See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/315447258

ANALIZA NELINIARĂ AVANSATĂ A STRUCTURILOR ÎN CADRE DIN OȚEL

COMPUSE DIN BARE CU SECȚIUNE VARIABILĂ ȘI CONEXIUNI SEMI-RIGIDE

Conference Paper · November 2015

CITATIONS READS

0 478

2 authors:

Ioana Vasilica Marchiș Cosmin G Chiorean

Universitatea Tehnica Cluj-Napoca Universitatea Tehnica Cluj-Napoca
7 PUBLICATIONS   9 CITATIONS    46 PUBLICATIONS   423 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Computational Efficient Models for Non-Linear Inelastic Analysis of Building Frameworks View project

Tésztahidak... (Pasta / Spaghetti Bridges) View project

All content following this page was uploaded by Ioana Vasilica Marchiș on 20 March 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

ANALIZA NELINIARĂ AVANSATĂ A STRUCTURILOR ÎN

CADRE DIN OȚEL COMPUSE DIN BARE CU SECȚIUNE
VARIABILĂ ȘI CONEXIUNI SEMI-RIGIDE
Ioana V. Marchiș1, Cosmin G. Chiorean*2
1,2
Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții. Str. C. Daicoviciu nr.15, 400020, Cluj-
Napoca, Romania

Rezumat

Lucrarea propune un model de calcul pentru analiza neliniară avansată care să permită abordarea
structurilor în cadre alcatuite din bare cu secțiune variabilă și conexiuni semirigide. În acest sens
este prezentat un model care stabilește relațiile forță-deplasare la nivel de element pentru barele cu
secțiune variabilă, integrând efectele forței axiale precum și al imperfecțiunilor geometrice inițiale.
Formularea are la bază o tehnică de rezolvare a ecuației diferențiale de echilibru de ordinul al II-
lea cu coeficienți variabili prin dezvoltare în serii de puteri, având ca necunoscută principală
momentul încovoietor. Aplicând relația Maxwell-Mohr se stabilește relația incrementală deplasare-
forță prin inversarea căreia se evidențiază matricea de rigiditate și vectorul forțelor nodale
echivalente în prezența efectelor mai sus amintite. Modelul adoptat în prezenta lucrare pentru
evaluarea comportării elasto-plastice este cel al plastificării concentrate având la bază conceptul
de articulație plastică punctuală cu formare instantanee. Rezultatele numerice comparative
prezentate sunt relevante pentru performanţele modelului de calcul propus și a aplicaţiei software
elaborate în acest scop şi evidenţiază elocvent eficacitatea metodei de calcul propuse.

Abstract

This paper presents a new computer method for advanced nonlinear inelastic analysis of steel
frames with non-prismatic members and semi-rigid connections. The proposed formulation is
intended to model the geometrically nonlinear inelastic behavior of steel-frames using only one
element per physical member. The behavior model accounts for material inelasticity (concentrated
plasticity) due to combined bending and axial force, geometrical nonlinear effects in conjuction
with initial geometric imperfections. The proposed approach combine the power series approach,
used for solving the second-order differential equation of equilibrium, with the Maxwell-Mohr
method to compute the flexibility coefficients of the Euler-Bernoulli beam-column element in the
presence of initial geometric imperfections and axial load. The second-order elasto-plastic tangent
stiffness matrix and equivalent nodal loads vector of non-prismatic 2D beam-column element with
semi-rigid connections is developed and the proposed nonlinear analysis formulation has been
implemented in a computer program. In order to verify the efficiency and accuracy of the developed
computer program, several examples analyzed by other researchers have been carried out and the
results prove the performance of the proposed method.

Cuvinte cheie: analiza neliniară avansată; bare cu secțiune variabilă; neliniaritate geometrică;
plastificare concentrată; imperfecțiuni geometrice; conexiuni semirigide.

*
Date autor corespondent: Tel./Fax.:+4 264 594967
Adresa de e-mail: cosmin.chiorean@mecon.utcluj.ro
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

