prin
intermediul unui convertor A/D al plăcii de achiziţie de date AX5411. Schema de transmitere şi
prelucrare a semnalului metrologic în cazul utilizării unui traductor potenţiometric este
3
prezentată în figura 2. În acest caz caracteristica traductorului potenţiometric de deplasare
circular, a circuitului de adaptare şi a convertorului A/D se poate scrie sub forma:
N ( )  C A / D U    a  b   (6)
4096
unde C A / D  ; U este subdomeniul de tensiune de la intrarea convertorului A/D;
U
a  C A / DU 0 ; b  C A / D c  .

Pentru determinarea caracteristicii traductorului de deplasare potenţiometric circular este
eficient să se recurgă la utilizarea unui stand automat ca cel prezentat în figura 3. Acest stand
utilizează ca element de referinţă pentru măsurarea unghiurilor un traductor incremental de
rotaţie optic (TIRO prezentat în anexa 1). Deplasarea unghiulară, măsurată prin intermediul
traductorului incremental de rotaţie optic, este dată de relaţia:
360
 NT (7)
Nf
unde Nf este numărul de fante al TIRO; NT este numărul de impulsuri transmise de TIRO.
Utilizând standul prezentat în figura 3 se vor determina perechi de valori (, N), atât prin
rotirea cursorului în sens orar cât şi la rotirea în sens antiorar. Pe baza perechilor de valori
determinate experimental, utilizând metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate, se
poate determina caracteristica statică teoretică a traductorului potenţiometric de deplasare
circular. Funcţia de aproximare se consideră funcţia polinomială de grad 1 dată de relaţia (6). Pe
baza caracteristicii statice teoretice se pot determina erorile de neliniaritate şi de histerezis ale
traductorului potenţiometric de deplasare circular.
Fig. 2 Schema de transmitere şi

prelucrare a semnalului în
cazul utilizării unui traductor
potenţiometric
Pentru a se obţine erori de măsurare cât mai mici este necesar să se utilizeze aceleaşi
blocuri funcţionale ale schemei electrice şi aceeaşi tensiune de alimentare U atât la determinarea
caracteristicii statice cât şi la măsurare. La măsurare trebuie să se regleze şi poziţia cursorului
faţă de elementul mobil, a cărui deplasare se măsoară, astfel încât pentru poziţia de referinţă
tensiunea de la ieşirea circuitului de adaptare să fie egală cu U0.
4
Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii traductorului potenţiometric
de deplasare circular este prezentat în figura 3 şi este compus din: traductorul rezistiv
potenţiometric circular 1, reductorul 2, motorul de curent continuu 3, traductorul incremental de
rotaţie optic 4 (1000 de fante), cuplajele elastice 5, releele 6 şi 7, circuitul de comandă al releelor
8, conectorul plăcii de achiziţie de date AX751 9, placa universală de achiziţie de date AX5411
10, calculatorul 11.
1
+5V
+12 V
6
2 8
5
+0..12V
3
4
7
+5V
DO 1 DO 0 AI 0
AX751
CLK 0
9
AX7511
10
11 Program
Fig. 3 Standul experimental folosit la determinarea

caracteristicii traductorului potenţiometric
4. Modul de lucru
1. Se montează traductorul rezistiv potenţiometric pe stand, şi se fac conexiunile
electrice. Traductorul rezistiv potenţiometric a cărui caracteristică statică este determinată, este
de tip circular, bobinat, cu rezistenţa Rt=100  şi curentul maxim acceptat I=100 mA.
2. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “tradrez.exe”.
Programul permite ridicarea caracteristicii traductorului rezistiv atât în sens orar, obţinându-se
5
perechile de valori (o, No), cât şi în sens antiorar, obţinându-se perechile de valori (a,Na),
calcularea coeficienţilor funcţiei polinomiale de grad 1 pe baza perechilor de valori determinate
experimental, prezentarea grafică a caracteristicii traductorului şi a funcţiei de aproximare,
calculul erorilor. Organigrama programului de achiziţie şi prelucrare a datelor este prezentată în
figura 4.
tabelele:
a) Tabelul 1
i o (grd) No a (grd) Na
...

b) Tabelul 2
i No Na Nt o a ah
...

- Nt – valoarea numerică obţinută în urma conversiei determinată cu funcţia de
aproximare, calculată cu relaţia: Nt = a+b*i;
- o, a – erorile absolute de neliniaritate în sens orar şi antiorar; se calculează cu relaţiile:
o = No-Nt şi a = Na-Nt.
- ah – eroarea absolută de histerezis; se calculează cu relaţia ah = No-Na.
- eroarea relativă de neliniaritate a sistemului de măsurare se calculează cu relaţia:
l = (o(a))max/(Nmax-Nmin)*100 = ..................;
- eroarea de histerezis a sistemului de măsurare se calculează cu relaţia: h = (ah)max = ....;
- sensibilitatea sistemului de măsurare se calculează cu relaţia: S = (Nmax-Nmin)/(max-
min) = ................
puncte (min, Nmin), (max, Nmax).
6
START
Citeşte listă traductoare

din fişierul tradrez.dat

1
Măsurare Calibrare NU
? traductor
nou ?
DA traductor, j
STOP
tradrez.dat Nf , max,
Caracteristici traductor Ntmax=round(Nf* max/360)

potenţiometric N=round( *Nf/360)
it=Ntmax/ N
Reglare poziţie traductor
potenţiometric Rotire motor sens antiorar
Conversie A/D-dio[1] Conversie A/D-dio[1]
Determină deplasarea NU DA
Rotire motor sens orar dio[1]>
unghiulară
Resetează numărătorul, i=0 100
Citeşte numărătorul, N
N1=$ff-N
Altă DA
măsurare NU
? N1=i* N
NU
DA
1 Conversie A/D-dio[1], i=i+1
No(i)=dio[1], t. o(i)=N1*360/Nf
Oprire motor
NU DA
Citeşte numrător, N
i=it+1
N2=$ff-N, t.n=i
Rotire motor sens antiorar
Citeşte numărătorul, N
N1=2*N2-N
NU
N1=i*DN
DA
Conversie A/D-dio[1], i=i-1
t.Na(i)=dio[1], t. a(i)=N1*360/Nf
NU
i=1
Determină caracteristica traductorului DA

Scrie în fişierul
1 tradrez.dat
Determină erorile de neliniaritate şi Oprire motor
de histerezis
Fig. 4 Organigrama programului de achiziţie şi prelucrare a datelor
7
Lucrarea nr. 6
Determinarea caracteristicii statice a unor sisteme de masurare a temperaturii cu

traductoare de temperatura de tip termorezistenta, termistor si termocuplu
1. Scopul lucrarii
Cunoasterea constructiei si a caracteristicilor traductoarelor de temperatura de tip
termorezistenta, termistor si termocuplu, precum si a instalatiei experimentale cu care se realizeaza
determinarea caracteristicii statice a acestora. Cunoasterea caracteristicilor placii universale de
achizitie de date AX5411 si a functiilor pe care aceasta le poate realiza.
Determinarea caracteristicii traductoarelor de temperatura de tip termorezistenta, termistor si
termocuplu prin metoda aproximarii in sensul celor mai mici patrate. Calculul erorilor.
2. Consideratii teoretice
2.1. Traductoare termorezistive
Traductoarele termorezistive fac parte din categoria traductoarelor rezistive parametrice
(modulatoare) si se bazeaza pe proprietatile materialelor conductoare si semiconductoare de a-si
modifica rezistivitatea electrica la variatia temperaturii. In general, rezistivitatea electrica a
materialelor creste cu cresterea temperaturii, adica prezinta un coeficient de temperatura pozitiv, iar
rezistivitatea electrolitilor, semiconductoarelor si materialelor izolante scade cu cresterea temperaturii.
Traductoarele termorezistive sunt de doua tipuri: termorezistente si termistoare.
Termorezistentele sunt traductoare executate din metale pure care prezinta variatii mari ale
rezistivitatii cu temperatura, caracteristica acestora fiind de forma:

R  R 0 1      0       0 2  (1)
iar daca θ0 =0 ºC se obtine:


R  R0 1     2  (2)
unde R0 este rezistenta la 0 ºC.

Coeficientii α, β… au valori constante pentru anumite intervale de temperatura.
Pentru un interval restrans de temperatura coeficientul de temperatura al rezistivitatii α se
considera constant si daca se neglijeaza termenii de grad superior atunci rezistenta traductorului este
data de relatia:
R  R0 1    (3)
Cele mai folosite metale utilizate pentru realizarea termorezistentelor sunt platina, nichelul si
cuprul (tabelul 1).
1
Tabelul 1. Caracteristicile metalelor utilizate pentru termorezistente.
Material Intervalul de α β Rezistivitatea la
temperatura [1/ºC] [1/ºC-2] 0 ºC
[ºC] [Ωm]
Platina -190 ÷ +630 3,911·10-3 0,588·10-6 0,0983·10-6
Nichel -100 ÷ +300 5,43·10-3 7,85·10-6 0,0638·10-6
Cupru -30 ÷ +150 4·10-3 - 0,0178·10-6
Traductorul termorezistiv se realizeaza prin bobinarea antiinductiva a firului rezistiv pe un

suport izolant si introducerea lui intr-un tub de protectie. Firul rezistiv prezinta un diametru d = 0,02 ÷
0,06 mm si o lungime l = 5 ÷ 50 mm. Ca materiale pentru suportul izolant se folosesc, la temperaturi
pana la 120 ºC materiale electroizolante obisnuite, pana la 300 ºC steatita si mica, pana la 550 ºC sticla
dura si peste aceasta temperatura materiale ceramice speciale. Tubul de protectie se executa din otel
inoxidabil cu sau fara camasa ceramica, in functie de mediul unde se face masurarea.
Termorezistenele prezinta, de regula, rezistente de 100 Ω±0,1%, 100 Ω±0,2%, 50 Ω±0,1%, 50
Ω±0,2% la 0 ºC, un curent maxim admisibil de 10 mA, o constanta de timp cuprinsa intre cateva
zecimi de secunda si cateva minute.
Termistoarele sunt traductoare executate din materiale semiconductoare a caror dependenta
rezistenta-temperatura respecta aproximativ o lege exponentiala de forma:
1 1 
b   
R  R0 e  T T0 
(4)
unde R, R0 sunt rezistentele termistorului la temperaturile absolute T si respectiv T0 exprimate in

Kelvin, iar b este o constanta care depinde de materialul din care este confectionat termistorul.
Se poate defini un coeficient de variatie a rezistivitatii cu temperatura asemanator celui de la
metale:
1 dR b
  2 (5)
R dT T
Aceasta arata o neliniaritate foarte accentuata a caracteristicii de conversie pentru termistoare, o

variatie foarte mare a rezistentei cu temperatura si anume o scadere a rezistentei. Termistoarele se
realizeaza prin sinterizarea unor amestecuri de oxizi cu proprietati semiconductoare ca: oxizi de Mn,
Ni, Co, Cu, U, Fe, Zn, Al, Mg. Au forme de discuri, baghete sau perle (sfere cu diametrul sub 1 mm).
Domeniul de masurare -100 ºC … +400 ºC (+1200 ºC). Valorile nominale ale rezistentei termistoarelor
sunt 1000 ÷ 200000 Ω (la 20 ºC). Termistoarele au sensibilitate mare, constanta de timp mica,
rezistenta initiala mare si necesita scheme de liniarizare a caracteristicii de conversie.
2
2.2. Traductoare termoelectrice
Un traductor de temperatură cu termocuplu (fig.1a) este alcatuit, in principiu, din elementul
sensibil de tip termocuplu, care face conversia din temperatura in tensiune termoelectromotoare,
caburile de prelungire, prin intermediul carora jonctiunea de referinta este adusa de la locul masurarii
într-o zona unde este posibila mentinerea constanta a temperaturii, şi adaptorul prin intermediul caruia
se obtine semnalul unificat de iesire Ie.
Un termocuplu (fig. 1b) reprezinta ansamblul a două conductoare omogene, de natura diferita,
denumite termoelectrozi, sudate la unul din capete - sudura este denumita jonctiune de masurare sau
sudura calda - care este imersat in mediul cu temperatura θ de masurat, la capetele libere, care
constituie jonctiunea de referinta sau sudura rece, aflate la temperatura θ 0, aparand o tensiune
termoelectromotoare ETC (t.t.e.m.) - efect Seebeck - a carei valoare este dată de relatia aproximativă
ETC  KTC    0  (6)
unde KTC [mV/ºC] este sensibilitatea termocuplului, dependenta de natura celor doi termoelectrozi.
a) b)
Fig.1. Traductorul de temperatura cu termocuplu:
a) Schema de principiu, b) termocuplu
Termoelectrozii sunt confectionati din materiale omogene (metale, aliaje metalice, nemetale) -
fără impuritati, tensiuni mecanice - care trebuie să dezvolte o t.t.e.m., în functie de temperatura, cât
mai mare, si aiba o conductibilitate termica ridicata, un coeficient de variatie cu temperatura a
rezistentei electrice mic, si fie rezistente la coroziune, şocuri termice şi mecanice, sa nu-şi schimbe în
timp caracteristicile. Cele mai utilizate termocupluri sunt prezentate in tabelul 2.
3
Tabelul 2. Tipuri de termocupluri şi limitele lor de utilizare
Limita de utilizare [ºC] T.t.e.m.
Tip termocuplu Simbol Maxima maxima
Minima
continua intermitenta [mV]
Fier-Constantan J -200 600 760 42,922
Cupru-Constantan T -270 400 400 20,869
Cromel-Constantan E -270 600 1000 76,358
Cromel-Alumel (NiCr-Ni) K -270 1000 1370 54,807
Cupru-Copel - -200 100 100 4,721
Cromel-Copel - 0 600 800 66,47
PtRh(10%)-Pt S 0 1400 1760 18,612
PtRh(13%)-Pt R 0 1400 1760 21,006
PtRh(30%)-PtRh(6%) (PtRh-18) B 0 1700 1820 13,814
PtRh(20% )-PtRh(5 %) - 0 1700 1790 12,509
IrRb(4O%)-Ir - 0 2000 2150 11,612
IrRb(50%)-Ir - 0 2000 2140 12,224
IrRb(60%)-Ir - 0 2000 2100 11,654
WRe(5 %)- WRe(26 %) C 0 2300 2500 33,636
WRe(3 % )-WRe(25 %) - 0 2300 2400 40,678
Cromel-FeAu(0,07%) - -273 - 0 52,629
Nota. Denumirea fiecărui tip de termocuplu este astfel facuta incat primul termoelectrod are polaritatea “+” iar cel al doilea
polaritatea “-“.
In lucrare este prezentata determinarea caracteristicii statice a sistemului de masurare a

temperaturii cu traductor de temperatura de tip termorezistenta Pt100.
Pentru determinarea caracteristicii statice a sistemului de masurare a temperaturii cu traductor
de temperatura de tip termorezistenta sub forma analitica se utilizeaza metoda de aproximare in sensul
celor mai mici patrate, folosindu-se determinarile experimentale si alegand ca functie de aproximare
functia:
N  a  b (7)
Standul experimental folosit la determinarea caracteristiicii statice a sistemului de masurare a
temperaturii cu traductor de temperatura de tip termorezistenta este prezentata in figura 2 si este
compus din: sursa de caldura si agitatorul magnetic 1; rezervor cu lichid 2; termometrul etalon cu
lichid (interval de masurare: 0100 ºC) 3; traductorul de temperatura de tip termorezistenta Pt100
(rezistenta 100  la 0 C, interval de masurare: -50+250 C, diametrul termorezistentei: 3 mm,
lungimea conductoarelor termorezistentei: 1 m, material sondă: oţel inoxidabil) 4; adaptorul - blocul
electronic al traductorului de temperatură prezentat în figura 3 are următoarele caracteristici tehnice:
interval de masurare: 0100 C, variaţia mărimii de ieşire: 420 mA, tensiunea de alimentare: 1236
Vcc, exactitatea de măsurare: 1% din domeniul de măsurare, deriva de zero: 0,01%/C din domeniul
de măsurare, variaţia amplificării: 0,01%/C din domeniul de măsurare, efectul variaţiei tensiunii de
4
alimentare: 0,03% din domeniul de măsurare pentru variaţia tensiunii de alimentare între 12 şi 36 V)
5; conectorul placii de achizitie de date 6; placa de achizitie de date AX5411 7; calculatorul 8.
AI 0 AX751
3
AX5411
5 6
2 Program
7 8
Fig. 2 Schema standului experimental
Fig. 3 Desenul de ansamblu al adaptorului

traductorului de temperatură şi schema legăturilor electrice
5
Lucrarea nr. 7
Determinarea caracteristicii statice a mijloacelor de măsurare

pneumatice cu acţiune directă
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor mijloacelor de măsurare pneumatice cu
acţiune directă, precum şi a standului automat cu care se realizează determinarea caracteristicii
statice a acestora.
Determinarea caracteristicii unui mijloc de măsurare pneumatic cu acţiune directă prin
metoda aproximării în sensul celor mai mici pătrate. Calculul erorilor. Calculul sensibilităţii.
Mijloacele pneumatice pentru măsurarea lungimilor prezintă următoarele avantaje:
- măsurarea se face fără contact direct între palpator şi piesa de măsurat;
- din punct de vedere constructiv aparatele pneumatice de măsurare sunt simple şi robuste
realizând amplificări mari;
- aparatele pneumatice de măsurare se pot utiliza în condiţiile de automatizare a
controlului;
- neavând piese în mişcare se elimină pericolul producerii scânteilor şi deci al producerii
exploziei (se utilizează în industria minieră, industria chimică).
Clasificarea aparatelor pneumatice pentru măsurarea lungimilor se poate face în funcţie
de următoarele criterii:
1. După presiunea de lucru: de joasă presiune (0,1 barp10,2 bar); de medie şi înaltă
presiune (p10,2 bar);
2. După mărimea de ieşire din traductor: debitul; presiunea; deplasarea;
3. După modul de palpare a piesei: cu contact; fără contact;
4. După construcţia traductorului pneumatic: cu acţiune directă; cu ramură de
compensare; diferenţial cu paletă; diferenţial cu membrană; cu sertăraş; cu reacţie.
Traductoarele aparatelor pneumatice pentru măsurarea lungimilor cu măsurarea presiunii,
cu acţiune directă, de joasă presiune, se bazează pe dependenţa dintre variaţia presiunii p2 din
1
camera B la variaţia rezistenţei pneumatice a duzei D, care se produce prin variaţia distanţei
dintre o paletă (piesă) P şi duză (fig. 1, a).
Caracteristica statică a acestor tipuri de traductoare este dată de relaţia 13:
p1
p2  (1)
1 c  s 2
unde: p1 este presiunea de alimentare. Presiunea trebuie menţinută la o valoare constantă prin
intermediul unui regulator de presiune; p2 este presiunea din camera de măsurare B şi reprezintă
mărimea de ieşire a traductorului pneumatic cu acţiune directă; s este distanţa dintre paleta
(piesa) P şi duza D şi reprezintă mărimea de intrare a traductorului pneumatic cu acţiune directă;
 22 d 22
c  16 reprezintă constanta aparatului; d1 este diametrul duzei de intrare C; d2 este
 12 d 14
diametrul duzei de măsurare D; 1 este coeficientul de debit la curgerea aerului prin duza C; 2
este coeficientul de debit la curgerea aerului prin duza D.
p2
C D p2 max  p1
P
3
p1
p1=ct. p2 4
A B p1
p2 min  2
s  α2 d 22 
1  
 α1 d12 
O 1 d2 s s
 
smax  s
3c 4
a) b)
Fig. 1 Principiul de funcţionare al traductorului pneumatic pentru măsurarea lungimilor

cu măsurarea presiunii: a) schema traductorului, b) caracteristica statică
În figura 1, b este prezentată alura caracteristicii traductorului pneumatic cu acţiune

directă dată de relaţia (1). Sensibilitatea traductorului pneumatic se obţine prin derivarea relaţiei
(1) în raport cu distanţa s, fiind dată de relaţia 13:
dp 2 2csp1
S  (2)
ds 
1  cs 2 
2
Deoarece caracteristica reală a traductorului pneumatic este neliniară, în practică se

obişnuieşte liniarizarea acesteia. Pentru micşorarea erorilor de măsurare liniarizarea
caracteristicii se face în jurul punctului de inflexiune al caracteristicii de coordonate
2
1 3
( , p1 ).
3c 4
Datorită faptului că anumite mărimi care intervin în expresia caracteristicii traductorului
pneumatic nu se pot determina teoretic cu suficientă exactitate, este necesar, pentru micşorarea
erorilor de măsurare, determinarea carateristicii pe cale experimentală.
Determinarea carateristicii pe cale experimentală se realizează pe un stand care să
permită determinarea cu exactitate a distanţei s, astfel încât să se poată determina fie un şir de
perechi de valori (si, p2i) fie o relaţie analitică care să exprime caracteristica traductorului sau a
întregului aparat. Pentru determinarea caracteristicii traductorului sub formă analitică se recurge
frecvent la metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate, pornind de la perechile de
valori determinate experimental şi folosind ca funcţie de aproximare fie o funcţie polinomială de
grad 1 – în cazul în care se doreşte o caracteristică liniară dar pe un domeniu restrâns în jurul
punctului de inflexiune – fie relaţia (1), pentru măsurări mai exacte.
În cazul în care se foloseşte ca funcţie de aproximare funcţia dată de relaţia (1), conform
metodei de aproximare prezentate în anexa 4 trebuie să se formeze funcţia:
2
 p1
n 
F (c )     p2i 
 (3)
i 1  1  cs i
2

Necunoscuta c se determină din condiţia ca
F n  p s2 p1s i2 
 0
0   2i i
 (4)
c i 1
 
 1  cs i
2
 2
1  cs 2 3
i


Datorită faptului că ecuaţia prezentată în relaţia (4) este dificil de rezolvat pe cale
analitică se recurge la o metodă numerică de rezolvare şi anume la metoda iterativă Newton. În
acest caz valoarea necunoscutei c va diferi faţă de valoarea adevărată în funcţie de abaterea
impusă, ce se obţine după un anumit număr de iteraţii. Valoarea necunoscutei c la o iteraţie,
conform metodei Newton, se calculează cu relaţia de recurenţă 15:
f c j 
c j 1  c j 
f c j 
(5)
n  p 2 i s i2 p1s i2  n  3p s 4 2 p 2 i s i4 
unde f c    , f c  
     1 i

i 1 
 1  cs i
2
 1  cs 
2 2 3
i

 i 1 
 1  cs i
2
 4
 
1  cs i2 
3

Standul experimental poate fi automat, când deplasarea unei palete în faţa duzei de
măsurare se face prin intermediul unui sistem de acţionare cu MPP, sau poate fi semiautomat
când, în locul paletei, se utilizează blocuri de cale plan-paralele. Prima metodă este mai rapidă
3
dar mai puţin exactă, pe când cea de-a doua metodă este mult mai exactă decât prima.
Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a traductorului
pneumatic cu acţiune directă este prezentat în figura 2 şi este compus din: traductorul pneumatic
de deplasare de tip duză-paletă 1; regulatorul de presiune cu filtru încorporat 2; robinetul 3;
senzorul de presiune 4 pentru măsurarea presiunii p1; senzorul de presiune 5 pentru măsurarea
presiunii p2; ghidajul cu arcuri lamelare 6 şi 7; elementul mobil (paleta) 8; traductorul inductiv
de deplasare cu bobine diferenţiale (HBM W1EL/0-5) 9; arcul elicoidal de tracţiune 10; şurubul
11; cuplajul limitator 12; motorul pas cu pas (MPP-pas 1,8) 13; interfaţa MPP 14; tensometrul
electronic N 2302 15; conectorul plăcii de achiziţie de date AX751 16; placa universală de
achiziţie de date AX5411 17; calculatorul 18. Senzorii de presiune utilizaţi sunt compuşi dintr-un
traductor de presiune de tip membrană plană şi un traductor de deplasare inductiv cu bobine
diferenţiale. S-au utilizat senzorii P1/5-5, produşi de firma HBM.
DO 0
DO 1 AX751 AX5411
DI 0
AI 0 AI 1 AI2
Program
16 17 18
15
4 5
+5V 6 7
3
8
2 1
+5V 9
12 11 10
14 13
Fig. 2 Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a traductorului
pneumatic de deplasare
4
4. Modul de lucru
1. Se montează traductorul pneumatic de deplasare pe stand şi se fac conexiunile
electrice.
3. Se reglează tensometrul electronic pe poziţia “Inductiv”, se alege o scară convenabilă,
după care se face echilibrarea rezistivă şi capacitivă a punţii Wheatstone. Acest reglaj se face
pentru fiecare din cele trei module ale tensometrului electronic, alese ca blocuri de adaptare
pentru cei doi senzori de presiune şi pentru traductorul de deplasare inductiv.
4. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “paleta.exe”.
Programul permite ridicarea caracteristicii traductorului pneumatic de deplasare atât în sensul
depărtării paletei de duza de măsurare, obţinându-se perechile de valori (sd, pd), cât şi în sensul
apropierii acesteia, obţinându-se perechile de valori (ss, ps), calcularea coeficientului c al funcţiei
de aproximare, prezentarea grafică a caracteristicii traductorului şi a funcţiei de aproximare,
calculul erorilor, calculul sensibilităţii. Organigrama programului de achiziţie şi prelucrare a
datelor este prezentată în figura 3.
tabelele:
a) Tabelul 1
i sd (mm) pd (Pa) ss (mm) pd (Pa)
...
În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficientul c al funcţiei de
aproximare: c = ............;
b) Tabelul 2
i pd (Pa) ptd (Pa) ps (Pa) pts (Pa) d (Pa) s (Pa) ah (Pa) S (bar/mm)
...
- ptd, pts – valorile presiunilor calculate pe baza funcţiei de aproximare;
- d, s – erorile absolute; se calculează cu relaţiile: d = pd-ptp şi s = ps-pts;
- ah – eroarea absolută de histerezis; se calculează cu relaţia: ah = pd-ps;
- S - sensibilitatea sistemului de măsurare se calculează cu relaţia (2).
- eroarea relativă maximă a sistemului de măsurare se calculează cu relaţia:
r = (d(s))max/(pmax-pmin)*100 = ................;
- eroarea de histerezis a sistemului de măsurare se calculează cu relaţia: h = (ah)max= .... .
5
START
Citeşte listă traductoare

din fişierul paleta.dat
Echilibrare punte
1
Măsurare
?
Calibrare traductor NU
nou ?
DA traductor, j
STOP
paleta.dat variabila t
Caracteristici traductoare presiune şi
deplasare, 1, 2,d1,d2, p,nd,p1, 1, 2
Caracteristici traductoare de
presiune
s0=1/V3c,smax=d/4, nmax=[smaxps/
2 p], ndm=[nmax/nd]
Conversie A/D-traductor presiune 1
Determină presiunea p1r
Conversie A/D-traductor presiune 1
Determin` presiunea p1r
NU "Continuă reglajul
|p1-p1r|< 1
de presiune" NU "Continuă reglajul
DA |p1-p1r|< 1
de presiune"
Conversie A/D-traductor pneumatic DA
Determină deplasarea s
Conversie A/D-traductor deplasare
Determină deplasarea s
s
NU "Continuă reglajul
Altă DA |s-s0|< 2
de poziţie"
măsurare
? DA
NU Citeşte intrarea digitală, dio[1]
c=dio[1] and $01
1
DA NU Rotire MPP cu un pas
i=0 c=$01
sens dreapta
Conversie A/D-traductoare
deplasare şi presiune 2
Determină deplasare s şi
presiune p2
i=i+1, t.sd(i)=s, t.pd(i)=p2
Rotire MPP cu ndm paşi NU DA Rotire MPP cu ndm paşi

i=nd t.n=i
sens dreapta sens stânga
Conversie A/D-traductoare
deplasare şi presiune 2
Determină deplasare s şi
presiune p2
i=i-1, t.ss(i)=s, t.ps(i)=p2
Scrie în fişierul Determină caracteristica traductorului DA NU

1 paleta.dat variabila t Determină erorile
i=1
6
Lucrarea nr. 8
Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de masurare a debitului cu

traductor de debit cu diafragmă
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor debitmetrului cu diafragmă, precum şi a
standului cu care se realizează determinarea caracteristicii acestuia.
Determinarea caracteristicii debitmetrului cu diafragmă prin metoda aproximării în sensul
celor mai mici pătrate. Calculul erorilor. Calculul sensibilităţii.
Traductorul acestui debitmetru, diafragma, introduce o rezistenţă fluidică locală pe o
conductă, prin reducerea ariei de curgere a fluidului, în planul de măsurare. Acest fapt produce o
diferenţă a presiunii fluidului măsurate în amonte şi aval faţă de diafragmă. Diferenţa de presiune
este proporţională cu viteza de curgere a fluidului şi deci cu debitul volumic de fluid. Prin
introducerea anumitor corecţii legate de temperatură fluidului se poate determina şi debitul
masic. Ecuaţia de funcţionare a traductorului cu diafragmă este 9:
a. pentru debit masic:
  d2  d2
Qm =  2 1 p =  2 1 p (1)
1 -  m2
2 4 4
b. pentru debit volumic:
  d 2 2 p  2 2 p
Qv =  =  d (2)
2
1 -  m2 4 1 4 1
unde  este coeficientul de debit (depinde de numărul Re); d este diametrul minim al diafragmei;
D este diametrul interior al conductei; m=d2/D2 este coeficientul de strangulare;  este
coeficientul de contracţie;  este coeficientul de detentă raportat la condiţiile din amonte de
diafragmă; 1 este densitatea fluidului în amonte de diafragmă; p este diferenţa dintre presiunile
fluidului măsurate în amonte şi aval faţă de diafragmă şi reprezintă mărimea de ieşire.
1
Traductorul de debit cu diafragmă, prezentat în figura 1, este format din corpul 1, bucşa
de strângere 2, priza de presiune cu canal circular 3, ştuţul amonte 4, diafragma 5, ştuţul aval 6,
garnitura 7. Diafragmele sunt stanardizate conform ISO 5167-1980 9.
Fig. 1 Traductorul de debit cu diafragmă
Măsurarea diferenţei de presiune se face cu ajutorul unui traductor diferenţial cu

membrană şi traductor inductiv.
Traductorul diferenţial de presiune este conectat într-o punte Wheatstone a unuia din
blocurile de măsurare ale tensometrului electronic N 2302. Prin intermediul tensometrului
electronic, variaţia inductanţei traductorului inductiv se transformă într-o variaţie a amplitudinii
tensiunii alternative ce se obţine pe diagonala de măsurare a punţii, tensiune ce este amplificată
şi filtrată, obţinându-se la ieşire o tensiune continuă ce variază în funcţie de debitul de fluid. Prin
intermediul plăcii de achiziţie de date AX5411 se realizează conversia A/D a tensiunii obţinute
de la tensometrul electronic, putându-se prelucra datele numeric.
În concluzie, rezultă că debitmetrul cu diafragmă prezentat, are caracteristica statică
teoretică dată de relaţia:
N  A  Qv2 (3)
unde N reprezintă numărul obţinut în urma conversiei A/D corespunzător unui debit Qv; A este
coeficientul caracteristicii debitmetrului ce se determină experimental.
Datorită complexităţii fenomenelor care stau la baza măsurării debitului de fluid cu un
debitmetru cu diafragmă, nu este posibil să se determine complet, pe cale teoretică, caracteristica
acestuia. Din acest motiv este necesară determinarea caracteristicii debitmetrului pe cale
experimentală. În cazul în care fluidul a cărui viteză se măsoară este aerul, determinarea
2
caracteristicii debitmetrului cu diafragmă se face cu ajutorul unei instalaţii, prezentate în figura
2, cu ajutorul căreia se determină perechile de valori (Qv, N). Măsurarea debitului se realizează
cu ajutorul unui rotametru etalon.
Pentru determinarea caracteristicii debitmetrului se propune aproximarea caracteristicii
experimentale cu o funcţie, numită funcţie de aproximare, ai cărei coeficienţi se determină prin
metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate. Ca funcţie de aproximare se utilizează
caracteristica statică teoretică a debitmetrului (relaţia (3)) deoarece erorile obţinute sunt mai mici
decât în cazul utilizării unor funcţii de aproximare polinomiale sau de alt tip.
Pentru determinarea coeficienţilor funcţiei de aproximare şi în vederea simplificării
calculelor se face o transformare a ecuaţiei (3) prin logaritmare:
ln N  ln A  2 ln Qv (4)
sau y  a 2x (5)
unde x  ln Qv este noua variabilă independentă; y  ln N este noua variabilă dependentă;
a  ln A .
În urma transformării efectuate determinarea coeficientului A se reduce la determinarea
coeficientului a al funcţiei polinomiale de grad 1 cu ajutorul metodei de aproximare prezentate în
anexa 4.
Pentru determinări mai exacte, mai ales în cazul măsurării debitului de gaze, este nevoie
şi de determinarea densităţii gazului prin măsurarea presiunii absolute din aval de diafragmă şi a
temperaturii. Pentru a se obţine erori de măsurare cât mai mici este necesar să se utilizeze
aceleaşi blocuri funcţionale ale schemei electrice atât la determinarea caracteristicii statice cât şi
la măsurare.

Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a debitmetrului cu
diafragmă este prezentat în figura 2 şi este compus din sursa de presiune 1; robinetul 2;
traductorul de debit cu diafragmă (d = 1; 1,5; 2 mm) 3; rotametrul 4; traductorul diferenţial de
presiune 5; traductorul de temperatură 6; traductorul de presiune 7; interfaţa traductorului de
temperatură 8; tensometrul electronic N 2302 9; conectorul plăcii de achiziţie de date AX751
10; placa universală de achiziţie de date AX5411 11; calculatorul 12.
3
9 10 11 12
AI 2
AX751 AX5411
AI 1 AI0
8
Program
7 5
p
T1 p1 p2
1 2 3 4
Fig. 2 Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a debitmetrului cu

diafragmă
4. Modul de lucru
1. Se fac conexiunile electrice, se pune sub tensiune aparatura şi se aşteaptă 8-10 minute
pentru pentru atingerea echilibrului termic al aparatelor electrice, cu scopul de a micşora erorile
de drift. În cazul compresorului, se aşteaptă până când acesta atinge presiunea de 4 bar.
după care se face echilibrarea rezistivă şi capacitivă a punţii Wheatstone. Acest reglaj se face
pentru fiecare din cele două module ale tensometrului electronic, alese ca blocuri de adaptare
pentru cei doi senzori de presiune.
3. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “debit.exe”.
Programul permite ridicarea caracteristicii debitmetrului cu diafragmă atât în sensul creşterii
debitului, obţinându-se perechile de valori (Qvc, Nc), cât şi în sensul descreşterii acestuia,
obţinându-se perechile de valori (Qvd, Nd), în intervalul 0-60 m3/h, calcularea coeficientului A al
funcţiei de aproximare, prezentarea grafică a caracteristicii debitmetrului şi a funcţiei de
aproximare, calculul erorilor, calculul sensibilităţii. Variaţia debitului se realizează cu ajutorul
robinetului 2 iar debitul de aer se măsoară cu rotametrul etalon 4. Organigrama programului de
achiziţie şi prelucrare a datelor este prezentată în figura 3.
tabelele:
4
a) Tabelul 1
i Qvc (m3/h) Nc Qvd (m3/h) Nd
...
În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficientul funcţiei de aproximare:

A = ..............
b) Tabelul 2
i Nc Nd Nt c d ah S (h/m3)
...

- Nt – valoarea numerică calculată pe baza funcţiei de aproximare;
- c, d – erorile absolute; se calculează cu relaţiile: c = Nc-Nt şi d = Nd-Nt;
- ah – eroarea absolută de histerezis; se calculează cu relaţia: ah = Nc-Nd;
- sensibilitatea sistemului de măsurare se calculează cu relaţia: S  2 A N t .

- eroarea relativă maximă a sistemului de măsurare se calculează cu relaţia:
r = (c(d))max/(Nmax-Nmin)*100 = ................;
- eroarea de histerezis a sistemului de măsurare se calculează cu relaţia: h = (ah)max= ......
5
START

fişierul debit.dat

1
?
nou ?
DA traductor, j
STOP
debit.dat variabila t Qmin, Qmax,
deltaQ
nQ=(Qmax-Qmin)/deltaQ
Qv= A/dio[1]
i=0, Q=Qmin
Qv NU
Achiziţie?
Altă DA DA
măsurare k=1, c=0
?
NU Conversie A/D, dio[1]
1 c=c+dio[1], k=k+1
DA i=i+1
t.Q(i)=Q NU DA
i<nQ k>10
t.c(i)=c/10
NU Q=Q+deltaQ
t.n=i
Determină caracteristica traductorului, A Scrie în fişierul

Determină erorile debit.dat variabila t
1
6
Lucrarea nr. 9
Determinarea caracteristicii statice a unui anemometru cu traductor de

viteză cu element sensibil cald
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor anemometrelor cu traductor de viteză cu
element sensibil cald, precum şi a instalaţiei experimentale cu care se realizează determinarea
caracteristicii acestora. Cunoaşterea caracteristicilor plăcii universale de achiziţie de date
AX5411 şi a funcţiilor pe care aceasta le poate realiza.
Determinarea caracteristicii anemometrelor cu traductor de viteză cu element sensibil
cald prin metoda aproximării în sensul celor mai mici pătrate. Calculul erorilor.
Printr-un anemometru cu traductor cu element sensibil cald se înţelege un mijloc de
măsurare a vitezei fluidelor care funcţionează pe baza modificării proprietăţilor termice ale unui
traductor expus curgerii fluidului. Principalul element al traductorului anemometrului este
elementul sensibil (senzorul) rezistiv de tip fir, microbandă sau peliculă caldă.
Principiul de măsurare al unui traductor cu element sensibil cald are la bază trei procese:
modificarea temperaturii senzorului la modificarea vitezei fluidului datorită transferului complex
de căldură dintre elementul sensibil încălzit electric la o temperatură mai mare decât temperatura
fluidului şi fluidul în care este imersat; modificarea rezistenţei senzorului la modificarea
temperaturii acestuia; modificarea tensiunii sau intensităţii curentului electric din circuitul în care
se află senzorul la modificarea rezistenţei acestuia. Primele două procese se realizează strict la
nivelul senzorului, iar cel de-al treilea proces se realizează la nivelul blocului de adaptare,
obţinându-se în final dependenţa dintre viteza fluidului şi tensiunea sau intensitatea curentului
electric (mărimile modulate, cu parametru modulat - amplitudinea), reprezentând semnalul
metrologic.
În figura 1 este prezentată schema de principiu a unui anemometru cu sondă cu element
sensibil cald format din: traductorul, cu senzor de tip fir cald, microbandă sau peliculă caldă;
blocul de adaptare (condiţionare) care este un circuit electric la nivelul căruia se modulează
semnalul metrologic (tensiune sau intensitate curentului electric); blocul de prelucrare a
semnalului; subansamblul de vizualizare; sistemul de achiziţie de date, care este format din:
placa de achiziţie de date, calculatorul şi programul de aplicaţie.
1
Bloc de
Bloc de Subansamblu
prelucrare a de vizualizare
adaptare
semnalului
Sondă
Program de
aplicaţie
Placă de
achiziţie de
date
Sistem achiziţie date
Fig. 1 Schema de principiu a unui anemometru cu sondă cu element sensibil cald
Cu anemometrele cu traductoare cu elemente sensibile calde se pot măsura componentele

vitezei locale sau vitezei medii instantanee a unui fluid, iar pe baza acestora se poate determina
un număr apreciabil de alte mărimi, cum ar fi: viteza medie într-o secţiune, direcţia şi sensul
vectorului viteză, distribuţia de viteze, valorile pulsatorii ale componentelor vitezei într-un punct,
spectrul turbulenţei, forţele ce se exercită asupra unor corpuri imersate în fluid, debitul etc.
În funcţie de modul de funcţionare a blocului de adaptare, anemometrele se clasifică în:
anemometre de temperatură (rezistenţă) constantă, anemometre de intensitate electrică constantă,
anemometre de tensiune electrică constantă. Anemometrele de temperatură constantă se
caracterizează prin menţinerea constantă a temperaturii senzorului, şi deci a rezistenţei acestuia,
ca urmare a circuitului de reglare automată, în buclă închisă, al blocului de adaptare. Datorită
avantajelor pe care le prezintă acest tip de anemometru, este cel mai des folosit în aplicaţiile
practice.
Ecuaţia de funcţionare a blocului de adaptare al anemometrelor de temperatură constantă
cu traductor cu element sensibil cald, în regim static, se poate scrie sub forma 4:
U 2  U 02  Bv n (1)
unde U este tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare al anemometrului de temperatură
constantă (reprezintă mărimea de ieşire); v este viteza fluidului (reprezintă mărimea de intrare);
U0 este tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare pentru v = 0; B este un coeficient ce depinde
de dimensiunile, materialul şi temperatura senzorului şi de proprietăţile fizice ale fluidului.
Datorită complexităţii fenomenelor care stau la baza măsurării vitezei cu anemometre cu
traductor cu element sensibil cald, nu este posibil să se determine complet, pe cale teoretică,
caracteristicile acestora. Din acest motiv este necesară etalonarea individuală a fiecărui traductor,
sau mai exact, a fiecărui anemometru, astfel încât să se poată determina caracteristicile reale ale
acestora. În cazul în care fluidul a cărui viteză se măsoară este aerul, etalonarea anemometrului
2
de temperatură constantă se face cu ajutorul unei instalaţii automate de etalonare, prezentate în
figura 4, cu ajutorul căreia se determină perechile de valori (v2, U).
Pentru determinarea caracteristicii anemometrului de temperatură constantă se propune
aproximarea caracteristicii experimentale cu o funcţie, numită funcţie de aproximare, ai cărei
coeficienţi se determină prin metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate. Ca funcţie
de aproximare se utilizează caracteristica teoretică a blocului de adaptare al anemometrelor de
temperatură constantă (relaţia (1)) deoarece erorile obţinute sunt mai mici decât în cazul utilizării
unor funcţii de aproximare polinomiale sau de alt tip.
În cazul în care temperatura aerului a cărui viteză se măsoară nu variază foarte mult faţă
de temperatura mediului înconjurător, sau în cazul compensării variaţiilor de temperatură, pentru
determinarea caracteristicii traductorului de viteză, este suficientă realizarea unei singure
etalonări la temperatura mediului. În acest caz se simplifică relaţiile matematice care conduc la
aflarea caracteristicii traductorului de viteză, deoarece trebuie determinaţi doar coeficienţii B şi
n. Coeficientul U0 se determină imediat prin măsurare în cazul în care viteza v = 0. Pentru ca
datele obţinute la etalonare să fie valabile în cazul măsurării vitezei, este necesar să se folosească
aceelaşi anemometru, cu aceeaşi temperatură (rezistenţă) de funcţionare a senzorului, în acelaşi
domeniu de viteze, iar senzorul să fie poziţionat similar faţă de direcţia de curgere a fluidului.
Pentru determinarea coeficienţilor funcţiei de aproximare şi în vederea simplificării
calculelor se face o transformare a ecuaţiei (1) prin logaritmare:
ln (U 2  U 02 )  ln B  n ln v (2)
sau y  mnx (3)
unde x  ln v este noua variabilă independentă; y  ln (U 2  U 02 ) este noua variabilă
dependentă; m  ln B .
În urma transformării efectuate, determinarea coeficienţilor B şi n se reduce la
determinarea coeficienţilor m şi n ai funcţiei polinomiale de grad 1.
În figura 2 este prezentată schema electrică a blocului de adaptare al unui anemometru
de temperatură constantă. Montajul realizat oferă posibilitatea reglării tensiunii de offset a
amplificatorului operaţional A, prin intermediul potenţiometrului P5, precum şi echilibrarea
precisă a punţii prin compensarea rezistenţei cablurilor de legătură şi a suporţilor senzorului cu
ajutorul potenţiometrului P1, în cazul în care se scurtcircuitează senzorul. Blocul de adaptare mai
permite echilibrarea punţii în prezenţa senzorului şi indicarea valorii rezistenţei acestuia cu o
rezoluţie de o sutime de ohm, datorită blocului de potenţiometre decadice P2, P3, P4. Aceste
reglaje trebuie efectuate numai în buclă deschisă, caz în care prin senzor trece un curent de
aprox. 1 mA, care nu produce încălzirea senzorului. De asemenea, datorită prezenţei blocului de
3
potenţiometre decadice, reglajul raportului de supraîncălzire al senzorului se poate face foarte
precis prin stabilirea rezistenţei la care va funcţiona acesta. Blocul de adaptare poate fi folosit şi
pentru măsurarea temperaturii cu traductoare de temperată de tip rezistiv, cu valori mici de până
la 10 ohmi ale rezistenţei electrice.
1 2
K1
K2 R12
+15V
1 K'2
2 2
1
+15V
C5
Fig. 2 Blocul de adaptare al ie]ire
R1 R2 R7
anemometrului de +15V
R5
temperatură constantă cu -
A
R9
T1
T2 D1
traductoare de tip fir şi P1 RC+RL +
R6
R10 R11
microbandă P2 Rs
R8 P5 T
P3 -15V
C1 C2
+15V +15V
P4 0V
-15V -15V
R4
C3 C4

Metoda de etalonare se bazează pe realizarea, cu ajutorul unui ajutaj convergent, a unui
jet de gaz în care este plasat traductorul de viteză (fig.3). Măsurarea vitezei jetului de gaz de la
ieşirea din ajutaj se poate face indirect, prin măsurarea presiunii şi temperaturii din amonte de
ajutaj sau prin măsurarea debitului. Modificarea
vitezei se poate face cu ajutorul unui regulator de
presiune sau cu ajutorul unui drosel.
Fig. 3 Curgerea unui gaz printr-un ajutaj convergent
Expresia vitezei v2 a gazului la ieşirea dintr-un ajutaj convergent, în regim subsonic, este 2:
 χ 1
  1 χ

2χ p  2 χ  p 
RT1 1   2     1
χ χ
v2    RT2  2
(4)
χ 1  p  χ 1  p 
  1    1  
unde:   1 este coeficientul de viteză (pentru instalaţia utilizată se estimează

1/χ
p 
1  ξ  μ 2ε 2  2 
 p1 
=0,835); ε  A 0 /A 1 este coeficientul de strangulare (pentru instalaţia utilizată =0,0976);
μ  A 2 /A 0 este coeficientul de contracţie (estimativ   1); R este constanta molară a gazului