1. Introducere
Odată cu dezvoltarea tehnologiei pe calculator, softurile de modelare bazate pe MEF au devenit
foarte populare iar rezultatele obținute reflectă cu un înalt grad de fidelitate comportamentul real al
structurilor, însă acestea sunt limitate în ceea ce privește analiza structurilor complexe, datorită
necesității unei discretizări fine a elementelor componenente, ceea ce implică un efort
computațional ridicat. Din acest motiv, o preocupare continuă a cercetătorilor în domeniu este
elaborarea unor noi metode de analiză avansată pentru facilitarea evaluării răspunsului structurilor
în practica curentă. O astfel de metodă este considerată “avansată” dacă poate descrie în mod
satisfăcător rezistenţa, rigiditatea şi stabilitatea globală a structurii, astfel încât să nu fie necesară
verificarea individuală a elementelor componente ale structurii [1, 2, 3, 4]. Chiar dacă în literatura
de specialitate sunt menționate numeroase modele analitice avansate, pentru analiza inelastică de
ordinul al II-lea a structurilor în cadre din oţel, bazate pe conceptul de articulație plastică,
majoritatea acestora prezintă unele limitări privind includerea efectelor de ordinul al II-lea, a
imperfecțiunilor inițiale geometrice și mecanice precum și a plastificării distribuite. Pentru a
surprinde plastificarea secțiunilor în lungul elementului sunt propuse diferite abordări însă
majoritatea implică nevoia de a împărţi bara în mai multe segmente ceea ce presupune un efort
computaţional mai mare datorită datelor ce trebuiesc memorate, ca urmare a reconfigurării
geometriei structurii. Odată cu evoluția stilului arhitectural modern, structurile metalice permit
adoptarea unor forme geometrice neconvenționale. Astfel, necesitatea studiului comportării
elementelor cu secțiune variabilă a crescut exponențial în ultimii ani. În literatura de specialitate
sunt menționate diferite abordări pentru determinarea matricei de rigiditate a elementului cu
secțiune variabilă. Li și al. [5, 6, 7] rezolvă ecuația diferențială de ordinul al II-lea cu necunoscută
în deplasare, utilizând polinoamele Cebîşev. Ecuația de echilibru a elementului de bară
Timoshenko-Euler ține cont de efectul forței axiale, al deformațiilor din forța tăietoare și de efectele
de ordinul al II-lea. Apoi în 2004, Al-Sadder [8] detemină funcțiile de stabilitate pentru o bară
neprismatică având orice tip de secțiune transversală (rectangulară, circulară, profil I) pornind de la
ecuația diferențială de ordinul al IV-lea cu coeficienți variabili având ca necunoscută deplasarea,
prin dezvoltare în serii de puteri, considerând influența forțelor axiale (compresiune sau întindere).
Totuși, aceste abordări, deși practice în analiza avansată, fiind mai putin consumatoare de timp, nu
țin cont de încărcările uniform distribuite pe bară chiar dacă importanța lor în practica curentă este
evidentă. De asemenea, metodele bazate pe dezvoltare în serii de puteri, dupa cunoștintele noastre,
nu includ efectul imperfecțiunilor geometrice inițiale în expresia ecuației diferențiale de echilibru,
deși studiile efectuate confirmă importanța considerării acestora în modelul de analiză [9]. În acest
context se înscrie şi lucrarea de faţă în care este prezentată o metodă şi un program de calcul pentru
analiza neliniară avansată care să permită abordarea structurilor în cadre alcatuite din bare cu
secțiune variabilă și conexiuni semirigide. În lucrare este prezentat un model care stabilește relațiile
forță-deplasare la nivel de element pentru barele cu secțiune variabilă, ținând cont de efectele forței
axiale precum și al imperfecțiunilor geometrice inițiale. În acest scop se încearcă rezolvarea ecuației
diferențiale de echilibru de ordinul al II-lea cu coeficienți variabili prin dezvoltare în serii de puteri,
având ca necunoscută principală momentul încovoietor. Apoi, utilizând relația Maxwell-Mohr se
poate stabili relația incrementală deplasare-forță prin inversarea căreia se evidențiază matricea de
rigiditate și vectorul forțelor nodale echivalente în prezența efectelor mai sus amintite. Modelul
adoptat în prezenta lucrare pentru evaluarea comportării elasto-plastice este cel al plastificării
concentrate având la bază conceptul de articulație plastică punctuală cu formare instantanee [3]. În
această accepțiune, formarea și funcționarea articulațiilor plastice este permisă doar în anumite
secțiuni caracteristice ale barei, articulațiile plastice fiind de dimensiune zero, restul elementului
având o comportare elastică. În prezenta lucrare modelul propus în [3, 4] ce exprimă relația forță-
deplasare la nivel de element în condițiile formării articulațiilor plastice la capete elementului și în
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

cuprinsul acestuia este extins pentru considerarea barelor cu secțiune variabilă coroborat cu
considerarea efectelor de ordinul al II-lea în exprimarea momentelor încovoietoare și a
imperfecțiunilor geometrice în lungul elementului. Rezultatele numerice prezentate sunt relevante
pentru performanţele modelului de calcul propus și a aplicaţiei software elaborate în acest scop, şi
evidenţiază elocvent eficacitatea metodei de calcul propuse.

2. Formularea matematică
2.1 Modelarea neliniarității geometrice la nivel de element

Relația incrementală forță-deplasare la nivel de element se va determina pornind de la formula

Maxwell-Mohr de calcul a deplasării generalizate la capetele elementului  i ,P din aplicarea unei
forțe generalizate ∆P, urmând apoi o sistematizare a rezultatelor în forma matriceală și evidențiind
în acest fel în prima fază relația incrementală deplasare-forță, matricea de flexibilitate a
elementului și vectorul deplasărilor rezultate din încărcările aplicate în lungul barei. In aplicarea
relatiei Maxwell-Mohr, momentele incovoietoare din lungul barei, in calcul geometric neliniar, vor
fi obtinute prin integrarea ecuatiei diferentiale de echilibru a barei considerind ca si necunsocuta
principala momentul incovoietor. Prin inversarea relației deplasare-forță se va obține relația
incrementală forță-deplasare cu evidențierea matricei de rigiditate incrementală și a vectorului
forțelor nodale echivalente [10].

Figura 1. Element de bară cu rotirile de corp rigid eliminate.