4
(pentru aer, Raer = 287,04 J/kgK); T1, T2 sunt temperaturile absolute ale gazului în secţiunile 1-1
şi 2-2; v1 este viteza medie în secţiunea 1-1;  este coeficientul adiabatic (pentru aer,  = 1,4);
p1, p2 sunt presiunile statice absolute în secţiunile 1-1 şi 2-2; 1 este densitatea gazului în
secţiunea 1-1;  este coeficientul de pierderi locale de presiune (estimativ,  = 0,44).
Schema instalaţiei automate de etalonare cu jet de aer este prezentată în figura 4 şi este
compusă din: sursa de presiune 1; robinetul 2; regulatorul de presiune pilotat cu un motor pas cu
pas (MPP) 3, ce permite variaţia vitezei aerului la ieşirea din ajutaj în intervalul 0  50 m/s;
interfaţa MPP 4; cilindrul cu ajutaj 5; traductorul de viteză cu element sensibil cald 6; blocul de
adaptare al anemometrului 7; traductorul de presiune folosit la măsurarea presiunii atmosferice
pa 8; interfaţa traductorului de presiune atmosferică 9; priza de presiune 10; traductorul de
temperatură folosit la măsurarea temperaturii din camera de liniştire T1 11; manometrul folosit la
măsurarea presiunii relative din camera de liniştire pr1 12; interfaţa traductorului de presiune 13;
interfaţa traductorului de temperatură 14; sistemul de încălzire 15; interfaţa sistemului de
încălzire 16; placa de achiziţie de date AX5411 17; calculatorul 18.
Instalaţia mai este prevăzută şi cu un sistem de încălzire-termostatare a aerului care să
permită studiul influenţei temperaturii asupra caracteristicii traductoarelor de viteză, pentru a se
putea determina variaţia coeficienţilor caracteristicii anemometrului în funcţie de temperatură.
5 6 7
4 9
v 10
pa 11
12
13
p1 14
T1
3
AX5411
1 2
Program
p
15 16 17 18
Fig. 4 Schema instalaţiei automate de etalonare cu jet de aer
5
4. Modul de lucru
1. Se fac conexiunile electrice, se pune sub tensiune aparatura şi se aşteaptă 8-10 minute
pentru pentru atingerea echilibrului termic al aparatelor electrice, cu scopul de a micşora erorile
de drift. În cazul compresorului, se aşteaptă până când acesta atinge presiunea de 4 bar.
2. Se poziţionează comutatoarele K1, K2 şi K’2 pe poziţia 1 şi se roteşte cursorul
potenţiometrului P5 până când tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare este zero.
3. Se fixează tamburii cifraţi ai blocului de potenţiometre decadice P2, P3 şi P4 pe poziţia
de zero. Se poziţionează comutatoarele K1 pe poziţia 2 iar în locul traductorului de viteză se
montează în circuit un element care are rezistenţa egală cu rezistenţa suporţilor senzorului de
viteză după care se roteşte cursorul potenţiometrului P1 până când tensiunea de la ieşirea blocului
de adaptare este zero (puntea Wheatstone este echilibrată).
4. Se montează traductorul de viteză (material senzor: W, diametru senzor: 8 m,
lungime senzor: 1,4 mm) în circuit. Se rotesc tamburii cifraţi ai blocului de potenţiometre
decadice P2, P3 şi P4 până când tensiunea de la ieşirea blocului de adaptare este zero. Valoarea
indicată de tamburii cifraţi reprezintă valoarea rezistenţei senzorului de viteză înmulţită cu
raportul rezistenţelor braţelor punţii Wheatstone.
5. În funcţie de raportul de supraîncălzire dorit se calculează rezistenţa de funcţionare a
senzorului, a cărei valoare se fixează cu ajutorul tamburilor cifraţi. Se poziţionează
comutatoarele K2 şi K’2 pe poziţia 2.
6. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “tradv.exe”.
Programul permite ridicarea caracteristicii anemometrului de temperatură constantă în sensul
creşterii vitezei aerului (în intervalul 0-20 m/s), obţinându-se perechile de valori (v2, U),
calcularea coeficienţilor B şi n ai funcţiei de aproximare, prezentarea grafică a caracteristicii
traductorului şi a funcţiei de aproximare, calculul erorilor. Organigrama programului de achiziţie
şi prelucrare a datelor este prezentată în figura 5.
tabelele:
a) Tabelul 1
i p1 (Pa) t1 (C) v2 (m/s) U (V)
...
În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficienţii B şi n ai funcţiei de
aproximare: B = ............, n = ......................;
b) Tabelul 2
i v2 (m/s) v2a (m/s) a (%)
...
- v2a – valorile vitezei calculate pe baza funcţiei de aproximare;
v  v 2i
- a – erorile relative de viteză; se calculează cu relaţia: ε a  2a 100 .
v2
6
START
Încarcă driver şi iniţiază AX5411
citeşte listă traductoare

din fişierul tradv.dat
afişează lista traductoarelor

1
?
nou ?
număr
DA traductor, j
număr traductor, j STOP
vmin, vmax,
citeşte din fişierul deltav
tradv.dat variabila t
n=(vmax-vmin)/deltav
conversie A/D, var(k)
Încarcă caracteristică traductor
Determină presiune şi de presiune şi de temperatură
temperatură
rotire MPP cu un pas
Calculează viteza - v
Determină presiune, sens stânga
temperatură şi viteză - v
v
NU
v<vmin
1
DA
i=0
rotire MPP cu un pas

Determină presiune, sens dreapta
temperatură şi viteză - v
NU
v>i*deltav
DA
i=i+1
t.v(i)=v
t.u(i)=var(3)
NU
i>n
DA
scrie în fişierul Determină caracteristica prin
1 tradv.dat metoda de aproximare în
variabila t sensul celor mai mici pătrate
7
Lucrarea nr. 11
CONSTRUCŢIA, MONTAREA ŞI REGLAREA

CONTOARELOR VOLUMETRICE PENTRU GAZE NATURALE
1. Scopul lucrării
Lucrarea are drept scop cunoaşterea nemijlocită a subansamblurilor şi elementelor
constructive principale ale contoarelor volumetrice pentru gaze naturale, stabilirea schemei
cinematice şi calculul raportului de multiplicare prin determinarea dimensiunilor elementelor
componente ale lanţului de transmitere a informaţiei de măsurare şi însuşirea metodologiei de
etalonare pentru aceste tipuri de contoare.
2. Noţiuni de bază
Pentru măsurarea directă a cantităţii de gaze se folosesc două tipuri de contoare:
volumetrice (prin porţionare) şi cu măsurarea vitezei. Cele mai utilizate contoare sunt cele
volumetrice la care măsurarea se realizează prin compararea volumului de gaz care intră în
contor cu volumul cunoscut al unei camere sau al unor camere de măsurare.
Aceste contoare sunt destinate măsurării cantităţii tuturor gazelor neagresive: gaze naturale,
gaze de rafinări, gaze de cocserie, propan, butan, amestecuri de gaze lichefiate cu aer, gaze
utilizate în industria chimică (hidrogen, azot, aer, argon, heliu, etilenă, acetilenă, etc.).
Energia necesară funcţionării contorului cu burduf este furnizată de energia de presiune a
gazului. Funcţionarea contorului (umplerea şi golirea camerelor, deplasarea sertăraşelor etc.) se
realizează datorită diferenţei de presiune intrare-ieşire, ca urmare a apariţiei unui consumator. La
p=0 (consum nul) contorul nu funcţionează (este oprit), pentru p=max. (consum maxim)
contorul funcţionează la capacitate maximă.
În cea mai mare parte teoria măsurării cantităţilor şi debitelor de gaze se bazează pe
aplicarea legii Boyle-Mariotte şi legii Charles. În realitate numeroase gaze sunt mai
compresibile, la presiune mare, decât indică legea Boyle-Mariotte. Măsurate sub presiune
sensibil diferită de cea normală, aceste gaze vor ocupa un volum mai mare decât rezultă din
legea Boyle-Mariotte atunci când se reduce presiunea până în apropiere de presiunea
atmosferică. În măsurarea cantităţilor şi debitelor de gaze, pentru corectitudinea determinărilor,
trebuie să se introducă anumiţi factori de corecţie. Alţi factori de influenţă sunt temperatura şi
umiditatea.
Principalii parametri ai acestui tip de traductor, specificaţi în norme, sunt: debitul nominal
(Qn): 3 m3/h, 6 m3/h, 20 m3/h; debit minim Qmin = 0,1·Qn; debit maxim Qmax = 1,5·Qn; volumul
transportat la un ciclu (Vc): 3 dm3/ciclu, 5 dm3/ciclu, 20 dm3/ciclu; eroarea tolerată ±2%;
temperatura mediului ambiant ±35 °C.
Datele tehnice ale contoarelor volumetrice şi de viteză sunt completate de două curbe
caracteristice:
- curba erorilor de măsurare, în procente din volumul real trecut prin contor, la debit orar
constant.
- curba căderii de presiune (Δp), la un debit orar dat, exprimata in N/m2, mbar sau mm
H2O (1 mbar = 10 mm H2O, 100 Pa = 100 N/m2).
Măsurându-se volumele într-un timp determinat, aparatele pot determina şi debitul de gaze.
Dintre cele mai utilizate contoare sunt contoarele volumetrice cu camere cu membrane
(burdufuri).
1
3. Tipuri de contoare
Un exemplu de contor volumetric este prezentat în figura 1. Acesta este format din două
camere de măsurare, fiecare din ele despărţite de două membrane (burdufuri) cu centru rigidizat,
1 şi 2, în câte două semicamere A, B şi C, D. Distribuţia gazului din exterior spre semicamere şi
dinspre semicamere spre conductele de evacuare 5 şi 6 se realizează prin intermediul a două
sertăraşe 3 şi 4. Fiecare sertăraş execută o mişcare oscilatorie deasupra a trei orificii: două
marginale, care corespund cu admisia sau evacuarea gazului din cele două semicamere
corespunzătoare şi un orificiu central, care corespunde cu conducta de evacuare. Deplasarea
sertăraşelor şi a membranelor este corelată cinematic cu ajutorul unui mecanism cu pârghii care
este prezentat în figura 2. Acest mecanism este format din două mecanisme spaţiale patrulatere
de pârghii şi două mecanisme de sinus. Legătura dintre cele două mecanisme spaţiale de pârghii
se face la nivelul manivelelor care sunt fixate de un arbore central şi între care există un decalaj
de 90°. Această construcţie permite transformarea mişcării oscilatorii de rotaţie într-o mişcare
continuă de rotaţie.
În figura. 2 este prezentată schema cinematică a contorului cu două camere de măsurare
format din: 1, 1’ – membrane, 2, 2’ – centrele rigidizate ale celor două membrane, 3, 3’ –
pârghiile la care sunt articulate centrele rigidizate ale membranelor, 4, 4’ – pârghiile de sinus,
care coincid parţial cu manivelele I ale mecanismelor spaţiale patrulatere de pârghii, 5, 5’ –
bielele mecanismelor spaţiale patrulatere de pârghii, 6, 6’ - manivelele II ale mecanismelor
spaţiale patrulatere de pârghii, 8 – cuplaj şi arborele care transmite în exteriorul carcasei
mişcarea de rotaţie, z1, z2 - roţi dinţate de schimb necesare în operaţia de etalonare a contorului,
z3, z4, z5, z6 roţi dinţate necesare pentru demultiplicarea şi transmiterea mişcării la numărătorul
mecanic cu tamburi cifraţi.
Apariţia unui consumator (prin deschiderea unui robinet) produce o diferenţă de presiune
a gazului care se transmite până la nivelul membranelor. Această diferenţă de presiune distribuită
pe suprafaţa membranelor produce o forţă de presiune care le pune în mişcare de translaţie. Prin
deplasarea membranelor se realizează pe de-o parte acţionarea mecanismului cu pârghii şi pe de
altă parte gazul (care se află în semicamera opusă celei în care intră gaz) este împins spre
evacuare. Un ciclu de funcţionare al traductorului de debit este reprezentat de umplerea şi golirea
pe rând a celor patru semicamere, timp în care prin contor trece de patru ori volumul unei camere
de măsurare.
Q
5
6
3
4
1
2
A B C D
Fig. 1. Contor volumetric cu două camere de măsurare
2
Fig. 2. Schema cinematică a contorului cu două camere de măsurare
Pentru înţelegerea funcţionării contorului volumetric cu două camere de măsurare în

figura 3 sunt prezentate câteva poziţii particulare ale sertăraşelor:
- poziţia 1 – sertăraşul 3 închide toate orificiile, sertăraşul 4 permite admisia gazului în
camera C din exterior şi evacuarea gazului din camera D spre conducta de evacuare;
camera A din exterior şi evacuarea gazului din camera B spre conducta de evacuare;
camera D dinspre exterior şi evacuarea gazului din camera C spre conducta de evacuare;
camera B dinspre exterior şi evacuarea gazului din camera A spre conducta de evacuare;
1. 3.
C D C D
2. 4.
A B A B
Fig. 3. Poziţii particulare ale sertăraşelor contorului cu două camere de măsurare
3
În figura 4 este prezentată schema bloc a unui contor volumetric cu o singură cameră de
măsurare (cu o singură membrană).
Fig. 4. Schema bloc a contorului volumetric cu o singură cameră de măsurare
4. Modul de lucru
a. Se demontează pe rând contoarele volumetrice de 6 m3/h şi de 20 m3/h.
b. Se identifică subansamblurile şi mecanismele componente ale celor două contoare şi se
întocmeşte schema cinematică a contorului de 20 m3/h.
c. Se întocmesc schiţele principalelor subansambluri componente cu indicarea
dimensiunilor, materialelor din care sunt executate piesele componente, soluţii constructive de
asamblare etc.
d. Se montează pe rând cele două tipuri de contoarele volumetrice.
4
Lucrarea nr. 10
CONSTRUCŢIA, MONTAREA ŞI REGLAREA MIJLOACELOR
PENTRU MĂSURAREA TIMPULUI
1. Scopul lucrării
Lucrarea are drept scop cunoaşterea nemijlocită a subansamblurilor şi a elementelor
constructive principale ale mijloacelor pentru măsurarea timpului şi ridicarea schemelor
cinematice ale mecanismelor aparatelor studiate.
2. Noţiuni de bază
Timpul este mărime scalară fundamentală în Sistemul Internaţional de Mărimi. Unitatea
de măsură a timpului în SI este secunda, cu simbolul s.
Principiile de funcţionare ale traductoarelor de timp sunt:
- principii bazate pe fenomene periodice (mecanice, electrice, electronice, electromecanice,
astronomice, atomice).
- principii bazate pe fenomene ce au o desfăşurare uniformă în timp cu viteză constantă.
Traductoarele mecanice de timp au la bază sisteme oscilante mecanice şi pot fi de tip
pendul, arc spiral plan-balansier, arc bară de torsiune-balansier, diapazon etc.
Schema de principiu a traductorului de timp de tip pendul este prezentată în figura 1.
Acesta este format din braţul pendulului 1 care la capătul superior este articulat în O la un
element fix iar la celălalt capăt are ataşat un corp 2 numit lentilă. Dacă sistemul este scos din
starea de echilibru poate efectua oscilaţii libere într-un plan vertical în jurul poziţiei de echilibru
sub acţiunea componentei tangenţiale a greutăţii pendulului care acţionează în centrul de greutate
C al acestuia.
Pentru amplitudini mici ale oscilaţiei pendulului (°) perioada pendulului este dată de
relaţia:
2  J L
T  2    2   (1)
0 m g l g
unde
m  g l
 02  (2)
J
şi
J
L (3)
ml
unde J este momentul de inerţie al pendulului, m este masa pendulului, l este distanţa de la
punctul O la centrul de greutate C (în câmp gravitaţional omogen centrul de greutate coincide cu
centrul de masă, CCM).
Din relaţia (1) rezultă că perioada T nu depinde de amplitudine şi oscilaţiile pendulului
sunt izocrone.
Mărimea L este distanţa de la punctul O la centrul echivalent de masă CEM şi reprezintă
lungimea pendulului matematic care are aceeaşi perioadă cu cea a pendulului fizic. În acest caz
pendulul matematic se numeşte pendul simplu sincron al pendulului fizic considerat.
1
R
O
 l
L
1
C=CM rc
CEM
2
G
Fig. 1. Traductor de timp de tip pendul
Eroarea unui traductor de timp se calculează pe o perioadă de 24 de ore şi se numeşte

eroare diurnă fiind calculată cu relaţia:
  N  T (4)
unde N este numărul de perioade dintr-o zi, ΔT este eroarea unei perioade.
Numărul de perioade se calculează cu relaţia:
86400
N (5)
T
Relaţia (4) se mai poate scrie şi sub forma:
T
  86400  . (6)
T
Dacă se diferenţiază expresia perioadei de oscilaţie şi se trece la diferenţe finite se obţine
variaţia relativă a perioadei de oscilaţie a unui pendul sub forma:
T 1 L
  (7)
T 2 L
În acest caz eroarea diurnă a unui pendul are expresia:
L
  43200  (8)
L
Din relaţia (8) rezultă modul în care trebuie acţionat pentru a compensa eroarea diurnă.
Se urmăreşte funcţionarea traductorului pe o anumită perioadă de timp, de exemplu 24 de ore, şi
se determină eroarea diurnă cu ajutorul unui traductor de timp etalon. Cunoscând eroarea diurnă
se poate modifica lungimea pendulului cu valoarea determinată cu ajutorul relaţiei (8).
În figura 2 este prezentată schema de principiu a traductorului de timp care este formată
din arcul spiral plan 1 şi balansierul 2. Dacă sistemul este scos din starea de echilibru poate
efectua oscilaţii libere în jurul poziţiei de echilibru sub acţiunea momentului produs de arcul
spiral plan.

Fig. 2. Traductor de timp de tip arc spiral plan-balansier
2
În urma calculelor se obţine expresia perioadei de oscilaţie de forma:
J
T  2   (9)
k
unde J este momentul de inerţie al balansierului, k este constanta elastica a arcului spiral plan.
Conform relaţiei (9) traductorul de timp de tip arc spiral plan-balansier are oscilaţii
izocrone.
În acest caz eroarea diurnă a unui traductor de timp de tip arc spiral plan-balansier are
expresia:
 L J E b h 
  43200       3  (10)
 L J E b h 
Din relaţia (10) rezultă modul în care trebuie acţionat pentru a compensa eroarea diurnă a
traductorului. Compensarea erorii diurne se face fie prin modificarea lungimii active a arcului
spiral fie prin modificarea momentului de inerţie al balansierului.
3. Exemple de mijloace de măsurare a timpului
În figura 3 este prezentată scema bloc a unui ceas mecanic formată din: STr –
subansamblu traductor, ST1, ST2, ST3 – subansambluri de transmitere şi multiplicare, IS –
indicator secundar, IM – indicator minutar, IO – indicator orar, SA – subansamblu de antrenare,
A – ambreiaj.
Subansamblu traductor este alcătuit dintr-un regulator ce prezintă perioadă proprie de
oscilaţie, în general, de tip arc spiral plan-balansier, iar subansambluri de transmitere şi
multiplicare sunt formate din angrenaje cu roţi dinţate. Subansamblul de antrenare
(subansamblul motor) este format dintr-un arc spiral plan motor a cărui energie înmagazinată
prin armarea lui este cedată întregului sistem în mod continuu. Valoarea timpului măsurat este
indicată pe un cadran gradat.
Pe lângă aceste subansambluri de bază un mijloc de măsurare a timpului mai poate avea
în componenţa sa subansambluri auxiliare cu destinaţie specială, cum ar fi: subansamblul de
avertizare sonoră a duratei de timp programate, subansamblu de indicare a datei, zilei,
săptămânii, lunii, anului, fazelor lunii etc.
IO
ST3
STr ST1 ST2 SA
IS
A
IM
Fig. 3. Schema bloc a ceasului mecanic
În figura 4 este prezentată schema cinematică a ceasului de masă iar în figura 5 sunt
prezentate trei tipuri de mecanisme ancoră-roată ancorată (mecanismul ancoră-roată ancorată
elveţian – fig. 5,a, mecanismul ancoră-roată ancorată englezesc – fig. 5,b şi mecanismul ancoră-
roată ancorată american – fig. 5,c).
3
Fig. 4. Schema cinematică a ceasului de masă
4
a)
b)
c)
Fig. 5. Mecanisme ancoră-roată ancorată
5
În figura 6 este prezentat un mecanism ancoră-roată ancorată brevetat de firma elveţiană
Omega iar în figura 7 un traductor de timp de tip arc spiral plan-balans dezvoltat de aceeaşi
firmă.
Fig. 6. Mecanismul ancoră-roată ancorată brevetat de firma Omega
Fig. 7. Mecanismul ancoră-roată ancorată brevetat de firma Omega
6
În figura 8 este prezentat un ceas electromecanic cu afişaj cu bile dezvoltat în cadrul
Departamentului de Mecatronică şi Mecanică de Precizie.
Fig. 8. Ceas electromecanic cu afişaj cu bile
4. Modul de lucru
a. Se desfac carcasele aparatelor şi se scot mecanismele.
b. Se întocmesc schemele cinematice.
c. Se întocmesc schiţele principalelor subansambluri componente cu indicarea
dimensiunilor, materialelor din care sunt executate piesele componente, soluţii constructive de
asamblare etc.
d. Se montează mecanismele şi se închid carcasele aparatelor.
7
Lucrarea nr. 1
1. Prezentarea plăcii universale de achiziŃie de date

AX5411
1.1 DESCRIERE GENERALĂ

Introducere
AX5411 este o placă multifuncŃională de achiziŃie de date care prezintă atât intrări analogice cât şi digitale,
precum şi ieşiri analogice şi digitale. Placa poate fi conectată într-unul din conectorii disponibili dintr-un calculator
IBM PC/XT/AT sau compatibil.
Intrările analogice ale plăcii AX5411 sunt proiectate să permită eşantionarea semnalului cu o rezoluŃie
mare, iar combinaŃia de multiplexor cu scanare automată, viteză mare de eşantionare/menŃinere şi convertorul A/D
permit frecvenŃe de eşantionare mai mari de 60 kHz. Transferul de tip DMA permite transferul unor mari cantităŃi de
date în memorie la viteze mari. Cu posibilitatea de programare a amplificării cu valorile 1, 2, 4, 8 şi 16 şi domeniul
de măsurare de +5 V şi +10 V utilizatorul poate defini un domeniu particular pentru fiecare intrare, corespunzător
nivelului semnalului conectat la acel canal. Această caracteristică va da rezoluŃia optimă a fiecărei măsurări.
În plus, la canalele de achiziŃie de date, placa conŃine două ieşiri analogice în tensiune independente.
Fiecare ieşire analogică are propriul convertor D/A pe 12 biŃi. Aceste două canale pot fi selectate individual la
tensiunea de ieşire dorită în intervalul 0÷5 V sau 0÷10 V.
Placa AX5411 prezintă un port de intrare digital cu 24 de canale şi un port de iesire digital cu 24 de canale.
Ambele porturi sunt compatibile TTL.
Datele achiziŃionate de placă pot fi obŃinute printr-o comandă soft, printr-o rutina de intrerupere sau printr-
un canal DMA.
Pentru a uşura efortul utilizatorului în dezvoltarea aplicaŃiilor soft pentru comanda plăcii, aceasta prezintă
un driver. Subrutinele bibliotecii pe care o conŃine driver-ul sunt disponibile în programul scris de utilizator pentru
controlul funcŃiilor plăcii.
Caracteristicile plăcii de achiziŃie de date AX5411

Subsistemul A/D:
- număr de intrări: 16 intrări simple
- rezoluŃia: 12 biŃi
- rata (frecvenŃa) de eşantionare: max 60 kHz
- timpul de conversie A/D: 15 µs
- timpul de achiziŃie canal: 5µs
- exactitatea sistemului: ± 0.03% FSR (Full Scale Range - domeniul de măsurare)
- domenii de măsurare: ± 10 V - selectabil hard (jumper JP1-vezi anexa C) cu următoarele
domenii selectabile soft: ± 10 V, ± 5 V, ± 2,5 V, ± 1,25 V, ± 0,625 V
1
± 5 V - selectabil hard (jumper JP1-vezi anexa C) cu următoarele
domenii selectabile soft: ± 5 V, ± 2,5 V, ± 1,25 V, ± 0,625 V, ± 0,3125 V
- tensiunea maximă de intrare fără distrugerea plăcii:
- placa alimentată: ± 30 V
- placa nealimentată: ± 45 V
- impedanŃa de intrare :
- canal deschis : > l0 MΩ, 50 pF
- canal închis : 100 MΩ, 10 pF
- nelíniaritatea: ± 1 LSB (Least Significant Bit)
- neliniaritatea diferenŃială: ± l LSB
- eroarea de cuantizare intrinsecă: ± l LSB
- deríva de zero:
- bipolar: l7 ppm (parts per million) din FSR/°C
- deriva amplificatorului: 30 ppm din FSR/°C
- monotonicitate : monotonic 0÷70 °C
Subsistemul D/A:
- curentul de polarizare: ± l00 nA
- numărul de canale: 2
- intervalele de ieşire: 0÷5 V; 0÷l0 V, selectabile hard (jumper JP2-vezi anexa C)
- curentul de ieşire: max. +5 mA
- rezoluŃia: l2 biŃi
- exactitatea:
- neliniaritatea: ± 1 LSB
- eroare de amplificare: ajustabilă la zero
- eroare de zero: ajustabilă la zero
- exactitatea sistemului: ± 0,025% FSR
- caracteristici termice:
- deriva de zero : ± 10 µV/°C
- deriva de amplificare: ± 20 ppm din FSR/°C
- deriva de liniarizare diferenŃială: ± 3 ppm din FSR/°C
- monotonicitate: monotonic pe 0÷70 °C
Subsistemul DIO:
- intrări digitale: 24
- ieşiri digitale: 24
- nivel intrare/ieşire: compatibil TTL/DTL
- caracteristici electrice:
- VIH: min. 2 V
- VIL: max. 0.8 V
- IIH: max. 20 µA la VI= 2,7 V
2
- IIL: max. -0,2 mA la VIL = 0,4 V
- VOH: 3,4 V la IOH = -0,4 mA
- VOL: max. 0,5 V Ia IOL = 8 mA
- IOH: max. -0,4 mA
- IOL: max. 8 mA
FrecvenŃa ceasului plăcii: 4 MHz
Caracteristicile interfeŃei:
- bus: IBM PC/XT/AT sau compatibil
- tip interfaŃă: I/O cu adresare pe 10 biŃi (A 9 - A0)
- numărul de locaŃii ocupate: 16 octeŃi
- bus de date: 8 biŃi
- adresa de bază : 300 (hex)
- opŃiuni de întrerupere: control soft la nivelele 2, 3, 4, 5, 6 sau 7
- opŃiuni DMA: jumper selectabíl la DMA 1 sau DMA 3
1.2 INSTALARE
Adresa de bază a porturilor I/O ale plăcii AX5411
SpaŃiul de adresare al porturilor plăcii AX5411 va ocupa 16 adrese consecutive. Selectând corespunzător
adresa de bază prin intermediul blocului de comutatoare S1 (vezi anexa C) se va evita interferenŃa cu alte dispozitive
(vezi anexa A pentru distribuŃia porturilor I/O). Primele 6 comutatoare din S1 permit selectarea a 6 biŃi care
formează adresa de bază, a porturilor plăcii de achiziŃie de date, de la adresa 200 (hexa) la adresa 3F0 (hexa).
Următoarea figură ilustrează blocul de comutatoare şi modul cum trebuie selectată adresa de bază.
Blocul de comutatoare S1
A 9 8 7 6 5 4 neconectate
1 2 3 4 5 6 7 8
ON g g g g g g
↑
g
g
512 256 128 64 32 16
Domeniul adreselor PoziŃia comutatoarelor din blocul de comutatoare

porturilor I/O 1 2 3 4 5 6
hexa A9 A8 A7 A6 A5 A4
000-00F ON ON ON ON ON ON
010-01F ON ON ON ON ON OFF
200-20F OFF ON ON ON ON ON
210-21F OFF ON ON ON ON OFF
*300-30F OFF OFF ON ON ON ON
310-31F OFF OFF ON ON ON OFF
3F0-3FF OFF OFF OFF OFF OFF OFF
* adresa de bază implicită
3
Selectarea domeniului maxim de intrare şi ieşire pentru convertoarele A/D şi D/A
Placa AX5411 are două jumpere pentru selectarea hard a domeniului maxim de intrare şi ieşire pentru
convertoarel A/D şi D/A.
- Selectarea hard a domeniului maxim de intrare pentru convertorul A/D se face cu jumperul JP1 (vezi
anexa C)
• • • • • •
10 20 10 20
pentru domeniul maxim ±5V pentru domeniul maxim ±10V
Subdomeniul maxim de intrare se selectează prin soft şi se poate determina cu relaŃia:
Domeniul maxim
Subdomeniul =
Amplificarea
unde Amplificarea este egală cu o variabilă din programul (driverul) plăcii ce poate lua una din valorile 1, 2, 4, 8,
16.
Când domeniul maxim de intrare este ±5V subdomeniile disponibile selectabile soft sunt: ±5V, ±2,5V,
±1,25V, ±0,625V, ±0,3125V.
Când domeniul maxim de intrare este ±10V subdomeniile disponibile selectabile soft sunt: ±10V, ±5V,
±2,5V, ±1,25V, ±0,625V.
Mai exact pentru determinarea tensiunii de la intrare se aplică relaŃia:
Subdomeniul
U= N
4096
unde N este un număr cuprins între –2048 şi +2047.
- Selectarea hard a domeniului maxim de ieşire pentru convertorul D/A se face cu jumperul JP2 (vezi anexa
C)
• • • • • •
5 10 5 10
pentru domeniul maxim +5V pentru domeniul maxim +10V
Tensiunea de ieşire rezultată în urma conversiei D/A se calculează cu relaŃia:
Domeniul maxim de iesire

U= N
4096
unde N este un număr cuprins între 0 şi 4095.
Selectarea canalului DMA

Există două canale DMA care pot fi selectate de placa AX5411 pentru transferul de date. Trebuie mai întâi
verificată starea calculatorului înainte de a utiliza funcŃia DMA pentru a evita distrugerea canalelor DMA.
4
JP3
• • •
Canalul 1 DMA DMA 1 DMA 3
• • •
JP4
JP3
• • •
Canalul 3 DMA DMA 1 DMA 3
• • •
JP4
Conectori
Toate semnalele plăci AX5411 se regăsesc la un conector de 50 de pini, CNA (vezi anexa C). Prin
intermediul acestui conector se poate realiza conectarea uşoară la o placă cu reglete de tip AX750, AX751 sau
AX752. Structura conectorului este prezentată mai jos.
Nume Pin Pin Nume