Pentru exemplificarea acestui procedeu se consideră bara din Figura 1, raportată la sistemul de
coordonate de bază şi încărcată cu forţele de capăt pe direcţiile gradelor de libertate reţinute (Mi,
Mj) neluându-se în considerare gradul de libertate asociat deplasării axiale. În cazul aplicării unor
forţe pe parcursul barei aceste forţe sunt transformate în forţe echivalente la nodurile de capăt ale
barei, neintervenind în expresia matricei de rigiditate [4, 10]. Astfel, cu notaţiile din Figura 1, luând
în considerare doar deformaţiile de încovoiere, rotirile la cele două capete ale barei pot fi exprimate
astfel:
L
M I x  M II x 
i    dx
0
 M i EI  x 
(1)
L
M I x  M II x 
 j    dx
0
 M j EI  x 
sau sub formă matricelă:

 M I x   M I x 
  L 
 i  L  M i   M II x 
u r       dx    M i   1 
  
M II x  dx
(2)
 j  0  M x   EI x    M x   EI ( x) 
I I

   
0

 M j   M j 
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

unde cu indice superior (I) si (II) s-a marcat momentul încovoietor obținut din calculul de ordinul I,
respectiv din calculul de ordinul II (efectul forței axiale asupra momentelor încovoietoare). Se
menționează faptul că în prezenta formulare cuplajul eforturilor de încovoire cu cel axial este
ignorat și de asemenea efectul deformațiilor de lunecare provenite din acțiunea forțelor tăietoare nu
este luat în considerare în această formulare. Detalii cu privire la modalitatea de includere a acestui
efect în relația forță-deplasare și sistematizări de detaliu cu privire la această formulare sunt date în
lucrările [10,11]. În cazul particular al barei cu secțiune constantă (EI(x)=EI), încărcate cu forță
uniform distribuită, momentele încovoietoare din calculul de ordinul I și ordinul II pot fi exprimate
în funcție de momentele încovoietoare de la capetele elementului (Mi, Mj) astfel [10]:

x  x qL2 x  x  (3)
M I x   M i   1  M j    1
L  L 2 LL 

sin   1
x x     x  
sin 2  cos  
M II  x   M i  L   M L  qL   2 L   1

(4)
sin sin 2  
j

 cos 
 2 

Relația (2) între deplasările ( u r ) și eforturile secționale nodale ( sr  M i 
M j ) mai poate
T

fi exprimată prin intermediul matricei de flexibilitate ( f r ) și a vectorului deplasărilor nodale

provenite din încărcările uniform distribuite în lungul barei ( δ r ), sub formă matriceală condensată
astfel:
(5)
ur  fr sr  δr
sau sub formă explicită ce va evidenția forma matricei de flexibilitate în calculul de ordinul al II-lea
a barei cu secțiune constantă, astfel:
 x   x   
L   sin   1 sin x  
  1
 i    L  1  L  L  dx   M i   δ
     x   
   
sin sin   M j 
r
 j 0    EI   
(6)
 L   
   

f r mattricea de flexibilitate

relație care mai poate fi exprimată sub formă matriceală condensată, astfel [10]:
 i   L T   M i 
     b f st Bdx  M   δ r (7)
 j 0  j

unde matricea de flexibilitate a elementului reprezentat în sistemul coordonatelor de bază este:

L
f r   bT f st Bdx (8)
0

 x  x
x x  sin  L  1  sin
b   1 B
;   L  ;f   1  (9)
L  sin sin   EI 
st
L 
 
Relația incrementală forță-deplasare la nivel de element raportat la sistemul coordonatelor de bază
poate fi stabilită prin inversarea relației (7) [10]. Menționăm faptul că în cazul în care bara este cu
secțiune variabilă, într-un calul geometric neliniar, momentul încovoietor, într-o secțiune curentă x
a barei, nu mai poate determinat cu exactitate, întrucât ecuația diferențială a fibrei medii deformate
devine una neliniară cu coeficienți variabili (modulul de rigiditate la încovoiere EI variază în lungul
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

barei) şi o soluţie analitica a acestei ecuaţii este, în general, greu de obţinut, în unele situaţii chiar
imposibil, căutându-se o soluție în context aproximativ [3, 10]. Ca urmare, în cele ce urmează se
descrie succint un model propus de autorii lucrării pentru evaluarea aproximativă a momentului
încovoietor în calculul geometric neliniar (considerarea efectului forței axiale de compresiune în
exprimarea condițiilor de echilibru la nivel de element) pentru cazul barelor cu secțiune variabilă.
Considerând un element de bară Bernoulli–Euler cu secțiune variabilă supus la o încărcare uniform
distribuită, Fig. 1, ecuația diferențială de echilibru, ținând cont de efectele forței axiale de
compresiune și a imperfecțiunilor geometrice inițiale, poate fi scrisă astfel:
d 2 M ( x) M ( x) d 2
 P  P  q (10)
dx 2 EI ( x) dx 2
evidențiindu-se ca și necunoscută principală momentul încovoietor M(x). Rezolvarea ecuației
diferențiale neliniare de ordinul al II-lea cu coeficienți variabili se va face prin dezvoltare în serii de
puteri a momentului încovoietor M(x) și a modulului de rigiditate la încovoiere EI (x).
x
  f y L sin
L

fyL

Figura 2. Element de bară având imperfecţiuni geometrice iniţiale

Modelarea imperfecțiunilor geometrice inițiale se face considerând o formă sinusoidală având o

amplitudine inițială de fyL la mijlocul deschiderii, Fig. 2. Prin urmare, deplasarea totală în lungul
elementului are următoarea expresie:
y  yM   (11)
unde yM și δ sunt deplasările cauzate de forţele exterioare (momente încovoietoare și forță axială),
respectiv de imperfecţiunile geometrice iniţiale. Folosind dezvoltarea în serii de puteri Taylor,
deplasarea suplimentară provenită din imperfecțiunile geometrice inițiale poate fi introdusă în
ecuația diferențială de echilibru sub următoarea formă:
 x 
 n

  f L q n 
y n 0  L 
(12)