AI0 1 2 AI8
AI1 3 4 AI9
AI2 5 6 AI10
AI3 7 8 A11
AI4 9 10 AI12
AI5 11 12 AI13
AI6 13 14 AI14
AI7 15 16 AI15
AGND 17 18 AGND
+12V 19 20 -12V
GATE 0 21 22
DA0 23 24 DA1
AGND 25 26 AGND
DO0 27 28 DI0
DO1 29 30 DI1
DO2 31 32 DI2
DO3 33 34 DI3
DGND 35 36 DGND
DO4 37 38 DI4
DO5 39 40 DI5
DO6 41 42 DI6
DO7 43 44 DI7
+5VP 45 46 +12VP
EXTRG 47 48 CLK 0
DGND 49 50 DGND
Structura conectorului CNA
5
Nume Tip I/O FuncŃie
AIx Input (Intrare) Intrare analogică canal x
DAx Output (Ieşire) Ieşire în tensiune canal D/A x
DIx Input (Intrare) Intrare digitală canal x
DOx Output (Ieşire) Ieşire digitală canal x
+12V Sursă Sursă de tensiune (maxim 600 mA)
-12V Sursă Sursă de tensiune (maxim 600 mA)
AGND Masă Masă analogică
DGND Masă Masă digitală
+5VP Sursă Sursă computer +5V
-12VP Sursă Sursă computer –12V
EXTRG Input (Intrare) Intrare pentru semnalul de declanşare
extern
Placa AX5411 prezintă, de asemenea, doi conectori cu câte 20 de pini (CN1, CN2 – vezi anexa C) pentu
intrări şi ieşiri digitale pe 16 biŃi. Semnalele de la cele două conectoare cu câte 20 de pini pot fi conectate la panoul
din spate al calculatorului prin intermediul unui kit AX5002 ce prezintă un conector cu 50 de pini. Structura
conectoarelor CN1 şi CN2 este prezentată mai jos.
Nume Pin Pin Nume
DI0 1 2 DI1
DI2 3 4 DI3
DI4 5 6 DI5
DI6 7 8 DI7
DI8 9 10 DI9
DI10 11 12 DI11
DI12 13 14 DI13
DI16 15 16 DI15
DGND 17 18 DGND
+5VP 19 20 +12VP
Structura conectorului CN1
Nume Pin Pin Nume

DO0 1 2 DO1
DO2 3 4 DO3
DO4 5 6 DO5
DO6 7 8 DO7
DO8 9 10 DO9
DO10 11 12 DO11
DO12 13 14 DO13
DO16 15 16 DO15
DGND 17 18 DGND
+5VP 19 20 +12VP
Structura conectorului CN2
Nume Tip I/O FuncŃie

DIx Input (Intrare) Intrare digitală canal x
DOx Output (Ieşire) Ieşire digitală canal x
DGND Masă Masă digitală
Instalarea plăcii de achiziŃie de date AX5411

Placa de achiziŃie de date AX5411 este expediată într-un ambalaj ce o protejează electrostatic. La
despachetare se va atinge mai întâi ambalajul plăcii de rama de metal a computerului pentru a se descărca sarcinile
electrostatice acumulate, mai înainte de a atinge placa. Instalarea plăcii se va face urmărind etapele următoare:
1. Se va scoate de sub tensiune computerul şi celelalte accesorii ale acestuia.
6
2. Se deconectează toate cablurile de legătură de la panoul din spate al PC-ului.
3. Se îndepărtează carcasa PC-ului.
4. Se montează placa de achiziŃie de date într-unul din conectorii (sloturile) liberi de pe placa de bază a PC-ului, nu
înainte de a demonta plăcuŃa corespunzătoare care acoperă fanta conectorului de pe panoul din spate al PC-ului.
5. Se montează carcasa PC-ului şi cablurile scoase şi se porneşte PC-ul şi celelalte periferice.
1.3 FORMATUL ŞI STRUCTURA REGISTRELOR

Adresele registrelor plăcii AX5411
Placa AX5411 utilizează 16 adrese consecutive în spaŃiul I/O (16 registre), după cum urmează (R=read-
registre în care se scrie, W=write-registre din care se citeşte):
Adresă registru FuncŃie registru Tip

Adresa de bază + 0 Păstrează octetul inferior (Low byte) A/D R
Porneşte convertorul A/D W
Adresa de bază + 1 Păstrează octetul superior (High byte) A/D R
Control amplificare W
Adresa de bază + 2 Control multiplexare R/W
Adresa de bază + 3 Păstrează octetul intrare digitală R
Păstrează octetul ieşire digitală W
Adresa de bază + 4 Păstrează octetul inferior D/A 0 W
Adresa de bază + 5 Păstrează octetul superior D/A 0 W
Adresa de bază + 6 Păstrează octetul inferior D/A 1 W
Adresa de bază + 7 Păstrează octetul superior D/A 1 W
Adresa de bază + 8 Păstrează starea funcŃiilor AX5411 R
Dezactivează întreruperile W
Adresa de bază + 9 Control AX5411 R/W
Adresa de bază + 10 Păstrează octetul inferior intrare digitală R
Păstrează octetul inferior ieşire digitală W
Adresa de bază + 11 Păstrează octetul superior intrare digitală R
Păstrează octetul superior ieşire digitală W
Adresa de bază + 12 Registru numărător 0 al circuitului 8253 R/W
Adresa de bază + 15 Registru de control al circuitului 8253 W
Registrele de date A/D (adresa de bază+0 şi adresa de bază+1, numai citire-R)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+0 D3 D2 D1 D0 C3 C2 C1 C0
LSB
BiŃii 0-3 C0-C3 BiŃi ce reprezintă numărul în binar al unuia dintre cele 16 canale (0-15), selectat drept
canal de intrare pentru conversia A/D
BiŃii 4-7 D0-D3 Cei 4 biŃi reprezintă biŃii cei mai puŃini semnificativi de date obŃinuŃi în urma conversiei
A/D
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+1 D11 D10 D9 D8 D7 D6 D5 D4
MSB
BiŃii 0-7 D4-D11 Cei 8 biŃi reprezintă biŃii cei mai semnificativi de date obŃinuŃi în urma conversiei A/D
7
Registrul controlului multiplexării (adresa de bază+2, citire/scriere-R/W)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+2 UC3 UC2 UC1 UC0 LC3 LC2 LC1 LC0
Număr canal la care se opreşte multiplexarea Număr canal de la care începe multiplexarea
Registrul controlului multiplexării este un registru de tip citire/scriere care controleză care sunt canalele
limită între care se face multiplexate. Niblul (4 biŃi) superior stochează numărul, în binar, al canalului la care se
termină multiplexarea şi niblul inferior stochează numărul, în binar, al canalului de la care începe multiplexarea.
După aproximativ 4 microsecunde de la începerea conversiei A/D, în timp ce circuitul de
eşantionare/menŃinere menŃine rezultatul conversiei canalului anterior, canalul următor este gata pentru următoarea
conversie. La sfârşitul conversie de pe ultimul canal multiplexat ciclul se repetă începând cu primul canal programat
spre a fi multiplexat.
Pentru a executa conversii A/D de pe un singur canal numărul canalului la care se termină multiplexarea
trebuie să fie acelaşi cu numărul canalului de la care începe multiplexarea.
Registrul intrărilor digitale (adresa de bază+3, numai citire-R)

Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+3 IP7 IP6 IP5 IP4 IP3 IP2 IP1 IP0
Registrul de stare a funcŃiilor (adresa de bază+8, numai citire-R)

Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+8 EOC X X INTP NC3 NC2 NC1 NC0
BiŃii 0-3 NC0-NC3 BiŃi ce reprezintă numărul în binar al următorului canal de pe care se va face conversia
A/D dacă EOC=0.
Bit 4 INTP Bit ce reprezintă un semnal de întrerupere trimis de registrul de control pentru nivelul de
înterupere 2 - 7.
Dacă întreruperile sunt dezactivate atunci INTP=0.
După generarea unei întreruperi INTP=1 şi va rămâne aşa până când va fi adus la 0
printr-o scriere la adresa de bază+8. Rutinele de întrerupere scrise de utilizator trebuie să
includă o instrucŃiune de scriere la adresa de bază+8 pentru a reactiva întreruperile de la
AX5411.
BiŃii 5-6 X Valoarea biŃilor nu contează
Bit 7 EOC Bit ce indică starea unei conversii.
0 = conversia a fost terminată; date valide.
1 = conversia este în curs de desfăşurare; date invalide.
Începerea unei conversii A/D va iniŃializa acest bit cu 1 (EOC=1).
Registrul de control a funcŃiilor (adresa de bază+9, citire/scriere-R/W)

Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+9 INTE I2 I1 I0 TRGE DMAE T1 T0
8
BiŃii 0-1 T0-T1 BiŃi ce controlează sursa de tact de pornire pentru conversiile A/D.
T1 T0 AcŃiunea _______ _
0 x Pornirea conversiei numai prin soft
1 0 Pornirea conversiei pe frontul crescător al unui semnal de
declanşare extern
1 1 Pornirea conversiei dată de semnalul de declanşare intern
produs de timer (temporizator)
x valoarea bitului nu contează
Bit 2 DMAE Bit ce validează (DMAE=1) sau invalidează (DMAE=0) transferuri de date cu acces
direct la memorie. Este responsabilitatea utilizatorului să programeze controllerul
circuitul DMA 8237 al PC-ului şi pagina de registre înainte de a valida DMA în registrul
de control al funcŃiilor plăcii AX5411.
Bit 3 TRGE Semnalul de declanşare extern (EXTRG) şi bitul de validare a declanşării (TRGE) al
registrului de validare al timerului sunt relative, pentru că TRGE este validat pentru
EXTRG.
TRGE EXTRG TIMER _
0 0 Validat
0 1 Validat
1 0 Invalidat
1 1 Validat
BiŃi 4-6 I0-I2 BiŃi ce selectează nivelul de întrerupere dorit.
I2 I1 I0 Nivelul de întrerupere_
0 0 0 -
0 0 1 -
0 1 0 Nivelul 2
0 1 1 Nivelul 3
1 0 0 Nivelul 4
1 0 1 Nivelul 5
1 1 0 Nivelul 6
1 1 1 Nivelul 7
Bit 7 INTE Bit ce validează sau invalidează întreruperile generate de placa AX5411.
INTE=0 – Înteruperi invalidate.
INTE=1 – Înteruperi validate.
Dacă INTE=1 şi DMAE=0 se generează o întrerupere la sfârşitul fiecărei conversii A/D
când sunt disponibile date valide. Dacă INTE=1 şi DMAE=1 se generează o întrerupere
când se primeşte un semnal de la controllerul DMA 8237 care semnifică îndeplinirea
unui transfer DMA.
Registrul octetului cel mai puŃin semnificativ al intrărilor digitale (adresa de bază+10, numai citire-
R)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+ 10 DI7 DI6 DI5 DI4 DI3 DI2 DI1 DI0
9
Registrul octetului cel mai semnificativ al intrărilor digitale (adresa de bază+11, numai citire-R)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+ 11 DI15 DI14 DI13 DI12 DI11 DI10 DI9 DI8
Registrul de pornire software a conversiei A/D (adresa de bază+0, numai scriere-W)

Scrierea la adresa de bază +0 iniŃiază pornirea unei conversii A/D prin soft. Datele scrise în registru nu au
nici o semnificaŃie.
Registrul de control al amplificării (adresa de bază+1, numai scriere-W)

Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+1 X X X X R3 R2 R1 R0
BiŃii 0-3 R0-R3 BiŃi ce specifică amplificarea

R3 R2 R1 R0 Amplificarea
0 0 0 0 1
0 0 0 1 2
0 0 1 0 4
0 0 1 1 8
0 1 0 0 16
Celelalte combinaŃii sunt invalide
BiŃii 4-7 X Valoarea biŃilor nu contează
Registrul ieşirilor digitale (adresa de bază+3, numai scriere-W)

Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+3 OP7 OP6 OP5 OP4 OP3 OP2 OP1 OP0
Registrele de date D/A0 (adresa de bază+4 şi adresa de bază+5, numai scriere-W)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+4 B3 B2 B1 B0 X X X X
LSB
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+5 B11 B10 B9 B8 B7 B6 B5 B4
MSB
Registrele de date D/A1 (adresa de bază+6 şi adresa de bază+7, numai scriere-W)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+4 B3 B2 B1 B0 X X X X
LSB
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+5 B11 B10 B9 B8 B7 B6 B5 B4
MSB
10
Regiştrii de date de ieşire D/A sunt regiştri de tip scriere, în secvenŃă “standard low/high byte”. Se observă
că regiştrii sunt “double buffered” aşa încât ieşirile D/A nu sunt actualizate până când nu este scris şi al doilea
(high) octet în registru. Acest fapt asigură un singur pas în care are loc tranziŃia de la valoarea digitală la cea
analogică, de tensiune, ce apare pe ieşirile DA0 şi DA1. Datele penru conversia D/A sunt scrise în binar natural.
Registrul de ştergere a întreruperilor (adresa de bază+8, numai scriere-W)

Scriind la adresa de bază+8 se şterg cererile de întrerupere adresate de AX5411 (INTP) şi furnizează
mijloacele de recunoaştere a întreruperilor plăcii AX5411 şi revalidarea lor. Datele scrise în registru nu au nici o
semnificaŃie.
Registrul octetului cel mai puŃin semnificativ al ieşirilor digitale (adresa de bază+10, numai scriere-
W)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+ 10 DO7 DO6 DO5 DO4 DO3 DO2 DO1 DO0
Registrul octetului cel mai semnificativ al ieşirilor digitale (adresa de bază+11, numai scriere-W)
Adr. bază 7 6 5 4 3 2 1 0
+ 11 DOI15 DOI14 DOI13 DOI12 DOI11 DOI10 DOI9 DOI8
Registrele timerului intern programabil 8253 (adresa de bază+12-adresa de bază+15)

Adresa de bază+12 Registrul numărătorului 0 Citire/Scriere-R/W
Adresa de bază+15 Registrul de control Scriere-W
CondiŃiile iniŃiale la pornirea computerului

1. Canalul scanat=0
2. Amplificarea=1
3. Pornirea software a conversiei A/D (T1, T2=0)
4. Toate ieşirile digitale la tensiune corespunzătoare lui zero logic (tensiune joasă)
5. EOC=0
6. INTP=0
7. INTE=0
8. TRGE=0
9. DMAE=0
11
1.4 PROGRAMAREA PLĂCII DE ACHIZIłIE DE DATE AX5411
Introducere
În sprijinul utilizării cu uşurinŃă a plăcii de achiziŃe de date AX 5411 fabricantul acesteia a creat un driver
care conŃine 21 de funcŃii.
În cazul programelor scrise de utilizator în mediul de programare Turbo Pascal, Borland Pascal etc.,
fişierele ax4511p.obj şi ax5411.inc trebuie să se găsească în directorul în care se lucrează iar în programul sursă
trebuie să se introducă directivele de compilare:
{$L ax5411p.obj}
}
{$I ax5411.inc}
}
şi să se declare funcŃia:
function ax5411(fun:integer;var dio:array(1..10) of integer):integer;external;
Apelarea aceste funcŃii se face conform sintaxei: flag:=ax5411(fun,dio);
Parametri:
fun - este o variabilă de tip întreg (integer) care este necesară să determine care din cele 21 de funcŃii ale driverului
plăcii va fi executată.
dio - este o variabilă de tip tablou (array) de numere întregi care are până la 6 componente care include toŃi
parametrii folosiŃi în funcŃiile driveruluii plăcii.
Variabila flag (fanion) este o variabilă de tip întreg în care funcŃia ax5411 întoarce un fanion de eroare.
Dacă valoarea acestei variabile este zero înseamnă că nu există nici o eroare (funcŃia apelată s-a executat cu succes).
Fişierul ax5411.inc realizează atribuirea de numere întregi funcŃiilor driverului plăcii AX5411. ConŃinutul
fişierului este prezentat mai jos:
{ FUNCTION NO. DEFINITION }