Introducând notația ξ=x/L în relația (10), se trece la o formă adimensională, astfel:

d 2 M ( )
EI ( )  PL2 M ( )  PEI ( )( f y L 2 sin( ))  qL2 EI ( ) (13)
d 
2

Rezolvarea ecuației diferențiale de ordinul al II-lea se face prin exprimarea principalelor

necunoscute în serii de puteri cu introducerea următoarele notații:
NTF
 ( )  EI ( )    n n
n 0
(14a)
NTF
M ( )  m 
n 0
n
n
(14b)
NTF
sin( )   q   (14c)
n
n
n 0
unde αn, mn sunt constante iar NTF este numărul de termeni în funcția polinomială. Înlocuind
ecuațiile (14) în ecuația (13) și efectuând înmulțirea seriilor obținem:
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

NTF  n  NTF NTF  n  NTF

   (n  2  i)(n  1  i)m
n
i n  2i
  PL2
  mn n  Pf y L 2  
 n   i q ni  ni   qL2  n n
   (15)
n 0  i 0  n 0 n 0  i 0  n 0

Ținânt cont de principiul că coeficienții factorilor ξ cu aceeași putere trebuie sa fie egali în ambele
părți ale ecuației (15) avem:
(2 0 m2 )  PL2 m0  Pf y L 2 0 q0 0  qL2 0 pentru n  0 (16a)
n n
(n  2)(n  1) 0 mn  2   (n  2  i)(n  1  i)m
i 1
i n  2i  PL2 mn  Pf y L 2  q
i 0
i n  i
n i
 qL2 n pentru n  1
(16b)
Iar din ecuația (16b) putem deduce formula de recurență pentru m, astfel:
n n
 qL2 n   i (n  2  i)(n  1  i)mn 2i  PL2 mn  Pf y L 2   i qni  ni (17)
mn  2  i 1 i 0

(n  2)(n  1) 0
Utilizând ecuația (17), soluția generală a momentului încovoietor M(ξ) poate fi exprimată în funcție
de 3 constante (m0, m1, m2) și patru funcții M1* ( ), M 2* ( ), M 3* ( ), qm ( ) , după cum urmează:
M ( )  m0 M 1* ( )  m1 M 2* ( )  m2 M 3* ( )  qm ( ) (18)
unde expresiile m0, m1, m2 și M1* ( ), M 2* ( ), M 3* ( ), qm ( ) sunt dezvoltate detaliat în [12].
Introducând notațiile:
 PL2  qL2 0
 21  ;  22  0 ;  23  (19a)
2 0 2 0
PL2 * qL2 *
M 3 (1)  M 1* (1)  q m (1)  M 3 (1)
2 0 1 2 (19b)
 11  ;  12  ;  13 
M 2* (1) M 2* (1) M 2* (1)
Expresia generală a momentului încovoietor are următoarea formă:
  
M ( )  M i M 1* ( )  11M 2* ( )  21M 3* ( )  M j  12 M 2* ( )  22 M 3* ( )  

 qm ( )  13M 2* ( )  23M 3* ( )  (20)

Cu această expresie a momentului încovoietor relația (6), ce stabilește relația deplasare-forță

pentru elementul de bară, devine:
 1 M 1* ( )   11M 2* ( )  21M 3* ( ) 1    1  M ( )   M ( ) 1   
* *

 0 d  d 
12 2 22 3
I ( ) 0 I ( )
 
 i  L  I (0) I (0)   Mi  
  
 j  EI ( 0 )  1 M 1 ( )  11M 2 ( )  21M 3 ( )  d 1  M ( )   M ( )    M j 
* * * * *

0 I ( ) 0 12 2
I ( )
22 3
d 
 
 I (0) I (0) 
 1 qm ( )   13M 2* ( )  23M 3* ( ) 1     (21)
 0 I ( )
d 
 
L  I (0) 

EI ( 0 )  1 qm ( )   13M 2 ( )   23M 3 ( )  
* *

 0 I ( )
d 
 
 I (0) 

sau exprimată în formă matriceală condensată:

 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

i   1 T  M i 
     b f st Bd  M   δ r (22)
 j 0  j 
unde:

b  1    
 *
1
*
2 
B  M ( )   11M ( )   21M 3* ( )1     12M 2* ( )   22M 3* ( )1    ;
 L 
f st   
 EI  
Relația forță-deplasare se stabilește prin inversarea relației de mai sus. Rigiditatea axială este
evaluată separat cu formula:
1
Ka 
1 L (23)
0 EA( )d