CONST
INIT : INTEGER = 0 ; { Initial ax5611 }
SET_CH : INTEGER = 1 ; { Set channel }
SET_GAIN : INTEGER = 2 ; { Set gain for channel }
SFT_TRG : INTEGER = 3 ; { 1 Adc s/w trig }
NADC_ARY : INTEGER = 4 ; { N Adc pacer or ext. trig to array }
INTR : INTEGER = 5 ; { N Adc on interrupt }
DMA : INTEGER = 6 ; { N Adc with DMA }
DIS_ID : INTEGER = 7 ; { Disable Interrupt & DMA }
READ_ST : INTEGER = 8 ; { Read intr & DMA status }
TRAN_DAT : INTEGER = 9 ; { Transfer data from memory to array }
SET_TIMER : INTEGER = 10; { Set 8254 timer for timer trigger }
TRG_SLOPE : INTEGER = 11; { Trigger slope setting }
RD_CH : INTEGER = 12; { Read channel }
DO_BYTE : INTEGER = 13; { Digit out 8 Ch. on Addr.=Base +3 }
DI_BYTE : INTEGER = 14; { Digit in 8 Ch. on Addr.=Base +3 }
12
DAC_ONE : INTEGER = 15; { DAC single channel }
DAC_TWO : INTEGER = 16; { DAC two channel }
DAAD_INT : INTEGER = 17; { DAC ADC with intr. }
DO_WORD : INTEGER = 18; { Digit out 16 Ch. }
DI_WORD : INTEGER = 19; { Digit in 16 Ch. }
NADCG_INT : INTEGER = 20; { N Adc Group collecting on interrupt }
{ SUB FUNCTION NO. DEFINITION }
RISE_EDGE : INTEGER = 0 ; { Rising edge mode }
FALL_EDGE : INTEGER = 1 ; { Falling edge mode }
EXT_TRG : INTEGER = 0 ; { External trigger mode }
TIMER_TRG : INTEGER = 1 ; { Pacer trigger mode }
ONE_CYC : INTEGER = 0 ; { One cycle }
RE_CYC : INTEGER = 1 ; { Recycle }
Descrierea funcŃiilor driverului plăcii de achiziŃie AX5411
Cele 21 de funcŃii ale driverului plăcii AX5411sunt prezentate în tabelul următor:

Nr. FuncŃia Descriere
1. INIT IniŃializează placa AX5411.
2. SET_CH Selectează canalul de la care începe şi cel la care se termină conversia.
3. SET_GAIN Selectează amplificarea tuturor canalelor A/D.
4. SFT_TRG Realizează o síngură conversie A/D cu declanşare prin soft.
5. NADC_ARY Realizează N conversii A/D cu pornire pe semnalul intern generat de timer sau pe semnalul
extern, cu salvarea datelor şi a canalelor într-un vector.
6. INTR Realizează N conversii A/D, cu salvarea datelor şi a canalelor în memorie, prin generarea
unor înteruperi.
7. DMA Realizează N conversii A/D, cu salvarea datelor şi a canalelor în memorie, prin generarea
unor DMA-uri.
8. DIS_ID Invalidează întreruperile sau DMA, dacă acestea au fost executate.
9. READ_ST Citeşte starea unei conversii A/D când a fost executată o întrerupere sau DMA.
10. TRAN_DAT Transferă date din memorie într-un vector.
11. SET_TIMER Selectează frecvenŃa semnalului intern generat de timer.
12. TRG_SLOPE Realizează o operaŃie de aşteptare până când panta şi nivelul semnalului, de pe una din
intrările analogice, ajung la valorile selectate.
13. RD_CH Întoarce numărul următorului canal de pe care se face conversia, numărul canalului de la
care începe şi la care se termină conversia.
14. DO_BYTE Scrie un cuvânt de 8 biŃi pe ieşirile digitale DO0÷DO7 ale conectorului CNA.
15. DI_BYTE Citeşte un cuvânt de 8 biŃi de pe intrările digitale DI0÷DI7 ale conectorului CNA.
16. DAC_ONE Realizează o conversie D/A pe un singur canal de ieşire.
17. DAC_TWO Realizează două conversie D/A pe ambele canale de ieşire.
18. DAAD_INTR Realizează o conversie D/A şi una A/D, după care salvează datele în memorie, prin
generarea unei întreruperi.
19. DO_WORD Scrie un cuvânt de 16 biŃi pe ieşirile digitale DO0÷DO15 ale conectorului CN2.
20. DI_WORD Citeşte un cuvânt de 16 biŃi de pe intrările digitale DI0÷DI15 ale conectorului CN1.
21. NADCG_INT Realizează N conversii A/D, cu salvarea datelor şi a canalelor în grupuri, în memorie, prin
generarea unor înteruperi.
13
2. Prezentarea metodei de aproximare în sensul celor
mai mici pătrate
Caracteristica statică a unui mijloc de măsurare sau a unui traductor este reprezentată de dependenŃa dintre
mărimea de ieşire y şi mărimea de intrare x, în cazul în care acestea nu variază în timp:
y = f (x ) (1)
Această relaŃie poate fi exprimată analitic, cazul cel mai convenabil, sau sub formă tabelară, ori poate fi
redată grafic pe baza perechilor de valori (x,y).
În general, un mijloc de măsurare este format din mai multe elemente implicate în transmiterea semnalului
metrologic, fapt pentru care caracteristica statică totală a senzorului va fi determinată prin compunerea
caracteristicilor statice ale elementelor componente.
Caracteristica statică a unui mijloc de măsurare este determinată de legile fizice pe care se bazează
funcŃionarea elementelor componente ale acestuia şi se deduce prin calcul sau experimental. Deoarece, de cele mai
multe ori, determinarea pe cale teoretică a caracteristicii se face pe baza unor ipoteze simplificatoare, aceasta va
prezenta abateri faŃă de caracteristica reală a mijlocului de măsurare. De asemenea, considerarea mijlocului de
măsurare drept un “black box” şi determinarea caracteristicii acestuia numai pe cale experimentală, poate să
conducă la adoptarea unei caracteristici statice, exprimată sub formă analitică, necorespunzătoare. De aceea cea mai
bună metodă o reprezintă determinarea teoretică cât mai exactă a relaŃiei care exprimă caracteristica mijocului de
măsurare, mai puŃin anumiŃi coeficienŃi ce vor fi obŃinuŃi prin diferite metode, pe baza unor perechi de valori (x,y)
determinate pe cale experimentală.
Fig. 1 RepartiŃiile normale ale valorilor variabilei y, obŃinute prin măsurare, pentru diferite valori ale lui x [1]
Dacă se consideră cazul în care s-au efectuat măsurări repetate ale variabilei y la diferite valori ale lui x şi
dacă se admite că rezultatele măsurărilor cuprind numai erori aleatoare pentru ambele variabile şi că rezultatele
măsurărilor au o repartiŃie normală, ipoteze satisfăcătoare pentru cele mai multe din măsurări, se obŃine
reprezentarea grafică din figura 1. În general dispersia rezultatelor este variabilă în funcŃie de valoarea lui y.
14
Pentru repartiŃiile normale se arată în statistica matematică că valorile măsurate deviază faŃă de adevărata
valoare (necunoscută) în aşa fel încât să se realizeze probabilitatea globală maximă a acestor deviaŃii. Drept
consecinŃă, rezultă că suma pătratelor abaterilor unor valori este minimă dacă sunt determinate în raport cu valoarea
cea mai probabilă. Din această concluzie a derivat metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate, după care
poziŃia curbei optime care trece printr-un grup de puncte asigură valoarea minimă a sumei pătratelor abaterilor
punctelor faŃă de curbă.
În mod obişnuit, problema definirii parametrilor funcŃiei empirice prin metoda de aproximare în sensul
celor mai mici pătrate se rezolvă în cadrul următoarelor ipoteze simplificatoare: a) numai măsurările variabilei
dependente au fost susceptibile de erori; abaterile măsurărilor se măsoară astfel paralel cu axa y, suprafeŃele de
repartiŃie normală din figura 1 fiind reduse la simple repartiŃii plane; b) abaterile înregistrate sunt egale pentru toate
valorile variabilei y.
Dacă yi reprezintă media aritmetică a valorilor variabilei y obŃinute pentru variabila xi şi se consideră că
valorile y1, ..., yi au fost obŃinute cu aceeaşi precizie, condiŃia ca suma pătratelor valorilor yi faŃă de cele ale funcŃiei
căutate să fie minimă se poate exprima sub forma [1]:
n
∑ [y − f (x i ; a 0 , a1,..., a k )]
2
i (2)
i =1 min
unde a0, a1, ..., ak sunt coeficienŃii funcŃiei (1) care sunt determinaŃi prin minimizarea funcŃiei (2) construită în urma
valorilor determinate experimental. În general, pentru determinarea caracteristicii unui mijloc de măsurare, valorile
mărimii de intrare se determină prin măsurare cu ajutorul unui mijloc de măsurare etalon.
Dacă se renunŃă la ultima ipoteză şi se consideră că măsurările s-au făcut cu precizie inegală, expresia (2)
se înlocuieşte prin [1]:
n
∑ [y − f (x i ; a 0 , a1,..., a k )] w i
2
i (3)
i =1 min
unde wi este ponderea măsurării.

În ipoteza că precizia este procentual constantă, wi este invers proporŃională cu dispersia σi2. Atunci când s-
au efectuat ni măsurări repetate pentru fiecare valoare xi se poate considera wi = ni.
În continuare se prezintă aplicarea metodei de aproximare în sensul celor mai mici pătrate în cazul
utilizării, ca funcŃie de aproximare, a funcŃiei polinomiale de grad 1:
y = a+bx (4)
Fie x1, x2, ..., xn, n valori ale mărimii de intrare (variabila dependentă), măsurate cu un mijloc de măsurare
etalon, în urma cărora se obŃin valorile y1, y2, ..., yn ale mărimii de ieşire (variabila dependentă), citită pe mijlocul de
măsurare a cărui caracteristică se determină.
Dacă se presupune că pentru fiecare mărime de intrare xi, măsurată cu mijocul etalon există o abatere δi
între valoarea corespunzătoare a mărimii yi, indicată de mijlocul de măsurare a cărui caracteristică se determină, şi
valoarea obŃinută pe bază funcŃiei (4), rezultă sistemul:
a + b x 1 − y 1 = δ 1

L (5)
a + b x − y = δ
 n n n
FuncŃiei căutate se determină de condiŃia de minim a sumei pătratelor abaterilor:
15
n n
∑δ = ∑ (a + b x i − y i ) 2
2
i (6)
i =1 min i =1 min
de unde:
∂ n 2
 ∑ (a + b x i − y i )  = 0
 ∂a  i =1 
 (7)
 ∂  (a + b x − y ) 2  = 0
n
 ∂b ∑ i i 

 i =1
Sistemul (7) se mai poate scrie:
 n n


an + b ∑
i =1
x i = ∑
i =1
yi
 n n n
(8)
a x +b x 2 =
∑
 i =1 i ∑
i =1
i ∑
i =1
y i xi
Pentru rezolvarea sistemului (8) se aplică regula lui Cramer şi se obŃin astfel coeficienŃii funcŃiei de
aproximare, a şi b sub forma:
n n n
∑y
i =1
i ∑x i =1
i n ∑y
i =1
i
n n n n
∑ y i xi ∑ xi ∑x ∑y x
2
i i i
i =1 i =1 i =1 i =1
a= , b= (9)
∆ ∆
n
n ∑x i
unde ∆= n
i =1
n este determinantul sistemului de ecuaŃii (8).
∑x ∑x
2
i i
i =1 i =1
16
Lucrarea nr. 2
Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de măsurare a presiunii cu

traductor de presiune cu membrană şi traductor inductiv de deplasare
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor sistemului de măsurare a presiunii cu
traductor de presine cu membrană şi traductor inductiv de deplasare, precum şi a standului cu
care se realizează determinarea caracteristicii acestuia.
Determinarea caracteristicii sistemului de măsurare a presiunii prin metoda aproximării
în sensul celor mai mici pătrate. Calculul erorilor. Calculul sensibilităţii.
Traductorul compus, prezentat schematic în figura 1, este format dintr-un traductor de
presiune cu membrană plană 6 şi un traductor de deplasare inductiv cu bobine diferenţiale 7.
Pentru a determina pe cale teoretică caracteristica statică a sistemului de măsurare trebuie
determinate caracteristicile elementelor sistemului de prelucrare a semnalului metrologic.
Membrana, care reprezintă senzorul sistemului de măsurare, are rolul de a transforma
presiunea, ce reprezintă mărimea de intrare, într-o deplasare a centrului ei rigidizat. În cazul unei
membrane groase (săgeata mai mică decât grosimea membranei), caracteristica statică este dată
de relaţia 5:
pR 4 16 W0
4
 2
(1)
Eh 3(1   ) h
sau
3(1   2 ) R 4
W0  pSp (2)
16 Eh 3
unde p este presiunea relativă şi reprezintă mărimea de intrare; W0 este săgeata maximă şi
reprezintă mărimea de ieşire;  este coeficientul lui Poisson; E este modulul de elasticitate
1
longitudinal al materialului membranei; R este raza; h este grosimea; S este sensibilitatea
membranei (în cazul senzorului studiat S=20 m/(kgf/cm2)).
Din relaţia (2) se observă că, în cazul unei membrane groase, caracteristica acesteia este
liniară.
Traductorul inductiv, care reprezintă un traductor parametric de adaptare, transformă
deplasarea membranei într-o variaţie a inductanţei bobinelor. Cele două bobine sunt conectate în
punte alimentată cu curent electric alternativ de înaltă frecvenţă. Acest lucru este posibil prin
conectarea traductorului compus la tensometrul electronic N 2302. La nivelul punţii, traductorul
inductiv transformă variaţia inductanţei celor două bobine într-o variaţie a amplitudinii tensiunii
alternative ce se obţine pe diagonala de măsurare a punţii.
Caracteristica traductorului inductiv cu bobine diferenţiale montat în punte de curent
alternativ este neliniară. Dacă însă se consideră că deplasarea miezului are valori mici în jurul
planului de separare a celor două bobine, se poate considera o caracteristică liniară a
traductorului inductiv. Din cele arătate rezultă că traductorul compus de presiune, montat în
punte de curent alternativ, care funcţionează conform ipotezelor considerate, are o caracteristică
statică teoretică liniară.
În continuare, tot prin intermediul tensometrului electronic, semnalul metrologic,
reprezentat de tensiunea de dezechilibru modulată în amplitudine, este amplificat şi filtrat,
obţinându-se la ieşire o tensiune continuă ce va varia în funcţie de presiune. Prin intermediul
plăcii de achiziţie de date AX5411 se realizează conversia A/D a tensiunii obţinute de la
tensometrul electronic, putându-se prelucra datele numeric.
În lucrare se va determina caracteristica statică a întregului sistem de măsurare sub
forma:
N  abp (3)
unde N reprezintă numărul obţinut în urma conversiei A/D corespunzător unei presiuni p; a şi b
sunt coeficienţii caracteristicii mijlocului de măsurare a presiunii.
teoretică valorile coeficienţilor a şi b care intervin în relaţia (3). Astfel, pentru a micşora erorile
de măsurare este necesară determinarea caracteristicii sistemului pe cale experimentală utilizând
standul semiautomat prezentat în figura 1. Cu acest stand se determină perechile de valori (p, N),
atât la încărcare cât şi la descărcare. Pe baza perechilor de valori determinate experimental,
utilizând metoda de aproximare în sensul celor mai mici pătrate, se poate determina
caracteristica statică teoretică a mijlocului de măsurare a presiunii. Funcţia de aproximare se
consideră funcţia polinomială de grad 1 dată de relaţia (3). Pe baza caracteristicii statice teoretice
se pot determina erorile de neliniaritate şi de histerezis ale mijlocului de măsurare a presiunii.
2
Pentru a se obţine erori de măsurare cât mai mici este necesar să se utilizeze aceleaşi blocuri
funcţionale ale schemei electrice atât la determinarea experimentală a caracteristicii cât şi la
măsurare.