2.2 Modelarea comportării elasto-plastice la nivel de element

Modelul adoptat în prezenta lucrare pentru modelarea comportării elasto-pastice este cel al
plastificării concentrate având la bază conceptul de articulație plastică punctuală cu formare
instantanee [3]. În această accepțiune formarea și funcționarea articulațiilor plastice este permisă
doar în anumite secțiuni carcateristice ale barei (de regulă cele maxim solicitate-capetele
elementului sau într-o sectiune din cuprinsul elementului), articulațiile plastice fiind de dimensiune
zero, restul elementului având o comportare elastică. Formarea și funcționarea articulației plastice
este guvernată de un criteriu de plastificare care poate fi exprimat sintetic prin intermediul curbelor
de interacțiune plastică definite, în general, prin relații analitice de formă multi-liniară (spre
exemplu cele date de codul american AISC-LRFD) sau neliniară [4]. Drept consecință, condiția de
plastificare poate fi exprimată cu următoarea relație:
( N , M )  0 (24)
unde N,M reprezintă efortul axial şi momentul încovoietor într-o secţiune susceptibilă de
plastificare:
  0 reprezintă plastificarea integrală a unei secţiuni
  0 , această stare de eforturi nu este permisă.
În prezenta lucrare modelul propus în [3,4] ce exprimă relația forță-deplasare la nivel de element în
condițiile formării articulațiilor plastice la capete elementului și în cuprinsul acestuia este extins
pentru considerarea barelor cu secțiune variabilă coroborat cu considerarea efectelor de ordinul al
II-lea în exprimarea momentelor încovoietoare și a imperfecțiunilor geometrice în lungul
elementului. Astfel, ecuația de constrângere impusă pentru o bară cu articulație plastică formată la
capătul “i” poate fi exprimată astfel:
M i  N (25)
de unde rezultă:

M i  N  eN (26)

 M i
unde e   .
 N
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

Figura 3. Criteriul de plastificare

Relaţia incrementală forță-deplasare pentru un element de bară care ţine cont de plastificare unei
secţiuni incluzând aici și forţele nodale echivalente poate fi exprimată:
sr  kr ,ep u  q rp (27)
unde kr,ep şi Δqrp sunt matricea de rigiditate tangentă şi vectorul forțelor nodale echivalente pentru
un element cu o articulaţie plastică formată la capătul “i”:
kr ,ep  Tc (TcT f rTc ) 1TcT (28)
q rp  Tc (TcT f rTc ) 1TcT f r q r (29)
unde f r  kr1 reprezintă matricea de flexibilitate a elementului de bară care ţine cont de efectele
neliniarităţii de material şi geometrice locale. Matricea de transformare Tc introduce corelaţia
necesară între eforturi pentru satisfacerea condiţiei de plastificare când o articulaţie plastică este
formată, Fig. 3.
1 0
 Pentru o bară plastificată la capătul “i” Tc  e 0 (30a)
0 1

1 0
 Pentru o bară plastificată la capătul “j” Tc  0 1 (30b)
e 0

1
 Pentru o bară plastificată la ambele capete Tc  e (30c)
e

Metoda de analiză abordată poate fi aplicată chiar dacă o articulaţie plastică este formată în lungul
elementului. Dacă avem bara din Fig. 1, încărcată cu forţă uniform distribuită şi presupunând că în
secţiunea “ξ” şi la capătul “j” s-au format articulaţii plastice, ecuaţiile de constrângere impuse sunt
[4]:
M ( )  N
 (31)
M j  N
unde M ( ) este incrementul de moment încovoietor în pasul de încărcare curent și care poate fi
evaluat, în cazul barelor cu secțiune constantă, cu expresia:
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

 sin 1      sin  qEI  sin 1    sin  EI f y L   

2 3 2
M ( )  M i    M j      1  2   sin  (32)
 sin   sin  N  sin sin     2 L2  L 
pentru bare cu secțiune constantă sau cu Ecuația (20) pentru bare cu secțiune variabilă. Relaţia
incrementală forță-deplasare pentru un element de bară incluzând şi forţele nodale echivalente poate
fi exprimată:
sr  kr ,ep u  q rp (33)
unde kr,ep şi Δqrp sunt matricea de rigiditate tangentă şi vectorul fortelor nodale echivalente pentru
un element cu o articulaţie plastică formată la capatul “i” şi în lungul elementului:
k r ,ep  Tc (TcT f r Tc ) 1 TcT (34)
q rp  Tc (TcT f rTc ) 1TcT f r q r qˆ  Tc (TcT f rTc ) 1TcT f r qˆ
unde matricea de transformare Tc şi vectorul forţelor nodale echivalente q̂ pot fi exprimate astfel:
 Pentru o bară plastificată la capatul “i” şi în lungul elementului:
 
 1 
Tc   e 
 

e
1  sin (1   ) / sin 
 sin  / sin  
 
 
  (35a)
 0 
 
qˆ   0 
 q y EI  sin  (1   ) sin   EI 2 f y L3    2 
    1  2 2 2   sin  
 N  sin  sin     L  L  
 sin  
 sin  

 Pentru o bară plastificată la capătul “j” şi în lungul elementului:

 1 
 
Tc  
e
1  sin  / sin  
 sin  (1   ) / sin  
 e 

 0 
 q y EI  sin  (1   ) sin   EI 2 f y L3    2  (35b)
    1  2 2 2   sin  
qˆ   N  sin  sin     L  L  
 sin  (1   ) 
 sin  
 0 

 Pentru o bară plastificată doar în lungul elementului:

(35c)
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

 
 1 0 
Tc   0 1 
 e 
  sin  (1   ) / sin  
 sin  / sin  
 
 
 
 0 
 
qˆ   0 
 q y EI  sin  (1   ) sin   EI 2 f y L3    2 
    1  2 2 2   sin  
 N  sin  sin     L  L  
 sin  
 sin  

Astfel, considerând matricea de rigiditate elastică a elementului de bară, cu secțiune constantă sau
variabilă, în sistemul de coordonate de bază, sub forma simbolică:
 k11 k12 k13 
kr   k 22 k 23  (36)
 
 sim. k 33 
matricea de rigiditate elasto-plastică poate fi evaluată cu relația:
kr ,ep  Tc (TcT f rTc ) 1TcT (37)
1
Unde Tc este matricea de transformare, evaluată conform relațiilor precedente, iar f r  k r
reprezintă matricea de flexibilitate a elementului de bară.