măsurare a presiunii este prezentat în figura 1 şi este compus din: pompa de presiune formată din
cilindrul 1, pistonul 2, mecanismul şurub-piuliţă 3 şi manivela 4; manometrul cu tub Bourdon 5,
de clasă 1,6, i.m.=04 bar, v.d.=0,01 bar; traductorul compus, format din: traductorul de
presiune, membrana 6 şi traductorul de deplasare inductiv cu bobine diferenţiale 7 (traductorul
compus de presiune ce se etalonează este P1/5-5, produs de firma HBM, cu interval de măsurare
0-5 kgf/cm2); tensometrul electronic N2302, 8; conectorul plăcii de achiziţie de date AX751, 9;
placa universală de achiziţie de date AX5411, 10; calculatorul 11.
S.P.
5
AI 0
6
AX751
8
4
9 AX5411
1 2 3
Program
10 11

măsurare a presiunii cu membrană şi traductor inductiv
3
4. Modul de lucru
1. Se montează traductorul compus, de presiune, pe stand şi se fac conexiunile electrice.
după care se face echilibrarea rezistivă şi capacitivă a punţii de curent alternativ.
4. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “tradpres.exe”. Se
face achiziţia de date pentru diverse valori ale presiunii realizate cu ajutorul pompei de presiune
a standului şi citită pe manometrul etalon. Pentru operativitate, programul de achiziţie şi
prelucrare a datelor a fost elaborat să facă determinări pentru presiuni care reprezintă multipli ai
unei presiuni minime. Programul permite determinarea caracteristicii sistemului de măsurare a
presiunii atât la încărcare, obţinându-se perechile de valori (pî,Nî), cât şi la descărcare,
obţinându-se perechile de valori (pd,Nd), calcularea coeficienţilor funcţiei polinomiale de grad 1
pe baza perechilor de valori determinate experimental, prezentarea grafică a caracteristicii
sistemului de măsurare şi a funcţiei de aproximare, calculul erorilor, măsurarea cu sistemul de
măsurare (determinarea presiunii este realizată în două moduri: prin interpolare liniară înte
punctele determinate experimental şi pe baza funcţiei de aproximare, care reprezintă
caracteristica teoretică a sistemului de măsurare a presiunii). Organigrama programului este
prezentată în figura 2.
tabelele:
a) Tabelul 1
i pî (bar) Nî pd (bar) Nd
...

b) Tabelul 2
...

4
- sensibilitatea sistemului se calculează cu relaţia: S = (Nmax-Nmin)/(pmax-pmin) = ...............
puncte (pmin,Nmin), (pmax,Nmax).
START

fişierul tradp.dat

1
?
nou ?
STOP Număr
Număr traductor, j Aproximare DA traductor, j
Număr traductor, j
pmin, pmax,
tradp.dat variabila t Citeşte din fişierul deltap
tradp.dat variabila t
np=(pmax-pmin)/deltap
q=1, S1=S2=S3=S4=0
i=0
i=0, p=pmin
S1=S1+t.p(q)
i=i+1
S2=S2+(t.p( q))2 NU
S3=S3+t.c(q) Achiziţie?
DA S4=S4+t.p(q)*t.c(q)
dio(1)< DA
t.c(i) q=q+1
k=1, c=0
NU NU
p1=(dio(1)-t.c(i-1))*(t.p(1)-t.p(i- q>t.n Conversie A/D, dio[1]
1))/(t.c(1)-t.c(i-1))+t.p(i-1) DA
p2=(dio(1)-t.a)/t.b c=c+dio[1], k=k+1
d=(q-1)*S2-(S1)2
p1, p2 da=S2*S3-S1*S4 DA
db=(q-1)*S4-S1*S3 k>10
t.a=da/d
1 NU
t.b=db/d
i=i+1
t.p(i)=p
Determină erorile de
t.c(i)=c/10
neliniaritate şi de histerezis p=p+delta p
Scrie în fişierul tradp.dat
variabila t DA
i<np
1 NU
t.n=i
Scrie în fişierul
1 tradp.dat variabila t
5
Lucrarea nr. 3
Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de măsurare a presiunii cu

traductor de presiune cu tub Bourdon şi traductoare electrotensometrice
rezistive
1. Scopul lucrării
Cunoaşterea construcţiei şi a caracteristicilor sistemului de măsurare a presiunii cu
traductor de presine cu tub Bourdon şi traductoare electrotensometrice rezistive, precum şi a
standului cu care se realizează determinarea caracteristicii acestuia.
Determinarea caracteristicii sistemului de măsurare a presiunii prin metoda aproximării
în sensul celor mai mici pătrate. Calculul erorilor. Calculul sensibilităţii.
Traductorul compus de presiune, prezentat schematic în figura 1, este format dintr-un
traductor de presiune cu tub Bourdon 6 şi trei perechi de traductoare rezistive tensometrice 7, 8 şi
9. Fiecare pereche de traductoare tensorezistive este poziţionată în diverse puncte ale tubului,
unul pe o faţă a lui iar celălalt pe cealaltă faţă, astfel încât să se realizeze atât o compensare de
temperatură cât şi o mărire a sensibilităţii. Pentru a determina pe cale teoretică caracteristica
statică a sistemului de măsurare a presiunii, trebuie determinate caracteristicile elementelor
sistemului de prelucrare a semnalului metrologic.
Tubul Bourdon, care reprezintă senzorul sistemului de măsurare, are rolul de a
transforma presiunea, care reprezintă mărimea de intrare, în tensiuni mecanice din pereţii
tubului. Aceste tensiuni produc deformaţii atât în interiorul tubului cât şi pe suprafeţele acestuia.
Astfel, în cazul unui tub Bourdon de secţiune eliptică, legătura dintre deformaţiile longitudinale
produse pe suprafaţa exterioară a tubului (pe arcul de cerc cu rază maximă) şi presiunea care
produce aceste deformaţii este dată de relaţia 5:
1 2  b2  1 aR
1   1  2  2 2
p Sp (1)
E  a R h h
a4
unde p este presiunea din tubul Bourdon şi reprezintă mărimea de intrare; 1 este deformaţia
1
longitudinală pe arcul de cerc cu rază maximă de pe suprafaţa exterioară a tubului (semnul minus
indică o solicitare de compresiune) şi reprezintă mărimea de ieşire;  este coeficientul lui
Poisson; E este modulul de elasticitate longitudinal al materialului tubului; R este raza tubului; h
este grosimea tubului; a, b sunt semiaxele elipsei ce determină secţiunea transversală a tubului; 
este coeficientul de formă al tubului; S este sensibilitatea tubului.
Perechile de traductoare tensorezistive realizează transformarea deformaţiilor de pe
suprafaţa tubului într-o variaţie a rezistenţei acestora. Fiecare pereche de traductoare
tensorezistive este conectată la câte o punte de curent alternativ a tensometrului electronic N
2302. La nivelul punţii, perechea de traductoare tensorezistive transformă variaţia rezistenţei lor
într-o variaţie a amplitudinii tensiunii alternative ce se obţine pe diagonala de măsurare a punţii.
Aşa cum rezultă din anexa 3, caracteristica perechii de traductoare tensorezistive montată în
punte de curent alternativ se poate considera liniară.
În continuare, tot prin intermediul tensometrului electronic, semnalul metrologic,
reprezentat de tensiunea de dezechilibru modulată în amplitudine, este amplificat şi filtrat,
obţinându-se la ieşire o tensiune continuă ce variază în funcţie de presiune.
Prin intermediul plăcii de achiziţie de date AX5411 se realizează conversia A/D a
tensiunii obţinute de la tensometrul electronic, putându-se prelucra datele numeric.
Din cele arătate rezultă că mijlocul de măsurare a presiunii cu tub Bourdon şi traductoare
tensorezistive se poate considera că are o caracteristică statică teoretică liniară. În lucrare se va
determina caracteristica statică a întregului sistem de măsurare sub forma dată de relaţia (2) din
lucrarea 2 de laborator.
teoretică valorile coeficienţilor A şi B care intervin în relaţia (2) din lucrarea 2 de laborator.
Astfel, pentru a micşora erorile de măsurare este necesară determinarea caracteristicii sistemului
pe cale experimentală utilizând standul semiautomat prezentat în figura 1. Cu ajutorul acestui
stand se va realiza determinarea perechilor de valori (p, N), atât la încărcare cât şi la descărcare.
Pe baza perechilor de valori determinate experimental, utilizând metoda de aproximare în sensul
celor mai mici pătrate descrisă în anexa 4, se poate determina caracteristica statică teoretică a
mijlocului de măsurare a presiunii. Funcţia de aproximare se consideră o funcţie polinomială de
grad 1. Pe baza caracteristicii statice teoretice se pot determina erorile de neliniaritate şi de
histerezis ale mijlocului de măsurare a presiunii. Pentru a se obţine erori de măsurare cât mai
mici este necesar să se utilizeze aceleaşi blocuri funcţionale ale schemei electrice atât la
determinarea experimentală a caracteristii cât şi la măsurare.
2
măsurare a presiunii este prezentat în figura 1 şi este compus din: pompa de presiune formată din
cilindrul 1, pistonul 2, mecanismul şurub-piuliţă 3 şi manivela 4; manometrul cu tub Bourdon 5,
de clasă 1,6, i.m.=04 bar, v.d.=0,01 bar; traductorul compus, format din: traductorul de presiune
6 cu tub Bourdon şi mai multe perechi de traductoare tensometrice rezistive lipite pe cele două
feţe ale tubului Bourdon; 7 - pereche de traductoare lipite în lungul tubului în apropierea
încastrării, 8 - pereche de traductoare lipite transversal la mijlocul tubului, 9 - pereche de
traductoare lipite în lungul tubului în apropierea capătului liber; tensometrul electronic N2302
10; conectorul plăcii de achiziţie de date AX751 11; placa universală de achiziţie de date
AX5411 12; calculatorul 13.
8 S.P.
5 AI 0
7 AX751
10
4 AX5411
11
1 2 3
12 13 Program
măsurare a presiunii cu tub Bourdon şi traductoare tensorezistive
4. Modul de lucru
1. Se montează traductorul compus, de presiune, pe stand şi se fac conexiunile electrice.
3. Se reglează tensometrul electronic pe poziţia “Rezistiv”, se alege o scară convenabilă,
3
după care se face echilibrarea rezistivă şi capacitivă a punţii Wheatstone.
4. Se execută programul de achiziţie şi prelucrare a datelor denumit “tradpres.exe”. Se
face achiziţia de date pentru diverse valori ale presiunii realizate cu ajutorul pompei de presiune
a standului şi citită pe manometrul etalon. Pentru operativitate, programul de achiziţie şi
prelucrare a datelor a fost elaborat să facă determinări pentru presiuni care reprezintă multipli ai
unei presiuni minime. Programul permite determinarea caracteristicii sistemului de măsurare a
presiunii atât la încărcare, obţinându-se perechile de valori (pî,Nî), cât şi la descărcare,
obţinându-se perechile de valori (pd,Nd), calcularea coeficienţilor funcţiei polinomiale de grad 1
pe baza perechilor de valori determinate experimental, prezentarea grafică a caracteristicii
senzorului şi a funcţiei de aproximare, calculul erorilor, măsurarea cu sistemul de măsurare.
Organigrama programului este prezentată în figura 5.2.
tabelele:
a) Tabelul 1
I pî (bar) Nî pd (bar) Nd
...
grad 1 (funcţia de aproximare): A = ............; B = ................ ;
b) Tabelul 2
...
- sensibilitatea sistemului se calculează cu relaţia: S = (Nmax-Nmin)/(pmax-pmin) = ...............
puncte (pmin,Nmin), (pmax,Nmax).
Se repetă determinările experimentale pentru fiecare din cele trei perechi de traductoare
tensorezistive.
4

Senzori Toate Lab

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Senzori Toate Lab

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrarea nr.

Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de măsurare a forţei cu

Fig. 1 Traductorul de forţă

3. Schema standului experimental

Fig. 2 Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a mijlocului de

În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficienţii funcţiei polinomiale de

În tabelul 2 sunt calculate următoarele mărimi:

Încarcă driver şi iniţializează AX5411

Citeşte listă traductoare din

Afişează lista traductoarelor

Fig. 3 Organigrama programului de aplicaţie

Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de măsurare a deplasărilor

Fig. 1 Circuitul de adaptare al traductorului de

Datorită faptului că traductoarele potenţiometrice sunt

unde Rs este rezistenţa de sarcină a convertorului A/D.

3. Schema standului experimental

Fig. 2 Schema de transmitere şi

Fig. 3 Standul experimental folosit la determinarea

În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficienţii funcţiei polinomiale de

În tabelul 2 sunt calculate următoarele mărimi:

Încarcă driver şi iniţializează AX5411

Citeşte listă traductoare

Afişează lista traductoarelor

Caracteristici traductor Ntmax=round(Nf* max/360)

Conversie A/D-dio[1] Conversie A/D-dio[1]

Determină caracteristica traductorului DA

Fig. 4 Organigrama programului de achiziţie şi prelucrare a datelor

Determinarea caracteristicii statice a unor sisteme de masurare a temperaturii cu

iar daca θ0 =0 ºC se obtine:

unde R0 este rezistenta la 0 ºC.

Traductorul termorezistiv se realizeaza prin bobinarea antiinductiva a firului rezistiv pe un

unde R, R0 sunt rezistentele termistorului la temperaturile absolute T si respectiv T0 exprimate in

Aceasta arata o neliniaritate foarte accentuata a caracteristicii de conversie pentru termistoare, o

In lucrare este prezentata determinarea caracteristicii statice a sistemului de masurare a

Fig. 2 Schema standului experimental

Fig. 3 Desenul de ansamblu al adaptorului

Determinarea caracteristicii statice a mijloacelor de măsurare

Fig. 1 Principiul de funcţionare al traductorului pneumatic pentru măsurarea lungimilor

În figura 1, b este prezentată alura caracteristicii traductorului pneumatic cu acţiune

Deoarece caracteristica reală a traductorului pneumatic este neliniară, în practică se

3. Schema standului experimental

Încarcă driver şi iniţializează AX5411

Citeşte listă traductoare

Afişează lista traductoarelor

i=i+1, t.sd(i)=s, t.pd(i)=p2

Rotire MPP cu ndm paşi NU DA Rotire MPP cu ndm paşi

i=i-1, t.ss(i)=s, t.ps(i)=p2

Scrie în fişierul Determină caracteristica traductorului DA NU

Fig. 3 Organigrama programului de aplicaţie

Determinarea caracteristicii statice a unui sistem de masurare a debitului cu

Fig. 1 Traductorul de debit cu diafragmă

Măsurarea diferenţei de presiune se face cu ajutorul unui traductor diferenţial cu

3. Schema standului experimental

Fig. 2 Standul experimental folosit la determinarea caracteristicii statice a debitmetrului cu

În urma prelucrării datelor din tabelul 1 se determină coeficientul funcţiei de aproximare:

În tabelul 2 sunt calculate următoarele mărimi:

În plus se vor calcula:

Încarcă driver şi iniţializează AX5411

Citeşte listă traductoare din

Afişează lista traductoarelor

Determină caracteristica traductorului, A Scrie în fişierul

Fig. 3 Organigrama programului de aplicaţie

Determinarea caracteristicii statice a unui anemometru cu traductor de

Sistem achiziţie date