2.3 Includerea efectului tensiunilor reziduale și a plastificării distribuite

Pentru a include efectul plastificării distribuite, modelul abordat de Zubydan [13] este propus.
Formularea presupune determinarea unui modul de elasticitate secant echivalent, utilizând relații
empirice, pentru un element de bară supus la compresiune axială sau încovoiere uniaxială cu
compresiune. Metoda propusă de Zubydan [13] poate lua sau nu în considerarea efectul tensiunilor
reziduale conform ECCS. În funcție de starea de solicitare într-o secțiune transversală din oțel,
Zubydan propune două curbe pentru determinarea modulului de elasticitate tangent adimensional, și
anume secțiuni transversale supuse la compresiune axială pură, respectiv la încovoiere cu
compresiune axială, relațiile empirice fiind detaliate în [13]. În prezenta formulare relațiile propuse
în [13] sunt utilizate pentru corectarea modului de elasticitate și utilizarea acestuia în relațiile
incrementale forță deplasare prezentate succint în secțiunile 2.1 și 2.2.

2.4 Integrarea efectelor conexiunilor semi-rigide

Ca un caz mai general, cu privire la tipurile de legături de la capetele unui element de bară, se
consideră cazul legăturilor flexibile (semi-rigide). Barele se consideră prinse în noduri, presupuse
punctuale, prin conexiuni flexibile având rigidităţile de rotire Ri, Rj care pot varia între zero (capăt
articulat) şi infinit (capăt perfect încastrat), adică 0<Ri, Rj< ∞. Se consideră o bară dreaptă, legată în
noduri prin legături elastice punctuale care permit numai rotiri, având rigidităţile de rotire Ri, Rj.
Matricea de rigiditate şi vectorul forţelor echivalente la noduri se calculează conform relaţiilor de
mai jos [4]:
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro


k sem  k r  k r k r  k sc  k r
1
 (38)
q sem  qeq  qeqk r k r  k sc 
1

Figura 4. Elementul de bară cu noduri semirigide.

unde ksem reprezintă matricea de rigiditate a elementului de bară incluzând atât efectul neliniarității
fizice cât şi efectul neliniarităţii geometrice locale (P-δ) şi al conexiunilor semirigide, iar ∆qsem
reprezintă vectorul forţelor nodale echivalente la noduri cu luarea în considerare a aceloraşi efecte.
Matricea kr reprezintă matricea de rigiditate a elementului ce include efectele neliniarităţii fizice şi
geometrice iar ∆qeq reprezintă vectorul forţelor echivalente la noduri incluzând aceleaşi efecte, în
condițiile prinderii barei în noduri cu conexiuni rigide (Ri, Rj= ∞). Dacă conexiunile au o
comportare liniar-elastică, atunci rigidităţile Ri şi Rj ale conexiunilor sunt constante. În cazul în care
însă, comportarea este neliniară, atunci aceste rigidităţi sunt variabile, depinzând de nivelul de
solicitare al conexiunii. Pentru a modela comportarea neliniară a conexiunilor se consideră pentru
relaţia moment-rotire o familie de curbe determinată experimental şi aproximată în funcţie de
momentul capabil limită al conexiunii Mu, de rotirea relativă θr şi rigiditatea iniţială Ri0 a acesteia
[4]. Rigiditatea iniţială a conexiunii se exprimă în funcţie de modulul de rigiditate EI0/L al barei şi
de un factor de "fixare" pi. Detalii suplimentare cu privire la integrarea efectelor conexiunilor semi-
rigide de prindere a barelor in noduri, în modelul propus de autori în prezenta lucrare, pot fi gasite
în [4, 12].

3. Exemple de calcul

Pentru a verifica eficienţa şi acuratețea modelului de calcul propus precum si a programului de

calcul dezvoltat (EPASS) sunt prezentate câteva exemple numerice tratate în literatura de
specialitate. Conducerea analizei neliniare in modelul de calcul propus se face printr-o metoda
incrementala cu control in forte, reactualizarea configuratiei geometrice a structurii (efectul global
al neliniaritatii geometrice) la diferite nivele de solictare urmeaza o procedura descrisa in [3].
Calibrarea modelului s-a făcut prin compararea rezultatelor cu cele din literatura de specialitate,
avută la dispoziție, și cele furnizate de programul Mastan2 [14] și cel de element finit Abaqus [15].
Rezultatele comparativ obținute confirmă performanţa modelului de calcul şi îl clasifică drept o
metodă de analiză statică avansată pentru structurile în cadre plane din oţel.

3.1. Bară simplu rezemată, cu considerarea imperfecțiunilor geometrice inițiale

Bara simplu rezemată din Figura 5 fost studiată anterior de Liu și al. [16] cu considerarea
neliniarității geometrice, de material și a imperfecțiunilor geometrice inițiale. Elementul are
secțiunea transversală CHS355.6x8.0 cu următoarele proprietăți: A  8.74  103 m2 ,
I y  1.32  104 m 4 , Wel  7.42 10 4 m3 și Wpl  9.67  10 4 m3 . Tensiunea de curgere se consideră
y  275MPA iar modulul de elasticitate E=205 Gpa. Elementul are o lungime totală de 20 m cu
imperfecțiuni geometrice inițiale L/500. Curba încărcare-deplasare este trasată de Liu și al. [16]
printr-o metodă incrementală cu control în deplasări, având pasul incremental de 0.001 m. În
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

analiză se folosește un singur element/bară care surprinde formarea articulției plastice în câmp prin
metoda propusă. Pentru a se verifica rezultatele se efectuează trei tipuri de analize, două care
urmează prezenta metodologie implementată în programul EPASS, iar una în Mastan2. Analizele
întreprinse în EPASS sunt cu control în forțe, având un pas incremental constant egal cu 0.01*Pcr.
Imperfecțiunile geometrice inițiale sunt modelate explicit prin utilizarea a 2 elemente clasice/bară,
respectiv prin includerea funcțiilor de formă în matricea de rigiditate pentru modelul cu un singur
element finit/bară. În Mastan2 s-a efectuat o analiză încrementală cu control în deplasări, iar pentru
includerea imperfecțiunilor geometrice s-au considerat două elemente/bară. În urma analizelor
efectuate și care au fost centralizate în Figurile 6 se poate constata o foarte bună concordanţă între
curbele încărcare-deplasare obținute cu programele EPASS, Mastan2 și cele de referință.

Figura 5. Bară simplu rezemată cu imperfecțiuni geometrice inițiale

Figura 6. Curbe comparative încărcare-deplasare.

3.2. Cadrul portal cu imperfecțiuni geometrice inițiale locale

În Fig 7 sunt prezentate caracteristicile geometrice şi de încărcare ale cadrului portal propus
de Liu și al. [16] pentru calibrarea programelor de analiză elasto-plastică, cu considerarea
imperfecțiunilor geometrice inițiale. Conexiunile de prindere ale barelor sunt considerate
rigide, iar legăturile stâlpilor cu terenul se realizează prin intermediul unor articulaţii. Cadrul este
supus unor încărcări verticale (gravitaţionale) și laterale. Toate elementele se consideră a avea
imperfecțiuni geometrice inițiale în formă sinusoidală având o amplitudine inițială egală cu L/500
iar direcția considerată este sensul aplicării forțelor exterioare. În analiză s-a ținut cont de
neliniaritatea geometrică și de material, cu considerarea articulației plastice cu formare instantanee
în EPASS și Mastan2 și cu dezvoltarea zonelor plastice în programul de element finit Abaqus.
Pentru modelarea barelor, Liu și al.[16], propun un element finit liniar care este capabil să surprindă
formarea articulației plastice în lungul elementului, fără a fi necesară divizarea barei. Comportarea
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

articulației plastice este modelată introducând un spring în zonele potențial plastice, a cărui
rigiditate scade gradual, pe masură ce secțiunea se apropie de limita plastică. Matricea de rigiditate
tangentă a elementului este dedusă prin derivarea de ordinul al II-lea a energiei potențiale de
deformație. Efectul imperfecțiunilor geometrice inițiale este inclus în modelul de analiză
considerând o formă sinusoidală cu o amplitudine egală cu L/500.

Figura 7. Cadru portal cu imperfecțiuni geometrice inițiale

S-au efectuat patru tipuri de analize static neliniare, câte una în Mastan2 și Abaqus și două în
EPASS. În Mastan2 s-au considerat 2 elemente finite/bară iar în Abaqus elemente liniare de tip B31
cu dimensiunea de 100 mm, imperfecțiunile geometrice fiind incluse explicit în analiză în starea
inițială a structurii. În EPASS s-a utilizat un singur element finit/bară iar pentru considerarea
imperfecțiunilor geometrice s-a folosit o formă sinusoidală, cu includerea sau ignorarea efectului
scurtării barei în funcțiile de formă. Din Figura 8 se poate observa că scurtarea barei nu are un efect
semnificativ asupra capacității ultime de rezistență. Din graficele prezentate în figurile 8 se poate
observa o bună concordanță între rezultatele de referință și cele rezultate cu programul, EPASS, și
Mastan2 și Abaqus.

Figura 8. Curbele încărcare – deplasare pentru cadrul portal cu imperfecțiuni

 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

De asemenea, poziţiile şi ordinea de formare a articulaţiilor plastice sunt prezentate în Figura 9 (a),
unde se remarcă o bună concordanţă la dispunerea articulaţiilor plastice în urma analizelor efectuate
în EPASS și Mastan2. Se constată respectarea curbei de interacțiune plastică, odată cu plastificarea
capătului doi al stâlpului doi. Figura 9(b).

Figura 9. (a) Poziţiile şi ordinea de formare a articulaţiilor plastice pentru cadrul portal cu
imperfecțiuni, (b) variația combinației de eforturi.

3.3. Cadrul portal având bare cu secțiune variabilă

În Figura 10 se pot vizualiza caracteristicile geometrice și de încărcare ale cadrului portal Li&Li
[7]. Stâlpii se consideră articulați în bază iar conexiunile de prindere în noduri ale elementelor sunt
rigide. S-au efectuat două analize: prima utilizând procedeul propus în prezenta lucrare, în EPASS,
considerând 4 elemente pe grindă (fiind divizată în punctele de aplicare al forțelor concentrate) și 2
elemente/stâlp, s-au considerat 100 puncte de integrare și 15 termeni în exprimarea funcției
polinomiale; a doua analiză efectuată a fost în programul de element finit Abaqus, considerându-se
elemente finite de tip B33, 40 pentru grindă și 20 elemente pentru stâlp. Efectul imperfecțiunilor
geometrice inițiale, precum și al deformațiilor de lunecare au fost neglijate în analiză.

Figura 10. Caracteristicele geometrice și de încărcare pentru cadrul portal Li&Li

Rezultatele au fost comparate cu cele obținute de Li&Li [7], unde au fost efectuate două analize:
una utilizând o metodă bazată pe conceptul de zone plastice (propusă de Chen) iar a doua utilizând
o metodă bazată pe dezvoltare în serii de puteri (cu rezolvarea ecuației diferențiale de echilibru
având ca necunoscută deplasarea), referitor la numărul termenilor utilizați în expresia polinomială
nu s-au găsit informații în literatura de specialitate, avută la dispoziție. Curbele încărcare-deplasare
laterală se pot vizualiza în Fig. 11. Se constată o bună concordanță între curbele obținute cu EPASS
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

și Abaqus și cele furnizate de Li&Li, coeficientul maxim de încărcare obținut în programul EPASS
este 1.33 iar în Abaqus 1.305, spre deosebire de 1.306 obținut de Li&Li utilizând o metodă
asemănătoare (serii de puteri). De asemenea, se observă respectarea curbei de interacțiune plastică,
odată ce în secțiunea a grinzii 3 s-a format o articulație plastică, Figura 12.

Figura 11. Curbe comparative încărcare-deplasare

Figura 12. Variația combinației de eforturi în secțiunea C a grinzii 3

4. Considerații finale

Lucrarea prezintă carateristicile și performanțele unui model de analiză neliniară avansată a

structurilor în cadre plane alcătuite din bare cu secțiune variabilă capabil să ia în considerare
efectele de ordinul al II-lea ale neliniarității geometrice locale şi globale, variabilitatea
caracteristicilor secționale în lungul elementului, a imperfecţiunilor iniţiale geometrice sau
mecanice, și a efectelor neliniarității de material. În baza acestui model a fost dezvoltată o aplicație
software, EPASS, în mediul de programare Matlab 7.11. Neliniaritatea de material este modelată
utilizând conceptul de articulație plastică punctuală cu formare instantanee, zonele potenţial
plastifice fiind considerate la capetele elementului, precum şi în lungul lui. Metoda abordată
presupune modelarea structurii utilizând un singur element/bară și poate fi utilizată chiar dacă o
 “Construieste cu STEEL”A 14-A CONFERINTA NATIONALA DE CONSTRUCTII METALICE
19-20 Noiembrie 2015, Cluj-Napoca, Romania
www.cm14.ro

articulație plastică este formată în lungul elementului fără a fi necesară divizarea lui, ceea ce reduce
numărul gradelor de libertate utilizate şi, implicit, timpul de calcul. Studiile întreprinse și rezultatele
numerice prezentate sunt relevante pentru performanţele aplicaţiei software elaborate în acest scop,
şi evidenţiază elocvent eficacitatea metodei de calcul propuse.

5. Bibliografie

[1] Chen,W.F., Toma, S. Advanced Analysis of Steel Frames, CRC Press London, 1994.
[2] Li,G., Li, J. Advanced Analysis of Steel Frames, Wiley, 2007.
[3] Chiorean, C.G., Aplicaţii software pentru analiza neliniară a structurilor în cadre, UT PRES, Cluj-
Napoca, 2006.
[4] Chiorean, C.G., A computer method for nonlinear inelastic analysis of 3D semi-rigid steel
frameworks, Engineering Structures, Vol. 31 No. 12, p. 3016-3033, 2009.
[5] Li, G., & Li, J. (2002). A tapered Timoshenko-Euler beam element for analysis of steel portal
frames. J.l of Constr Steel Research, 58(12):1531–44.
[6] Li, J. L. (2003). A second-order inelastic model for steel frames of tapered members with slender
web. Engineering Structures, 25(8), 1033–43.
[7] Li, G., & Li, J. (2007). Advanced Analysis and Design of Steel Frames. John Wiley & Sons Ltd.
[8] Al-Sadder, S. (2004). Exact expression for stability functions of a general non-prismatic beam
coloumn member. J of Constr Steel Res, 60, 1561-1584.
[9] Koiter, W. (1945). Over de stabiliteit van het elastisch evenwicht. Amsterdam: Thesis Delft.
[10] Chiorean, C.G., Second-order distributed plasticity analysis of 3D semi-rigid steel frames, submitted
for publication, 2015.
[11] Buru S.M., Chiorean C.G., Analiza Neliniară Avansată a Structurilor în Cadre Compozite Oțel-
Beton cu Interacțiune Partiață și Conexiuni Semirigide, A XIV Conferință Naționață de Construcții
Metalice, Cluj-Napoca, 2015.
[12] Marchis IV, Analiza avansată a structurilor în cadre alcatuite din bare cu secțiune variabilă și
conexiuni semirigide, Teză de doctorat, Univ. Tehnica din Cluj-Napoca, 2015.
[13] Zubydan, A. (2010). A simplified model for inelastic second order analysis of planar frames.
Engineering Structures, 32, 3258–3268.
[14] McGuire W, Gallagher R., & Ziemian R. Matrix Structural Analysis, 2nd Edition, 2000. Faculty
Books. Book 7
[15] ABAQUS (2011) `ABAQUS Documentation', Dassault Systèmes, Providence, RI, USA
[16] Liu, S., Liu, Y., & Chan, S. (2014). Direct analysis by an arbitrarily-located-plastic-hinge element
— Part 1: Planar analysis. Journal of Constructional Steel Research, 103, 303–315.

View publication stats